· VIRGIL HUM ATL.

a„ „ . m • nr,12
ANULV172
r t Y 1 s l i Iun Ir I

c
maI n
BUCURE~TI.
I"' I t c; r

DECEMBRIE
I Ii c.
1968

Ce ·
filme
vom
vedea ·
în'69?

https://biblioteca-digitala.ro
 C I NEMA

ANUL V1 12(72) DECE MBRIE 1968

Redacta< 'i"f· Ecatuina Oproiu

Filme romlne,tl '69

COPERTA I
Ani de zile actriţă aproape necunoscută ,
Rosanna Schiaffino s-a dsătorit cu pro-
S-a niscut, în cinematograf, celebri. Pen- ~ fl n MfiA n ic
tru d este (sau a fost) soţia lu i Alain Delon.
ducătorul Alfredo Bini. Azi este vedetă Se spune însă d Nathalie Delon este J!iii' edte
solicitată de regizori italieni şi străini. Noi destea Dtă ş i deci ar putea deven i şi talcn- af,Nut i.,,,
no.am apucat s-o vedem însă decit semi- .tată . Deocamdată, doar după «Samuraiu l»,
celebră (în «Corăbiile lungi ». «El Greco», nu avem dreptul decît să sperăm . POST-SEZON LA «RĂUTĂCIOSUL»
Alice Mănoiu
U! LEGENDA NU fNCEPE AŞA!
Şt efan Georgescu

CINEMATOGRAFUL LA RĂSCRUCE I Cronica cineldellor

Mircea Alexandrescu a revistei cCinem

SfNTEŢI OPTIMIŞTI
PENTRU 169 1

rdspund scena riştii

de la
«Studioul 8ucurefti»

1112 19

Dany Carrel

«EVENIMENTELE CINEMATOGRAFICE
ALE ANULUI 1968

foto-montaj de Adina Darian

24 25

FILMUL R ăs punsur i
Cannes: :!CONTEST, DECI EXIST.!
Adina Dorian
Lenin1rad: DOCUMENT A l ISTORIEI
Mamaia: ·DOCUMENT Al FANTEZIE I
VIS ale
ce lor care
Anlsl: CIUDATĂ EPOCĂ ~
Rodica Lipatti
Pecs: :DOCUMENT Al REA LITĂŢII
E'fo Sirbu

SftU au asistat
in acest an
Pesaro: .:ZDRUNCINAREA
Cdlin Cdlimon
TRADIŢIILOR . Lacarno : .JURNALISM CINEMATOGRAAC
Manuela Ghear11hiu

DOCUMENT la diferite
intilniri Mannheim: .-OAMENII DE AZI..
Maria Aldea
26 ? internaţionale .
31

Miss Decembrie Ancheta internaţional ă Curier CE VOM VEDEA IN '69

Claudine Auger a revistei «Cinema»

TV lllM flM 1
Participi: Marco Bellocchio,
Andre Brincoun, Claud ia Card inale.
David Esrig, Valentina Maleavina,
Lino Micciche, Iulian Mihu,
lan Nemec. luli Raizman,
Roberto Rosselllni, Enrico Rossett i,
Valentin Silvestru.
33 Anchetd rea li zată de Rsxlica Lipatti 31 38 40 41
Rodica Lipatti
45

Cronica ima1lnari Prezentarea artisticd:

Radu Geor1escu

Prezentarea grafică:
Ion Fii.gării.fanu
VIN CI-
CLIŞTII
Redacţia şi administraţia : «Casa Sdnteii> - Bucureşt i

Tiparul executat la Combinatul poli1rafic .:Ca.sa Sdnteii> - ~

41.017 • exem plarul

Gelu Ionescu
46
«Cititorii din străinătate se pot abona la această pub licaţie , adres'
comenzile la Cartimex. P.O.B. 134-135, Bucuresti. Ro mânia..

https://biblioteca-digitala.ro
l\STEPTlllD
- IMAGINILE Cînd cinematografia n·oastră naţională va realiza pe deplin imperativul
definirii unu i profil propriu, ea va trebui fără îndoială să-şi permită unele
opţiuni.
Vom putea atunci să trecem de la tratarea egală a tuturor temelor,
momentelor şi genurilor, la o tratare preferenţială a lor. Vom putea
atunci să descoperim, lucrînd, acele accen.te pe care ni le inspiră propria
noastră istorie, propria noastră trăire interioară. modul nostru de gîn-
dire şi de expresie.
Va trebui, de pildă, în
cazul filmului istoric, să des-
coperim care anume moment.
care anume perioadă ne-au
prilejuit o experienţă vitală
mai intensă, mai semnifica-
tivă şi mai ales cu rezonanţe
mai persistente, cu ecouri
care încă vibrează şi se con-
tinuă în contemporaneitate.
Pentru că dacă filmu I ca artă
are, în unele şcoli naţionale ,
o vocaţie a istoriei , el vine
totuşi cu criterii specifice
în selectarea şi tratarea teme-
lor. Prin natura sa de artă
concretă , artă a detaliului, el
pretinde şi aici delimitările
clare, decizia în selecţie . De
aceea fiecare din şcolile care
au probat vocaţia istoriei au
ales un filon anume din epo-
peea naţională, pe care l-au
abordat cu precădere în suite
de filme particularizate prin
viziune şi ton. Aşa a fost cu-
cerirea vestului pentru filmul
american, aşa a rămas evul
mediu pentru filmul britanic,
aşa este revoluţia pentru fil-
mul sovietic.
Desigur, numai practica ar-
t istică va putea realmente
fixa factura şi profilul unu i
gen sau altul , ca şi şansele
lor de a ocupa un loc anume
într-o scară valori că . Pentru
aceasta însă investigaţia pre-
liminară se cere a fi foarte înt i nsă şi
promptă , fără fixaţi i premature, dar şi
fără hiatusuri ş i omisiun i din inerţie .
Cit de sugestivă şi dinamică şi generoasă este pentru noi , pe plan drama-
turgie, ca experienţă umană şi ca expresivitate cinegetică, perioada rever
luţiei noastre populare din ani i 1944-1947! Fiecare nouă aniversare a
proclamării Republicii, la 30 Decembrie, ni le evocă în amintire. Nu încă
ş i pe ecrane. Ş i în acest an ne oprim de aceea asupra amintirilor.
• Ar fi greu să găsim în ultimul veac al istoriei noastre, cel puţin, o
mai mare bogăţie de sugestii, o confruntare mai gravă şi mai diversă a
forţelor sociale, a ideilor şi valorilor, o îmbinare mai originală a desfăşu­
rări lor spectaculare cu tensiunea surdă a luptei politice moderne, li mişcă­
rilor de stradă şi a marilor întrebări puse conştiinţei individului şi naţiuni i.
Ar fi greu să găsim o perioadă mai plină de ecoul puternic al tradiţiilor
noastre democratice şi de cultură , de prezenţa activă a unor mari perS<>
nalităţi reprezentative, de fiorul noilor speranţe ş i căutări inspirate de
eliberarea ţării , de înaintarea revoluţiei populare, de perspectiva dimen-
siun ii socialiste a ex istenţei noastre. Tulburătoare mutaţii de ,gindirc
au insoţ1ts1tu a rea d efiniti vă în a vangardă a clasei muncitoare ş i a Partidulu i
Comunist Român, chemind la însăşi schimbarea cond1ţ1e1 noastre naţio­
nale şi umane, desfăş urînd , la capătul unui drum lung. imaginea unei ţări
puternice şi suverane, descoperindu-şi ş i împlinindu-şi virtualităţile ş i
strălucirea prin propria sa decizie, prin propria sa credinţă în idealul
pur şi autentic al socialismulu i.
Aş teptăm imaginile.

