BALTAGUL

Tema și viziunea despre lume

Scris în doar 17 zile și publicat în anul 1930, romanul ,,Baltagul'' se situează, în opera
sadoveniană, după câteva volume cu un puternic caracter descriptiv, în care natura, cu toate
manifestările ei tainice sau tumultuoase devine dominantă ca tematică. Este ,,probabil singurul
roman obiectiv'' al scriitorului și aduce o formulă românească inedită în peisajul epicii
interbelice,și anume polimorfismul structurii, adică ,,amestecul de roman realist și narațiune
arheipală grefată pe un scenariu polițist'' (Carmen Matei Mușat).
Apariția acestuia în 1930 face posibilă încadrarea lui într-o opera interbelică.În cadrul
acesteia,se reunesc mai multe tipuri de romane.Se poate încadra ca un roman realist,întrucât se
întâlnesc trăsăturile acestuia:Prezența veridicității faptelor personajelor ce se pot încadra cu
ușurință în multiple tipologi,prezența elementelor spațiale și temporale ce sunt reale,existența
unei realități sociale și prezența finalului închis al romanului.
Critica literară a vremii a punctat încă de la început faptul că opera sadoveniană se remarcă
prin singularitate, unicitate, G. Călinescu apreciind în ,, Istoria literaturii române de la origini
până în prezent'' faptul că romanul ,,Baltagul''este ,,una dintre cele mai bune scrieri ale lui
Sadoveanu''.
Astfel, o geografie mitică se ascunde sub una reală, cu toponime identificabile pe hartă și, în
același timp, un scenariu mitic ce se camuflează în traseul căutării lui Nechifor Lipan. În 
realitatea lumii evocate de Sadoveanu se împletesc cele trei mituri fundamentale: mitul mioritic,
mitul zeiței Isis și mitul coborârii în Infern al lui Orfeu.  
Se prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor,
ocupațiile, tradițiile și obiceiurile,  având în prim-plan  căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis
pe Nechifor Lipan. Se reconstituie drumul parcurs pentru elucidarea adevărului și săvârșirea
dreptății. Roaman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regăsesc aici:
viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii și înțelepciunea.
Caracterul mitic și tradițional al acestei opere este justificat prin faptul că acțiunea se
petrece într-un sat de munte din Moldova, Măgura Tarcăului, personajele fiind din categoria
țăranilor,ceea ce demonstrează caracterul realist al romnului. În cadrul romanului, se prezintă o
mulțime de datini, obiceiuri și tradiții, iar limbajul folosit este unul popular și regional, fiind
prezente regionalisme specific zonei Moldovei.
Caracterul obiectiv este redat prin prezența perspectivei narative obiective, cu viziune
˶dindărăt” și focalizare 0, evenimentele fiind relatate de un narator omniscient, omniprezent,
omnipotent, narațiunea realizându-se la persoana a III-a.
Principala sursă de inspirație pentru acest roman este reprezentata de balada populară
,,Miorița'',relația romanului cu balada, fiind sugerată chiar de scriitor prin motto: ,,Stapâne,
stapâne,/ Mai chiama ș-un câne...''.Inspirate de balada populara sunt și elementele precum:
motivul complotului, asocierea Vitoriei Lipan cu măicuța batrană, asocierea lui Gheorghița cu
ciobanașul moldovean, asocierea câinelui credicios cu Miorița. Personajele romanului devin
întruchipări ale ipostazelor din baladă, fiind antrenate într-o acțiune complexă, ce urmează firul
epic al scrierii populare, concentrate asupra unuia dintre cele patru mituri fundamentale ale
literaturii române,mitul mioritic. Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii de către
personaje, tradițiile pastorale, dar și comuniunea om-natura.
Tema literară a acestui roman este căutarea și aflarea adevărului. În strânsă legătură cu
multiplele coduri de lectură pe care le permite, tema romanului ,,Baltagul''  are un mare grad de
generalitate, relația dintre condiția omului care trăiește în zone de interferență a lumii vechi cu
cea nouă. Din această temă complexă derivă teme adiacente, complementare: iubirea, familia,
destinul, moartea, inițierea.
Viziunea despre lume,  înfățișată  în  acest  roman,  se  integrează  în  ampla  perspectivă
pe care o oferă Sadoveanu în întrega sa creație. Echivalențele dintre
ordinea cosmică și cea umană sunt concetrate 
într-o legătură universală, denumită ,,rânduiala''. Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii
autohtone se confruntă cu lumea modernă și ezită între două mari tendințe: de a rămâne legat de
izvorul care l-a creat sau de a se desprinde de acesta. 
