Relația dintre două personaje

„Fântâna dintre plopi” este o povestire în ramă scrisă de Mihail Sadoveanu. Ea

face parte din binecunoscutul volum de povestiri al autorului, intitulat „Hanu
Ancuței” și apărut în anul 1928, fiind a patra dintre cele nouă povestiri care
compun volumul. Hanul fusese un loc real, clădirea originală fiind dărâmată
în anul 1967, dar înlocuită apoi cu una similară, care primește drumeți chiar și
în prezent.
Fiind o povestire (deci, o operă epică), „Fântâna dintre plopi” cuprinde
acțiune și personaje. Prin intermediul acestor două elemente, gândurile și
sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, evenimentele fiind
derulate având la bază un fir epic. Dintre toate raporturile create între
personajele povestirii, cel mai relevant este acela dintre Marga și
Neculai Isac.
Acțiunea are loc „tot aici, la han”, doar că în urmă cu douăzeci și cinci de ani
față de momentul povestirii. Astfel, Neculai Isac, căpitan de mazili și prieten al
comisului Ioniță, sosește călare la han. „Om buiac și ticălos”, el era, de fapt, un
mic boier, statut care se vedea în vestimentația personajului. Astfel, acesta
„purta ciubote de iuft cu turetci înalte și ilic de postav cu nasturi rotunzi de
argint”, „cu o blăniță cu guler de jder”. Deși Neculai Isac era deja un om în
vârstă, farmecul lui rămăsese intact, în ciuda ochiului drept, care-i lipsea și îi
dădea un aer oarecum trist.
Ajuns la Hanu Ancuței, Neculai povestește cum se îndrăgostise, pe vremuri, de
o țigancă pe nume Marga. Momentul întâlnirii cu ea îl marcase, astfel
încât el își aduce aminte fiecare detaliu, chiar și fusta roșie pe care o purta
tânăra țigăncușă. Deși „nu avea mai mult de optsprezece ani”, ea era foarte
frumoasă „cu trupul curat și frumos rotunjit”, „cu obrazul copilăresc”, cu
„nasul arcuit”, cu „ochi iuți”, cu părul „negru și lins” cu „luciri de păun” și o
chema Marga. Dintr-o dată, Neculai se trezește înconjurat de ceata de țigani, și
se vede obligat să arunce câte un ban de argint țiganilor: unul pentru fată, iar
celălalt, pentru Hasanache, un țigan bătrân.
Între Marga și Neculai se înfiripă o idilă, iar cei doi se întâlnesc la
fântâna dintre plopi, acest loc dobândind, așadar, o semnificație deosebită.
Diferența de etnie, religie și rang social dintre cei doi va transforma,
însă, ceea ce pare o iubire cu mult potențial, într-una de-a dreptul tragică.
Astfel, deși, la început, fata îi mulțumește lui Neculai pentru bănuțul de argint,
pe care-l schimbase pe o pereche de cizme, ea va ajunge să-i mărturisească
adevărul despre întâlnirile lor. Aflăm, astfel, că Marga era folosită de către
șatra de țigani drept instrument într-un complot împotriva lui Neculai. Acest
complot fusese inițiat de Hasanache, care plănuia să-l ucidă pe protagonist
pentru banii obținuți în schimbul vinului cumpărat de la el. Marga se
îndrăgostise sincer de Neculai Isac, pe care-l avertizează când vede șatra de
țigani gonind către el, și îl îndeamnă să fugă numaidecât. Țiganii, însă, o aud
și o omoară, iar Neculai, deși scapă cu viață, își pierde un ochi, pe care
Hasanache i-l scoate cu cuțitul, încercând să-l împiedice de la a fugi.
În concluzie, cele două personaje simbolizează două forțe ale iubirii,
Marga reprezentând puterea de sacrificiu, iar Neculai, curajul și
vitejia. Comparativ cu fata, el tratează iubirea cu o oarecare superficialitate,
însă acest lucru se schimbă drept urmare a sacrificiului suprem făcut de
aceasta în virtutea dragostei pe care i-o purta. Deși adaptarea și încadrarea
într-un statut social constituie marca maturizării personajelor multor opere
literare, în acest caz, lipsa acestora evidențiază trăsăturile personajelor,
proiectând dragostea lor în eternitate.