MAITREYI de Mircea Eliade-comentariu-

Constructia epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa la care participa

un numar mare de personaje, supuse unor conflicte puternice, romanul isi gaseste
exprimarea plenara odata cu realismul.
Romanul experientei reprezinta o orientare tematica in romanul interbelic, categorie
care valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior de catre personaje, a unor
experiente personale.
Romanul subiectiv, cultivat la noi in anii '30, deplaseaza interesul spre estetica
autenticitatii, iar naratiunea se concentreaza asupra evenimentelor vietii interioare.
Personajele traiesc mai putin ca individualitati determinate social si mai ales ca realitati
psihologice sau morale.

Romanul Maitreyi de Mircea Eliade este un roman modern, subiectiv, de analiza

psihologica, un roman al autenticitatii si experientei, dar si un roman exotic.
Maitreyi este un roman al experientei. Proza experientei se bazeaza pe crearea
impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnalul din
India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc.). Romanul creaza impresia de
viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate. Romanul Maitreyi valorifica
o experienta autobiografica traita de Mircea Eliade in India: iubirea dintre el si Maitreyi,
gazdei lui din India. Romanul nu rezuma viata lui Eliade in India, ci valorifica artistic o
secventa din aceasta experienta. Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal
intim si naratiune retrospectiva, este sustinuta de utilizarea tehnicii narative
moderne Mis en abis (punerea in abis), secvente din jurnal fiind introduse in naratiunea
romanesca.
Tema romanului este iubirea incompatibila. Romanul este o alta transpunere a
imposibilitatii iubirii din pricina unor considerente exterioare ei.
Maitreyi, personajul eponim al romanului, este considerata cel mai exotic personaj
din literatura romana. Pompiliu Constantinescu o numea femeie si mit in acelasi
timp simbol al sacrificiului in iubire .
Actiunea romanului, ce consta in cincisprezece capitole, se petrece in anul 1929, la
Calcutta, oras format din trei mari comunitati: cea autohtona, traditionalista, cea alba,
preponderent engleza si cea eurasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa ii
imite pe europeni.
Conflictul romanului se intemeiaza pe opozitia dintre doua lumi diferite: europeana
si asiatica. Desi uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor mentalitati
diferite. Conflictul dintre europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei,
reda opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditiei, si reprezinta
incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizatii si mentalitati. In sufletul lui
Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic conflict interior, in care trairea iubirii este
experienta definitorie. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei,
cat si forta iubirii reale.
Incipitul il prezinta pe naratorul-personaj Allan care se hotaraste sa scrie intr-un
caiet intreaga poveste de dragoste traita alaturi de Maitreyi, folosind jurnalul sau. Se
pare ca nu-si aminteste exact ziua in care a intalnit-o ci doar faptul ca era intr-un targ
impreuna cu un prieten englez cu care plecase sa aleaga niste carti pentru cadourile de
Craciun. Atunci o zareste pe Maitreyi in masina tatalui sau. In plus, in incipit este
realizat si un portret al protagonistei, atitudinea lui fiind dispretuitoare fata de fata pe
care o considera respingatoare pentru ca e indianca: un foarte surprinzator
dispret. Mi se parea urata... Cu toate acestea, intreaga descriere din roman
dezvaluie amanunte stranii referitoare la frumusetea tinerei bengaleze pe care el o
compara mai mult cu o zeita decat cu o fiinta umana, de unde se poate deduce
povestea ce va urma.
Construit parca intr-o antiteza subtila cu incipitul, finalul romanului reia aceeasi
imagine a personajului-narator care, aflat la o masa intr-un restaurant, converseaza cu
nepotul doamnei Sen, incercand sa afle povesti despre Maitreyi si despre evenimentele
care au urmat dupa despartirea lor.
Finalul deschis al romanului intretine misterul frumoasei Maitreyi, care va ramane
pentru europeanul rational o enigma. Framantarile lui Allan pentru a o intelege pe
Maitreyi nu aduc risipirea indoielii, lasand atat protagonistul cat si cititorul intr-o zona a
indoielii: ...Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De
unde sa stiu eu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei . De asemenea, din acest
final putem deduce ca Allan inca nu este capabil sa inteleaga alegerile pe care Maitreyi
le-a facut dupa ce el a plecat, acest lucru dovedind incapacitatea lui de a o intelege de
fapt pe ea.
Allan este personajul principal si in acelasi timp naratorul subiectiv. Tanarul
european rational, preocupat la inceput de fizica si matematica se implica intr-o
experienta erotica, analizandu-si cu luciditate trairile. Eliade foloseste aici
motivul strainului. Din punct de vedere al povestirii propriu-zise, strainul este Allan, din
punct nostru de vedere sraina este Maitreyi.
Allan merge in India pentru o experienta de viata. El incearca sa decodifice esenta
spiritualitatii indiene. Allan patrunde mai intai in India, apoi intr-un oras indian, Calcutta,
apoi in casta nobila din care facea parte Narendra Sen, dupa aceea in casa acestuia
unde ritmurile vietii sunt altele decat cele stiute de un european. Aici, iubirea dintre el si
Maitreyi se infiripa nestingherita pentru ca toata lumea pare sa-i ignore. Mentalitatea de
european a lui Allan il face chiar sa creada ca i s-a intins o cursa matrimoniala.
Maitreyi, eroina romanului este considerata cel mai exostic personaj feminin din
literatura romana. Adolescenta bangaleza, copil si femeie in acelasi timp, poeta
preocupata de filozofie si apreciata in cercurile intelectuale bengaleze, conferentiind la
16 ani despre esenta frumosului, Maitreyi simbolizeaza misterul feminitatii. Prin
caracterizare directa, naratorul realizeaza mai multe portrete care ii redau vestimentatia,
chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calitati, in incercarea de a surprinde
in transformare miracolul acestei femei indiene.
La inceput nu i se pare frumoasa, dar ii atrage atentia bratul gol al fetei de o culoare
stranie galben intunecat atat de tulburator ... de parca ar fi fost al unei zeite .
Treptat il atrage taina fetei, care inseamna pentru el taina Indiei.
Caracterizarea indirecta, prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relatii cu celelalte
personaje, dezvaluie asumarea tragica a iubirii pentru ca Maitreyi este singura din cuplu
care cunoaste interdictiile si urmarile erosului interzis in lumea sa. Femeia din
civilizatiile stravechi era o intruchipare a marii zeite a pamantului mama. Tocmai de
aceea, in legamantul de logodna ea arata ca viata este iubirea, iar iubirea inseamna
sacrificiu si rodnicie.
Implicand sexualitatea, dragostea dintre Allan si Maitreyi este deopotriva de
esenta mistica, fizica si metafizica. Notiunea de iubire este mai cuprinzatoare pentru
Maitrei sau pentru sora ei, Chabu. Allan nu intelege de ce fetele iubesc un copac sau de
ce Maitreyi pastreaza cu sfintenie o suvita din parul alb al lui tagore, care-i era guru.
Treptat insa, europeanul superficial descopera el insusi farmecul iubirii mistice. Gelozia
sau neintelegerea se sterg si ele din mintea lui Allan, ramanand sa mai arda doar
flacara pasiunii.
Maitreyi este un temperament pasional, capricios. Ea atribuie inca de la inceput
iubirii un sens de contopire cu lumea. Atitudinea lui Allan nu atesta perplexitatea in fata
unei mentalitati diferite, cat mai degraba dificultatea de a si-o insusi. Iubirea pentru
Maitreyi naste in el un miracol.

