Mihail Sadoveanu- Hanul Ancuței

Apariția - Volumul Hanul Ancuței a fost publicat în 1928

Acțiunea
Opera “Hanul Ancuței” cuprinde povestiri structurate in 9 capitole.
In primul capitol, intitulat “Iapa lui Voda”, comisul Ionița ajunge la han calare pe un cal.
Întâmplarea povestita face referire la iapa din care se trăgea acest cal și care se petrecuse
pe vremea lui Mihai Vodă Sturza. Comisul se întâlnește cu un boier căruia îi relatează că are
niște probleme cu un proces si ca se duce la Voda ca sa-l ajute. Daca acesta nu va vrea,
atunci îl va pune sa ii pupe iapa. Ajuns însă la curtea domneasca, acesta își dă seama că
boierul cu care a vorbit era însuși Voda.
Al doilea capitol se numește “Haralambie” . Aici se vorbește despre un haiduc care este
ucis de către fratele sau, Gheorghe. Oamenii aveau de suferit din cauza lui Haralambie, dar
nimeni nu-l putea prinde. Astfel, haiducul se refugiază în casa lui Gherman si afla ca acesta
era chiar tatăl sau. După ce oamenii lui Voda i-au înconjurat casa, Gheorghe l-a doborât si i-a
dus lui Voda capul lui Haralambie.
A treia povestire se intitulează “Balaurul” . De data aceasta, moș Leonte relatează o
istorisire de când era tânăr si văzuse un balaur. Este vorba despre un boier care se
căsătorise de mai multe ori , iar soțiile muriseră mai puțin ultima. Aceasta devenea pe zi ce
trece mai frumoasa. Tatăl lui Leonte i-a citit in zodii boierului, dar acesta se temea sa nu o
piardă. La un moment dat cerul s-a deschis si a apărut un balaur care a luat-o pe fata. Si
astfel s-a dus si ultima soție a bărbatului boier.
Al patrulea capitol, “Fântâna dintre plopi” , este o poveste de dragoste dintre Neculai,
prietenul comisului Ionița, si o fata de țigan. Aceasta îl ademenește pe Neculai la fântâna
dintre plopi, pentru ca ceilalți țigani sa vina si sa-i fure banii. Totuși, fata nu poate sa lase sa
se intample asa ceva si ii spune, dar prea tarziu. Dupa ce a fost fugarit de tigani, acesta
ajunge la han, ranit, pierzandu-si un ochi.
In al cincilea capitol, numit “Cealalta Ancuta” , se prezinta o alta poveste de dragoste, de
data aceasta intre Todita Catana, un razes, si o fata de boier, numita Varvara. Acesta era
urmarit si urma sa fie prins la un pod. Insa, Ancuta l-a pacalit pe tatal razesului, Costea, si a
plecat cu cei doi in Ungaria.
Al saselea capitol, intitulat “Judet al sarmanilor” , prezinta viata ciobanului Constantin
Motoc. Acesta poposeste la hanul Ancutei si isi aduce aminte de un prieten de-al sau,
Raducan Chioru. Acesta ii fura sotia, dar Motoc reuseste sa se razbune in ziua in care se
intalneste cu el la biserica.
 Al saptelea capitol se numeste “Negustor Lipscan” . In acest capitol, un negustor care
transporta marfa din Lipsca le povesteste Ancutei si oamenilor din han, cum arata un tren,
casele nemtesti si cum se imbraca oamenii din Germania.

In al optulea capitol, numit “Orb sarac” , este relatata povestea unui orb, spusa de acesta
si de batrana care il ingrijea. Intr-un final, Ancuta il recunoaste, numele acestuia fiind
Constandin. Ultimul capitol, intitulat “Istorisirea Zahariei Fantanaru” , cuprinde o poveste de
dragoste. Istorisirea incepe cu dorinta unui boier de la Pastraveni, de a crea o fantana in
mijlocul unei paduri pentru Voda . Fata domnului Dimanchi se indragosteste de Ilies Ursachi,
dar tatal sau nu este de acord. La sfatul lui Zaharia Fantanaru, acestia se ascund in coliba
pregatita pentru domnitor. Dupa ce Voda ajunge, acestia ii explica totul, astfel incat au fost
in final binecuvantata.

Personaje- Neculai Isac este personajul principal și naratorul povestirii ,, Fântâna

dintre plopi,,. Portretul său este realizat din două perspective= a prezentului și a trecutului.
Din perspectiva prezentului este caracterizat în mod direct de comisul Ioniță, naratorul
povestirii-cadru= un om ajuns la maturitate, cu suferința vie în ,,ochiul închis și strâns,, .
Se spune despre el că făcea orice pentru o femeie , lucru confirmat de Neculai însuși,
portretul personajului întregindu-se odată cu autocaracterizarea. Sunt scoase în evidență
tinerețea și lipsa de chibzuială specifică vârstei, dar și seriozitatea cu care își duce la
îndeplinire treburile.
Prin descrierea vestimentației, se scoate în evidență statutul social de om înstărit. De
asemenea, este prezentat drept un tânăr îndrăgostit, care se ține de cuvânt, ceea ce o
impresionează pe Marga și o determină să-i spună adevărul. La finalul povestirii cititorul
realizează că suferința omului pare permanentă.

Repere spațio-temporale- Acțiunea se petrece la hanul Ancuței, un loc magic, propice

poveștilor, un loc în care personajele se simt în siguranță.
Timpul este reprezentat de trecutul îndepărtat, un timp magic, în care trecutul și prezentul
se întrepătrund. Permanent Ancuța de-acum este comparată până la identificare cu Ancuța
cealaltă, mama ei, ceea ce sugerează nedeterminarea temporală și posibilitatea continuării
spunerii poveștilor.