Scarlii George

Fantana dintre plopi

Publicat in 1928, volumul „Hanul - Ancutei” aduna laolalta elementele intalnite in povestirile
anterioare: lumea satului,natura,iubrea,legenda. „Hanul Ancutei” are forma povestirii in rama, la
fel„Decameronul” lui Boccaccio sau „O mie   si una de nopti”, deoarece noua naratiuni de sine
statatoare sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei. Titlul volumului indica
spatiul mitic unde se intalnesc cei zece povestitori, „intr  - o toamna aurie”. Legatura dintre
naratiuni est e asigurata de tema povestirii, de rama si de prezenta unui povestitor al naratiunii-
cadru.Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narative. Cei zece naratori
relateaza dindiferite perspectie, au rol de personaje in naratiunea-cadru si, pe rand, de
ascultatori ai celorlalti  povestitori. Ei apartin unor categorii sociale diferite: comisul Ionita („Iapa
lui Vodă”), calugarul Gherman(„Haralambie”)   , mos Leonte Zodierul(„Balaurul”), capitanul de
mazili Neculai Isac („Fantana dintre plopi”),   Ienache Corocarul („Cealalta Ancuță”), ciobanul
(„Județ al sarmanilor”), negustorul DămianCristișor („Negustor lipscan”), orbul rapsod si calic
(„Orb sarac”), matusa Salomia si Zaharia fântânarul(„Istorisirea Zahariei fântânarul”).   

Naratiunea-cadru este rasfirata de-alungul întregului text si face legătura intre cele noua
povestiri.Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio- temporale, cadrul intalnirii povestitorilor si tema
volumului: „Intr  -o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanu- Ancuței”. Coorodon atele
actiunii sadoveniene sunt caracterizate de atemporalitate („intr  - o departata vreme, demult”), iar
spatiul este unul mitic, o imagine a paradisului pierdut. Asezat la rascruce de drumuri (destine),
hanul este ocrotitor ca o cetate: „Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate
cum n-am mai vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se  puteau oploși oameni, vite si carute si
habar n -aveai dinspre partea hotilor  ” . Zidurile hanului-cetate auvaloarea simbolica a granitelor
intre lumea realului si lumea povestirii, iar hanul este un topos al povestirii.Viziunea despre lume
incadreaza volumul realismului mitic prin impresia de fabulos produsa de actul narării, de
plasarea intamplarilor intr  -un trecut neprecizat si prin veridicitatea aspectelor socialeinfatisate.
Aproape toate povestirile se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lor caracteristica fiind
evocarea unei lumi apuse, a „celeilalte Ancuțe”.  Povestirea este o naratiune subiectivizata
(relatarea e facuta din unghiul povestitorului, implicat ca protagonist al intamplarii), redusa la un
singur fapt epic si focalizata asupra actiunii, de unde caracateruletic, exemplar. Relatia narator-
receptor presupune oralitate, ceremonial, atmosfera. Atmosfera povestiriitine de modu in care
naratorul intretine suspansul pe parcursul povestirii, pentru a capta atentia siinteresul
ascultatorilor/cititorului. „Fantana dintre plopi” este a patra povestire din volum, in care un
narator subiectiv, Neculai Isac, evoca o trista povestire de iubi re, o initiere ratată, traita de el in
tinerete, in urma cu peste douazeci sicinci de ani, „pe aceste meleaguri”. Tema povestirii este
iubirea tragica dintre capitanul Neculai Isac sițigăncușa Marga.  Perspectiva narativa este
subiectiva. Capitanul de mazili Neculai Isac este personajul-narator al povestirii. Deoarece
relateaza o intamplare din tinerete, el isi asuma un dublu rol: pe acela de povestitormatur si,
deopotriva, de protagonist (tanarul nesabuit). Maturul Neculai Isac este capitan de
mazili.Tanarul Neculai Isac fusese vrednic si bogat, dar nestatornic. Naratiunea subiectiva la
persoana I implica doua planuri temporale: reprezentarea evenimentelortraite in tinerete (timpul
narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva maturitatii (timpul nararii).Autenticitatea naratiunii
este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unul dintreascultatori, care
adevereste intamplarea stiuta de la mama ei.Titlul indica locul intalnirii celor doi indragostiti, dar
si al sacrificiului fetei din iubire. Plopul estesimbolul singuratatii, iar numarul patru, nefast.
Fantana este simbol al iubirii murdarite de sangele feteiucise. Din punctul de vedere al
compozitiei, prin tehnica povestirii in ramă, se disting doua secvente: rama si povestirea propriu-
zisa.Secventa- rama cu care se deschide povestirea „Fantana dintre plopi” este realizata din
perspectivasupranaratorului, care introduce un nou povestitor, un călăreț care „parca venea spre
noi de demult, de pedepartate taramuri”. Secenta introductiva il aduce in prim-plan pe cel de-al
patrulea narator, care este intampinat de prietenul sau din tinerete, comisul Ioniță, si introdus in
grupul celorlalt i povestitori.

