RYGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

DE ION BARBU
Ion Barbu aparţine perioadei interbelice alături de T.Arghezi, Lucian Blaga,
G.Bacovia. Matemetician de renume, cunoscut în lumea europeană ca inventator ,,al spaţiior
barbiliene” numele său adevărat fiind Dan Barbilian, îşi ia pseudonimul literar Ion Barbu şi va
îmbina activitatea lietrară cu cea de matematician,explicand că „există undeva în domeniul înalt
al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia”. Întrucat activitatea lui literară este
discontinua, Tudor Vianu indentifică în opera sa trei etape foarte diferite între ele..
Prima, cea parnasiană, aparţine perioadei de creaţie dintre anii 1919 şi 1920 şi cuprinde
poezii publicate în ,,Sburătorul”.Tudor Vianu porneşte de la observaţia lui G. Călinescu potrivit
căreia ,,primele poezii ale lui I.B. cuprind versuri de formă parnasiană cu o muzică împietrită”.
Aici actantul barbian exclude persoana I susţinand astfel ideea lui Leconte de Lisle, unul dintre
susţinătorii parnasianismului, care afirma ca ,,poetul e cu atat mai uman cu cat e mai
impersonal”. Poeziile din această perioadă sunt scurte, predominant sonetul, iar tematica este
restransă .Titluri: „Lava”, „Munţii”, „Banchizele”,
Perioada baladică şi orientală cuprinde poezii publicate între anii 1920 şi 1924 în
revistele ,,Viaţa romanească” şi ,,Contimporanul”. Acestea au dimensiuni lungi, caracter narativ
în care ,,se zice” o poveste: „Riga Crypto şi lapona Enigel”, „Domnişoara Hus”,.Pena
Corcoduşa” .Ele sunt dominate de viziunea oriental-balcanică poetul explorand astfel o zonă
necunoscută pană acum, atinsă doar de Mateiu Cargiale
Ultima perioadă, cea ermetică cuprinde poezii publicate între 1925-1926 şi este numită
astfel datorită caracterului încifrat, alchimic al poemelor. Este reprezentat de ciclul ,,Joc
secund” o esenţializare a gandirii poetice barbiene.
OPERA lui Ion Barbu este redusă ca proporţii şi cuprinde volumele:
-,,După melci” volum retras imdiat după publicare -1921
-,,Joc secund” care cuprinde ciclurile:-,,Joc secund”( 20 de poezii)
-,,Uvenderode” 9 poezii
-,,Isarlîk,” 5 poeme
-,,Ochean”- 1966, postmortem
Poemul ,,RIGA CRIPTO” aparţine etapei baladice şi orientale şi face parte din volumul ,,Joc
secund”
TITLUL avertizează asupra caracterului narativ al textului şi este specific marilor cărţi despre
iubirea tragică conţinand cele 2 principii: masculin şi feminin, cărţi precum :Romeo şi Julieta
TEMA este iubirea imposibilă datorită incompatibilităţii lumii din care provin protagoniştii.

LIRISMUL
În această poezie este evident lirismul neexprimat obiectiv printr-un deixis personal
reprezentat de sistemul verbal şi pronominal al persoanei a treia .Vocea lirică este greu de
detectat.. Însă, existenţa instanţei referenţiale, persoana căreia i se adresează eul liric este
observabilă prin verbul de persoana a II-a ,,vezi” din versul ,,Dar timpul, vezi, nu
Adăsta” identificând-o în persoana cititorului, a potenţialului iniţiat . Acest verb menţine
funcţia fatică a comunicării.Ca şi în Luceafărul însă, personajele sunt voci lirice, sunt măşti
ale poetului, avem deci un lirism exprimat al măştilor.
COMPOZIŢIA .Autorul foloseşte tehnica poveştii în ramă.Regulile prozodice sunt ignorate,
particularitate specific modernismului.

