Riga Crypto si lapona

Enigel
De Ion Barbu
In peisajul literar al perioadei interbelice
se manifesta puternic in doua mari directii:
modernismul si traditionalismul.
Modernismul romanesc s-a dezvoltat in
perioada interbelica fiind reprezentat de
gruparea scriitorilor de la “Sburatorul”,
revista si cenaclul infiintate in 1919 si
conduse de Eugen Lovinescu. Ideologia
curentului se baseaza pe teoriile
lovinesciene: sincronismul si “arderea”
etapelor, mutatia valorii estetice si
autonomice esteticului.
 Ion Barbu este unul dintre cei trei poeti
modernisti interbelici alaturi de Blaga si
Arghezi, individualizandu-se prin mai multe
concepte estetice originale: poezia pura si
ermetica alaturi de analogia intre poeziei si
matematica. In felul acesta creatiile sale
apartin lirici de tip conceptual asa cum
recomanda mentorul modernismului Eugen
Lovinescu generand o emotie
intelectualizata intr-un limbaj poetic de o
mare noutate bazat pe asocieri inedite de
termeni si crearea unor cuvinte noi care
evidentiaza virtutile limbii, capacitatea
acesteia de a crea sonoritati diferite.
Poezia lui Barbu se incadreaza in
ermetism, curent literar ce solicita
dimensiunea rationala a conditiei umane,
cultivand un limbaj excesiv intelectualizat,
inscifrat.
Poetul a considerat ca exista pe taramul
geometriei un punct comun cu poezia.
Caracterul modernist al baladei “Riga Crypto
si lapona Enigel” se releva prin incalcarea
conventiei speciei(imprumuta formele
specifice povestirii in rama), dar si prin
ambiguitatea limbajului ce ofera baladei un
nivel superior de interpretare ca alegorie a
incompatibilitatii intre doua lumi.
Datorita anului de aparitie 1924 poezia se
incadreaza in a doua etapa de creatie
barbiana, insa ca semnificatie, poezia se
apropie mai mult de perioada ermetica.
Textul este subintitulat balada, iar la prima
vedere titlul trimite la o poveste de dragoste
de genul Romeo si Julietta sau Tristan si
Zolda.
Numele regelui Crypto vine din termenul
grecesc “Cryptor” care inseamna inscifrat,
ascuns, tainuit. Poetul stabileste o legatura
intre acesc nume si recnul ciupercilor
cunoscut sub numele de criptograme.
Termenul arhaic “riga” situeaza poemul in
timpuri arhaice. Personajul feminin Engiel
este o nordica tocmai pentru a sublinia ca
indiferent de mediul de viata, fiinta umana
pastreaza atributele superioare.
Procedeul de constructie a textului este
povestirea in rama.
Prima secventa contureaza cadrul actiunii
invatisand o atmosfera lumeasca de nunta,
la care un menestrel este rugat sa cante “la
spartul nuntii” despre nuntirea nerealizata
dintre doi parteneri inegali, reprezentanti a
doua recnuri diferite: regele ciuperca si
umana Enigel “zi-l, menestrel!/ cu foc l-ai zis
acum o vara/azi zi-mi-l stins incetinel/ la
spartul nuntii in camara.” Povestirea
propriu-zisa are un scenariu simplu, tonul
invocarii de la inceput are o tristete adanca
sugerand deznodamantul tragic. Epitetele
“trist” si “aburit” arata ca menestrelul se
afla intr-o febra revelatorie diferita de
starea normala.
Secventa a doua cuprinde mai multe
tablorui politice. Trei strofe sunt consacrate
prezentarii lui Crypto. Riga este un
reprezentant al naturii subumane. El este un
exponent al umbrei iubind existenta
vegetativa. Metafora “inima ascunsa”
demonstreaza izolarea lui fie in asteptarea
implinirii, fie in asteptarea mortii. Crypto
este o fiinta singulara cu ciudatenii fata de
ritmul comun al celorlalti. Versurile “sterpul
facea si naravas/ca nu voia sa infloreasca”
prezinta simbolul increatului aratand ca
regele este exponentul unei ordini
inferioare. Urmatoarele doua strofe sunt
consacrate descrierii lui Enigel, aceasta
reprezinta recnul uman care desi traieste in
tari de gheata este o fiinta solara,
indreptandu-se spre sud. Imbracata in piei
calduroase ea se include ritmului
transhumantei, miscarea sa avand un sens
energetic, fiinta umana fiind atrasa de
caldurile geminative “de la iernat la
pasunat/in noul an sa-si duca renii/prin aer
ud tot mai la sud/ea poposi pe muschiul
crud/la Crypto, mirele poienii”, poetul
modernist parodiaza celebrul text
eminescian oferind o noua viziune asupra
comunicarii prin iubire. Sosita langa
imparatia lui Crypto, fata “lin dormi torcand
verdeata”, “pe trei covoare de racoare”,
moment in care Crypto ii lanseaza cele trei
chemari erotice care constituie ritualul
nuntirii “Enigel, Enigel/ti-am adus dulceata,
iaca./uite fragi tie dragi,/i-ai si toarnca-i in
puiaca”. Aspiratia sper comuniunea erotica
nu este reciproca. In acest ceremonial de
petire, Crypto este solemn si grav, imbiindo
pe presupusa mireasa cu dulceata si fragi,
produse ale existentei sale vegetative.