In Maitreyi, iubirea are atat rolul de a converti cat si de a initia. Allan stie ca e vrajit
si se lasa prada acestei vraji. El accepta cu bunastiinta jocurile Maitreyiei. Mai intai intre
Maitreyi si Allan se infiripa un joc al privirilor. Tinerii par sa cada intr-un fel de transa
cand se privesc.Vine la rand jocul mainilor de o senzualitate mai pronuntata. Trepta cea
mai de sus a acestui joc este jocul picioarelor care semnifica abandonul total. In mod
interesant avansarea jocului in atingerea tot mai intima a picioarelor, nu e descrisa in
termeni de adancime, de coborare in fiinta de carnea fetei, ci de inaltare. Asta inseamna
ca pasiunea, cand e adevarata, inalta pe om.

In Maitreyi iubirea este o experienta complexa. Pasiunea are si un caracter nefast.

Prima victima a acestei pasiuni este Chabu, care din dragoste si gelozie, sentimente pe
care nu le intelege si nu le constientizeaza, innebuneste si apoi moare. Ea ii apropie cu
ingenuitate (naivitate copilareasca) pe Maitreyi si pe Allan, pentru ca apoi, cu aceeasi
ingenuitate sa povesteasca totul doamnei Sen. Cea mai insemnata victima a pasiunii
este Maitreyi. Dupa ce e despartita de Allan, ea capata un comportament haotic.
Critica literara a considerat ca egoistul Allan, gratie mentalitatii sale europene a reusit
sa se salveze dupa experienta iubirii cu Maitreyi. Allan se imbolnaveste dar pare sa-si
revina. Pana la urma nimeni n-a iesit nevatamat din acest joc al pasiunii.

Roman al experientei, Maitreyi aduce ca elemente novatoare: intelectualizarea

conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale si confruntarea
acestui univers cu traditiile si mentalitatile europene, introducerea elementelor de
senzualitate in roman, elaborarea unei mitologii a seductiei (Gheorghe
Glodeanu).

Incercand sa comenteze acest roman, Mihail Sebastian se arata neputincios, pentru ca

Maitreyi este un fapt unic, fara precedent si fara urmare. Maitreyi este un
miracol implinit .