Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu

I.B. este un poet modernist, interbelic, matematician de renume ce scrie poezie din dorința de a
ilustra concepția că undeva, în sferele înalte ale geometriei, există un loc luminos în care matematica
se întâlnește cu poezia, precum și în urma unui pariu cu prietenul său, criticul, Tudor Vianu. Opera
sa conține trei etape de creație: parnasiană, baladic-orientală și ermetică.

I. Publicată în volumul “Joc secund” (1930), poezia “Riga Crypto și Lapona Enigel” se încadrează în
modernism prin: ermetism, intelectualizarea expresiei, specie, temă. Aceasta apare într-o perioadă de
efervescență culturală când în literatura română se manifestă două curente literare: Modernismul,
promovat de criticul E. Lovinescu la revista și cenaclul “Sburătorul” și Tradiționalismul manifestat în jurul
revistei “Gândirea” a lui Nichifor Crainic.

George Călinescu afirmă că cea de-a doua etapă din care face parte “Riga Crypto și lapona Enigel”
presupune adevăratul ermetism al creației lui I. Barbu, unul de profunzime, al sensurilor și nu unul
lingvistic, precum cel din ultima perioadă. Ermetismul presupune incifrarea mesajului poetic, ceea ce
conduce la ambiguitate sau la multiple interpretări.

Ca specie, poemul este doar în aparență o baladă cultă prin firul narativ, personaje și plasarea acțiunii
într-un trecut îndepărtat, în esență, un amplu poem alegoric datorită multiplelor semnificații, aspect
redat prin metafora “cântec larg”.

II. Tema ilustrează complexitatea poemului, imposibilitatea nuntirii între două ființe aflate pe trepte
diferite ale evoluției spirituale, raportul dintre creat și increat sau lupta dintre instinct și rațiune. Aceste
semnificații sunt reprezentate la nivelul textului prin motive litare precum: fântâna, roata, cântecul,
nunta, inelul.

O primă idee poetică se regăsește în secvența dialogată din incipitul textului. La o nuntă tradițioanală,
menestrelul este rugat să repete cântecul despre “Riga Crypto…”. El este comparat cu vinul vechi și se
lasă rugat ”mult îndărătnic menestrel”, conștient de propria valoare. Acesta reprezintă o ipostază a
eului liric creator, iar cântecul presupune receptări diferite în funcție de modul în care este redat: “cu
foc acum o vară” și “stins încetinel” în prezent. Spațiul “în cămară” este unul privilegiat, doar pentru cei
inițiați, capabili să înțeleagă mesajul. Primele patru catrene formează cadrul povestirii în ramă, iar
întâlnirea dintre Crypto și laponă constituie povestea propriu-zisă redată de menestrel.

Cea de a doua idee poetică surprinde semnificațiile poveștii neobișnuite. Lapona își duce renii către
sud, către soare, pe un traseu inițiatic, simbolul autodepășirii, al cunoașterii și al împlinirii. Ea adoarme
în lumea lui Crypto, numit “mirele poenii“, iar întâlnirea celor doi are loc în visul fetei. Crypto o curtează

1
și îi oferă plăceri gustative(“fragi“,“dulceață“) acționând ca o ispită ce îi oprește drumul, de aceea fata,
care îl refuză inițial pentru că intuiește caracterul său infertil, pare tentată, idee exprimată în versul:
“te-aș culege, rigă blând”. Acesta îi oferă o lume dominată de “umbră și răcoare”, un spațiu al
instinctualității unde “ numai carnea crește“. Crypto este surprins de razele soarelui și transformat într-o
ciupercă otrăvitoare. El încearcă să își depășescă condiția prin nuntirea cu o ființă superioară, dar este
pedepsit pentru “nebunia” sa.

Semnificațiile poemului sunt multiple, căci povestea ilustrează ideea că spiritul uman, în drumul
său către perfecțiune, obosește și “adoarme” fiind supus ispitei. Lapona are tăria morală de a înfrânge
această ispită, oricât de greu ar fi fost: “Plângi, preacuminte Enigel”

O semnificație poate fi chiar drumul poetului dinspre lumea rece, abstractă a matematicii dominat de
rațiune (“Castelul tău de gheață l-am cunoscut-Gândire”) către zona însorită a poeziei, căci se disting trei
ținuturi alegorice: câmpiile de gheață, poiana umbroasă a humei și zona însorită, caldă spre care tinde
Enigel, o altă ipostază a eului. S-a afirmat de asemenea că poezia este “un luceafăr întors”, căci
ființa superioară este cea feminină, iar chemările sunt alte bărbatului incapabil să-și depășească
condiția.

III.Un prim element important de compoziție este titlul, deoarece anticipează temele poemului prin
prezența celor două personaje alegorice, construite în antiteză: riga, un arhaism fonetic ce plasează
povestea într-un trecut îndepărtat și îi conferă aspect medieval, Crypto este un nume provenit din
greacă de la “cryptos“( tăinuit, ascuns), lapona este o locuitoare a Laponiei, ființă feminină, delicată, iar
numele său, Enigel, pare inspirat din engleză, angel, sau din numele râului Ingul. Barbu afirmă ca l-a ales
pentru sonoritatea lui catifelată.

Un alt element de compoziție este structura, poezia fiind construită prin tehnica inserției, a poveștii în
ram. Textul conține cadrul și povestea propriu-zisă cu mai multe secvențe: portretul lui Crypto,
portretul Laponei, dialogul dintre ei și pedepsirea lui Crypto, structuri ce ilustrează un lirism al măștilor,
dar și amestecul de epic, liric și dramatic: firul narativ, prezența personajelor și a naratorului sunt
trăsături epice, dialogul este specific dramaticului, iar lirismul măștilor sugerează ipostazele eului.

În concluzie, viziunea despre lume reflectă concepția poetului-matematician despre complexitatea

ființei umane și a existenței în univers.