Eseu basmul cult

Considerat unul dintre cei mai importanti povestitori ai lumii,Ion Creanga apartine celor patru
clasici ai literaturii romane,mai ales datorita operei sale autobiorafice ,,Amintiri din copilarie’’
afirmandu-se la sfarsitul secolului al IX-lea,in Epoca Marilor Clasici ,,Junimea’’.Prin arta povestirii
sale, el a fost asociat cu ,,poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiune’’-
G.Calinescu,asa cum considera si Jean Boutiere , ,,..oricate radacini ar avea un folclor, opera lui
Creanga este de o mare originalitate,este aproape de perfectiune.’’

Pasiunea lui Ion Creanga pentru literatura populara a facut posibila scrierea unor basme in care
autenticitatea folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a realitatii,fantasticul
fiind umanizat si puternic individualizat.Asa cum este ,,Povestea lui Harap-Alb’’ care a fost publicata
in ,,Convorbiri literare’’ in anul 1877 si consolideaza renumele lui Ion Creanga de ,,scriitor popular’’ si
pozitia de reprezentant al ,,Directiei noi’’

,,Povestea lui Harap-Alb'’ se incadreaza in genul epic,ca specie literara este un basm cult,iar ca si
curent literar este o opera realista.

Basmul se caracterizeaza prin prezenta formulelor specifice intiale,mediane si finale si a numerelor

magice (3,6,7,12), prin faptul ca ilustreaza o alta lume decat cea reala,faptele povestite se petrec
intr-un tinut indepartat,peste mari si tari,la capatul lumii sau pe taramul celalalt, se impletesc
elemente reale cu cele fabuloase si creeaza fantasticul.In basm personajul principal trebuie sa
depaseasca probe si sa invinga obstacole puse in calea lui pentru a demonstra inalte principii morale
precum adevarul,cinstea,prietenia,curajul,vitejia.Basmele au un final fericit, deoarece din
confruntarea dintre bine si rau,iese intotdeauna invingator binele,relevand astfel caracterul
moralizator al basmului.

Basmul cult este o specie narativă pluriepisodică implicând fabulosul, cu numeroase personaje
purtătoare ale unor valori simbolice, întruchipând binele și răul în diversele lor ipostaze ( zane,feti
frumosi,animale nazdravane,zmei,imparati).Personajele îndeplinesc, prin raportare la protagonist, o
serie de funcții (antagonistul, ajutoarele, donatorii). Avand ca si particularitati reflectarea conceptiei
despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,individualizarea personajelor, umorul si
specificul limbajului.

Basmul popular are caracterele intregii literaturi folclorice: caracter oral,anonim,colectiv si

traditional. In timp ce,basmul cult este fixat in scris,are un autor cunoscut,este o creatie individuala
si poseda mai multa originalitate decat basmul popular.

Basmul lui Creanga isi demosntreaza caracterul cult prin modalitatea ingenioasa de constructie a
subiectului.Astfel, Creanga aduce modificari esentiale la toate nivelurile textului, demersul
indreptandu-se spre crearea unei lumi cat mai verosimile si mai apropiate de universul taranesc al
Humulestiului. Punctul forte al basmului lui Creanga este chiar perspectiva originala a scriitorului
asupra traseului de maturizare a protagonistului,adica formula inovatoare a unui miraculos realist.

Realismul viziunii si caracterul cult al basmului este dat de fixarea prin scoaterea in evidenta a
pshilogiei personajelor: craiul are orgoliu familial,imparatul Verde este naiv si usor de
manipulat,imparatul Ros este aspru,carcotas. Imparatii n-au rigiditatea traditionala,au umor si
intelepciune,sunt ironici si autoironici sau par opaci,dar si atunci vadesc o mecanica sufleteasca
omeneasca,populara.Firul epic este,de fapt,un pretext pentru elemente de viata interioara,pentru
momente de sarbatoare,de bucurie colectiva,de familiaritate.Creanga nu e satiric,el rade de
oameni,cu oamenii.Limbajul le individualizeaza personalitatea. Caracterul lui Harap-Alb evolueaza,in
fapt, odata cu limbajul sau ,,ghijoaga uracioasa’’, ,,una ca dumneata’’ , ,,calutul meu
drag’’ , ,,maicuta’’.

