In nuvela “Alexandu Lapusneanu” de Costache Negruzzi, exista ca in orice nuvela
un personaj principal Alexandru Lapusneanu. Alexandru Lapusneanu, personajul principal al operei, este sotul domnitei Ruxandra, fiica lui Petru Rares si el a fost domnitor al Moldovei in 1564-1569 care intruchipeaza tipul demonului. Din punct de vedere al modalitatilor de caracterizare putem remarca in primul rand caracterizarea directa facuta de catre narator care realizeaza atat un portret fizic cat si un portret moral.Importiva obiceiului sau, Lapusneanu era imbracat cu toata pompa domneasca:” era foarte galben la fata”, facuta de catre alte personaje, mitropolitul Teofan spune ca:” este crud si cumplit omul acesta” si autocaracterizare: spune el despre el ca “am aratat asprime, am aratat cumplit, rau varsand sange”. Caracterizarea indirecta reiese din faptele, vorbelele, atitudinea acestuia evidentiaza personalitatea domnitorului.Dialogul din primul capitol cu cei patru boieri evidentiaza temperamentul violent, impulsiv, vointa, luciditatea si abilitatea de a disimula trairile interioare, capacitatea de a intui personalitatea celor din jur.Cruzimea este trasatura de baza a personajului dovedite de faptele sale cumplite, uciderea boierilor, linsarea lui Motoc, leacul de frica promis sotiei.De asemenea, indirect prin intermediul antitezei se evidentiaza profilul moral al domnitorului.El este pus in opozitie atat cu domnita Ruxandra care era o femeie buna, blanda cat si cu Alexandru Lapusneanu din prima domnie. Relatia dintre personajul principal negativ al nuvelei si cel secundar pozitiv este foarte bine conturata si se bazeaza pe antiteza de factura romantica.Sadismul si lipsa de sentimente nobile ale lui Lapusneanu isi afla reversul in frumusetea spirituala a sotiei sale.Orfana si pandita de primejdii, Ruxandra este nevoita sa se casatoreasca, numai “ca sa traga inimile norodului” cu un strain fara sentimente, care isi dorea cu orice pret sa fie domnitor, profitand de originea nobila a acesteia.