CINEMA

https://biblioteca-digitala.ro

Un intelectual cu probleme (Iurie Darie)
O feminitate cu probleme (Ioana Bulcă)
POST-
SEZON
LA
„RĂUTĂ­
CIOSUL"
Se filmează la Herăstrău
un moment·cheie al «Riută­
closulul adolescent».
Veţi completa singuri lite-
ratura parcului desfrunzit. li-
teratura filmlrii pe o zi cu
soare rece, cu lacul rece.
cu sentimentele (eroilor) încă
reci. incerte, necoagulate.
Există totuşi ceva care ar
putea sii precipite fina dlsper-
~~~r~m;n~~-:1~~ :~b t:~~1~
care-ţi zgribuleşte sufletul :
aşteptarea activi. Dorinţa de
a termina filmarea mai repede.
dar nu oricum. Bine. Foarte
bine. E o grabă ce se transfor-
mi în febrl rece, lucldl, stf..
mulatoare. Oe asta toana
Bulcă nu 1a în seamt tremurul
ce amesteci frigul cu emoţia.
~i _ profitind de o scenl cu
coniac la restaurantul parcu-
lui - soarbe graţios, insi-
nuant dintr-un pahar oferit
de Iurie Darie. E scena lor,
momentul lor de Intimitate,
pe care actriţa J..ar vrea cit
mai adevărat. cit mal durabil,
cit mai ... reciproc. Dar Bre-
ban a vrut altfel. frumoas"
Mala Dobrin (Ioana Bulci)
https://biblioteca-digitala.ro
Filme
trebuie să se facă, elegant,
că nu observi mobilul ade-
vărat al curtoaziei bărbatului
(Iurie Darie) care o lntere-
seW dar care e interesat.
de fapt, de cealaltă femeie.
de indiferenta, de glaciala Ana
(Irina Petrescu). Un joc in
trei, în care fiecare pareui
cu un zimbet amabil, încă d&-
taş,at . Pentru ci medicul nu
e ind îndrlgostit de--a bine-
lea de Ana, deci nu suferă
de neatenţi a ei . e doar uşor
intrigat ; Ana e doar vag amu-
zată de manevra birbatului ,
Maia nu realizează deocam-
dată primejdia, jocul o in-
cinti.
ln acest moment Ioana vrea
să fie femeia sutl la sută în
care se amested şi un pic
de rafinament, şi un pic de
sinceritate şi cochetlrie, în-
româneşti p
cr-un dozaj sava nt. numai dc-
ea ştiut , a.re-1 di fannec ş i
personalitate. cN-ajunge ci
personajule o scheml l», gl11-
meşte amar actri ţa. Vitan idis
nu admite nici în glumi re-
proşul . Maia e un personaj
complex chiar daci datele
scenariulu i sint sumare.
Ioana Bulci îm i vorbeJte de
dificultatea rolurilor mici a.re
te obligi sl sugerezi o bio1n-
fie întreagă doar în citeva
scenei n-ai voie sl ai «timpi
slabi» în interpretare.
- Maia e un concentrat de
feminitate cu o bogati viaţi
interioari datorată, de buni
seami şi mediului Intelectual
din care provine. Vreau sl
sugerez d Palaloga n-a luat-o
de soţie doar pentru ci e
fad de academician. ci pentru
d l·au atras efectiv delicateţea
!i căldura e1.
toana vrea. Ioana inceard..
Ioana perseverea.z:i. dar cu
toată truda interpretei per-
sonajul nu poate dplta mai
mult toc în economia scena.
riului decît cel pe care i 1--a
hărizit scriitorul.
Virgil Og~anu e prudent :
i se pare prematur d vor-
beasd despre « Riutăcion.
Ocu pă un loc modest in
scenariu , e doar un fel d e
amorsi a acţiun ii, ca persc>
najul lui Max Frisch din
«Omul cu dosarul».
- Şi totu4i el răstoarnl
cu 180 grade optica lui Pala-
loga.
- Oa şi nu. Există în acest
om un soi de curiozitate blz:a.
ră faţă de trecutul celui pe
care l-a salvat, curiozitate în Pe Ioana Drlgan o aşteapU.
care intră şi o uşoari nuanţă. un rol extrem de greu.
de invidie, nu numai nevoia
de a face lumină asupra culpa-
bilităţii celuilalt.
- Vorbiţi de parei aţi fi
in plin «policierio ...
- lntr-un fel filmul lui Br.,.
ban-Vitanidis este un upoll-
cien> psihologic. Sper sii su- NU!
gera. personajului şi un oa-
recare mister, un suspense
interior ce ţine de un com- LEGENDA
plicat aliaj uman.
Ceea ce ii nemulţumeşte
profund pe tinirul talent ter NU ÎNCEPE
trai proaspăt «corupt» de
cinema este lipsa de organi--
zare de pe platou : «Dacă un
AŞA!
actor e nevoit să aştepte trei
ore, în frig, pină sl poată
trage un cadru, numai pentr u
A fost odati ln cetatea ce
se numea a Neamţului, o uşi
tain ici. Ce sl fie oare din-
ci cineva a uitat să aduci o
colo de această uşi care stri-
ruletă, atunci de ce proble-
jule Intrarea! Anne! Praf de
me de creaţie mai poate fi
p!Jld ! Hranl! Altceva I Cel
vorba!• ce dl la o parte uriaşa blanl
de urs din odaia Pircllabului,
Alice MANOIU aflL Dar trecind pragul, mai
intn n e dat sl se împiedice
de o capcanl.
Foto: A. MIHAILOPOL la lumina unei torţe, Ila-
 care le vom vedea zn 09 A

rlon Ciobanu (Ghindl) pl-
trunde lnluntru." Nid ~
cana ,1 nici spaima nu-l de-
za.rmaseri. Ceea ce îi taie
rlsuflarea sînt scrinurile pline
cu plbeni, vqmlntele dom-
n~I de pe vremea lui Ştefan
cel Mare sau mal dlOflnte,
ddelnlţele, Icoanele cu sfinţi
de aur, obiectele de cinp.
coare cu lame tlloase '' pietre
scumpe pe minere, diademele,
coroanele ... lntreg tezaurul
pe care îl mingile cu priviri
·pofticioase. Ghindl, sluga c~
dincloasl a regelui strlln, 1,1
dl aici arama pe faţl. Se v~
seul domn al Moldovei. Gîn-
durile pard îl aleargl ln bucle-
le de aur ale coroanei ce ,~
qazi pe cap. Aici, ln acest
cadru, mercenarul se trldea-
zl JI lti începe trldarea. · cadrului .
Şi aşa. legenda istorld a
pllieşilor prinde viaţi pe pe-
llcull.
Acesta a fost primul tur de
manivell la cSîmbita morţ ~
lo nt, dar legenda nu lncepe
aşa! Legenda incepe altfel .„
Virgil Calotescu se afli
acum la al treilea film artistic
de lung metraj, dar dupl o
lungi experi enţl ca documen-
tarist. Şi dad primele sale
doul filme «Camera albb ,1
Subteranul» ,~au tras seva
din actualitate, astlzi regizo-
rul abordeazl filmul Istoric.
- De ce acest gen?
- Desigur predilecţia mea
rlmîne filmul de actualitate,
d:a.r ceea ce m-a detenninat
în special a fost comunicarea
de idei cu scriitorul Alecu
Ivan G hilia. Vreau să preci zez
d, deşi acţiunea filmulu i se
sltueazl întl"O epod mal in-
deplrtati, filmul nu este con-
struit pe datele cunoscutului
gen istoric, deoarece Iii pro-
pune mal mult o analizl a
sent imentelor ş i năzuinţelor
comune ale unor personaje
' ale dror idealuri gisesc ecou
ii asthl. Ca atare, spectacu-
losul, c:an.cteristic marilor si.r
GEN DA perproducţii, nu va fi ele-
mentul primordial, aşa cum se
~~.;~g'~~=~~~;
în stndfl'Wea cu care part~
clpl ..la acţiune JI di.n -. felul
'i\'ifdest,
c,u1jf ':llcţloneazl Ji .
;';~•!''. pot fi lesne mutite din ·
f~'tespectivl ln plini con-
'teftiporaneltate.
Filmarea de azi trebuia s1
lnceapl la orele 10 a.m. cu
Ioana Drlgan Ji Val . Slndu-
lescu. Dar nu. Se : aşteapti.
Totul se. lntlrzie din cauza
unei li pe '·are Decorativa,
dupl, ~!'l.t" 'imînlri, trebuia
sl o preilea la ora 9. Zadarnic
se lns isti cu telefoanele.
Deci... risturnare de pre>-
gram , altminteri actor ii îş i
pierd ribdarea. Jn faţa acestei
si tuaţii se trece la schimbare<J
Se preglteşte o scenl cu
Amza Pellea (Ştefan) Ji Andy
Herescu (Ion). Cel doi se
inţele& de minune pe platou.
Regizorul discuti JI ÎJI l'-
mureşte Intenţiile. Se trece
la o repetiţie. Se observi d
slngele de pe dmaşa Ji de pe
mîlnile lui Andy e prea viJi-
nacl. Regizorul secund. G ld
Gheorghe, se aprop ie de
Herescu 1i-i rlvlJeite pi ·
r ul . pe ntru că actor ul e
tentat mereu sJ. ş~I «aşeze» .
Nici Amu Pellea nu e iertat.
La lumina puternid a reflec-
toarelor se observi d cica-
tricea (o fulgerare de sabie
la rldicina nasului Ji pe obraz)
trebuie adincid .
Operatorul Costea lones-
c~Tonciu cere intre t imp
schimbiri JI completirl de apoi se trece la alt cadru în
reflectoare. Arh. C. Simio- acelaşi decor. La un caplt 1i
nescu (care semneazl sceno- la celllalt al mesei lungi 1i
grafia JI costumele) intervine. masive Iau loc Şt. Cioboti-
I se pare d undeva aparatul r.JU (Bltrînul Şendrea) i i
ar putea s1 prlndl în obiec- I. Girbea (Pirdlabul). Pe bu-
tiv un perete-fundal. ~ d tuci, ln jur, Al. Lungu (Lixan-
se &ribeJte si-i orneze cu cl- dru), Matei Alexandru (Toma}
teva detalil (slbli, ulcele, etc.). JI dol copil. Se filmeazl cu
Se trece la filmarea pro- macaraua, treclndu-se cu apa-
prlu-zlsl. ratul pe deasupra mesei pen-
- Pirotehnia! Mlmlllga! Şi tru a se lnvestlp tensiunea

~
ÎNCEPE
AŞA!
ocb.d in cetatea ce
a Neamţului, o up
Ce s1 fi e oare din-
woe:asti up care strl-
I Arme I Praf de
I Altceva! Cel
. o pane uriaşa blani
odaia Pirdlabului,
r trecind pragul, mai
1 dat s1 se împiedice
· unei torţe, Ila-
obi,nu~e.
- Distribuţia apare destul
de numeraasd. Dar personajele
ou contururi bine definite, nu-.
an1Dte?
- Eroii din cSimblta mor-
ţl lont pot fi grupaţi în doul
.categorii : cei dlnluntru JI
cel d in afara cetiţii asediate.
Deşi exisei Ji în lmplrţlrea
asa crupuri distincte, ajun-
gindu-se pini la i ndiv idual~
tlţi, în n>.WU lor majoritate
personaj.11liu q ioneazl în con-
sens. De ~ conflictele mi-
nore conv ieţu i esc în conflic-
tul ~joc. Virtuţile eroilor
imediat cineva aduce un ceaun
mare cu o mlmlligl de vreo
9- 10 kilograme, pe care ur-
meazl s-o rlstoarne pe masi
Amza Pellea. Din ceaun aburul
se rlsplndeşte ademenitor.
Cineva lntreabi dad nu e
butaforie. I se rlspunde ci
ce realb dar cnu-i buni de
minat» (s-au pus nlJte·chlm i-
cale ca s1 dea abur - Ista e
secretul!) Cealalti (a doua
mlmlligl) e comestibili. Se
trace cadru dupl cadru, pe
replici, pe miJcare JI pe ges-
turi, pini cînd cei doi aud
gluul regizorului: ctltarli !»
1i atunci dau buzna pe sclri
in sus. Se mal trace o dubli,
lluntrld a fledrui personaj.
La aceeql masi, alt cadru
cu aceiql Interpreţi. De data
asta cse omoarl mlmlllgu
cu budţi mari de pastraml Ji
brind din blide. Actorilor le
e pur 1i simplu foame .
La ora 1 S a aplrut în sfirJit
ii Ila care totuJI mal are ne-
voie de retUJUrl . lmbrlcati,
Ioana Drlgan devine o eh~
pop moldoveancl. Respiri
pard aerul plmîntulul, al ur-
maşelor lui Drac<>J-Vodl.
Ştefan GEORGESCU
Foto : A. MIHAILOPOL

https://biblioteca-digitala.ro
• În '68 cineaştii s-au arătat mai obsedaţi de destinul filmu lui decît de s
contra-!estiv aluri. • Din douăzeci de filme la un festival) s

ClllEMATOGRAFUIJ
Î ncotro merge filmu l este o întrebare care se aude pune probleme de creaţie : filmul comercial. El re ia clişee
obsedant de la o vreme. Se vede un film - să zicem mai vechi sau inventă (ar fi poate singurul lui aspect
«Week-end» al lui Godard sau «Blow-Up» al lui Anton io- creator) altele noi pe scară industrială, asigură fluxul
ni - şi întrebarea revine fie cu îngrijorare, fie plină de pe ecrane însoţindu-se de o publicitate care de multe
incurajare. Festivalurile de fil m s-au profilat pe tendin ţ e , ori este mai artistică decît filmul publicitat.
pe categorii de fi lme, pe categorii de gusturi ş i in u l ti m ă Cine îşi mai aminteşte bine ce a vrut să spună cutare
analiză chiar ş i pe categorii de interes. Le urm ă re şti - sau cutare actor foarte la modă, strecurîndu-se dezinvol1
ai în fată cam tot ce se realizează azi în lume-treclndu-se printre tonele de mucava, palate de carton, prăvăliri de
adesea cu dest ul de multă i ndulgentă bariera calităţi i. Dar stînci, bineînţeles tot de carton şi ele, sau după o luptă
festivalurile din 1968 nu mai sint acceptate, în mod para- cu un dinozaur de material plastic dintr-o superpro-
doxal, nici de către unii creatori ş i nici de către o parte ducţie herculeană sau preistori că? Cine mai apucă
din spectatori. Noua avangardă, noul val , fie el de cineaşti să fie atent la ce se spune în torentul de rafale al unor
şi mai nou de cinefili, se naşte prin contestarea acestui pistoale la care muniţia nu se te rmin ă n i ciodată , pentru
mijloc de lntl lnire a creatorilor de filme în locuri predes- că n-ar avea ce replică să î n ceapă? (în nesfirşitele serii
tinate parcă . Tot în mod paradoxal s-a născut în 1968 de Far-West european care au reaprins lăm pi le aven-
chiar şi ideea unui «festival al contestaţiei» (ideea a plutit turi i călă reţe ş i cu Coltu l în m înă).
o vreme pe apele lagunei veneţ i ene , cam tot atit timp cit Filmul comercial nu-şi propu ne să asigure progresul
a durat şi cea de-a douăzeci şi noua ed iţi e a Mostrei. artei cinematog rafice, nu vrea să d ez bată cine ştie ce
apoi ea a rămas o amintire eroica menţinută în agendele probleme, nici măca r nu vrea să fie pus în discuţie . El
ti nerilo r contestatari). vrea să delecteze, oferind citeva trucuri de montare, două­
trei trucuri a ctoriceşti
apreciate de public şi , poate, o
Ce se conte st ă? mică doz ă de iluzie, incepînd cu cea opt i că. O vastă
reţea de săli trăieş1e în lume din exploalarPa unor filme
An ul acesta la Cannes, de pilda, s-a contestat mondeni
care nu pun spectatoru lui aproape nici un fel de probleme
lalea festivalului i nternaţiona l, mondenitate care, aş<1
şi nu-i spun mult mai mult decit ceea ce scrie pe afiş .
se spunea , a modelat şi criteriile de selecţie a filmelor .
Iar calitatea lor este că ştiu să-l seducă să intre în sală .
care astfel alese «ar prilejui doar demonst rarea mijloa-
O superioritate intelectuală se mulţumeşte să le l i pească
celor materiale, i nvestiţia covîrşi toare în montare, des·
automat eticheta de «comerciale» deşi prin ele îş i începe
făşurarea de mijloace propagandistice în lansarea unui
orice om lunga lui peregrinare de spectator, ele ii mode-
film cu un acut caracter comercial». Etichetarea aceasta
lează gustul pentru imaginea mişcătoare de pe pinză .
riguroasă, severă şi fără rezerve este preluată dintr-un
Si din păcate nu puţini rămin la primele lor preferinte.
manifest ce mi-a fost inminat fără curtoazie la Veneţ ia
de către un student care avea înscris pe ma iou cuvintul
V a luri, va luri, va luri ...
mesianic pentru anul ăsta , «contestazione». Apelul însuşi
era semnat «Comitetul de iniţiere a contra-festivalu lui
Tot ce presupu ne o gind1re, o dor i nţă de comunica1e
pentru boicotarea festivalului veneţian».
pe un plan mai elevat, tot ce aspiră să intre (şi să rămi n ă)
Festivalului de la Berlin i s-a reproşat caracterul nere-
în templul cugetării ome n eşt i exprimat prin arta filmulu i
prezentativ şi «lipsa unei tradiţi i» în desfăşurarea sa.
începe prin a pune probleme. (Cei mai în ţelepţi dint re
I s~ incrimina schimbarea criteriilor de selecţie şi premiere
creatori se mulţumesc s ă le sugereze şi s ă fertilizeze
a filmelor, scoţindu-se astfel în evi denţă caracterul mai
astfel la spectator i răspunsuri l e, capacitatea uno r co re-
mult oportunist decît artistic. După încheierea lui s-a
laţ i i şi asociaţii de idei, să dete rmine un cl imat de gîndire,
ajuns la părerea că premiile n-ar mai avea nici un rost.
o anume privire asupra complicatului mecanism al al că­
Festivalului de scurtmetraj de la Tours, de anul trecut,
tuirii societăţi i omeneşti , a omului însu şi) . De aic i înainte
«valul>> 1-a contestat lipsa de rigoare, clementa admiterii
în competiţie a unor pelicule ce nu se înscriau în mod cimpul este vast, neslirş it poate. Artistul simte de mu lte
ori nevoia să privească om enirea pri n prizma unei si ngure
~xigent în limitele genului. Veneţiei , în sfirşit, i se contestă
manifestări sau a unei singure probleme ce-l preoc upă
lipsa aproape programatică a mondenităţii , caracterul
academic (aşa s-a autoconsiderat Mostra veneţiană în mod obsedant şi îi dezvăl u ie un orizo nt adinc. La An -
în acest an) dorinţa de a prilejui inmă nunch i erea celor tonioni de pild ă joacă un rol prevalent sondarea şi man i-
festări l e subconşt ientu l u i în acele acte pres upuse a li
mai noi tendinţe în arta filmulu i mondial ş i repudierea
con şt ie nte, ponderea pe care o joacă anumite tare p ă s­
de plano ş i de facto a peliculelor comerciale.
trat e în zona inavuabi lului, tare care inriuresc acte le
. Probabil că fieca re i ntl lnire internaţiona l ă ci nematogra- responsabile. El u rmă reşte o seamă de preocupă r i care
pentru a l ţ ii rămîn în zona de umbră a m a nifest ărilo r
fică naşte. în mod spontan ş i dialectic propria ei negare,
umane dar care pentru el se repetă şi revin o bsedant,
aceasta fiind sursa de progres a ideii însăş i de festivalul
într-o conşti inţă mai sensib ilă prin care se filtreaz ă
cinematografic. Pentru că de la primele intilniri de acest
lntregi categorii umane.
fel , cu caracter eteroclit ş i cu o participare în cea ma i
Cassavettes, pe de altă parte, cons ideră că deprinderea,
~are măsură be~evolă, de acum tre izeci şi ceva de an i,
conven ienţa
îi c reează individului un bagaj de manifestări
prnă la Academia de vară a filmului din întreaga lume,
stereotipe înapoia cărora mocnesc şi se dezvoltă (ca
este o cale destul de lungă. (De altfel/nalt~ parte a revistei
o reacţie a adevărate i fin) germenii celeilalte personali-
ne vom ocupa pe larg de cele mai importante int/lniri cinema-
tăţi, adevărata personalitate a omului. Iar explozia aces-
toyrafice ale anului).
teia într-o bună zi - datorită tocmai abuzului de con -
venţie - este atit de vio ent!, incit ea n aşte cri za indivi-
Un pumn, un Colt şi un dinozaur
dului faţă în faţă cu sme însuşi.
La. Fellini par să stăruje ca nişte reminiscenţe ale copi -
O si ngură categorie de hlme (s-o considerăm deci Ş i lăne1 , experi en ţ ele fragmentare a.e primei perioade a
Sylvana Mangana pe ea o tend inţă) este delimitată , nimeni nu caută să- i vieţii, nâscin du- se donnta de a compara vi ziunea idilică
e un Pasolini feminin teoretizeze produsele, face totuşi mult zgomot, dar nu ş i eno rmă a copifănei c matena.JZarea ei reală.

https://biblioteca-digitala.ro
~cît de succes.• Festivalurile - s-a spus - nu le mai vrea nimeni. Acum vrem
estival) s-au impus doar două. Şi preselecţia fusese riguroasă.

JIJ LA RASCRUCE
,;a clişee
1i aspect
ra fluxul
de multe
Un regizor ca Peter Brook - pe tărimul filmului con-
siderat mai degrabă un neofit - vrea să evite actului
artistic caracterul confecţionat, caracterul de produs
darea unei problematici intimiste lipsită de for1a de analiză
profundă şi de subtila nuanţare a argumentelor, a dus
la repudierea sa).Se poate afirma că nimeni nu mai este
7
-
artistic, propunîndu-şi să dea realizărilor lui propof1ia dispus să accepte exerc i ţii silitoare pe temele marilo r
1ă cutare unei luări de cunoştinţă, a unei vibrante şi profunde consacraţi. Se cere personalitate şi punct de veder e
dezinvolt comunicări a omului cu epoca sa. Ultimul său film pre- propriu . Cinematograful de astăzi este în mod sigur
lvăliri de zentat la Veneţia «Spune-mi minciuni» sau poate mai saturat de prozelitism (aproape că nu i se mai întrezăresc
~ o lupt~ bine zis «Minte-mă» este urmărirea dramatică a reacţiilor maeştrii) şi are nevoie de orizonturi noi, de gîndire. De
uperpro - provocate in conştiinţa unor tineri de simpla privire a aceea nu mai constituie un argument pentru nimeni faptul
li apucă unei fotografii din războiul vietnamez, în care o mamă că un film e&te făcut cu meserie (cum se întimolă cu «Cas-
! a l unor îşi ţine în braţe copilul ucis. telul» după Kafka realizat de Noelle şi avindu-1 ca interpret
~. pentru pe Maximillian Schelh> «Se cere artă şi nu numai meş­
tele serii De la o vreme Pasolini încearcă o vastă demitizare . teşug.

ile aven- caută să repună în termeni tragici destinul lumii de azi. Surprinde poate - surprinde evident in mod plăcut -
«Oedip» - filmul prezentat anul trecut nu avea decît aspectul exclusiv contemporan al tematicii pentru că,
irogresul în costumaţie un caracter istoric, în rest fiind o analiză cu bună ştiinţă s-a ocolit aducerea pe ecranul celui mai
? ştie ce a lumii contemporane privită prin destinul unui mare exigent festival european a filmelor care ar pleda atem-
;cutie. El neînţeles. «Teorema», ultima sa peliculă, încearcă o poralitatea. Dimpot rivă, s-a acordat prioritate filmelor
re, două­ altă analiză, spectrală, a lumii de azi, o lume care nu care şi-au propus să sondeze prezentul în atit de com -
poate, o mai are în comun decit dezaxarea şi inconştienţa . plicata lui alcătuire. cu multiplele lui faţete şi ipostaz e
O vastă Godard este ziaristul ecranului pină intr-atit este de Si «Teorema» lui Pasolin i şi «Chipuri» al lui Cassavettes,
1or filme preocupat ca evenimentul social să-şi afle expresia şi (( Minte-m ă» al lui Brooh. ca ş1 (t Dezerto1 ul;, lui Jakub1sko.
cinematografică. toate sini aspecte ale unui prezent aşa cum este el se-
i roblem e
Visconti este stăruitor preocupat să depăşească ex- zisat de ochiul artistului.
pe afiş .
presia neorealistă (cu toată capacitatea de obiectivare în acest sens, după cum se şi desprinde din foarte
! in sală .
a artistului în faţa fenomenului social) spre a se angaja multe declaraţii, conferinţe şi profesiuni de credinţă fă ­
lipească
pe planuri mai intimiste şi impresioniste. După «Rocco>> cute în sala festivalului sau la colţul străzii de către gru -
;i începe î nsă se pare că nici «Tremurătoarele stele ale Ursei» purile de contestatori, cinematografului de astăz i nu
ii mode-
şi nici «Străinul>> după Camus nu au ajuns să mai fi e pare să-i revină o misiune mai importantă decit aceea
,.. pînză .
co nsiderate de nimc_ni valori cinematografice. de a vehicula idei. «Niciodată - spunea Pasolin i - n-am
·efer in te
văzut în cinematograf o mai acută expresie a prezentului» .
.. . si festivaluri, festivaluri , fe stivnluri

Unde se intilnesc cineaştii cu publicul de şoc, gazetari i

*
Nu ştiu dacă noţiunea atît de des auzită de «criză a
11umca1 e şi producătorii? La festival. filmului>> nu este prea adesea doar o figură de stil sau un
rămi nă) fe l de oratio obliqua pentru a disimula criza creatorilor.
Cauzele proliferării manifestărilor festivaliere sini multi-
Im ului Pentru că în mod evident nu mijloacele de a Iace film
ple şi nu întotdeauna direct legate de arta filmului. Dar
1 dintre şi festivalurile se ierarhizează azi şi tot prin filme. li psesc ci punctele de vedere, gînditorii lui . Filmul de
~rtifizeze astăz i privit pe o paletă alît de densă cum poate s-o furni-
Anul acesta şi pînă la ora de faţă unul singur rămine
or core- zeze o competiţie internaţională nu izbuteşte decit poate
în discuţie, oferă o concepţie înnoită despre rostul unei
gindire, global (tocmai printr-o alăturare de multe încercări) să
intîlniri cinematografice şi a căutat să reunească într-un
al alcă­ furnizeze un portret al epocii noastre. Poate că lipsesc
mod programatic «toate tendinţele din arta filmului» :
inainte Veneţia. acele personalităţi capabile să facă sinteza ei, să rostea-
le multe S-au văzut aici filme ale noului val german , francez , scă acele adevăruri de circulaţie universală. În umbra
smgure îngustă a jumătăţilor de idei şi de adevăruri se pot naşte
italian, american şi ceh; s-au putut urmări peliculele unor
reocupă neo-curente, noi valuri , pseudo-artişti şi semi-filme. Dar
anya1a\1 (cum ar fi Kluge, Bertolucci, Brook) sau solitari
La An- avangaro1şti ca Pasolini şi Cassavettes. S-au vizionat filmele se fac de către personalităţi. Din douăzec i de filme
si mani- filme ale unor consacraţi ca şi ale unor debutanţi promiţă­ doar două (un film artistic cu vădite influenţe de docu-
use a fi tori. De fapt Veneţia a fost un panoramic al artei cinema- mentar şi un documentar făcut cu artă gazetărească , şi
!re păs­ tografice. asta ar li poate o situaţie fericită) rămî n în atenţia celor
: actele Poate că mai mult decit stăruirea asupra unuia sau a care au u rmărit zi de zi o astfel de competiţie .
ări care Critica şi istoriografia se ocupă să-i compare pe art iş ti,
altuia dintre filme ar merita să fie reliefate unele constatări,
~stărilor
încă proaspete dat evid ente pentru orice participant. să-i grupeze după trăsăturile care i-ar apropia, după tere-
1sedant, ln primul r1nd prezenţele multlpleau u şurat, in mod para- nul de investigare pe care-l folosesc cu predilecţie, după
filtrează doxal, nu acordarea premiilor (care-şi are legile ei), ci stil. etc. Artistu l nu se îngrijeşte de această operaţie .
afirmarea sau infirmarea unui creator (operaţie destul El comunică lumii o imagine despre ea însăşi filtrată prin
nderea, de severă şi de greu de suportat mai ales :ă se produce sine. Şi cînd iz buteşte să intre in această relaţie cu lumea
1 i festări
in public, într-o conferinţă de presă , în care pelicula pro- ş i să-i oprească atenţia asupra imaginii pe care el i-o
>ltă (ca pusă competiţiei este analizată pe toate feţele) . Nu cred oferă, artistul are ceva de spus. A ltminteri se Iace că
rsonali- să li asistat la o astfel de manifestare în care un film spune şi spectatorul preferă atunci filmul comercial.
a aces- mediocru să fie salvat de elocinţa realizatorului şi nici ca lncotro se îndreaptă deci filmul? Într-acolo unde-l vor
le eon - lipsa de talent oratoric a acestuia să t1 dăunat unei hw1e călăuzi personalităţile creatoare care-l gîndesc şi plă ­
i indivi- pelicule. S-a ajuns , am sentimentul, mai ales într-un mădesc necontenit, care observă to tul, surprind existen-
festival de structura celui veneţian , să se repudieze în ţele în ipostazele lor cele mai caracterizante şi dau lumi i
e copi - mod cert prozelitismul. S-au văzut de pildă filme neo-an- imaginea ei adevărată şi totuş i greu de văzut de cătr e
oade a ion ioniene (îl citez la intimplare, nu pentru că ar fi cel ochiul simplilor muritori.
I idilică
Oedip
mai reprezentativ, pe cel al lui Carlos Saura, al cărui titlu
Mircea ALEXANDRESCU e un Pasolini modern
l-aş traduce «Situaţie extrem de încordată» şi în care abor-

https://biblioteca-digitala.ro
 MASĂ ROTUNDĂ
A REVISTEI
CINEMA

SINTETI
OPTIMISTI
PENTRU
,69?
Aneh etil
pe band4
de magnetofon,
Participă
din partea
Casei de filme
Bucureşti ,

Petre Sălcudeanu
Alecu Ivan Ghilia
Horia Pătraşcu
Constantin Stoiciu
Dumitru Solomon
din partea
reviste i
«Cinema>>:
Ecaterina Oproiu
Valerian Sava

Cinema : ln ultimele luni am avut în repetate rindu ri

plăce rea să ne intilnim la red acţi e cu regizori, sce-
nari şti şi actori,.Procedind la un schimb foarte desch is
li colegial de o pinii li de infonnaţ il care, în măsura
în care s.ar permanentiza. ar putea fi util pentru
acel climat stimulator pe care i i dorim cinemato-
grafiei noastre naţionale.
fnt îlnirea cu scriitorii di n conducerea ş i din redac·
ţifle de Sttna.rii ale studiourilor noastre am rezer.
vat·o,dupl cum vedeţi . pentru împrejurarea aparte
a sfir:titului de an.
Intre.bun. scurtl şi cupri nzătoare. pe care vwam
propune-o spre cercetare la aceasti intilnire din
Prac"I anu lui nou, ar fi unnltoarea :
SINTEŢI OPTIM IŞTI PENTRU 1969!

https://biblioteca-digitala.ro
 Petre Să\cudeanu: La întrebările foarte catego-
rice printfe tafe-se înscrie şi aceea pusă de dum"
neavoastră, eU răspund de obicei mai puţin
categoric . Timpul parcurs pînă acum - mă refer
•a ultimul an - implică în el şi termeni care mi-ar
da dreptul să fiu optimist şi termeni care mi-ar
da drepfoL .. să mă străduiesc să fiu optimist .
Nu pot să nu fiu optimist cînd avem în diferite
faze dC lucru scenarii şi filme ca: „Mi hal Viteazul"
(scenariul Titus Popovici, regia Sergiu Nicolaescu);
„Reconstituirea" (scenariul Horia Pătraşcu, regia
Lu cian Pintilie): ,,Legenda" {scenariul Constantin
Stoiciu, regia Andrei Blaier); „Răutăciosul adoles-
cent" (scenariul l·Jicolae Breban, regia Gheorghe
Vitanidis): „ Puterea" (scenariul Titus Popovici,
regia Mircea Drăgan): „Căldura" (scenariu I Horia
P.ltraşcu, regia Şerban Creangă): „Prea mic
pentru un război atît de marc" (scenariul D.R. Po-
pescu, regia Radu Gabrea): „Singur'' (scenariul
Ioan Grigorescu, regia Manole Marcus).
Noi sîntem scriitori, dar ştim şi este bine ştiut
că filmul e făcut de către regizori. Regizorul e
o person~litatc distinctă care, atunci cînd se
prezintă ca atare, îşi transmite calităţile în opera
cinematografică, într-o măsură mai mare sau
mai mică, dar oricum nu mai putem lucra numai
cu aceiaşi regizori, cu care am lucrat ptnă acum
şi care s~au dovedit a fi buni, mai puţin buni
sau ... care, prin realiziirile !or, au dovedit contra·
riuL În afară de regizorii amintiţi mai sus şi. de
alţii ca: Mircea Mureşan, Mihai Iacob, Mit-cea
Săucan, Liviu Ciulei, Lucian Bratu, Mlhu
Iulian, care se află în faze înaintate în pregătirea
scenariilor pentru anul 1969, am încercat să adu·
cern şi cîţiva regizori noi, proaspeţi absolvenţi ai
IATC-ului - şi i-aş aminti pe Radu Gabrea,
Şerban Creangă, Titcl Constantinescu, Mircea
Moldovan, pregătiţi ~i ei cu scenarii pentru filme
de lung meţraj.
Aş preciza că, deşi absolvenţi din seria 1968,
ei depăşesc prin vîrstă, prin experienţă de viaţă
şi prin pregătire, nivelu l obişnuit a l celor care
Intră în posesia unei diplome. Din ~,îte.ne putefn
noi da seama. pînă acum ei satisfac ex1ge·nţele pe
care le avem, exigenţe care nu sînt miel . Ei vor
fi ajutaţi în acest prim pas cu deosebită grijă
atît de conducerea studioului, cit şi de regizorii
noştri cu experienţă. Practica urme:ază să de-
monstreze dacă această încredere pe care le-am
aco1·dat-o e justificată sau nu.
Eu sfnt fnsd optimist pentru că dacă unul din
cei pauu regizori noi va reuşi sa facă un film
interesant, străbătut de un suflu nou, cred că nu
~~~egeoba.
De asemenea e necesar să ne îndreptăm toată
atenţia asupra regizorilor de teatru cu aplicaţie
pentru film. cu o personalitate at1t de distinctă
cum sint: David Esrig, Radu Penciulescu, Valeriu
Moisescu şi aş putea continua, iar dacă mă opresc,
o fac nu pent1-u că le-aş acorda primilor ci taţi
mai multă valoare dedt celor pe care nu-i enunţ.
Maî optimist sint şi pentru că în studiourile
recent create - şi care se află într-o stare de
tranzi1ie, cam prea prelungită, din păcate - am
adus şi scriitori, scenarişti şi redactori noi. Cred
în colaborJtori :lpropiaţi ca Alecu Ivan Ghllia,
Con stantin Stoiciu, Horia PJ.traşcu, Mihai Creangă.
Acest pmeu de sînge înnoitor l~am dorit deci,
după cum observJ.ţi, în toate compartimentele de
lucru. De asemenea am dori ca ins~i formulele
org:inizatorice pe care Ic-am adoptat să corespundă
într-un fel acestei etape noi pe care o trăim.
Am spus de foarte multe ori că trăim etape noi,
dar din păcate nici o asemenea etapă nu s-a concre-
tizat pină În prezent cu realizările de noutate
necesare, aşa cum am dori să se concretizeze aceea
de acum.
Am impresia că acest colectiv de creaţie care
s-a închegat sau mai bine zis e la începutu l înche·
gării lui, avînd conştiinţa tota lei răspunderi faţă
de cea de-a şaptea artă şi a scenariilor de conţinut
pe care ar trebui să le capete, ajutat îndeaproape
de toţi factorii .de răspundere, inclusiv de această
revistă ce cu onoare reprezentaţi, va putea ajunge
la realizarea unor filme care să ne scoată din
anticamera adevăratei cinematografii.
Cinema: Citaţi-ne un motiv dintre acelea care
Vă obligă, cum spuneaţi dumneavoastră, nu să
fiţi optimist ci să vă străduiţi să fi\i optimist.
Petre Săkudeanu: Există în cinematografie,
r.,·,·11N
într-adevăr, ca o moştenire specifică, unele
aspecte cu care trebuie să ne batem, de pe poziţii
cu adevărat socialiste. Fiindcă, În dosul fra2elor
generale, foarte grele şi cu foarte multe sensuri,
se ascundeau de multe ori, în trecut, poate cu
bune intenţii, multe reticenţe, precauţii şi temeri
lE
dezarrn~nte.
Cinema: Există de pildă teama incompetenţei,
tearna „de a nu greşi" a acelui care nu ~t.ie bine
ce are de făcut.
Petre Sălcudeanu: Da, şi nu există în schîrnb
o graniţă vizibilă între precauţie şi teamă, deşi
diferenţele dintre ele sînt mari. Pentru că eu
cred că este bine să avem în continuare un control
lucid asupra a ceea ce realizăm, un control parti-
nic, care nu trebuie să degenereze însă în scheme
şi formule stereotipe.
De aceea am tncredere în climatul care guver-
neazd azi cultura romt.ineascti şi 1n putinţa lui de a
da naştere unei cinematografii valoroase.
C inema: E dar că cinematograf!a nu poate să
existe fără o comunicare cu celelalte zone ale
culturii, fără o colaborare cu multe bresle artis-
tice - în primul rînd fără o colaborare cu scriitorii.
Am vrea să vă adresăm, tovarăşe Ghilia, ca nou
venit în studio, întrebarea:
Fără cuvinte„.
St nle fi opti mist tn pr iv infa conve r-
firii scriitorilor la cinematografie?
manieră toatz compartimentele de creaţie, incit
rezultatul final să dea senzaţia de unitate şi de
Al. Ivan Ghllia: Sînt prea proaspăt în studio
unicat.
pentru ca„.
C inema: Pornind şi el, în genere, de la un
Cinema: Să fiţi pesimist?
scenariu.
Al. Iv a n Ghi ll a : .„să - mi permit să fiu pesimist
Al. Ivan Ghilia: Evident, deci ne întoarcem de
sau să pot face co nfesiuni. Ceea ce a spus. în
unde plecasem.
general, prietenu l S ălcudeanu, mă face însă să
Cine ma: Totuşi
trag concluzia că ,
trăim 1n c6/ectiv un moment de bun augur.
Crede fi că există la no i posibil ita-
Climatul de care vorbea el e unul din argumen- tea de a realiza filme de autor?
tele fundamentale care m-au determinat să vin
tn cinematografie.
Cinema: Că dumneavoastră scriitorii, simţiţi Al. Ivan Ghllia: După părerea mea, la ora
un optimism înviorător , înţelegem, pentru că, actuală, nu. Deşi aş vedea cîţiva regizori care ar
în ceea ce vă priveşte, planul pe 1969 conţine putea să facă filme de autor: Iulian Mihu, Liviu
o suită de scenarii iscălite de scriitori ca: Titus Ciulei, Lucian Pintilie. Probabil că mai sint şi
Popovici, Eugen Barbu, Francisc Munteanu, alţii. Eu am o experienţă destul de tristă sau în
D.R. Popescu, Horia Pătraşcu, Nicolae Vclea, orice caz. nu prea optimistă, cu cinematografia,
Ioan Grigorescu, Ştefan Luca, Paul Everac, Con- pină acum. Dar uniJI din motivele pentru care sînt
stantin Stoiciu, Al. Ivan Ghilla. optimist la .?.cest num.:ir fe~tiv e faptul că vin
chiar de la o vizionare cu materialul filmat
Climatul bun apare acolo unde e:<istă talente. de Calotescu p~ntru filmul „Simbăta
înt1-ebarca este: Pot să spun că sînt liniştit, în ceea
priveşte ca scenarist. Calătescu lucrează
bine, excebnt uneori, cu mulţi actori care
Ce a r pufea s ă sti mule ze sau să vor apărea intt-un mod cu totul neaşteptat pentru
spectatori. Pe urma sint calităţii~ care ţin de
min e ze acesf cli mat bun ?
plastica filmului, (operator Costea Ionescu Ton-
ei~). de ambianţă, de atmosferă, de autentici~
tate. Să revenim tnsă la filmul de autor.
Al. Ivan Ghilia: Ceea ce m-a cîştigat Fn actuala
stare de spirit de la studio e faptul ca am certitudineG
Filmul de autor mai ales. U cere regizorului sd
că se va da o luptă cu mediocritatea.
01biî Ln tolent unii•ersal. polivalent, o cultură foarte
intmsd, care să nu-l trădeze în nici un sector.
ctţiva oameni din cinematografie, cel pu~in
în scris, şi-au dovedit un real talent. Sint ciţiva
tineri - cei de care pomenea Sălcudeanu. Sint Mai există apoi, ca să revin la întrebarea despre
apoi alţii, mai puţin tineri, cum sînt Nicolae Ţie, ce anume ne poate mina optimismul, urm.ătoarele:
Nicolae Crişan, Tudor Popescu, Vasile Băran, cinematografia noastră produce sub 20 de filme
O. Carabăţ care, pe lingă pasiunea lor pentru pe an. De aici decurg multe consecinţe:
cinematografie, au şi bagajul nec.esar-inte!e(tual
şi de specialitate - pentru a putea naviga în
această mare destul de agitată care este cine- Fădndu-se pu~ine filme, tn fiecare din ele no1
matografia. Eu sînt de părere că ideal ar H să am.vrut să oglindim totul.
se realizeze şi la noi filme de autor. Dar fdme
de autor pot face numai personalităţile cu totul
şi cu totul excepţionale şi aceste filme apar doar
Orice film, orice carte mare au fiecare tonali~
atunci cînd puterea de creaţie polivalentă a unui tatea lor. O carte c amară, alta e veselă, o a treia
regizor magician reuşeşte să îmbine de aşa e tristă; alta e optimistă; în fiecare e un curent
https://biblioteca-digitala.ro

