Sunteți pe pagina 1din 13

Descrierea comportamentului haotic. Spatiul fazelor.

Atractori clasici si stranii


"Evolutia este haos cu reactie inversa." Joseph Ford, fizician, 1990

1. Notiuni introductive
Stiinta a cautat mereu ordinea ntr-un univers haotic, dominat de fenomene imprevizibile si incontrolabile. Dorinta de a fi cu un pas naintea timpului l-a caracterizat dintotdeauna pe om; el a dorit mereu sa poata anticipa viitorul, vremea, succesul sau esecul n comert, n evenimente sociale. Dar ntotdeauna Natura a dovedit ca nu poate fi cuprinsa n ntregime n legi pe baza carora sa-i fie descris si prezis comportamentul. Un sistem haotic este caracterizat prin instabilitatea, imposibilitatea de a fi controlat si dezordinea sa, prin dependenta de conditiile initiale, care determina mari modificari n starea sistemului, ca urmare a unei mici schimbari neperiodice anterioare. Supersensibilitatea la conditiile initiale este o notiune cheie a teoriei haosului. Aceasta nseamna ca evolutia sistemului este dependenta de starea initiala. Formele neregulate si procesele haotice abunda n natura. Astfel, fumul dintr-o anumita sursa se raspndeste formnd o multime de vrtejuri, un curs de apa este nvolburat din cauza obstacolelor, o nava sau un avion lasa n urma o dra turbulenta. Instabilitate si haos ntlnim att n societate (politica si razboaie, boli, familie si relatii sociale), ct si n fenomene complexe, precum circuite electrice, eruptii de pojar, lasere, bataile inimii, activitatea electrica a creierului, mecanica fluidelor, reactii chimice, sau n sisteme simple precum un pendul. Teoria haosului a nceput ca un subdomeniu al fizicii si al matematicii, lucrnd cu structuri ale turbulentei (una dintre cele mai dificile probleme din fizica) si auto-similaritatea formelor din geometria fractala. Ea a aparut la sfrsitul anilor '60, fundamentata de matematicianul James Yorke de la Universitatea din Maryland. Primul care a descoperit nsa efectele haosului, pe care le-a numit "Efectul fluturelui", a fost Edward Lorentz, meteorolog la Massachusetts Institute of Technology. De-a lungul ultimelor decenii, aceasta dependenta fata de conditiile initiale a fost cunoscuta sub diferite nume, precum "Teoria haosului", "Teoria complexitatii", "Procese stohastice", etc. Teoria vizeaza procesele naturale exprimate sub forma formulelor matematice, calcule ce erau imposibile fara calculatoare. n calculul diferential, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale, care se ocupa cu fenomene naturale precum turbulenta apei sau piete financiare. Spre deosebire de ecuatiile liniare care se comporta previzibil, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale care se schimba brusc sau

discontinuu. ntr-o ecuatie neliniara, o mica schimbare ntr-o variabila poate avea un efect disproportionat, chiar catastrofal asupra celorlalte variabile.

2. "Efectul fluturelui" - Atractorul Lorentz


Simulnd vremea pe calculator n 1961, Edward Lorentz a vazut oportunitatea de a combina meteorologia cu matematica. Modelul lui matematic al vremii era constituit dintr-un set de 12 ecuatii diferentiale care reprezentau schimbari n temperatura, presiune, intensitatea vntului, etc. ntr-o zi, vrnd sa repete o secventa interesanta din model, din dorinta de a salva timp, a renceput procesul din mijloc. Datele din aceasta rulare ar fi trebuit sa fie identice cu cele din prima rulare, dar rezultatul a fost surprinzator: desi au pornit similar, spre final au devenit complet divergente, al doilea model pierznd orice asemanare cu primul n cteva "luni". O imagine a acestor doua rulari este prezentata mai jos:

