Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas, pana astazi, cel mai mare dramaturg din literatura romana; explicatia

acestei perenitati unice trebuie cautata in universalitatea situatiilor prezentate, in tipicitatea personajelor si in calitatea comicului: comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor" (Titu Maiorescu). h3d313hn77coe O privire de ansamblu asupra operei caragialene releva prezenta a doua genuri literare, fiecare dintre acestea fiind reprezentat prin cateva specii literare bine delimitate: Genul dramatic - insumand comediile (O noapte furtunoasa" - 1879, Conul Leonida fata cu reactiunea" 1880, O scrisoare pierduta" - 1884 si D-ale carnavalului" - 1885) si drama Napasta" (1890). Genul epic insumand nuvelele {O faclie de Paste", in vreme de razboi", Doua loturi", La hanul lui Manjoala" s.a.) si schitele (volumul Momente si schite" - 1901). Privita in integralitatea ei, opera lui Caragiale apartine curentului literar realismul (cu insertia unor elemente naturaliste in unele nuvele psihologice). Autorul ne ofera doua viziuni asupra realitatii: una comica si critica (vizibila in comedii si in schite) si una grava, uneori tragica (in drama Napasta" si in unele nuvele). Astfel, o fata a lui Ianus se intoarce spre cealalta, masca trista aluneca peste masca vesela, pentru ca scriitorul vede enorm" si simte monstruos". Studiate atent, cele doua viziuni alcatuiesc o unitate: rasul din comedii ascunde o amaraciune nascuta din intelegerea unei lumi care putea fi mai buna: comicul lui Caragiale se converteste in tragic. Alcatuita din patru acte cu o actiune bine dozata in jurul conflictului, O scrisoare pierduta " este o comedie de moravuri, a carei tema o constituie viata publica si de familie a inaltei societati romane. in penultima decada a secolului al XIX-lea. Conflictul dramatic principal consta in lupta care se da intre cele doua grupari, pentru obtinerea locului de deputat. in interiorul acestuia, exista un conflict secundar determinat de personaj ele-pereche Farfuridi si Branzovenescu, aflati mereu in garda" din pricina unei eventuale tradari". Evolutia conflictului are, aparent, o linie simpla, crescand in intensitate pana in momentul incaierarii din actul al III-lea, pentru a se stinge in final, cand cantecul fanfarei va acoperi tumultul luptei politice si va proclama victoria santajului, ramolismentului si a prostiei fudule. Aceasta ar fi prima particularitate a conflictului. Actiunea fiind plasata in capitala unui judet de munte, in zilele noastre", lipsa localizarii geografice le confera intamplarilor caracter universal; tot asa, si conflictul se universalizeaza, iar numele lui ar putea fi: Lupta pentru dobandirea puterii" (valabila oriunde si oricand). Aceasta ar putea fi a doua particularitate a conflictului. In cursul derularii intamplarilor, pe masura ce cad valurile" de pe fata" personajelor, se mai releva o particularitate a conflictului si anume - discrepanta dintre aparenta si esenta. Comedia este o specie a genului dramatic. Este o lucrare in proza/versuri, care are un conflict derizoriu, o actiune si niste personaje care starnesc rasul si un final comic. Stilul este parodic, exagerand ridicolul. In O scrisoare pierduta", de I.L. Caragiale, pot fi observate caracteristicile acestei specii: Se incadreaza in genul dramatic, in sensul ca a fost scrisa pentru a fi reprezentata pe scena; modul de expunere dominant este dialogul (care se realizeaza prin schimbul de replici dintre actori).

Ca si alte opere apartinand genului dramatic, O scrisoare pierduta" este impartita in acte si scene. Fiecare act este precedat de indicatii scenice (didascalii), singurele fragmente care apartin de genul epic si in care se aude vocea" autorului. Ca si in alte comedii, intriga este o falsa problema, iar conflictul devine rizibil prin chiar rezolvarea lui (alegerea lui Dandanache). Universul operei Actiunea se petrece in capitala unui judet de munte, in anul de gratie 1883", cand lumea politica a respectivei urbe era antrenata in febra alegerilor. Lupta pentru locul de deputat scindeaza partidul aflat la guvernare in doua factiuni: Din prima, fac parte: Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, Farfuridi, Branzovenescu si politaiul Pristanda, toti sprijinind candidatura avocatului Tache Farfuridi. Din a doua grupare fac parte: Nae Catavencu, Ionescu, Popescu si dascalimea", cel care ravnea locul mentionat fiind Catavencu. In afara celor doua factiuni se afla Cetateanul turmentat simpaticul om dezorientat care nu stie cu cine sa voteze. Lista personajelor care vor fi antrenate in actiune constituie expozi-tiunea. Pe acte, actiunea ar putea fi povestita astfel: Actul I: Intr-o anticamera bine mobilata", prefectul Tipatescu se plimba agitat, comentand o stire jignitoare, aparuta in ziarul lui Catavencu, Racnetul Carpatilor". in acea stire, guvernul era acuzat ca daduse unul dintre cele mai frumoase judete ale Romaniei, prada in ghearele unui vampir ". Trimiterea fiind directa, prefectul este indignat, luandu-1 ca martor pe Pristanda - politaiul orasului. Acesta ii povesteste superiorului sau, ca, in noaptea precedenta, ii supraveghea casa lui Catavencu, asa cum ii era misia". Ferestrele fiind deschise, politaiul 1-a auzit pe avocat spunandu-le oaspetilor sai, ca o sa voteze cu noi cine cu gandul nu ganditi". in sprijinul afirmatiei sale, Catavencu scosese din portofel o scrisoare, pe care se pregatea s-o citeasca. Un mic incident 1-a facut insa pe Catavencu sa inchida ferestrele, politaiul pierzand continuarea, tocmai cand era mai interesant. Se anunta astfel, in mod indirect, intriga comediei: pierderea, de catre Zoe Trahanache, a unei scrisori de dragoste pe care i-o adresase Tipatescu. Ajungand in mana lui Catavencu, aceasta va deveni obiect de santaj. In jurul scrisorii, se declanseaza o agitatie uriasa, demna de o cauza mai buna. Sotul incornorat, Zaharia Trahanache, este chemat de Catavencu si pus in tema, cu abilitate, asupra documentului" pe care i-1 si arata. Vicleanul Trahanache sustine insa ca scrisoarea fusese falsificata, opinie pe care i-o comunica, in mod usturator si aluziv, lui Tipatescu: Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare! sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!" intre credulitatea afisata a lui Trahanache si indignarea lui Tipatescu, Zoe se vadeste a fi mai practica: ea il trimite pe politai sa cumpere" scrisoarea de la santaj ist.

Agitatia din randul stalpilor societatii" starneste valuri" si in restul lumii politice: Farfuridi (candidatul partidului la postul de deputat in Camera) se teme de tradare, langa el fiind, ca intotdeauna, Branzovenescu. Drumul scrisorii este reconstituit de Cetateanul turmentat, sosit in casa prefectului (unde se gasea si Zoe). Aflat in starea lui naturala" (care ii da si numele), omul povesteste, printre sughituri, ca a gasit respectiva misiva si ca a deschis-o, din curiozitate. Tocmai cand citea la lumina unui felinar, a fost surprins de Catavencu si invitat Ia o tuica", pierzand scrisoarea. Zoe si Tipatescu inteleg acum ca, de fapt, Catavencu furase scrisoarea, pentru a fi sprijinit sa devina deputat. in actul I, se concretizeaza afirmatia autorului ( Vad enorm si simt monstruos "), in sensul ca toata invalmaseala este cauzata de o intamplare banala, al carei protagonist este un om mereu beat. in acest segment al nebuniei universale, actantii sunt masti" care se schimba sau papusi automate" incremenite in fraze ori gesturi stereotipe. Actul al doilea cuprinde desfasurarea actiunii. In aceeasi casa a prefectului, Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu isi numara posibilele voturi, pe care, eventual, le-ar putea inmulti prin santaj (Sa voteze cu noi e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare"). In acest timp, prefectul il trimite pe Pristanda sa-1 aresteze pe Catavencu, misiune" pe care politaiul o indeplineste, avand grija sa-si ceara scuze (pentru eventualitatea in care Catavencu ar castiga):

Poftiti, cocoane Nicule, poftiti... (umilit) si zau, sa par-donati, in consideratia misiei mele, care ordona (serios) sajim scrofulosi la datorie". Stiindu-se stapan pe situatie, Catavencu cere s-o vada pe Zoe. Momentul psihologic este bine ales, intrucat ziarul Racnetul Carpatilor" tocmai publicase o stire rau prevestitoare: cititorii erau anuntati ca, in numarul viitor, va fi reprodusa o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta". Pentru a-si pastra masca" de femeie cinstita, Zoe il ameninta pe iubitul ei ca va trece de partea santajistului: il sprijin eu, il aleg eu". Prefectul incearca inca sa-1 cumpere", pe Catavencu, oferindu-i diferite functii, chiar si mosia Zavoiul" de la marginea urbei; avocatul ramane insa neclintit in hotararea lui: Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic!"

Nici pentru Tipatescu momentul psihologic nu este potrivit, refuzul lui Catavencu venind dupa telegrama prin care Farfuridi si Branzovenescu anuntau Centrul" ca sunt tradati. in aceste conditii, el cedeaza in fata doamnei Trahanache: In sfarsit, daca vrei tu... fie (...) Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!"