Am un vis: să foc film cu Antonionil"
subteran care străbate fiecare pagină. Filmele lui
Antonionl au un gust al lor, de la început pînă
la sftrşit. E pecetea personalităţii regizorului.
Bergman lucrea?ă în altă fac.tură, iţi transmite
un alt sentiment, alte asociaţii de idei. Or, tonali-
tatea distincU pe care trebuie să o aibă fiecare
film, noi o pierdem pe drum, fiindcă de la secvenţă
la secvenţă intervin alte idei şi alte doril"ţe, fie
ale realizatorului însuşi, fie ale celorlalţi factori
de care depinde filmul. Eu cred însă în acest
moment pe care îl trăim, moment care de fapt
nu este numai al cinematografiei.
Cinematografia este oblirctd de tntreogo con·
juncturd o viet/I noascre soc10/-culruraJe să tr6iascd
un momcni de luc1d1tate, ele sincerrtote fotd de eo
tns('jş1, de anal1zd a ceea ce o fdcut sau doreşte sd
(aed.
Pentru că altminteri s·ar p:irea că studiourile
de la Buftea, sau trăiesc continuu într-o linişte
Imperturbabilă, sau nu au altă t;eabă meri de
seamă decît aceea de a se ocupa de prestaţiile
de serviciu şi de coproducţii.
Cinema: Vedem însă că planul pentru 1969
conţine doar o singură coproducţie. Pe unii asta
„Curaj/ TnciJ şase lei şi terminăm ••• "
J 10
https://biblioteca-digitala.ro
ar putea chiar să-i deziluzioneze puţin. Pentru
că totuşi. în momentul de faţă, chiar pentru cine-
matografiile realmente avansate, coproducţiile
au devenit un mijloc frecvent de stimulare a
producţiei - poate chiar a creaţiei - şi oricum
de penetraţie pe alte pieţe.
INe putem dispensa de c o producfii7 I Cred sincer cd studiourile de Io Buftea pot rea/iz•
Petre Sălcudeanu: E un lucru ştiut că noi nu
avem vedete. Or, nu putem pătrunde pe piaţa
mondială, nu putem adică partid pa intens la
viaţa cinematografică internaţională, cu ideile şi
cu valorile noastre. atit timp ctt ne limităm la
actori care, după părerea mea, sTnt de bună
cafitate, dar încă neamoscuţi. Ceea ce ne determină,
cu timiditate încă, să intrăm tn coproducţli 1
e tocmai dorinţa de a aduce lîngă actorii noştri,
care de multe ort se dovedesc a fi mai buni dectt
actorii străini, nişte vedete cu un box-office foarte
ridicat. Am asistat la Roma la premiera filmului
„Dacii" şi pot să vă spun că Amza Pellea şi ceilalţi
actori români care au jucat în acest film au primit
din partea criticii de specialitate aprecieri cu
mult mai bune decît actorii străini.
Ar trebui daci sd fim mai <1t:IM rn damenTul
pe .seomo redLJCel"fi număru·
l!Of)roctoct11l01. rar nu
JuJ ae f·tme rc.m&îeşt1, număr care or trebui s6
'~ă neconternt.
Dar, în acelaşi timp, numărul de -prestări de
servicii şi de coproducţii să crească şi el. Din
păcate, regizorii noştri nu vor înc.1 să înveţe de
la alţii. Am Impresia că, uneori, ei trăiesc cu sen·
timentul unei superiorităţi provinciale din care
nu pot să iasă şi din pricina aceasta cred că tot
ceea ce fac alţii e sub nivelul la care ar putea
lucra ei. Dar cum lucrează unii din ei, ştim foarte
bine. Şi, pentru că e vorba de creatori, eu am
tn acela~i timp mare încredere tn mulţi dintre
regizorii români. Cred tnsă, că dacă filmele noastre
au fost aşa cum au fost, asta nu se datorează
numai regizorilor, numai scenariştilor. Un lucru
bun s-a ciştigat. Iar acest climat, de care vorbea
foarte frumos şi foarte la obiect Ghilia, e un
c11mat de discuţie, de expunere liberă a opiniilor.
Nu ştiu cît ni se datoreşte nouă - înclin să cred
c!\ noi nu am ctştigat ceva, ci nouă ni s-a dat un
bun cîştigat. pe care ar trebui foarte atent şi
foarte inteligent să-l fructificăm în mari creaţii
care să impună mari regizori.
Al. Ivan Ghllla: lnsăşl preocuparea pentru
coproducţii se desfăşoară acum într·o direcţie
mai firească, fiindcă, pînă acum, de multe ori
am răcut coproducţii cu colaboratori de mîna
a doua sau a treia. Acum au crescut exigenţe l e
şi nu mai acceptăm orice fel de coproducţie.
ln '69 dorim să realizăm cîteva coproducţii peste
cifra de plan a filmelor naţionale.
20 de f•lme de lung metraj anual
printr-o ritmicizare mal bună. Avem pregătit sce•
nariul pentru filmul „ Benvenutto Cellini" pe
care-l va realiza tn '69 la noi, Blasetti. Interi-
oarele se vor turna la Florenţa, exterioarele la
ndi. Avem apoi o posibilă coproducţie cu ma-
ghiarii şi cehoslovacii. dirijată cu competenţă.,
după părerea mea, atTt Tn domeniul scenariului,
ctt şi al regiei, de Ferencz Kosa. E vorba de fllmul
despre Gheorghe Do]a. Avem apoi în perspectivi
o coproducţie romano-Iugoslavă, unul din autorii
scenariului fiind Alecu Ivan Ghilia. Studiem posi•
bilitatea de cooperare şi cu alte ţări.
Cinema: Ne place să credem că ideea de copr~
ducţie nu implică neapărat întotdeauna suprapr01
ducţia de mare montare istorică.
Petre Sălcudeanu: Nu, Avem de pildă un sce-i
nariu ca „Baltagul", scris de L"'c1an Pintilie - un
scenariu interesant. O firmă <.;uedeză ne va oferi
o actriţă pentru interpretarea rolului principal.
Pentru „Enigma Otiliei", aşteptăm o ei1igmă
feminină, tot de prima mărime, de la Franco-
London· Film. Eu rămin la convingerea că tn ma-
terie de actori stăm cu mult mai bine decit în
privinţa actriţelor. Greşim dacă dorim să ne
păstrăm cu orice preţ ambiţia locală ca fiecare
erou cu rezonanţă profundă tn inima noastră să
fie neapărat născut pe aici prin preajmă. Cred că
dacă un film românesc ajunge pe toate meridianele
lumii, actul de cultură românească e incomparabil
mai mare, chiar dacă s-a folosit un actor sau oi
actriţă străină.
I Coproducliile vor fi şi artistice ?
Petre Sălcudeanu: Trebuie să fie. În clipa tn
care regizorul unei coproducţii, cum e „Baltagul'',
e rom!n. noi putem să afirmăm, spre recunoaşterea
unanimă, un regizor român.
Al. Ivan Ghllia: Un singur clopoţel de alarmă:
atenţia să iie astfel distribuită, Tnctt filmul româ-
nesc, filmul de actualitate şi toate celelalte cate.
gorii ale producţiei naţionale, turnate de cineaştii
noştri,să nu fie neglijate tn raport cu coproducţii le.
Mă refer la baza tehnică - de la platouri ptnă la
cabine.
Clnema: Regizorii se cam pllng ln aceastl
privinţă.
Al.. Ivan Ghllla: Regizorii se cam pltns pe liunl
dreptate.
 Petre SJ.kudeanu : Şi d upă părerea mea regizorlt
au dreptate. Există şi o ospitalitate prost înţe l easă.
C red că trebuie să ajungem şi cred că am şi ajuns
s ă ne respectăm tntti pe noi tnşine, iar d acă ne
respectăm pe noi, înseamnă că vom respecta în
egală măsură şi pe cineaştii noştri "Şi pe cineaştii
străini, şi pe actorii noştri şi pe actorii străini,
Cine ma: Ajungind la capito lul actori, vă rugăm
să ne spuneţi care e părerea dumneavoastră:
I De ce nu avem vedete feminine? I ce se spunea la un moment dat în „ Dimlnetile .••" ,
Costantin Stoiciu : Ştiţi ce se tntimplă 7 Eu
cred de fapt că avem vedete. Uneori Irina PetrMtu
este o vedetă, Tn une le filme . Margareta Po gonat,
iarăşi. Mi se pare foarte ciudat că pînă la Săucan
şi pînă la Blaier, Margareta Pogonat n-a f.Jcut
f ilm.
Cine ma: E o actriţă de factura unei Ann ie
Girardot sau Jeanne Moreau .
Constant in St o ici u : În filmul lui Andrei Blaier,
Margareta Pogonat e fascinantă. „
Cinema: Pină la urm a, ajungem tot la constata-
rea că facem filme rar, că facem filme puţin e , că
regizorii şi deci şi actorii n-au constanţ ă în pro·
d ucţie. Apoi mai este ş i altceva:
Mai toate vedetele de prima m6rlme s1m reedi-
tarea Pygmal1onufui.
Brigitte Bardot este opera lui Vadim , Mo nic a
Vltti e opera lui Anton ioni, Ingrid Thulin eopera
lui Bergman, Marlene Dietrich a fost opera lui
Sternberg. Avem noi asemenea regizori demiurg i?
Cons ta nti n Stoiciu: De fapt , fugim dup ă vede te
fiindcă fug şi alţii. Eu cred însă că noi şi în ge neral
filmul socialist, deocamdată , în condiţiile actua le,
nu ne putem afirma, nici ca valoare naţion a l ă,
nici pe pia.o mondial, prin vedete. Nu asta este
problema - lipsa vedetelor - sau aceasta este o
falsă problemă, dnd încercăm să e x plic ă m prin
ea de ce iint filmele proaste sau nu au succes la
public.
Ce-şi propune filmul social ist - respectiv filmul
~l
ln primul r'ind, în momeAtul actual al evoluţiei
noastre, după copilăria consumată, după adoles-
cenţa prelungită, după începutul de maturitate
pierdut degrabl, după tmbătrinirea obser vată tn
unele producţi i, putem afirma că ceea ce a imp ie-
. dicat unele filme s ă ajungă la spectato r i, a fost
fondul, adică tocmai c onţinutul de idei.,. de senti.
mente, de emoţ.l i. Vreau să spun, lipsa acestul
fond.
Ho ria P ă t raşcu : Cant itat ea de v i aţă oferită
tn proporţ i e infima.
ICe ne caracterizează?
Co nstant in Stoiciu: E limpede că nu poţi CÎŞ·
tiga publicul servindupi idei, chiar idei nobile,
adevărate , într-o formă nudă, ca la o conferinţă.
Nu poţi s!i împingi creaţ i a cinematografică sub
alte determinări.
Nu poţi cere f iT mulul sd aibd. tn soluţiile sole dro-
mat.urgice, prompt1tudmeo decizii/or }Uridicc.
E un non-sens. ln clipa cind ceri aceasta filmului,
11 negi ca creaţie şi-l împiedici, tn cele din urmă,
să ajungă la spectator. Mi-ad uc am inte că rula
.,Dimineţile " la Rep ublica şi eu treceam prin faţa
cinematografului cu autobuzul. În faţă era un afiş
al filmului, înfăţişind o schelă, o amb i anţă de şantier.
Şi şoferul, uitindu-se către afiş, zice: „Aoleu, iar
un film cu şantier!" Zece-cincisprezece ani de cj ...
nematografie i-au inoculat spectatorului opinia
că filmul românesc falsifică. Cum va mai putea el
atunci să recepteze faptu l artistic, chiar onest,
pe o asemenea temă 1 li va fi foarte greu, din cauză
că i-a căzut perdeaua aceasta în faţă, o perdea
ţesu tă din canoăne.
Cinema: C re d eţi d acum mal funcţioneazl adevărat, dar ca sl le arlţl, trebuie sl ln llţfjezl
aceste prejudedţi. aceste canoane 1 V-am tntreba t ot procesul prin care omul, erou l, a a j un ş la aceste
chiar, dacă ele n-au acţionat într-o mbură şi la satisfacţii,
„ D imineţile unui b ăiat cuminte"l
Constantin Stoiciu : Era inevitabil ca ele să
exercite o anumită presiune şi asupra mea şi a Iul
Blaier.
Cum lucrează redacfia de scenarii? I
Hor ia P ă tr aş cu : Un si ngur moment care nu
Horia Pătratcu : Eu am fost pus fn faţa unot
este verid ic poat e sparge întregut.
observaţii juste, interesante şi bineve nite. Am
Cinem a: Sau o frază .. . Nu mi-aduc aminte exact avut tnsă şi discuţii în p rivinţa unor secvenţe mai
film care e plin de sensibilitate şi de ad evăr, dar
11 tari'': care se integrau firesc şi necesar t o d rama-
turgie, dar s-a pus întrebarea de pild ă, cu m o
stnt acolo nişte replici - nu ştiu cum au a p ărut, să se interpreteze faptu l că cineva loveşte oe
nu ştiu dacă au fost în varianta iniţlal3 a scenariului altcineva sau că un altu l cade într-o bal tă.
- care-ţi tăiau deodată adeziunea. Erau ctt eva fra- Cinema : Eroul mai moare în „Reconstit ulrea" 1
ze care păreau compuse undeva, pe un colţ de Hor ia P ătr a.$CU : Desigur.
birou. la redacţia de scenarii şi nu acasă la scriitor.
Constantin Stoi ciu : Asta pentru d se mai Cinema : Pentru ca uno din prejudecdţlle cJr.e-
crede că in film, dacă nu se s pun „răspicat" nişte matogrofiei noastre e că eroul nu poate sd moa!..-a.
fraze, nu se va înţelege ce vrem ..•
Hor ia Pătraşcu : Chestiunea s-a pus fals, pen-
Filmul no e apă de trandafiri. t rucă realmente faptul dacă erou l moare sau nu,
după ce e plin de sînge şi şi~a pierd ut cunoştint::io
Nu putem face numai com edii muzicale, numa.1 nu mai conta în acest film . Şi aici stnt ; i tn asenti-
filme istorice, numai poliţiste ieftine. Un film mentul regizorului, al lui Pi.ntill e.
despre un individ al acestor vremi, aJ acestor Cinema : Dumneata eşti deci 1ntr·o sit uJ. ie
ani. trebuie să fie un film foarte adevărat, şi ci mai fericită, pentru că nu aveai nevoie, dramat urgi e,
trebuie s ă rămînă adevărat, chiar dacă eroul are de moartea eroului, pe dnd Nicolae Ve lea, la ..În
a trece prin ipostaze mai deosebite, mai ciudate, treacăt", a fost anulat, fiindd. la el eroul treb1.. 14
mat puţin previzibile. să moară.
Hor ia P ătraşc u: Pînă alum s-a folosit acea Horia Pitraşcu : Oa, din c.auza aceasta scenariu r
apă de trandafiri în foarte multe ocazii şi asta a a d.zut. Categoric. Noi vrem acum fnsl si-i re·
dus la ratarea a nenumărate filme, tocmai pentru l uăm .
c~ există o teamă, o fereală de lucruri mai grave
Cinema: Se anunţa un film foarte bun. Să re -
poate, mai dure chiar, mai adevărate fn ultimă venim la intrebarea despre optimism.
instanţă. pentru că o experienţă e imposibil sl
Hori a Pătr aşcu ! Destul de greu de afirmat,
aibă numai o latură strict pozitivă, optimistă, de
că aş fi, personal, optimist. Ceea ce pot să spvn
tncredere. Dacă un erou, un om, trece realmente e că anf speranţe certe fn unele scenarii , la fe l
printr-o experienţă de viaţă, o experienţă pro- cum am şi unele temeri. Există o încercare destu l
• fundă, această experienţă se reflectă şi sub forma de puternică de lărgire a grupului de autori, atît
unor aspecte care poate dor. Nu cred că trebuie pentru scriitura de film cit şi în domeniul regiei
să ne ferim de aceste lucruri .
şi aJ operatoriei. La asta a contribuit şi seria de
Nu trdim tntr-un aer şampan izat şie fals şie pdcat absolvenţi a lATC-ului. Acum, tn iarnă, va absol vi
sd rncercdm -sd impunem prin filme impresia cd lnst1tutul 1ncă o promoţie. Este o experienţă care
aceasta ar fi aerul ln care t răim . necesiU. încredere şi sprijin. Premize există,
iar fntrebarea care ar trebui pusă după mine, nu
Avem şi bucuriile, avem şi durerile noastre, este dacă sîntem sau nu optimişti, ci dacă vrem sau
avem şi probleme care ne frăminU, care ne chi· nu să facem un lucru mai bun,
nu fesc. Că avem satisfacţit imense, şi asta c foarte Cinema: De acord ,
În concluzie
SINTEM OPTIMIŞTI
pentru că:
e avem încredere în talentele care s-au apropiat sau sînt pe
cale să se apropie de c reaţia cinematografică ;
e
credem că noul climat de creaţie nu va rămîne doar o aparenţă,
ci el se va concretiza în opere de artă reprezentative .
e vrem să credem că se va duce o luptă susţinută împotriva
mediocrităţii ;
e
considerăm că cine matografia va reuşi să-şi Impună un mo-
ment de luciditate, de sinceritate, de analiză crit i că;
e
credem sincer că studiourile de la Buftea pot realiza 20 de
filme de lung metra) anual ;
e
sperăm că drumul scenariilor către platouri va fi mal drept
şimal scurt, pentru a se păstra şi spori încărcătura lor de adevăr , de
originalitate şi frumuseţe.
11
https://biblioteca-digitala.ro
 FELLI
Ant ol ;)g ie:

