Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga
Recunoscut ca fiind povestitorul nostru national, Ion Creanga da viata in anul
1877, unui valoros basm cult, intitulat Povestea lui Harap-Alb. Pornind de la
modelul celui folcloric, specific ancestral si caracterizat de stereotipie,
scriitorul construieste o sintez de motive epice, un text narativ de mare
complexitate ce se descopera sub forma unei oglinzi a vietii rurale din timpul
sau.
Privit in general ca un bildungsroman, aciunea urmareste si pune in lumina
destinul unui fiu de crai pe parcursul unui indelungat si sinuos drum al
devenirii spirituale. Prin protagonist, ca reprezentant al binelui invingator
sunt personificate valorile perene ale umanitii: frumosul, adevrul,
milostenia, prietenia, iubirea, fiind totodata cultivate principii morale
eseniale: dreptatea, cinstea, ospitalitatea, curajul. Astfel, latura sa umana, il
situeaza in paradigma personajelor de basm cult, atat cu calitati pozitive, cat
si negative, aflandu-se la antipodul fetilor frumosi, devenind un
intermediu uman pentru implicarea in fabula a vointelor magice.
Titlul neobisnuit
al
basmului
evidentiaza
dubla
personalitate
a
protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (Alb= tanar si inocent
print) si una aparenta (Harap= sluga a Spanului). Totodata, acesta reflecta,
prin contrastul cromatic negru-alb, armonizarea defectelor si a calitatilor
umane, sugerand tema basmului: maturizarea mezinului craiului.
Actiunea se desfasoara prin inlantuirea secventelor narative, respecta
modelul structurat si implic prezena fabulosului (elemente supranaturale).
Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria forelor binelui triumfator.
Intmplrile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care
intervine adesea prin comentarii sau reflecii caracterizate prin umor sau
oralitate. Naraiunea la persoana a III-a alterneaz cu dialogul, subiectul
basmului urmrind modul n care personajul principal, Harap-Alb, parcurge
un drum al iniierii. La finalul acestuia, el devine mprat, trecand ntr-un plan
superior de existen, care nseamn modificarea statutului social i spiritual.
Limbajul naratorului si al personajelor se remarca prin utilizarea procedeelor
artistice, prin oralitatea ce confera autenticitate discursului narativ, prin
eruditia paremiologica (capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla) si prin
umorul ca o categorie estetica in care atitudinea naratorului este
condescendenta (diminutive cu valoare augmentativ buzisoare,
buturica, caracterizri pitoresti portretul lui Geril, al lui Ochil etc).