Titlul romanului este simbolic, întrucât, în mitologia autohtonă, baltagul este arma menită
să înfăptuiască dreptatea, fiind o unealtă justițiară.  Din punct de vedere etimologic, termenul
,,baltag'', un obiect simbolic ambivalent poate proveni din grecescul ,,labris'' care înseamnă
secure cu două tăișuri dar și labirint, un labirit exterior reliefat de traseul sinuos parcurs de
protagonistă, în căutarea soțului, dar și unul interior, al frământărilor personajului feminin care
parcurge stări afective diverse de la neliniște, la teamă, bănuială, ulterior certitudine.
Există un conflict exterior născut din faptul că, în lumea pură a muntelui, doi străini
veniţi dintr-o vale, săvârşiseră moarte de om, iar, prin acest fapt, ei încălcaseră „rânduiala” fixată
de Dumnezeu la începutul lumii, aşa cum arată legenda iniţială, şi trebuie pedepsiţi. De
asemenea, conflictul interior născut în sufletul Vitoriei pe măsură ce înţelege că Nechifor a
murit, o determină să nu-și găsească liniștea, până când osemintele acestuia sunt puse „în pământ
sfânt”, implicându-l în rezolvarea enigmei și pe fiul său, Gheorghiță.                     
Romanul este structurat pe 16 capitole numerotate cu cifre romane, identificându-se trei
planuri compoziționale.
Primul plan compozițional este de tip liric, fiind prezent în primele șase capitole ale
acestei opere literare, predominantă este descrierea, ca mod principal de expunere, şi situațiile
ce prezintă un lirism accentuat.
Romanul se deschide cu o legenda cosmologica, o istorioară despre naşterea popoarelor,
eveniment care s-a petrecut illo tempore, când Dumnezeu „a pus rânduială şi semn fiecărui
neam”. Printre cei chemaţi la „scaunul împărăţiei” se aflau şi locuitorii munţilor, oameni a căror
existenţă trăită pe înălţimi îi învecinează cu sacrul.
Ajungând însă ultimii la împărţirea darurilor divine, muntenii n-au mai avut ce primi; în
compensaţie, Dumnezeu le-a hărăzit „o inimă uşoară” şi putinţa de a se bucura de tot ceea ce le
oferă viaţa: „Rămâneţi cu ce aveţi. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă uşoară ca să vă
bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; şi s-aveţi
muieri frumoase şi iubeţe”. În virtutea acestei anecdote se desfăşoară acţiunea romanului, în care
totul este pus sub semnul „rânduielii”.Tot aici se prezintă prin intermediul unei ample descriei
satul Măgura Tarcăului,dar și familia Lipan care este alcătuită din Nechifor Lipan,capul
familiei,Vitoria Lipan,soția lui Nechifor Lipan,ți cei doi copii Gheorghiță și Minodora
Intriga romanului este declanșată de lipsa lui Nechifor Lipan care,în preajma sărbătorii
Sfântului Andrei ar fi trebuit să se întorarcă de la Dorna.Vitoria este surprinsă pe prispa casei
torcând, în așteaptarea soțul ei, plecat pentru a cumpăra oi. Femeia este îngrijorată, deoarece
soțul ei lipsea de multă vreme, iar îngrijorarea este accentuată și de semnele venirii iernii.
Primise, la interval de trei zile, două scrisori venite tocmai dinspre Iaşi, din bălţile Jijiei, unde
Lipanii îşi ţineau oile. Nici una nu aducea însă vestea cea bună, atât Gheorghiţă, cât şi baciul
Alexa fiind îngrijoraţi pentru că Nechifor nu ajunsese nici acolo. Femeia observa „semne” rău
prevestitoare, precum cocoșul care cântă cu capul întors spre poartă și visul în care îl vede pe
Nechifor„trecând călare o apă neagră”, conferindu-i o stare tensionată, aflată sub umbrele
incertitudinii cu privire la soarta soțului. .Apelează la ajutorul preotului Dănila ,a babei Maranda
și a subprefectului,pentru a afla vești despre Nechifor,dar fără nici un rezultat.Gheorghiță se
întoarce în preajma Crăciunului,unde perece alături de mama lui sărbătorile de iarnă.