o Scenariul

În t r e e ven imentele an ului 1968 se

î ns crie , d es igur . filmu l tript ic reali -
z a t de Fcl lini - Ma l le -Vadim , inti -
tu la t „Trei p aşi s p re d e lir " şi inspirat
d e opera p ă r inte lu i literatu r ii ame-
r icane Edgar Al lan Poc. Tre i nuvele ,
Tob y D am m it , Willi am Wilson şi
Me tze ngers tein a u fo s t punctele de
pl ecare. Întîlnirea dint re Fe llini şi
sce naristu I s ă u Bernard ino Zappon i
a pus în lu mi n ă un Poe inedit, dra-
mat ic şi actu a l, fanta s ticşi s educător .
Publi căm m a i jos după volumul
editat la Ro m a d e C a ppell i , nara-
ţiune3 cin e matografică a lui Fellin i
- Zapponi .

cm ,\PUS D~ SOARE

Cer \·as„ nori n lrf ca!"'e .e de~t··amă incet, for-

rr.i1,:' f1gur bizare, c„sdndu-51" ca nişte guri in
lcm\n<:. unui apus prca roşu inca.
VOCEA LU I DAMMiT: „Avionul continua sd
zboare pe deasupra aeroportului (ără sd se hotă­
rască să aterizeze. Pri·.eam d1scrot norii şi nu mă
gfndcam la nimic Veneam pentru p fm a oară Io
Roma şi aveam senzaţia cd această călâtorie pe
care mă /Jotăr1se:m, fn fine, S·O fac, va av.ea o mare
importanţă pentru mine. Atit de mare că pentru o
c!1pă am sperat in mod absurd că avionul vQ (ace
caf.ea întoarsă şi mă va duce departe: acasă. Dar
era cu neputmfc'J. Nevdzutc,'e (11c ate aeroportului
CO;"llurascră deja a„jonul ş• fi otrdg~ou irezistibil
s, '"!' pămint.

