Fântâna dinte plopi

”Fântâna dintre plopi” face parte din volumul de povestiri ”Hanul-Ancuței”, apărut în
anul 1928, care conține un număr de 9 narațiuni. Nota subiectivă este dată de teme și de
stuctura ei, precum și de comportarea personajelor și de relațiile dintre ei. Opera aparține
curentului realist-clasic și epocii Marilor Clasici.

O trăsătură care face posibilă încadrarea textului în acest curent este specia literară.
Povestirea este o operă epică cultă de mică întindere, în care relatarea se face la persoana I,
subiectiv, se prezintă un singur fapt din trecut. Atenția naratorului se îndreaptă asupra
acțiunii.

O altă trăsătură care face posibilă încadrarea textului este tema.Tema este iubirea
pătimașă care nu se poate înplini.

Un element relevant este timpului narativ ”Fântâna dintre plopi” este o povestire în
ramă, că începe prin prezentarea locului, a peisajului, în care se află Hanul-Ancuței. Portretul
călărețului care sosește la han și care este recunoscut de comisul Ioniță de la Drăgănești,
acesta nefiind altcineva, decât Neculai Isac, căpitan de mazili, prietenul său de tinerețe.

Un alt element relevant este spațiul povestirii care are valoare mitică: el este primit și
poftit la o ulcică de vin. Incipitul se termină cu această secvență, după care urmează istorisirea
căpitanului Neculai Isac.

Primul episod semnificativ reprezintă întâmpările narate de el care s-au petrecut cu

25 de ani în urmă, când a sosit la han, în drumul său spre Suceava, unde ducea vin din Țara de
Jos. El a fost supărat, că a fost părăsit de iubita sa. Pe malul Moldovei întâlnește niște țigani
veniți la pescuit. O cunoaște pe Marga, o țigăncușă de 18 ani, de care se îndrăgostește.

Al doilea episod semnificativ este atunci când a doua zi, înainte ca Neculai Isac să
plece de la han, Marga îl așteaptă să-i mulțumească și să arate ciuboțelele pe care și le
cumpărase cu banii primiți. După ce duce vinul, la întoarcere sa întâlnește cu țigăncușa.
Marga, la fântâna dintre plopi. Trece din nou la același loc. La nouă întâlnire, Marga îi spune
planul diabolic pus la cale de țigani, de a-l omorî și de a-i lua banii și calul, ei vine prea târziu,
pentru că este auzită de cei trei țigani care îl rănesc pe căpitan, și o ucid pe Marga. Neculai
Isac își pierde un ochi, iar Marga este aruncată în fântâna dintre plopi după ce a fost ucisă.

Există 2 narațiuni. Una se referă la cadrul natural în care se află hanul, și este realizată
la persoana I de către un personaj-martor. Cealaltă este narațiunea propriu-zisă aparținând
unui personaj al povestirii, lui Neculai Isac, el fiind și narator și erou al întâmplărilor.
 Nota originală a viziunii scriitorului este că faptele sunt prezentate într-o aură
legendară, iar naratorul respectă un ceremonial al spunerii, având captarea atenției și a
emoției, și menținerea suspansului.

Viziunea despre lume este una personală și aparține personajului narator și protagonist,
dar și ascultătorilor care împărtășesc opinia acestuia.

În concluzie, putem spune că această povestire, din volumul ”Hanul-Ancuței” de

Mihail Sadoveanu, se caracterizează printr-un echilibru atât ca structură, cât și ca limbaj, totul
fiind prezentat cu o puternică notă de subiectivitate.