Gndcelul, de Elena Farago (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Literatur

Gndcelul, de Elena Farago, este o poezie asemntoare cu Celuul chiop. Cuprinde dou
pri: prima parte nfieaz drama unui gndcel strivit n pumn de incontiena unui copil.
Reproul su ndurerat este att de uman, prin asemnrile dintre copil i gndcel: plcerea
jocului, durerea i jalea prinilor i a surorilor la moartea lui: Copil ca tine sunt i eu, / i-mi
place s m joc i mie i mil trebuie s-i fie / De spaima i de plnsul meu. / i de ce vrei s
m omori? / C am i eu prini ca tine / i-ar plnge mama dup mine / i-ar plnge bietele
surori.

n aceast prim parte, drama gndcelului este nfiat ca n Celuul chiop prin monolog.
Spre deosebire ns de aceast poezie care este n ntregime constituit din monolog, Gndcelul
alterneaz monologul cu povestirea autoarei: n felul acesta plngea un gndcel chinuit de un
copil, care-l elibereaz prea trziu din strnsoarea pumnului. i acest copil are, ca i cel din
Celuul chiop regrete tardive, ncercnd s-l renvie: A ncercat s-l mai nvie / Suflndu-i
aripile-n vnt; / Dar a czut n rn frnt / i-nepenit pentru vecie.

Ultima parte a poeziei, cuprinde tot vocea autoarei, de data aceasta un ndemn struitor la o
schimbare de comportament fa de animale, ocrotind cu buntate aceste mici vieuitoare. Dac
regretele sunt tardive i inutile, el, copilul care a ucis fr voia lui un nevinovat gndcel trebuie
s-i mrturiseasc fapta prinilor fcnd legmnt s ocroteasc cu buntate / n cale-i orice
vietate / Orict de fr-de-nsemntate / i-orict de mic ar fi ea!

Micul cititor sau precolarul nelege c legmntul copilului trebuie s fie al su, iar
nvtura ce se desprinde este asemntoare cu cea din Celuul chiop: micile vieuitoare
trebuie ocrotite cu grij, pentru c adeseori o joac incontient poate provoca stlcirea sau chiar
moartea lor.

- De ce m-ai prins in pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!