Introducere

Introducerea este una dintre cela trei părți importante ale unui comentariu
despre poezia Joc secund de Ion Barbu, prin urmare, e esențial să fie
structurată clar, cu idei bine definite. Aceasta trebuie să cuprindă informațiile
cele mai importante despre operă. Trebuie să menționezi în ce perioadă a fost
publicată, dar și să o încadrezi într-un curent literar, în cazul acesta fiind
vorba despre o poezie ce se încadrează în curentul modernist.
De asemenea, este foarte important ca în introducere să precizezi unele
aspecte legate de operă, precum: numele acesteia și al autorului, dar și câteva
cuvinte despre stilul scriitorului. Având o introducere corectă și promițătoare
vei atrage atenția profesorului corector încă de la începutul lucrării, iar astfel
vei avea șanse mai mari de a obține un punctaj bun.
Exemplu
Poezia „Joc Secund” este scrisă de către Ion Barbu și face parte din volumul cu
același nume, apărut în anul 1930. Opera este una ce se încadrează în curentul
modernist, Ion Barbu fiind unul dintre poeții reprezentativi pentru
modernismul românesc. Poeziile sale sunt originale, reprezentând
ermetismul, o variantă extremă a modernismului, care se caracterizează prin
crearea de metafore complexe, construcții sintactice neobișnuite sau încifrarea
mesajului poetic.

Explicația titlului
Eseul tău trebuie să conțină informații referitoare la titlul poemului, acesta
fiind de mare importanță deoarece reflectă viziunea poetului asupra lumii.
Poezia „Joc secund” reprezintă un caz excepțional, în care titlul nu a fost dat în
momentul publicării, ci mult mai târziu.
Exemplu
Inițial autorul a publicat poezia fără titlu, criticii literari referindu-se la
aceasta prin versurile primei strofe, „[Din ceas, dedus]”. Titlul a fost dat în
anul 1964, de către editori, identic cu titlul volumului în care a fost publicat
poemul: „Joc secund”. În opinia criticului Tudor Vianu, cuvântul „joc”
semnifică „o combinație a fanteziei, liberă ca orice tendință practică”. Potrivit
viziunii poetului, redată în titlu, poezia în sine este o copie a realității, un joc
secund, filtrat prin imaginația acestuia.
Tema
Eseul tău trebuie să conțină informații referitoare la tema poemului, aceasta
influențând într-o mare măsură construcția operei. Totodată, este important
ca acest aspect să fie precizat, pentru că el concentrează ideea de bază pe care
autorul încearcă să o transmită cititorului. Astfel, din felul în care este
construit universul liric se poate deduce că tema abordată este specifică
poeziilor moderniste.
Exemplu
Tema poeziei este una specifică modernismului, aceasta fiind reprezentată de
ideea autocunoașterii și cea a lumii purificate prin reflectarea în oglindă,
exprimându-se concepția autorului despre artă și rolul artistului în lume. Prin
intermediul poemului „Joc secund”, autorul explorează lumea poetică, dar și
cea înconjurătoare, prin introspecție și autoreflecție.
Din punct de vedere compozițional, poezia „Joc secund” este structurată în
două secvențe lirice, ce corespund celor două strofe care o alcătuiesc. În aceste
versuri se evidențiază atât tema operei, cât și viziunea despre lume a autorului.
Ion Barbu reflectă aceste idei în stilul propriu, unul original, specific
modernismului și ermetismului.
Totodată, tema poeziei explorează ideea autocunoașterii eului liric, în același
timp ilustrând viziunea autorului despre creație. Aceste idei se desprind încă
din primul vers al primei strofe, ce corespunde primei secvențe lirice, poezia
fiind formată din două secvențe, corelate cu cele două strofe ce o compun.
Astfel, concepția autorului despre poezie este prezentată ca fiind
asemănătoare cu cea a lui Platon. Potrivit acesteia, lumea este compusă din
realitatea înconjurătoare, pe care Ion Barbu o descrie prin sintagma „calma
creastă” și realitatea ideilor, care este exprimată de către poet prin sintagma
„adâncul crestei”.
În acest context, arta și implicit poezia sunt copii ale ideilor, poetul având
rolul de a le lega pe cele două. Această conexiune este realizată de către Ion
Barbu prin motivul oglinzii, folosit ca mijloc de autoanaliză, ce are menirea de
a reflecta imaginea lumii înconjurătoare, prin metafora „grupurile apei”.
Poezia exprimă universalitatea lirismului, transmițând ideea că arta este
atemporală. Autorul descrie procesul de materializare a poeziei în realitate,
destructurând concepte, analizându-le sub propria lupă, în oglindă și
remodelându-le după bunul plac, transformând elementele concrete în
elemente abstracte.
Atât tema poeziei, cât și viziunea poetului despre lume se regăsesc și în cea de-
a doua strofă, ce corespunde celei de-a doua secvențe lirice. După ce a
delimitat cele două aspecte ale realității, lumea omenească și cea a ideilor, în
prima strofă, Barbu continuă explicând rolul poetului în societate. În viziunea
autorului, rolul poetului este acela de a sintetiza ideile și de a duce poezia pe
noi culmi, căutând inspirație în realitatea înconjurătoare.
Sursele de inspirație ale poetului trebuie căutate în realitatea concretă și nu în
universul ideilor. Cei care se abat de la acest tipar și nu reușesc să atingă
aceste idealuri sunt departe de a crea arta, potrivit sintagmei „zbor invers le
pierzi”. Aceștia sunt, în viziunea autorului, artiști falși, care nu înțeleg lumea
înconjurătoare, și în consecință, nu o pot modela pentru a o transforma într-o
formă pură de artă.

