„Fântâna dintre plopi” este o povestire în ramă scrisă de Mihail Sadoveanu și

publicată în anul 1928 în volumul de povestiri intitulat „Hanu’ Ancuței”.

Hanul are rol simbolic, el servind drept loc de trecere, refugiu, cerc magic al
poveștilor istorisite de călătorii ce poposeau acolo. Opera de față reprezintă
cea de-a patra povestire din cadrul volumului.
Fiind o povestire, deci o operă epică, „Fântâna dintre plopi” are acțiune și
personaje, iar întâmplările pot fi dispuse pe momentele subiectului. În
expozițiune sunt stabilite atât timpul, cât și locul acțiunii: „acum două zeci și
cinci de ani”, „tot aici, la han”. Un călăreț necunoscut se îndreaptă către
Hanul Ancuței. Pe măsură ce se apropie, chipul lui devine tot mai clar: era
vorba despre Neculai Isac, căpitan de mazili, prieten cu Ioniță, comisul.
Autorul realizează, pe scurt, un portret al protagonistului: „om buiac și
ticălos”, „umblam și neguțam vinuri”. Statutul său social era acela de mic boier
(„purta ciubote de iuft cu turetci înalte și ilic de postav cu nasturi rotunzi de
argint”, „cu o blăniță cu guler de jder”). Neculai Isac era un om în vârstă, dar
nu-și pierduse farmecul. Singurul aspect care-i dădea un aer oarecum trist era
ochiul drept, care-i lipsea. Făcând comerț cu vinuri, el poposește, în drum spre
ținutul Sucevei, tocmai la Hanu-Ancuței.
Într-o zi, Neculai Isac se întâlnește cu un grup de țigani, aflați la pescuit.
Dintre aceștia, el remarcă în mod deosebit o fată care purta fustă roșie. Nu
avea mai mult de optsprezec-e ani, era foarte frumoasă și o chema Marga.
Atunci, Neculai Isac se trezește înconjurat de trupa de țigani, văzându-se
nevoit să arunce, drept răspuns, câte un ban de argint, mai întâi fetei, iar apoi,
unui țigan bătrân, pe nume Hasanache. Aceasta este intriga acțiunii.
Desfășurarea acțiunii cuprinde majoritatea faptelor petrecute de-a lungul
textului. La fântâna dintre plopi, care devine un loc cu semnificație deosebită,
Neculai și Marga se întâlnesc, între cei doi înfiripându-se o poveste de
dragoste. Această idilă nu are destul timp pentru a se concretiza, întrucât
întâlnirile lor sunt puține și complicate. Fata îi mulțumește pentru bănuțul de
argint, pe care îl cheltuise pentru a-și cumpăra cizme. La ultima lor întâlnire,
ea începe să plângă, nemaiputând ascunde faptul că luase parte la un complot
al țiganului Hasanache, care intenționa să-l omoare pe Neculai Isac pentru
banii plătiți în schimbul vinului. Astfel, pentru a-l prinde cu ușurință,
Hasanache pusese la cale un plan. Marga urma să-l seducă pe căpitanul de
mazili, în timp ce el avea să-l captureze, să-l ucidă și apoi să-i ia banii.
Punctul culminant al acțiunii are loc în momentul în care, dorind să
încalece pe cal și să plece numaidecât, Neculai Isac zărește grupul de țigani
urmărindu-l. Marga îl îndeamnă, printr-un strigăt, să fugă, fiind auzită de
ceilalți. Din nefericire, aceștia îl prind pe Neculai și urmează o luptă
sângeroasă, în urma căreia căpitanul își pierde un ochi, acesta fiindu-i scos cu
cuțitul de către Hasanache. La scurt timp după aceea, din direcția fântânii se
aude un țipăt. Privind într-acolo, Isac realizează că Marga fusese ucisă,
întrucât țiganii își dăduseră seama că fata se răzgândise în privința căpitanului
și nu mai era de partea lor.
Deznodământul cuprinde momentele triste de după moartea Margăi.
Observând lumina care venea dinspre han, Neculai Isac strigă, neputincios,
sperând ca cineva să-l audă și să vină într-acolo pentru a-l ajuta. Așa se și
petrece, astfel încât cei aflați la han ies cu făclii și se îndreaptă în direcția
strigătului. Se revine apoi în timpul prezent (cel al relatării), iar oamenii care
ascultaseră povestea sunt acum „tăcuți și mâhniți”.
În concluzie, „Fântâna dintre plopi” reprezintă o poveste veche de dragoste, a
cărei relatare are drept scop reactivarea unei lumi dispărute demult. Iubirea
cuplului este neîmplinită, adânc umbrită de contextul neprietenos în care se
naște și se desfășoară. Narațiunea este subiectivizată, întâmplările fiind
relatate din punctul de vedere al personajului-narator, care se întâmplă să fie
chiar protagonistul povestirii.