După incheierea sărbătorilor, Nechifor nu apare așa că Vitoria, însoțită de Gheorghiță,
pleacă să îl caute. Această decizie declanșează desfășurarea acțiunii. .Pentru acestă călatorie,
munteanca se pregătește cum se cuvine: ține post negru vinerea, se roagă la Mănăstirea Bistrița la
icoana Sfintei Ana, aranjează casa pe care o lasă în grija Argatului Mitrea, confecționează un
baltag ce este sfințit de părinte și pleacă pe 10 martie.
Planul dramatic este evidențiat în capitolele 7-12, în care se produce un dinamism cauzat de
căutarea permanentă, fiind predominantă narațiunea, ca mod de expunere. Drumul celor doi este
plin de obstacole ,dar aceștia continuă, în ciuda greutăților. La Călugăreni opresc la han, unde
hangiul le spune că Nechifor a plecat de acolo într-o noapte. Vitoria și Georghită îl întâlnesc pe
subprefect la Fărcașa.Acesta mărturisește că nu l-a găsit pe Nechifor.Cei doi înnoptează la
fierarul Pricop.
O primă scenă semnificativă este remarcată atunci când ajung la Borca și participă la un
botez.Vitoria este prezentată ca o păstrătoare a datinilor și obiceiurilor ea este veselă și
vorbăreață fără să spună despre necazurile acesteia. Mamei copilului îi dă bani, iar bebelușului
„un coștei de zahăr”,pentru o viață dulce. La Cruci întâlnesc o nuntă anunțată de vornici ce le
dau să bea și să mănânce în cinstea celor ce se căsătoresc. Acolo,Vitoria participă cu aceeași
bucurie. Succesiunea acestor mari evenimente din viața omului , dă de gândit Vitoriei si
anticipează înmormântarea din finalul romanului.
Ajunși la Vatra Dornei, Vitoria presimte necazul, din cauza vântului ce șuiera. La Sabasa
ei află că Nechifor Lipan fusese văzut cu alți doi ciobani din localitatea Suha și pornesc în
căutarea lor. Îl gasesc pe câinele Lupu,care îi conduce către o cruce,și anume Crucea Talienilor
unde, intr-o rapa, găsesc osemintele răposatului.

O altă secvență relevantă  pentru tema romanului este cea finală, în care Vitoria,
veritabil ”Hamlet feminin”, reconstituie crima și împlinește aproape ritualic dreptatea și
rânduiala tulburate pentru o vreme. Eroina stăpânește prin inteligență, voință si tenacitate, arta
disimulării, o tactică psihologică pe care o aplica pentru toți participanții la praznic pentru a
determina deconspirarea răufăcătorilor. Țese aluzii, il provoacă pe Calistrat Bogza, analizează
baltagul și povestește despre mort ca și cum ar avea o comunicare neștiută ritualica cu acesta. În
punctul culminant, povestește crima și împinge pe Gheorghiță la săvârșirea actului justițiar.
Bogza, lovit în frunte, cu baltagul, de către Gheorghiţă şi sugrumat de câinele Lupu, îşi
recunoaşte fapta, înainte de a muri; Cuţui este arestat de oamenii stăpânirii. Acesta este ultimul
mare moment al romanului, care ar putea fi intitulat „împlinirea rânduielii”.
După aceste fapte,Vitoria intră în posesia turmei furate,hotărăște să se întoarcă la
parastasul de 40 de zile cu Minodora,pe care nu o lasă să se mărite cu un cioban cu casă nouă și
oi in munte”.Ultimele fapte alcătuiesc deznodământul operei.Se observă credibilitatea faptelor
personajelor și finalul închis al romanului,trasături specific curentului realist.
Protagonista romanului este Vitoria Lipan, personaj reprezentativ pentru comunitatea
„locuitorilor de sub brad”, „un exponent al speței” (G. Călinescu) în relație cu lumea arhaică, dar
și o individualitate aparte: „În căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta și aplicație de
detectiv[…].Vitoria e un
Hamlet feminin, care bănuiește cu metodă, cercetează cu disimulație, pune la cale reprezentațiuni 
trădătoare și când dovadă s-a făcut, dă drum răzbunării ”. Vitoria Lipan întruchipează prototipul
unei muntence autentice care are o existență guvernată de datini și tradiții, condiția ei fiind
limitată la rostul gospodăriei și la creșterea copiilor. Ea este inteligentă, credincioasă, harnică, o
bună păstrătoare a datinilor, fiind neștiutoare de carte.
