4.5.

Noi semnificații și extensii ale

conceptului de învățare (învățarea
utilizând metoda
proiectelor/principiile Planului
Dalton/Clasa Rasturnata,etc.)
 Metoda proiectelor este o strategie de invatare si evaluare a carei
caracteristica se concentreaza pe efortul deliberat de cercetare, pe cautarea
si gasirea raspunsurilor legate de tema propusa.

Metoda proiectelor presupune investigarea unor subiecte propuse de copii,

definite ca proiecte tematice, în comparaţie cu strategiile didactice clasice,
unde temele săptămânale abordate sunt planificate exclusiv de educatoare.
Activităţile se construiesc ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şi
nevoile de cunoaştere ale copiilor. În fiecare săptămână se întocmeşte harta
proiectului, unde se stabilesc obiectivele operaţionale, resursele materiale
şi umane.

Educatoarea nu este liderul grupei, ci are rolul de

coordonator, de ghid a întregii activităţi educative. Alături de ea sunt
implicaţi: părinţi şi membrii ai comunităţii, care influenţează pozitiv procesul
instructiv. Se lucrează mult pe grupe şi individual. Se pune mare accent pe
interdisciplinaritate.
 În funcţie de tema proiectului educatoarea creează domeniile de stimulare.
Acestea sunt diferite zone de interes, unde cei mici pot căuta ei înşişi
răspunsuri legate de tema dată.

Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe copil. Acest

tip de învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu prin sarcini
de lucru extensive, care promovează investigaţia şi demonstraţiile autentice
ale învăţării prin rezultate şi performanţe.

Explozia de informaţii din diferitele domenii determină confruntarea copilului

cu o varietate de aspecte problematice şi dificultăţi care derivă dintr-o
cunoaştere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul
potrivit, atât din perspectiva teoretică cât şi practică.

Din perspectiva acestor circumstanţe, tocmai această realitate poate fi

înfăptuită prin metoda proiectului.
Metoda proiectului este o metoda cu un puternic caracter interdisciplinar ce
dezvolta multilateral personalitatea copilului, este o cercetare a unui subiect
pe toate planurile care presupune efort, atentie si energie.

In plan practic,această metodă poate fi caracterizată ca un efort de cercetare

a copilului pentru a depista detaliile subiectului abordat în întreaga lui
amploare.

Proiectul oferă copiilor situaţii în care acestia pot aplica cunoştinţe, deprinderi
sociale şi intelectuale, pe langă cele de bază date de curriculum; îi determină
pe copii să cerceteze singuri în legatură cu subiectul ales, pregătindu-i pentru
munca de şcolari, conferintu-le iniţiativă şi independenţă.
 Această metodă modernă cuprinde 3 faze după cum urmează:

FAZA I SAU DEBUTUL PROIECTULUI, care constă in alegerea temei de

investigat, stabilirea obiectivelor si a comportamentale (obiective
operaţionale) specifice temei alese, analiza resurselor materiale, umane şi de
timp necesare derularii proiectului tematic, conceperea hărţii proiectului
tematic de către educatoare în colaborare cu copiii.Educatoarea descoperă
despre ceea ce doresc copiii să afle mai multe pe o perioadă de timp prin
discuţiile libere care au loc în prima parte a dimineţii sau prin jocurile lor
desfăşurate în sala de clasă.

FAZA A II-A SAU CONŢINUTUL PROIECTULUI, care constă în activităţile practice

ale copiilor (documentare, investigare), aranjarea centrelor de interes,
conceperea unui inventar de probleme (ceea ce ştiu copiii deja şi ceea ce nu
ştiu şi ar trebui să afle despre această temă), strategiile didactice utilizate în
derularea proiectului (resurse materiale, umane şi de timp;metode
tradiţionale), conceperea planificărilor pe unităţi tematice.
 FAZA A III-A SAU EVALUAREA TEMEI, care constă în evaluarea propriu-zisă a
temei abordate pe o perioadă de timp bine delimitată. Evaluarea poate fi
facută sub diferite forme: convorbiri, dramatizări, portofolii cu lucrările
copiilor, machete, lucrări colective, fişe individuale etc. Această metodă nouă
are o viziune mai amplă asupra dezvoltării armonioase a personalităţii
copilului, pune un accent deosebit pe colaborarea dintre copii- educatoare şi
părinţi.

Printr-un proiect tematic, părintele se transformă într-un adevărat partener

de lucru al propriului copil, având posibilitatea de a participa activ cu acesta,
în activităţi ce se desfăşoară în clasă. Părintele nu mai este un simplu
spectator la activităţile demonstrative susţinute de educatoare, ci un
“membru “ al grupei din care face parte copilul lui.
 “Planul Dalton” este un concept educaţional creat si inspirat de
teoreticieni ai educaţiei, precum Maria Montessori şi John Dewey, ce au
influenţat la crearea Planul Dalton. Scopul lor era acela de a echilibra
talentul unui copil cu nevoile comunităţii.

La începutul secolului XX Planul Dalton a preluat curentele pedagogice

precum şi stilul general de management al clasei din acea perioadă, ducand la
a se dori să se desfiinteze predarea centrată pe profesor.

În timpul primului său experiment, pe care l-a implementat într-o mică şcoala
elementară pe când era tânără profesoară, în anul 1904, ea a observat că
atunci când elevilor li se oferă libertatea de a se autoorienta şi a merge în
propriul ritm precum şi a se ajuta reciproc, motivarea acestora creşte
considerabil şi aceştia învaţă cu mult mai mult.
 Caracteristici
Obiectivele specifice Planului Dalton, trasate de Parkhurst, au fost
următoarele:

1. Adaptarea programului fiecarui elev în funcţie de nevoi, interese şi

abilităţi.

