ELEMENTE

DE TEORIA
HAOSULUI

B A N G A L Ă V L A D Ș T E FA N
CLASA A XI-A SN
DETERMINISM
• Determinismul si predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gandire al stiintei moderne
.Spunem ca un fenomen care s-a petrecut este rezultatul sigur al unui ansamblu de cauze , si daca
aceste cauze sunt prezente , fenomenul se va repeta in acelasi fel. Astfel, determinismul poate fi
considerat un principiu al stiintei , principiu care afirma ca aceleasi cauze produc aceleasi fenomene .
Asfel ,spus cauza este punctul de plecare al schimbarii . Acest principiu a fost statornicit dupa ce Isaac
Newton , Laplace si ceilalti fizicieni care au urmat ca miscarea unui obiect se va petrece la fel daca
conditiile sunt aceleasi .
In fizica clasica se considera ca daca sunt cunoscute pozitie si viteza initiala a unui punct
material , atunci traiestoria si deci orice alte marimi caracteristice (impulsul,energia) vor fi bine
determinate la orice moment ulterior
• Un exemplu simplu este cel care al aruncarii sub un unghi (sau cazul particular al caderii corpurilor
asupra pamantului )

• Mecanica ne furnizeaza o serie de formule , pe baza legilor de miscare , care ne permit sa spunem la
orice moment ulterior unde se va afla obiectul (punctul material)

• Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze fizica care isi produc cu necesitate
efectele.

• Determinismul este conceptul,introdus de I.Newton şi susţinut de Laplace,care susţine că putem

determina starea unui sistem la un moment dat dacă se cunoaşte starea acestuia la un moment
anterior,considerat iniţial,şi legea de evoluţie
PREDICTIBILITATE
• Pe baza determinismul exprimat prin legile naturii si pe care oamenii l-au deslusit in decursul istorie ,
ca urmare a fenomenelor naturale, putem face o predictie a evolutiei ulterioare a unui sistem fizic.Pana
in cele din urma aceasta capacitate de predictie este si principala utilitate si valoare a stiintei.
Dezvoltarea fizicii moderne isi datoreaza inceputurile faptul ca a inteles ca verificarea
experimentala a afirmatiilor este fundamentala. Printre precursorii putem enumera pe Galileo Galilei
(1564-1642) si R. Descartes (1596-1650)
• CADEREA UNUI CORP
Caderea corpurilor este studiata la mecanica de foarte mult timp si cu totii cunoastem relatia
faimoasa a lui Galilei privind caderea corpurilor:
𝒗𝟐 =2gh unde,
v=viteza
g=acceleratia gravitationala
h=inaltimea
In cuvinte am putea spune ca daca dorim ca un obiect sa fie aruncat astfel incat sa ajunga pana la
inaltimea h , atunci trebuie sa-i imprimam o viteza care se calculeaza din relatia de mai sus. Conditia
initiala pentru aceasta problema va fi deci viteza initiala necesara unui obiect pentru a ajunge la
inaltimea h.
DETERMINISM ŞI
IMPREDICTIBILITATE
.
• In natură şi tehnică există sisteme a căror eoluţie în timp este deterministă,dar
impredictibilă:geometria norilor,forma şi frecvenţa de apariţie a fulgerelor,declanşarea
cutremurelor,etc.Asemenea fenomene depind de cauze,dar,au evoluţia sensibilă la condiţiile iniţiale: o
mică modificare nerepetitivă a cauzei(denivelare,frecare,interacţiune locaă,etc.)produce o mare
modificare a efectului,deci repetarea identică a acestora este imposibilă.Mici fluctuaţii ale
interacţiunilor locale schimbă comportarea sistemului considerat şi fac dificilă sau chiar imposibilă
predicţia. Un sistem sau proces cu evoluţie neliniară,adică în care efectul nu este proporţional cu
cauza,este descris printr-un set de ecuaţii neliniare.

• Teoria haosului se ocupă cu studiul sistemelor dinamice neliniare. Conceptul haos se asociază
impredictibilităţii şi nu dezordinii.
Un exemplu de sistem impredictibil ,forma
valurilor care se sparg când ajung spre mal.
Investigarea experimentaă a
comportamentului haotic în sisteme
fizice
• Studiul unor siteme simple cu comportamentul haotic:

• 1.Căderea frunzelor şi a fulgilor sunt fenomene deterministe,dar impredictibile datorită fluctuaţiei

interacţiunilor locale care schimbă necontrolat traiectoriile acestora.Forţele de frecare aleatorii fac
imposibilă repetarea identică a unei evoluţii.

