ENIGMA OTILIEI

de George Călinescu
(roman realist, obiectiv din perioada interbelică)

Realizați un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezentați tema și viziunea

despre lume dintr-un roman realist interbelic.
Cerințe:
1. Încadrarea romanului într-un curent literar prin două trăsături evidențiate pe text ;
2. Prezentarea temei literare prin două episoade/secvențe comentate;
3.Analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj, semnificative pentru
romanul studiat, din seria: titlu, structura romanului, acțiune, conflict, modalități de
caracterizare, etc.

Romanul „Enigma Otiliei” a fost publicat în anul 1938 şi comentat, de atunci, în

critica literară sub diferite aspecte.
1.„Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv, balzacian. Este realist prin
prezentarea veridică a evenimentelor, prin precizarea indicilor temporali şi spaţiali, prin
tehnica detaliului: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10”,
Felix Sima soseşte în Bucureşti. Este un roman obiectiv prin utilizarea persoanei a III-a, prin
prezenţa naratorului obiectiv, omniscient, omniprezent. Perspectiva narativă este una
heterodiegetică în principal, cu viziunea „dindărăt” dar mai există pasaje în care apare
naratorul-personaj, Felix Sima, în ipostaza de martor al evenimentelor.
2.Ca temă literară, romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa burgheziei bucureştene
de la începutul secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a
paternităţii. Tema moștenirii este firul roșu al romanului, cuprinzând în jocul ei o mare parte
din personaje (familia Tulea) și are ca punct culminant secvența în care Stănică sustrage banii
moșului de sub saltea, provocându-i acestuia un șoc ce îl va ruina.
O secvență ce surprinde viziunea despre lume a scriitorului este cea inițială, cea a
jocului de cărți, când Felix intră pentru prima oară în casa lui moș Costache și întâlnește toate
personajele, autorul folosind acest prilej pentru o caracterizare inițială elementară a acestora.
Astfel, Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în București la unchiul său, Costache
Giurgiuveanu, pentru a urma Facultatea de medicină. Ajuns la adresa indicată, Otilia, fata
vitregă a bătrânului, îl invită în casă, unde îi cunoaște pe membrii familiei: mătușa Aglae,
unchiul Simion și copiii acestora Titi, Aurica, Olimpia, ginerele Stănică Rațiu precum și
prietenul de familie, Leonida Pascalopol. Prin prezentarea relațiilor din familie, autorul
acordă interes prezentării realiste a unei societăți degradate de influența banului. Efectele
obsesiei banului sunt evidenţiate de competiţia pentru moştenirea lui moş Costache, tipul
avarului.“Pretendenții” la moştenire sunt familia Tulea, prin Aglae Tulea, mai ales,dar și
Stănică Rațiu, acesta încercând toate metodele pentru a parveni, pretutindeni prezent şi la
curent cu toate amănuntele.
Pe acest fundal se profilează maturizarea lui Felix, dar și relația lui cu Otilia.
Conflictul erotic al romanului priveşte rivalitatea adolescentului Felix şi a maturului
Pascalopol pentru mâna Otiliei. Felix este gelos pe Pascalopol, întrucât acesta era un om
realizat, elegant şi rafinat care îşi permitea sa satisfacă diversele capricii ale fetei şi să-i
întreţină cochetăriile. Felix îi mărturisește iubirea, iar Otilia pare și ea înduioșată, însă
privește totul în mod copilăresc. Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei surori. Rușinat,
Felix își pune pe hârtie toate sentimentele sale, trimițându-i Otilei scrisoarea, însă ea nu-i dă
niciun răspuns. Într-un moment de gelozie, Felix o roagă pe Otilia să nu se mai întâlnească cu
Pascalopol, însă tot el, invitat de acesta la el acasă, își dă seama de greșeala făcută față de
Otilia. În casă discuțiile despre adopția Otiliei de către moș Costache declanșează un nou val
de scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moș Costache să nu
întocmească formalitățile de adopție si pleacă cu Pascalopol la Paris, spre surprinderea lui
Felix, care rămâne dezamăgit. El se refugiază în brațele unei curtezane, Georgeta.
3.Titlul iniţial al romanului a fost „Părinţii Otiliei”, ilustrând motivul paternităţii, de
factură balzaciană. El a fost schimbat, enunţând o trăsătură importantă de caracter a eroinei.
Otilia este enigmatică, iar taina ei este interpretată în mod diferit de fiecare dintre personaje
(relativizarea imaginii), ceea ce conferă romanului o notă de modernitate.
Din punct de vedere structural, romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este
construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitelor personaje,
conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan
urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și
pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care, rămas
orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare sunt utilizate pentru a
susține imaginea amplă a societății citadine.
Afirmaţia lui G.  Călinescu conform căreia romanul este o scriere tipic realistă
în care  se înfăţişează prin intermediul unor personaje angrenate într-o acţiune  o anumită
idee, concentrează programul său estetic referitor la romanul  modern pe care reuşeşte să îl
aplice în opera sa, „Enigma Otiliei”.