STRUCTURA.Discursul se desfăşoară pe 2 planuri_: planul narativ în care este descrisă trista

poveste de dragoste dintre două entităţi ce aparţin unor regnuri diferite şi planul simbolic,
fiecare protagonist avand simbolistică aparte.
Astfel, un lector inocent vede în poem o delicată poveste de dragoste dar un lector competent
o recunoaşte ca o poezie de cunoaştere.
RAMA, prezintă o nuntă obişnuită în care menestrelul este rugat, ,,la spartul nunţii” de către
naş ,, nuntaşul fruntaş” să spună trista poveste de dragoste a lui Enigel şi riga Crypto. Primul
vers ,,Menestrel trist” ne transpune în epoca medieval prin lexemul ,,menestrel” poet cantăreţ
ce colinda castelele (sec XIII-XVI) recitand versuri acompaniat de un instrument cu coarde.
Epitetul ,,trist” are valoare premonitorie, el anticipează caracterul trist al acestei poveşti.
Lexemul ,,aburit” face referiri la caracterul iniţiatic al textului. Enumeraţia ,,pungi , panglici ,
beteli cu funtă” trimite la podoabele stilistice ce acoperă sensul încifrat, ezoteric , criptic al
textului.
Sintagma ,,mult îndărătnic” este o formă arhaizantă de superlativ.
Versul ,,ospăţul tău” demonstrează că poemul ţinteşte mai degrabă rosturile poeziei decat ale
erosului. ,,Ospăţul ce arde limba menestrerului devine, în plan simbolic experienţa creatoare a
poeziei ce arde limba celui ce o cantă, purificand-o. Dacă ,,acum o vară” menestrerul a spus
povestea ,,cu foc” adică pe înţelesul tuturor, acum naşul o vrea ,,stins, încetinel” adică învelită
în voalul transparent al tainei iniţierii iar motivul ,,cămării” aminteşte faptul ca procesul
iniţierii presupune un spaţiu izolat.

POVESTEA propriu-zisă începe cu descrierea primului actant , riga Crypto.