De asemenea,realismul lui Creanga si caracterul cult al textului reiese din faptul ca fantasticul său
e localizat,confrom unui ,,drum al amintirii’’, in spatiul humulestean-cronotop arhetipal.Ilustrativa
este acest sens relatia intre protagonist si antagonist,intre Harap-Alb si Span.Fara a avea puteri
supranaturale,Harap-Alb este doar un flacau care parcurge un drum al maturizarii necesare si care
dovedeste calitatea nepretuita a unui fond moral superior (,,-Fii incredintat ca nu eu,ci puterea
milosteniei si inima ta cea buna te ajuta,Harap-Alb,zise Sfanta Duminica..’’).Spanul este omul
lingusitor,mincinos si abuziv,cu o atroce dorinta de parvenire,care isi controleaza cu greu
malignitatea (,,Hei,hei!zise Spanul in sine,tremurand de ciuda’’, ,,Spanul,bodroganind din gura,nu
stia cum sa-si ascunda ura’’). Probele si adjuvantii amintesc de vechi indeletniciri ale societatii
patriarhale: gradinaritul,vanatoarea, apicultura,cresterea animalelor.Chiar monstrii sunt tarani cu
calitati deosebite,dar deloc surprinzatoare in varietatea lumii satului.

Titlul basmului este analitic fiind alcatuit dintr-un substantiv comun ,,poveste’’ si numele
protagonistului.Substantivul articulat ,,Povestea’’ trimite catre intamplarile petrecute de erou
urmandu-si drumul formarii si al maturizarii.Substantivul compus Harap-Alb este un oximoron,care
face referire la cele doua ipostaze ale persoanjului,cea de rob al spanului (harap insemnand sclav cu
pielea inchisa la culoare) si cea de fiu de crai care va ajunge imparat,albul sugerand si originea
nobila, dar si calitatile si trasaturile morale pozitive ale eroului. In esenta titlul poate sugera si
caracterul de Bildungsroman al operei, cititorul putand sa urmareasca destinul protagonistului.
Numele de Harap-Alb semnifica cele trei ipostaze,in plan compozitional,celor trei etape ale drumului
initiatic:la inceput el este ,,fiul craiului’’ pe parcurs devine ,,Harap-Alb'’,adica,invatacelul care la
sfarsit,devine imparat,adica initiatul.

Triumful binelui asupra raului reprezinta tema basmului,alaturi de drumul initiatic parcurs de
protagonist,purtand numele de Bildungsroman,iar motivele specifice sunt: superioritatea
mezinului,calatoria, supunerea prin viclesug,muncile, demascarea raufacatorului,pedeapsa si
casatoria.

Un prim episod ilustrativ pentru tema este cel al coborarii fiului de crai in fantana-simbol
ambivalent al vietii si al mortii.Convins sa se lase insotit de Span la primul obstacol dificl,padurea
labirint, ,,un loc unde i se inchide calea si incep a i se incurca cararile’’,fiul de crai cade in capcana
Spanului.Notatia naratorului evidentiaza diferenta intre cele doua personaje:,,Fiul craiului,boboc in
felul sau la trebi de aieste,se potriveste cu Spanul..’’.Daca Spanul are o indelunga experienta,fiul de
crai,protejat pana atunci la casa parinteasca,ignora pericolul.Schimbarea identitatii inseamna,de
fapt,inceputul initierii sale,iar numele oximoronic dobandit oglindeste nobletea sufleteasca a slugii,
contrastul intre esenta si aparenta.Juramantul pe ascutisul sabiei,find un simbol heraldic sau
cavaleresc,inchizand initierea in limetele sacrului.La iesirea din fantana,Harap-Alb va fi nevoit sa
infrunte o noua etapa existentiala.

Un alt episod ilustrativ este cel final,in care are loc pedepsirea raufacatorului si restabilirea
echilibrului.Harap-Alb a traversat etapele initierii,a devenit indurator si tolerant,a invatat ce
inseamna prudenta,rabdarea,valoarea ajutorului,a invatat sa ocoleasca viclesugurile.Desi este o
incercare dificila,duce Spanului pe fata imparatului Ros si isi respecta cuvantul dat.Spanul urzeste
planuri de razbunare si ,,icneste in sine’’.Deconspirat,reteaza capul lui Harap-Alb,dar este aruncat de
cal din inaltul cerului si ucis.Harap-Alb,inviat de apa vie si apa moarta a fetei imparatului Ros,este
pregatit sa conduca imparatia.Spanul spusese verisoarelor sale: ,,Hei,dragele mele vere...d-voastra
inca nu stiti ce-i pe lume.Daca dobitoacele n-ar fi fost infranate,de demult ar fi sfasiat pe
om.’’Filozofia sa de viata este infirmata.Harap-Alb dovedeste mila si prietenie fata de cel
lipsit.Triumful moral al binelui reface ordinea si firescul lumii,intr-o concluzie pozitivista a autorului.