Lumea politica fiind o morisca", nu doar metodele, ci si fixatiile revin. Asa se face ca acelasi Cetatean turmentat apare din nou (pentru a intreba cu cine sa voteze), iar nedespartitii Farfuridi si Branzovenescu ameninta, din nou, ca vor demasca tradarea". Pe acest fond agitat, are loc o lovitura de teatru: Pristanda aduce o telegrama de la Centru, care impunea alegerea cu orice pret" a lui Agamemnon Dandanache. Actul al IH-Iea cuprinde momentul culminant si prezinta adunarea electorala la care trebuia sa fie anuntat numele candidatului. In sala mare a primariei, publicul este impartit in doua grupuri, dupa interesele momentului. Adunarea este condusa de Zaharia Trahanache. Primul dintre candidati este Farfuridi (aflat chiar la tribuna, de unde-si tine discursul pe fondul unei rumori generale). Farfuridi vorbeste incalcit si se intoarce mereu la evenimente trecute, spre disperarea publicului care nu reuseste sa-1 abata de la ideile prestabilite: Cand zicem dar 64, zicem plebicist, cand zicem plebicist, zicem 64... Stim, oricine dintre noi ce este 64, sa vedem ce este plebicistul". Frazele suna ca in teatrul absurd, termenii se repeta fara sens, iar oratorul imbe-cilizat nu se poate urni din acest punct. Atunci cand, in sfarsit, o face, isi pierde din nou sirul, incheind cu o propunere hilara: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale..." Al doilea discurs (al lui Catavencu) este o mostra de demagogie latratoare"/in care patriotismul" este exprimat in fraze de tipul: Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire". Spre deosebire de emotivul Farfuridi, Catavencu este sigur pe el, ia poza", varsa lacrimi prefacute si combate tare". inca o data se vadeste justetea opiniei potrivit careia comicul lui Caragiale este fara iesire" (adica, tragic): cele doua discursuri prezinta imaginea unei lumi stagnante, in care nu se schimba nimica", munca nu se face deloc", iar progresul este o iluzie. Sfatuit de Pristanda, Trahanache anunta numele candidatului de la Centru" si iese din sala. Adunarea degenereaza intr-o incaierare generala, in timpul careia Catavencu isi pierde palaria (in captuseala careia avea scrisoarea). Actul al IV-lea cuprinde deznodamantul comediei si se petrece in gradina lui Trahanache, dupa alegeri. Acum, Agamita Dandanache apare insotit de gazda, prezidentul" asigurandu-1 de victoria pe care o va avea. Dupa ce povesteste cum a calatorit cu o trasura care il zdruncinase" si mai mult, senilul oaspete marturiseste ca fusese pe punctul de a nu-si mai gasi un loc unde sa candideze. il ajutase insa intamplarea: intr-o seara, un barbat bine plasat {persoana insemnata"), isi uitase acasa la Dandanache, pardesiul (in buzunarul caruia se gasea o scrisoare de dragoste trimisa de o doamna, din lumea buna).

Folosind santajul, Dandanache obtinuse candidatura, dar pastrase scrisoarea, pentru a o folosi si alta data: La un caz iar... pac! la Razboiul". Mica intamplare schimba semnificatia intrigii: aici fiind vorba de o alta scrisoare pierduta", intriga tinde sa se multiplice. Neplacerile Zoei se incheie prin aparitia aceluiasi Cetatean turmentat, care gasise, in incaierarea din actul al III-lea, palaria lui Catavencu (si scrisoarea). Ca orice bun postas, el inapoiaza misiva adresantului". Ramas fara scrisoare si devenit umil, Catavencu va conduce serbarea populara data in cinstea noului ales. in ultima scena, Catavencu {foarte ametit impleticindu-se in limba") pare a fi o replica a Cetateanului turmentat, incheind ceea ce ultimul incepuse tot sub semnul lui Bachus. Peste discursul sau incoerent, sunetele fanfarei si cuvintele lui Pristanda {Curat constitutional") incheie, in mod magistral, comediaArta realizarii personajului comic In comedia O scrisoare pierduta", de I.L. Caragiale, personajele sunt realizate in registru comic, fiind caracterizate prin mai multe mijloace: prin nume, prin limbaj, prin actiune, prin mediul de viata, prin indicatiile de regie. Nae Catavencu este personaj principal, reprezentand tipul demagogului. Numele personajului cu silabele lui stridente si cu conturul lui ridicol, reda perfect pe demagogul latrans" (remarca criticul literar Garabet Ibraileanu). Nici o clipa, personajul nu-si dezminte caracterul de demagog; aceasta trasatura este vizibila chiar si in titlul ziarului sau (Racnetul Carpatilor"), ca si in limbajul articolelor publicate care il exprima pe bataiosul lor autor. Ca orice demagog, Catavencu se caracterizeaza, mai ales, prin limbaj, imprejurarea care releva aceasta trasatura fiind discursul tinut la adunarea electorala (actul III, scena V). Acum, emotia simulata, plansul mincinos si frazeologia patriotarda ii arata viclenia si dorinta de a-si atrage, prin pre facatorie, alegatorii: Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente solemne... (deabia se mai stapaneste) ... ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul 1-a biruit de tot)... la Romania." Imediat insa, vorbitorul isi continua discursul cu tonul brusc, vioi si latrator", dovedind astfel ca iubirea de tara era o minciuna, Catavencu aratand mereu o alta fata", asa cum cameleonul isi schimba culoarea. in restul discursului, personajul foloseste vorbe umflate, fara sens (sunt ultraprogresist", sunt liberschimbist"), care acopera lipsa lui de continut, Catavencu fiind, in fond, un santaj ist si un ambitios fara nici un merit. In aceeasi imprejurare se reliefeaza lipsa lui de logica (Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire") si chiar lipsa de cultura (Numai noi sa n-avem falitii nostri! ). Mediul in care traieste avocatul ii favorizeaza atitudinea. infumurat si convins ca le este superior celorlalti gogomani", sustinut de Ionescu, Popescu si dascalimea" (oameni comuni, fara relief), Catavencu este un arivist care se conduce dupa dictonul Scopul scuza mijloacele".

Faptele personajului il caracterizeaza ca pe un om amoral, capabil de orice: fura scrisoarea de la Cetateanul turmentat, ameninta cu publicarea ei, nu se sfieste sa-1 cheme pe Trahanache la redactia ziarului sau si sa-i arate ravasul. in fond, Catavencu este un falsificator caruia ii lipseste simtul demnitatii: dur si intransigent atata timp cat poseda scrisoarea, el devine umil atunci cand o pierde. Aceasta labilitate in comportament ii atesta, totusi, o anume inteligenta practica si o mare abilitate in orientarea sa politica. In scena finala, cand il imbratiseaza pe Dandanache, Catavencu isi arata intreaga ipocrizie; cuvintele pe care avocatul i le spune lui Tipatescu acum, sunt cat se poate de adevarate: ... toti suntem romani!... mai mult sau mai putin onesti!". In cea mai mare parte a actiunii, relatia dintre Catavencu si Zoe este de adversitate. in final, dupa ce Cetateanul turmentat inapoiaza scrisoarea adresantei", avocatul cade in genunchi in fata Zoei si este iertat de aceasta. Personaj comic si tipic, Nae Catavencu starneste rasul si plansul prin lipsa lui de morala. Tache Farfuridi este un personaj principal, fiind prezent in momentele-cheie ale actiunii, intrucat el este candidatul pe care il sprijina gruparea aflata la putere. Este un personaj-pereche, fiind infatisat mereu impreuna cu Branzovenescu. Farfuridi este caracterizat prin mai multe mijloace: a) prin nume; b) prin limbaj; c) prin modul de viata; Numele lui Farfuridi este analizat de criticul literar Garabet Ibraileanu, impreuna cu acela al lui Branzovenescu, prietenul lui nedespartit: Farfuridi si Branzovenescu, prin aluzia culinara a numelor lor, sugereaza, cred, inferioritate, vulgaritate si licheism". intr-adevar, cele doua nume (care ar putea aminti termenii de farfurie" si branza") confirma apartenenta lui Farfuridi la categoria oamenilor comuni. Sufixul este grecizant (ca si in cazurile Trahanache, Dandanache), indicand, poate, o indepartata origine greceasca. Prenumele este un diminutiv si sugereaza ramolismentul, caderea in copilarie a personajului; asa se face ca, atunci cand Farfuridi (mai nervos decat prietenul lui) se infierbanta, celalalt il tempereaza prin cuvintele: Tache! Tache, fii cuminte." (ca si cand i-ar vorbi unui copil). Caracterizarea prin limbaj ar putea porni de la actul al IH-lea, scena I, cand Farfuridi isi tine discursul. Prea lung si cu trimiteri nepotrivite la evenimente trecute, discursul il caracterizeaza ca pe un decrepit cu aere de pedanterie intelectuala; felul in care incurca datele si multele pauze (pe care le face in cautarea cuvintelor) ii arata imbecilitatea. Incapabil sa-si franeze emotia, apeleaza mereu la paharul cu apa si la batista, dar frazele raman tot lipsite de continut, reliefand o minte saraca si incalcita. Repetarea formulei imperative Dati-mi voie" constituie un tic verbal, asa cum toata existenta lui Farfuridi este alcatuita din automatisme.