INTERIOR DE AVION

Cabina de comandă
a a.vtonuh..1•, c1 cei doi
piloţi văzuţi din spate: rrn,,ltiplcle C':ornen21 , lu-
miniţe , butoane, cadrane, etc. rormen:.i mag;nea
dominantă.
Voci şi sunete se împletesc d1ri ce în ce ma.1 rapi d
ş1 mai in.;istent într-un tot con·1ulsi·.,..
Sc:"':1nil.le acustice şi l umino:1~ se ada1Jgă ordi -
nc:or scurte trilnsmise d! turnul de control şi cre-
cazi o atmosf~rJ oarecum obsesivă şi ameninţă­
toare. Aparatul este dirijat , la ater izare, ca un ani -
ma! prins în laţ Coborirea din cer arc ceva in e-
luctabil.

PISTA DE ATERIZARE

Un hamal ţigănos şi bondoc. văzut din spate,

priveşte ina.r.tarea avionult..11 pe pistă.
Aparatul aleargă pe pistă, reducînd t reptat
viteza. Botul său monstruos se apropie, se mă ­
reşte din ce în ce, se opreşte.

INTERIOR AEROPORT

Cladirca a.,eroportu lui Fiumicino este rt un

imens cosciug de sticl ă în care se r eflectă tcn1 uri le
de foc ale apusu lui de soare . Url etele 'Ş.i pute r'nfcele
rafale de vînt, produse de jeturile ce de co lează,._
o senzaţie de sfişlere .

.... Federico Fel/in/ pe platou .

12

https://biblioteca-digitala.ro
fii mulu
!magi~ rapide, fugare, ale aeroportului care
alcătuiesc, Sf1 fragmentarea lor, o atmosfer.1 de
nelinişte de parcă omenirea ar fugi de cine ştie
ce cays!rofă.
Pe un diVan doarme, întins, cit e de lung, un
o m d.c"-c~lţ.
pă~~ifi:ur:~en~~~'. c~i~~~i ~iupf~~~f~ţi~~ngi, sub
Şapt~:op't călug'liriţe, tn rase albe, dorm una
peste ~Ita, ca u11 mal_,9ăr de rufe murdare.
o tlfilră - manechin, extrem de palidă, stă
nemişcăj:~. ţ lntnd tn m1na ridicată o pungă mare
de nylon cu O haină de b l ană roz în ea.
Un b~r.l?~f cu aeftrist se uită la Dam mit de parcă
l-ar recUIÎoa~te : zTmbeşte uşor, dar se dă înapoi
în loc să a_y_a_ns.J;.~e·.
o fată se -a·p:ropie privindu-l cu o curiozitate
aproape agresivă şi apoi ii rîde în nas.
În,,.fun.d, un grup de arabi îngenunchiaţi se roagă
cu fâţa spre s.pil[cle ce d ispare incendiind orizontul.
O bătrînă d o~mn'ă paralitică, pl ină de bijuterii, e
rmpiiisă tntr-un cărl.lcior de un servitor impasibil,
ra o statuie de ceară.
Lin gru p de soldaţi cu glturi vînjoase şi aer de
derbedei, în uniforme di n acelea misterioase ce
evocă Legiunea străină sau tru pele de mercenari.
Pe aceste imagini fragmentare, amplificatoarele
lansează monoton un apel indescifrabil.
Dintr-o dată, ca apărînd din neant, un grup de
fotografi se năpust~şte asupra lui Dammit şi tl
bombardeai:l cu flash- uri le lor.
FOTOl'-EPO RTERll : - Uit~ - /. El, Toby I
- Toby Da m mit, welcome I
- Salută, dacă vrei, Toby l Hal, Toby, hai I
Abia acum i i vedem la faţă pe Dammit. Se ap ără
de flash-uri , a co p erind u -ş i ochii cu miinile. Are
un aer o bosi t, rătăcit, dezorientat. Exasperatt
d ă cu va liza în fotografi.
DAMM IT:-Nu, nu, ajunge I Tn cetoţi I Cd roţi-vă /
Apoi fuge şi se urcă pe scara r u l antă careîl duce,
t ncet, sus, în timp ce foto re porte r ii comentează
revoltaţi. Un băiat blond î l ajută pe tatăl său, lovit
de Dammit, să se ridice.
BLONDUL: - Ţi-o stricat aparatul şi acum va
t rebui să-l plăteşti. Te-oi lovit rău , tatd?
FOTOGRAFUL ÎN VlRSTĂ: - Nu, nu, eu n-am
nimic. Dar uitcl-le la aparat„. Ori l-o pocnit.„
BLONDUL: - Dar cine aduce aici numai nebuni
din J?tia?
Damm1t urcă mereu, dus de scara rulantă.
VOCI REPORTERI (off): - E un drogat, nu
ştiati?
- Şi dacă e drogat, ce?
- La Por;s o făcut Io fel„.
DJmmit, mai binevoitor. puţin ruşinat, se adre·
sează de pc sc..iră fotografilor:
DAMMIT: - Gata, gata„ . lmi pare rJu, vd rog
să miJ ~1 rtl.Jfi. Sc1J.zCtţi-md , dar eu lumina.„ fumiria
asta ul~u, cu nu o suport .. . Nu sint obişnuit. Eu tml
duc viaţa numai noiJptco şi lumino asto blestemară,
d1ept in foţii, mă face să-mi ies din sdrite„.
Dammit a ajur:s sus şi, brusc, ca şi cum ar fi ză­
rit ceva ce numai ci poate vedea, face nişte gesturi
neinţelese: o mimic absurdă. Murmura:
DAMMIT: - De ce ci venit?
lată că se apropie un preot cu un aer foarte dis-
tins, cărunt, purtînd ochelari cu ramă de aur.
În ochi îi str~luceşte o lumină oarecum fanatică ,
agresivă. Maniere extrem de politicoase şi totuşi
ambigue. Îi întinde lui Oammit o mind plină de
siguranţă, ca şi cum ar vrea să-l linişteascâ.
PREOTUL: - Sint pdrintele Spagno. Bun venit
la Roma.
Dammit îi strînge mina şi zimbeşte puţin uluit ,
puţin ironic.
DAMMIT: - Slnteţi cumva„ .
Preotul dă din cap afirmativ.

Tercnce Stamp - în rolu l Toby Dammit ....

13

https://biblioteca-digitala.ro
 PREOTUL:-Oo, eu reprezint, să zicem aşa, pro-
ducţia. Prodl.lt.ţla
filmului, Să vd prezint pe regizorii
noştri. ..
· regate de
Preotul ia de braţ, afectuos. doi tineri care sea-
mănă foarte mult unul cu altul~ surîd încurcaţi
destul de veseli şi nu s_pun nimic.
PREOTUL: - , .. fraţii Manetti •.• Maurlzio şi
Ernestino„. lată şi pe secretarul me.u .. •
Preotul prezintă pe un aJtul, mai bătrîn.
PREOTUL: - Dar nai nu vurbîrrr eng,ezeşte,
Aşa că această doamnă amabilă va fi translatoa rea ,
PrezinU o doamnă s_everă... aer autoritar, înţe•
pat.
TRANSLATOAREA' - ~un sosit„ Aţi că/11torit
. bine?
Micul lor ·grup se îndreaptă către ieşire.
PREOTUL: - Pe aici, vă rog. Tn aeroporturile
astea, trebuie sd faci kilometri întregi.„
INTERIOR AUTOMOBIL-EXTERIOARE ORAŞ
Din ma.şina producătorilor, Dammit priveşte
peisajul. Este aşezat tn s:pate~ la mijloc, între preot
şi translatoare. În faţă rtau regizorii şi preotul
bătrin. Părintele Spagna votbeşte cu Dammit
ridic.indu-şi ochii la cer sau coborîndu-i: din cind.
în cind se uiU la Dammit, aruncîndu-i priviri fu..-
gare, dar intense~ Îşi agită mult mîînile foarte n~o...
bile, cu care mimează, tn aer, Jucnu-i neinîeligi„
bile,
PREOTUL' - Primul western catolic, fnfefegeţi?
Fntoarcerea lui Cristos tnt.r-o nenorod.tif de regiune de
frontieră.'Ceea ce este tn fond tntrupareo vie a do-
rinţe! oricătul om: Cristos- el sau pacec sufleteascd
- să se tntoarcă pe- pămfnt manlfestrndu-.şi Tn mod
concret şi tongibII prezenţa ... Cristos trăi~şte, desig~•.
tn noi, dar să-l p.rezinţi cr.;tfel, lntr-un firesc „de fie-
care zi"„. Ah I. desigur, asta ar putea să pară o
acţiune disperată, poate chiar un b/asfem, dar dum-
neavoastră cu posibilitatea dvs. de artist, de bund
seamd că ştiţi, înţelegeţi. Nu conteazll dacă sfnteţl
credincios sau nu, pentru ca un anumit einemata„
graf de structurif, să zicem, să poată reda acea poe-
zie :sublimd prin imagiai elementare, dure, elocvente
tn sdrăcia for: cadre simple, s-intagmatice cum ar
spune prietenul meu Roland Barthes ... ceva tntre
Dreyer şi Paso!ini, cu clteva plcdturi de Ford, bine-i
1nţeles.„
Şi în timp ce preotul continuă să vorbeasdl,
fmbătîndu-se cu cuvinte-, maşina - un automobil
mare şl negru - trece p.e ste hîrtoape, vibrează.:
din cînd in cind motorul se vaită zgomotos.
Dammit priveşte afară imaginile- în frîntud1
ciudate, rapide şi vede.••
Panouri anunţînd lucrări în cursi devieri. Prin
norul oegru tn care se întrevăd monstruoase guri
de fier ce varsă asfaltuî lichid, lucrători pe jumătate
goi se mişcă încet, ca nişte fantome.
Pe o fîntînă goală, în stil baroc. ornată cu le{
şi sfincşi de marmură din ale căror guri căscate nu
curge apă, citeva manechine pozează pentru fato ...
grafii de modă. Poartă curioase rochii din plastic.
legate cu lanţuri aurii. Stau nemişcate, cu braţe.le
în unghi drept şi cu expres:ii dureroase, aproape
plingăreţe, pe faţă, Un fotograf englez, blanduliu,
pederast, le aranjează braţele de parcă ar fi aJe
unor păpuşi neînsufleţite.
O măcelărie tmpodobită cu un uriaş cap de bou
din bronz. cu coarne foarte lungi, expune vite
întregi, singerînde-, atîrnînd în cîrlige. În vitrină
parcă dorm capete de viţei, cu ochi lăcrămoşi în~
chişi.
O expoziţie de statui şi statuete de grădină,
îngrămădite.
într-o străduţă îngustă, un birt modest şi-a
scos mesele sărăcăcioase pe trotuar, un trotuar
strîmt p~ care îl şterg mereu maşin Ue şi tramvaie.le-.
Cîteva plante nenorocite, în ghivece pătrate din
lemn, delimiteazJ spaţiul birtului. La una din mese
stă un om înalt şi slab, gaJben la faţă. Şi-a pus: haina
pe spătar. Consumă cu multă plăcere o porţie
monumentală. de spaghete.. „ cfnd? ••• Unde-o fi acum? Unde mă aşteaptă? De
în diverse „poze", ca nişte manechine, stau în
faţa unui bar de periferie vreo cinci băieţi cu
plete lungi şi negre. Poartă tricouri Carnaby Stre-
et, uzate, cu Inscripţii în engleză, bluejea.ns, cisme
sau pantofi de tenis, aproape o parodie de beat-
nici. Intre ti"mp, cei doi regizori ii vorbesc lui Da:m-
mlt despre film, cu multă.. convingere şi căldură.;
o vorbărie lungă, fără rost, pe care actorul nu o
lnţelege.
REGIZOR I: - Daci! reflectd c;lzefe, zbuciumul
socletr}ţii noastre. cauzele d.ecadenţei sistemu/uJ
nostru cap/ta/ist ş1 un western ltaU'an poate fi o
operd de maxlmd angajare._
REGIZOR li: - De altfel şi l.tll<acs spune la fel •• ,
BEGQZ:OR I; - &aal
https://biblioteca-digitala.ro
SECRETARUL : - Foarte just/
REGIZOR I: - Noi vreri" să construfm personaje
acţiune printr~o amplă fundamentare
psihologică, dense de semnificaţii critice. De pildd,
ce rep rezintă cei doi ttlhari din filmul hostru? O
crit1cd la adresa clasei de dezmo5teniţi care tşl
trăieşte revolto fdră a avea o con ş ti inţă politică, 1n
mod anarhic şi rn afara timpurilor noastre.
REGIZOR I: - C1ntăreaţa cu bustul generos este
refugiul iluzoriu tn iraţional. Preer!a este ~egiunea
„fără istorie" o acestui pămînt. bi zonJ / s înt m 1jloacefe
de h rană pentru ca.re omul trebuie sd se lupte ...
SECRETARUL' - Iar cuvintefe Evangheliei din
final„.
REGIZOR I:" - Exact/ Urmărirea din prefinal
vâ constitui în schimb mijlocul t ipic de evadare fn
violenţă, tn afara unei lupte or gan izate.
Părintele Spagna intervine calm, cu autoritatea
lui obişnuită:
PREOTUL: - Filmul va fi, binetnţe/es, ln culori:
o necesitate imperioasă; dor tn culori aspre, în
costume esenţiale ce pot fmpăca peisajul evanghelic
cu preeria; Pierro Delia Francesca şi Fred Zînne-
mann ... O operaţie într-adevăr interesantă; iar dum-
neavoastră ...
dumneovoastrd veţi şti să pătrundeţi .. ,
Inima dumneavoastrii vă va fi cdlduzd.
Dammit pare că se regăseşte, oftează şi declară
pe un ton Important:
DAMMIT: - Producătorul tml promisese o
Ferrori. Ca primă. O Ferrari ultimul tip. Unde e?
Un zîmbetfin, ambiguu, amuzat, luminează brusc
faţa preotuJui: se adresează celor doi regizori ca
şi cum s-ar refori la capriciile unui copil, cu vocea
îneca.tă de rîs.
PREOTUL: - Vrea maşina„.
Cei doi regirori rid înveseliţi.
Preotal pune mtna pe braţul lui Dammlt şi roS-1
teşte liniştit:
PREOTUL: - „. Veţi avea maşina, cu slgurallfd/
chior fn seara asta.
Întinde mîinile în faţă ca să mimeze poate o
maşină în plină viteză şi !nglnă: .„Frumoasă mal
e Ferrari, tare frumoasă .
Dcrmmit priveşte cu oarecare neplăcere chipurile
din jur şi întoarce din nou ochii spre fereastră. O
altă maşină a echipei de filmare merge aJături de ei.
Înlăuntrul ei diferite per~oane fac semne şi rostesc
fraze ce abia se tnţeleg.
Obişnuitele gituiri de circulaţie. Claxoane apă-t
sate cu furie. tamponări, certuri între şoferi -
din care ajung la Dammit fragmente confuze.
OMUL DIN FIAT-ul 600: - Da cum conduci
dom'fe? Ce, mergi Io o fnmormlntare? Cine ţi-o fi
dat permisu/ 7 /a-ţi mol bine un cdruclor de paroii•
tic I
O motocicletă zac:.e lovită, arsă, tnnegrită. O
autoutilitară, cu botul ·turtit, s-a oprit tntr·un
stllp.
Agenţi de circulaţie măsoară lungimea direlor
de frînă. Un om cu faţa însîngerată zace pe o born~
năuc.
Pe aeroport, o figuraţie pitoreasc/J
Preotul bagă de seam~ că Dammit e atras de ceea
ce vede a fară şi crede cd din curiozitate turistică.
începe să-i arate la dreapta şi la sttnga, cu ze,s.turi
ample:
PREOTUL: - Vonvltelll, Borromlnl, Songollo,
Bofdassare, Peruzzl. Dammlt, încruntat, ii fixeazl„
DAMMIT: - Titlul filmului?
Preot ul îş i uneşte mîinile ca pentru rugăciune şi
murmură ca şi cum l-ar dezvălui cine ştie ce 1
PREOTUL: - Treizeci de do/ori.
Ş i îl fixează, cu intensitate, pe Dammit. La fel
şi cei doi regizori, deveniţi dintr-o dată serioşi.
DAMMIT: - De ce?
Preotul î1 ia pe după umeri, îşi apropie faţa de
a lui ş i şopteşte:
PREOTUL: - ludo. „ cel treizeci de arginţi„.
Afar ă se întunecă din ce in ce .O cocotă bătrînă,
oribil ă , în minijupă, făcînd pe fetiţa, deşi este o
epavă, ţ in e piept unui grup de marinari beţi care
rid de ea: pare un joc absurd de copii.
O pl a c a rdă publicitară imensă este acoperit!
cu atîtea afişe stratificate şi smulse Tncit a devenit
o compoziţie abstractă în care nu se distinge nici
un cuvint, nici o imagine.
Cîteva ţ i gănci foarte tinere, cu haine lungi şi
prăfu i te, se joacă intre ele ca nişte pisici. Una
din ele ţine în braţe un copil mic. Aleargă toate
spre automobilul oprit la stop.
PRIMA TIGANCĂ: - Stai, stal, opreşte maşino.
stai să- ţi spun ceva.„
A DOUA ŢIGANCĂ:-Dă-ml mtnosă-li ghicesc
no r oc ul. Dă o mie de //re la ţigancă să fii fericit şi
bo~~·~f:ul, cel bătrin, indignat, le goneşte brutal.
SECRETARUL: - Hai, hal, plecati de·oici.
Ce neruş inare, ce lipsă de respect. Astea-s supersti-
ţii I Lăsaţi-i în pace măcar pe oamenii respectabili.
Plecaţi, plecaţi de aici I
O ţ igancă apucă de mină pe unul din regizori.
PR IMA ŢIGANCĂ (off}: - Nu-/ asculta pe ăla.
E rău, ascu ltă- mă pe mine. Aoleu. ce deochiat mai
eşti. Pune aici tn palmă o mie de I/re, pune aici tn
palmă o mie de lire .„ şi mHne ai scăpat de deochi
şi de necaz„. ·
Intervine şi părintele Spagna, lndepărtind
ţigăncile cu un d îs preţ condescendent.
PREOTUL: - Hai, hol, plecaţi. Curiozitatea e o
nevoie omenească. Dar soarto nu se poate schimba ...
Ţiga nca fi ia mtna lui Dam mit dar se retrage ime-
d iat de parcă s-ar fi speriat de ceva.
PRIMA ŢIGANCĂ: - Nu, nu„. Nu vreau I.„
Dammit surîde. Se închide în el. Se gîndeşte.
Revede aeroportul şi clipa în care s-a adresat cuiva
pe- care numai el îl poate vedea, acolo sus, în capul
scării mobile.
AEROPORTUL- (În amintirile lui Dammit)
Dammit a ajuns cu scara rulantă fa etajul de
sus. Deodată, o minge mare de cauciuc, extraor-
dinar de uşoară în salturile el, vine şi se loveşte
de piciorul lui cu delicateţe felină.
Dammit se apleacă şi ia mingea ca să o restituie
persoanei care a pierdut-o. Cînd ridică ochii, în
faţ.. lui se află o fetiţă de vreo zece ani.
E o apariţie ciudată. Slăbuţă, sveltă, îmbrăcată
elegant dar cam 1uxuos pentru vîrsta ei. cu tot felul
de podoabe, panglici, dantele a la 1900. Părul
este pieptănat modern: lung, drept, blond. Sub
fruntea foarte înaltă doi ochi mari, conştienţi,
maturi; expresia lor este intensă, ca de felină. Îi
priveşte pe Dam mit ~a pe o cu~oştinţă._Fac~ un ~em~
discret de mulţumire, zimbind puţin 1ron1c. T1
smulge mingea din mînă. Dammit observă că un-
ghiile mici ale fetiţei sînt vopsite tn roşu viu.
Fetiţa fuge cu mingea: aleargă repede, uşoară
sprintenă; dispare.
DAMMIT (off): - Tncă o dată tml apărea acea
Imagine albă. 1ndepdrtată şi foarte apropiată. Mă
aştepta la aeroport odiosul meu tnger. Eu o resping
şi ea se fntoarce cu mingea ei albd şi uşoard. Ea
ştie că pfnă la urmd o sd ne jucăm 1mpreună. Dar
ce ai venit aici 7
INTERIOR AUTOMOBIL - EXTERIOR ORAŞ
Dammit scoate un flacon de argint şi bea. Parcă
ar bea otravă. Se face alb ca ceara la faţă şi apoi în-
chide ochii. Suspină doar, ca şi cum ar fi fost nevoit
să înghită o doctorie infemal"J. Ca şi cum nu ar
vrea să privească ceva neconvenabil, preotul şi
cel doi regizori privesc simultan pe fereastră.
Dammit redeschide ochii, încearcă să zimbească
aşa cum face un bolnav ce îşi revine în simţiri şi se
scuz~ că r-a deranjat pe ceilalţi. Se şterge la guri
cu batista. Spune din v!rfut buzelor;
 DAMMIT ! - Nu e nimic. Mă simt mal bine. REPOJ\Tal. : - La ce ţineţi 111111 mlilt tn11af;il1 DAMM Q' \dulce) r - 1Mdent, <rltlcl/..11u l-011
Preotul Trn;uviinţează, dind din cap cu lnţ.elegere Dammlt caut! un rlsp uns pe care nu-l eăseşte, fnţeles.
şi 5"riotltate. Deschide g:ura f'ăr1 s l! scoati vreun irunct. Apel lntrel>ările devin d in c1.-1n ce mal npldt>, U r.,..
resemnat şo pteşte : co lţesc .

