Hanul Ancutei -Fantana dintre Plopi

Povestire

Este a patra povestire din volum si are ca tema iubirea tragica si ca personaj narator pe capitanul de
mazali, Neculai Isac.

Intr-o toamna cand "Moldova curgea lin in soarele auriu, intr-o singuratate si-ntr-o liniste ca din
veacuri", soseste la han un calaret care, desi ajuns la carunteala, se tinea drept si sprinten pe cal.

Comisul Ionita il recunoscu desi avea ochiul drept "stans si inchis". Era prietenul sau din tinerete, Neculai
Isac - capitan de mazali - cu care-si petrecuse tineretile.

Comisul observa ca, de cand s-au despartit, capitanul isi pierduse o lumina, iar acesta-i povesti
intamplarea naprasnica petrecuta cu multi ani in urma.

Plecat sa duca vinuri in tinutul Sucevei intr-o toamna, Neculai Isac face popas la Hanul Ancutei.

Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se scaldau. E intampinat
de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara succes din calea boierului pe Marga, o tigancusa de
optsprezece ani.

Frumusetea fetei il tulbura si le da celor doi cate un ban de argint.

Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Apoi tinerii petrec o
noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de la Pascani,
unde trebuia sa-si vanda marfa.

A doua intalnire la fantana are insa un final tragic. Indragostita, fata ii marturiseste ca Hasanache o
trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l omoare si sa-i ia banii pe marfa vanduta.

Desi era constienta ca o vor omora pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra pericolului.

Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmaritori ii scoate un ochi.

Insotit de flacaii de carausi de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre plopi, unde
sangele proaspat de pe colacul de piatra era semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime si aruncata in
fantana.