Tema si viziunea despre lume-poezia ,,Lacustra",

George Bacovia

I.Poezia Lacustra a fost publicata in volumul Plumb in 1916. Este o

poezie simbolista.

Simbolismul este

-. ..... ...
--.--....
............

ugestia, corespondentele, simbolurile si muzicalitatea sunt trasaturile

esentiale ale poeziei simboliste. Motivele si simbolurile au rolul de a crea
ambiguitate in decodarea mesajului. Motivul ploii care sugereaza izolarea si
claustrarea eului liric se regaseste in simbolul locuintelor lacustre. Motivul
somnului, precum si cel al insingurarii sunt exemplificate prin imaginea podului, a
pilotilor care initial protejeaza linistea visului, iar apoi izoleaza totul.

Sugestia este o tehnica poetica tipic simbolista, bazata pe indicarea voit

fragmentara a mesajului pentru a genera anumite asociatii de idei. Noaptea si
ploaia fara incetare sugereaza singuratatea, monotonia, nesiguranta, sentimente
care nu sunt explicite, ci doar induse.Prin corespondenta se realizeaza transferul din
planul exterior in cel interior, imagine sugerata de simbolul podului distrus.
to

!!!!La nivel fonetic, apare elementul specific simbolismului,

muzicalitatea data de existenta refrenului constituit din prima
strofa.Versurile terminate in verbe la modul gerunziu, plangand, plouand
sugereaza monotonia si atemporalitatea. Rima este variata, versurile cu rima
imperecheata alterneaza cu versurile libere, ceea ce demonstreaza
apropierea de modernism.

II. Tema poeziei este starea de solitudine a eului liric intr-o societate care ii
ingradeste aspiratiile, dezintegrarea materiei fiind vazuta ca o dezintegrare spirituala.

.
-
*

In poezia Lacustra Bacovia exprima aceleasi obsesii ale unui eu liric apasat de
singuratate si disperare ca si in poezia Plumb. Poetul are senzatia ca universul,
in imensitatea lui strivitoare, ii aboleste sentimentele, individualitatea, amputandu-i
identitatea.Plansul materiei trebuie inteles ca un plans metafizic , ca o suferinta a
materiei care se dovedeste nepunticioasa in fata apei, a ploii. Spre deosebire de
poetii romantici care acordau apei un rol benefic si purificator, Bacovia investeste
elementul acvatic cu o forta malefica, distrugatoare. Universul intreg este amenintat de
disparitie, lumea este intr-o cadere continua. Intr-un astfel de context, fiinta nu
mai percepe natura ca pe un spatiu al „locuirii,,, ci, dimpotriva, se simte
amenintata tot mai mult, supusa unei tot mai accentuate crize de comunicare, cu
sine si cu exteriorul. Singuratatea poetului, starea de solitudine, de izolare
extrema, dau impresia unui timp imemorial, lipsit, ca si spatial acvatic, de repere
sigure, linistitoare. Locuintele lacustre ilustreaza, in conceptia lui Bacovia, pozitia
omului fata de stihiile naturii, agresive si nemiloase.

Prima secventa a poeziei contureaza o atmosfera de profunda deprimare

generata de abundenta ploii. Lumea pare cufundata intr-un intuneric continuu,
alternanta zi-noapte, care fixeaza ritmurile cosmice si controleaza ... existenta
fiintelor, pare abolita. Noaptea, cu intunericul si cu fantasmele ei, se dilata pana
la a exclude diurnul. Absenta soarelui, a luminii este insotita de un alt semn de
dezorganizare cosmica, ploaia „De-atatea nopti aud plouand/aud material
plangand,,. Universul pare ca a suferit o stranie mutatie, o dereglare
fundamentala, semn al apocalipsei, vazuta ca o alunecare in neant. Noaptea si ploaia
sunt cele doua elemente ale cadrului- cavou in care
subiectul liric recepteaza la nivel auditiv alunecarea in nefiinta a lumii.Ploaia
monotona, a carei cadere continua inunda noptile, nu este un simplu element de
décor asemeni naturii din poezia romantica, ci insusi agentul descompunerii materiei,
al eului, al spiritului.In fata acestei incapacitati a Universului de a se regenera,
omul isi descopera fragilitatea, vulnerabilitatea si insingurarea ,,Sunt
singur,,Omenirea nu mai exista, iar solitudinea omului este, din aceasta cauza,
declamata in gol, caci nu mai e nimeni care sa-I raspunda, nicio faptura care sa o
aline. Singurul tovaras al fiintei este gandul, cel care il duce pe eul inspaimantat
intr-o lume preistorica, spre locuintele lacustre.

