Baltagul- Mihail Sadoveanu

Specie literară= Având ca trăsături amploarea acțiunii, desfășurarea pe mai

multe planuri, conflictul complex, prezența unor personaje numeroase si
realizarea unei imagini ample asupra vieții, opera literară ,,Baltagul” aparține
speciei literare roman.
Trăsături = este considerat un roman realist mitic.
Tema romanului= Specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a
simti si a reacționa în fața probabil ilustrează lumea arhaică a satului românesc,
sufletul țăranului moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradițiilor si al s
emelor , apărând principii de viață fundamentale, statornicite din vremuri
imemoriale. În prim-plan se află căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan, Vitoria Lipan, sotia acestuia, reconstituind drumul parcurs de
acesta, pentru aflarea adevărului și săvârșirea dreptății, însoțită fiind de
Gheorghiță, fiul său.
Perspectiva narativă= este una obiectivă, narațiunea făcându-se la
persoana a III-a, de către un narator omniscient și omniprezent, care
reconstituie, prin tehnca detaliului și prin observație, lumea satului si acțiunile
Vitoriei. La parastas, Vitoria preia rolul naratorului și reconstituie crima pe
baza propriilor deducții, făcându-i pe cei doi criminali să-si recunoască vina în
fața satului și a autorităților.
Romanul este structurat in șaisprezece capitole, cu acțiune desfășurată
cronologic, urmărind momentele acțiunii.
Prima parte, capitolele I-VI, prezintă frământările Vitoriei în așteptarea
soțului și pregătirile de drum, incluzând expozitiunea (prezentarea satului
Măgra Tarcăului, portretul fixic al Vitoriei care își așteaptă soțul) și intriga
(frământările femeii și pregătirile de drum).
Partea a doua, capitolele VII-XIII, conține desfăsurarea acțiunii și prezintă
drumul parcurs de cei doi în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei întâlnesc un botez si
o nuntă, elemente ce prevestesc îmnormântarea din final.
 Partea a treia, capitolele XIV-XVI, prezintă sfârșitul drumului, ancheta poliției,
îmnormântarea, parastasul, pedepsirea ucigașilor. Punctul culminant este
reprezentat de reconstituirea fidelă a scenei crimei făcută de Vitoria, care-I
surprinde chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Deznodământul îl
surprinde pe Bogza cerându-i iertare ,,femeii mortului” si faptul că viața merge
înainte, Vitoria plănuind ce se va întâmpla de acum încolo în familie.
Personaje= Vitoria Lipan roi - personaj principal si figura reprezentativa de erou
popular, intruneste calitatile fundamental ale omului simplu de la tara, in care se
inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a
datinilor "ea nu e o individualitate, ci un exponent al spetei" (George Calinescu).
Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol pentru taranul roman.
Portretul moral reiese in mod indirect, din ganduriuratatea ei femeia cerca sa
patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul".
Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor si dupa experienta sa
morala, intuitiva si actioneaza in functie de acestea. Primele semne rau-
prevestitoare sunt visele: unul care a "impuns-o in inima", i-l arata "pe Nechifor
Lipan caiare cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape",
iar alta data l-a v le, faptele si vorbele e nei, naratorul conturand, la inceput,
trasaturile din exterior spre interior. Gandindu-se la sotul sau, plecat la Dorna sa
cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata
devenind launtrica, "acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute", ceea
ce sugereaza o autoizolare de lumea din jur. Nelinistea femeii este cauzata de
intarzierea "peste obicei", de 73 de zile, a lui Nechifor Lipan si ea incearca sa
intuiasca ce s-ar fi putut intampla cu barbatul ei: "in sing isat rau, "trecand calare
o apa neagra... era cu fata incolo".