2. Promovarea independenţei şi integrităţii morale a elevilor.

3. Ȋmbunătăţirea abilităţilor sociale ale elevilor.

4. Stimularea simţului răspunderii faţă de semeni

 A elaborat un plan în trei pasi care constituie încă bazele structurale ale
educaţiei Dalton:

1. “Casa”, o comunitate a elevilor;

2. Sarcina de lucru, un obiectiv lunar pe care elevii se angajează să îl atingă;

3. Laboratorul, o clasă amenajată în funcţie de materie, destinată a fi centru

al experienţei de învăţare; Laboratorul primeşte elevi începand din clasa a
IV-a până la sfârşitul liceului.Elevii se mută de la un “laborator” (sala de
clasă) la altul şi explorează în ritmul propriu.

Planul Dalton este unul dintre cele mai de succes modele educaționale
centrate pe copil, din lume. La nivelul învățământului preşcolar, Planul Dalton
a fost adaptat şi ajustat în funcție de specificul vârstei copiilor.
 Planul Dalton creează cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltarea
personală, intelectuală și socială a preșcolarilor, promovând independența,
libera inițiativă, responsabilitatea, încrederea în sine şi cooperarea între copii.

Utilizarea Planului Dalton de la o vârstă foarte fragedă, de-a lungul anilor, îi

ajută pe copii să învețe să îşi identifice propriile interese, să-şi gestioneze
eficient timpul şi cum să-și asume responsabilitatea pentru propria lor
educație.

Educatoarea inițiază/elaborează sarcini didactice şi monitorizează relațiile

dintre perechi, urmărind:

- încurajarea comunicării;

- construirea relaţiilor între copii;

- influenţarea perechilor în îndeplinirea/ rezolvarea sarcinilor.

Pot fi identificate cel puţin trei modalităţi prin care această teorie poate fi
folosită de către educatori:

- cunoaşterea profilului de inteligenţă al preșcolarilor pentru cultivarea

potenţialului bio-psihologic al fiecărui elev;

- examinarea strategiei proprii de instruire din perspectiva diferenţelor de

potenţial uman;

- contribuţia la instruirea diferenţiată a preșcolarilor în conformitate cu

profilul lor de inteligenţă.
 Metoda Clasa Rasturnata
În ultimii ani, mulți profesori au experimentat modelul pedagogic numit Clasa
Răsturnată. Practic, a răsturna o clasă înseamnă a inversa „ordinea“, de
obicei, în care se acumulează cunoștințele sau se formează deprinderile. În
loc să învețe un conținut nou în clasă, elevii învață la domiciliu prin vizionarea
de secvențe video, realizate de profesori. Timpul din clasă este dedicat
discuțiilor, activităților practice și proiectelor. Elevii au mai mult timp pentru
analiză, pentru aplicarea cunoștințelor lor și pentru interacțiunea cu alți elevi,
precum și cu profesorul.
Într-o sală de clasă răsturnată, fiecare elev poate învăța în propriul lui ritm.
Învățarea devine personalizată pentru fiecare elev. Elevii au posibilitatea de
a viziona un curs ori de câte ori au nevoie, pentru a derula înapoi, dacă este
necesar sau pentru a sări peste părți în cazul în care doresc, sau pur și
simplu ei pot pune „pauză“ profesorului lor. Astfel elevii au posibilitatea să
înțeleagă la nivelul la care se află.

Când elevii vin în clasă, nu este nevoie să fie constrânși de cursul efectiv și au
posibilitatea sa fie implicați mai activ în discuții, experimente și proiecte.
În clasa răsturnată timpul este petrecut prin practică, învățarea prin
colaborare și dezbateri . Profesorul este acolo pentru a ajuta fiecare elev
individual. Elevii trec prin nivelurile inferioare ale domeniului cognitiv la
domiciliu, în timp ce în clasă accentul este pus pe niveluri mai ridicate de
învățare.

În clasă elevii creează, evaluează, analizează și aplică iar acasă elevii

recapitulează si fixează.
 Avantajele ar fi următoarele:

 Se combină predarea directă cu învățarea de tip constructivist;

 Crește interacțiunea între elevi și profesor;
 Elevii își asumă responsabilitatea pentru propria lor învățare;
 Elevii nu rămân în urmă deoarece informațiile le pot obține online;
 Toți elevii sunt implicați în procesul de învățare;
 Conținutul informațiilor este păstrat permanent.

Dezavantaje ar putea fi considerate următoarele:

 Nu toti elevii au calculatoare sau acces la internet;

 Mulți părinți nu sunt de accord cu folosirea mult timp a calculatorului și a
internetului;
 Lipsa motivării elevilor în rezolvarea temelor;
 Rezistența la nou a cadrelor didactice;
 Lipsa unor strategii de evaluare adecvate pentru această metodă;
 Încărcarea timpului cadrelor didactice.
 Cele mai des folosite metode în clasa răsturnată sunt:

 Crearea unor prezentari video sau prelucrarea unor prezentări deja create;

 Folosirea resurselor educationale de tip deschis;

 Adaptarea resurselor educaționale deschise;

 Folosirea fisierelor video create de elevi.

În clasa răsturnată, timpul se folosește altfel deoarece elevii practică lectura

acasă urmărind materialele video iar în clasă se clarifică conceptele, au loc
dezbateri, se fac proiecte în colaborare, se creează conținuturi noi de
învățare,etc. Chiar organizarea clasei e diferită deoarece elevii nu stau aliniați
ascultându-l pe profesor ci lucrează în grup și se ajută reciproc.