Hanu Ancuei

Hanu Ancutei este o culegere de noua povestiri in rama , o capodoper a naratiunii scurte. Rama este reprezentata de Hanul Ancutei, un topos al petrecerii si al povestilor. Aceasta este configurata temporal si spatial. Ca orice han, se afla intr-un loc izolat pe Valea Moldovei, de unde in zilele de toamna se pot vedea p clele muntilor pana la Ceahlau. !iua este un spatiu deschis"#portile stateau deschise ca la domnie, semn al ospe$iei%, iar noaptea, in mod sim&olic, portile se inchid si hanul devine un spatiu al fictiunii. 'impul in care se spun povestile este unul mitic, marcat de semne fa&uloase( ploi naprasnice,&alaur negru in nouri si pasericu aripile ca &ruma. )emnele au fost interpretate de mos *eonte zodierul ca vestind rod &ogat la vita-de-vie. +ste un artificiu de compozi$ie cu rolul de a-i introduce pe cititori in atmosfera de petrecere de la han. ,n anul acela, aici s-a &ut mult vin. -in punct de vedere compoziional, se pot identifica dou planuri( planul aventurii, .n care se petrec .nt mplrile narate, /i planul povestirii, al spunerii pove/tilor la han, .ntr-o toamn aurie. )e creeaza impresia unei suprapuneri de planuri prin cele doua Ancute, una martora la intamplarile din trecut si alta la spunerea povestilor0 prin cei doi cai ai comisului 1onita si prin insusi comisul, un familiar al hanului, care pare ca sta din tinerete cu piciorul in scar si cu oala cu vin in mana. 1n planul nararii, comisul 1onita este un verita&il regizor al ceremonialului spunerii povestirilor. 2antana dintre plopi este cea de-a patra povestire din culegere, avand ca narator si protagonist pe capitanul 3eculai 1sac. Tema a&ordata este dragostea, iar viziunea este una tipic sadoveniana. Astfel, iu&irea este un sentiment puternic care iz&ucneste .n suflet si il copleseste. 4rotagonistii sunt firi patimase care isi pun viata in pericol pentru dragoste. -e asemenea, legaturile de dragoste sunt sortite esecului, provocand multa suferinta si aceasta ramane tainuita in suflet toata viata. Incipitul povestirii contine referiri la cadrul in care se spun povestile. Astfel, naratorul martor il informeaza pe cititor ca este un moment de pauza in petrecerea de la han. 1si face acum aparitia de pe drumul 5omanului un clre$. Naratorul martor relateaza la persoana 1 si pretinde ca este unul dintre gospodarii si carausii din 6ara de sus. 1 se face un portret oaspetelui nou-venit. +ste un om a7uns la caruntete, arata inca frumuseste si &ar&atie, dar are un ochi stins si inchis, ceea ce ii da un aer trist si straniu. +ste cpitanul de mazili 3eculai 1sac. 5olul incipitului este asadar de a crea suspansul, categorie estetica specifica povestirii ca specie marcata de oralitate. 2aptul ca 3eculai 1sac are un ochi stins e un detaliu portretistic ce starneste curiozitatea celor de la han. +ste un semn ca a trecut printr-o intamplare naprasnica pe care o poate povesti. Suspansul e construit si prin amanarea momentului in care 3eculai 1sac isi va incepe relatarea. Mai intai comisul 1onita il recunoaste ca fiind prietenul cu care isi petrecuse tineretile. *a randul lui, capitanul il recunoaste pe comis si marturiseste ca prin aceste locuri avusese intamplarea naprasnica in care-si pierduse ochiul. -e asemenea, comisul 1onita dezvluie auditoriului ca mazilul fusese in tinerete om cum nu erau multi in 'ara Modovei( voinic si frumos si rau. Avusese i&ovnice multe si atunci cand ii era draga o femeie, isi punea viata in pericol. 1n acest mod, cititorului ii este sugerata si tema povestirii, dragostea.

