FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI

-poveste-

Povestea este o specie a genului epic in care realul si fantasticul se impletesc armonios, accentual
fiind pus pe verosimilitatea elementelor ce caracterizeaza planul real. Are o intindere mai mica
decat basmul si mai mare decat povestirea, personaje putine, un singur fir epic, actiunea relatand
un singur fapt.

Povestea “Fata babei si fata mosneagului” de I. Creanga are ca tema vestita drama a copiilor
vitregi, fiimd constituita pe un motiv intalnit si in basmele populare: fata buna oropsita de mama
vitrega. Povestea scoate in evidenta antagonismul dintre oamenii buni, cinstiti si hanici, care- si
indeplinesc munca lor cu truda si voie buna, si cei rai la suflet, lenesi, care dispretuiesc munca si
o fac in sila.

Construit prin antiteza, subiectul povestii individualizeaza doua tipuri caracterologice evidentiate
in expozitiune in mod direct ,de catre autor, printr-o suita de adjective care se refera la insusirile
fizice si trasaturi de comportament ca urmare a unor observatii directe si apoi, pe masura nararii
faptelor, apar in mod indirect trasaturile de caracter sugerate de actiunile personajelor.

Formula de inceput demonstreaza apartenenta textului in randul povestilor „era odata un

mosneag si o baba; mosneagul avea o fata si baba iar o fata”.

Autorul fixeaza insusirile fiecarui personaj prin caracterizare directa „ fata babei era sluta,
lenesa, tafnoasa si rea la inima”, in timp ce „fata mosneagului era frumoasa, harnica,
ascultatoare, buna la inima, robace si rabdatoare”

Intriga naratiunii este data de complotul babei si al fetei sale in urma caruia fata mosului este
nevoita sa plece in lume, dupa sfatul tatalui .

Evolutia subiectului, din momentul acesta, urmeaza tiparul unui basm popular, fata fiind supusa
la o serie de probe ale harniciei, modestiei si bunatatii.
In drumul sau fata ingrijeste o catelusa bolnava, curata un pom de omizi, humuieste o fantana,
lipeste si curata un cuptor.

Momentul cel mai interesant din punctul de vedere al trecerii probelor este constituit de modul in
care fata o slujeste pe Sfanta Duminica care avea o ograda de „balauri si tot soiul de jivine mici
si mari”. Fata cea harnica da ultima proba a curajului spaland si ingrijind toate orataniile din
curtea Sfintei Duminici. Din acest moment destinul fetei si statutul sau se schimba radical, ea
este rasplatita de Sfanta Duminica cu o ladita din pod. Dand dovada de modestie, fata o alege pe
cea mai mica, dar in aceasta Sfanta Duminica inghesuise prin magie „herghelii de cai, cirezi de
vite si turme de oi. Plecand spre casa parinteasca fata este din nou rasplatita pentru bunatatea sa,
ea primind rasplata de la cei pe care i-a ajutat.
Conflictul adauga in paralela antitetica aceeasi calatorie a „probelor” realizata de fata babei., care
pleaca sa aduca bogatii mai multe decat fata mosneagului. Lenesa si ingamfata, nu indeplineste
niciuna dintre sarcinile duse la bun sfarsit de sora ei vitrega. Pe deasupra, lacoma din fire, alege
cea mai mare lada din podul Sfintei Duminici.
Autorul sanctioneaza personajele negative in final, ea si mama ei fiind mancate de balaurii din
lada Sfintei Duminici .

Citind aceasta poveste , copiii inteleg ca oamenii sunt rasplatiti dupa priceperea si dragostea cu
care isi indeplinesc munca, dupa bunatatea, harnicia si modestia fiecaruia si ajung sa pretuiasca
munca, sa aprecieze rezultatele ei sis a urasca lenea, lacomia, viclenia, invidia si rautatea.

Bibliografie:

https://crispedia.ro/fata-babei-si-fata-mosneagului-de-ion-creanga-comentariu-
literar-rezumat-literar/

G. Munteanu, E. Bolog, V. Goia – Literatura pentru copii. Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1977