Actiunea se desfasoara linear,cronologic,succesiunea secventelor narative find redate prin

inlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi,prin atemporalitatea si aspatilitatea conventei,iar
imbinarea dintre realitate si fabulos se realizeaza inca din incipit.

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale:o

situatie initiala de echilibru (expozitiunea),o parte pregatitoare,intriga(dereglarea echilibrului),
aparitia donatorilor si a ajutoarelor,trecerea probelor, restabilirea echilibrului si rasplata eroului
(deznodamantul).

Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale

concretizat in trecerea probelor si modificarea statutului social al protagonistului.

Expozitiunea reprezinta starea de echilibru si prezinta un crai care avea trei feciori,iar in alt capat
de lume,un frate mai mare al sau, Verde-Imparat, care avea trei fete.

,,Cartea’’ primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete are nevoie de un mostenitor la
tron este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic.

Desfasurarea actiunii cuprinde mai multe episoade in succesiunea motivelor narative ale
basmului. Vrednicia fiilor este probata mai intai de crai,deghizat in ursul de la pod.Aceasta este o
proba a curajului,conditie obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc.

Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens,este ireversibil,
urmand ca apoi sa aiba loc o etapa de pregatiri.

Drept rasplata pentru milostenia aratata Sf.Duminici,deghizata in cersetoare,mezinul primeste

sfaturi de la aceasta sa ia ,,calul,armele si hainele’’ cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi,
reprezentand simbolul darurilor sacre.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint,simbol ambivalent,loc al mortii si al

regenerarii,caci pentru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe. ,,Fiul craiului,boboc de felul sau
la trebi de aieste’’, da dovada de naivitate si uita repede povetele tatalui sau.

Cum are nevoie de un initiator,cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul parintesc
si crezand ca se afla in ,,tara spanilor’’, ajunge sa fie supus de Span prin viclesug.

Coborarea in fantana are in plan simbolic semnificatia grotei,spatiu al nasterii si al regenerarii.

Schimbarea numelui , a identitatii si juramantul facut reprezinta inceputul initierii spirituale,unde va
fi condus de Span.Personajul intra in fantana naiv,fecior de crai,pentru a deveni Harap-Alb, rob al
Spanului.

,,Rautatea’’ Spanului il va pune in situatii dificile,a caror traversare implica demonstrarea unor
calitati morale necesare atunci cand va fi ,,mare si tare’’.

Ajunsi la curtea Imparatului Verde,Spanul il supune la trei probe: aducerea salatilor din Gradina
ursului, aducerea pielii cerbului, ,,cu cap cu tot,..cu pietre scumpe’’ si a fetei Imparatului Ros.

Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos,iar ajutoarele au puteri supranaturale:calul si
Sf.Duminica.
 Fiind prietenos si comunicativ,isi gaseste ajutoare in personaje himerice: Gerila,Flamanzila,Setila,
Ochila si Pasari-Lati-Lungila.

La curtea Imparatului Ros,Harap-Alb este supus la doua serii de probe fiind ajutat de personaje
himerice si animalele cu puteri supranaturale:casa de arama cu ajutorul lui Gerila, ospatul
pantagruelic cu ajutorul lui Flamanzila si Setila,alegerea macului de nisip cu ajutorul furnicilor pentru
care si-a riscat viata nedorindu-si sa le omoare sau sa le intrerupa nunta.Celelalte probe tin de fata
imparatului:pazirea fetei care era farmazoana si s-a preschimbat in pasare zburand ,,dupa luna’’ cu
ajutorul lui Ochila si Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei cu ajutorul albinelor carora le-a construit o casa
si aducerea apei vii si apei mortii precum si a smincelelor de mar dulce cu ajutorul calului.

Probele find indeplinite fata pleaca cu Harap-Alb.Pe drumul de intoarcere acesta dovedeste ca
este credincios,deorece cu toate ca este indragostit de fata de imparat,nu isi dezvaluie identitatea.

Insa,punctul culminant este reprezentat de intoarcerea lui Harap-Alb cu fata Imparatului Ros la
curtea Imparatului Verde.Aceasta il demasca pe Span,care il acuza pe fecior ca a divulgat secretul si ii
taie capul.In felul acesta il dezleaga de juramant,semn ca initierea este incheiata si ca rolul Spanului
a luat sfarsit.

Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii avand semnificatia mortii simbolice.