Fig. 3.1. - Graficul obtinut de Lorentz n simularea vremii Lorentz a presupus ca a fost o eroare, fie cnd a introdus numerele, fie n derularea calculelor de catre calculator. Dupa ce a cercetat tot procesul, a descoperit sursa problemei: pentru a salva spatiu, imprimanta includea numai patru zecimale dupa virgula, n timp ce datele n memoria calculatorului era exacte pna la a sasea zecimala. Lorentz a introdus o diferenta ntre prima si a doua rulare, care nu s-a dovedit a fi nesemnificativa. El a ajuns la concluzia ca perturbatii extraordinar de mici ale datelor se mbina cu rapiditate, ducnd la o schimbare uriasa a vremii. Asadar, previzionarea vremii este pentru totdeauna "compromisa". Daca modelul lui Lorentz s-ar asemana ntru totul cu realitatea, atunci o interferenta minuscula cum ar fi bataia de aripi a unui fluture n Amazon ar putea modifica radical vremea n Massachusettes. "Efectul fluturelui", cunoscut mai exact ca dependenta sensibila de conditiile initiale, este o proprietate comuna a sistemelor naturale si sociale complexe. n concluzie, Lorentz a apreciat ca sunt imposibile previziunile precise n meteorologie datorita cunoasterii aproximative a legilor naturii si a situatiei Universului la momentul initial.
Pentru a preciza modul n care se ajunge la haos, trebuie stiut ca un regim regulat devine neregulat sau turbulent ca urmare a actiunii atractorilor stranii. Un atractor poate fi un punct, o curba, o suprafata sau mai adesea, un fractal, catre care converg traiectoriile izvorte din toate punctele care apartin vecinatatii sale.

Lorentz a observat n reprezentarea grafica a sistemului sau de ecuatii ca rezultatul se mentinea mereu pe o curba, o spirala dubla. Erau cunoscute numai doua stari de ordine: o stare stabila, n care variabilele nu se schimbau niciodata, si comportament periodic, n care sistemul intra ntr-o bucla, repetndu-se nedefinit. Ecuatiile lui Lorentz erau clar ordonate: urmareau mereu o spirala. Nu se opreau niciodata ntr-un punct stabil, dar din moment ce nu repetau mereu acelasi lucru, nu erau nici periodice. El a numit imaginea pe care a obtinut-o Atractorul Lorentz.

Fig. 1. - Atractorul Lorentz De ce un set de ecuatii complet deterministe au acest comportament? Raspunsul rezida n natura lor: sistemele neliniare, de altfel dificil de rezolvat, sunt supuse teoriei haosului si deseori manifesta comportamente extrem de complexe si haotice. n 1963, Lorentz a publicat o lucrare care descria ceea ce descoperise, nsa ntr-un jurnal meteorologic, pentru ca era meteorolog. Din aceasta cauza, descoperirile lui Lorentz nu au fost recunoscute dect ani mai trziu, cnd au fost redescoperite de altii. Lorentz descoperise ceva revolutionar, si acum astepta la rndul lui sa fie descoperit de altii.

3. Exemple de sisteme haotice


Un alt sistem n care sensibilitatea la conditiile initiale este evidenta este aruncarea unei monede. Exista doua variabile n acest experiment: ct de rapid moneda loveste pamntul, si ct de rapid se nvrte. Teoretic, ar trebui sa fie controlabile aceste variabile n totalitate, precum si rezultatul aruncarii. n practica, este imposibil de controlat exact ct de sus va sari moneda si ct de repede se va roti. Se pot ncadra variabilele ntr-un interval anume, dar este imposibil de controlat astfel nct sa se stie exact ce fata va arata moneda. O problema similara este ntlnita n predictia populatiei biologice. Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste indefinit, dar efectul calamitatilor si a resurselor de hrana limitate fac aceasta ecuatie incorecta. Cea mai simpla ecuatie care considera aceste aspecte ar arata astfel:Populatia anului viitor = r * populatia anului curent * (1 - populatia curent).
n aceasta ecuatie, populatia este un numar ntre 0 si 1, unde 1 reprezinta populatia maxima posibila, iar 0 reprezinta extinctia. R este rata de crestere. Cum afecteaza acest parametru ecuatia? Evident, pentru o rata mare, populatia se va stabiliza la o valoare mare, pentru o rata mica, se va stabiliza la o valoare mica. Dar ecuatia manifesta un comportament socant, dupa cum a demonstrat biologul Robert May n 1970, schimbnd rata de crestere n ecuatie. La valori mici ale ratei de crestere, populatia se va stabiliza ntr-adevar la o singura valoare: de exemplu, pentru o rata de 2,7, populatia va fi 0.6292. Pe masura ce creste rata, populatia finala va creste si ea. Dar cnd rata a devenit mai mare dect 3, linia s-a descompus n doua. n loc sa ramna la un singur numar, populatia oscila an dupa an ntre doua valori. Cu fiecare crestere a ratei, linia se bifurca n continuare, pna cnd a aparut haosul. Peste o anumita valoare a ratei de crestere, devine imposibil de prezis comportamentul ecuatiei. Asadar, la nceput, rezultatele se nscriu pe o

dreapta, iar n final manifesta o neregularitate haotica. Auto-similaritatea, faptul ca graficul are o copie exacta a sa ascunsa n structura sa, a devenit un aspect important al haosului.