Comentariu pe strofe
Rezumatul strofelor te va ajuta să delimitezi și să înțelegi cum au fost
construite secvențele lirice ale poemului. Analizând strofele din care este
compusă poezia, vei identifica stilul poetic al autorului și vei putea descifra
mesajul ascuns în spatele cuvintelor, expresiilor și figurilor de stil folosite de
către acesta.
Exemplu
Din punct de vedere compozițional, poezia „Joc secund” este structurată în
două secvențe lirice, ce corespund celor două strofe care o alcătuiesc. În aceste
versuri se evidențiază concepțiile autorului despre propria creație și despre
rolul său în lume. Ion Barbu reflectă aceste idei în stilul propriu, unul original,
specific modernismului și ermetismului.
Prima secvență lirică are caracter descriptiv și este eliptică de predicat. În
prima strofă, poetul își exprimă concepția despre creația lirică, una
asemănătoare cu cea a lui Platon, potrivit căreia lumea este compusă din
realitatea înconjurătoare. Prin sintagma „calma creastă”, Ion Barbu descrie
imaginea lumii, iar prin sintagma „adâncul crestei”, poetul exprimă realitatea
ideilor. În acest context, arta și implicit poezia reprezintă o copie a ideilor,
poetul având rolul de a le separa și a le lega pe cele două. Această conexiune
este realizată de către Ion Barbu prin motivul oglinzii, folosită ca mijloc de
autoanaliză, ce are menirea de a reflecta imaginea lumii înconjurătoare, prin
metafora „grupurile apei”.
În aceeași strofă, metafora „un joc secund mai pur” exprimă convingerea
poetului că arta este o copie a realității, una mai pură și mai apropiată de
universul ideilor. În concepția autorului, care reiese tot din prima strofă,
poezia este atemporală, el descriind procesul de materializare a poeziei în
realitate, destructurând concepte, analizându-le sub propria lupă, în oglindă și
remodelându-le după bunul plac, transformând elementele concrete în
elemente abstracte.
De asemenea, poetul respinge formele tradiționale ale artei, atât prin metafora
înecării „cirezilor agreste”, cât și prin construcția primei strofe, care este
eliptică de predicat, o altă trăsătură a poeziilor moderniste.
Cea de-a doua strofă, care corespunde celei de-a doua secvențe lirice,
debutează cu invocația „Nadir latent!” și exprimă viziunea lui Ion Barbu
asupra rolului poetului în societate. Exprimat prin intermediul eului liric, rolul
artistului este acela de a sintetiza ideile și de a duce poezia pe noi culmi,
căutând inspirație în realitatea înconjurătoare. Astfel, sursele de inspirație
trebuie căutate nu în universul ideilor, ci în realitatea concretă.
Invocația „Nadir latent!” este utilizată ca metaforă-simbol pentru creator,
sugerând puterea subconștientului, care are capacitatea de a produce opere de
artă. Doar cei care urmăresc această rețetă sunt capabili să creeze arta, iar toți
cei care se abat de la ea nu vor realiza decât simple imitații ce nu se ridică la
rangul de artă. În concepția autorului, această idee este exprimată prin
sintagma „zbor invers le pierzi”.