DAMMIT! - Nu ştiu I JREPORTER: - Aţi avut o coplldrle trlstd ?' ',

STUDIO DE TELEVIZIUNE - INTERIOR Re porterul se repede, cu o voce puternic:! şi DAMMJT! - O, nu I Mamo era foarte vesel!
neplăcută. cfnd mii bătea. (Şi adaugă încet, c~
REPORTER: - Ce dispreţuiţi mol mult? .„ P.oate pentru că
pentruel, parcl) i
era be<ttd„.
Un enorm studio TV. în mare parte pustiu şi DAMMIT: Publicu/. Dammit întîlneşte 'Privirea comentatoarei care
cufundat în întuneric. Pentru emisiune a fost ales Un alt reporte r intervine pe un ton glumeţ, tl zimbeşte sfios fi dulce. Dar reporteru l nu·I
un colţ 1 departe.. în fund , singurul loc puternic care de fapt nu este <lecit rece. iartă.
luminat.
REPORTER: - Se .spune c~ nu mol aveţi pu- REPORTER: - :Se spune cd slnteţl un tem pera..
O fată frumoasă, cu forme pline. strîruă într-o blic. domnule Dammit.
rochie severă de liceană şi cu o fa..ţă mid, rotund<l, ment cole-ric, violent, bătdios„.
Dammit este descumpănit. lncearcă se răs· Dammlt răspunde -vioi.
copilărească - ce contrastează cu corpul ei pro-
vocator - se plimbă în faţa unui perete acoperit pund ă, dar se căzneşte fără rezultat. ln sfîrşit, face
o strîmbătură. DAM MIT : - Mai zll o datd şi-ţi trag un pumn
tn tntregime de fotografii ale lui Dammit, tăjate fn nas/"
şi montate într-un fel de colaj cam sinistru, cu
REPO RTER: - Cum vă explicop morele suc-
ces de crîtic4' pe care l-a avut Homlet-ul dumnea„ Şj lzburneşte
în rîs, ca un actor care înceartl
gurî,ochi, miinj în detalii supradimensionatei pri-
voastră? să amuze publicul cu o glumă slabl. Risul lui sa
vind spre obiectiv, oprindu-se, răsucindu-se şi
reluîndu-ş:J plimbarea~ ea spune lent cu o voce
t ristă:

FATA: - 1n seara asta oaspetele de onoare ol

emisiunii noastre este un actor englez. care nu mai
are nevoie de prezentare. Cu toţli l-am v-ăzut şi
ni-l amintim 1n splendidele sale interpret.drl„.
Sttngace, fata arată cfteva din fotografiile ce
re produc scene din filmele lui Dammit, s-cene mai
mult dramatice.
FATA: - ... Acum el se află la Roma, unde va
Interpreto (se corecteazd) va interp.reta un film
ce readuce fn modalitate western mitul mfntuirii.
Doamnelor şi domnilor, 11 avem printre noi pe Toby
Dommitl
Fataindicăsprestingaei,cu un gestmelodramat.k.
ln cabina de regie. un tehnician în arb, aşent la
pupitru, manevrează banda magnetică şi eliberează
o furtună de aplauze.
Dammit zimbeşte şi mulţumeşte pentru ovaţiile
fictive ce se rostogolesc tn studioul pustiu. Este
aşezat pe un scaun înalt, tn spate are elementul
se.enografie, abstract, alcătuit din cuburi mart,
găurite ln mod stupid, îngrămădite şi dispuse ln
tot felu l. Dam mlt nu mai are expresia încordatl!
şi lividă de la tnceput, chi pul său pare mai umflat
fi oarecum prostit de aJcoolul pe care l-a consumat.
ln faţa lui Dammit, l ămpi orbitoare şi aparate
ce se mişcă pe cărucioare sau se învîrtesc în jurul
propriului ax - formează un grup de ostilitate
mecanică. Se tntrevăd operatorii în bluze albe de
chirurgi şi ctteva umbre cenuşii instalate ici-colo -
cei care îi vot lua interviul. Singura oază plăcută
este crainica. Ea s~a aşezat lingă aparate, în plină
lumină, cu florile tn mtnă. Stă picior peste picior.
Reporterii , cu o falsă vioiciune în glasurile lor cu
t imbre di ferite, tl atacă alternativ pe Dammit .
REPORTER: - N-aii mal fost rn llolio, domnule
Dammit?
DAMMIT: - Nu I
REPORTER: - Şi ce v-o determinat să veniţi
acum printre noi?
DAMMIT: - Dorul ce mi s-ofdcut: o Ferrari/
Cu preciziunea unui om de ştiinţă, cu expresia
serioasă a celui ce îndeplineşte o misiune impor-
tant:! , tehnicianul d in cabina de regie trage de o
manivelă şi provoacă un hohot uriaş de ris, care
descreşte şi este apoi curmat brusc cu ajutorul altei
manivele.
REPO RTER : - E adevărat că ove;i mania pa-
riurilor?
DAMMIT: - Adevărat.
REPORTER: - De ce?
DAMMIT: - Pariez cd nu ghiciţi.
ln cabina de regie, tehnicianul ii întreabă din o<hl
pe regizor: acesta face on semn afirmativ. Tehni-
cianu l trage maneta provoclnd un alt hohot de rls.

Reacţia lu i Toby la apariÎia fetiţei .....

15

https://biblioteca-digitala.ro
prelungeşte ca un ecou într-un ris mecanic de P'
banda acţionată de tehnic.ian.
D.:mmitiizîmb2şte comentatoarei şi-i şori~eşte~

DAMMIT; - Vrei să te mJ1ili cu mine?

Fata nu ştie ce să facă; e înspăimîntată de ideea
că emisiunea nu va i eşi bine; îi e teamă sl nu-şi
piardă slujba.

REPORTER: - Vă consideraţi un nevropat?

DAMMIT: - Este singura mea calitate.
REPORTER: - Ce nu merge în viata dumnea·
v oastră, domnule Damm:r
DAMMIT: - Nimic. Sint disperat de fC'rici!.
REPORTER: - Este adc~·ărat că aţi încercat
toate meseriile, chiar şi pc cele mai pqir. dcrnrie?
DAMMIT: - Adevărat ... Doar reporter de tele-
vi ziune n-am fost.
La această replică ecoul este un alt hohot sinis·
tr u provocat de tehnician. Dammit se întoar.:e spre
fa tă şi îi şopteşte ca ş i cum ar vrea să se scuze:

DAMMIT: - ... Ce ru şine!

Repo rterii dezlănţuiţi pun întrebări tot mai
rapide:
REPORTER: - Ce păre re avei/ despre reglemen-
tarea naşterilor? Despre noua pilulă 7
DAMMIT: - Prea tlrziu. Am apucat să md

REPORTER: - Cum de n-aţi fost plnă acum ln

Ita/ia?
Dammit e tot mai obraznic, vrea să se facă odios.
DAMMIT: - Păi, fusesem tn Africa 1ncă mal
de mult.
Imediat reporterul atacă:

REPORTER: - Credeţi că sînteţl spiritual?

DAM MIT: - Nu. Dar dumneata 7
Ca şi cum ar vrea să calmeze discuţia, un alt re~
porter intervine cu o voce solemnă, aproapo
misti~ă:
REPORTER: - Credeţi ln Dumnezeul
Pentru Dammit asta este un şoc, o lovitur3
neaşteptată.
Pentru o clipă tace, apoi răspund e
cuminte.
DAMMIT: - Nu.
Celălalt
reporter reia răutăcios!

REPORTER: - Dar ln diavol?

Da.mmit surîde, de parcă i s-ar vorbi de un bun
fi drag prieten.
DAMMIT: - Dai
O oarecare agitaţie şi interes în grupul repor„
terilor; simultan. ascultînd desigur un ordin al
regizorului, un aparat instalat fC cărucior se
desprinde dintre celelalte şi se apropie repede: de
Oammit pentru a-l lua tn prim-plan. Cameramanul
aşezat pe aparatul fn mişcare pare un pilot la co-i
menzile unei maşini de mare viteză.
Vocea reporterului cronc ăn e ironică:
REPORTER: -Interesant. Şi cum arată dia volul 7
l.-aţivc1zut?
Da.mmi t încuviinţează, puţin zăpăcit.
DAMMIT: - Da ... l·am vdzut.
Vocea reporterului este tot mai cronc3 nitoare;
mai satanică, pare într-adevăr o voce de diavol.
REPORTER: - Şi cum e, cume? E un fap?
Un liliac, o pisicd neagră?
Fata de pe scaun nu-şi mai poate ţine rîsul, dar
fi este ruşine şi îşi acope ră gura cu mina.
DAM MIT: - Nu, eu sint englez ... nu sfnt ca~o/ic.
Diavolul este graţios, sprinten .. . E co o fetiţă! . ..
Da.mmit este tulburat, preocupat. Aproape
trist. Pare apă.sat de o presimţire. Şopteşte:
DAMMIT: - ... O fetiţă blondă •.
Şi fetiţa apare din nou, sprintenă , agilă, diaboli„
că ... Dar numai Dammit o vede.
Brigilte - 1n rolul unul persanoj vofuptuas, care apare abia rn partea doua a scenariu/ul
În româneşte de A.ura PURÂN (şi 1n nu mă ruf viitor al revistei „CINEMA") - - - - - -

