Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

I. Încadrarea în curent/ perioadă/ orientare tematică/ specie

,,Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu este o scriere reprezentativă a literaturii
române moderne interbelice, publicată în 1933, în ciclul ,,Uvedenrode” din volumul ,,Joc
secund”.
Curent literar interbelic, teoretizat prin intermediul revistei și al
cenaclului ,,Sburătorul”, modernismul este reprezentat și în lirica lui Barbu prin:
subiectivitatea lirismului, ambiguizarea limbajului, prin utilizarea excesivă a metaforei,
precum și renunțarea la prozodia tradițională. Imaginarul poetic barbian pornește de la ideea
că poezia este un ,,semn al minții”, ea interferând cu matematica, de unde intelectualizarea
lirismului.
Subintitulată „baladă”, opera literară ,,Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu are
și elemente de artă poetică (primele 4 catrene), dar și de legendă, prezentate sub forma unei
povestiri în ramă. De asemenea, modernismul textului este susținut și la nivel tematic.

II. Tema+2 secvențe

Tema este iubirea, prezentată ca o cale de cunoaștere eșuată, deoarece protagoniștii
aparțin unor planuri diferite. Acestei teme principale, a iubirii imposibile, i se subordonează
tema cunoașterii, a opțiunii existențiale a omului superior (Lapona îl percepe pe Crypto ca pe
o tentație pe care o ocolește cu luciditate).
Tot la nivel tematic, se dezvoltă în primele 4 strofe, problematica artistului, a creatorului
și a creației, elemente care impun textului caracterul de artă poetică. Decodând sensul
primelor 4 catrene, menestrelul devine simbol al artistului, al poetului, în vreme ce nuntașii
sunt cititorii, receptorii operei de artă. Creația în sine nu este alta decât povestea iubirii
neîmplinite dintre Riga Crypto și lapona Enigel. Menestrelul, cântăreț al unui timp medieval,
timp al poveștilor de iubire mereu visate, niciodată împlinite, trebuie să zică un cântec larg,
într-o tonalitate diferită de o altă dată ,,cu foc l-ai zis acum o vară/ Azi zi-mi-l strâns
încetinel”. Antiteza reliefează diversitatea modurilor în care poate fi receptată și interpretată
opera. ,,Cu foc” simbolizează erosul ca pasiune, iar ,,stins” sugerează că iubirea e o aventură
interioară, spirituală.
Scrisă sub forma unei povestiri în ramă, balada este structurată în 2 părți, fiecare parte
făcând referire la o nuntă. Povestirea propriu-zisă prezintă o nuntă neîmplinită, aparținând
imaginarului, eșuată din cauza incompatibilității. Se remarcă existența unor secvențe lirice
precum: prezentarea cadrului natural al lui Crypto, drumul laponei către soare, întâlnirea celor
doi și dialogul dintre ei, finalizat cu pedeapsa pe care o primește Crypto pentru aspirația
superioară. Textul este construit pe 3 planuri : inferior - al lumii vegetative, reprezentat prin
Crypto, definit prin Eros; planul median - al rațiunii și al conștiinței, reprezentat de Enigel,
dominat de apă ,,sufletul fântână” și un plan superior - reprezentat de soare, simbol al
cosmicului și al cunoașterii absolute, dominat de foc.

III. Limbajul artistic

Limbajul artistic, caracterizat prin expresivitate și ermetism, e dominat de utilizarea
metaforei, trăsătură a liricii moderne. Devenită laitmotiv, metafora ,,sufletul-fântână” se referă
la capacitatea omului superior de a cunoaște și de a se cunoaște, în antiteză cu omul inferior,
pentru care cunoașterea este mistuitoare, idee exprimată tot prin intermediul metaforei ,,pahar
e gândul cu otravă”. O altă metaforă semnificativă a textului este cea a soarelui, ,,aprins inel” ,
,,greu tale scump cu margini verzi/ De aur...” devenit simbolul luminii și al cunoașterii spre
care aspiră lapona, dar care i se refuză lui Crypto. Nu lipsesc nici epitetele utilizate în
descrierea lui Crypto ,,sterp și nărăvaș”, respectiv în prezentarea
laponei: ,,mică”, ,,liniștită”, ,,cu piei”.

IV. Titlul
Titlul are rezonanțe triste, amintind de povești de iubire neîmplinite, precum cele dintre
Romeo și Julieta sau Tristan și Isolda. Denumirea arhaică pentru rege, ,,rigă”, este însoțită de
apelativul Crypto care sugerează făptura sa ascunsă, caracterul său enigmatic. Locuitoare din
țările noridce, lapona poartă numele de Enigel, însemnând înger. Prezentați în antiteză, Crypto
și lapona, desemnează membrii unui cuplu sortit eșecului: el întruchipează vegetalul, în timp
ce lapona este ființă umană care țintește spre absolutul reprezentat de soare.

V. Concluzii
 Numită de autorul însuși ,,Luceafăr întors”, balada evidențiază un lirism al măștilor,
Crypto fiind poetul care plătește cu nebunia încercarea de a-și modifica traiul. Modernitatea
poemului este susținută atât la nivel prozodic, prin strofele inegale și măsura variabilă a
versurilor, cât și prin ambiguitatea limbajului poetic.