Elemente de prozodie
Prezentând elementele de versificație, ne vom referi la modul în care este
construită poezia, la muzicalitatea discursului liric și la succesiunea silabelor
într-un vers. În cazul acesta, deși este un poem modernist, elementele de
prozodie sunt asemănătoare celor ce definesc curentul tradiționalist.
Exemplu
Poemul „Joc secund” este structurat în două secvențe lirice, ce corespund
celor două strofe. Asemănător poemelor tradiționale, rima este una
încrucișată, ritmul poeziei este iambic, iar măsura este variabilă, oscilând între
13-14 silabe.
Figuri de stil
Cu ajutorul procedeelor artistice folosite de autor în poezia „Joc secund”, vom
identifica mai ușor sentimentele și gândurile eului liric. Este important să
precizezi faptul că poemul se încadrează în tiparul poeziilor moderniste atât
prin construcție, cât și prin figurile de stil utilizate de către autor.
Cu alte cuvinte, poezia este un text expresiv datorită podoabelor stilistice și
cuvintelor folosite cu sens figurat. Stările interioare ale eului liric sunt
declanșate de asocierea unor semnificații ale cuvintelor folosite cu sens
conotativ.
Exemplu
Pentru a reda viziunea sa asupra creației și asupra lumii, autorul se folosește
de mai multe figuri de stil, printre care se numără epitetele și metaforele.
Specific stilului modernist, autorul modelează construcția frazei într-un stil
original, ieșind din tiparele lirice convenționale.
Astfel, acesta introduce în prima strofă sintagme ce conțin figuri de stil
diferite, cum sunt „ceas dedus”, „calmei creste ” sau „mântuit azur”, ce au rol
atât de metafore inversate, cât și de epitete.
De asemenea, poetul se folosește de metafora „un joc secund mai pur”, ce dă și
titlul poeziei, pentru a-și exprima concepția asupra creației, conform căreia
poezia însăși reprezintă jocul secund.
Și cea de-a doua strofă abundă în figuri de stil, metaforele folosite fiind create
din neologisme sau din termeni abstracți, preluați din limbajul științific:
„harfe răsfirate”, „nadir latent”, „zbor invers”. De asemenea, nu lipsesc
epitetele: „harfe răsfirate”, „clopotele verzi”, sintagme ce au și valoare de
metafore.

Poezie modernistă
Eseul tău trebuie să dezvolte conceptele specifice curentului modernist. Este
important să dai câteva detalii despre perioada în care s-a manifestat acest
curent în rândul poeților români, să identifici și să explici care sunt elementele
tipice ale acestuia. Încadrând poezia la modernism dai dovada înțelegerii unor
concepte operaționale importante, realizând conexiuni cu viziunea poetului.
Exemplu
Modernismul este un curent literar apărut în perioada interbelică, ale cărui
principale trăsături au vizat diferențierea față de lirismul convențional,
ambiguitatea limbajului, versul alb și măsura variabilă. Acest curent literar
este opus tradiționalismului, fiind caracterizat prin ruptura de istorie, libertate
de exprimare și originalitate.
Spre deosebire de tradiționalism, care tratează teme precum lumea satului
românesc sau religia ortodoxă, modernismul este inspirat din viața citadină,
printre temele recurente numărându-se aspirația spre regăsirea echilibrului
originar, explorarea dragostei, tema creației sau setea de cunoaștere.
Ion Barbu este unul dintre poeții reprezentativi pentru modernismul
românesc. De profesie matematician, Dan Barbilian a intrat în lumea
literaturii românești cu pseudonimul Ion Barbu. Poeziile sale sunt originale,
reprezentând ermetismul, o variantă extremă a modernismului, care se
caracterizează prin crearea de metafore complexe, construcții sintactice
neobișnuite sau încifrarea mesajului poetic.
Tema poeziei este una specifică modernismului, ea fiind reprezentată de ideea
autocunoașterii și cea a lumii purificate prin reflectarea în oglindă, exprimând
concepția autorului despre artă și rolul artistului în lume. Prin intermediul
poemului „Joc secund”, autorul explorează lumea poetică, dar și cea
înconjurătoare, prin introspecție și autoreflecție.
Elemente moderniste, cum sunt construcțiile originale ale textului, ce nu
respectă structura tradițională a frazei, regăsim în prima secvență lirică,
echivalentul primei strofe, ce are un caracter descriptiv și nu conține niciun
predicat. Metaforele utilizate de către autor sunt și ele specific moderniste,
fiind greu de descifrat și conținând mai multe idei și concepte încriptate,
inspirate din cariera matematică a poetului.
Prima strofă exprimă universalitatea lirismului, transmițând ideea că poezia
este atemporală. Autorul descrie procesul de materializare a poeziei în
realitate, destructurând concepte, analizându-le sub propria lupă, în oglindă și
remodelându-le după bunul plac, transformând elementele concrete în
elemente abstracte. Specifice modernismului sunt și sintagmele ce conțin
figuri de stil diferite, cum sunt „ceas dedus”, „calmei creste ” sau „mântuit
azur”, ce au rol atât de metafore, cât și de epitete.
Apartenența poeziei la modernism poate fi observată încă din primele versuri,
în care este exprimată concepția autorului despre poezie, una asemănătoare cu
cea a lui Platon. Potrivit acesteia, arta nu este nimic altceva decât o copie a
ideilor, lumea fiind împărțită în două componente, cea a realității
înconjurătoare, descrisă prin „calma creastă” și cea a ideilor, reprezentată de
„adâncul crestei”. Transcenderea dintr-o lume în alta se realizează doar prin
analiza și introspecția poetului, care se face în oglindă, descrisă prin metafora
„grupurile apei”.
În opinia lui Barbu, artistul are rolul de a separa lumea omului de lumea
frumosului și a artei, a poeziei. Potrivit poetului, arta este o copie a realității,
însă una mai pură și mai apropiată de universul ideilor. Acest concept este
redat prin metafora „un joc secund mai pur”. Poetul face referire și la
respingerea formelor tradiționale de artă, a poeziei tradiționaliste, prin
metafora înecării „cirezilor agreste”, motiv des întâlnit în poeziile ce se
încadrează în acest curent.
Cea de-a doua strofă corespunde celei de-a doua secvențe lirice și transmite
ideea că sursele de inspirație ale poetului trebuie căutate în realitatea concretă
și nu în universul ideilor. Primul vers debutează cu invocația „Nadir latent!”,
utilizată cu scopul de metaforă-simbol pentru creator. Nadirul reprezintă un
punct imaginar pe bolta cerească, opus zenitului, ce descrie poziția inferioară a
Soarelui, înainte de a apune.
Astfel, sintagma sugerează puterea subconștientului, care are capacitatea de a
produce opere de artă. Rolul poetului este acela de a sintetiza ideile și de a
duce poezia pe noi culmi, căutând inspirație în realitatea înconjurătoare. Cei
care nu se ridică la aceste idealuri sunt departe de a crea arta, potrivit
sintagmei „zbor invers le pierzi”.
Elementele moderniste în cea de-a doua strofă sunt observabile prin
intermediul metaforelor: „harfe răsfirate”, „nadir latent” și „zbor invers”, dar
și al neologismelor ce descriu termeni abstracți, preluați din limbajul științific:
„nadir”, „latent”, „însumarea”, „dedus”.
La fel ca și în prima strofă, autorul iese din tiparele scrisului convențional, iar
prin construcția frazelor reușește să modeleze cuvintele după bunul plac. Ca
exemplu sunt construcțiile „calmă creastă" sau „mântuit azur", care au în text
atât valoare de epitete, cât și de metafore inversate.

