Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu
INCADRARE
Publicata in volumul “Joc secund” in 1930, Riga Crypto si Lapona Enigel de Ion Barbu
este o poezie moderna

TEORIA MODERNISMULUI
Modernismul este o mișcare amplă , care se manifestă în a doua jumă tate a secolului al
XIX-lea și în secolul XX în Europa. Cuprinde mai multe curente literare: simbolismul,
expresionismul, avangarismul si apare ca o reacție împotriva tradiționalismului.Teoreticianul
modernismului este Eugen Lovinescu care înființează cenaclul ”Sbură torul” și revista cu același
nume. Teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea că există un ”spirit al veacului”, care determină
sincronizarea culturii româ ne cu cultura europeană .. Această sincronizare a avut doua etape:
etapa imitației preluată de la sociologul francez Gabriel Tarde, care afirmă că imitația trebuie
fă cută de sus în jos, că se pot împrumuta ultimele descoperiri ale culturii occidentale fă ră a fi
nevoie să se refacă etapele prin care s-a ajuns la acestea și etapa constituirii unui fond propriu,
autohton, original. Spre deosebire de Gabriel Tarde, Lovinescu spune că adoptarea formelor
trebuie urmată de adaptare. Sincronizarea trebuie urmată de diferențiere, factorul etnic și
originalitatea fiecă rui scriitor contribuind la aceasta.
O altă direcție impusă este cea a mutației valorilor, care susține că o operă literară
primește de-a lungul timpului o mulțime de interpretă ri, este privită din diferite unghiuri,
analizată prin procedee diferite,de generații diferite suportâ nd în acest fel o serie de mutații
estetice care demonstreazaă vitalitatea.
De asemenea, critica sincronică care atribuie criticilor misiunea de a că uta în operă
esența pe care să o comunice cititorului, nu prin mijloace conceptuale, ci prin sugestie folosind
procedee literare.

TRASATURI
Barbu considera poezia un “semn al mintii”, ea interferand cu matematica. In conceptia
lui, cititorul trebuie sa se implice atat afectiv, cat si intelectual in descifrarea poeziei. El isi
construieste textul dupa principiul “dezumanizarii artei”, prezent in literatura sfarsitului de
secol XIX. Poezia este un lirism pur, o modalitate de exprimare a starilor, sentimentelor poeziei,
insa, de data aceasta se renunta la discursul autoreferential, la subiectivitatea textului si la
discursul confesiv, adoptandu-se un lirism al mastilor, fiecare personaj reprezentand o masca a
poetului.
Ambiguitatea limbajului prin folosirea simbolurilor. Simbolul dominant este nunta,
vazuta ca o proba a initierii in tainele lumii. Imaginarul poetic e construit in jurul conceptului de
nuntire, Barbu facand referire la tendinta elementelor opuse de a se uni: masculinul cu
femininul, vegetalul cu umanul, senzatia cu intelectul.

TEMA
Tema operei este reprezentată de condiţia omului superior care încearcă să atingă
absolutul. Tema secundară este iubirea prezentată ca o cale de cunoaştere, poezia ducâ nd cu
gâ ndul la alte poveşti de dragoste cu final tragic: Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda.
 PRIMA SEVCVENTA
Incipitul poeziei, rama, primele patru strofe care reprezintă un dialog real între
menestrel şi un nuntaş fruntaş, naşu cel mare. Prezent la nunta, menestrelul este rugat să
culeagă din repertoriul să u “un câ ntec larg”, adică o poveste amă nunţită , dar să o spună
încetişor, pe treabă bună , nu cu foc cum a spus-o anul trecut, momentul zicerii este chiar la
spartul nunţii, moment în care cele două principii, femininul şi masculinul, îsi unesc destinele pe
viaţă , nuntaşul pare să întâ lnească nostalgia unei iubiri din trecut.