In secventa a doua apare acelasi motiv, apa, care este omniprezenta in umezeala
scandurilor ,si parca dorm pe scanduri ude,,, in energia catastrofala a valului, in
spate ma izbeste-un val,,, in nesfarsirea plana din care se ridica arhitectura
precara a locuintei lacustre. Reintalnirea cu apa,,,plans al materiei,, nimiceste existenta;
timpul modern si cel preistoric devin unul si acelasi, spatiul odaii si cel al locuintei lacustre se
suprapun, la fel cum se confunda realitatea cu proiectia halucinanta. Tresarirea
„tresar prin somn,,, este spasmul violent al unui organism care isi exprima
capacitatea de reactive primara. Convulsie involuntara, irationala ce se impotriveste
cosmarului, tresarirea este un val al sangelui care incearca sa iasa din corporalitatea
fiintei. Locuinta inconfortabila, improvizatie esuata in fata cataclismelor unei naturi care si-a
pierdut rolul de ocrotitoarea a fiintei, lacustra este un simbol al singuratatii si al efemeritatii
omului. Directia de curgere a timpului este inversata, singurul sens este regresiv, spre
varsta preistorica, Un gol istoric ma cuprinde/pe aceleasi vremuri ma
gasesc,,. Golul istoric, forma a neantuluipresupune o intoarcere a umanitatii,
involutie.Caderea in gol, alunecarea gadului, involutia timpului, plansul materiei sunt
elemente care ilustreaza cosmarul total al fiintei si al lumii deopotriva.
Finalul poeziei reia prima strofa fiind modificat doar versul al doilea,, tot
tresarind, tot asteptand,,.In punctual de intensitate maxima al halucinatiei-
prabusirea pilonilor-eul liric revine in cadrul initial al noptii ploioase moderne.
Punctele de suspensie din final sugereaza alternanta infinita a treziei cu visul, a timpului
modern cu cel
.
..... .--**---' -.. -- - - .. me
------ n
--", mert min stor sucede ..
preistoric. -
Home

.
La pe
III.Titlul poeziei poate fi explicat, din punct de vedere denotativ, ca reprezentand
o locuinta construita pe stalpi sau pe piloni la suprafata unor lacuri, specifica erei
preistorice.D.p.d.v conotativ, ea este o expresie a staarilor sufletesti pe care le resinte
eul liric, si anume tristete, spaima, angoasa, spleen.
Imaginarul poetic este sugerat de simbolul dominant al operei bacoviene-apa,
care insa isi pierde din semnificatia de izvor al vietii sau al cunoasterii, asa cum
apare in literatura de pana atunci, devenind semn al dezagregarii, al
descompunerii, sugerand insingurarea si chiar presimtirea mortii. Asociat cu apa
este simbolul locuintei lacustre, care sugereaza indepartarea de lume,
iesirea din spatiu si timp, asociata cu sentimental nesigurantei.
..................................

mi
SOC

Lirismul este subiectiv, marcat de formele verbale si pronominale de

persoana I singular: aud, dorm,sunt,mi,ma.
. . Discursul liric este construit din patru catrene,prin reluarea in final, cu mici
modificari, a strofei
initiale.Textul este organizat circular, prin repetitive.exista doua planuri, care
evolueaza parallel,un plan exterioral .. naturii pluvial si planul interior, al
tristetii apasatoare.Centrul semantic al acestui plan se regaseste in jurul
adjectivului singur, aparut de doua ori in text, asociat cu verbul a simti.
. Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolurilor si
corespondentei, poezia Lacustra se incadreaza in lirica simbolista.