Eseu despre relația dintre două personaje dintr-o comedie studiată

Zoe Trahanache și Stefan Tipătescu

I.L. Caragiale este unul din cei patru mari clasici ai literaturii romane, autor al comediilor
O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D`ale carnavalului și Conu Leonida față cu
reacțiunea.
O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății
contemporane autorului, fiind inspirată din alegerile electorale din anul 1883.
Comedia aparține realismului clasic. Principiile promovate de societatea literară
Junimea și estetica realismului se regăsesc în: critica politicienilor corupți, satirizarea unor
aspecte sociale, veridicitatea obținută prin tehnica acumulării detaliilor. Țin de clasicism
echilibrul compozițional și generalitatea situațiilor și a caracterelor.
Tema comediei constă în satirizarea vieții publice și de familie a unor politicieni din
societatea romană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română.
Personajele acționează stereotip, simplist, ca niște marionete, fără a evolua pe parcursul acțiunii
(personaje plate). Ele aparțin tipologiei clasice pentru că au o dominantă de caracter, dar se
apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj.
Notațiile autorului caracterizează personajele atât indirect, prin gesturi și mimică, cât și
direct, întrucât în lista cu Persoanele de la începutul piesei, alături de numele sugestive pentru
tipologia comică, apare și statutul lor social.

1. Ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale comediei,semnificative

pentru analiza relației dintre cele doua personaje

Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache ilustrează imoralitatea vieții de familie a unor

politicieni din societatea româneasca a vremii.
Titlul pune in evidență intriga și contrastul comic dintre aparența și esență. Victoria
politică se obţine, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic "o
scrisoare pierdută"- pretextul dramatic al comediei.
Subiectul desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției
sale și este determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna
Zoe Trahanache și găsirea acesteia de către adversarul lor politic, care o folosește ca armă de
șantaj. Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în
care "îndrăgostiții" și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în
situația de criză creată. Punctul culminant - adunarea electorală, în care este declarat candidat
Agamemnon Dandanache, este urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe
și conflictele se sting într-o împăcare generală și neașteptată.
Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe
opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache
- președintele grupării locale a partidului-și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă
constituită in jurul lui Nae Cațavencu,ambițios avocat și proprietar al ziarului : "Răcnetul
Carpaților". Conflictul are bază contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară
personajele, dintre aparență și esență.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se teme de
trădarea prefectului.

2. Prezentarea statutului social,psihologic,moral etc. al fiecăruia dintre personajele

alese
Ștefan Tipătescu este prefectul județului, așa cum notează autorul în lista cu Persoanele
de la începutul piesei, dar întruchipează, în același timp, tipul donjuanului/al primului amorez.
Zoe Trahanache este tipul cochetei și al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al
comediei, apare ultima pe lista cu Persoanele de la începutul piesei. Autorul îi fixează statutul
social prin raportare la soțul ei, Zaharia Trahanache ,cel mai important om politic al județului:
"soția celui de sus". În ciuda faptului că femeile nu aveau drept de vot la acea epocă, Zoe îi poate
manevra pe ceilalți după voința sa ca pe niște marionete, folosindu-se de poziția de primă
doamnă a micului oraș de provincie. De aceea îi promite lui Cațavencu: "eu ,eu și cu bărbatul
meu, mie să-mi dai scrisoarea..." .
Tipătescu aparține tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalţi,este un om instruit,
educat. Imoralitatea lui se manifestă în planul vieții de familie. Zoe și Tipătescu nu fac greșeli de
exprimare,ca alte personaje ale comediei. Deși nu sunt sancționate prin comicul de limbaj ca
ariviştii, amorezii sunt personaje cu carte, ironizate pentru legătura extraconjugală prin comicul
de nume: așa se explică discrepanța comică dintre prenume (ceea ce vor să pară) și diminutivul
familiar(ceea ce sunt) Zoe-Joițica,Ștefan-Fănică.
Stâlpi ai puterii locale și prieteni cu interese comune, Ștefan Tipătescu și Zaharia
Trahanache alcătuiesc un triunghi conjugal împreună cu Zoe, soția adulterină, fapt care le
consolidează relația politică, așa cum soțul "încornorat"observă cu naivitate: "Pentru mine să vie
cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu trăiesc de ieri,
de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însura a doua oară. De opt ani
trăiam împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău."