Ultima parte a discursului nu poate fi inteleasa, vorbitorul fiind incoerent si logoreic pana la absurd. Confuz pana la capat, isi incheie cuvantarea cu o solutie aberanta: Constitutia tarii sa fie revazuta, dar sa nu se schimbe nimica", sau, sa nu fie revizuita, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale". Modul de viata al lui Farfuridi este ordonat dupa un orar fix ( Eu, am n-am sa intalnesc pe cineva, la zece fix ma duc in targ"), umplut cu automatisme ciudate. in politica, Farfuridi este las (celebra fiind hotararea lui de a trimite la centru" o telegrama prin care sa anunte tradarea: Trebuie sa ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscalesti: o dam anonima "). Nu mai putin, aceste cuvinte ii arata saracia intelectuala, Farfuridi reprezentand tipul prostului ingamfat, coborat sub limitele credibile ale prostiei. In aceste conditii, este.greu sa ne dam seama daca afirmatia: iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori" se datoreaza prostiei sau confuziei permanente din mintea lui. Altfel, Farfuridi este avocat, membru al unor comitete si comitii" din oras, ceea ce denota ca are o activitate. Dintre personajele comediei, cel mai apropiat ii este Branzovenescu (un fel de Jumatate" a lui Farfuridi, un ecou" al acestuia). Amandoi se tem de tradare, amandoi lupta" pentru pastrarea unitatii partidului si se completeaza reciproc: Farfuridi (cu temperamentul lui coleric) si Branzovenescu (mai calm si mai precaut) alcatuiesc un cuplu comic de mare valoare artistica. Ghita Pristanda este politaiul orasului si apare in toate momentele-cheie ale actiunii; este un personaj principal, reprezentand tipul omului slugarnic, lipsit de coloana vertebrala". Personaj comic, unic in literatura noastra prin imbinarea celor doua trasaturi de baza: supusenia si prostia crasa. Pristanda este caracterizat prin mai multe mijloace: a) prin nume; b) prin limbaj; c) prin fapte si atitudini. In unele zone ale tarii, pristanda" este un joc popular. Ca nume al politaiului din O scrisoare pierduta ", termenul ar putea sugera ca acest personaj joaca" dupa cum i se canta": isi aproba mereu superiorul, incalca legea (daca i se da ordin), spioneaza prin oras etc. La serviciu, Pristanda este un executant docil.

Acasa, el joaca" dupa cum ii canta" nevasta: Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot". in consecinta, este prevenitor si supus fata de Tipatescu, dar s-ar purta la fel si cu oricare alt prefect. Vorbele lui Pristanda ii releva slugarnicia si prostia enorma. Bunaoara, in actul I, scena I, politaiul repeta cuvantul curat (devenit tic verbal) dupa fiecare replica a prefectului, pana la combinatia absurda curat murdar".

Atunci cand il aresteaza pe Catavencu, Pristanda nu-si face probleme pentru ca incalca legea; la protestele avocatului, politaiul isi continua actiunea ( Curat violare de domiciliu! da umflati-U"), facand chiar si o perchezitie la domiciliul lui Catavencu (tot fara a avea un ordin legal). Totusi, viclenia il indeamna sa-i marturiseasca arestatului o anume simpatie (altele am eu in sufletul meu"), in ideea ca, dupa alegeri, Catavencu ar putea deveni prefect. Limbajul lui Pristanda scoate in evidenta lipsa de cultura, dar si prostia nativa. Astfel, el deformeaza permanent neologismele (pronuntand bampir", famelie", scrofulosi", renu-meratie" pentru vampir", familie", scrupulosi", remuneratie") fara a fi in stare sa invete pronuntia corecta. Ultima replica a comediei o da Pristanda, ca ecou la cuvintele bombastice ale lui Catavencu (prin care erau laudate binefacerile" unui regim constitutional"): Curat constitutional! Muzica! Muzica!" Astfel, sunetele fanfarei vor acoperi tot noroiul moral al lumii prezentate. Atitudinile si faptele lui Pristanda reliefeaza si alte trasaturi: spiritul practic (demonstrat atunci cand arboreaza steaguri in oras, furand din banii statului); mandria (vizibila in scena I, cand politaiul, plin de importanta, sta rezemat in sabie); dorinta de a profita de orice imprejurare. Om fara conduita morala, Pristanda rezolva treburile incomode" ale sefilor: asculta pe la usi, spioneaza, ii aresteaza pe cei deveniti periculosi, minte, conduce incaierarea din actul al III-lea. Fata de Tipatescu, Pristanda se comporta ca o sluga umila, relatia lor fiind de sus in jos. Este gata insa oricand sa-si schimbe seful, pentru ca politaiul nu respecta persoana, ci functia. Agamemnon Dandanache reprezinta tipul ramolitului si este caracterizat prin mai multe mijloace: a) Prin cuvintele autorului; b) Prin nume; c) Prin limbaj; d) Prin fapte. Pe castigatorul bataliei electorale, Caragiale 1-a caracterizat ca fiind mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu". intre cei doi poli ai lumii descrise, Dandanache reprezinta absolutul". Numele personajului ii arata esenta buclucasa (provenind din dandana", cu sufixul grecizant). Prenumele sugereaza ramolismentul comic" (cum scria Ibraileanu), prin contrast cu Agamemnon (viteazul din epopeea Iliada", de Homer). Aceasta antiteza starneste rasul prin schimbarea sensului cuvantului lupta": Dandanache: - Cum iti spui, sa nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea... Eu, familia mea de la patuzsopt... lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta..." In efuziunea lui senila, Dandanache se lauda cu niste pretinse merite, dar fraza (goala de continut) pune o prapastie intre acest ramolit si viteazul antic. De altfel, prenumele oficial" nici nu prea apare, fiind folosit diminutivul (care sugereaza ca purtatorul a redevenit infantil, a dat in mintea copiilor). Pe buna dreptate, Trahanache ii spune Gagamita".

Aceeasi trasatura este sugerata prin vorbirea peltica si hazoasa care ascunde regresiunea intelectuala a celui care se credea marcant". Din cuvintele lui mai reies uituceala, confuzia totala si alte semne ale ramolismentului. Faptele personajului (isprava cu scrisoarea) il caracterizeaza ca pe un santajist viclean, care pastreaza obiectul" pentru a-1 mai folosi si in alta ocazie. Tipologia in care se incadreaza venerabilul" Zaharia Trahanache este mai interesanta, rezultand din uniraa a trei tipuri: al prezidentului" (fiind in fruntea a numeroase comitete si comitii" inutile si hazoase), al sotului inselat si al vicleanului ascuns sub masca credulitatii. Numele lui, dar, mai ales, prenumele sugereaza tot ce are greoi si ticait venerabilul presedinte" (Ibraileanu). Trahanache este un zaharisit caruia viclenia ii inlocuieste gandirea limitata la cateva truisme {Unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, vasazica ca nu le are"); formula stereotipa Aveti putintica rabdare" il ajuta sa tergiverseze lucrurile pana la obtinerea solutiei avantajoase pentru el. Pentru Zoe are un adevarat cult declarat, in realitate, inchizand ochii la relatia dintre sotia sa si prefect, pentru ca triunghiul conjugal ii prieste. Sursele comicului in comedia O scrisoare pierduta", de Ion Luca Caragiale, se intalnesc mai multe feluri de comic: de limbaj, de moravuri, de caracter, de situatie, de nume. Comicul de limbaj este realizat prin mai multe mijloace: - nonsensurile din exprimarea unor personaje, care vadesc o gandire incalcita, dar proclamata cu un aplomb ridicol. Asa este finalul discursului lui Farfuridi la adunarea electorala, asa sunt celebrele Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire" (Catavencu) si O semnam, dar o dam anonima" (Farfuridi). - automatismele verbale care, de multe ori, reflecta caracterul personajelor: cuvantul curat", cu sens aprobator, folosit mereu de servilul Pristanda, pana la degenerarea lui in curat murdar" , expresia Aveti putintica rabdare" (care va contrasta cu restul frazei ca acusi imi ies din tatani") folosita adesea de vicleanul Trahanache si altele. - truismele (de tipul: Unde nu e moral, acolo e coruptie"... Trahanache). - pronuntarea stalcita a cuvintelor, care, in vorbirea peltica a lui Dandanache sugereaza ca alesul" este cazut in mintea copiilor; aceeasi trasatura reliefeaza prostia lui Pristanda (famelie mare, renumeratie mica"). - asociatiile de termeni incompatibili (Dupa lupte seculare care au durat treizeci de aci..."). Comicul de caracter iese in evidenta in atitudinile atat de diferite ale lui Catavencu, legate de buclucasa scrisoare pierduta: ingamfat si amenintator atata timp cat poseda obiectul santajului, el devine umil atunci cand o pierde si conduce manifestatia de simpatie in cinstea lui Dandanache. Peste ultimele lui cuvinte (Iata binefacerile unui regim constitutional!") remarca lui Pristanda (Curat constitutional!") incheie, in mod magistral, comedia. Comicul de moravuri. in aceasta comedie, este vorba despre doua scrisori pierdute: prima, adresata de Tipatescu Zoei, este gasita de Cetateanul turmentat si furata de la acesta de Catavencu.