Gheorghiță, unul dintre personajele secundare ale romanului, fiul lui Nechifor și al
Vitoriei este „unul din cei șapte prunci cu care-i binecuvântase Dumnezeu” și din care le
rămăseseră doar doi. Era îndrăgit de mamă, care-l ocrotea și-l apăra ori de câte ori în ochii lui
Lipan erau nouri de vreme rea. El purta „numele adevărat și tainic al lui Lipan”, căruia îi 
moștenise nu numai numele, ci și multe calități, devenind un reprezentant al inițiatului, pe
drumul unei formări spirituale, ce îi va asigura calitățile  devenirii sale ulterioare
Nechifor Lipan este personajul absent care se încadrează în tipologia țăranului înstărit,
gospodar, preocupat de bunăstarea casei. Este un om vesel, căruia îi plac petrecerile.
Romanul ,,Balltagul'' de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic. Criticul Nicolae
Manolescu arata că, deși Mihail Sadoveanu alege ca pretext epic situația din balada populară:
,, doi ciobani ucid pe al treilea ca să-i ia oile'', autorul ,,sacrifică marele ritm al transhumanței
pentru un fapt divers, pentru un accident; demitizează situația originară, privind dintr-un unghi
deloc poetic evenimentul ritual. Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu''. Opera
reunește armonios cele patru mari simboluri ale prozei sadoveniene: roman de dragoste, roman a
inițiatic si ritualic, romanul justițiar si romanul etic.

CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN

 BALTAGUL
Un roman traditionalist de excepție,care scoate în evidență modul în care elementele
modern pătrundeau în viața satului la sfârșitul secolului al XIX-lea este”Baltagul”aparținând lui
Mihail Sadoveanu.Roman interbelic publicat în 1930 are și un caracter mitic,pentru că urmărește
firul epic al baladei”Miorița”.Astfel,romanul se deschide cu un motto:’Stăpâne,stăpâne/mai
cheamă ș-un câne”.De asemenea,ipostazele din baladă sunt reprezentate de personajele din
roman.Ciobănașul moldovean este bîntruchipat de Nechifor Lipan,dar portretul fizic poate fi
sugerat și de Gheorghiță.Întruchiparea măicuței bătrâne este Vitoria Lipan.
Romanul este realist,pentru că timpul și spațiul aparțin realității,acțiunea vizând pătrunderea
elementelor de civilizașie dinspre oraș către sat la finalul secolului al XIX-lea.Zona suprinsă este
Moldova,acțiunea pornind din satul Măgura Tarcăului.Personajele sunt încadrate în tipologia
țăranului de la munte a căror existență este dificilă.În acest sens,în incipitul romanului apare o
anecdota,pe care Nechifor Lipan o spunea la “cumătrii și nunți”.despre profilul ciobanilor.Se
spune că din cauza vieții grele,Dumnezeu nu a mai avut cu ce să îl înzestreze pe oier decât cu
bucurie în suflet și cu femei frumoase și iubețe.
O altă trăsătură a realismului romanului este perspectiva narativă obiectivă,cu
viziune”dindărăt”,cu narator omniscient,omniprezent și cu narațiune la persoana I.
Tema este cătarea și aflarea adevărului,iar romanul are 16 capitole grupate în trei planuri
compoziționale:epic,liric și dramatic.
Acțiunea se petrece în zona Moldovei,primul reper fiind satul Măgura Tarcăului,urmând apoi
să se desfășoare pe o anumită rută până în satul Sabasa.Din punct de vedere temporal se prezintă
plecarea lui Nechifor Lipan la începutul toamnei la târgul de oi de la Dorna,urmând să fie
consemnate alte trei repere temporale,precum Sfântul Andrei,Crăciunul,10 martie și primăvara
când sunt descoperite osemintele lui Lipan.
Personajul principal este Vitoria Lipan.Ea apare pe tot parcursul romanului și se încadrează în
tipologia șăranului de la mnunte,care își duce viața în condiții dificile.
Statutul social al Vitorie este de soție pentru Nechifor Lipan,dar și de mamă pentru
Gheorghiță și Minodora.Vitoria nu părăsise niciodată satul și își petrecea timpul torcând pe
prispa casei,privind către apa Tarcăului,așteptând cu nerăbdare apariția soțului.”El era dragostea
ei de 20 și mai bine de ani.Așa iî fusese drag în tinerețe Lipan,așa iî era drag și acum când aveau
copii mari cât dânșii”.
