BASMUL - “POVESTEA LUI HARAP-ALB” DE ION CREANGĂ

INTRODUCERE EPOCA MARILOR CLASICI

În Epoca Marilor Clasici aflată sub semnul direcţiilor impuse de societatea ,,Junimea,,
avându-l ca mentor pe Titu Maiorescu, se vor cristaliza valori în toate cele trei genuri literare:
M.Eminescu în poezie, I.Slavici şi I.Creangă în proză, I.L. Caragiale în dramaturgie

DATE AUTOR ION CREANGĂ

Ion Creangă numit de G.Ibrăileanu un ,,Homer autohton” are o operă restransă ca proporţii dar
valoroasă şi cuprinde, povestiri „Moş Ion Roată”, ”Popa Duhu”, ”Povestea unui om leneş”,
nuvela „Moş Nechifor Coţcariul”, romanul de formare „Amintiri din copilărie”, dar şi basme şi
poveşti ca ”Povestea porcului”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Povestea lui Harap-Alb”, ce sunt o
proiectare în fabulos a lumii ţărăneşti.

DEFINIŢIA Basmul este specie a genului epic în care, personaje de cele mai multe ori cu
puteri supranaturale, luptă pentru impunerea în lume a legii valorice a binelui.
Basmul este popular sau cult în funcţie de statutul autorului: anonim ori consacrat.
POVESTEA LUI HARAP-ALB
A fost publicat în Convorbiri literare în 1877 iar Eminescu îl va publica la Timpul.Este tradus
imediat în mai multe limbi astfel încat intră în universalitate încă de la începutul secolului al
XIX-lea.
TITLUL.Lexemul ,,poveste,, face referiri la specia operei iar numele Harap-Alb este un
oxímoron: ,,Harap,, echivalent cu negru conţine şi ideea de rob( din vremea robiei ţiganilor)
iar ,,Alb ,, este atributul stăpanului.Aşadar, numele conţine în el lumina şi întunericul, stăpanul şi
sluga, binele şi răul.
TEMA este tipică :aventura fiinţei umane care lută pentru respectarea şi impunerea unei
valori (binele) în confruntarea cu nonvaloarea (răul).
MOTIVE NARATIVE sunt cele specifice basmului poular:călătoria, superioritatea
mezinului, supunerea prin vicleşug, cifra magică trei, demascarea şi pedepsirea răufăcătorului,
recompensarea eroului etc.
NARATORUL.Încă de la început identificăm un narator ,,necreditabil,, (cf.Booth)care se
preface ca un ştie nimic sigur, iar prin lexemul ,,cică,, el punea povestea pe seama spuselor
altcuiva.Avem de-a face astfel, cu narator colportor.El este detaşat de diegeză, heterodiegetic,
nararea fiind la persoana a III-a , un a fost contemporan cu evenimentele, idee contrazisă însă în
final.
Basmul lui Creangă se detaşează însă fundamental de basmul popular prin numeroase
elemente ce îi conferă o originaliate incontestabilă.
Astfel, dacă în basmul popular acţinea era plasată într-un timp fabulos TIMPUL
desfăşurării acţiunii în basmul lui Creangă este vag determinat, dat doar de adverbul ,,odată,,
plasat în incipitul basmului.Şi prin precizarea SPAŢIULUI autorul se detaşează de basmul
popular fiind aici fără conotaţii fantastice ancorand acţiunea în lumea profană, reală.Se
pomeneşte de ,,o ţară,, unde trăia un crai. Se mai pomeneşte de o altă ,, ţară, mai îndepărtată,
tocmai la marginea pămantului,,.reperele spaţiale sugerează dificultatea aventurii eroului care
trebuie să plece în călătoria ce implică maturizarea lui.
 FORMULELE narative sunt cele specific basmului popular.
Formula iniţială are rolul de a-l scoate pe lector din lumea reală şi de a-l introduce în
ficţiune.În basmul lui Creangă formula iniţială conţine elemente referitoare la spaţiu, timp şi
personaje.;;Amu cică era odată într-o ţară un crai care avea trei feciori ,,
Formula mediană are rolul de a menţine trează atenţia lectorului .Într-una din formulelele
mediane la Creangă se concentrează o perioadă mai lungă de timp într-un spaţiu restrans:,, Şi
merg ei o zi, şi merg două şi merg patruzeci şi nouă,,
Formula finală îl scoate pe lector din ficţiune şi îl readuce la realitate.Şi aici Creangă se
detaşează de autorul popular.Ea îl face pe narrator contemporan cu evenimentele ancorand
diegeza în plan social.(citatul)
CONSTRUCŢIA DISCURSULUI NARATIV. Acţiunea se desfăşoară linear prin
înlănţuirea secvenţelor narative urmand momentele subiectului şi respectand TIPARUL
NARATV specific basmului.
-situaţia iniţială de echilibru , respectiv, expoziţiunea—Craiul care avea trei fecioro.
-echilibrul iniţial este perturbat de un eveniment ( lipsă, furt), respectiv,
intriga.Împăratului Verde, fratele Craiului, îi lipseşte un moştenitor, avand trei fete.
-lupta pentru refacerea echilibrului iniţial – desfăşurarea acţiunii.Călătoria de iniţiere a
eroului.
-încercarea grea, punctul culminant.Harap-Alb este omorat de Span şi înviat cu ajutorul
apei vii şi a smicelelor de fata împăratui Verde.
-refacerea echilibrului iniţial, deznodămantul.recompensarea eroului care se căsătoreşte
cu fata şi pedepsirea răufăcătorului de către calul lui Harap-Alb.