Fig. 2 - Diagrama bifurcatiei pentru ecuatia populatiei [5]

Fractal a ajuns sa nsemne orice imagine care dispune de auto-similaritate. Bifurcatia diagramei ecuatiei populatiei este un fractal. Atractorul lui Lorentz este fractal. Curba lui Koch este fractal. Piata este de asemenea un sistem instabil si haotic, iar teoria haosului este si mai interesanta cnd este aplicata evenimentelor umane, precum bursa de valori. Teoreticienii haosului au combatut direct teoria neoclasica a bursei de valori, care presupunea ca asteptarile cu privire la piata sunt "rationale", adica omnisciente despre viitor. Daca toate preturile de pe piata bunurilor sau preturile actiunilor cotate la bursa ncorporeaza cunostinte exacte despre viitor, atunci orice nclinatie a bursei ar fi total accidentala, nensemnata, adica nici un pret nu are legatura cu vreun altul, fie viitor, fie trecut. Dar un aspect crucial al istoriei umanitatii este ca toate evenimentele sunt interconectate, orice eveniment economic are efecte asupra altora, si dupa cum am aratat n Capitolul 2, piata are memorie att pe termen scurt, ct si pe termen lung. Sistemul liniar n care exista doar doi atractori: cererea si oferta nu este suficient pentru a modela structura neliniara, complexa, turbulenta si volatila specifica pietei. Pentru aceasta trebuie plasat un al treilea atractor, care va induce haosul si structura fractala n sistem.

Spatiul fazelor. Atractori clasici si stranii.


Dificultile care apar n descrierea evoluiei sistemelor haotice impun cutarea unei posibiliti de reprezentare care s permit gsirea cu mai mare uurin a unor soluii calitative. S analizm dou modaliti de reprezentare a evoluiei unui pendul simplu. n reprezentarea din figura 1 pe abscis figureaz variabila timp i, pe ordonat, poziia. Funcia reprezentat este legea de micare a unui pendul simplu care execut oscilaii libere fr frecare de forma = 0 sin ( t+/2)

Planul n care fiecare punct reprezentativ este caracterizat prin valorile poziiei i momentului n timp constituie din punct de vedere matematic, spaiul configuraiilor asociat sistemului. n figura 2 se reprezint, pentru acelai sistem, i dependena de timp a vitezei - de forma , = 0 cos ( t+/2)

n continuare s reprezentm pe ordonat viteza i pe abscis poziia. Rezult, pentru sistemul n discuie, situaia din figurii a 3-a. Planul n care fiecare punct reprezentativ este caracterizat prin valorile vitezei i poziiei constituie din punct de vedere matematic, spaiul fazelor asociat sistemului.

Dac pendulul este unul la care se produce i amortizare n timp a oscilaiilor, datorit frecrii cu aerul, cele dou moduri de reprezentare vor avea aspectul ca n figurile 4, respeciv 5.

n sfrit, n cazul unui pendul la care intervine i o for exterioar cu dependen sinusoidal de timp, avnd frecvena apropiat de frecvena proprie a pendului, oscilaiile se vor prezenta ca in figura 6 unde reprezentm n funcie de timp valorile poziiei i vitezei.

Diagrama corespunztoare spaiului fazelor se prezint ca n figura 7.

Revenim acum la exemplul micrii oscilatorii a acului magnetic, prezentat anterior. n situaia n care acioneaz doar un cmp magnetic constant, reprezentarea n spaiul fazelor a strii dinamice a acului magnetic (n condiiile n care ecuaiile ce descriu poziia unghiular i viteza de oscilaie au fost gsite de forma:( =0 cos 1t respectiv , =-1 0 sin 1t) se prezint ca n fig. 8.