In jurul ei se va duce lupta intre cele doua grupari care sustin doi candidati: stalpii judetului" sunt de partea ramolitului Farfuridi, iar dascalimea" - de partea santajistului demagog Catavencu. Din aceasta lupta (in care se releva: viclenia, minciuna, necinstea, amenintarea, prostia fudula, egoismul) iese invingator Agamita Dandanache (ales ca urmare a santajului, prin folosirea altei scrisori pierdute"). Toate vanitatile se sparg ca niste baloane de sapun. Autorul insusi a caracterizat acest personaj ca fiind mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu". Procedeul indicarii caracterului personajului prin nume, a fost reliefat de catre criticul literar Garabet Ibraileanu, in studiul Numele proprii in opera comica a lui Caragiale". Comicul de nume se realizeaza prin cel putin doua modalitati: Prin continutul notional al unui substantiv comun devenit nume propriu: Este mai intai, cazul termenului pristanda" care, in unele zone ale tarii, este numele unui joc popular. Devenit nume al politaiului din O scrisoare pierduta", acesta ar putea sugera ca personajul cu pricina joaca" dupa cum i se canta: isi aproba, fara rezerve, superiorul, incalca legea fara complexe (daca primeste ordin), spioneaza prin oras si este gata sa treaca de partea lui Catavencu, daca s-ar schimba muzica" dupa care joaca".

Acasa, Pristanda, joaca" dupa cum ii canta" nevasta: Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-l papa tot". In aceeasi categorie se incadreaza Zaharia Trahanache, numele sau sugerand putinta de a fi usor de modelat (tra-hanaua este o coca moale). Este adevarat ca venerabilul" isi modeleaza comportamentul in functie de interese, fiind manevrat de superiori, de Tipatescu si, mai ales, de Zoe. Mai interesant este, din acest punct de vedere,: Agamita Dandanache: numele lui (provenit din cuvantul dandana" -care inseamna bucluc", incurcatura") este cat se poate de potrivit pentru a caracteriza rasturnarea de situatii pe care o provbaca. De altfel, totul este incalcit Ia acest om: mintea, cariera politica, notiunile morale. Sufixul grecizant incurca si mai mult lucrurile in caracterizarea unui om care se considera roman impartial". In sfarsit, un efect comic total se obtine din alaturarea acestui nume de prenumele Agamita (Agamemnon), cu sugestiile lui de vitejie. Comicul obtinut prin sonoritatea numelui ar putea fi ilustrat prin Nae Catavencu, al carui nume cu silabele lui stridente si conturul ridicol reda perfect pe demagogul latrans". (G. Ibraileanu). O SCRISOARE PIERDUTA Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg i prozator, a fost un observator lucid i ironic al societii romneti din vremea lui, un scriitor realist i moralizator, un excepional creator de oameni i de via. Comediile sale - "O scrisoare pierdut", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoas" i "Conu Leonida fa cu reaciunea" - ilustreaz un spirit de observaie necrutor pentru cunoaterea firii umane, de aceea personajele lui triesc n orice epoc prin vicii, impostur, ridicol i prostie. El folosete cu miestrie satira i sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societii romneti i a contura personaje dominate de o tar (defect) moral reprezentativ pentru tipul i caracterul uman. ntruct Caragiale a dat via unor tipuri umane

memorabile, unor tipologii unice n literatura romn, Garabet Ibrileanu afirma c dramaturgul face "concuren strii civile", iar Tudor Vianu considera c formula artistic a lui Caragiale este "realismul tipic". Caragiale a avut intenia de a contribui la ndreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetrii clasice, "ridendo ctigat mores" ("rsul ndreapt moravurile"), idee pe care o afirm el nsui, convins fiind c "nimic nu arde mai ru pe ticloi dect rsul". In comediile sale I.L.Caragiale rmne fidel propriei concepii, conform creia cuvntul este cea mai sincer exprimare a gndirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia Sl fariseismul: "Niciodat gndirea n-are alt vrjma mai cumplit dect vorba, cnd aceasta nu-i vorb supus i credincioas, nimic nu arde pe ticloi mai mult ca rsul". Comedia "O scrisoare pierdut" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rsuntor pe scena Teatrului Naional din Bucureti, la data de 13 noiembrie 1884.

Tema: "O scrisoare pierdut" este o comedie realist de moravuri politice, ilustrnd dorina de parvenire a burgheziei n timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputai. Pe fondul agitaiei oamenilor politici aflai n campanie electoral, se nasc conflicte ntre reprezentanii opoziiei - Caavencu i grupul de "intelectuali independeni" - i membrii partidului de guvernmnt- tefan Tiptescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi i Brnzovenescu, personaje ridicole puse n situaii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.

Semnificaia titlului: "O scrisoare pierdut" ilustreaz simetria clasic a piesei, sintetiznd, totodat, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimis de Tiptescu Zoei, este pierdut de aceasta, gsit de Ceteanul turmentat, care o "pierde" pentru c i-o fur Caavencu, iar acesta o pierde - la rndul Iui - i o gsete din nou Ceteanul turmentat care o napoiaz "andrisantei", nchiznd astfel cercul. Cealalt "scrisoric de amor" este a unei doamne din nalta societate bucuretean ctre o "persoan nsemnat... da becher" i gsit de Dandanache n buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisoric" este pierdut definitiv de becherul bucuretean, care nu o mai primete napoi, pentru c "mai trebuie s-aldat". n ambele situaii, scrisoarea de amor este totodat i o arm politic, deoarece, tocmai pentru c este pierdut de persoane influente n viaa politic i gsit de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de antaj cel mai eficient i singura cale pentru a-i asigura victoria n alegeri.

Structura comediei: Piesa este structurat n patru acte, fiecare dintre ele fiind alctuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de ctre autor "persoane", sunt menionate cu numele i statutul social pe care l are fiecare n cadrul comediei. Perspectiva spaial este real i deschis, fiind precizat de ctre autor, iar timpul n care se petrec ntmplrile este plasat Ia sfritul secolului al XIX-lea: "n capitala unui jude de munte, n zilele noastre". Relaiile temporale sunt n cea mai mare parte cronologice, adic prezentate n ordinea derulrii

evenimentelor, iar n cteva situaii perspectiva temporal este discontinu, n care se remarc alternana temporal a ntmplrilor, prin flash-back.

Construcia i momentele subiectului: Expoziia nea. Aciunea actului I se desfoar n casa prefectului tefan Tiptescu, decorul indicnd o anticamer n care se afl gazda i Ghi Pristanda, poliaiul oraului. Prefectul judeului citete indignat un articol din ziarul Iui Nae Caavencu, "Rcnetul Carpailor", n care este numit "vampir". Servil, Ghi aprob atitudinea de revolt a prefectului -"Eu vampir, ai?..."- printr-un tic verbal, "curat", pe care-1 altura comentariilor acestuia: "curat caraghioz", "curat miel", culminnd cu o contradicie n termeni, "curat murdar". Poliaiul i relateaz apoi prefectului misiunea pe care o avusese n noaptea precedent, aceea de a-i spiona pe inamicii politici, trgnd cu urechea la ferestrele casei lui Nae Caavencu. Cu acest prilej, Ghi se plnge de precara situaie financiara in care se zbate i, prin intruziune narativ, i povestete prefectului despre dificila profesie de poliai i despre familia lui numeroas - "nou copii" - i un nenit mic - "famelie mare, renumeraie mic, dup buget". Tiptescu i reproeaz, cu simpatie i amuzament, afacerea pe care Pristanda o fcuse cu steagurile cumprate pentru pavoazarea oraului, n cinstea apropiatelor alegeri. Ghi i nsuise o sum important, deoarece, din 44 de steaguri el achiziionase numai 14-15 buci. Ca s se dezvinoveasc, poliaiul adun greit i numr de mai multe ori aceleai steaguri: "Dou la primrie, optspce, patru la coli, douzeci i patru, dou la catrindal la Sf. Niculae, treizeci...", fiind silit s recunoasc n final, ncntat, c "a tras frumuel condeiul".

Intriga: Este relevat de episodul realizat prin flash-back i intruziune narativ, n care Ghi Pristanda i relateaz prefectului Tiptescu ntmplarea petrecut n seara precedend. n casa lui Nae Caavencu, eful partidului independent, aflat n opoziie, se adunaser intelectualii, "dsclimea" oraului, ntre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, "toat gaca-n pr". Pristanda ascult la fereastra acestuia i afl un fapt ce va deveni hotrtor pentru subiectul piesei: Caavencu se afla n posesia unui document foarte important. El "scoate o scrisoric din portofel" i susine entuziasmat, c vor vota pentru el n apropiatele alegeri toi cei aflai acum la putere. Poliaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba pentru c nchiseser geamurile. Tiptescu nu se ngrijoreaz prea tare i se pregtete pentru a merge Ia Zaharia Trahanache. Rmas singur, Ghi Pristanda mediteaz - printr-un monolog la statutul de poliai aflat n slujba personal a celor de la putere i o citeaz pe nevasta sa, care-1 nva cum s se comporte cu efii: "Ghi, Ghi, pup-1 n bot i-i pap tot, c stulul nu crede la l flmnd...".

Desfurarea aciunii: Zaharia Trahanache, preedintele partidului de guvernmnt, filiala judeului X, vine acas la Tiptescu agitat i indignat de societatea corupt i meschin, n care domin "enteresul i iar enteresul...". El citeaz admirativ dintr-o scrisoare a fiului su, student la Bucureti: "unde nu e moral, acolo e corupie, i o soietate fr prinipuri, va s zic c nu le are!". Enervat la culme, Trahanache i relateaz lui Tiptescu - prin flash-back - c fusese chemat de Nae Caavencu la redacia ziarului, care-i artase o scrisoare de amor a prefectului ctre

Joiica, soia lui. Tiptescu se nfierbnteaz, fiind speriat n sine c relaia amoroas cu Zoe va fi fcut public i amenin c o s-I distrug pe aavencu.