BILDUNGSROMAN

Pentru a obţine fata, eroul trece prin diverse probe pe care le va depăşi graţie ajutoarelor:
cei 5 monştri simpatici,,(G.Călinescu) şi personajele animaliere.Aceste probe sunt: proba focului,
ajutat de Gerilă,, masa pantagruelică, la care intervine şi Setilă, alegerea macului de nisip unde
este ajutat de furnici, straja nocturnă în camera fetei şi apoi prinderea ei în care intervin Ochilă şi
Păsări-Lăţi-Lungilă, şi ghicitul fetei-albina.
Toate aceste probe sunt tot atatea probe de iniţiereÎn tot acest drum al cunoaşterii de sine,
al trecerii de la varsta inocentă la maturitate, tanărul îşi dovedeşte statutul de om, el va trebui să
moară pentru a reanvia, pentru a deveni un iniţiat, un ,,altul,,(M.Eliade,,).Prin căsătorie, el atinge
maturizarea lui totală, fiind acum pregătit de a-şi asuma marea responsabilitatea domniei.

RELAŢIA INCIPIT-FINAL
Incipitul este de tip ,,captaţio benevolentiae,, şi conţine relaţii despre timp, spaţiu şi
personaje.(Detaliaţi).
Finalul este ,,închis,, (U.Eco)Dacă în incipit însă, avem un narator heterodiegetic ce nu se
implică în evenimente, finalul contrazice această impresie.Prin formula finală, naratorul devine
contemporan cu evenimentele ancorand diefeza în plan social.Avem aşadar, un narator ludic, ce
se joacă cu credibilitatea cititorului.
 PERSONAJELE
În ,,Morfologia basmului,, Vladimir Propp identifică urmăatoarele personje: eroul (Harap-
Alb), răufăcătorul (spanul), ajutoarele (personajele animaliere) falşi eroi ( craiul, fraţii etc).Există
în acest basm atat personaje reale care aparţin ,,tăramului de aici,, şi se supun ierarhiei sociale )
craiul, harap-Alb. Spanul, Îmaratul Verde) cat şi personaje fantastice, cu puteri supranaturale care
de cele mai multe ori îl ajută pe erou (personajele animaliere dar şi fata).
Comparativ cu basmul popular, I.Creangă aduce inovaţii spectaculoase în crearea eroului.
Astfel, HARAP-ALB este tanărul pus în situaţie limită în scopul formării ca personalitate,
pentru viaţă.Faţă de eroul popular, el este un personaj atipic.
Ca orice personaj literar, „fiinţă de hârtie”- R. Barthes ce trăieşte doar în lumea ficţiunii şi
acest personaj va fi construit pe baza a doi parametri: ca instanţă narativă şi ca referent uman.
Privit ca instanţă narativă, ca „personna” sau „masca”, adică din punctul de vedere al includerii
într-un anumit tipar, Harap-Alb este personaj
-real, comparativ cu Făt-Frumos din basmul popular care este un personaj fantastic, cu puteri
supranaturale
-principal, datorită ocurenţei din discursul narativ,
-central sau funcţional, datorită importanţei pe care o are în traducerea mesajului operei şi
protagonist, deoarece susţine dominant diegeza. De asemenea, este un personaj
-pozitiv luptă pentru impunerea în lume a binelui
- eponim, numele lui apărând în titlul operei.
- dacă eroul popular era un personaj bidimensional, avand numai calităţi (vireaz, frumos,
tanăr, se descurca totdeauna singura în lupta cu forţele răului),Harap-Alb este un pers
trimidensional, rotund, , deoarece evoluează pe parcursul operei, devenind, în urma călătoriei
întreprinse, pregătit pentru a fi conducătorul unui regat, dar şi al unei familii…El întruneşte
