BASMUL CULT, PERIOADA MARILOR CLASICI

ION CREANGA
POVESTEA LUI HARAP- ALB (CARACTERIZAREA)

Perioada marilor clasici reprezint etapa de efervescen cultural romneasc. Despre

aceasta G. Ibrileanu afirma c, aflat la intersecia a trei curente literare : clasicismul, romantismul
i realismul, ,,duce cultul formei pn la exagerare .
Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga este
considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale
si Ioan Slavici. Despre acesta, criticul literar G Calinescu afirma ca este poporul roman insusi.
Opera lui Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb apare in anul 1877 in revista Convorbiri
literare, fiind un basm cult. In viziunea lui Manolescu, prin basmul sau, Ion Creanga dovedeste ca
retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite.
 Harap-Alb este protagonistul basmului lui Creanga, intruchipare a binelui si valorilor
neamului romanesc, dar infatiseaza un erou atipic. Acesta este lipsit de puteri supranaturale, fiind
construit in maniera realista, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si progreseaza. Astfel,
Harap-Alb se distinge ca fiind un personaj rotund (E.M.Forster), iesind din stereotipia
superioritatii mezinului. Acesta este si un personaj tridimensional(W.C.Booth) iesind din tipar,
impresionand puternic.
Protagonistul este construit prin procedee de caracterizare directa (de catre narator, alte
personaje si prin autocaracterizare) si indirecta, prin fapte limbaj, gesturi, ganduri, relatii cu alte
personaje si nume.
Statutul initial al eroului este cel al personajului neinitiat. Harap-Alb este caracterizat direct
de naratorul omniscient: mezinul, boboc in felul sau, de SfantaVineri: luminate craisor, iar
Spanul il numeste pui de vipera. Raufacatorul, antagonistul, Spanul este personajul cu care eroul
este caracterizat in antiteza. Mezinul craiului este naiv si nu distinge adevarul de minciuna, nu vede
dincolo de aparente. Acesta are nevoie de a trece prin experienta vietii pentru a dobandi intelepciune.
De la inceput, el se distinge prin bunatate, care ii este definitorie. Aceasta trasatura este pusa in
evidenta prin gestul milostiv pe care il face pentru Sfanta Duminica. Mezinul nu este, totusi, pregatit
de a deveni imparat si are nevoie sa treaca printr-o serie de probe, in care dovedeste: generozitate,
prietenie, respectare a juramintelor, curaj, responsabilitate.
Titlul unei opere reprezinta un element paratextual care ghideaza lectura cititorului, formand
un orizont de asteptare. Cel al basmului lui Ion Creangaeste unul semnificativ, care reda esenta si
circumscrie tema operei. Substantivul articulate hotarat Povestea este unul generalizator,
semnificand faptul ca in opera autorului realist, ponderea este a elementelor nonfictionale. Astfel,
realul devine predominant si personajele capata o puternica umanizare, se comporta taraneste si
vorbesc moldovenesteG.Calinescu. Numele protagonistului apare si el in titlu. Acesta constituie un
oximoron ce reflecta conditia duala a personajului: rob (Harap) de origine nobila (Alb).

In drumul sau, protagonistul este sprijinit de ajutoare si donatori, fiinte cu insusiri

supranaturale, cum ar fi Sfanta Duminica, calul nazdravan, craiasa furnicilor si cea a albinelor,
fapturile himerice si de obiecte fabuloase (aripile craieselor, smicelele etc.). Un rol important in acest
traseuil are antegonistul, Spanul, care personifica raul in conceptie populara (omul insemnat), dar
este si initiatorul pretentios: cu cat incercarile la care il supune pe Harap- Alb sunt mai grele, cu atat
eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul viitorului imparat, cum n-a mai stat altul pe
fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic.
Povestea urmareste formarea unui tanar in contact cu experientele vietii. Fiul de crai, cel mai
mic, ca in toate basmele, este alesul, lucru aflat si de acesta in momentul cheie, intalnirea cu Sfanta
Duminica, care il invata milostenia si care ii arata destinul sau. Tanarul se ajuta de obiecte cu puteri
magice, hainele si armele si, de asemenea, de calul tatalui sau din tinerete, acestea reprezentand
daruri sacre motive specific.
 Finalul, ca in basmul popular, arata pedepsirea raului (intruchipat de Span) si rasplatirea
eroului pozitiv (Harap- Alb), expunand nazuinta spre bine, frumos, dreptate si adevar. Basmul are
character moralizator, dand optimism si incredere in triumful valorilor morale. La Creanga,
supranaturalul este subminat de comic si inlocuit cu eticul. Harap-Alb exceleaza prin omenescul sau,
ilustrand adevaratele valori morale. Acesta nu mai este eroul voinic al basmelor populare, ci eroul
vrednic. In relatia sa cu Spanul, se ilustreaza importanta initiatorului, reliefat fiind omul de soi bun
(G.Calinescu). Spanul devine raul necesar, dupa cum spune chiar calul, in finalul operei: si unii
ca acestia sunt trebuitori pe lume.
In concluzie, Povestea lui Harap-Alb reprezinta un basm cult care impresioneaza puternic.
In Folclor literar romanesc (M. Pop si M. Ruxandoiu), se arata ca basmul este o opera ce reda o
lume aparte, in care orice vis devine realitate. In opera lui Creanga, nu doar visul eroului devenit
imparat se adevereste ci si visul unei lumi mai bune, a triumfului moral.