ZDREANTA

- Poezia despre vietuitoare-

Fiind parte integrata a literaturii universale, literatura pentru copii are intotdeauna un mesaj
menit sa instruiasca, sa educe si sa formeze comportamente devenind un adevarat instrument
pedagogic. Universul micilor vietuitoare reprezinta o tema frecvent abordata in scrierile destinate
copiilor.
“Zdreanta” este una dintre cele mai frumoase si indragite poezii destinate copiilor, in care T.
Arghezi prezintă simbolic lumea animalelor domestice.

Titlul sintetizeaza imaginea personajului principal, catelul Zdreanta.

Incipitul poeziei este o interogatie retorica si are scopul de a capta atentia copilului si a-l
antrena sufleteste: “L-ati vãzut cumva pe Zdreanta, / Cel cu ochii de faianta?”
Urmeaza descrierea catelului: frumos, cret, latos, cu parul care-i acopera ochii de faianta.
Imaginile se aglomereaza cu mult umor. Aparenta sugereaza inocenta, dar faptele o infirma.
Calitatea sa definitorie este o inteligenta practica: isi propune sa fure un ou din cotetul gainilor, si
pandeste gaina pana oua, intra in cotet, fura oul si-l mananca.

Finalul poeziei este un monolog, din care rezulta ca metoda gospodinei de a-l pedepsi pe
smecherul catel a dat roade. Mesajul finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume:
furtul se pedepseste.

Un portret memorabil, într-o versiune de poveste în versuri, plină de suspans şi învăţăminte,

izbuteşte poetul în Zdreanţă. Protagonistul pare croit, zugrăvit. Acesta este un căţel foarte iubit
de familia pe care o slujeşte. Este considerat ca un copil. Numele de Zdreanţă i s-a tras de la
înfăţişarea sa lăţoasă. Ochii ca de sticlă, de faianţă, puneau în evidenţă mozaicul colorat din jurul
pupilelor şi împreună cu un botic adorabil — un năsuc cu „nara cârnă” — îi dădeau aspectul unei
jucării de pluş.

Dar aspectul acesta drăgălaş, parcă improvizat de natură, este dublat de un comportament
dezordonat, abătut de la calea cea dreaptă. Căţelul, un ştrengar fără păreche, în loc să fie paznic
peste ogradă, se nărăveşte şi deprinde obiceiul unui oarecare, a pungaşului căţel creţ din versurile
poeziei populare.

Minunatele versuri argheziene dedicate celor mici aduc simboluri cu mari valori educative.
Consider ca poeziile despre vieţuitoare au un rol important, deoarece copiii pot învăţa să admire
şi să protejeze natura, să observe şi cele mai mici părţi ale mediului înconjurător, viaţa fiinţelor
mărunte şi chiar să înveţe din stilul lor de viaţă, din greşelile lor. E bine să atragem atenţia
copiilor asupra făpturilor mici, ca să descopere ei înşişi frumuseţea lumii, a naturii, şi astfel să
aibă dorinţa de a o ocroti.
Bibliografie:

https://www.scribd.com/doc/144125121/07-08-Arghezi-Zdreanta-Si-Talharul-Pedepsit

Cornelia Stoica, “Literatura pentru copii”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1996