deopotrivă calităţi _ generos, tanăr, frumos, sociabil, hotărat, dar şi defecte.Astfel, el se dovedeşte
naiv, avand încredere în span şi intră în fantană, un ascultă sfatul părintesc, un se descurcă deloc
singur, vorbeşte urat cu Sf.Duminică, dar evoluează pe parcursul diegezei.Devine un luptător, iar
prin probele pe cere le trece dobanmdeşte noi calităţi necesare unui împărat: curaj, corectitudine,
milă, inţelepciune, respectarea jurămantului
Ca referent uman sau ca „persoana”, mezinul beneficiază atat de caracterizare directă cat şi
indirectă.
Carcaterizarea directă.
Prosopografia este vag realizată şi rezultă din caracterizarea făcută de narator ,,făcandu-se
roş cum îi gotca,,
Prin caracterizare directă se conturează şi ethopeea (portretul moral), care rezultă în primul
rand din discursul naratorului „Fiul craiului, boboc în felul sau la trebi de aieste”,din care rezultă
naivitatea şi ignoranţa lui.
Ethopeea mai rezltă şi din caracterizarea facută de alte personaje.Astfel, Sf.Duminică îi
spune direct: ,,fii încredinţat că un eu , ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută,,.La
întalnirea cu cei 5 ,,monştri simpatici,, (G.Călinescu) aceştia îl apostrofează „Râzi, tu, râzi,
Harap-Alb!”- fapt ce denotă firea sa veselă,
Prin autocaracterizare, se adaugă noi trăsături eroului.Pornind de la ideea că ,,omul e dator
să încerce”, Harap-Alb singur afirmă că va porni şi el într-un noroc şi „cum o da
Dumnezeu”.
Carcacterizrea indirectă -rezultă, din
- 1.Nume…….
- 2.-faptele gândurile, vorbele sale. Astfel, Harap-Alb întruchipează înalte principii morale
cultivate de aproape orice basm, precum adevărul, curajul, onestitatea, cinstea şi prietenia,
asemuindu-se cu feţii-frumoşi din basmele populare, dar rămânând totodată în zona
umanului, deoarece, deşi are însuşirea miraculoasă de a înţelege graiul animalelor şi al
insectelor, el este un tanăr prietenos, cuminte şi ascultător. Încă din primele secvenţe ale
operei, este evidenţiată, prin caracterizarea indirectă milostenia şi generozitatea sa, miluind
cerşetoarea. Însă, deşi el îşi dovedeşte curajul, când îl înfruntă pe tatăl său deghizat în urs şi
când împlineşte toate poruncile spânului, hărnicia şi destoinicia, curăţind armele şi făcând
un stup pentru albine, Harap-Alb nu are numai calităţi, ci şi defecte. O parte dintre ele ar fi
faptul că judecă după aparenţe, persistă în greşeală şi este subiectiv şi impulsiv, lovind de
trei ori calul care
vine să mănânce jăratic, deoarece îl consideră prea slab şi nedemn deDe asemenea, el nu ascultă
sfatul tatălui său de a se feri de spân, fiind deosebit de naiv şi dând dovadă de un narcisism
inconştient şi de un orgoliu exacerbat, căzând în capcana spânului. Dar, în urma încălcării
interdicţiei, el îşi conştientizează greşela comisă şi îşi dă seama că în tot ceea ce va urma să facă
de acum înainte, va trebui să respecte preceptele morale primite de la tatăl său. O altă calitate a
personajului şi anume loialitatea, credinţa faţă de cuvântul dat. Astfel, fiul cel mic al craiului
reprezintă tipul omului cinstit, onest şi loial.
3.limbaj Iniţial, vorbeşte urat bătranei,, dar mai lasă-mă în pace, mătuşă…dar şi calului ,,ghioajgă
afurisită,,