Relații de opoziție
Relațiile de opoziție din cadrul poeziei exprimă raportul dintre elementele
lirice antitetice, care apar în text pentru a evidenția semnificațiile cuvintelor
sau ale secvențelor poetice, dar și arta poetică. În acest caz, poți să menționezi
faptul că autorul se folosește de acestea pentru a-și exprima viziunea asupra
lumii și a artei.
Exemplu
În poezia „Joc secund”, a lui Ion Barbu, regăsim mai multe relații de opoziție,
una dintre acestea fiind cea dintre cele două lumi prezentate de către autor:
realitatea ideilor și realitatea înconjurătoare, descrise în prima strofă prin
sintagmele „calma creastă” și „adâncul crestei”. Potrivit autorului, rolul
artistului este de a face legătura între cele două lumi opuse, care se realizează
liric prin motivul oglinzii, folosit ca mijloc de autoanaliză.
Astfel, poetul este cel ce are abilitatea de a transpune ideile în lumea
înconjurătoare. O altă relație de opoziție care se întâlnește în poem este cea
dintre spațiul terestru, descris prin sintagma „calma creastă” și spațiul
acvatic, la care poetul face referire prin sintagma „în grupurile apei”.

Încheiere
Concluzia trebuie să sintetizeze conținutul eseului, dar poate include și o
opinie personală sau părerea unui critic literar. În cazul acestei opere,
încheierea poate rezuma principalele observații pe care le-ai prezentat în
cuprins.
Exemplu
În concluzie, poezia lui Ion Barbu, „Joc secund” este una dintre cele mai
reprezentative pentru curentul modernist în literatura română. Aceasta
descrie procesul creator al artistului, în încercarea de a aduce la viață
adevărate opere de artă, ce ies din tiparele convenționale. Viziunea modernistă
a autorului reflectă ideea creării prin explorarea sinelui, aceasta fiind singura
rețetă prin care se poate atinge cea mai pură formă de artă.