16

https://biblioteca-digitala.ro
MITOLOGIE XX

https://biblioteca-digitala.ro
_ fn ultimul număr al anului şi la această
cronld. a cineideilor trebuie să facem
un bilanţ . Aşa este obiceiul , prin urmare
si--1 respecdm ! Dar ce si trec în re-
vistU Bineînţeles ideile care şi-au croit
drum de-a lungul anului în conştiinţa
cineaştilor . Sarcina e limpede, a.ş voi să
amintesc însă înainte o întîmplare pe
care o povesteşte Valt:ry, dacă nu ml
înşel. Cind 1-a cunoscut pe Einstein,
din prima conversaţie cu el a rămas
uluit de efervescenţa acestui creier
fără pereche. Valery se deprinsese
s~şi noteze ideile care i se iveau în
minte, fie şi sub formă embrionară;
avea pentru aceasta amenajată acasă o
oişi cu un pupitru şi cînd socotea că
ceva interesant i--a trecut prin cap.
cerea scuze interlocutorului şi se retri-
gea cîteva minute spre a--şi aşterne gin-
dul pe hinie. Urmirind mulţimea reflec-
ţiilor scinteietoare pe care le risipea,
vorbind, Einstein, Valery 1-a întrebat
dacă nu umblă tot timpul cu un carnet
în buzunar. Pentru ce? - s-a mirat
savantul. Ca sl vă notaţi Ideile care vă
vin - i-a explicat poetul - s-ar putea
să le uitaţi şi astfel să se piardă. Care
idei , domnule? - a răspuns rîzind
Einstein. Mie mi-au venit cu totul
două , o viaţă intreagă,şi am tras pînă
acum de ele cit am putut.
Există , cum se vede, vizibile deosebiri
în aprecierea a ceea ce merită să fie
socotid. o «idee». Dacă lucrurile sînt
privite cu severitatea lui Einstein, sar-
18
cina mea devine brusc foarte uşoară.
ln anul scun n-a răsări t nici o idee nouă
in gindirea cinematografică . Discuţiile
s--au invirtit în jurul aceloraşi probleme :
ecranul şi televiziunea: regizorul şi
vicisitudinile materiale ale meseriei sale;
filmul experimental şi filmul comercial;
festivalurile; publicul şi critica, etc.
N-a fost spus nimic absolut inedit, ce
pot să faci Nu-mi rămine decit să pun
punct şi să mă iscălesc . Dar a aprecia
de la altitudinea einsteiniană «ideile»
în materie de publicistică «nu rentează»,
cum zicea !brăileanu. Bilanţul îl închei
repede nu şi articolul, ceea ce nu mai
e atit de plăcut .
Pentru optica lui Valery nu mi-ar
ajunge însă tot cuprinsul revistei, fiindcă
anul 1968 plesneşte de «idei» : «.Cine-
ma.nouvo» şi «pop-<:inema» ; filmul
«neo-expresionist» şi filmul ceh: expe-
rienţa braziliană şi cea a «under-
ground»-ului american ; cinematograful
ş i structuralismul. anti-cinematograful
'li la Rossellinl ş.a.m. d .
Cea mai cuminte cale. intre aceste
extreme, e ca totdeauna. pe undeva la
mijloc. Să încerc deci a alege din «ideile»
cinematografice ale anului , citeva cu
relief mai pronunţat.
Statele
generale
Sub această titulatură uşor prezum-
ţioasă s-au desfăşurat la Paris în zilele
https://biblioteca-digitala.ro
fierbinţi prin care a trecut în primă­
vara aceasta Franţa , un şir de lungi
dezbateri furtunoase . Încercind gustul
exaltat al cuvintului «contestaţie » şi
unnînd lozinca cduaţt-vădorinţele drept
realităţi» . statele generale numai de
«idei» n-au dus lipsă . Din mulţimea
rezoluţiilor propuse, susţinute cu în-
flăcărare, aplaudate, huiduite, amendate
sau considerate pure utopii, se des-
prinde totuşi o problemă serioasă. E
aceea a raporturilor cinematografului
cu statul în ţările capitaliste. Discu-
ţiile au denunţat cu o violenţă şi luci-
ditate fără precedent, servituţile la
care clasele stăpînitoare supun cea de-a
şaptea artă sub firma liberei concurenţe .
Nu numai prin refuzul finanţării , dar şi
prin sistemul distribuţiei, o parte mare
din creaţia cinematognfid e condam-
natl la o semi-clandestinitate. Creatorii
independenţi sînt siliţi ori să se supună
unor ingerinţe din afară , ori să renunţe
a mai face filme. Interesantă e ideea
întemeierii unei cinematografii «para-
lele» care să poată trăi în afara progrr
mării «oficiale». buindu-se pe alte cir-
cuite decit cele comerciale (casele tine-
retului , uzinele, universităţile) şi răs­
turnind relaţiile existente azi între
realizatori şi consumatori , prin chiar
natura producţiei : filme politice, filme
mărturii, filme de avangardă . Aeţiunea
implică schimbări structurale de stil ale
artei ecranului, reclamind renunţarea
la vedetismul actoricesc ş i regizoral ;
părăsirea tehnicilor costisitoare, învin-
gerea prejudecăţii că imaginea trebuie
s1 fie neapărat «frumoasă», adică ire-
proşabilă sub raport «fotografic», uti-
lizarea peliculei înguste, etc.
Problema-cheie rămîne şi aici aceea
a cinematografului cu ambiţii experi-
mentale, dar «necomercial». Cum să se
creeze realizatorilor lui condiţii care
să le perm i tă a lucra? Cinematograful,
s-a spus la aceste «state generale», este
o industrie. Experimentul , căutările de
tehnici noi o interesează pentru pro-
pria ei dezvoltare şi firesc ar fi să le
incurajeze, finanţîndu-le. Dar iniţiativa
privată refuză să înţeleagă acest lucru.
De aici concluzia d. numai modificin-
du-se structurile economice ale indus-
triei cinematografice, naţionalizindu-le,
cu alte cuvinte, trecindu-le în mina
realizatorilor, arta filmului poate pro-
gresa. Apare însă o dilemă din care
apărătorii cinematografului «paralel»,
«de artă» , «experimental» sau cum
vrem să-i spunem , nu pot ie.şi. Pe de o
parte ei reclamă măsuri revoluţionare,
invocînd masele cărora producţia «co-
mercială» nu le-ar satisface adevăratele
necesităţi; pe de altă parte vor să li
se asigure condiţii ca să facă filme
«nerentabile» pentru un public re-
strins. Neml.rturisit, dorinţa lor e de a
avea libertatea avang'ardei , fără a-şi
asuma riscurile acesteia. Oricite nuanţe
s-ar aduce aici, dilema rămine insolu-
 bilă, fiindcă traduce vorba populară:
e greu şi cu varza unsă şi cu slănina-n
pod.
Ce ambiţii nutreşte
«noul cinema» ?
Mîndria avangardei constă şi în în-
care
i ţii
drăzneala de a-şi asuma o condiţie
tograful,
dificilă. Altfel însăşi raţiunea ei de a fi
dispare, pentru că punctele limită ale
artei sînt numai cele primejdioase,
unde acordul comun nu vine uşor şi
imediat. Anul scurs a adus şi anumite
clarificări teoretice în această direcţie .
Spre ce tind, în fond , dutările cinema-
tografice din ultima vreme? Ce urmă­
resc filmele care refuză formula tra-
diţională a unei «istorii» bine închegate,
cu o acţiune vie şi dialoguri scurte şi
spirituale? Din discuţiile purtate pe
aceastl temă se degajă iarăşi o idee
demnă de luat în seamă. Cinemat<>
graful modern refuză să se cantoneze
într-un mod de exprimare limitat. Sen--
ucţi a «co-
timentul profund şi autentic al multor
regizori talentaţi este d. filmul ca artă
odeviiratele
t vor d li
a imaginii poate să spună mult mai mult
decit a reuşit pini acum. Prin analogie
foci filme
cu literatura, cinematograful ar fi în
public re-
1 lor e de a stare să dea nu numai echivalentul
nuvelei sau romanului,ci şi al poemulu i:
, Brii a-şi
eseului, jurnalului, reportajului, cri-
:.·te nuanţe
~ e insolu· ticii, ş .a. m . d . Godard cu «Chinezoaica»
ori Rossellini cu «Luarea puterii de
elitre Ludovic al XIV-,ea>>. Skollmovski
cu «Bariera», Bertolucci cu «Prima
della Rlvoluzione», Chytilova cu «Micile
margarete» - ne-au oferit cîteva exem-
ple. Ideea e de a rupe convenţionalÎta­
tea expunerii, de a face loc larg, fără
inhibiţii, părţii «vorbitoare» ori expri-
mării eliptice, atunci cînd ea se impune,
de a utiliza descripţia ca şi sugestia.
În lumina acestui obiectiv îndreptă­
ţit, multe lucruri pe care o critică
vorbăreaţă şi înecatii în tot felul de
preţiozităţi le-a încurcat, se lasă înţe­
lese. E neîndoios d cinematograful şi-a
ciştigat in ultimii a.ni o libertate de
expresie evidentă. Că asistăm la o pre-
facere adind a felului în care ecranul
ne vorbeşte - numai spiritele cu totul
obtuze refuză să o recunoască. E de-
ajuns spre a ne convinge să revedem
un film vechi , chiar dintre cele mai reu-
şite. O senzaţie de joc perimat în felul
cum e condusă naraţia, de naivitate în
caracterizarea personajelor, de lucru
cusut cu aţă albă ne izbeşte imediat.
E ca şi cum am citi un roman analitic
de Paul Bourget, după Proust. Pro-
blema aici rămîne a finalităţii artistice.
Cită justificare dobîndesc anumite pro-
cedee care par derutante la început l
Ce eficienţă expresivă izbutesc să aibU
Dacă experienţele noului cinema se
vădesc nu rareori gratuite, tot mai mul-
te din ele, în anul trecut, şi-au demon-
strat pe deplin valabilitatea.
https://biblioteca-digitala.ro
•.• Şi un rllmăJag,
rămas deschis
Procesul vizibil prin care cea de-a
şa ptea artă îşi autodescoperii astăzi vir-
tuţi inel nebănuite, prezintă şi un alt
aspect. Cinematograful tradiţional face
eforturi incontestabile de a se transfor-
ma la rîndul său. Filmul de tip holly-
woodian nu se resemnează să piară
şi după ce a agonizat multl vreme pare
să se fi retrezit la viaţă. Cine a văzut
«Bonnie şi Clyde» nu poate să tăgă­
duiască aceasta. Dar realizări mai puţin
izbutite, «Cu sînge rece» (Brooks)
«Odiseea spaţiului» (Stanley Kubrick),
- ale cărui opinii sînt pe larg redate în
altă parte a revistei - demonstrează că
ceva se mişd într-un cinematograf care
dădea în ultimii ani impresia unei totale
inerţii . Mai degrabă chiar decit rezul-
tatele, aceste filme au fkut să se con-
tureze prin intenţiile lor o idee:
cinematograful tradiţional se aratii gata
să primeasd provocarea pe care i-a
aruncat-o avangarda. ln ce chip! Pă­
răsind rutina şi încercind a dovedi că
posibilităţile sale nu sînt sleite, intrucît
formula lui nu-l împiedică să atace pro-
blematica noului cinema.
Rămăşagul ţinut e o luare de con-
ştii nţă a unei realităţi Individuale şi
sociale mai complexe, o racordare ho-
târîtă cu sensibilitatea contemporană .
ln «Bonnie şi Clyde», psihologia frus-
trată, ingenuitatea amestecată cu beţia
violenţei , natura complexată a protago-
niştilor, fascinaţia sîngelui şi utilizarea
«po~art» imprimată decorului anilor
'30. În «Odiseea spaţiului», onirismul
pur anticipativ, tratat cu o meticulo-
zitate şi exactitate formidabilă. ln «Cu
singe rece», ambiguitatea morală, ah--
surdul care sub forma cea mai prozaică
poate invada existenţa omenească.
Ideea apăriitorilor cinematografului
tradiţional e de a încerca să aducă pe
ecran toate acestea şi eventual altele,
fără a renunţa la naraţiunea continuă
şi riguros motivată în succesiunea fie-
druia din episoadele ei, la filmul cu
actori, la inteligibilitatea imediată a
acţiunii. Experienţa are şanse să fie
foarte fecundă şi să dea de gîndit.
Dar să ne oprim aici de vreme ce e
sigur d despre ideile acestea vom mai
avea prilejul să vorbim şi în 1969, din
momentul cind am decis să nu-i dăm
lui Einstein dreptate.
Ov. S. CROHMALNICEANU
19
1968
DEBUTURI
PAUL NEWMAN
Star ln filmul hollywoodian, cel mai popular actor american de pe continentul
european, ochii cei mai albaştri: Paul Newman. Anul acesta a facut doua noi
debuturi: la tribuna politicii, susţinind candidatura senatorului McCarthy ş i
turnlnd primul film ln care nu joaca, dar al căru i regizor este: «Farsa lui Dum-
nezeu•.
ROMAIN GARY
Scriitorul Gary nu este nou venit ln cinema. A semnat clteva scenarii originale
şi mai multe dintre romanele sale au fost transpuse pe ecran. A aşteptat insli
anul acesta, clnd a aniversat S4de ani, pentru a debuta ln regia de film cu cPAsli-
rile mor ln Peru•.
https://biblioteca-digitala.ro
ALBERT FINNEY
La colegiu juca crichet şi teatru ca un profesionist. Absolvent a ales scena.
Pentru spectatorii noştri este Tom Jones, vagabondul lui Fielding. Anul acesta
apare prima dati ca regizor în «Charlie Bubbles• - un fel de autobiograf ie
spiritualA a autorului.
MICHEL COURNOT
Scriitor, gazetar, critic. El apare anul acesta pentru prima oarA de partea cea-
lalta a baricadei . ca regizor. Filmul sAu, «Les gaulolses bleuea»,s-a fAcut re-
marcat ca cel mal comentat moment cinematografic francez.
 1968
PROMISIUNI
Fotografiile color: Unifrance Film

CATY ROSIER OLGA GEORQES·PICOT

Speakerită la televiziunea din Martinica, ţara ei, manechin la Paris şi pian i stă Numai tntr-un an a turnat •Te iubesc, te Iubesc• ln regia lui Alain Resnais, «la
de jazz în «Samurai»-ul lui Jean Pierre Melville - ială traiectoria unei actriţe re~edere, prietene». cu A lain Delon şi a fost «Catherlne• care în sllrşit a detro-
in devenire: Caty Rosier. Ea va fi prima lsoldă de culoare pentru o versiune nat pe Angelica. Este eroina antivoluptoasă , cu un fi zic ce se poate numi inter-
senegaleză a tragicei idile medievale. naţ ional şi cu un surts, cotat egal în fasci naţi e cu cel al Juliei Christie.

MARLENE JOBERT STEPHANE AUDRAN

Shlrl ey Mclalne tn versiune pariziană. Între teatrul Montparnasse, televiziunea Casnică, băieţoasă, sau infidelă - după cum au cerut-o rolurile ei din «Menaje-
lranceză şi studiourile i nternaţi o nale, Marl ene Jobert a clştigat celebritate ş1 rele», «Căprioarele• sau «Femeia infidelă», Stephane Audran a fost una dintre
bani. Idealul acestei starboom este însă: «să spună lucruri triste pe tonuri veselet. cele mai asidue prezenţe ale ecranului francez in anul care s-a scurs.

