Rezumat

Într-o zi de toamnă se vedea venind un călăreț înspre Hanul Ancuței. Călărețul

pofti bună ziua. Era un bărbat bine făcut, dar cu o rană în locul ochiului drept.
Comisul Ioniță îl recunoscu pe Neculai Isac. Cei doi se întâmpină ca vechi prieteni
și își aduc aminte de tinerețe. Toți cei din han se adună să asculte povestirea
căpitanului Neculai despre cum și-a pierdut ochiul drept.
Căpitanul iese la calul său, timp în care comisul Ioniță îi povestește Ancuței
despre ce fel de bărbat a fost acest căpitan în tinerețe: voinic și frumos,
neîmblânzit, își punea viața în pericol, fără hodină, fără astâmpăr, mereu în
căutare de aventuri amoroase. Ancuței îi era simpatic căpitanul. Cei de la han se
așează ca să asculte povestea căpitanului Neculai. Acesta urmează să istoricească
cele petrecute pe aceste meleaguri. Revenirea sa la han, îl face să își aducă aminte
întâmplările vechi. Își aduce aminte cum a ajuns la han posomorât și mâhnit
pentru că dragostea l-a părăsit în vara aceea și aici la han mama acestei Ancuțe îl
privea înduioșată știind ce se întâmplă în sufletul lui.
Într-o sâmbătă dimineață a pornit căpitanul la drum și numai ce ajunge la o
revărsare de apă unde niște țigani se spălau și pescuiau. Aici zărește o fetișcană cu
fustă roșie care îi place la prima vedere. Unchiul țigăncii pe nume Hasanache își dă
seama ce efect are fata asupra căpitanului și imediat se repede la acesta. Fata pe
nume Marga îi zâmbește căpitanului frumos și ca să scape de unchiul fetei, le dă
la amândoi un ban de argint. Hasanache îl interoghează, iar căpitanul, naiv, îi
povește că el este cel care urmează să vândă vinul. Neculai se întoarce înspre han
și pe drum, zărește o fântâniță cu colac de piatră între patru plopi. Ajungând
aproape de han, mai întoarce capul o dată și o zărește pe Marga lângă fântână.
A doua zi dimineață apare Marga la han în timp ce Neculai își pregătea calul.
Fata era gătită, îmbrăcată frumos, cu ciuboțele noi, cumpărate pe banul de argint.
Căpitanul se îndrăgostește și mai mult de tânara fetișcană. Neculai îi explică fetei
că trebuie să meargă să vândă vinul dar se va întoarce seara tot pe acest drum.
Cei doi își dau întâlnire la fântâna dintre plopi. Ancuța cea bătrână vede
evenimentele și zâmbește a tot știutoare. Ajungând la Pașcani, Neculai descarcă
vinul și se întoarce cu calul și cu Lupei, un câine mare al lui Moș Irimia, la locul de
întâlnire cu Marga. Era noapte, fără lumină de lună, atât calul și câinele Lupei, cât
și Neculai aveau o presimțire de rău. Cei doi se întâlnesc, petrec ceva timp
împreună, iar după aceea Neculai părăsește fântâna și se întoarce la Pașcani
pentru banii de vin. Cumpără o blăniță pentru Marga și cu sufletul plin de
dragoste, se întorc înspre hanul Ancuței, dar căpitanul Neculai o ia nerăbdător
înspre fântână. Ajuns la fântână, s-a înnoptat deja, iar acesta trebuia să aștepte ca
să apară fata. Marga apare tulburată. Cei doi se îmbrățișează, iar Niculai îi dă
scurteica, fata dându-și seama că el într-adevăr o iubește pentru că și-a ținut
jurământul. După o vreme, Marga nu mai poate și îi dezvăluie planul lui
Hasanache care urmează să vină cu doi frați de ai lui să îl omoare pe Neculai și să
îi ia banii. Aceasta este conștientă că va fi omorâtă de propriul unchi pentru
trădare. Este prea târziu însă ca Niculai să fugă tiganii fiind deja aproape. Câinele
Luipei fugărește pe unul dintre țigani iar Neculai călare îi urmărește. Între timp,
ceilalți doi țigani îl ajung din urmă, îi pun piedică la cal și îl lovesc pe Neculai cu un
fier peste ochiul drept. Căpitanul trage cu pistolul și nimerește pe unul dintre
țigani care cade peste el. Lupeoi prinsese un alt țigan și îl rupea cu dinții. Niculai a
primit încă o lovitură sub șold. Căutând lumina hanului, simți o săgetare adâncă în
ochiul drept, dar cu cel teafăr și-a dat seama în ce direcție să răcnească. Ajunge și
câinele lângă el să îl ocrotească. În urma urletelor, oamenii de la han au pornit
înspre el cu făclii în mână ca să îl ajute. Oamenii au găsit fânâta acoperită cu
sângele Margăi, iar ochiul drept al lui Neculai nu înceta să sângereze.
După ascultarea relatării, Ancuța le spune oamenilor că așa a ținut și ea minte
întâmplarea povestită încă de mama ei. Țiganii au fugit în pădure, fântâna s-a
dărâmat, și viața merge mai departe.