Referitor la statutul moral acesta reiese din atitudinile personajelor.În afară de calitatea de
soție a Vitoriei,aceasta este și mama a doi copii care mai trăiau din șapte.Cu Minodora se poartă
mai dur,deoarece știe că ea va continua condiția grea a muntencelor,și de aceea consideră că fata
nu trebuie să fie răsfățată.Deoarece Vitoria este neștiutoare de carte pe Minodora o trimite la
Mănăstire pentru a primi educație.Fiind o păstrăttoare a tradițiilor și a credințelor
străbune,Vitoria nu îi permite fiicei sale să iasă din legea veche,așa cum este atunci când fata
vrea să meargă la horă purtând bluză și părul prins în coc,dansînd vals.Tot rigorile vechi o
determină pe Vitoria să nu accepte căsătoria dintre fata ei și fiul dascălului,ci cu un om”cu casă
noua și cu oi în munte”.
Pe Gheorghiă îl prefer,deoarece îi seamăă fizic și poartă numele real al tatălui său.Acesta a
fost rebotezat,întrucât în copilărie fusese bolnav și a fost dat afară pe fereastră nașilor,primind
numele Nechifor.Vitoria își arată iubirea față de soțul ei,strigându-l în taină Gheorghiță.
În așteptarea lui Nechifor,Vitoria stătea singură pe prispa casei și torcea.Aici este unprilej
perfect ca nmaratorul să îi redea chipul muntencei.Era o femeie în plină maturitate cu ochii
căprui în care se răsfângea lumina castanie a părului.Are presimțiri și crede că îi aude
glasul.Știe că acesta nmu poate fi la vreo cârciumă,pentru ca ea era deasupra tuturor,avea într-
însa o putere și o taină pe care Lipan nu era în stare să o deslege.Venea la dânsa ca la apa cea
bună.De aceea nu o crede pe baba Mranda că Nechisor e la o femeie cu ochii verzi.
Vitoria decide să îl caute abia pe 10 martie însoțită de Gheorghiță.Ea cunoaște drumul din
povestirile lui Lipan și din semnele vremii,dovedindu-se o bună cunoscătoare a lumii în care
trăiește.Urmează drumul cu perseverență și luciditate și își conduce băiatul spre
maturizare.Gheorghiță însuși observă că mama asta e fermecătoare.
La Borca și la Cruci,cei doi întâlnesc o nuntă și un botez la care participă veseli.Tot
acolo,Vitoria se arată ca o bună pîstrătoare a datinilor străvechi.Astfel,o scenă semnificativă este
atunci cînd îi oferă bebelușului un coștei de zahăr,dar și bani pentru bunăstarea și norocul
copilului în viață.
În drumul lor întrabă lumea daca nu au văzut un om cu căciulă brumărie,însă la caeste
petreceri arată veselă și limba ascuțită,caci necazurile ei nu trebuie să strice dispoziția
oamenlilor.
După ce se găsesc osemintele lui Nechifor,Vitoria dovedește forță morală,o putere de analiză a
faptelor și a firii oamenilor,prezență de spirit și inteligență.
O altă scenă semnificativă pentru inteligența și forța morală deosebite a protagonistei este
modul în care se face dreptate la parastasulde după inmoprm=ntare.În mod gradat ea creează o
stare de tensiune făptașilor Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Mai întâi îicere Baltagul lui Bogzape
care ăl dă lu Gheorghiță cu mentiunea ca acesta e mai vechi și știe mai multe,dar și că pe el este
scris sânge.Bogza nu înțelege de unde știe femeia,mai ales că acesta susține că Nechifor î-a spus
cât a stat în groapă.alături de osemintele lui.Acesta vrea să scape,dar Gheorghiță îl loveste cu
baltagul în cap.Câinele lui Nechifor se rpede la gâtul criminaluilui și mușcătura îăi este fatală lui
Bogza.Înte de a muri,își recunoaște fapta.În final,femeia se arată eliberată,deoarece aceasta si-a
indeplinit datoria morală,dar este și ferma știind că viața trebuie să iți urmeze cursul firesc.
Referitor la statutul psihologic,Vitoria se arată drept o ființă puternică ce are o deosebită forță
psihică,fiind că știe cum să își ascundă durerea,transformând-o în energia căutării.