• 2.Să analizăm mişcarea prin aer a unui fulg plasat deasupra suprafeţei calde a unei plite.Mişcarea
ascendentă de convecţie a aerului încălzit deasupra suprafeţei calde poate să imprime fulgului o
mişcare ascendentă până la o înălţime la care forţa ascensională echilibrează forţa de greutate,apoi
traiectoria fulgului devine un "dans" cu urcări şi coborâri,cu schimbări ale direcţiei de
deplasare,impredictibile,diferite de fiecare dată la repetarea experimentului
Evoluţia unor sisteme fizice
concrete,întâlnite în practică,aflate
departe de echilibru
• Determinismul din mecanica clasică este rezultatul simplificărilor operate.În realitate,majoritatea
sistemelor sunt neliniare şi nedeterministe,cu câteva cazuri particulare care pot fi considerate
liniare.Metoda utilizată pentru descrierea fenomenelor fizice prin sisteme de ecuaţii liniare,pe care
putem să le rezolvăm,ne permite să descriem doar aproximativ realitatea.În modele fizice introduse de
Newton,Leibnitz şi Lapace,caracterul determinist al evoluţiei unui sistem fizic constă în faptul că
starea viitoare a sistemului este univoc determinată de valorile variabilelor la un moment de
timp(considerat iniţial) şi legea de evoluţie.

• Cursul unui râu de munte este predictibil deoarece apa curge alegând drumul de minimă rezistenţă,dar
traiectoriile moleculelor de apă sunt impredictibile.
Descrierea comportamentului Haotic
• Comportamentul haotic a fost observat în laborator într-o varietate de sisteme incluzând: circuite
electrice, lasere, reacții chimice oscilante, dinamica lichidelor, dispozitivele mecanice și magneto-
mecanice.

• Comportamentul haotic din natură cuprinde: dinamica sateliților în Sistemul Solar, evoluția în timp a
câmpului magnetic al corpurilor ancestrale, creșterea populației în ecologie.

• Pentru ca un sistem să fie haotic, majoritatea oamenilor de știință sunt de acord ca acesta trebuie să
îndeplinească trei reguli:

• Să fie sensibil la condițiile inițiale;

• Să se îmbine topologic;

• Orbitele periodice să fie dense

Spatiul fazelor
• Poincaré a definit ceea ce numim “spaţiul fazelor”, un spaţiu a cărui dimensiune corespunde
ansamblului de variabile ce caracterizează sistemul la un moment dat (poziţii, viteze, etc.).

• Starea sistemului la un moment dat, caracterizată printr-o serie de parametrii independenţi este
reprezentat printr-un punct în acest spaţiu.

• Spațiul fazelor, care este spațiul stărilor, poate avea orice număr de dimensiuni.

• Numărul dimensiunilor necesare unui asfel de spațiu al stărilor depinde de "gradele de libertate" ale
sistemului fizic.

• Exemplu:

• Oscilatorul liniar simplu descris

Atractorii
• Atractorii sunt forme geometrice ce caracterizeaza comportarea la distanta in spatiul
fazelor.Atractorul stabileste comportarea unui sistem sau reprezinta acel ceva spre care este atras
sistemul.Atractorii sunt stabili in sens global adica sistemul revine dupa perturbatia produsa de
atractor atat timp cat sistemul ramane in bazinul de atractie. Sistemele complexe par uneori prea
haotice pentru a mai putea recunoaste in ele un tipar. Dar prin folosirea unor anumite tehnici, o gama
larga de parametri pot fi concentrati intr-un singur punct de pe un grafic. Primii teoriticieni ai
haosului au descoperit faptul ca sistemele complexe par a parcurge anumite cicluri de evenimente,
chiar daca acele evenimente sunt rareori repetate si replicate exact. Reprezentarea sistemului sub
forma unui grafic indica faptul ca exista o anumita stare la care sistemul incearca sa ajunga, un fel de
echilibru.
Efectul future(Efectul Lorenz)
• Efectul se referă la diferența dintre punctele de pornire ale celor două curbe din grafic, care este atât
de mică încât poate fi comparată cu bătaia aripilor unui fluture.

