Natura este extrem de complexă, astfel încât singura predicție sigură pe care o putem face este cea că ea este

imprevizibilă. Teoria haosului este un

principiu științific care descrie caracterul imprevizibil al sistemelor.
Explorată și recunoscută la sfârșitul anilor 1980, premisa sa este că sistemele se pot afla în haos, generând energie fără previzibilitate sau direcție.
Aceste sisteme complexe pot fi modelele meteorologice, ecosistemele, funcțiile anatomice sau organizațiile. Dacă în primă instanță comportamentul
haotic al acestor sisteme poate părea aleator, sistemele haotice pot fi definite prin formule matematice, acestea nefiind lipsite de ordine sau limite.
Teoria haosului ne prezintă un set de instrumente matematice care ne permite să extragem structuri ordonate dintr-o mare de haos, fiind o fereastră în
mișcările complexe ale acestor sisteme naturale, precum traiectoriile asteroizilor.
În centrul teoriei haosului se află ideea că ordinea și haosul nu sunt întotdeauna diametral opuse. Sistemele haotice sunt un amestec al celor două, la
exterior manifestând un comportament imprevizibil, în timp ce la interior descoperim un set de ecuații perfect deterministe. Unele sisteme răstoarnă
această premisă, efectele ordonate apărând în urma unor cauze turbulente și haotice.
Aceste fenomene sunt adesea descrise de matematica fractală, care surprinde complexitatea infinită a naturii. Multe obiecte naturale prezintă
proprietăți fractale, inclusiv norii, copacii, râurile și multe dintre sistemele în care trăim manifestă un comportament complex haotic.
Recunoscând caracterul haotic și fractal al lumii, putem da peste o perspectivă nouă. De exemplu, prin înțelegerea dinamicii complexe și haotice a
atmosferei, un pilot al unui balon îl poate conduce spre locația dorită. Prin înțelegerea că ecosistemele noastre, sistemele sociale și sistemele
economice sunt interconectate, putem spera să evităm acțiuni ale căror finalizare ar fi în detrimentul nostru pe termen lung.
Principiile „Teoriei Haosului” sunt următoarele

Efectul de fluture
Acest efect este un element important al teoriei haosului. Conform acestui principiu, bătăile aripilor unui fluture din China pot determina apariția
unui uragan în California. Ar putea lua o perioadă foarte lungă de timp ca acest lucru să se întâmple, dar legătura este adevărată. Dacă fluturele nu ar fi
bătut din aripi exact la momentul potrivit, uraganul nu ar fi avut loc. O modalitate mai clară de a explica acest fenomen este faptul că mici schimbări în
condițiile inițiale conduc la schimbări drastice în rezultate. De exemplu, viețile noastre sunt o demonstrație în curs de desfășurare a acestui principiu. O
mică decizie de a merge la stânga și nu la dreapta poate avea consecințe nebănuite pe termen lung.
Imprevizibilitatea
Din moment ce nu avem cum să știm cu exactitate toate condițiile inițiale ale unui sistem complex, ne este imposibil să prezicem cu exactitate soarta sa
finală. Chiar și cele mai mici erori ale măsurării pot fi amplificate în mod dramatic, făcând orice predicție inutilă. Iar din moment ce este imposibilă
măsurarea efectelor tuturor fluturilor din lume, este imposibil de dat pronosticuri corecte ale vremii pe termen lung.

Feedback-ul
Sistemele devin haotice de cele mai multe ori prin prezența unui feedback. Cel mai bun exemplu îl reprezintă cererea și oferta. Comportamentul
pieței de capital este marcat de prezența acestui feedback. În timp ce valoarea unei acțiuni crește sau scade, oamenii sunt înclinați să cumpere sau să
vândă. Acesta, la rândul său, afectează prețul acțiunilor, cauzându-i creșterea sau scăderea haotică.

Fractalii
Un fractal este un model fără sfârșit. Fractalii sunt modele infinit de complexe, care sunt create printr-un proces simplu ce se repetă încontinuu și sunt
imagini ale sistemelor dinamice. Printre obiectele naturale care aproximează fractalii până la un anumit nivel se numără arcele de fulger, fulgii de
zăpadă, norii și lanțurile montane. Cu toate acestea, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali.

Amestecarea
Turbulența asigură că două puncte învecinate dintr-un sistem complex vor ajunge în poziții foarte diferite după o perioadă mai lungă de timp. De
exemplu, două molecule de apă din mare, ce se află una lângă cealaltă, pot ajunge în diferite părți ale mării, dacă nu chiar în diferite mări. Acest lucru se
datorează prezenței turbulențelor la toate nivelurile. Acest proces este unul neliniar, odată amestecate, acestea nu pot fi neamestecate.
Teoria Haosului a reușit să atragă atenția asupra lucrurilor pe care le credeam cândva ca fiind cunoscute și ne-a arătat că natura este mult mai complexă
și surprinzătoare decât ne-am fi putut imagina.