Comicul de situaie: Al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care l consoleaz pe Tiptescu, susinnd c scrisoarea este o plastografie (un fals) ordinar, dei, amplific el, cu subneles, spaima prefectului, scrisul seamn att de bine, nct "s zici i tu c e a ta, dar s juri, nu altceva, s juri!". Trahanache red, din memorie, textul scrisorii, adugnd, aluziv, i explicaiile mprejurrilot concrete, precise, identificnd exact momentul ntlnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adic eu) merge desear la ntrunire (ntrunirea de alaltieri seara). - Eu (adic tu) trebuie s stau acas, pentru c atept depei de la Bucureti, la care trebuie s rspunz pe dat; poate chiar s m cheme ministrul la telegraf. Nu m atepta, prin urmare, i vino tu (adic nevast-mea, Joiica), la cocoelul tu (adic tu) care te ador, ca totdeauna, i te srut de o mie de ori, Fnic... (privete lung pe Tiptescu, care e n culmea agitaiei)". Nae Caavencu l ameninase c va publica scrisoarea n ziarul "Rcnetul Carpailor", al crui proprietar era i va afia originalul "n cercevea, ca s-o vaz oricine-o pofti". Tiptescu este "turbat" de mnie, spre dezamgirea lui Trahanache, care crede c acesta "n-are cumpt", deoarece un om politic ar trebui sa tie s se stpneasc i s nu-i dezvluie sentimentele, mai ales cnd e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un prefect". Zoe este, la rndul ei, disperat i foarte nspimntat de consecinele publicrii scrisorii de ctre Caavencu, chiar dac brbatul ei nu credea c e adevrat. Fusese i ea chemat la redacia ziarului i Caavencu i promisese c i va napoia scrisoarea dac i va asigura alegerea n funcia de deputat. De aceea femeia l trimisese pe Pristanda s cumpere cu orice pre scrisoarea de la Nae Caavencu. Brnzovenescu i Farfuridi, doi membri marcani ai partidului de guvernmnt, consider c este ceva necurat n vizitele pe care Trahanache, Zoe i Ghi le fac de azi diminea inamicului lor politic, Nae Caavencu i-i arat prefectului un flutura tiprit, prin care se anuna ca sigur alegerea lui Caavencu n funcia de deputat. Cei doi i bnuiesc pe fruntaii partidului de trdare, fiind de altfel de acord cu aceast atitudine, dar ar dori s participe i ei: "trdare s fie, dac o cer interesele partidului, dar s-o tim i noi!...". Ceteanul turmentat sosete i el acas la Tiptescu pentru a-i napoia scrisoarea pe care o gsise pe strad i care era adresat de el coanei Joiica, dar constat amuzat c i-o furase Caavencu. Pe cnd el citea scrisoarea din curiozitate, sub un felinar, fusese surprins de "d. Nae" care recunoscuse scrisul prefectului i care l invitase "la o uic", apoi "d-i cu bere, d-i cu vin, d-i cu vin, d-i cu bere", pn se mbtase adormise. Pristanda comunic lui Tiptescu i Zoei c Nae Caavencu ceru n schimbul scrisorii ori "o mie de poli" ori mandatul de deputat, Trahahanache descoperise o poli falsificat de Caavencu, prin care acesta isi nsuise ilegal banii fundaiei i cu care intenioneaz s-1 antajeze la rndul su. Aciunea actului al II-lea se petrece n aceeai anticamer a lui Tiptescu, unde Trahanache, Farfuridi i Brnzovenescu cerceteaz listele electorale i calculeaz voturile pe care le vor obine n apropiatele alegeri. Ei nsemneaz cu rou numele alegtorilor care voteaz cu partidul lor, iar cu albastru pe ceilali, tiind toate detaliile privitoare la situaia actual a averii fiecruia. Statutul de alegtor era dat de proprietile sau de posesiunile pe care le avea ceteanul, fiind i singurul criteriu care i ddea sau nu drept de vot. Farfuridi recurge chiar la antaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece - n calitate de avocat - el poate aranja

ctigarea sau pierderea procesului, punnd condiia ca acetia s voteze cu partidul lor. Ticul verbal al lui Trahanache, "ai puintic rbdare", exprim reacia acestuia n orice situaie, inclusiv atunci cnd Farfuridi l acuz c trdeaz "interesele partidului". El apr integritatea moral a lui Tiptescu, pe care-1 consider om de ndejde, loial partidului, ba, mai mult, c "a fcut servicii partidului, judeului, rii...i mie, ca amic, mi-a fcut i-mi face servicii, da!...". Acuzndu-i c nu se pricep la politic, Trahanache le reamintete c numele candidatului pentru postul de deputat nu a fost comunicat nc de la centru, dar trebuie s vin din moment n moment "pe srm", prin "telegraf. Farfuridi i Brnzovenescu rmn impresionai de personalitatea puternic a lui neic Zaharia, dar, nfricoai de eventuala trdare, se hotrsc s trimit o telegram la Bucureti, "la Comitetul Central, la minister, la gazete", prin care s informeze despre prefectul trdtor dar pe care se tem s o semneze: "Trebuie s ai curaj ca mine! trebuie s-o iscleti: o dm anonim!". Printr-un monolog, Pristanda relateaz publicului (cititorului) -Prin Jlash-back cum i percheziionase casa lui Caavencu "prin toate colioarele", cum acesta protestase n numele constituiei c i se violeaz domiciliul i cum Ghi rspunsese prompt: "curat violare de domiciliu! da`umflai-1!", dup care l arestase avnd "ordin verbal de la conul Fanic", dei scrisoarea nu era de gsit. Zoe Trahanache este enervat la culme pentru arestarea lui Caavencu, mai ales c citise o tire publicat n gazeta "Rcnetul Carpailor", prin care cititorii erau anunai c n numrul a doua zi se va reproduce "o interesant scrisoare sentimental", ceea ce iseamn c degeaba l arestaser pe Caavencu, ntruct oamenii lui i guiau ordinele i le duceau la ndeplinire. Tiptescu este ngrijorat odata in plus, deoarece gsise la telegraf anonima pe care o trimiseser Farfuridi i Brnzovenescu i o oprise, dar dac mai erau i altele?! Zoe. propune ca soluie alegerea lui Caavencu pentru funcia de deputat, fiind singura cale prin care pot cpta napoi preioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fnic s-i dea voturile lui Caavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plnge, lein, apoi devine energic, amenintoare Este hotrt s fac orice pentru a recupera scrisoarea, mergnd pn la decizia: "l sprijin eu, l aleg eu", dei femeile nu aveau atunci drept de vot Ea se baza ns pe influena hotrtoare pe care o avea asupra soului su care era preedintele partidului n judeul respectiv. Caavencu este adus din arest n casa prefectului pentru a negocia napoierea scrisorii i, printr-un monolog care ilustreaz parvenitismul personajului, Caavencu i exprim deviza dup care se conduce n via, "scopul scuz mijloacele", pe care, incult fiind, i-o atribuie "nemuritorului Gambetta", om politic francez din acea vreme, pe cnd sloganul respectiv aparine lui Niccolo Machiavelli, exprimat n cartea "Principele". Discuia dintre Caavencu i Tiptescu degenereaz n scandal, deoarece avocatul nu vrea s napoieze scrisoarea dect n schimbul postului de deputat, dei prefectul i oferise diferite funcii: "Vreau... mandatul de deputat [...] nimic altceva! nimic! nimic!". Caavencu i susine antajul cu hotrre, conflictul politic devine violent, Tiptescu se repede "turbat" la el cu un baston, iar acesta ncepe s rcneasc: "Ajutor! Srii! M omoar vampirul! prefectul asasin! ajutor!". Zoe tempereaz situaia conflictual i, cu un calm aparent, i promite lui Caavencu mandatul de deputat n schimbul scrisorii -"eu te aleg, eu i cu brbatul meu; mie s-mi dai scrisoarea..."-, Tiptescu cedeaz i el ii promite c "poimine eti deputat!...". Ceteanul turmentat revine n casa prefectului, insistnd s i se rspund la ntrebarea: "eu cu cine votez?". Prefectul l ndeamn, sarcastic, s-i dea votul "Iui onorabilul d.Caavencu... Pentru aa alegtor, mai bun ales nici c se putea...". Farfuridi i Brnzovenescu, gsindu-1 pe Caavencu n casa prefectului, amenin c vor demasca trdarea la ziar, la Bucureti, la Comitetul electoral central, pe cnd Caavencu, n entuziasmul promisiunilor, i aduce un elogiu ridicol lui Tiptescu, "prefectul cel mai onest! [...] Cel mai integru! [...] Cel mai credincios!...", uitnd cu desvrire c-i spusese - pn nu demult - "vampir" i "prefectul asasin Ghi Pristanda aduce o depe "fe-fe urgent" sosit prin telegraf, n care prefectul este anunat c trebuie s aleag pentru postul de deputat pe "d. Agamemnon Dandanache. Se

face din aceasta pentru d-voastr o nalt i ultim chestie de ncredere". Toi cei prezeni rmn ncremenii Zoe i Caavencu se revolt, gsind ca unic soluie s porneasc lupta contra guvernului.

