Tema basmului Albă-ca-Zăpada, de J. şi W.

Grimm este răutatea mamei vitrege,

motiv frecvent întâlnit în basmele tuturor popoarelor. Compoziţional, basmul se
structurează după tiparele specifice. Acţiunea începe prin formula introductivă ,, A
fost odată...”, într-un timp nedeterminat, într-o iarnă pe când zăpada cădea din
înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi.
Personajele principale, Albă-ca-Zăpada şi Regina, sunt concepute în antiteză.
În structurarea subiectului sunt întâlnite numerele miraculoase 3 şi 7:
Trei travestiri ale mamei vitrege, trei obiecte cu menirea de a-i provoca moartea
Albei-ca-Zăpada (cingătoare, pieptene, măr); piticii jelesc trei zile pe Albă-ca
Zăpada, crezând-o moartă; trei vietăţi ale pădurii jelesc şi ele lângă sicriu (o buhă,
un corb, o hulubiţă).
În privinţa cifrei 7, necazurile Albei-ca-Zăpada au început când frumuseţea ei
devenise vizibilă deoarece împlinise 7 ani; piticii sunt 7; în căsuţă se găsesc obiecte
în număr de câte şapte; enumerarea piticilor prin numeralele ordinale până la şapte;
succederea celor şapte interogaţii; între casa piticilor şi castel sunt şapte munţi.
Sortită morţii pentru frumuseţea ei, Albă-ca-Zăpada nu este ucisă de vânător, aşa
cum poruncise împărăteasa, ci lăsată primejdiilor din pădure. Natura o ocroteşte şi
fetiţa găseşte adăpost în căsuţa celor şapte pitici. Dar, răutatea mamei vitrege mai
pune la trei încercări pe frumoasa şi buna Albă-ca-Zăpada. Împărăteasa, travestită,
se străduieşte să o piardă pe fată cu ajutorul cingătorii de mătase, al pieptenului şi a
mărului otrăvit. Grija şi dragostea piticilor, apoi a feciorului de crai o salvează şi ea
îşi găseşte fericirea. Mama vitregă, de supărare se va urâţi şi se va pierde în
întunericul pădurii.
Albă-ca-Zăpada este întruchiparea unui vis de mamă: ,,(...)ce n-aş da să am un
copil alb ca zăpada, roşu ca sângele şi cu părul negru ca abanosul.”
Frumuseţea neobişnuită a fetei impresionează şi pe pitici şi pe tânărul fiu de crai.
,, Şi aşa rămase Albă-ca-Zăpada, multă vreme, în scrinul ei de cleştar şi nimic nu-i
ştirbea din negrăita frumuseţe. Părea că-i vie şi doarme şi că era tot aşa de albă ca
zăpada, de roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul.”
Fata este modestă, harnică, bună şi iubitoare. Pentru adăpostul oferit de pitici, ea
le îngrijeşte gospodăria şi face acest lucru cu multă dragoste şi tragere de inimă.
Mama vitregă, deşi la început era ,,cadră de frumuseţe”, va fi urâţită de marea-i
trufie şi răutate.
Mesajul basmului este victoria dreptăţii şi a bunătăţii asupra nedreptăţii şi răutăţii,
Albă-ca-Zăpada rămânând un simbol al acestei aspiraţii.
În ,,Albă-ca-Zăpada ”:
Personajul principal este o fetiţă, Albă ca Zăpada, tiranizată de mama vitregă;
Mama Albei-ca-Zăpada de asemenea este moartă, iar tatăl său, Regele, este plecat
la război şi nu poate proteja copila de atitudinea ostilă a mamei vitrege;
Albă-ca-Zăpada este alungată de acasă, iar ea găseşte adăpost tot în pădure, în
casa celor Şapte Pitici;
Este salvată de către Prinţ cu care se mărită şi povestea are un final fericit;
Personajele acestei poveşti sunt: Albă-ca-Zăpada, Regina- mama vitregă, vânătorul,
cei şapte pitici, Prinţul;
Trăsăturile dominante ale personajului principal, Albă ca Zăpada:
Personaj pozitiv, blândă, de o frumuseţe fizică de neegalat (după spusele oglinzii),
zâmbet dulce, chip luminos, cuminte şi bună; Capabilă doar de fapte bune; îngrijeşte
de casa piticilor, vrea să ajute bătrâna (regina deghizată);
Trăsăturile personajului negativ din Albă-ca-Zăpada :
Mama Albei-ca-Zăpada o dorea moartă deoarece era invidioasă, geloasă pe
frumuseţea şi tinereţea ei;
În acea societate Regina avea puterea de a decide soarta unui om, respectiv a
fetiţei. Hotărăşte să o omoare, înlăturând astfel singurul ,,obstacol” prin care
frumuseţea sa ar fi fost recunoscută de către oglinda fermecată, ca fiind unică.
Din fericire, încercările sale eşuează, iar forţa binelui învinge, acesta fiind mesajul
principal al poveştii extras de către cititor;

Conceptual, literatura pentru copii desemnează o parte a literaturii, incluzând

totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate şi
nivelul realizării artistice se dovedeşte capabilă să intre în relaţie afectivă cu cititorii
săi. Personajele sunt simboluri ale binelui şi răului, iar universul gâzelor sau al
vieţuitoarelor mai mari sunt prezentate antropomorfizat, facilitând o înţelegere a
raporturilor umane şi a normelor de convieţuire socială.
Prin intermediul literaturii pentru copii se realizează o binevenită dedublare, iar
cititorul copil se va recunoaşte în personajul cu care simpatizează, sau va refuza
identificarea cu un model negativ, pe care îl antipatizează.
Lumea basmelor şi a poveştilor va fi permanent căutată de om, indiferent de vârsta
pe care o are, va rămâne spaţiul viselor spre care va aspira mereu.