Riga Crypto și lapona Enigel- Ion Barbu

(1924)
Tema și viziunea despre lume
Modernismul este un curent literar, manifestat în perioada interbelică, ale cărui trăsături sunt teoretizate și
promovate de Eugen Lovinescu, în special prin intermediul cenaclului și al revistei "Sburătorul". Doctrina lui Eugen
Lovinescu pornește de la ideea că există un ,,spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii române
cu cea Europeană, cunoscut ca ,,principiul sincronismului". Poezia modernistă promovează o înnoire a literaturii prin
transfigurarea socialului în lirism subiectiv, prin limbaj șocant și neașteptate asocieri lexicale și semantice, prin fantezie
metaforică și prin înnoiri prozodice.
Lirismul modernist cunoaște trei scriitori ale viziunii sunt diferite: Tudor Arghezi îmbină modernismul cu
tradiționalismul, Lucian Blaga optează pentru modernismul expresionist, iar Ion Barbu pentru cel ermetic și prin
poezia ,,Riga Crypto și lapona Enigel"(1924) își exprimă viziunea despre lume.
O trăsătură care încadrează în modernism această operă literară o constituie opțiunea pentru baladă, deoarece
este o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel. Textul permite îmbinarea
genurilor literare, fiind o împletitură a genului liric cu cel epic și cel dramatic, iar eroii sunt măști ale unui sistem polarizat
în care contrariile se atrag, dar contactul este imposibil din cauza structurii lor incompatibile. Balada preia o formulă
specifică epicului în proză, tipul de povestire în ramă, dar păstrează intacte resursele filonului liric.
O altă trăsătură o constituie valorificarea simbolurilor. Enigel, ,,fiara blânda", este simbolul rațiunii, iar
Crypto, ,,făptură mai firavă", reprezintă instinctul. Ea conoteaza sensurile rațiunii cu atributele ,,sufletul fântână''
și ,,soarele-nțelept", întruchipând gândul eliberat prin aspirația spre lumină și cunoaștere, de ispitele instinctuale
simbolizate de somn și umbră.
Tema baladei este dificil de identificat, deoarece este deschisă lecturilor plurale. La un prim nivel de lectură,
tema identificată este iubirea în varianta ei eșuată, prezentată ca modalitate de cunoaștere a lumii, iar poemul prezintă
dramă cunoașterii și a incompatibilității dintre două lumi. La un nivel superior de lectură se poate identifica o altă temă,
și anume opoziția ireductibilă dintre materie și spirit.
O imagine poetică relevantă pentru tema și viziunea despre lume a lui Ion Barbu apare în partea a doua a
poemului, prin antiteza portretelor membrilor cuplului. Crypto este exponentul lumii vegetale, iar mediul său este ,,în
pat de râu și în huma unsă". Este ,,inimă ascunsă", adică e stăpânul unei lumi obscure, a întunericului. Se detașează de
ceilalți din lumea vegetală fiindcă nu și-a găsit perechea. Prin antiteză, Enigel este simbolul ființei evoluate, iar ținutul de
unde coboară reprezintă tărâmul gândirii. Parcurge un drum inițiatic, însoțită de reni, animale călauză. Poposește în
regatul lui Crypto, iar întâlnirea lor semnifică o probă inițiatică pe care ar trebui să o treacă. El își depășește condiția și
este pedepsit, iar ea se îndreaptă spre cunoașterea absolută.
O altă imagine poetică este constituită de simboluri, soarele fiind simbolul cunoașterii totale care pentru Crypto
reprezintă moarte, iar pentru Enigel este astrul tutelar al vieții. Motivul fântânii este relevant pentru evidențierea
diferențelor dintre protagoniști. Dacă pentru rigă accesul la fântâna tinereții este condiționată de pactul faustic, omul
este centrat pe sufletul-fântână care îi asigură eternitatea.
Pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume a poetului, semnificative sunt două elemente ale textului poetic,
și anume: titlul si structura narativă.
Titlul, prin numele personajelor sugerează tema iubirii inposibile, dezvăluite de apartenența protagoniștilor în
lumi diferite. Numele Crypto, regele ciupercilor, are dublă proveniență: cryptogamă- grup de plante inferioare, fără flori,
care se înmulțesc prin spori și adjectivul ,,criptic" ce înseamnă ,,ascuns, încifrat". Enigel, nume ce provine de
la ,,Angelus"-înger, este o laponă ,,mică, liniștită".
Structura narativă preia formula epicului în proză, aceea de povestire în ramă. Primele strofe reprezintă
prologul, cadrul povestirii dintre cei doi, iar povestea propriu-zisă relatează nunta neîmplinită dintre protagoniști. În
momentul întâlnirii cu Crypto, Enigel se afla pe dreapta lui Mercur- cea a cunoașterii raționale, a doua treaptă prin care
trebuie să treacă sufletul. Chemările regelui o atractie treapta lui Venus-prima treaptă, însă ea alege să își continue
drumul către Soare-treapta cunoașterii absolute. Epilogul închide protagonistul în cercul celei de a treia nunți și este
restituit lumii vegetale.
În concluzie, ,,Riga Crypto și lapona Enigel", operă a lui Ion Barbu, prin viziunea despre lume se înscrie în
modernism, fiind un poem alegoric despre cunoaștere.