Riga Crypto și lapona Enigel

De Ion Barbu
Ion Barbu este unul dintre cei mai importanți poeți români. Pe numele său real Dan
Barbilian acesta a fost matematician de profesie ceea ce a adus în lirica s-a un limbaj poetic
individ și o viziune estetică inovatoare. Lirica lui s-a dezvoltat în 3 etape de creație:
palmasiană, baladic-orientală, ermetică, aceasta aparținând modernismului.
Modernismul este o orientare estetică de largă circulație ce a impus o tendință de înnoire
în literatura și arta din prima jumătate a secolului XX. Această orientare a fost teoretizată
la noi de către Eugen Lovinescu în 1919, acesta considerând că există ”un spirit al veacului”
care facilitează sincronizarea literaturii române cu literatura europeană, proces numit
sincronism. Temele abordate sunt iubirea, natura ca oglindă a sufletului, moartea, condiția
omului modern, cunoașterea, creația. Motivele sunt: privirea, zborul, lumina, sufletul, dorul.
Ipostaza eului liric este a omului modern marcat de dileme profesionale.
Poezia ” Riga Crypto și lapona Enigel” este o creație emblematică pt modernismul
românesc și pt opera lui Ion Barbu. Textul a apărut în 1930 în volumul ”Joc secund” făcând
parte din ciclul poetic ”Uve den rode”. Poezia este la nivel structural o baladă dar are un
puternic substrat filozofic aducând în atenție problematica omului superior. Acesta se
subscrie modernismului prin tematică și motive, viziunea despre lume, simbolistică
valorificată. Astfel la nivel simbolic în centrul constructului liric se află simbolul soarelui
ce desemnează în text cunoașterea absolută spre care aspiră omul superior. Un alt element
relevant pt apartenența la modernism a poeziei este focalizarea atenției asupra problematicii
omului superior capabil să-și identifice și să-și urmeze idealurile în text această ipostază
este asumată de lapona Enigel.
Titlul oferă informații despre protagoniștii baladei Crypto, regele ciupercilor și lapona
Enigel. Numele lui Crypto înseamnă încifrat iar aceasta semnificație face trimitere la firea
lui interiorizată și reflexibilă, dificil de a fi discifrată. Numele Enigel provine termenul
Suedez pt înger ceea ce corelat cu zona ei de proveniență laponia, simbolizează superioritate
și apartenența la lumea ideilor și aspirațiilor înalte.
Tema textului este iubirea imposibilă și incompatibilitatea a două ființe care aparțin unor
lumi diferite. O secvență care ajută la conturarea temei este cea care prezintă întâlnirea în
planul oniric, acelor 2 personaje: Riga Crypto și lapona Enigel. Planul oniric fiind ales ca
spațiu al comunicării deoarece în el imposibilul devine posibil. O altă secvență poetică prin
care este configurată aria tematică este finalul poeziei care aduce în atenție ideea că oricât
de puternică ar fi iubirea ea nu poate ...............,.,.,..,.,.,.,,., Motivele care conturează
universul tematic sunt soarele, sufletul, călătoria, umbra, lumina.
Din punct de vedere structural poezia este construită prin tehnica povestirii în ramă,
conținând 2 părți: Prima parte, povestirea-cadru prezintă sfârșitul unei nunți lumești posibile
când un ”nuntaș-fruntaș” îi cere unui menestrel să-i cânte despre Riga Crypto și lapona
La nivel prozodic, textul este alcătuit din 27 de strofe de câte 4,5 sau 7 versuri cu rimă
îmbrățișată și încrucișată, bazată pe asonanțe și jocuri lexicale.
Enigel. Referirea la menestrel face trimitere la evul mediu european, indicând un trecut
îndepărtat. Cea de-a 2 parte a poeziei constituie povestirea propriu zisă ce ilustrează
întâlnirea protagoniștilor și efectele ei.
