Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu

Alexandru Lapsneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvela istorica din literatura
romaneasca. Aceasta apartine curentului pasoptist, avand insa si influente romantice, fiind
inspirata din istoria romaneasca.
Tema evoca perioada celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu, lupta pentru
impunerea autoritatii si dominatia unui domnitor crud. Actiunea se contureaza cu ajutorul unor
personaje care, in functie de rolul in nuvela, sunt construite cu minutiozitate sau doar portretizate
succint. Alexandru Lapusneanu este protagonistul, celelalte personaje gravitand in jurul
personalitatii sale.
Pentru a crea o imagine veridica, Negruzzi se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei,
distorsionand informatia prin fictionalizarea romantica a istoriei. Personajelor, create pe baza
unor personalitati istorice reale, le sunt atribuite trasaturi extraordinare, iar antiteza este
principalul mod folosit in crearea acestora.
Alexandru Lapuneanu intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud, construit din contraste, cu o
psihologie complexa, cu calitati, dar mai ales defecte puternice. Autorul ii evidentiaza destinul
prin replicile sale folosite ca motto la inceputul fiecarui capitol. “Daca voi nu ma vreti, eu va
vreau.” declara domnitorul, dezvaluindu-se hotarat si implacabil in decizia sa de a isi recupera
puterea. Diplomatia si inteligenta il ajuta pe parcursul domniei, consolidandu-i pozitia. Pentru a-
si controla poporul, voievodul da dovada de cruzime si sadism. Stapanirea de sine si sangele
rece, de asemenea esentiale, sunt dovedite in timpul executarii lui Motoc, pe care il ofera gloatei
ca tap ispasitor.
Naratorul realizeaza in mod direct portretul fizic al domnitorului, prin descrierea vestimentatiei
specific epocii si statutului(“purta coroana paleologilor si peste dulama poloneza de catifea
stacosie avea cabanita turceasca”). Un alt mod de caracterizare este prin intermediul altor
personaje, care il redau succint(“crud si cumplit este omul acesta”). Caracterizarea indirecta se
face prin faptele voievodului, care accentueaza cruzimea, dar si gandirea denaturata care este in
stare sa conceapa planuri pur diabolice. Replicile sunt memorabile, devenind emblematice pentru
protagonist care se autodefineste prin vointa de neinfrant. Inteligenta este concentrata in celebrul
raspuns “Prosti dar multi!”, care a devenit o expresie de uz comun.
Forta domnitorului domina relatiile cu celelalte personaje, care sunt asuprite pe tot parcursul
nuvelei. Propriul sfarsit sta sub semnul razbunarii celorlalti: “invata a muri, tu care stiai numai a
omori”.
In concluzie, prin monumentalitatea personalitatii pe care o dezvaluie de-a lungul actiunii,
Alexandru Lapusneanul isi dovedeste calitatea de personaj eponim, de protagonist al uneia din
cele mai importante nuvele istorice din literature romaneasca.