Raspunsul lui Enigel demonstreaza
timiditate, dar si compasiune fata de
ciudatul rege. Atunci, Crypto pentru a
implini nunta este gata sa se jertfeasca pe
sine.
“Enigel, Enigel/scade noaptea, ies lumine/
daca pleci, sa culegi/incepi rogute cu mine.”
Enigel incearca sa-l induplece pe Crypto sa
renunte la aventura pentru ca este necopt,
aspiratia lui spre comiunie erotica fiind
premaatura. Fiinta umana ar trebuii sa-si
paraseasca existenta la o viata purificata de
caldura sentimentelor. Cele doua universuri
nu se suprapun, iar personajele devin
incompatibile. Lapona isi alege ca simbol
soarele, motiv utilizat de Ion Barbu in
intreaga poezie drept o metafora a
implinirii. Enigel ii explica regelui diferentele
dintre cele doua recnuri “la soare roata se
mareste/la umbra numai carnea creste”,
prin “carne” fiind numite fiintele lipsite de
sentimente, de caldura afectiva.
Intarziind in dialogul cu Enigel, Crypto este
surprins de soare care se oglindeste in el si il
ucide “dar soarele a prin inel/se oglindi
adanc in el.../si sucul dulce
inacreste/ascunsa-i inima plezneste”.
Oglindirea soarelui in ciuperca poarta
stigmatul alterarii care devine o modalitate
a nuntirii.
De aceasta data, intervine poetul care da o
explicatie sfarsitului tragic “ca sufletul nu e
fantana/decat la om, fiara batrana”. Astfel,
aspiratia nefireasca a lui Crypto a fost
pedepsita, insa tegele a reusit sa-si
depaseasca conditia. Finalul poeziei da o
explicatie hazlie deznodamantului, aratand
ca nuntirea regelui Crypto s-a savarsit in
recnul sau cu “maselarita mireasa”.
Asadar, balada “Riga Crypto si lapona
Enigel” dezvolta drama incompatibilitatii din
luceafarul eminescian, dar intr-o alta
modalitate estetica. Antiteza dintre lumi
este atat de adanca incat de cele mai multe
ori puntea iubirii nu este suficienta.
Imaginaru poetic inedit la Barbu impune la
nivel alegoric opozitia dintre cele trei etape
de evolutie ale spiritului uman, eros,
intelect si absolut.
Lapona ofera imaginea fiintei umane
prinse intre tentatia absolutului si eros. In
lirica lui Barbu sunt integrate mituri
fundamentale ale culturii grecolatine.
Desavarsirea cunoasterii cunoaste trei
etape: cercul venerei care reprezinta iubirea
inferioara; cercul lui mercuri reprezinta
intelectul, cercetarea, cuoasterea; si
soarele, simbol al cunoasterii absolute care
incide initierea. Astfel, se poate intelege ca
lapona se afla pe treapta lui neptun, iar Riga
o indeamna sa ramana in cercul inferior al
venerei. Opozitia intre ratiune reprezentat
de Enigel si instinct reprezentat de Crypto
sugerate prin cele doua simboluri “fiara
batrana” si “faptura mai firava”, are ca
deznodamand victoria ratiunii asupra
instinctului.
In opinia mea, acest poem cuprinde o
imbinare armonioasa intre aspectul mitic
baladesc, masca a ermetismului si
asemanarea cu opera eminesciana. Fiind
numita “un luceafar intors”, creatia lui
Barbu reprezinta o varianta a poemului
eminescian deosebita de acesta prin
superioritatea ipostazei feminine, dar
asemanatoare prin resemnarea fiintei
inferioare si smenirea la conditia sa
specifica.
In concluzie, intregul poem este o balada
despre devenire, eros, comunicare,
cunoastere, pedeapsa si noncomunicare.
Principala trasatura a baladei este
muzicalitatea care creaza o atmosfera
medievala, dar si proiectii himerice specifice
poeziei ermetice. Astfel, poemul reuneste
elemente negative (povestirea in rama),
elemente dramatice (dialogul) si elemente
lirice (substantivul propriu-zis a baladei) ,
masura de 8-9 silabe, ritm ianbic si rima
imperecheata.