Partea întâi, considerată ramă a povestirii, are și rolul de incipit și sugerează câteva
detalii spațio-temporale, substantivul ”menestrel” făcând trimitere la un Ev Med European.
Momentul surprins este cel al spartului nunții, în cămară, când îndemnat de un ”nuntaș
fruntaș” menestrelul cântă despre o poveste de dragoste tristă, Dintre lapona Enigel și
Crypto, ”regele ciuparcă”.
A doua parte aduce în prim plan cele două personaje, provenind din medii diferite. Întâlnirea
celor doi se produce în visul laponei, care se îndreaptă spre sud, într-o mișcare ritualică,
amintind transhumanța. Această parte conține mai multe secvențe poetice: este prezentat
regatul craiului Crypto, o lume ascunsă, un ținut al întunericului simbolizând lipsa
cunoașterii. Este surprins, de asemenea, portretul regelui, o fire ciudată, închisă, un
neînțeles ocărât de supuși că nu aduce nimic frumos pe lume, că nu își împlinește menirea:
”Și răi ghioci și toporași/Din gropi ieșeau, să-l ocărască/ Sterp îl făceau, și năvăroș/ că nu
voia să inflorească”. Apoi este conturat portretul laponei, care este conturat prin gingășie,
puritate: Laponă mică, liniștită. Tânăra Enigel vine din ținuturile arctice, geroase și se
îndreaptă spre sud, în căutare de soare și lumină Este, astfel valorificată simbolistica
soarelui care ilustrează ideea de cunoașterea absolută, idealul laponei fiind evoluția prin
cunoaștere.
În drumul său, ea povestește la Crypto, mirele poienii, ca să se odihnească și să-și adape
renii. Ea adoarme și, în vis, i se arată Crypto. Popasul laponei îi oferă lui Crypto, care aspiră
spre depășirea propriei condiții, prelejul de a evolua în sensul pe care și-l dorește.
Rugămintea adresată acesteia urmărește oprirea ei în spațiul umbrei. Ritualic, sunt adresate
trei invocații și se oferă trei simboluri ale lumii vegetale: ”dulceață”, ”fragi”, ” somn fraged
și răcoare”. Toate ofertele sunt refuzate, întrucât și Enigel urmărește desăvârșirea în alt plan,
superior, atrasă de soare: ”Mă-nchin la soarele-nțelept” există o anumită gradație în refuzul
fetei: la început, verbul la indicativ ”mă duc” sugerează hotătârea de a-și urma calea: ”a
doua oară” condițional optativ, ”te-aș culege” exprimă nehotărârea acesteia, iar în final,
sintagma ”ca o lamă de blesteme” sugerează suferința imposibilității împlinirii prin iubire.
Finalul aduce în atenție ideea că incapacitatea de a-și depăși condiția îl face pe Crypto să
involueze: Riga intră în spațiul ucigător al soarelui și înnebunește, devine o ciupercă
otrăvitoare, însoțindu-se cu măselarița mireasă, o ființă din propria lume.
Limbajul artistic este puternic metaforizat , element specific modernismului. Astfel sunt
prezente numeroase metafore, metafaza-cheie fiind cea a sufletului-fântână. De asemenea,
se remarcă prezența inversiunilor ”mult-îndărătnic”, ”zice-l-aș”. Pentru portretizarea celor
două personaje ale baladei se folosește epitetul: Crypto este ”sterp și năvăraș”, lapona fiind

La nivel prozodic, textul este alcătuit din 27 de strofe de câte 4,5 sau 7 versuri cu rimă
îmbrățișată și încrucișată, bazată pe asonanțe și jocuri lexicale.
”mică, liniștită și prea cuminte”. Dialogul dintre cei doi se realizează pe baza antitezelor:
soare-umbră, întuneric-lumină, uscat-umed.
La nivel prozodic, textul este alcătuit din 27 de strofe de câte 4,5 sau 7 versuri cu rimă
îmbrățișată și încrucișată, bazată pe asonanțe și jocuri lexicale.

La nivel prozodic, textul este alcătuit din 27 de strofe de câte 4,5 sau 7 versuri cu rimă
îmbrățișată și încrucișată, bazată pe asonanțe și jocuri lexicale.