en

In grădina Ghetsemani, de Vasile Voiculescu

„Arta a slujit totdeauna credinţa, de-a lungul tuturor religiilor”, afirma într-o confesiune Vasile
Voiculescu, poet în opera căruia sentimentul religios a găsit ,, expresia cea mai înaltă şi mai
pură” (Bartolomeu Valeriu Anania, Poezia religioasă modernă. Marii poeţi de inspirație creştină )
INCADRARE:Poezia face parte din volumul Pârgă,
publicat în 1921.
IPOTEZĂ: Este o poezie religioasă
traditionalistă.
Traditionalismul este o miscare literară manifestată în perioada interbelică, a cărei ideologie se
cristalizează in jurul revistei ,,Gândirea”. Principalele trăsaturi ale acestui curent literar sunt:
valorificarea specificului national (istoria si folclorul) și componenta spirituală a sufletului țăranesc,
conştiinta religioasă ortodoxă, prețuirea mediului rural, refuzul citadinului.
Una dintre temele majore ale liricii religioase este suferinta si moartea lui Isus. Acesta
este nucleul poeziei „In Grădina Ghetsemani”. Sursa de inspirație o constituie motivul biblic al
rugăciunii lui Isus pe Muntele Măslinilor, dupa Cina cea de taina. Prin jertfa şi patima sa pe cruce,
Isus împlineste predicțiile Scripturii şi preia păcatele omenirii, oferindu-i astfel mântuirea. Momentul
rugăciunii este în noaptea de dinaintea arestarii lui Iisus de soldatii romani aduşi aici de
trădătorul Iuda. Bun cunoscator al textelor religioase, poetul sintetizeaza într-o creație originală
informațiile din toate cele patru Evanghelii. Episodul rugăciunii marchează începutul celei mai
dramatice perioade din scurta biografie pământeană a lui Iisus. E vorba de o succesiune de
evenimente tragice ce vor culmina cu jertfa supremă. Pentru a oferi dramatism, poetul nu se
opreste doar la momentul rugaciunii, ci sugereaza şi patimile crucificării, precum şi natura ravasita
dupa moartea eroului.
Vasile Voiculescu mărturisea în „Confesiunea unui scriitor şi medic” că : „Dintre
toate lecturile, cea care m-a impresionat mai mult a fost Biblia, cu aspra ei grandoare, de dramă
jumătate pământeană, jumătate divină.”
TEMA este aspiraţia omului spre absolut, identificat cu
Dumnezeu.
TITLUL este un reper spaţial, care fixează locul rugăciunii-grădina Ghetsemani. Este un spaţiu simbolic
al suferinţei, al luptei interioare. Termenul este preluat din limba ebraică, însemnând grădina unde se
presau măslinele.
STRUCTURĂ: Poezia are o structură clasică, patru strofe organizate în jurul elementelor care
ţin de natura duală a lui Iisus, de om şi de fiu al lui Dumnezeu. Există două planuri:interior, care redă
zbuciumul sufletesc al Mântuitorului şi exterior, planul naturii, care trăieşte”' stările acestuia
ANALIZA

Prima secvenţă lirică insistă pe latura umană a lui Iisus, dramatismul interior al
acestuia, care lupta cu soarta, nu primea paharul, atitudine specifică oricărui muritor. Paharul
reprezintă păcatele omenirii, pe care lisus, Fiul lui Dumnezeu trebuie să şi le asume pentru a absolvi
omenirea de păcate. Iisus este surprins într-o ipostază a umilinţei, căzut pe brânci, în iarbă, el se-
mpotriveşte sorții.Impotrivirea reprezintă, de fapt, lupta cu sine, dar şi lupta cu destinul său. Dualitatea
personajului este sugerată si prin contrastul cromatic alb-roşu sudori de sânge/chip alb ca varul; sudori
de sânge-UMANUL/ chip alb ca varul-DIVINUL, PURITATEA.”.Latura umană predomină, suferinţa lui Iisus
capătă dimensiuni cosmice, prin tragismul ei stârnea în slăvi furtuna
***Sfântul Ioan Damaschin spunea că „în timp ce voinţa sa omenească refuza să primească
dumnezeiască făcea loc acestei manifestări a naturii umane asumate,
moartea şi voinţa
Domnul, potrivit firii sale omenesti era în luptă şi teamă, se ruga pentru a fi cruţat de moarte, dar
fiindcă voinţa sa dumnezeiască dorea ca voinţa sa omenească să

primească moartea pentru firea umană a lui Hristos, suferinţa a fost de bunăvoie.” Teologii văd în
acest fapt manifestarea supremă a KENOZEI(supunerea voinței omeneşti la cea divină)
A doua secvenţă are în centru simbolul cupei. Drama lui Iisus se accentuează, porunca divină,
mâna nendurată coboară din cer pentru a-l oferi grozava cupă, metaforă ce semnifică păcatele omenirii.. Setea
uriaşă sugerează dorinta lui Iisus de a se sacrifica, de a-şi împlini destinul, împăcare sufletească, dar
există şi tentația de a refuza grozava cupă infama băutură, semn al slăbiciunii umane, al fricii în
fața chinurilor pe care urma să le îndure pentru izbăvirea omenirii. Numai acceptând suferinţa răstignirii,
mântuitorul va putea asigura lumii viață veşnică.

Vladimir Losski spunea că „rugăciunea din Grădina Ghetsemani era o expresie a spaimei
în fața morții, reacţie proprie oricărei firi omeneşti, mai ales pentru o fire care nu cunoaşte căderea ,
care nu trebuia să sufere moartea, pentru care moartea nu putea fi decât o sfâşiere de bunăvoie,
potrivnică firii.”
Poetul suprapune în simbolistica pe care o atribuie cupei momentul de pe Golgota, când
Iisus îl roagă pe TATĂL: Părintele Meu, de este cu putință, treacă pe alături de Mine paharul acesta!
Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei, 26, 49). Dus pe Golgota, înainte de răstignire,,l-au
dat să bea vin amestecat cu fiere, şi gustând, n-a voit să bea”(Matei 27, 34), „I-au dat să bea
vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat”(Luca).V.Voiculescu exploateză sensurile acestui gest,
de refuz al oricărui anestezic, pentru că Iisus şi-a asumat suferinţa pură şi numai aşa, înfruntând orice
ispită, putea birui porțile iadului cu moartea pe moarte câlcând.
 Paharul care i se întinde lui Iisus nu este paharul mântuirii, ci al ispitei,,Paharul
mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema”(Psalmul 145). Paharul mântuirii l-a întins Iisus
ucenicilor săi la Cina cea de TAINĂ, paharul încercărilor îl întinde tătăl fiului din iubire pentru
lume, de fapt tot un pahar mântuitor.
Ultima secvenţă face trecerea de la planul interior la cel exterior. Natura preia
zbuciumul, frământările lui Iisus. În această strofă sunt prezente o serie de simboluri: măslinii
ar putea reprezenta ucenicii care-l părăsesc, ulii reprezintă fariseii; simbolul înserării sugerează
sfârşitul lumii, iar frământarea măslinilor ar putea fi asociată frământării naturii.

CONCLUZIE: Prin inspirația religioasă, coordonată a spiritualității româneşti,

poezia,,În Grădina Ghetsemani”se încadrează în tipologia operelor de tip traditionalist.