Deznodamantul este etapa de reinstaurare a echilibrului.Invierea este realizata de farmazoana,cu

ajutorul obiectelor magice aduse de cal.Eroul reintra in posesia palosului său si primeste
recompensa:pe fata Imparatului Ros si imparatia.In timp ce, calul il razbuna pe Harap-Alb,
aruncandu-l din cer pe Span, omorandu-l.Ceea ce putea sa faca inca de la inceput,insa nu a facut-o
pentru ca baiatul avea nevoie sa treaca prin toate probele pentru a se maturiza,pentru a se cali si
pentru a fi un bun conducator.Desi a trecut prin multe probe foarte grele,calul nu a intervenit
niciodata,pastrandu-si doar rolul de indrumator si slujitor credincios.

Personajele, oameni dar si fiinte himerice cu un comportament omenesc, sunt purtatoare ale
unor valori simbolice:binele si raul in diversele lor ipostaze,conflictul dintre acestea incheindu-se
prin victoria binelui.

Protagonistul basmului,Harap-Alb,nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale

asemenea lui Fat-Frumos din basmele populare,dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de
calitati pshio-morale necesare unui monarh luminat,in viziunea autorului:generozitatea, bunatatea,
onestitatea.

Personajele din basmul ,,Povestea lui Harap-Alb'’ indeplinesc, prin raportare la erou o serie de
functii,cum ar fi:ajutoare,donatori sau antagonist.Acesta din urma putand fi considerat si un mentor,
dar negativ.Antagonistul,Spanul, nu este doar o intruchipare a raului ci are si rolul
initiatorului,este ,,un rau necesar’’ pentru ca ,,face pe oameni sa prinda la minte’’.

Harap-Alb este caracterizat in mod direct, de catre narator,prin sintagma ,,fiul craiului’’, intrucat
nu are o identitate definita,urmand ca prin parcurgerea drumului initiatic sa-si faca un nume.El este
caracterizat si in mod indirect,prin limbaj,fapte si comportament, relatia cu celelalte personaje si
chiar prin intermediul numelui sau.Pentru cele cinci personaje fantastice, ,,era tovaras,era partas la
toate,(..)prietenos cu fiecare’’.

Specific basmului este modul in care se individualizeaza personajele.Cu exceptia eroului, al carui
caracter evolueaza pe parcurs,celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o
trasatura dominanta:Imparatul Ros este viclean si rau,Sf.Duminica este inteleapta,iar prin portretele
celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defectele umane.

Paradigma mentor-invatacel fundamenteaza intreaga istorie a devenirii umane si este

reprezentata simbolic prin tema initierii.Intre Harap-Alb si Span avem de a face cu o relatie de
subordonare datorata in primul rand imaturitatii protagonistului. Harap-Alb este intruchiparea
binelui, dar spre deosebire de basmul popular, el este un erou atipic,pentru ca nu are insusiri
supranaturale,nu este nici macar viteaz,decat in masura in care absenta experientei il determina sa
se manifeste curajos.El este construit ca o fiinta complexa care invata din greseli. Nici Spanul nu este
un antagonist tipic,intrucat nici el nu are atribute miraculoase,iar faptul ca rautatea sa il determina
pe mezin sa isi manifeste calitatile ii atribuie rolul de mentor rau.

Cele mai semnificative scene,care pun in valoare atat statutul eroului si evolutia sa cat si relatia
protagonistul cu Spanul sunt:ratacirea in padurea-labirint,unde mezinul incalca sfatul tatalui sau (sa
se fereasca de Span si de Omul Ros); a doua scena este cea a coborarii in fantana,episod in care
naratorul surpinde absenta experientei tanarului,fapt de care profita antagonistul denumindu-
l ,,Harap-Alb'’

In acest basm exista mai multe conflicte atat interne,cat si externe.

Primul conflict este unul interior si este generat de rusinea pe care o simte cand craiul ii cearta pe
toti cei trei fii pentru ca primii doi nu au reusit sa duca la indeplinire dorinta Imparatului Verde.

Un alt conflict interior este cel intre sentiment si cuvantul dat:Harap-Alb se indragosteste de fata
Imparatului Ros,dar nu-si marturiseste sentimentele din cauza ca-i este supus Spanului, atitudinea
tanarului dovedeste onoare.

Cel mai important conflict exterior este cel dintre fiul de crai si Span,cu toate ca, in aparenta il
trimite sa rezolve sarcini foarte dificile,Spanul are rolul formator, il invata ca viata nu e usoara, dar el
nu-i doreste moartea ,,pentru ca mi-e mila de tineretiile tale’’.

Conflictul final dintre bine si rau se manifesta intre Harap-Alb si Imparatul Ros, care il supune unor
probe ce i-ar fi adus moartea ,,dorindu-i moartea cu orice chip’’, trecand insa prin incercarile la care
il supune Spanul,tanarul se maturizeaza,castiga experienta si invata sa-si atraga prieteni si sa ceara
ajutor.