Punctul culminan: Aciunea actului al III-lea se petrece n sala cea mare a primriei, unde Zaharia Trahanache prezideaz ultima adunare lectoral de dinaintea alegerilor i la care sunt prezeni alegtori, ceteni, public. Zoe i Tiptescu ncearc s-1 conving pe Trahanache s anune candidatura Iui Caavencu, dar acesta descoperise polia falsificat, prin care Caavencu i nsuise cinci mii de lei de la Societatea "Aurora Economic Romn", pe care o conducea. n acest fel, ei rspund antajului cu antaj i hotrsc ca Trahanache s anune candidatura lui Agarni Dandanache. Farfuridi rostete de la tribun discursul electoral, dar este mereu ntrerupt de ctre opoziie cu fluierturi i cu tot felul de comentarii ironice. Platitudinea ideilor prezentate determin auditoriul s vocifereze, discursul lui Farfuridi fiind penibil i incoerent, confuz i agramat, ilustrnd un comic de limbaj monumental, fapt ce reiese din nonsensul i ridicolul/razei, care ilustreaz imbecilitatea personajului, incapacitatea lui intelectual, culminnd cu memorabila contradicie n termeni: "Din dou una, dai-mi voie: ori s se revizuiasc, primesc! dar atunci s nu se schimbe nimica; ori s nu se revizuiasc, primesc! dar atunci s se schimbe pe ici pe colo, i anume n punctele... eseniale... Din aceast dilem nu putei iei... Am zis!". Conflictul dintre opoziie i membrii partidului de guvernmnt se amplific prin dialogul agitat dintre cele dou grupuri reprezentate de Caavencu i, respectiv, de Farfuridi. Caavencu rostete cu emfaz fraze aberante i demagogice, confundnd din nou maximele unor personaliti celebre, incultura sa reieind din comicul de limbaj. El spune "oneste bibere", n loc de "honeste vivere", expresie care s-ar traduce "s bei cinstit" i nu "s trieti cinstit" aa cum este aforismul latin. Discursul lui Nae Caavencu, n calitate de candidat din partea opoziiei, este fals emoionant, lacrimogen i demagogic, frazele pline de emfaz sunt sforitoare, patetice, ipocrite i fr sens (nonsens): "Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire. [...] Noi aclamm munca, travaliul, care nu se face deloc n ara noastr!". Candidatul anun nfiinarea societii enciclopedice-cooperative "Aurora Economic Romn", a crei abreviere, A.E.R., este sugestiv pentru statutul de societate fantom. Trahanache anun drept candidat pe domnul Agarni Dandanache, n sal se isc o ncierare cu strigte, huiduieli i fluierturi intre reprezentanii celor dou grupuri politice, peste care Caavencu raccnete din toate puterile, ncercnd s fac public relaia amoroas dintre prefect i Zoe Trahanache i aducnd ca dovad scrisorica de amor n nvlmeala creat, Caavencu i pierde plria i o dat cu ea scrisorica de amor, care fusese pus n cptueal, de aceea nu reuise nimeni s-o gseasc. Aciunea actului a) IV-lea se petrece n grdina casei lui Trahanache, n ziua alegerilor. Zoe i Tiptescu sunt foarte agitai j ngrijorai pentru c Nae Caavencu dispruse de dou zile i ei se temeau c punea la cale un plan diabolic pentru a face public scrisoarea de amor i a-i distruge. Prefectul este preocupat i de primirea pe care trebuia s i-o fac lui Agami Dandanache, care vine nsoit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbete "peltic i ssit" i, dei face cunotin cu toi trei, i confund tot timpul, referindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil s in minte cine este fiecare dintre ei. Trahanache l asigur pe Agami de ctigarea alegerilor, dei acestea nu se finalizaser, iar lui Dandanache i se pare firesc s ocupe postul de deputat, considernd c are merite politice deosebite, argumentnd ridicol: "eu... care familia mea de la patuzsopt n Camer...".

Ameit de drum, Agami le relateaz lui Tiptescu i Zoei mprejurarea prin care ajunsese candidat n judeul lor, dup ce mai nti fusese respins de comitetul central pentru c nu era "marcant". Dandanache povestete cum, ntr-o sear, cineva, "persoan nsemnat... da becher" (becher - celibatar, necstorit), jucase cri acas la el i i uitase paltonul. Cutndu-1 n buzunare, gsise o scrisorica de amor "ctre becherul meu, de la nevasta unui prietin, - nu spui ine... persoan nsemnat". Dandanache l antajase pe "becher" cu scrisoarea gsit, ameninndu-l c dac nu-i asigur alegerea n Camera Deputailor, o s-o publice n ziarul de scandal "Rzboiul". Zoe i Tiptescu sunt nmrmurii de asemnarea situaiilor i de faptul c Dandanache nu napoiaz scrisoarea, ci o pstreaz, pentru c "mai trebuie s-aldat... La un caz iar... pac! la Rsboiul". Tiptescu monologheaz, siderat i cu ironie amar, despre ticloia lui Dandanache i se gndete c ar trebui s-i cear iertare Iui Caavencu, deoarece Agami este un antajist mult mai perfid, pstrnd scrisoarea de amor, fiind totodat i foarte mndru pentru ideea pe care o avusese ca s fie ales. Apare Caavencu, umil i spit, pentru a-i mrturisi Zoei c pierduse scrisoarea n ncierarea de la ntrunirea electoral, cnd cineva i-a smuls plria, iar scrisoarea se afla n cptueala acesteia. Tocmai atunci vine Ceteanul turmentat, care are pe cap plria lui Caavencu i-i aduce Zoei scrisoarea mult ateptat, dorind n schimb rspunsul la ntrebarea: "Eu ... pentru cine votez?". Zoe l roag pe Caavencu s scrie pe buletinul de vot al ceteanului numele lui Agami Dandanache, apoi i cere s conduc banchetul popular n cinstea alegerii acestuia, consolndu-1 c "asta nu-i cea din urm Camer", iar Caavencu accept totul cu umilin.

Deznodmntul: Toate personajele piesei se afl n scen, participnd la festivitatea organizat n cinstea alegerilor, ctigtor pentru postul de deputat fiind Agami Dandanache. Acesta ncearc s rosteasc un discurs, dar, prost i imbecil, el uit pn i motivul pentru care se afla acolo, n faa alegtorilor: "n sntatea alegtorilor... care au probat patriotism i mi-au acordat... (nu nimerete) asta... cum s zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt n Camer, si eu ca rumnul imparial, care va s zic... cum am zie... n sfrit s triasc! (Urale i ciocniri.)". Caavencu nchin paharul n cinstea "venerabilului i imparialului nostru prezident, Trahanache", n sntatea "iubitului nostru prefect", cruia i ureaz s triasc pentru "fericirea judeului nostru", iar neic Zaharia pentru "fericirea prietenilor lui", apoi se srut unii cu alii. n final, Caavencu rostete un discurs politic, n care elogiaz, demagogic, victoria democraiei n recentele alegeri, cu aceleai fraze pompoase i idei contradictorii: "Dup lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iat visul nostru realizat!". n concluzie, el accentueaz "avantajele progresului" i "binefacerile unui sistem constituional". Ironia i sarcasmul lui Caragiale privind corectitudinea alegerilor sunt desvrite, deoarece n desfurarea acestora se recursese la fals, la antaj i la corupie, nclcndu-se constituia n mod flagrant. Ridicolul moravurilor politice este evideniat i prin replica final a lui Ghi Pristanda, care confirm "Curat constituional", dup care d semnalul s cnte "Muzica!". Caragiale descrie n paranteza regizoral atmosfera de veselie general, "toat lumea se srut", Caavencu se mbrieaz cu Dandanache, Zoe i Tiptescu, retrai ntr-o parte, privesc petrecerea, n timp ce "cortina cade repede asupra tabloului"". O particularitate aparte a comediilor lui Caragiale este, aadar, simetria, adic finalul recompune momentul de la nceputul piesei, fr s se schimbe absolut nimic din starea de lucruri iniial. Dup agitaia care atinge adesea apogeul, dup zbuciumul personajelor i conflictele ce par de nerezolvat, totul revine la normal, fr s se petreac nici o modificare a strilor de fapt sau vreo rezolvare a problemelor care au constituit subiectul comediei.

Comediile lui Caragiale sunt unice n literatura romn prin arta desvrit a dialogului i a construciei scenice, prin miestria autorului de a crea caractere i tipologii, prin profunda observare a realitilor sociale i politice din epoc, fapt ceea ce a fcut ca Tudor Vianu s afirme: Realismul tipic este formula lui artistic". ca poate fi modelat uor (trahana = coc moale) de ctre superiorii "de la centru" sau de "enteres" i de Zoe. Numai c, aparenta lentoare a lui rahanache - "ai puintic rbdare" - este, n fond, o abil arm politic, pe care personajul o folosete cu pricepere. Comicul de situaie, ilustrat i de refuzul lui rahanache de a considera scrisoarea altceva dect "plastografie", este relevant atunci cnd l consoleaz pe Tiptescu s nu-i mai fac snge ru, pentru c mielia oamenilor merge pn acolo nct "s vezi imitaie de scrisoare! S zici i tu c e a ta, dar s juri, nu altceva, s juri! "(actul I, scena IV). Toate acestea l includ pe Zaharia rahanache n galeria tipologic (comicul de caracter) a ncornoratului simpatic, deoarece el i este recunosctor amicului Fnic pentru serviciile pe care i le face nu numai n plan politic, ci i conjugal.