A DOUA SECVENTA
Cea de a doua parte a poeziei, discursul propriu-zis începe cu o formulă specifică
basmului, o atemporalitate dublată de o aparentă locaţie: în regatul mucegaiului ce musteşte de
apa “în pat de râ u şi-n humă unsă ” sunt prezentate cele două personaje : riga Crypto este regele
bureţilor, stă pâ n peste regatul umezelii. Deşi are acest statut, el este nefericit, neîmplinit, refuză
să înflorească, să -şi accepte destinul şi să îl urmeze. El este nemulţumit de propria existenţă ,
doreşte să evadeze din spaţiul limitat în care tră ieşte. Portretul personajului feminin, lapona
Enigel, este realizat în antiteză cu riga, ea fiind o fiinţa umană “cu piei”, o pă storiţă de reni
originară din ţinutul nordic, din Laponia, existenţa ei stâ nd sub semnul mişcă rii spre soare, spre
căldură , spre cunoaştere , spre absolut. Cele doua personaje provin din lumi diferite de aceea ele
nu pot comunica în plan real, spaţiul intalnirii fiind visul, dialogul dintre cei doi este un
ceremonial magic.
Lapona este un oaspete in regatul ciupercilor, oaspete de care regele se indragosteste.El
face tot posibilul ca fata sa ramana alaturi de el ii ofera fragi, regatul sau, chiar propria viata, dar
este refuzat de luciditate, fata fiind constienta ca e lnu reprezinta alceva decat un obsacol in
drumul ei.Fragii pe care Crypton ii ofera fetei pot fi asociati prin analgie cu marul din gradina
Edenului cu care Eva il ispiteste pe Adam.De asemenea, ii ofera lumea peste care domneste, ii
vorbeste despre valorile acestei lumi, somnul fraget si uitarea ca un antidot al dorintei de
cautare.Fata rezista tentatiilor, reuseste sa treaca probele initierii nelasandu-se prada pornirilor
dionisiace, ispitor pamantene.
Cele doua personaje nu se pot nunti, nu se pot cunoaste pentru ca apartin unor lumi
diferite si pentru ca aspiratiile lor nu coincid.Regele tinde sa patrunda in lumea fetei
smulgandu-se dintr-un orizont limitat , din spatiul teluric, intimp ce fata aspira spre soare, spre
spatiul luminii nelimitat.Balada prezinta natura duala a fiintei umane intr-o maniera alegorica,
oscialtia dintre instinctual si rational, intre dionisiac si apolinic.

TITLU
Titlul poeziei reprezinta numele protagonistilor,precedate de substantive care
denumesc rangul si originea acestora. Substantivul „Riga” inseamna rege, evidentiaza conditia
superioara a personajului, urmat de substantivul „Crypto” care provine din grecescul „kryptos”
care inseamna ascuns,incifrat .El intra in denumirea criptogamelor, plante fara flori , care se
inmultesc prin spori,acest fapt sugerand o existenta hermafrodita. Cel de-al doilea personaj,
lapona Enigel este o pastorita de reni care provine din tinutul nordic, regiunea Laponia,
substativul propriu „Enigel” fiind ales la intamplare de catre poet, fie din suedezul „engels” sau
englezescul „angel”. Conjunctia coordonatoare copulativa „si” evidentiaza relatia dintre cele
doua personaje, dorinta de unire a celor doua medii :vegetal si uman.
TIPUL DE LIRISM
Lirismul este obiectiv, poetul se ascunde in spatele mastilor, fiecare personaj reprezentand
o ipostaza a sa.
In conceptia lui Barbu ,cele doua personaje evidentiaza ideea conform careia omul, fiinta
duala, trebuie sa aleaga intre doua principii:intelectual si senzual, intre trairea apolinica si
trairea dionisiaca.Lapona este o fiinta apolinica , ce aspira spre absolutul cunoasterii, are un
traiect ascendent , in timp ce Crypto are o existenta dionisiaca, fiind un obstacol in drumul ei
spre soare, spre implinire.

IMAGINARUL POETIC
Imaginarul poetic este construict in jurul conceptului de nuntire, nunta fiind un motiv
important in lirica lui Barbu, in text se face referire la doua nunti :nunta umana implinita,
membrii cuplului facand parte din aceeasi lume si o nunta neimplinita sortita esecului, cei doi
parteneri apartinand unor lumi diferite

CONSTRUCTIA DISCURSULUI LIRIC

Poezia este construita din doua parti fiind folosita tehnica naratiunii in rama. Este o poezie
moderna, cu strofe inegale, masura variabila,rima aleatorie ,care poate fi delimitata in incipit,
naratiune propriu-zisa.

CONCLUZIE
Opera este o prozodie moderna prin ambiguitatea limbajului, prin intertextualitate, prin
lirismul mastilor, poetul exprimand sentimentele sale sub o masca straina. El este menestrel,
dar in acelasi timp si regele Crypton si lapona Enigel.