Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Ion Creanga
Relatia dintre doua personaje
CONTEXT
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista
„Convorbiri literare”, in anul 1877.
La fel ca in basmul popular, opera lui Ion Creanga dezvolta tema luptei dintre
bine si rau,deznodamantul surprinzand triumful fortelor binelui. Protagonistul
Harap-Alb intruchipeaza binele, dar este un erou atipic de basm,deoarece este
lipsit de insusiri supranaturale.El este construit realist, ca o fiinta complexa,care
invata din greseli si progreseaza (personaj „rotund”). Nici antagonistul (Spanul)
nu este unul tipic,intrucat nici el nu are atribute miraculoase; nu este zmeu sau
un animal fabulos. El este in postura de ispita, de om viclean si prefacut care
reuseste sa-l ademenseasca si apoi sa-l oblige pe feciorul de crai sa-l accepte ca
insotitor si mai tarziu ca span. Spanul are rolul unui„pedagog” rau in scenariul
initierii lui Harap-Alb , un „rau necesar”, dupa spusele calului „si unii ca acestia
sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte”.
Numele Harap-Alb semnifica sclab alb, rob de origine nobila, dar si conditia de
invatacel,faptul de a fi supus initierii, transformarii. Cele trei ipostaze,sugerate
de numele lui, corespund in plan compozitional ,celor trei etape ale
drumuluiinitiatic: la inceput- „fiul craiului” (naivul), meziunul , pe parcursul
calatoriei- Harap-Alb (invatacelul), la sfarsit- imparatul (initiatorul).
Un prim episod ilustrativ pentru relatia intre cele doua personaje este cel al
coborarii fiului de crai in fantana,unde naratorul surprinde lipsa de experienta a
tanarului, prin caracterizarea directa ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de
aieste, se potriveste spanului si se baga in fantana.”. Naivitatea tanarului face
posibila supunerea prin viclesug.Antagonistul il inchide pe tanar si ii cere,pentru
a-l lasa in viata,sa faca schimb de identitatae, sa devina robul lui si sa jure
ascultarea intru toate ,,pana cand va muri si iar va invia”. De asemenea, ii da
fiului de crai numele de Harap-Alb.
Un alt episod ilustrativ il constituie supunerea probelor impuse de catre Span lui
Harap-Alb,la curtea Imparatului Verde,care erau in numar de trei:
aducerea ,,salatilor” din gradina Ursului,aducerea pielii cerbului ,,cu cap cu tot,
asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc” si a fetei Imparatului Ros pentru
casatoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probele tin de fantastic,
deoarece ajutoarele sale au puteri supranaturale.Pentru erou, aducerea fetei
Imparatului Ros la Span este cea mai dificila incercare, pentru ca pe drum se
indragosteste de ea,dar, onest,isi respecta juramantul facut si nu-i marturiseste
adevarata sa identitate.La intoarcerea la imparatia lui Verde Imparat, fata ,,o
farmazoana”, il demasca pe Span care crede ca Harap-Alb a divulgat secretul,
astfel ii taie capul. De fapt „rautatea” Spanului il dezleaga pe erou de juramant
semn ca initierea este incheiata, iar rolul „pedagogului rau”ia afarsit. Calul il
omoara pe viclean, aruncandu-l in inaltul cerului iar eroul este inviat cu ajutorul
obiectelor magice(„trei smincele de mar dulce,apa vie si apa moarta de unde se
bat muntii in capete”). Drept rasplata, Harap-Alb isi primeste palosul inapoi,
fata Imparatului si imparatia .
Actiunea are ca element central evolutia relatiei intre cele doua personaje. Se
desfasoara linear,prin inlantuirea secventelor narative, respecta modelul
structural al basmului si implica prezenta elementelor supranaturale. Motivele
narative sunt:superioritatea mezinului,calatoria, supunerea prin
viclesug,muncile,demascarea raufacatorului,pedeapa, casatoria.
Conflictul dintre bine si rau se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Eroul
se confrunta cu doi antagonisti,dupa avertismentul tatalui sau ,,sa te feresti de
omul ros,iar mai ales de omul span, cat ii putea”.