Relatii spatiale si temporale +8ista in povestire doua dimensiuni temporale( timpul nararii, reprezentat de toamna aurie, timp mitic, marcat de semne fa&uloase...si timpul aventurii, acela in care se petrec intamplarile. )e creeaza impresia unei suprapuneri intre cele doua planuri temporale( .nt mplarea se spune .ntr-o toamn /i tot .ntr-o toamn s-a petrecut. )e o&serva tendinta naratorilor de a impinge mult in trecut timpul aventurii. Capitanul 3eculai 1sac, ca si comisul 1onita, isi avertizeaza auditoriul asupra faptului ca vor asculta o intamplare petrecuta cu 9: de ani in urma, in tinerete. )entimentul de nostalgie este coplesitor. 1n ceea ce priveste spatiul, se o&serva ca toate cele noua intamplari narate in Hanu Ancutei se petrec in impre7urimile hanului. -e altfel, capitanul este tul&urat din momentul in care intra in han de amintirea pe care i-o provoaca locurile unde se petrecuse acea intamplare naprasnica. 4ovestirea propriu-zisa il are ca persona7 narator pe capitanul 3eculai 1sac. 5elatarea faptelor se face la persoana 1, identificandu-se perspectiva narativa de tip subiectiv . Subiectul il prezinta pe capitan in tinerete, adica in urma cu 9: de ani, intr-un moment cand dragostea de anul acela tocmai se desfrunzise odata cu venirea toamnei. Intriga este reprezentata de prima intalnire a capitanului cu tigancusa Marga din satra lui Hasanache, in vadul Moldovei. 2rumustea fetei de optsprezece ani il tul&ura pe capitan. 1n desfasurarea actiunii, sunt prezentate cele doua intalniri de dragoste ale capitanului la fantana dintre plopi. Acesta pleaca de la Hanul Ancutei duminica dimineata cu carele si calatoreste spre 4ascani, promitand Margai ca se va intoarce seara, la doua ceasuri dupa asfintit, la fantana dintre plopi, lucru pe care il va face. 3u ia in seama intre&area referitoare la drumul de intoarcere. Marga, de fapt, fusese trimisa de Hasanache duminica dimineata la han sa afle daca &oierul va poposi la intoarcere la han, pentru a-l 7efui. Asadar, conflictul se sta&ileste intre capitan si tiganii din satra Margai. Punctul culminant e reprezentat de confruntarea cu tiganii. 1ntalnindu-se cu Marga pentru a doua oara la fantana, capitanul simte ca fata e foarte tul&urat. -upa un timp, aceasta ii marturiseste ca Hasanache ii intinsese o cursa trimitand-o pe ea mai intai, pentru ca apoi s vin el cu cei doi frati pentru a-l 7efui. +a nu i-a spus la inceput de planul lui Hasanache, vrand sa prelungeasca intalnirea de dragoste. 1n confruntarea care urmeaza, capitanul isi pierde ochiul, iar Marga e ucisa de ai ei pentru ca ii tradase. 'rupul Margai e aruncat in fantana dintre plopi. Asadar, deznodamantul este tragic. inalul ne readuce in planul povestirii. 3aratorul-martor spune ca e momentul in care asfinteste soarele in munti si se lasa um&ra asupra hanului. ;ospodarii sunt mahniti si tacuti din cauza istorisirii capitanului. Acestia afla ca nici fantana dintre plopi nu mai este in fiinta, s-a daramat ca toate ale lumii. 1n cele din urma, capitanul cere Ancutei vin pentru toti oaspetii. !imba"ul folosit in povestire este unul compus, ceremonios, in registrul arhaic si popular. *im&a7ul naratorului martor este marcat de constructii metaforice, astfel calaretul care se apropie de han e invaluit .n lumina si pul&eri. Hanul e cufundat intr-o singurtate si intr-o liniste ca din veacuri. 4ersona7ele, la randul lor, folosesc un lim&a7 ceremonios si puternic figurat. Capitanul 3eculai 1sac spune ca fantana dintre plopi era un loc tainic si

singuratic, iar o luna stir&a si roscata se ridica din rasarit atunci c nd el se .ndreapt spre locul de .nt lnire. #onstructia persona"ului 4rotagonistul povestirii 2antana dintre plopi este capitanul 3eculai 1sac, totodata si narator, care va relata oaspetilor de la han o intamplare din tinerete. Capitanul este introdus in scena cu un portret detaliat facut de naratorul martor atunci cand vine la han. +ra un om a7uns la caruntete, dar care se tinea drept si sprinten pe cal. Vestimentatia - ciu&ote de iuft, &lanita cu guler de 7der, nasturi de argint - pune in evidenta &unastarea materiala. ,n acelasi sens, vin si alte precizari( cand isi termina povestea, comanda vin pentru toti oaspetii de la han. )i in tinerete 3eculai 1sac era un om vrednic. Avea oi si imasuri, iar toamna facea negot cu vinuri. Ca om cu stare, atrage atentia raufacatorilor. Hasanache simte ca mazilul se va intoarce de la 4ascani cu tasca plina si ii intinde o cursa prin tanara Marga, de care capitanul se indragostise fulgerator. Principala trasatura a persona7ului este firea pasional care il va determina sa actioneze necugetat atunci cand se indragosteste. Modalitatile de caracterizare prin care este relevata aceasta trasatura sunt numeroase, predomina insa caracterizarea directa. 3aratorul martor aminteste ca mazilul arata frumuseste si &ar&atie, iar comisul 1onita afirma ca in tinerete era voinic si frumos si rau, ca &atea drumurile cautandu-si dragostele, ca a avut iu&ite .n toate zarile, dar mai ales ca atunci cand ii era draga o femeie, isi punea in pericol viata. Aceeasi trasatura e relevata si in autocarcterizare( +ram &uiac si ticalos. Capitanul marturiseste ca avea aceasta patima in tinerete sau ca dragostea i se desfrunziseodata cu vara. 2irea pasional a persona7ului este ilustrata prin intamplarea pe care acesta o povestete la han. +pisodul intalnirii cu Marga este marcant. 2etiscana de optsprezece ani cu trup rotun7it, cu o&razul copilaresc, dar cu nari largi si ochii iuti il tul&ura deodata. 'anarul simte in trup ceva fier&inte de parca ar fi inghitit o &autura tare. -ragostea iz&ucneste cu forta in suflet si il copleseste, asa incat a doua zi dimineata cand sta&ile/te o intalnire de dragoste cu Marga, nu-si da seama de cursa care i se intinde. -e altfel, marturiseste ca pe atunci nu cunostea sufletul femeii. Cele doua intalniri de dragoste cu Marga la fantana dintre plopi sunt si ele semnificative. ,nainte de a pleca s o vada pe Marga, t nrul vor&e/te cu mo/ 1rimia. <atranul ii cunoaste firea si o&iceiurile. ,i scoate calul pe furis si ii trimite cainele drept stra7a, mustrandu-l din priviri. Capitanul 3eculai 1sac este un persona7 reprezentativ pentru proza sadoveniana, o fire pasionala in al carui suflet dragostea iz&ucneste navalnic si il copleseste. -e asemenea, aceast trasatura de caracter il face sa actioneze necugetat si se e8pune unui pericol care-l va marca pentru tot restul vietii. 4e de alta parte, 3eculai 1sac e un &ar&at care pastreaza pana la moarte amintirea placuta si, in acelasi timp, tragica despre tigancusa Marga. 2a$a lui are un aer trist si straniu, iar revederea locurilor unde a trait intamplarea .l .ndurereaz.