n timp, punctul reprezentativ (P) din spaiul fazelor, de coo rdonate (0, 0,), descrie o elips care este traiectoria de faz. Aceasta conine toate informaiile despre micarea sistemului ncepnd din momentul iniial cnd coordonatele au avut valori precizate. Evoluia n timp a valorilor parametrilor are loc n sensul sgeii. Semiaxele elipsei corespund valorilor elongaiei unghiulare maxime ( 0) a micrii semiaxa orizontal, respectiv valorii vitezei unghiulare ( 0) maxime a oscilaiilor semiaxa vertical. Pentru valori mai mari ale elongaiei iniiale ( 0) traiectoria n spaiul fazelor este o elips mai mare i se obin practic o infinitate de astfel de elipse care se vor nchide asupra lor nsele dac micarea este oscilatorie. Aceast familie de curbe nchise asupra lor nsele ce se formeaz ntr -un domeniu spaial mrginit constituie un obiect geometric numit atractor. n cazul n care acul magnetic se rotete complet n jurul propriei axe, ceea ce se ntmpl cnd valoarea vitezei iniiale este mare, traiectoria de faz va fi o curb

deschis (fig. 9).

ntre cele dou regiuni se remarc o traiectorie limit, curba separatoare. Traiectoriile din spaiul fazelor nu se ntretaie. Intersectarea lor ar nsemna un punct corespunztor unei anumite stri iniiale, descris prin coordonatele ( 0, 0), dup care ar putea s urmeze dou evoluii ulterioare distincte n viitor, ceea ce contrazice conceptul de determinism, n sens ideal al termenului. Odat cu aplicarea cmpului magnetic rotitor, starea dinamic a sistemului se descrie prin trei parametri (,,, ). Va fi necesar un spaiu reprezentativ al fazelor cu trei dimensiuni. Traiectoria de faz ce descrie evoluia sistemului va avea un aspect foarte complicat, dificil de caracterizat. n acest scop, se va putea utiliza o soluie, sugerat de H. Poincare, care simplific lucrurile. Bazndu-ne pe caracterul unghiular al variabilei , vom realiza tieturi ale traiectoriei din spaiul tridimensional, de-a lungul axei corespunztoare variabilei , prin plane perpendiculare pe aceast

ax, la valori care reflect periodicitatea: 0, 2, 4... Punctele de intersecie ale traiectoriei cu aceste plane se vor proiecta pe planul de coordonate (,,). Se obine astfel o reprezentare bidimensional (fig. 9) numit seciune Poincare. Cele dou regimuri dinamice ale sistemului apar foarte clar n aceast reprezentare: regiunile n care punctele reprezentative sunt distribuite pe curbe nchise regulate, corespund situaiilor n care acul magnetic oscileaz n rezonan cu cmpul excitator sau oscileaz liber n jurul direciei cmpului fix, iar regiunile n care punctele reprezentative sunt distribuite dezordonat, corespund situaiilor n care micarea devine haotic. O situaie de genul celei din figura 9 se obine pentru cazul n care se neglijeaz n ecuaia de micare, termenul datorat frecrii cu aerul (K,). Analiza unei astfel de reprezentri, ce poate fi realizat prin modelare numeric folosind calculatorul, ne permite s gsim cu precizie acele condiii iniiale (0,,0) care trebuiesc ntrunite, pentru obinerea unei micri cu caracter determinist sau a uneia haotice.

Prezena n ecuaia de micare a termenului ( K,) datorat frecrii dintre acul magnetic aflat n micare i aer, indic un caracter disipativ al sistemului. Energia micrii sale, treptat, se va transforma n cldur. Micarea ns nu va nceta, atta timp ct va exista un aport exterior de energie din partea cmpului magnetic rotitor. g Seciunea Poincare obinut pentru aceast situaie devine mai simpl avnd ns un aspect uimitor: o mulime de puncte sunt aezate sub forma unei structuri fasciculare (fig. 10). Acest tip de reprezentare se numete atractor straniu ". Mai mult, aspectul structurii obinute este acelai indiferent de scara la care va fi observat, fiind caracterizat printr-o proprietate numit autosimilitudine". Un astfel de obiect geometric se numete fractal".

Aadhtgr dtyhdfhactoriidgfrgtaeratractori clasici i stranii

Datorit proprietilor, aminitite mai sus, atractorul straniu constituie un element care prefigureaz ordinea ce poate s apar n interiorul haosului. Un atractor straniu este o regiune limitat a reprezentrii Poincare n care se

acumuleaz, fr a se intersecta, traiectoriile reprezentative din spaiul fazelor pentru un sistem disipativ care evolueaz i cu aport extern de energie din partea unui factor excitator i care are cel puin trei grade de libertate n spaiul fazelor, precum i o mare sensibilitate la condiiile iniiale, efectund o micare haotic