Dialogul lor si portretul capitanului de mazili Neculai Isac, „om ajuns la cărunteță, dar se tinea
drept si sprinten pe cal. [...] Obrazu-i smad [...] cu nas vulturesc arăta inca frumuseță și bărbăție,
desi ochiul dreptstâns si închis îi dădea ceva trist si straniu”, captează atentia ascultatorilor si
determina atmosfera de asteptare a unei povestiri despre „o intamplare năprasnică”, „de
demult”, care sa lamureasca unde si-a pierdut un ochi. Oralitatea stilului se realizeaza cu
formule de adresare directa, menite sa intretina atentiaascultatorilor si cu expresii din limbajul
popular. Ceremonialul povestirii consta in faptul ca dialogulintial presupune un sistem de
conventii (aparitia povestitorului, pretextul are declanseaza povestirea,formulele de adresare:
„preacinstite capitane Neculai, „iubitilor prietini” etc.). Naratorul se adreseazainterlocutorilor intr-
un mod ceremonios, adecvat rangului sau nobil: „domnilor si fratilor, ascultati ce mi

s-a intamplat...”, iar ascultatorii intervin in final cu intrebari, reflectii, comentarii. Povestirea
propriu-zisa cuprinde intamplare a neobisnuita pe care o nareaza capitanul, „o
povesteinfricosata”, avand ca tema iubirea tragica. Timpu si spatiul actiunii plaseaza povestirea
in planul evocarii. Naratorul relateaza ascultatorilor ointamplare traita de el in tinerete, in urma
cu peste douazeci si cinci de ani, „pe aceste meleaguri”, la fantana dintre patru plopi, in
apropierea hanului, dar revine la timpul prezent, al maturitatii, prin unelecomentarii si
autoaprecieri.Actiunea se deruleaza alert, pentru a mentine suspanul, iar secventele narative
sunt dispusecronologic, prin inlantuire.Conflictul consta in incercarea lui Hasanache si a fratilor
lui de a-l atrage pe tanarul necugetat intr-o cursa, cu ajutorul fetei, spre a-l ucide si a-l jefui.
Tanarul este salvat de iubirea tigancusei, dar intaplareail schimba definitiv: pierde un ochi si
ramane cu regretul provocat de propria nechibzuinta.

Limbajul naratorului valorifica registrul popular,arhaic („mazili”) si regional („imaș”, „roşă”).

Limbajul personajelor indica diferenta sociala dintre capitan si ceata lui Hasanache.Constructia
personajelor principale valorifica antitezele. Personajele sunt caracterizate in moddirect, de
narator, si indirect, prin fapte,limbaj,comportament,gesturi,vestimentatie,statul social.Momentele
subiectului evidentiaza tema-iubirea tragica dintre Neculai Isac si tigancusa Marga.Intr-o
toamna, tanarul Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas la Hanu
Ancutei(expozitiunea). Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani
care se scalda.E intampinat de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara succes din
calea boierului pe Marga, o tigancusa de optsprezece ani. Frumusetea ei il tulbură pe Neculai si
le da celor doi cate un ban de argint
(intriga).Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit.
Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la
intoarcerea lui de la Pașcani, unde mergea sa-si vanda marfa. A doua intalnire la fantana are un
final tragic. Indragostita, fataii marturiseste ca Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar
planul era ca tiganii sa-l jefuiasca si sa-lomoare in acea noapte (desfasurarea actiunii).Desi este
constienta ca o vor ucide pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza, din dragoste, asupra
pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prăjină aruncata de urmaritori ii scoate un
ochi (punctul culminant). Insotit cu făclii de cărăușii de la han care auzisera strigatele sale,
revine la fantana dintre plopi,unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata
fusese ucisa pentru tradare siaruncata in fantana (deznodamantul).

In opinia mea, in povestirea „Fantana dintre plopi”, personajele sunt construite in antiteza.
Raportul initial dintre indragostiti, din plan social, se inverseaza in plan moral: nechibzuinta
barbatului, in opozitie cu iubirea sincera si curajul fetișcanei. Tanarul Neculai Isac este vrednic si
bogat, dar nestatornic si nechibzuit. In schimb, frumoasa Marga, „o fetiscana de optsprezece
ani”, o tigancusa, are o conditie umila, dar se dovedeste capabila de gestul nobil al sacrificiului
din iubire, incat devine eroina tragica a acestei intamplari.

Fiind o povestire „Fantana dintre plopi” este o naratiune subiectivizata, o relatare din
unghiul povestitorului, implicat ca protagonist al intamplarii, care se limiteaza la evocarea unui
singur fapt epic, otragica intamplare de dragoste din tinerete, de fapt o initiere ratata. Povestirea
are caracter etic, exemplar.