Abia când își găsește sotul mort,îsi permite să cederze pentru o clipă,după care va reveni la starea
anterioară ca să-și ducă până la capăt datoria morală.
Cele două personaje devin simboluri ale ciobănașului moldovean și al măicuței bătrâne din
mitul Mioritic,însă devin și niste modele ale vieții dure a țăranilor de la munte.Datorită
perseverenței Vitoriei Lipan,în critica literară Baltagul a fost numit si roamnul unui suflet de
munteancă.

RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

 BALTAGUL

Un roman traditionalist de excepție,care scoate în evidență modul în care elementele

modern pătrundeau în viața satului la sfârșitul secolului al XIX-lea este”Baltagul”aparținând lui
Mihail Sadoveanu.Roman interbelic publicat în 1930 are și un caracter mitic,pentru că urmărește
firul epic al baladei”Miorița”.Astfel,romanul se deschide cu un motto:’Stăpâne,stăpâne/mai
cheamă ș-un câne”.De asemenea,ipostazele din baladă sunt reprezentate de personajele din
roman.Ciobănașul moldovean este bîntruchipat de Nechifor Lipan,dar portretul fizic poate fi
sugerat și de Gheorghiță.Întruchiparea măicuței bătrâne este Vitoria Lipan.
Romanul este realist,pentru că timpul și spațiul aparțin realității,acțiunea vizând pătrunderea
elementelor de civilizașie dinspre oraș către sat la finalul secolului al XIX-lea.Zona suprinsă este
Moldova,acțiunea pornind din satul Măgura Tarcăului.Personajele sunt încadrate în tipologia
țăranului de la munte a căror existență este dificilă.În acest sens,în incipitul romanului apare o
anecdota,pe care Nechifor Lipan o spunea la “cumătrii și nunți”.despre profilul ciobanilor.Se
spune că din cauza vieții grele,Dumnezeu nu a mai avut cu ce să îl înzestreze pe oier decât cu
bucurie în suflet și cu femei frumoase și iubețe.
O altă trăsătură a realismului romanului este perspectiva narativă obiectivă,cu
viziune”dindărăt”,cu narator omniscient,omniprezent și cu narațiune la persoana I.
Tema este cătarea și aflarea adevărului,iar romanul are 16 capitole grupate în trei planuri
compoziționale:epic,liric și dramatic.
Acțiunea se petrece în zona Moldovei,primul reper fiind satul Măgura Tarcăului,urmând apoi
să se desfășoare pe o anumită rută până în satul Sabasa.Din punct de vedere temporal se prezintă
plecarea lui Nechifor Lipan la începutul toamnei la târgul de oi de la Dorna,urmând să fie
consemnate alte trei repere temporale,precum Sfântul Andrei,Crăciunul,10 martie și primăvara
când sunt descoperite osemintele lui Lipan.
Personajele principale sunt Vitoria și Nechifor Lipan.Dacă Vitoria apare pe tot parcursul
romanului,Nechifor este evidențiat prin viziunea femeii,dar și a personajelor cu care aceasta intră
în contact.Dispariția lui determină întraga căutare.
Ei se încadrează în tipologia țăranului de la munte,care își duce viața în condișii dificile.Dar
sunt și oameni cu poftă de viață,așa cum este conturat profilul ui Nechifor Lipan căruia îi plăcea
să spune anecdote la“cumătrii și nunți”.
Statutul social al celor două personaje este de soț și soție,oameni care se respectă și se
iubesc.Nechifor era un cioban înstărit care muncise pentru binele familiei sale și era deseori
plecat de acasă.Vitoria nu părăsise niciodată satul și își petrecea timpul torcând pe prispa
casei,privind către apa Tarcăului,așteptând cu nerăbdare apariția soțului.”El era dragostea ei de
20 și mai bine de ani.Așa iî fusese drag în tinerețe Lipan,așa iî era drag și acum când aveau copii
mari cât dânșii”.
Referitor la statutul moral acesta reiese din atitudinile personajelor.]n afar[ de calitatea de
soție a Vitoriei,aceasta este și mama a doi copii care mai trăiau din șapte.Cu Minodora se poartă
mai dur,deoarece știe că ea va continua condiția grea a muntencelor,și de aceea consideră că fata
nu trebuie să fie răsfățată.Deoarece Vitoria este neștiutoare de carte pe Minodora o trimite la
Mănăstire pentru a primi educație.Fiind o păstrăttoare a tradițiilor și a credințelor
străbune,Vitoria nu îi permite fiicei sale să iasă din legea veche,așa cum este atunci când fata
vrea să meargă la horă purtând bluză și părul prins în coc,dansînd vals.Tot rigorile vechi o
determină pe Vitoria să nu accepte căsătoria dintre fata ei și fiul dascălului,ci cu un om”cu casă
noua și cu oi în munte”.