Traseul existenţei sale este prefigurat de Span: atata vreme ai a mă sluji pană vei muri şi iar îi
învia,,.
CARACTERIZAREA SPÂNULUI
Ca instanţă narativă Spânul este personaj
-antagonist, deoarece se opune prin interese protagonistului,
-bidimensional, deoarece este dat în întregime de la început, el nu prezintă secrete pentru cititor şi
nu evoluează,
- central, având un rol deosebit în conturarea mesajului operei.
Ca referent uman nu beneficiază de prosopografie, portretul său fizic fiind dedus din numele lui,
care sugerează măcar într-o mică măsură ceva anormal, credinţa populară asociind aceste aspecte
forţei răului, „sunt tare şugubeţi” afirmă craiul despre el şi despre omul roş, cu care îşi sfătuieşte
fiul să nu aibă de a face. Portretul moral se deduce prin caracterizare directă din aserţiunile
naratorului „răspunse Spânul cu glas răutăcios
Dacă în basmele populare adversarii eroului sunt supradimensionali )zmei, muma pădurii) Spanul
este un om obişnuit, comun, fară puteri supranaturale , pentru a se crea un echilibru.El reprezintă
răul pentru că este viclean, ambiţios, mincinos.Ca personaj de basm el este răufăcătorul dar are un
rol important în formarea eroului.Rolul lui este intuit de cal:,,Şi unii ca aceştia sunt trebuitori pe
lume cateodată pentru că face pe oameni să prindă la minte,,.Alături de Sf.Duminică şi cal el
poate fi vazut ca un mistagog.În final, el iese din scenă pentru că rolul lui se încheie.

LIMBAJUL este o altă coordonată care deosebeşte fundamental textul lui Creangă de cel
popular El se caracterizează prin:
 - vocabular specific.Predomină regionalismele ,,farfasiţi,, mangosiţi,, stroh,, tarnomată ,,
- -lipsesc neologismele
- -exprimarea locuţională: cauţi sămanşă de vorbă,, ne-ai făcut capul călindar,,
- -limbajul afectiv dat utilizarea dativului etic, a interjecţiilor şi a exclamaţiilor
- -economia de mijloace artistice.Garabet Ibrăileanu observă că în opera lui Creangă lipseşte
metafora el fiind ,,unicul prozator roman al cărui stil are particularitatea asta,,.Identificăm
puţine comparaţii dar cu caracter generalizator:,,curat ca un nebun,,.
ORALITATEA
Trăsătura stilistică dominantă este oralitatea ceea ce conferă operei lui Creangă
originalitate incontestabilă.Oralitatea este dată de:
-prezenţa dialogului ca mod de expunere care invadează tot textul basmului, imprimând un
ritm alert povestirii.
-prezenţa interjecţiilor: „halal”, „hei”, „măi”, a regionalismelor şi a expresiilor populare:
„n-ai cui bănui”, „a se chiuchiului” recreează limba ţărănească a spaţiului moldovenesc şi o
transformă în marcă a stilului lui Creangă.
-De asemenea, alte elemente ale oralităţii sunt expresiile onomatopeice: „Şi pornesc ei,
teleap-teleap”, „zbrr!...pe vârful unui munte”.
5
- textul paremiologic care inundă textul avand rolul de a a-l scuti pe narator de alte
explicaţii.El este introdus prin sintagma ,,vorba ceea,,.Este vorba de expresii populare ,,le-oi veni
eu de hac,, v-am gasit eu ac de cojoc,, sau proverbe preluate din tezaurul de înţelepciune
populară:,,Capra sare masa şi iada sare casa,,, ,,Frica păzeşte bostănăria,,
- subordonate consecutive introduce prin conjuncţia ,,de,,.
-fraze rítmate: ,,Ăsta-i vestitul Ochilă, văr primar cu Chiorilă…..

UMORUL este altă particularitate o operei lui Creangă ce îi conferă valoare şi savoare şi
este dat de:
-scene comice (vezi scena casei încinse)
-ironia:,,intră ei buluc în ogradă care mai de care mai chipos şi mai îmbrăcat de se taraiau
aţele şi curgeau oghelele de pe danşii,,
-porecle: ţapul cel roş, Buzilă, Cel-de-pe-Comoară
- exprimarea poznaşă, mucalită „Tare-mi eşti drag!... Te-aş vârî în sân, dar nu încapi de
urechi”, în comicul numelor: Ochilă, Setilă, Flămânzilă, Gerilă,
- diminutivele cu valoare augmentativă: „buzişoare”, „băuturică”
-caracterizări pitoreşti: Gerilă, Flămanzilă..