3. Evidențierea prin două scene/citate/secvențe comentate a modului în care

evoluează relația dintre cele două personaje
Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanșează acțiunile contradictorii ale amorezilor,
care evidențiază raportul neașteptat caracter tare( Zoe)- caracter slab (Fănică). Dacă prefectul
Tipătescu îi cere polițaiului Pristanda arestarea lui Cațavencu și percheziția locuinței pentru a
găsi scrisoarea, Zoe, dimpotrivă, ordonă eliberarea lui, iar apoi uzează de mijloacele de
convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susțină candidatura avocatului din
opoziție,în schimbul scrisorii.
Principala trăsătură a prefectului este impulsivitatea, observație făcută de Trahanache în mod
direct,în aparte: "E iute! N-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face
pentru un prefect."
În fond,Tipătescu trăiește o dramă. De dragul unei femei, pe care este nevoit să o împartă
cu altcineva, sacrifică o carieră promițătoare la București, așa cum remarcă același Trahanache:
"Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu
stăruiam ei și cu Joițica..și la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...",
Zoe, în schimb, în ciuda văicărelilor, a leșinurilor, dar și a faptului că e considerată o
"damă simțitoare", toți protejând-o în virtutea acestei aparente sensibilități, este în realitate
"femeia bărbată ", stăpână pe sine, care știe foarte bine ce vrea și care îi manipulează pe toți după
propriile dorințe. Deși face paradă de iubirea pentru Tipătescu și de sacrificiile făcute pentru el
( "Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine...", îi reproșează ea
prefectului, încercând să-l determine să susțină candidatura lui Cațavencu), în fapt ea "n-a jertfit
nimic altceva decât o fidelitate conjugală stânjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum
am mai spus, din partea lui Tipătescu", este de părere criticul Ștefan Cazimir ("Caragiale-
universul comic").
Dincolo de aparenţe, în cuplul pe care Zoe îl formează cu Tipătescu, femeia este polul
rațional, puternic și care deține controlul asupra relației. Fiind onest politic, "un om căruia îi
propune Zoei o soluției disperată și romantică,arătându-se ", gata să renunțe la tot de dragul ei :
"Să fugim împreună...". Ea intervine însă energic și refuză "nebunia", nevrând să renunțe cu
niciun preț la poziția de primă doamnă a orașului de provincie. De aceea îi răspunde ferm
prefectului : "Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar
aprinde pe urmele noastre? ...". Izbucnirea scandalului o îngrozește mai tare decât pierderea
bărbatului iubit: "Cum or să-și smulgă toți gazeta,cum or să mă sfâșie, cum or să râză! ... O
săptămână, o lună, un an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta... În oră șelul
acesta,unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără
motiv...dar încă având motiv...și ce motiv, Fănică! ...Ce vuiet!... ce scandal! ", ce cronică
infernală! ..."Replica ei la întrebarea amorezului Tipătescu "Zoe ! Zoe ! mă iubești ..." lămurește
ipocrizia relației condiționate: "Te iubesc,dar scapă-mă."
În înfruntarea dintre cei doi cu privire la susținerea candidaturii lui Cațavencu, prefectul
este caracterul slab pentru că cedează până la urmă de dragul Zoei: "În sfârșit, dacă vrei
tu...fie!...Întâmple-se orice s-ar întâmpla...Domnule Cațavencu, ești candidatul Zoii, ești
candidatul lui nenea Zaharia...prin urmare și al meu !...Poimâine ești deputat ....".
4.Susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema comediei studiate se
reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje
În opinia mea, urarea rostita de Cațavencul turmentat la sfârșitul comediei, "În sănătatea
coanii Joițichii! că e damă bună", exprimă principala calitate a personajului feminin, imortalizat
de criticul G. Călinescu în sintagma "domina bona".
Crispată, încordată pe parcursul întregii comedii, Zoe devine la sfârșitul piesei, când orice
motiv de îngrijorare dispare, generoasă, fermecătoare, spunându-i lui Cațavencu: "Eu sunt o
femeie bună...am să ți-o dovedesc. Acum sunt fericită...Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău
să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu,pentru că eşti rău, și pentru că eu voi să-mi
ajute totdeauna, am să fiu buna ca și până acuma."
Finalul comediei aduce împăcarea ridicolă a adversarilor. Odată ce intră în posesia
scrisorii compromițătoare, Zoe devine triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, își
recapătă superioritatea la care renunțase pentru scurt timp, face promisiuni liniștitoare pentru
ceilalți ("Du-te și ia loc în capul mesii: fii zelos,asta nu-i cea din urmă Cameră! "îi spune lui
Cațavencu ), în timp ce Tipătescu se retrage, ca și înainte, în umbra ei.