Pe Gheorghiă îl prefer,deoarece îi seamăă fizic și poartă numele real al tatălui său.Acesta a
fost rebotezat,întrucât în copilărie fusese bolnav și a fost dat afară pe fereastră nașilor,primind
numele Nechifor.Vitoria își arată iubirea față de soțul ei,strigându-l în taină Gheorghiță.
În așteptarea lui Nechifor,Vitoria stătea singură pe prispa casei și torcea.Aici este unprilej
perfect ca nmaratorul să îi redea chipul muntencei.Era o femeie în plină maturitate cu ochii
căprui în care se răsfângea lumina castanie a părului.Are presimțiri și crede că îi aude
glasul.Știe că acesta nmu poate fi la vreo cârciumă,pentru ca ea era deasupra tuturor,avea într-
însa o putere și o taină pe care Lipan nu era în stare să o deslege.Venea la dânsa ca la apa cea
bună.De aceea nu o crede pe baba Mranda că Nechisor e la o femeie cu ochii verzi.
Vitoria decide să îl caute abia pe 10 martie însoțită de Gheorghiță.Ea cunoaște drumul din
povestirile lui Lipan și din semnele vremii,dovedindu-se o bună cunoscătoare a lumii în care
trăiește.Urmează drumul cu perseverență și luciditate și își conduce băiatul spre
maturizare.Gheorghiță însuși observă că mama asta e fermecătoare.
La Borca și la Cruci,cei doi întâlnesc o nuntă și un botez la care participă veseli.Tot
acolo,Vitoria se arată ca o bună pîstrătoare a datinilor străvechi.Astfel,o scenă semnificativă este
atunci cînd îi oferă bebelușului un coștei de zahăr,dar și bani pentru bunăstarea și norocul
copilului în viață.
În drumul lor întrabă lumea daca nu au văzut un om cu căciulă brumărie,însă la caeste
petreceri arată veselă și limba ascuțită,caci necazurile ei nu trebuie să strice dispoziția
oamenlilor.
După ce se găsesc osemintele lui Nechifor,Vitoria dovedește forță morală,o putere de analiză a
faptelor și a firii oamenilor,prezență de spirit și inteligență.
O altă scenă semnificativă pentru inteligența și forța morală deosebite a protagonistei este
modul în care se face dreptate la parastasulde după inmoprm=ntare.În mod gradat ea creează o
stare de tensiune făptașilor Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Mai întâi îicere Baltagul lui Bogzape
care ăl dă lu Gheorghiță cu mentiunea ca acesta e mai vechi și știe mai multe,dar și că pe el este
scris sânge.Bogza nu înțelege de unde știe femeia,mai ales că acesta susține că Nechifor î-a spus
cât a stat în groapă.alături de osemintele lui.Acesta vrea să scape,dar Gheorghiță îl loveste cu
baltagul în cap.Câinele lui Nechifor se rpede la gâtul criminaluilui și mușcătura îăi este fatală lui
Bogza.Înte de a muri,își recunoaște fapta.În final,femeia se arată eliberată,deoarece aceasta si-a
indeplinit datoria morală,dar este și ferma știind că viața trebuie să iți urmeze cursul firesc.
Referitor la statutul psihologic,Vitoria se arată drept o ființă puternică ce are o deosebită forță
psihică,fiind că știe cum să își ascundă durerea,transformând-o în energia căutării.
Abia când își găsește sotul mort,îsi permite să cederze pentru o clipă,după care va reveni la starea
anterioară ca să-și ducă până la capăt datoria morală.
Nechifor apare drtept un om echilibrat,la care calitățile sale o determină pe Vitoria să-l
păstreze în memorie și sa-l găsească.
Cele două personaje devin simboluri ale ciobănașului moldovean și al măicuței bătrâne din
mitul Mioritic,însă devin și niste modele ale vieții dure a țăranilor de la munte.Datorită
perseverenței Vitoriei Lipan,în critica literară Baltagul a fost numit si roamnul unui suflet de
munteancă.