Fantana dintre plopi de Mihail Sadoveanu - relația între două

personaje

Mihail Sadoveanu se încadrează în seria marilor povestitori romani, ca și Ioan

Neculce si Ion Creanga. El scrie în perioada interbelica o opera caracterizata, în
primul rand prin vastitate, find considerat întemeietorul romanului istoric în literatura
romana. Vătoroase sunt, deopotriva, și scrierile sale sociale, dintre care se remarca
volumul de povestiri Hanu Ancuței. Volumul de povestiri este publicat, fragmentar
inițial, în revista Viata românească, intre 1924-1925 ulterior, în 1928, apare integral,
în volum, primind aprecieri din partea criticilor literari ai vremii. Structural,
culegerea este alcătuita din 9 povestiri, aparent independente, relatate însă de
naratorii oaspeți ai aceleiași locații, un spațiu prielnic depănării firelor narative, la o
cana de vin dinaintea unei mese îmbelșugate.
Povestirea este o specie a genului epic, de scurta întindere, cu un singur fir narativ,
în care se relatează la persoana I, din punctul de vedere al unui povestitor subiectiv,
martor sau personaj al întâmplării.
Din punct de vedere al tehnicii narative, Sadoveanu urmează un model celebru,
povestirea în rama sau povestirea în povestire, cunoscut din literatură universala,
utilizat în opere literare ca Decameronul, de Baccacio. Cele 9 povestiri la han sunt
inserate în narațiunea propriu-zisa de către 9 naratori, care le relatează, find personaje
sau martori la întamplări reale. Rama se constituie ca un element de unitate,fixând
locul,timpul și durată desfăsurării acțiunii.
Spațiul este fixat la începutul volumului, la Hanu-Ancutei, "care nu era han, era
cetate". Aşezat la răscruce de drumuri (destine), hanul este un loc de petrecere,
ocotitor ca o cetate şi cunoscut călătorilor din vremurile vechi, ale celeilalte Ancute.
Valoarea simbolică a hanului este aceea a unui centru al lumii, loc de întâlnire a
diferitelor destine şi poveşti ale unor oameni din diverse straturi sociale. Zidurile
hanului-cetate au valoarea simbolică a granițelor între lumea realului şi lumea
povestirii. El este cadrul unora dintre întamplările relatate şi are chiar rolul unui
personaj ce rezonează la trăirile povestitorilor ,,îl simtise şi hanul -căci se înfiora
prelung".
Timpul este mitic, asfel, naratorul plasează poveștile "cândva demult, "într-o
toamna aurie ", "în anul când au fost ploi năprasnice de Sânt-Ilie si spuneau oamenii
ca au văzut balaur negru deasupra Moldovei" Indicii fabuloși prezenți au rolul de a
introduce lectorul în atmosfera de poveste, ruptă de contingent, departe de timpul
profan al prezentului.
 A patra povestire, "Fântana dintre plopi", are ca tema iubirea tragica, materializata
prin suferință și sacrificiu în numele dragostei.
Rama prezintă imaginea hanului sub lumina aurie a soarelui în asfințit si pe Ancuța,
care aprinde focul în vatra magică, pregătind cadrul unei noi poveşti.
Oamenii de la han zăresc pe drumul pustiu un călăreț care venea parcă din adâncul
timpului trecut. Ajungând la han, drumețul cărunt, cu mustăcioară tunsa şi barbă
rotunjită, se dovedește a fi căpitanul Neculai Isac, vechi prieten al comisului lonită.
Îndemnat de prietenul regăsit, Neculai Isac narează o dramă petrecuta in tinerețe, o
aventură de dragoste, în urma căreia a pierdut ochiul drept. Aceasta povestire în
povestire respectă toate momentele subiectului, iar narațiunea la pers. I implică două
planuri: - reprezentarea evenimentelor trăite în tinerețe (timpul narat) şi analiza
faptelor din perspectiva maturității (timpul narațiuni).
Expozițiunea povestirii fixează timpul "acum doua zeci și cinci de ani", locul 'tot
aici, la han" și un succint portret al protagonistului "om buiac și ticălos", "umblăm și
negutăm vinuri" Pe când ; ducea butoaie cu vin spre ținutul Sucevei, într-o toamnă,
tânărul poposise la Hanu-Ancuței
Intriga: într-o zi, se întalneşte un grup de tigani care incercau să prindă pește. O
fata de optsprezece ani, cu fustă roşie, pe nume Marga, îl tulbura peste masură.
Inconjurat de intreaga ceata, el aruncă câte un ban de argint fetei şi unui tigan batran,
Hasanache, care se intereseazå e drumurile boierului.
Desfaşurarea actiuni va urmari povestea de dragoste dintre Neculai si Marga
-aparitia fetei, a doua zi de dimineață la han-intalnirea amoroasa de la "fantana dintre
plopi", -promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul fetei, a doua intalnire a lor si
destainuirea fetei indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre rudele ei
pentru a-l atrage in cursa si a-I jefui pe negustor.
Punctul culminant ctiunea atinge punctul culminant in momentul luptei dintre
Niculae Isac si tigani, in cursul careia isi pierde si un ochi.
Marga îl aşteaptä neliniştita in intuneric si, in timp ce el o ajuta sa imbrace blănita,
fata i destăinuie ca unchiul Hasanache o pusese să il atraga in locul acela pustiu.
Hasanache şi doi frati ai săi plănuiau să il ucidă ca să i ia banii. Cánd işi dă seama ca
aceştia o auziseră, Marga il indeamna să fugă, cu glasul încărcat de groază. in lupta
cu atacatori, Neculai işi pierede un ochi, dar reuşeşte sa il impuşte pe unul dintre ei,
în timp ce cainele sau, Lupei, îl ,,rupea pe celălalt,,.
Deznodământulli infrange pe pradatori, dar acestia o omorasera deja pe Marga. Cu
ochiul teafăr, zăreşte lumina de la han şi incepe să strige cu disperare. Oameni de la
han ies cu făclii şi pornesc cu totii inapoi. Pe colacul fântanii lucea sânge proaspăt,
semn că tiganii omorâseră fata pentru că ii trădase si o aruncaseră în fântână.
Ascultătorii acestei groaznice istorisiri rămaseră ,tăcuti si mâhniti". Fântâna nu
mai exista, se darâmase ,,ca toate ale lumii".
Episodul final are ca simbol cenuşa (.Focul se stinsese") sugerând timpul intrat in
amintire şi imaginea lui Neculai Isac care privea tintă in jos, in neagra fântână a
trecutului"