Prefață - Tudor Arghezi – tema și viziunea despre lume

Opera lui Tudor Arghezi surprinde prin bogăția tematică, prin vastitate și prin expresivitate. În
concepția lui, poezia e umbra și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu
planeta lui în cer.
Poezia Prefață deschide placheta de versuri Țara piticilor apărută în 1947. Tema poeziei
este creația și jocul. Într-un limbaj familiar poetul intenționează să arate cum desavârșește creația, plasând
efortul creator într-o atmosferă ludică.
În incipitul poeziei, vocea lirică propune o delimitare spațio-temporală în care se va
desfășura jocul: Întro zi, pe înserat/ (...)Doi părinți și doi copii/ Din Cartea cu jucării. Pare astfel să fie
un joc de familie, plin de voioșie și de imaginație: Să mințim, să povestim/ Ce-am știut și ce nu
știm. Intenția jocului se dovedește creatoare și în beneficiul tuturor cititorilor tineri
încă de la început: Pentru alți copii, mai mici,/ Nici chiar mici de tot, dar nici/ Mari, ca de însurătoare.
Apare motivul prinsorii care are rolul de a oferi o motivație artistică. Se
subliniază ideea de creație originală prin termenul stihuri. Apoi, totul se transformă într-o muncă asiduă
care duce până la epuizare fizică: mâna amorțește, ochii se închid de oboseală.
Prinsoarea specifică majorității jocurilor face ca acesta să se transforme
într-o competiție a valorilor estetice din care poetul iese învingător. El respectase rămășagul,acela de a
scri și pe nerăsuflate. Aceasta dovedește puterea inspirației și talentul creator. Urmează răsplata care
se înscrie tot în sfera ludicului: un măr crețesc, din care el va împărți câte un sfert și tovarășilor de coate.
În sens metaforic, sintagma ar reprezenta pe toți ceilalți creatori de artă care au depus la rândul lor eforturi
ca și învingătorul. Pe de altă parte, revenind la copilărie, regăsim inocența ce nu trebuie umbrită de un
gest lacom care ar putea întuneca frumusețea izbânzii.
Partea a doua a poeziei pune în evidență impactul pe care îl are opera literară asupra
cititorului. Poezia este oarecum scoasă din sfera jocului de copii prin invocația retorică Domnule(...).
Opera devine mesajul artistic ce unește creatorul, respectiv, autorul cu cititorul. Ultimul poate fi oarecare
sau din breasla scriitoricească. De aceea, tonul poeziei capătă o nuanță solemnă.
Inversiunea folosită în versul Multe altele povești accentuează ideea de
inventivitate nesfârșită a creatorului cu care l-a obișnuit pe cititor. Poveștile au fost mai frumoase
și mai scrise, astfel frumusețea lor constând în meșteșug.
La modul ironic, dar și comic, poetul se autocompătimește: Nu
mă osândi, vai mie!/ C-am căzut în sărăcie. Versurile trimit din nou la legătura creației cu jocul. Ideea
este că un limbaj simplu, familiar, adecvat vârstei copilăriei pentru care poetul se angajează să scrie, nu
reprezintă o sărăcie spirituală. De altfel, explicația urmată de sfat apare imediat: Ești prea mare. Fă-te
mic./ Uită regula o dată/ Și, cu cartea dezvățată/ Mergi nițel de-a bușile(...). Aceasta este soluția optimă a
receptării estetice. Arta autentică poate fi apreciată numai dacă omul are puterea să se întoarcă la vârsta
copilăriei. Poetul îndeamnă la eliminarea regulilor, a ideilor preconcepute, care îngrădesc libertatea
exprimării și evidențierea în plan estetic și spiritual.
Faptul că adresarea se face direct către tovarășii de breaslă se justifică
prin vocativele scrise cu majuscule: Domnule Confrate. Eliberarea de canoane nu reprezintă o rușine, ci
echivalează cu inventivitatea care naște trăiri profunde: Dă alean și sănătate.
Ironia autorului este evidentă tot mai mult la final unde afirmă: Eu, cum
vezi, încet, încet,/ M-am făcut analfabet. Versurile susțin tenta de joc pe care a căpătat-o creația, însă ar
putea semnifica și lupta poetului de a nu adera la o lume care s-a îndepărtat de înțelesurile primordiale ale
umanității. Întreaga poezie îmbracă un aspect alegoric căci evidențiază concepția scriitorului
despre modul în care ia naștere creația. În acest act creator, poetul are un rol definitoriu dacă e înzestrat cu
putere creatoare, talent, imaginație, răbdare. El transmite lumii aceste elemente ale universului său
interior și astfel poezia Prefață devine o artă poetică.