Caracterizarea personajelor:

tefan Tiptescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeului pe care l administreaz ca pe propria sa moie, avnd o mentalitate de stpn absolut: "moia, moie, foncia, foncie, coana Joiica, coana Joiica, trai neneac pe banii lui rahanache, babachii" (Pristanda). Prefectul este orgolios, abuziv, ncalc legea, dac "o cer interesele partidului" i admite, amuzat, matrapazlcurile poliaiului: "ai tras frumuel condeiul". Tiptescu este impulsiv, nestpnit, aa cum de altfel l caracterizeaz unul dintre personaje, "venerabilul" rahanache: "E iute! n-are cumpt. Aminteri bun biat, detept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect." Infatuat i orgolios, Tiptescu reacioneaz cu superioritate i este dispreuitor cu Farfuridi care l acuz de trdare. Tiptescu este lipsit de abiliti politice, singura cale de a parveni fiind amorul, de care tie s profite cu fler i diplomaie, obinnd postul de prefect i protecia venerabilului rahanache. Tiptescu venise n jude cu opt ani n urm, la o jumtate de an dup ce Zaharia se nsurase a doua oar, lund-o de soie pe Zoe, care a devenit chiar de atunci amanta lui Fnic: "De opt ani trim mpreun ca fraii i nici un minut n-am gsit la omul sta attica ru" (Trahanache). Fnic este component al triunghiului conjugal, flerul su de amorez reieind i din scena n care Zoe folosete toate tertipurile feminine pentru a-1 convinge pe Tiptescu sa-1 aleag pe Caavencu: "n sfrit, dac vrei tu... fie! [...] Domnule Caavencu, eti candidatul Zoii, eti candidatul lui nenea Zaharia... prin Urmare i al meu! Poimine eti deputat!...". Comicul de nume, Tiptescu, trimite la cuvntul "tip", care sernnific june prim, om rafinat, amorez abil, aventurier.

Zoe Trahanache: tipul cochetei adulterine este soia lui Zaharja Trahanache i amanta lui Tiptescu i singurul personaj feminin al luj Caragiale care reprezint doamna distins din societatea burghezi nefcnd parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Ea este inteligent, autoritar, ambiioas i i impune voina n faa oricui. Marcheaz n comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaz tarele morale ale societii burgheze. Este o lupttoare hotrt i folosete tot arsenalul de arme feminine ca s-i salveze onoarea. Pentru a-1 convinge pe Tiptescu s accepte candidatura lui Caavencu, ea recurge la rugmini i lamentaii, trece la ameninarea cu sinuciderea, apoi, cu o energie impresionant la o femeie ce prea sensibil i neajutorat, devine amenintoare i o lupttoare aprig: "Am s lupt cu tine, om ingrat i fr

inim". Dei n epoc femeile nu aveau drept de vot, ea impune alegerea lui Nae Caavencu, mnat de interesul personal de a recpta scrisoarea de amor, altfel i-ar fi distrus prestigiul i poziia social, viaa tihnit i lipsit de griji de care beneficia din plin. Pendulnd ntre so i amant cu inteligen i abilitate, conduce din umbr manevrele politicii, toi fiind contieni de puterea i influena ei, avnd asupra brbailor o seducie aparte, care o face nelegtoare, generoas. Zoe svrete cu delicatee gestul de iertare a lui Caavencu atunci cnd i recapt "scrisorica", asigurndu-se cu abilitate de devotamentul acestuia n a conduce festivitatea alegerilor, consolndu-1 c aceasta "nu-i cea din urm Camer ". Ceteanul turmentat nchin i el: "n cinstea coanii Joiichii c e dam bun!".

Ghi Pristanda: poliaiul oraului, este tipul slugarnicului, prezent n pies de la nceput pn la sfrit n toate momentele cheie ale aciunii. "Scrofulos la datorie", este contient c trebuie s-i serveasc eful, nu din contiina "misiei", ci mai ales dintr-o etic susinut de interesul personal: "famelie mare, renumeraie mic, dup buget". Funcionar servil, ncalc legea din ordinul superiorilor i-I aresteaz abuziv pe Caavencu, deoarece primise ordin "verbal" de la conu Fnic: "curat violare de domiciliu, da umflai-1!". Este arogant sau umil, n funcie de mprejurri, penduleaz cu o iretenie primitiv avnd ca centru de greutate propriul interes. Lipsit de demnitate i de coloan vertebral, slugarnic, se pune bine i cu Nae Caavencu n eventualitatea c acestuia i-ar izbuti antajul i-l linguete fr jen, dup ce, n prealabil, l arestase abuziv. Umil linguitor, se gudur pe lng Caavencu, pregtindu-i terenul dac acesta ar ctiga in lupta cu actualul prefect: "eu gazeta d-voastr o citesc ca Evanghelia totdeauna; c s nu v uitai la mine...adic pentru misie..-altele am eu n sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumeraie dup buget, mic...". Se preteaz la mici furtiaguri, ghidndu-se dup o deviz a nevestei lui: "Ghi, Ghi, pup-1 n bot i-i pap tot, c stulul nu crede la l flmnd...". Comicul de situaie este ilustrativ n scena numrrii steagurilor pe care ar fi trebuit s le cumpere pentru a pavoaza oraul n cinstea apropiatelor alegeri (actul I, scena 1). Pristanda primise bani pentru patruzeci i patru de steaguri, ns el cumprase numai "vreo paispce... cinspce". Ca s se disculpe de aluzia lui Tiptescu despre cum "a tras frumuel condeiul", Pristanda numr steagurile arborate pe cldiri de cte dou ori i adun greit, numai ca s-i ias la socoteal "patruzeci i patru, n cap...": "Dou la primrie, optspce, patru la coli, douzeci i patru, dou la catrindal la Sf. Niculae, treizeci". Incultura, lipsa de instrucie sunt evideniate pregnant prin comicul de limbaj: deformeaz neologismele "bampir", "famelie", "catrindal", "scrofulos", "renumeraie"-, are ticuri verbale care frizeaz prostia. De exemplu, alturarea cuvntului "curat" altor cuvinte, evideniaz un nestpnit servilism, fcndu-1 penibil i ridicol: "curat miel", "curat murdar", "curat condei", "curat ca un cine", "curat violare de domiciliu", "curat constituional". Comicul de nume al personajului Ghi Pristanda sugereaz principalele sale trsturi de caracter -servil i umil fa de efi, lipsit de personalitate-, deoarece pristanda este un joc popular, asemntor cu brul, ce se danseaz dup reguli prestabilite, ntr-o parte i alta, conform strigturilor i comenzilor unui conductor de joc.

Nae Caavencu: avocat, directorul ziarului "Rcnetul Carpailor", eful opoziiei politice din jude, ilustreaz tipul demagogului i al Parvenitului. El este reprezentantul unei adevrate "coli" de frazeologie Patriotard (fals patriotism), manifestare ce are la baz lipsa de coninut a ideilor exprimate cu emfaz. Caavencu este fondator i preedinte al Societii Enciclopedice "Aurora Economic Romn", a crei prescurtare "A.E.R.-

este sugestiv pentru statutul de societate fantom, prin care i isuete ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitilor financiare este polia falsificat pe care o gsete, fr efort, Trahanache, prin care Caavencu i nsuise fraudulos 5000 de lei din fondurile societii. In ambiia sa nemrginit de a parveni, de a ajunge n Parlament, Caavencu nu se sfiete s cereasc postul de deputat n schimbul scrisorii, recurgnd la antaj: "vreau ce mi se cuvine dup o lupt de atta vreme, vreau ceea ce merit n oraul sta de gogomani unde sunt cel dinti ... ntre fruntaii politici". Comicul de limbaj i ilustreaz prostia deoarece ef se autoinclude ntre "gogomanii" politici din fruntea judeului. Parvenit, antajist, grosolan i impostor, se conduce dup deviza "scopul scuz mijloacele", pus ns, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", confundndu-1 cu Niccolo Machiavelic celebru, de altfel, pentru acest principiu de conduit moral. Caavencu este nfumurat i impertinent atunci cnd stpnete arma antajului, spunndu-i prefectului "asasin", dar devine umil, slugarnic i linguitor atunci cnd pierde scrisoarea i-i ureaz, aceluiai prefect, s triasc "pentru fericirea judeului". Prin comicul de situaie reies i alte trsturi ale lui Caavencu. Lipsit de demnitate i de coloan vertebral, el conduce manifestaia festiv n cinstea rivalului su politic, Dandanache, fr nici un scrupul, intuind c ansa de a ctiga n viitor este legat de Zoe. Demagogia este principala sa trstur de caracter iar atunci cnd ea mbrac forme patriotarde, personajul este de un ridicol desvrit: "Nu voi, stimabile, s tiu de Europa d-tale, eu voi s tiu de Romnia mea i numai de Romnia...". Comicul de limba/ este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustreaz personajul semidoct, dar infatuat, plin de importan. Atunci cnd ia cuvntul la adunarea electoral care precede alegerile, Caavencu i construiete cu ipocrizie "o poz" de patriot ngrijorat de soarta rii, rostind cu greu cuvintele din cauza emoiei care-I neac: "Iertai-m, frailor, dac sunt micat, dac emoiunea m apuc aa de tare... suindu-m la aceast tribun... pentru a v spune i eu... (plnsul l neac mai tare.)... Ca orice romn, ca orice fiu al rii sale... n aceste momente solemne... (de abia se mai stpnete) m gndesc... la rioara mea... (plnsul l-a biruit de tot) la Romnia... (plnge) ... Ia fericirea ei!... la progresul ei!... Ia viitorul ei! (plns cu hohot. Aplauze , zguduitoare)". Incultura lui Caavencu reiese att din nonsensul afirmaiilor - "Industria romn e admirabil, e sublim putem zice, dar lipsete cu desvrire"; precum i din confuzii semantice, Caavencu numindu-i "capitaliti" pe locuitorii capitalei, iar el considerndu-se "liber-schimbist" (cel care promoveaz libertatea comerului, neamestecul statului n treburile, ntreprinztorului capitaliti), adic flexibil n concepii. Numele Caavencu sugereaz firea de mahalagiu, de palavragiu -cat = mahalagioaic- i ipocrizia, demagogia -caaveic = hain cu dou fee-, trsturi ce definesc acest personaj i prin comicul onomastic.

