Fântâna dintre plopi

Publicat în 1928 volumul “Hanul Ancuței” reprezintă pentru creația lui Sadoveanu
capodopera de răscruce pentru că face trecerea spre etapa marilor creații sadoveniene, dar
este și o sinteză a elementelor întâlnite și în alte povestiri. Povestirea fântâna dintre plopi
face parte din acest volum care conține 9 povestiri de sine stătătoare. este a 4-a povestire și
are ca temă iubirea tragică ca personaj narator pe Nicolae Isac, un căpitan de mazili .
Narațiunea este la persoana întâi, subiectivă, vocalizare internă și implică 2 planuri :
reprezentarea evenimentelor trăite în tinerețe și auto analiza faptelor din perspectiva
maturității. Naratorul evocă o întâmplare trăită în tinerețe în urmă cu peste 25 de ani trăiți
pe aceste meleaguri. În povestire se relatează un singur fapt epic, o tristă poveste de iubire
care a avut rol de inițiere pentru tânărul de odinioară. Atmosfera povestirii ține de modul în
care naratorul regizează o anumită tensiune, suspansul pe tot parcursul povestirii pentru a
căpăta atenția și interesul ascultătorilor. Acțiunea se desfășoară alert fiind identificate
momentele subiectului.
Expozițiunea îl prezintă pe Nicolae Isac într-o toamnă când duce un vinul în ținutul
sucevei și face popas la hanul Ancuței, plimbându-se călare pe malul râului Moldova,
întâlnește un grup de țigani care se scaldă. El întâmpinat de Hanasache, un bărbat cerșetor
care o alungă fără succes din fața boierului pe Magda, o țigancă de 18 ani.
Intriga- frumusețea fetei îl tulbură pe acesta și le dă celor 2 câte un ban de argint.
În desfășurarea acțiunii fata îl caută a 2-a zi la han pentru ai arăta ciuboțelele cumpărate
cu banul primit. Apoi cei 2 petrec o noapte la fântâna dintre plopi și își promit o noua
întâlnire la întoarcerea lui de la Pașcani unde trebuie să-și vândă marfa. A 2-a întâlnire la
fântână are un final tragic. Îndrăgostită, fata îi mărturisește că Hasanache o trimisese la han
ca să îl seducă iar planul era ca țiganii să-l omoare și să ia banii pe marfă.
Punctul culminant- deși conștientă că o vor omorî pentru că i-a trădat, fatal avertizează
asupra pericolului. Tânărul fuge călare, scapă cu viață dar fata este ucisă cu cruzime și este
aruncată în fântână.
Autenticitatea narațiunii este susținută de relatarea la persoana întâi și prin intervențiile
Ancuței, unul dintre ascultătorii care adeverește întâmplare.
Unul dintre personajele povestirii este frumoasa Magda, care este eroina tragică a acestei
povești de dragoste. Condiția ei umilă, țigăncușă care se lasă folosită de grupul de jefuitori
este umanizată și metamorfozată de puterea dragostei adevărate. Aflată în situația limită de
a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de al salva pe cel iubit, ia alege jertfa de sine.
Personaj romantic acționează în situații excepționale. Umilită și demnă de dispreț ,se
dovedește capabilă de gestul nobil al sacrificiului din iubire. Fapta ei o plasează într-un plan
superior față de tânărul nesăbuit bun legătura simbolica între ființa ei și elementul acvatic
este prezentă la fiecare întâlnire.
.
 Semnificația fântânii cu 4 plopi este cea de centru al lumii, loc sacru pentru îndrăgostiți
însă care nu poate să-i protejeze, fiind pângărit de unul dintre ei și sortit morții. Apa fântânii
se amestecă cu sângele, iar în plan simbolic, iubirea moare.
Modalitățile de narare ale textului sunt relatarea, reprezentarea stilistică, iar dominantă
este oralitatea.
Relația dintre narator și receptor se realizează la persoana întâi și a 2-a, fiind utilizat
foarte mult dialogul. Relația autor- narator presupune oralitate ceremonialul și atmosferă
Fântâna dintre plopi este povestirea care se limitează la evocarea unui singur fapt epic,
iar accentul este pus pe întâmplări și situații, de unde caracterul etic și exemplar a povestirii.
Povestirea este în ramă pentru că naratorul și interlocutorii sunt prezenți în același
spațiul, hanul. În același timp ceea ce prilejuiește nararea tuturor întâmplărilor.