Elementele de originalitate, la

nivelul artei narative din

povestea lui Harap – Alb ( I )

Autori :
Andreescu Leontina
Babiciu Roxana COLEGIUL TEHNIC
Ducuţă Mirela
Ionescu Mihai ENERGETIC
Kelemen Andrada
Osman Georgiana
 ● Basmul cult se defineşte prin prelucrarea
structurilor populare ale speciei în cadrul unor
opere originale, în care elementele folclorice
caracteristice speciei se asociază celor proprii
operei unui scriitor.
Basmul construieşte o lume neobişnuită,
ordonată după logica fantasticului, opusă celei
cotidiene, reale.
 Arta narativă cuprinde:
 umorul;
 dialogul;
 oralitatea;
 localizarea fantasticului;
 erudiţia paremiologică.

În „Povestea lui Harap-Alb”, Ion Creangă constituie opera

după modelul basmului popular românesc, dându-i un caracter
unic prin modul în care autorul a înţeles ideea de basm. Astfel
apare erudiţia paremiologică , textul fiind puternic îmbogăţit prin
proverbe, zicători, vorbe de duh specifice humuleştenilor. Umorul
oferă cititorului posibilitatea de a parcurge o operă care stârneşte
veselia.
Harap-Alb Spânul
 Umorul → face ca fabulosul să coboare pe pământ, să fie
umanizat, dar asta nu echivalează cu o degradare a acestuia.
Umorul este realizat prin mijloace diferite, cum ar fi:
* exprimarea mucalită ( asocierea surprinzătoare a unor cuvinte: “
să trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri”);
* ironia ( “Doar unu-i împăratul Roş, vestit prin meleagurile aceste
pentru bunătatea lui cea nemaipomenită şi milostivirea lui cea
auzită”);
* poreclele şi apelativele caricaturale (“ ţapul cel roş”, “Buzilă”);
* zeflemisirea (“ Tare-mi eşti drag!...Te-aş vârî în sân, dar nu
încapi de urechi...”);
* diminutive cu valoare augmentativă (“buzişoare”, “băuturică”);
* caracterizări pitoreşti ( descrierea celor cinci năzdrăvani);
* citate cu expresii şi vorbe de duh (“ Dă-i cu cinstea, să peară
ruşinea”).
 Dialogul → Creangă scoate în prim-plan trăirile sufleteşti
ale personajelor prin intermediul limbajului. Cuvintele sunt însoţite
de gesturi, mişcări şi detalii sugestive, ce dezvăluie stările
emoţionale şi fixează trăsăturile morale. Frazele rostite de Crai,
după ce primii doi feciori se întorc ruşinaţi acasă, dezvăluie
amărăciunea unui părinte, dezamăgit că toţi copiii săi sunt
nevolnici. Cuvintele lui Gerilă, în casa de aramă, reliefează
structura caracterială a unui uriaş blând, dar aprig la mânie: “ Apoi
nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine...”.
Vorbele calului au un aspect moralizator mai pronunţat. Se vede
bine că el ştie mai multe despre Spân, dar lasă faptele să se
deruleze aşa cum sunt orânduite de destin, pentru că ele au un
anumit rost.
Flămânzilă Setilă
 Oralitatea → O altă particularitate a poveştirilor lui Creangă
este plăcerea cu care sunt spuse. Se creează o legătură între
narator şi cititor care capătă accente afective. Exprimarea afectivă
este marcată de prezenţa interjecţiilor, a exclamaţiilor, a dativului
etc. Această exprimare afectivă oferă şi caracterul oral al
basmului, deoarece frazele lui Creangă lasă impresia de spunere.
Oralitatea rezultă şi din prezenţa expresiilor onomatopeice, a
verbelor imitative şi a interjecţiilor. Impresia de zicere este dată şi
de expresiile narative tipice (“şi odată”, “ şi atunci”, “în sfârşit”, “şi
apoi”, “ după aceea”), a întrebărilor şi exclamărilor (“Ei, apoi şagă
vă pare?” , “ ce-mi pasă mie” , “ hai, hai!”).

( II )