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, un erou atipic

datorita lipsei de nsuiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiin
complex, care inva din greeli i progreseaz. De aceea este un personaj
rotund" (E.M. Forster), ieind din stereotipia superiorittii mezinului, un
personaj tridimensional" (W.C. Booth) care jese din tipar. Statutul din incipit
al eroului este cel de neiniiat, mezinul craiului fiind naiv, nestiind s disting
adevarul de minciun, s vad caracterul unui om dincolo de aparene. El are
nevoie de experiena vieii spre a dobndi inelepciune. Se deosebete de
fraii si, nc de la nceput, prin buntate, calitate rspltita de sfaturile
Sfintei Duminici, dup ce o miluiete cu un ban. Dei are calitaile necesare
unui viitor "imprat, n viziunea autorului, fiind cel mai vrednic dintre
nepoi", cum spune Impratul Verde, acestea nu sunt individualizate, de la
inceput, ci unt descoperite prin intermediul probelor la care este supus, prin
dovedirea generozitatii, prieteniei, respectarii jurmntului, curajului si
responsabilitatii.
Protagonistul operei apare ca un personaj plat, pozitiv, construit prin
procedee de caracterizare direct (de ctre narator, de ctre alte personaje
i prin autocaracterizare) i de caracterizare indirect prin: fapte, limbaj,
gnduri, relaii cu alte personaje, nume.
Basmul cult este o specie narativ pluriepisodic ce imbina fabulosul cu
realul si introduce, astfel, numeroase personaje purttoare de valori
simbolice. Intruchipand binele i rul n diversele lor ipostaze, personajele
himerice reprezinta modele existeniale ce indeplinesc, prin raportare la
protagonist, o serie de funcii (antagonistul, ajutoarele, donatorii) sub forma
unor prelungiri ale personalitatii
lui Harap-Alb.
Calul este model al
devotamentului uman, criasa albinelor si cea a furnicilor ilustreaz
recunotina, iar Geril, Setil, Flmnzil, Ochil i Psri-Li-Lungil
simbolizeaz vicii umane care-l nsoesc pe om de-a lungul vieii i pe care
acesta reuete s le nving. Eroul este sprijinit de catre aceste fiinte cu
insuiri supranaturale in confruntarea cu antagonistul.
Primele intlniri cu iniiatorii si, Sfnta Duminic, apoi calul nzdrvan i
Spnul, pun n lumin naivitatea, incapacitatea de a distinge adevrul de
aparene. Dup ce iese din impria tatlui su, criorul se rtcete in
padurea labirint; incalc sfatul dat de tat (interdicia de a se feri de omul
spn i omul ros) i isi ia drept cluz un viclean. Ulterior, in episodul
coborrii in fntnt, naratorul surprinde lipsa de experien a tnrului, prin
caracterizare direct: Fiul craiului, boboc felul su la trebi de aieste, se
potrivete spanului si se bag in fntna. Naivitatea tanrului face posibil
supunerea prin vicleug. Antagonistul (rufctorul) il nchide pe tanar in
fntn si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa fac schimb de identitate, sa
devin robul lui si s jure pe ascutisul paloului" (sugestie a unui cod al

conuitei cavaleresti) sa-i dea ascultare intru toate, pana cnd va muri si iar
va invia", condiionare paradoxala, dar singura eliberatoare. De asemenea,
Spanul d fiului de crai numele de Harap-Alb.
Dac naivitatea se nscrie n codul ritual al initierii fiului de crai, buntatea
este calitatea nnascuta care provoac" transformarea personajului: fii
incredinat c nu eu, ci puterea milosteniei i inima ta cea bun te ajut, zice
Sfnta Duminica. Desi personifica raul, SpanuI devine iniiatorul
pretenios: cu cat incercrile la care I supune pe tnr sunt mai greie, cu
att eroul dovedete calitaii morale care conturcaz portretul viitorului
imprat, cum n-a mai stat altul pe faa pmntului, aa de iubit, de slvit si
de puternic". Spnul ii cere s ii aduc salti" din Grdina Ursului, pielea cu
pietrele preioase din Pdurea Cerbului si pe fata impratului Ro. La
intoarcerea la curtea lui Verde Imprat are loc recunoaterea si
transfigurarea eroului, dar i demascarea i pedepsirea rufctorului.
Consider ca, trecerea protagonistului prin incercri dificile, ca i experienta
conditiei umilitoare de rob la dispoziia unui stpn nedrept, contureaza
sensul didactic al basmului, care este exprimat de Sfnta Duminic: Cnd
vei ajunge si tu odata mare i tare, ii cuta s judeci lucrurile de-a fir-a-pr i
vei crede celor asuprii i necajiti, pentru c tii acum ce e necazul". Potrivit
viziunii despre lume a scriitorului, calitile necesare unui Imprat mare si
tare" sunt inelegerea, buntatea i cinstea, calitti dovedite de omul de soi
bun" pe parcursul unor probe dificile.
In concluzie, basmul este o oglindire a vietii in moduri fabuloase" (C.
Clinescu), eroul nereprezentand doar tipul voinicului, ca Ft-Frumos din
basmele populare, ci un om de soi bun" (G. Clinescu), eroul vrednic" (cum
spune Verde-imprat) care traverseaz o serie de probe, se maturizeaz i
devine mprat.