Scena finala, cea in care binele invinge raul, e constituita din doua secvente: prima in care Spanul e
demascat de fata Imparatului Ros,acesta crezand ca Harap-Alb l-a tradat,ii taie capul si a doua gestul
negandit al Spanului determina interventia calului care il omoara.

Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a,perspectiva narativa este obiectiva,naratorul este

omniscent,dar nu si obiectiv,intervenind adesea prin reflectii sau comentarii.Spre deosebire de
basmul popular unde predomina naratiunea,basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul
si descrierea.Naratiunea este dramatizata prin dialog,are ritm rapid si individualizeaza personajele
prin limbaj si are o dubla functie,la fel ca in teatru sustinand evolutia actiunii si caracterizarea
personajelor.

Relatiile temporale si spatiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic si a spatiului
imaginar nesfarsit.Creanga nu defineste clar spatiul si timpul ,,Amu cica era odata intr-o tara’’, ce
avea un frate care locuia ,,intr-o tara mai indepartata,tocmai la o margine a pamantului.’’

Registrele stilistice (popular,oral si regional) confera originalitate limbajului ,care difera de cel al
naratorului popular prin modul de exprimare.
 Limbajul include regionalisme,termeni si expresii populare si ziceri tipice prin care se realizeaza
umorul,precum exprimarea mucalita (,,sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri’’), porecle si apelative
caricaturale (,,mangositii’’) sau diminutive cu valoare augmentativa (,,bauturica’’).

Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace,precum: expresii narative tipice ( si atunci,
dupa aceaa...), si-ul narativ,propozitii interogative si exclamative( ,,Ca alta,ce pot sa zic?)

Relatia dintre incipit si final evidentiaza raportul dintre lumea reala si lumea ireala,marcheaza
intrarea,respectiv iesirea din planul fantastic.Sim\etria incipit-final este data de formulele specifice.

Formula intiala care este o inovatie a autorului,astfel Creanga isi pastreaza originalitatea ,,Amu
cica era odata ‘’ cu rolul de a introduce cititorii in poveste.De asemenea,incipitul contine un prim
simbol al basmului,prezenta cifrei magice trei,dar si doua motive specifice:cel al fratilor despartiti si
al impartului fara mostenitor.

Formulele mediene ,,si merge el cat merge’’ ce au scopul de a intretine interesul cititorilor.

Finalul basmului inseamna rezolvarea problemelor pe care le-a intampinat eroul,prin pedepsirea si
omorarea Spanului,dar si prin recompensarea lui Harap-Alb.Finalul unui basm cult semnifica si
sfarsitul procesului de maturizare al personajului principal.Basmul nu se termina intamplator cu
pedepsirea raufacatorului pentru ca reprezinta gandirea si mentalitatea oamenilor confrom careia
binele invinge mereu.Prin formula finala autorul ofera doua posibilitati de final:prima cea specifica
basmului ,,Si a tinut veselia ani intregi,si acum mai tine inca’’ si a doua cea care evidentiaza
caracterul realist al operei ,,cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si
mananca,iara cine nu, se uita si rabda’’ , reprezentand iesirea din lumea fantastica.

In opinia mea,protagonistul basmului,Harap-Alb,se schimba ,,pe scena’’ in fata cititorului

ilustrand in mod stralucit ideea ca omul este rezultatul propriilor sale acte.Acesta reprezinta o
intruchipare a omului cumsecade si nu o intruchipare a eroului voinic din basmele populare,ci a
eroului vrednic care invatand din greseli,reuseste sa se maturizeze pentru a deveni imparat. Astfel se
reflecta si conceptia despre lume a scriitorului,prin umanizarea fantasticului.

Drumul sau,metaforă a vietii,reprezinta o pregatire a eroului pentru viitorul sau statut,

experienta acumulata prin trecerea incercarilor dificile si prin conditia umilitoare de rob este
esentiala pentru ca el sa ajunga un bun conducator pentru supusii sai si de altfel contureaza sensul
didactic al basmului care este exprimat de Sf.Duminica ,,Cand vei ajunge si tu odata mare si tare,..
vei crede celor asupriti si necajiti pentru ca stii acum ce e necazul.’’

In concluzie, ,,Povestea lui Harap-Alb'’, de Ion Creanga, este un basm cult avand ca si
particularitati:reflectarea conceptiei despre lume a autorului,umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor,umorul si specificul limbajului precum si caracterul de bildungsroman.
Mai mult decat etica abstracta sau naratiunea alegorica,opera lui Creanga subliniaza ideea ca omul
este rezultatul propriilor sale acte,devenind ,,o oglindire a vietii in moduri fabuloase’’ (G. Calinescu)