Sunteți pe pagina 1din 2

Eseu despre particularitatile de constructie a

unui personaj
Alexandru Lapusneanul, de Costache
Negruzzi

Alexandru Lapusneanul, de Costace Negruzzi, este prima nuvela istorica de


facture romantica din literature romana, fiind publicata in perioada pasoptista, in
primul numar al revistei Dacia Literara, respectand cerintele lui Kogalniceanu din
articolul Introductie. Opera are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua
domnii a lui Alexandru Lapusneanul, lupta pentru impunerea autoritatii domnesti
si consecintele detinerii de putere de catre tiran raportandu-se la realitatile social
politice din Moldova secolului XIV. Autorul incearca sa respecte cronica istorica
insa infloreste opera, creand uneori pasaje de fictiune. Sursele de inspiratie sunt
numeroase, insa cea mai importanta este Letopisetul Tarii Moldovei, dupa
Grigore Ureche si Miron Costin.
Specific esteticii romantic, personajele sunt unele exceptionale aflate in situatii
exceptionale. Din titlul operei reiese numele personajului eponim, oferind
lectorului detalii despre locul si timpul desfasurarii actiunii.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei, acesta actionand in
situatii exceptionale.Treptat, personalitatea protagonistului se dezvaluie cu
ajutorul mijloacelor directe si indirect de caracterizare. Din caracterizarea directa
realizata de catre narator si din autodescriere, domnitorul intruchipeaza tipul
conducatorului tiran si crud, perfect integrat in mentalitatea epocii, care
guverneaza absolutist intr-o societate dominata de anarhie feudala. Este
construit din contraste, avand o psihologie puternica. Cel mai bun expemplu este
antiteza dintre domnitor si domnita Ruxanda, acestia reprezentand demonicul si
angelicul, avand personalitati complet opuse. Portretul fizic al domnitorului este
realizat prin descrierea vestimentatiei specifice vremii: purta coroana
paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita
turceasca. De asemenea, inregistreaza gesturile si mimica personajului prin
notatii scurte, asemenea indicatiilor scenice si avand pretentia obiectivitatii:
Spun ca in minutul acela el era foarte galben la fata si ca racla sfantului ar fi
tresarit, raspunde Lapusneanul cu sange rece. Prin utilizarea substantivelor se
precizeaza ipostazele personajului rotund- voda, domnul, tiranul,
bolnavul dar epitetele de caracterizare sunt marci ale subiectivitatii:
nenorocitul domn, aceasta desantata cuvantare.
*elemente de continut?*
Caracterizarea realizata de catre celelalte personaje este una succinta: Crud si
cumplit este domnul.(Mitropolitul Teofan). Protagonistul este de asemenea
caracterizat indirect prin intermediul mijloacelor de caracterizare: limbaj,

comportament, nume ganduri, statut si vestimentatie. Diversitatea atitudinilor


adoptate de Lapusneanul fata de domnita Ruxanda reflecta ipocrizia, disimularea
lui. Hotararea lui de a avea puterea domneasca este implacabila si formulate
inca de la inceputul operei prin raspunsul dat boierilor: Daca voi nu ma vreti, eu
va vreu! De teama de a nu fi tradat de catre boieri si din dorinta de a domni cat
mai mult, acesta guverneaza cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor
amenintari si chiar oferindu-I domnitei un leac de frica, ucigand 47 de boieri si
realizand o piramida din capetele acestora. Domnul, desi o iubeste pe Ruxanda,
este la un pas de a o ucide, in momentul in care ii cere sa opreasca acest macel
fara sfarsit. De asemenea, din vointa neabatuta a regelui reies alte trasaturi.
Abilitatea in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti, diplomatia, cunoasterea
psihologiei umane sunt calitati ale conducatorului, folosite pentru consolidarea
puterii absolute, devin mijloace perfide. Face promisiuni linistitoare celor din jur,
acestea ascunzand un plan de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc
-iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji de sangele tau, te voi cruta, caci imi
esti trebuitor, ca sa ma usurezi de blastemurile norodului-il linisteste pe boier,
intrandu-I din nou in favour, ca mai apoi s ail de ape mana satenilor ironizandu-l
si facand trimitere la cuvintele vornicului: Du-te de mori pentru binele mosiei
tale, cum ziceai tu insuti cand imi spuneai ca nu ma vrea, nici nu ma vrea.
In ultima parte a textului, Lapusneanul, chinuit de durerile mortii, cere iertare si
indurarea celor doi boieri pentru pacatele savarsite, semn al degradarii statutului
acestuia.
In concluzie, Costache Negruzzi reuseste sa portretizeze tiranul din Evul Mediu
romanesc prin imbinarea unor fragmente din cronica lui Grigore Ureche si a lui
Miron Costin cu scurte pasaje fictive, respectand astfel tipologia domnitorului
inteligent si crud in Moldova secolului XVI.