Fântâna dintre plopi (1928) Mihail 

Sadoveanu

Publicat deArctic august 10, 2019 Lasă un comentariula Fântâna dintre plopi

(1928) Mihail Sadoveanu

Încadrare

1. Context:

 „Fântâna dintre plopi” este a patra povestire din volumul „Hanu

Ancuței”, care a fost publicată în 1928. Aceasta este o operă de sinteză ce
îmbracă forma povestirii în ramă, fiind considerată „capodopera de la
răscruce”, deoarece încheie prima etapă de creație a autorului.

2. Încadrare în specie:

 Povestirea este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ,

fiind puternic subiectivizată, accentul fiind pus pe întâmplările
povestite, și nu asupra personajelor. Printre particularitățile povestirii
se numără: caracterul subiectiv, importanța acordată naratorului și
actului narării, oralitate și existența unui ceremonial.

 „Fântâna dintre plopi” se încadrează în specia epică numită povestire,

deoarece narează un singur episod din viața unor personaje, are timp
limitat, iar accentul cade pe construcția subiectului, nu pe cea a
personajului.

       În primul rând:

 o primă trăsătură a povestirii prezentă în opera „Fântâna dintre plopi”

este povestirea în ramă, tehnica având ca suport inițial un han în care
veneau drumeții pentru a se relaxa, a revedea lumea și a asculta diverse
povești captivante. Inovația acestei creații este aceea că prezintă nouă
povestiri, redactate de către nouă persoane diferite, personaje ce ajung la
Hanul Ancuței și istorisesc o întâmplare reală, din experiența personală.
Există un personaj al narațiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor în
parte și de asemenea asistă la nararea întâmplărilor. Ceilalți naratori vor fi
introduși rând pe rând de către naratorul principal, iar faptele lor vor fi
 relatate în cadrul hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul „celeilalte
Ancuțe”.

       În al doilea rând:

 o altă trăsătură a povestirii este oralitatea, conferită de relația strânsă între

povestitor și ascultător, este respectat un ceremonial al adresării ce
presupune captarea atenției, cucerirea ascultătorilor și verificarea atenției,
existența unei atmosfere de petrecere, sfat sau intimitate și evocarea unui
timp trecut, vag istoric, de cele mai multe ori mitic.

3.Temă și două episoade:

 Tema principală a operei este iubirea dintre Neculai Isac și Marga, care, cu

toate că doreau să fie mereu împreună, obstacolele i-au adus spre un destin
tragic, Marga fiind omorâtă în fântâna dintre plopi, iar Neculai trăind cu
acea groaznică amintire. O altă temă este diferența etnică și socială dintre
personaje, Neculai Isac fiind un om de rând, un vânzător de vinuri și
drumeț, iar Marga o fată de țigan.

           Un episod care ilustrează tema iubirii tragice este:

 scena întâlnirii cu Marga care reprezintă începutul iubirii dintre cele două

personaje, Neculai, care s-a despărțit de o iubire superficială, întâlnindu-se
cu ea pe malul unui râu în timpul unei discuiții cu unchiul ei, Hanasache, și
dându-i un bănuț de argint.

      Un alt episod care ilustrează tema iubirii tragice este:

 avertismentul fetei de la a doua întâlnire la fântână, făcându-l pe tânăr să

fugă și să se salveze de Hanasache și aliații lui, cu toate că pierde un ochi în
luptă și în final pe Marga, fiind ucisă și aruncată în fântână, Neculai Isac
rămânând astfel marcat de sacrificiul fetei.

4. Două elemente de structură și compoziție:

 Conflictul este de natură exterioară, fiind conturat de lupta dintre Neculai

Isac și banda de țigani a lui Hanasache, care vor să-l jefuiască și să-l ucidă,
 și de natură interioară, fiind subliniat sentimentul vinovăției pe care îl adoptă
Neculai pentru că nu a putut-o salva pe Marga.

 Incipitul fixează cadrul povestirii, timpul și personajele, cuprinzând ritualul

introducerii în grupul de ascultători al noului povestitor, Neculai Isac, care
stârnește interesul celorlalți prin întâmplarea năprasnică pe care promite că o
va spune. Pe de altă parte, finalul este tragic prin moartea eroinei, și prezintă
o experiență esențială pentru căpitanul Isac căruia i-a marcat definitiv
destinul. Acest final ne readuce în planul secvenței, unde se întrevăd reacțiile
ascultătorilor puternic marcați de cele povestite.

5. În concluzie,:

 Fântâna dintre plopi este un text semnificativ nu numai pentru specia

povestirii, ci şi pentru arta sadoveniană în general, atât la nivelul structurilor
narative, cât şi la acela al semnificaţiilor.