Farfuridi i Brnzovenescu: sunt doi membri marcani ai partidului de guvernmnt, fcnd parte din "stlpii puterii". Ei formeaz un cuplu de imbecilitate, ntruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Brnzovenescu este, dimpotriv, placid, moale, fricos, o umbr a celuilalt: "Tache, Tache, fii cuminte". Inculi peste msur i abjeci, ei se feresc de trdare, cu care, de altfel, sunt de acord "dac o cer interesele partidului, dar s-o tim i noi". Ei trimit la "centru" o depe prin care semnaleaz faptul c "Prefectul i oamenii lui trdeaz partidul", fiind

ncntai c nu li se "cunoate slova" la telegraf i o semneaz cu mult curaj, "mai muli membri ai partidului", adic o dau anonim. Farfuridi i Brnzovenescu erau ngrijorai nu pentru c este trdat partidul, ci se temeau ca nu cumva s fie ei nlturai de la matrapazlcurile politice, la care ineau cu tot dinadinsul s participe i s se implice. Farfuridi are automatisme ce creioneaz "ntruparea prostiei solemne" (tefan Cazimir), prin formule aberante, care-i releveaz incultura: "eu am n-am s-ntlnesc pe cineva, la zece fix m duc n trg"; "am nam nfiare, la dousprezece trecute fix m duc la tribunal...". Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului de limbaj, care scoate n eviden platitudinea gndirii, confuzia lingvistic a personajului, iar stilul bombastic i infatuat devine caricatural att prin ticurile verbale, ct i prin contradiciile n termeni,: "Dai-mi voie! Dai-mi voie! [...] Din dou una, dai-mi voie: ori s se revizuiasc, primesc! dar s nu se schimbe nimica, ori s nu se revizuiasc primesc! dar atunci s se schimbe pe ici pe colo, i anume n punctele eseniale. Din aceast dilem nu putei iei... Am zis!". Anacolutul este specific tuturor discursurilor politice n aceast pies, aadar i n cel rostit de Farfuridi: "Dac Europa... s fie cu ochii aintii asupra noastr, dac m pot pronuna astfel, care lovesc soietatea, adic fiindc din cauza zguduirilor... i... idei subversive... (asud i se rtcete din ce n ce)". Comicul de nume - Farfuridi i Brnzovenescu - const n sufixele onomastice greceti "-idi" i romneti "eseu", precum i n aluzia culinar -brnz i farfurie- care ilustreaz semnificativ relaia de dependen reciproc dintre ei, fiindu-i numai unul altuia de folos.

Agamemnon Dandanache:, "mai prost dect Farfuridi i mai canalie dect Caavencu", este candidatul trimis de la centru pentru a,fi ales deputat n judeul de munte. El apare n pies abia n ultimul act i se contureaz prin acumularea tuturor defectelor personajelor de pn atunci: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul. Trsturile caricaturale i comice, sunt evidente nc de la sosirea "cu birza inti postii hodoronc-tronc, zdronca-zdronca [...] si clopoei... mi iuie urechile". Printr-un comic de situaie magistral construit, Caragiale creeaz un personaj grotesc, antajul exercitat de Caavencu pare nevinovat n comparaie cu gestul abject al lui Dandanache, de a nu napoia scrisoarea. Pentru a fi ales, Agami folosete ca instrument de antaj, "o scrisoric de amor", gsit n pardesiul uitat la el acas de un musafir, "persoan nsemnat ... da becher" (necstorit, celibatar)". Dandanache amenin c va publica scrisoarea dac nu capt imediat un mandat de deputat i nu "s-aledze". Mai ticlos dect Caavencu, Dandanache nu napoiaz scrisoarea, pentru c "la un caz, iar ... pac! la Rzboiul". Singurul argument pe care-1 aduce n sprijinul meritelor sale politice este ridicol: "familia mea de la patuzsopt ...i eu n toate Camerele, cu toate partidele, ca rumnul imparial... i s rmn fr coledzi!". Prost, demagog, peltic, amnezic i senil, ncurc mereu pe prefect cu Trahanache, spunndu-i lui Tiptescu: "Eu la mas o s stau ori lng d-ta, ori lng consoarta d-tale...", spre disperarea Zoei, care izbucnete: "A! Idiot!". Spiritul su machiavelic, mielia sunt relevate printr-o replic ce contureaz perfect personajul, autorul scriind n parantez "aparte", sugernd astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, i spui de dou ori o istorie i tot nu priepe", referindu-se, bineneles, la Trahanache. Dandanache, incontient de josnicia gestului su, repet mereu ntmplarea: "Cnd i-am pus piorul n prag ori coledzi, ori Rzboiul, m-nelegi - tranc! depea aii...". Dac Nae Caavencu exercitase antajul cu discreie, Dandanache este mndru de ideea care-i venise: "Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu politica?". Dandanache, ndemnat de Zoe i Tiptescu s rosteasc discursul politic prin care s se adreseze alegtorilor, este incapabil s rosteasc ceva inteligibil, fluent sau logic, uitnd chiar motivul pentru care se afla acolo i pentru care luptase -"si d-i si lupt, si lupt si di"- cu atta rvn. Comicul de limbaj este

ilustrat prin anacolut: "n sntatea alegtorilor... care au probat patriotism i mi-au acordat (nu nemerete). asta... cum s zic, de!... zi-i pe nume, de!...a! sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patuzsopt n Camer, i eu ca rumnul imparial, care va s zic... cum am zie... n sfrit s triasc!". Magistral construit, discursul Iui Dandanache este, poate, cea mai convingtoare i sugestiv ilustrare a incompetenei i demagogiei oamenilor politici, din toate comediile lui Caragiale. "Agami Dandanache e mai mult un blbit i un mrginit mintal, simbol trist al necesitilor electorale i lamentabil exponent de clas." (G.Clinescu). Comicul de nume este relevant, prin alturarea ridicol a numelui viteazului rzboinic grec, conductor de oti i bun strateg - Agamemnon . cu Dandanache, care sugereaz ncurctura, dandanaua.

Ceteanul turmentat: reprezentantul omului simplu, al alegtorului care nu are ambiii, dar nu este nici el tocmai cinstit, pentru c, ducnd scrisoarea "andrisantului", mai nti o citete sub felinar, din care cauz i este furat de Caavencu. Ajuns "apropitar", deci cu drept de vot, este vicios pentru c e mereu beat, ateapt s fie dirijat, pentru c el nu are nici o opinie, "apoi dac-i pe poft, eu nu poftesc pe nimeni". Abureala lui este sugestiv nu pentru c este butor, ci pentru c toat viaa politic a vremii ameete pe omul de rnd, care se i simte agresat de aceasta, "nu m-mpinge, c-ameesc", "nu m zgudui!". Este o fire lene, comod, gsindu-i scuze superficiale, "di cu bere, d-i cu vin, d-i cu vin, d-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestiv pentru caracterul su labil i pentru lipsa de opinie a devenit memorabil: "Eu cu cine votez?", iar pentru c Zoe l lmurete, voteaz disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "n sntatea coanii Joiichii c e dam bun!". Ceteanul turmentat este cel care creeaz un comic de situaie remarcabil, prin gsirea, pierderea i napoierea scrisorii de amor, cel care provoac intriga aciunii, dar i cel care aplaneaz conflictul n finalul piesei. El apare n momentele cele mai nepotrivite, enerveaz pe toat lumea cu prezena lui, este dispreuit tocmai de clasa politic, dei este reprezentantul electoratului care urma s se prezinte la vot pentru a-i desemna alesul n Camera Deputailor. Ceteanul turmentat nu are nume, el este alegtorul anonim, bulversat de campania electoral confuz pentru omul de rnd, care simte nevoia s fie ndrumat de ctre cineva care, crede el, se pricepe la politic, de aceea ntrebarea "Eu pentru cine votez?" devine obsedant. Personajele lui Caragiale sunt luate din via, aa c, n afar de o trstur dominant, ele sunt exponente tipice ale clasei umane n orice timp i societate, difereniindu-se prin statut social, temperament, intelect sau limbaj. Eroii lui Caragiale sunt actuali i astzi, deoarece "natura nu lucreat dup tipare, ci-l toarn pe flecare dup calapod deosebit: unul e sucit ntr-un fel, altul ntr-alt fel, flecare n felul lui, nct nu te mai saturi s-i vezi i s-i faci haz de ei." (I.L.Caragiale)