Verbul ,,împărăţea” dă impresia unui început de lume dar şi de basm, iar imperfectul verbului
arată un timp nedeterminat , specific de asemenea, basmului.
Sintagma ,,inimă ascunsă” vizează condiţia tragică a rigăi, condiţia lui singulară iar
lexemul ,,sterp” face referiri la starea lui de increat. El este stăpanul lumii vegetale trăind în
“pat de humă unsă”, adică într-un spaţiu izolat, întunecat acoperit de umbră.
Cel de-al doilea actant, lapona Enigel, este prezentată în procesul transhumanţei. Migraţia
spaţială a celor din lumea ei reprezintă o aspiraţie către principiul solar. Venind ,,din ţări de
gheaţă” are ca ideal ,,roata albă” adică soarele, un element inaccesibil lui Crypto.
Imaginarul poetic presupune un dialog între cei 2 actanţi, dialog ce este posibil doar în
visul fetei , ca în ,,Luceafărul” . Chemările aparţin rigăi care o chemă pe laponă în lumea lui,
în ,,somn fraged şi răcoare” dimensiuni ale increatului. El îi oferă tot ce are mai bun în lumea
lui: dulceaţă, fragi. El ajunge pană la sacrificial de sine: ,,dacă pleci să culegi, începi, rogu-te
cu mine”. Lapona, la randul său, îl cheamă în lumea ei. Ea vine din ţara îngheţurilor şi aspiră
spre soare ,,Mă-nchin la soarele-nţelept”.
Crypto uita de sine şi, atins de soare devine ciupercă otrăvitoare.
PERSONAJELE. Tudor Vianu afirmă că poemul este un ,,luceafăr întors” datorită inversării
sistemului de valori, lapona reprezentand fiinţa superioară iar Crypto fiinţa inferioară.
Personajele sunt alegorice ca şi în Luceafărul ele sunt simboluri, sunt ,,voci lirice” sunt măşti
ale poetului.
LAPONA este fiinţa superioară . Deşi aparţine lumii trecătoare, umane ,perisabile. Ea
îşi cunoaşte limitele şi rezistă tentaţiei. Călătoria ei este o călătorie iniţiatică în procesul
trnshumanţei, trecand prin mai multe trepte care sunt deopotrivă probe de iniţiere. Ultima
treaptă a iniţierii o reprezintă ,,nunta” materializată prin împlinirea aspiraţiilor ei, nuntirea ei
cu soarele, respective atingerea cunoaşteii absolute.
Întalnirea cu crypto reprezintă doar o capcană pe care ea o depăşeşte cu luciditate graţie
înţelepciunii ei. Lumea în care el o cheamă este o lume sterilă, întunecată, în ,,somn fraged şi
răcoare” , în lumea umbrei. Este un spaţiu specific increatului, ,,al formelor nedesfăcute de
somn” (I.Barbu).
Frigul ţinutului polar de unde descinde fata semnifică, asemenea numelui pe care îl
poarta (enigel-ger), reprezentand raţiunea pură. Sintagma ,,fiară bătrană” punctează ideea de
fiinţă raţională, echilibrată. Lumea la care aspiră lapona este dominată de astrul luminii.
Verdeaţa este o caracteristică a spaţiului dominat de soare iar idealul laponei este atat de
puternic încat o urmează şi în vis ori în subconştient ,,lin adormi, torcand verdeaţă”.
Trăsăturile ei fizice nu sunt prezente doar catevă trăsături ce se referă la ethopeea
ei ,,preacuminte”.
CRYPTO parcurge şi el un drum iniţiatic . El reprezintă fiinţa inferioară manată doar
de instinct. Asupra lui planează un blestem:să ramană veşnic tanăr, să nu ,,înflorească”. El
este ,,sterp” atribut ce vizează statutul său de fiinţă singulară. În prima treaptă de iniţiere el
este ,,crud” neiniţiat, iar lapona îl îndeamnă să se coacă, coacerea fiind un îndemn la impactul
cu soarele, o chemare în lumea ei, aşa cum fata de împărat îş îndemna pe luceafăr ,,fii muritor
ca mine”.
Frica de soare vizează incapacitatea individului comun de a aspira la un ideal ce depăşeşte
puterea lui de înţelegere, de gandire. Pentru el soarele reprezintă pericolul dar şi
imperfecţiunea ,,e roşu , mare”, ,,pete are fel de fel”.
Dorinţa de însoţire cu lapona atestă ,,tendinţa de depăşire a propriei condiţii”
(M.Mincu). ,,Aerul umed”, ,,huma unsă” caracterizează spaţiul lui Crypto , un spaţiu impur
unde se amestecă elementele primordiale , un spaţiu etern. Renunţarea la această lume şi
aspiraţia la o lume concretă , lumea instinctelor , a simţurilor primare, înseamnă depăşirea
condiţiei. El avea atributul lumii eterne şi s-a lăsat atras de efemer ( asemenea Luceafărului).
Simbolic, este reprezentata prin sintagma ,,făptură mai firavă” ceea ce implică
instinctualitatea. Impactul dintre ,,fiara bătrană” simbol al raţiunii, şi ,,faptura mai firavă”
simbol al instinctualităţii se încheie prin victoria raţiunii.
Drumul spre lumină şi cunoaştere al laponei este acum eliberat de influenţa umbrei şi a
somnului. Dacă lapona şi-a împlinit destinul urmand calea soarelui, în final, asistăm şi la
nunta lui Crypto, ultima treaptă a iniţierii, acesta însoţindu-se cu entităţi din lumea lui,, Cu
laurul-balaurul”.
Imaginarul poetic este susţinut la nivel stilistic de numeroase figuri de stil: inversiuni
(zice-l-aş ,,mult îndărătnic”) comparaţii, enumeraţii, repetiţii , antiteza umed-uscat, lumină-
întuneric, somn-veghe.
La nivel morfologic ne atrage atenţia prezenţa cifrei 3, cifră magică, specifiocă
basmelor (3 chemări ale lui Crypto). De asemenea numarul 10 care reprezintă cele 10 planete,
respectiv, planetele cunoscute la care se adaugă planeta Lilith, luna neagră care ne
influenţează instinctele negative.
Verbele sunt la prezent mitic.
Nivelul lexical atrage atenţia printr-un limbaj încifrat, identificăm de asemenea o
îmbinare savantă a neologismelor cu forme arhaice şi populare, particularitate a
modernismului.