Baltagul

de Mihail Sadoveanu
– particularitati narative –

Romanul este specia genului epic in proza,de mare intindere,cu o

actiune ampla ce se desfasoara pe mai multe planuri narative si un conflict
complex ce implica mai multe personaje.
Romanul traditional “zugraveste o lume omogena si rationala,
in care valorile obstei se dovedesc in stare sa le integreze pe cele individuale”
si “morala tuturor este una si aceiasi cu morala individualitatii” (N.
Manolescu, “Arca lui Noe”.)
Mihail Sadoveanu, “Ştefan cel Mare al literaturii române" cum
i-a spus George Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreţie constă în
densitatea epică şi grandoarea compoziţională. Principala tema a epicii
sadoveniene este viata satului romanesc, întrucât "ţăranul român a fost
principalul meu erou", dupa cum mărturisea Sadoveanu într-un discurs ţinut
la Academia Română.
Publicat in anul 1930, romanul traditional “Baltagul” este,asa
cum spunea George Calinescu “una dintre cele mai bune scrieri ale lui
Sadoveanu”, “un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu”.
Acest roman traditional este unul de tip obiectiv, avand un
narator omniscient ce nareaza evenimenele la persoana a III-a, dintr-o
perspectiva obiectiva, cu o focalizare zero si viziunea “ dindarat”.
Sursele de inspiratie ale acestui roman sunt reprezentate de
baladele populare (Miorita,Salga,Dolca) din care Sadoveanu preia teme si
motive literare, conceptia asupra vietii si asupra mortii, idee de implinire a
dreptatii si legatura dintre om si animalul credincios.
 Tema romanului este constituita de cercetările întreprinse de
Vitoria Lipan pentru identificarea şi pedepsirea ucigaşilor soţului ei, pe
fundalul satului moldovenesc de munte.
Titlul este simbolic si denumeste o arma alba ce este atat arma a
crimei cat si arma justitiara prin care se face dreptate.
Din punct de vedere al cronotopului, acţiunea este plasată între
două sărbători creştine, de la Sfântul Dumitru până la Sfântul Gheorghe.
Spaţiul este vast, de la Măgura Tarcăului până în bălţile Jijiei, la Vatra Dornei,
la Suha şi Sabasa.
Din punct de vedere structural, romanul are 16 capitole, dispuse
in trei mari parti. In primele sase capitole identificam asteptarea Vitoriei,
stapanita de neliniste, si totodata conturarea monografiei satelor de la munte. In
urmatoarele sase capitole se evidentiaza cautarile Vitoriei, ce trimit la viata
satului prin numeroase pagini de etnografie si folclor, iar in ultimele capitole
munteanca incepe infaptuirea actului dreptatii.
Actiunea romanului este simpla, avand un singur fir narativ,si
anume acela al drumului parcurs de Vitoria in cautatea sotului sau, Nechifor
Lipan, care era plecat la Dorna sa cumpere oi si nu se intoarse cand ar fi trebuit.
Frământându-se pentru întârzierea bărbatului ei, Vitoria crede că
primul semn rău este atunci când îl visează pe "Nechifor Lipan călare, cu
spatele întors cătră ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape", iar altă dată îl
visase “trecând călare o apă neagră”ceea ce înseamnă că ceva rău s-a
întâmplat cu Nechifor. Atunci când cocoşul "se întoarse cu secera cozii spre
focul din horn şi cu pliscul spre poartă", Vitoria înţelege că Nechifor "nu vine",
deoarece "cucoşul dă semn de plecare bucluc" si se hotaraste sa plece in
cautarea lui. Drumul pe care il parcurge se asociaza cu motivul labirintului si
este unul simbolic. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea
barbatului ei, iar in punctul culminant al romanului aceasta gaseste ramasitele
lumesti ale lui Nechifor si, indurerată, anunţă autorităţile şi pregăteşte cele
necesare înmormântării creştine.
La praznic sunt invitati Calistrat Bogza si Ilie Cutui, suspectii
principali.Vitoria ii interogheaza metodic si cu tact, supunandu-i unui atac
psihologic, determinandu-i sa marturiseasca crima. O data aflat adevarul,
criminalii sunt pedepsiti : Calistrat Bogza este ucis de Gheorghita cu baltagul si
de cainele Lupu, iar Ilie Cutui este arestat.
In acest roman, conflictele sunt de doua tipuri: conflictul
interior, tradus prin neliniştea Vitoriei determinatǎ de întârzierea inexplicabilǎ
a soţului si conflictul exterior, manifestat intre eroina si ucigasii sotului sau.
În romanul “Baltagul”, Sadoveanu conturează imaginea unei lumi
străvechi, în care oamenii respectă rânduiala, trăind în armonie cu natura. O
exponentă a acestei lumi este şi Vitoria Lipan, soţia lui Nechifor Lipan, oier din
Măgura Tarcăului. Numele ei sugerează ideea de izbândă (“victorie”) în lupta
cu viaţa, cu ucigaşii. Încă din expoziţiune, autorul îi conturează un sumar
portret fizic: “ochi căprui, aprigi”, păr castaniu. Eroina este surprinsă în trei
ipostaze diferite: mamă şi soţie, gospodină şi “detectiv”. In primele doua
ipostaze, de mama,sotie si de gospodina, Vitoria da dovada de chibznuinta, fiind
iubitoare si severa in egala masura, iar in ceea ce priveste gospodaria, este
inzestrata cu priceperea de a-i asigura bunul mers,in lipsa lui Nechifor. Ca
detectiv, protagonista acheteaza disparitia si moartea sotului sau pe cont propriu,
ascultandu-si intuitia feminina pe langa sfaturile celorlalte persoane.
In concluzie, Sadoveanu reuseste sa zugraveasca in
“Baltagul”,roman traditional, o lume mitica,omogena,prin sursele de inspiratie
si tehnicile narative,transmitand mesajul ca raul este intotdeauna pedepsit.
Schema:
1. Def roman + def roman traditional
2. Despre Sadoveanu si creatia sa
3. Despre “Baltagul” in general
4. Perspectiva narativa
5. Surse de inspiratie
6. Tema
7. Titlu
8. Structura
9. Mini-rezumat
10.Conflictele
11. Despre Vitoria
12.Concluzie