• "Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și
de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o lună poate, o tornadă
care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză
va apărea.“

• Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependența sa de condițiile inițiale. Cea mai mică
schimbare a condițiilor inițiale duce la rezultate complet diferite. Această schimbare poate proveni de
la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratețe a instrumentelor
• Un exemplu de sistem complet dependent de condițiile inițiale este aruncarea unei monede. Există
două variabile în aruncarea unei monede: cât de repede lovește pământul și cât de repede se rotește.
Teoretic, este posibil să se controleze aceste variabile, reușind astfel să se stabilească ce față va cădea
în sus. Practic însă, este imposibil de controlat în mod exact viteza de rotație a monedei și înălțimea la
care e aruncată. Este posibil să se stabilească o medie ai acestor parametri, dar este imposibil ca în
baza lor să se facă estimări exacte asupra rezultatului final. Această problemă poate fi regăsită în
biologie la estimarea populațiilor biologice. Ecuația ar fi simplă dacă acele populații doar ar crește,
dar efectul prădătorilor și a rezervei limitate de hrană schimbă totul.
• Cele mai multe fenomene, procese din natură, au la bază transformări neliniare: Principalele aspecte
ale Teoriei Haosului sunt:
• cea mai mică schimbare a parametrilor inițiali va produce un comportament complet diferit al acelui
sistem complex.
• principiul incertitudinii neagă acuratețea. De aceea situația inițială a unui sistem complex nu poate fi
determinată cu precizie, prin urmare nici evoluția unui sistem complex.
• sistemele complexe, de obicei, încearcă să ajungă într-o anumită situație. Acea situație poate fi statică
(Atractor) sau dinamică (Atractor Straniu).
Elemente de geometrie fractala
• Un fractal este o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât
fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului
• Fractalul, ca obiect geometric, are în general următoarele caracteristici:
• Are o structură fină la scări arbitrar de mici.
• Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradițional.
• Este autosimilar (măcar aproximativ sau stohastic).
• Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deși această cerință nu este
îndeplinită de curbele Hilbert).
• Are o definiție simplă și recursivă
• Geometria Fractală este utilizată în studiul haosului ca un mijloc de analizare a formelor complexe din
natură.Matematicienii folosesc geometria fractală pentru a măsura obiectele care în general sunt
incomensurabile.De exemplu,dacă vreți să măsurați lungimea unei linii de coastă probabil nu veți
obține o valoare exactă deoarece nu există o metodă de măsură care să țină cont de neregulitățile liniei
de coastă.

• Triunghiul lui Sierpinsk:figura de mai sus este formată dintr-o mulțime de triunghiuri
echilaterale.Fiecare triunghi are la rândul său o structură similară formată tot din triunghiuri
echilaterale.Detalierea triunghiurilor în structuri similare este nelimitată.Aceasta este proprietatea de
auto-similaritate a unui fractal.
• Fulgul de nea al lui Koch:este o curba inchisă formată din foarte multe regiuni de formă
triunghiulară.Într-un triunghi echilateral împărțiți în 3 segmente egale fiecare latură apoi creati cu
ajutorul segmentului din mijloc un triunghi echilateral cu lungimea segmentului.Faceți asta pentru
fiecare latură nou obținută.Veți obține un fulg de nea care seamănă foarte mult cu iterația 5 din figura
de mai sus.Aria fulgului de nea rămâne constantă în timp ce perimetrul său tinde la infinit.

Omul de zăpadă a lui Mandelbrot

Curba lui Koch
Un alt matematician, Helge von Koch, a creat o construcție matematică numită Curba lui Koch. Pentru a
crea curba lui Koch, imaginați-vă un triunghi echilateral. Adăugați pe fiecare latură un alt triunghi
echilateral și continuați să adaugați pe fiecare din laturile triunghiurilor un alt triunghi echilateral, ceea
ce rezultă e o curbă Koch. Orice parte a ei, mărită, arată exact ca originalul. Aceasta e o figură
autosimilară. Curba lui Koch prezintă un paradox interesant. De fiecare dată când un nou triunghi este
adăugat la figura centrală, lungimea liniei crește. Dar aria interioară a curbei lui Koch rămâne mai mică
decât aria unui cerc desenat in jurul triunghiului original. În esență, este o linie de o lungime infinită ce
înconjoară o zonă finită.
Vă mulțumesc pentru
atenție!