https://biblioteca-digitala.ro
 CilE=CJILEl=JIR
«Bonnie şi Clyde»
Primul mare film al anului. Relansează filmul gang-
ster, reactualizează moda vestimentară a anilor '30
şi concentrează expresia violenţei proprie anilor'60.
Invenţia artistică nu mistifică realitatea. Jocul cu pis-
tolul al lui Bonnie Parker şi Clyde Barrow are ecouri
prelungite în prezent. ~figurare nefastă pentru a-
nul în care nu o dată violentare prin forţă s-a impus
ca nedorită soluţie: Vietnam, Martin Luther King,
Robert Kennedy. Biafra.
_ _ 1u 1e _ _--+-_ _ august _ _+-__.:septem
Marele Premiu /a Mamaia
(«Prostia omeneascfl»)
Animaţia
Animaţia internaţională . s-a adunat la Mamaia. Fes-
tival geamăn cu cel de la Annecy. Mamaia a arătat
anul acesta că animaţia lumii este mai mult ca oricind
în slujba ideilor şi mai puţin în cea a grafiei, pur şi
simplu. Cot la cot cu filmul de actori, animaţia înfruntă
astăzi problemele omenirii, lansînd marile întrebări
ale timpului nostru mult frămîntat şi investigind cu
curiozitate transfigurată artistic polemici sociale, con-
flicte filozofice egal proiectate în cotidian sau etern.
22
Eroi ai «Globului de aur»
(Candice Bergen şi Yves Montand}
Globul de aur
Premiul acordat de elitre corespondenţii presei
străine la Hollywood a fost lnmlnat autorilor filmelor
«A trăi pentru a trăi», «Absolventul» şi «ln căderea
nopţii».
Şi am incfllecat... pe un fir
(«Pe fir»)
Veneţia I
Palatul festivalurilor din Lagună găzduieşte, în avan-
premiera «Veneţiei mari», un festival de filme pentru
copil. Anul acesta, pe palmares a fost înscris cu pla-
cheta Leul San Marco, pentru cel mal bun film de an i-
maţie pentru copii, pelicula «Pe fim a regizorulu i
român Constantin Musteţea.
https://biblioteca-digitala.ro
Filmul şi si</-ul francez f•ll ln falfl
(Claudine Auqer şi Jean-Pierre Auoerl)
Olimpiada
La Grenoble, deşi toată lumea o crede, nu a avut
loc numai o întilnire sportivă, pentru că acolo unde
Claude Lelouch ţine un aparat de filmat în mină.este
peste putinţă să nu se înfiripa o intilnire cinematogra-
fică. Acele «13 zile în Franţa» văzute de Lelouch şi
Reichenbach au imprimat pe peliculă un poem cine-
matografie, a cărui paletă de culori şi idei depăşeşte
cu mult ceea ce s-ar putea numi film sportiv. Un altul
dintre convingătoarele exemple cinematografice ale
anului, care Ilustrează că realitatea văzută cu ochi
de artist este mai poematică şi mai autentic emoţio­
nantă, dacit oricare altă exhibiţie imaginativă.
ne_~
Un festival păzit de puşii
(sau Veneli• 1!168)
Veneţia li
Pacea festivalului cel mare a fost păzită dacă nu
de focul, măcar de prezenta armelor. Mostra deve-
nise ţinta tuturor contestatarilor. Asociaţia Naţională
a autorilor de cinema protesta împotriva statutului
Mostrei îngheţat ln articole de lege, neschimbate din
1932. Federaţia Internaţională a producătorilor de film
contesta la rîndul său dispreţul manifestat deschis
fată de industria cinematografică. Chiarini, directorul
Festivalului, care de ani în şir preconizează un cinema
angajat, se vedea acum contestat şi acuzat de con-
cesii. «Teorema» lui Pasolinl, premiat de Oficiul
Catolic Internaţional de Cinema, urma să fie boicotat
de Vatican. Intrigi pretins culturale, interese desigur
politice, contestaţii contradictorii, boicoturi ambigue.
Să se fi metamorfozat pentru totdeauna modul de
existenţă al festivalurilor?
 ______ ma1 ________ 1un1e_---I
Premiu--omagiu adus mortii lui Martin Luther King
(v.Ghici cine vine la cini?»)
Oscarurile
Rîvnita statuetă, decoraţie de prestigiu decernată
filmului de dincolo şi de dincoace de ocean, a purtat
anul acesta un mesaj dramatic. Dintre toate filmele
reţinute pe palmares,«Ghici cine vine la cină?» rămîne
cea mai elocventă premiere pentru relaţia eveniment-
fapt artistic. Premiul a constituit nu atît o răsplată
artistică cit, în primul rînd, un manifest de solidari-
tate cu protestul Americii faţă de violenţa care a ră­
pus pe pastorul non-violentei: Martin Luther King ,
mort ca şi Kennedy.
«Les Gauloises bleues»
Nu este o reclamă pentru Regia Naţională a tutunulu i
francez. Este numai unul dintre cele mai comentate
fapte artistice ale anului cinematografic din Franja.·
Cînd gazetarii fac film, regizorii se dau de-o parte.
Filmul lui Cournot este unul dintre acele exemple ci-
nematografice care au anticipat evenimentele anului .
Revoltele sociale, contestările Ideologice, confuziile
politice ale furtunosului mai francez fuseseră prefi-
gurate gazetăreşte şi filmic, prin jocul de imagini, ob-
servaţii şi idei, pe platourile de filmare, încă de la
sfîrşitul anului precedent.
Cannes
Festivalul care a inventat contestaţia festivalurilor
va rămine în propria sa istorie prin filmele retrase
din concurs, prin regizorii absenţi de pe podiumul
gloriei şi prezenţi în mitingurile protestatare. Cannes-
ul artistic şi-a arătat, deşi contradictoriu şi pe alocuri
vag ilar, dezacordul cu Cannes-ul comercial. A pul-
verizat prin violenţe verbale un obicei cinematogra-
fic înscăunat de 21 de ani. Negarea - actul I, s-a
sfîrşit. Actul li - sau cum să arate de acum înainte
o întilnire internaţională de filme şi oameni de film,
ca să nu se contrazică ca act de cultură - nu s-a
scris încă. Zelul distrugerii s-a arătat încă o dată mai
lesne de însuşit deci! cel de a clădi.
Odiseea spaţiului
Operaţiunea Zond 5. Apollo 7. Mitul Icar deven it
familiar. A aseleniza, a amartiza, a avenusiza - no-
ţiuni pe cale să pătrundă în conştiinţa oamenilor.
Filmul a ţinut pasul cu ştiinţa. Stanley Kubrick a mar-
cat momentul cinemAtografic al navigaţiei spaţiale
cu filmul «2001 : Odiseea spaţiului» - misiva pentru
timpurile viitoare. Patru ani de muncă şi 11 milioane
de dolari au fost investiţi în această cine-perspectivă ,
pe care critica elog i oasă o consideră o realizare
«ştiinţifică, profetică, metafizică, muzicală şi de a-
venturi». Kubrick a făcut din ştiinţă scenarist.
https://biblioteca-digitala.ro
Cea mai buni interpretare feminini la Karlovy-Vary
(Carol White)
Pesaro şi Karlovy-Vary
Al doilea festival fără palmares: Pesaro. Contami-
nat de microbul cannez al protestelor, festivalul nu
a fost numai cel al filmelor ci şi cel al străzii.
Criza a ocolit în să festivalul de la Karlovy-Vary.
Decernarea premiilor" nu a fost bruiată de contes-
taţii . Dimpotrivă, a existat chiar un super-boom de
premieri,acordindu-se peste numărul stipulat de re-
gulamentul festivalului, încă patru premii extraordi-
nare şi două speciale.
Vedetele nu au adoptai auloconlestarea
(Marisa Meii)
Accapulco?
Festivalul festivalurilor este în serios pericol de a fi
lipsit de însăşi materia sa primă: filme premiate. Cum
ştim, la majoritatea confruntărilor Internaţionale ale
anului nu s-au atribuit premii1 doar dacă organizatorii
nu vor înjgheba în pripă o paradă a vedetelor premiate,
~:.'.~ ulti~:r: ~~~:ar~ :i~a~(~~;~n ~: ~~;;~h~c~n~~=
car-ul Italian - ar putea concura.
23
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 cannes:
FILMUL CONTEST,
DECI EXIST!
VIS
Sl\U
DOCUMEIT
7• Privind realitatea ln
Totul a început din dorinţa, aparent
benignă, de a sincroniza festivitatea
canneză cu tonusul agitat al străzi­
lor Parisului. Tabietul fracurilor şi
al cockteil-urilor trebuia pulverizat.
Singura formă vitală de existenţă pă­
~a a fi contestarea, de sine sau a al-
tora, dar oricum contestarea deschisă
Nu trăim fără oprire. O parafrază de felul: «con-
un timp al certitudinilor, test, deci exist», tindea să devină
slogan universal.
trăim Protestul autorilor de cinema ne-
maiincăpînd în filme, ieşise în stradă.
un timp al interogaţiilor. Cannesul cu zarva, cu deruta iscată
Mai poate filmul să rămînă . din propria sa autocontestare, cu a-
mestecul confuz de idei teribiliste,
între per_eţii roz apare totuşi astăzi, după un recul de
şi catifelaţi opt luni, clnd patimile s-au domolit,
mal mult ca un ţipăt colectiv de îngri-
ai ·visului? jorare pentru soarta filmului. Un ţi­
păt marcind caznele naşterii unui nou
Film11l, cinema care-şi caută poate prea zgo-
cea mai 11011ă dintre arle, motos, dar desigur sincer, noi ideo-
logii şi noi formule estetice.
cea mai «a secolului»? Filmul, a·rtă cu influente omnipre-
Mai poate el zente şi ecouri prelungi semnalizează
astăzi, primul, răscrucea mentalităţi­
să ·vorbească o altă limbă lor înnoitoare. Cineaştii din avangarda
decît a noastră? culturii nu mai pot rămine modeşti
sculptori de vise binevoitoare şi să
U11eori da, întoarcă spatele la ceea ce viaţa-d9-
alteori 1111. cument îi obligă să trăiască. Filmul
devine din zi ln zi o armă artistică în
Dar se pare câ apărarea poziţiilor angajate. Filmul-
vis, adică filmul decontractant, adică
din ce Îlt ce filmul comercial, clădit pe postamen-
mai mult, tul betonat al rentabilităţii, va pros-
pera desigur, dar va fi în acelaşi timp
di11 ce in ce obligat să coexiste paşnic , poate chiar
mai des, supus, cu filmul ficţiune-document.
Cinematograful nu mai poate ră-
1111.
26
https://biblioteca-digitala.ro
I
I
fal~
mine în anticamera realităţii . Astăzi,
din ce în ce mai mult el se inspiră, se
identifică, indică pulsul societăţii pe
care o reprezintă . Cinematograful vii-
torului se ridică la hotarul dintre imagi-
nativ şi real. Misterul artei slujind ne-
. cesităţi vitale, transformă artistul în ob-
servator lucid sl orecursor de noi dru-
muri. Filmul document se travesteşte
sub haina filmului artistic. Cele «13
zile grenobleze» ale lui Claude Le-
louch sini un exemplu. Iar, pe de altă
parte, filmul artistic a căpătat acuitate
de document. Apocalipticul weekend
Godard este în ciuda hiperbolelor vi-
zuale şi auditive un film despre reali-
tatea zilelor noastre. Londra, capitala
celui mai sofisticat tineret al lumii,este
tot «realist» reprezentată ln «Blow-
up»-ui metaforic, simbolic al lui An-
tonioni. Cu toate jocurile lui de impo-
sibil «Les Gauloises bleues» este fil-
mul-profet al zilelor lui mai. Mersul
navelor cosmice dă noi dimensiuni
conştiinţei oamenilor. Autorii filme-
lor de ficţiune au făcut din ştiinţă
un scenarist. ln Vietnam · au căzut
bombe, Nenumăraţi cineaşti au sem-
nat filme de ficţiune despre realitatea
acestui război. Filmul îşi scrie pro-
pria sa presă.
Lăsînd la o parte ambalajul burlesc
al primelor cine-contestaţii internaţio­
nale lansate anul acesta la Cannes şi
sloganurile lor comico-groteşti, nu pu-
tem ignora însă şi necesitatea acută
pe care ele o anunţau de a reforma
filmul ca arta cea mai apropiată de
realitatea prezentului şi de perspec-
tivele viitorului.
Adina DARIAN

assisi:
CIUDATĂ
EPOCĂ!
Hotartt lucru, traim o epocă ciudata.
ln care nimic nu este nou şi totul ne
uimeşte. Exlstli adevăr mai cunoscut
declt acela care glăsuieşte ca toate
artele, şi mal cu seamă penultima, tre-
buie sli reflecte realitatea? Nul Şi to-
tuşi o lume lntreaga şi-a oprit o clipa
răsuflarea să se mire ln tihna de
stingerea lnainte de vreme a festi-
valului de la Cannes. Depăşit de
evenimente - spunem astaz1 cu o
acurateţli lingvistică ce lnfăţişeaza de-
taşarea noastră brechtiană.
Ne permitem să trecem peste o Ve-
neţia ce pare că a evoluat sub semnul
unul protest al carul obiect era neclar
lnsachiarşl-sau poate mai cu seamă
-ln minţile celor ce strigau: «Con-
testăm!», ca să presupunem (nu cute-
zam a constata) că francezii ştiu să
tragă uneori lnvăţăminte din propriile
păţanii. Drept care festivalul interna-
ţional de scurt metraj de la Tours a
fost amlnat din ianuarie 1969 pentru
aceeaşi luna a anului 1970. Rămîne
însă suspendată o întrebare - ca să
nu ne pierdem şirul ideilor: această
amlnare ce fel de realitate reflectă
şi ce cauze ascunde?
Pier Paolo Pasolini, incomodul re-
gizor italian, are toa1e motivele sa nu
ştie ce să mai creadă. Nu pentru că
n-ar fi obişnuit cu huiduielile, dar de
data asta e dezorientat: biserica li
premiază ideile, iar popii li dau în ju-
decată pentru obscenitate. Drepta-
tea s-ar putea să fie de partea lui Pa-
solinl, care este plătit sa ştie cel mai
bine că cinematograful este şi vis ş i
document. Nedumerirea lui lnsa e
alta: ce nu lnţeleg catolicii?
Aceeaşi b i serică catolică , supusă
paradoxurilor lumii moderne, o lume
de care ţine să nu se rupă ba chiar
să I se Integreze, patronează an de an,
ln fascinanta citadelă de la Asslsi
- unul din locurile unde natura şi omul
au Izbutit desăvîrşirea - tumultuoase
dezbateri pe seama celor mai frămln­
tate probleme ale contemporaneităţii .
Legenda spune că zeiţa Minerva, nu-
mita aici şi Asisia, ar fi pus temeliile
«Teorema» lui Pasolini: un juriu catolic li p~emiază, autorităţile catolice li interzic.
cetaţi i . Slntem lncredinţaţi că aşa este:
numai o divinitate păgînă, ţîşnită cu
arme cu tot din creierul lui Zeus, putea
să Insufle atîta Inţelepciune laică con -
cetaţenilor ei dreptcredincioşi .
Pro Civitate Christiana este o aso-
ciaţie laică înfiinţată de abatele Gio-
vanni Rossi (care o mai prezidează
şi azi , la cei peste optzeci de ani al săi)
la 24 decembrie 1939 şi recunoscuta
pesaro:
«Idolii» lui Mare'O, un film straniu, violent, enervant
https://biblioteca-digitala.ro
ca persoană juridică c!ţiva ani mai
tîrziu. Scopul: să evanghelizeze lumea.
Metodele: cuvîntul, presa, arta. Mem-
brii săi, în afară de c!ţiva preoţi, sini
laici, bărbaţi şi femei ce-şi spun «Vo-
luntari», nu se căsătoresc niciodată
şi nu exercită nici o profesiune. Sînt
absolventi ai unor universităli ş i tră­
iesc pentru a se ruga, a studia şi a trudi,
cu disciplină, Intru propovăduirea cre-
dinţei lor.
Pro Civitate Christiana organizează
reuniuni periodice la care Invită par-
lamentari, profesori universitari, sa-
vanţi, gazetari, scriitori, cineaşti, ar-
tişti, muzicieni, indiferent de religie
sau crez politic, spre a adinci lmpre-
ună cu ei pe parcursul unor convor-
biri prieteneşti, misterul şi revelaţia
ideilor ln care cred. Idolul lor creş-
ZDRUNCINAREA
TRADIŢII LOR
şi fascinanl
tin, dar pe care li slujesc laic, este
Isus Cristos. Iar în aprilie al acestul
an am văzut cum l-au slujit cu ajuto-
rul cinematografului.
Am văzut filme documentare des-
pre foamete, boală, despre mizerie
materială şi morală. Dar am văzut şi
filme artistice, cu vădit substrat social,
prezentate de realizatorii lor şi chiar
de vedete, cu care se închegau apoi
lungi şi profesionale discujii. Rapor-
torii din cadrul colocviului sini de
multe ori preoţi. Dar conţinutul ra-
poartelor este întotdeauna laic. Pa-
radox? Adaptare la mediu? Excep-
ţia care lntăreşte ce ştim cu toţii şi
ştiu şi cei puţini de acolo? Probabil
cite ceva din toate. Oricum, însă, trăim
o epocă ciudată.
Rodica LIPATTI
Au trecut citeva luni de la lncheierea
celui de al patrulea festival cinema-
tografic de la Pesaro, cunoscut (şi
recunoscut) ln lume drept «mostra
Internazionale del nuovo cinema». Es-
te ln continuare dificil de selectat
ceea ce a vrut sa afirme şi ceea ce a
vrut să conteste festivalul de pe ţăr­
mul Adriaticei, poate pentru că peste
oamenii,faptele şi filmele Mostrei a plu-
tit de la lnceput o ceaţă, şi ceaţa nu
s-a risipit încă. Un lucru este limpede
şi cert: Pesaro, ediţia IV-a, va intra în
istoria tot mai agitată a festivalurilor
mondiale ca un festival de acută şi
severă contestaţie. Organizatorii au
creat premize favorabile pentru zdrun-
cinarea tradiţiilor, intereselor şi sco-
purilor preponderent comerciale care
şi-au pus pecetea pe desfăsurarea
altor testivaluri consacrate celei de-a
şaptea arte: s-a renunţat la jurii, s-a
renunţat la premii, s-a renunţat la smo-
kinguri şi, în general, la orice tip de
concesii artistice; starletele-decor (cu
sau fără micro-jupe atît de familiare
J. Perrin a {4cut vi/vă la Venetia ln .Spuma zileloni,deşi filmul a plăcut mai puţin .. .
altor competiţii occidentale), nu şi-ar
fi aflat nicicum locul în ambianta fes-
tivalieră de aici. Pe viu, la fata locu-
lui, caracterul democratic al Mostrei
s-a lărgit considerabil, sub presiunea
unui puternic curent de opinie publi-
că: intrarea la manifestatlile Mostrei
a devenit gratuită, liberă, filmele fes-
tivalului au fost proiectate în vizio-
nări speciale muncitorilor din uzine,
unui public amplu şi divers.
Paradoxalele evenimente petrecute
la Pesaro ţin de natura acuzat con-
testatară a festivalului. «Valul de ne-
bunie», care a scuturat serios alte
manifestări cinematografice ale anu-
lui, n-a ocolit nici ţărmul adriatic. Sem-
nificativ, însă, e faptul că grupuri masi-
ve de studenti venite să oprească des-
făşurarea compet iţiei (contestaţia fiind
datorată unor neasimilate experienţe
şi modele străine) s-au transformat
peste noapte ln «grupe de ordine» pen-
tru apărarea festivalului. Afirmind cu
fermitate dreptul la existenţă al unui
festival cu pronunţate tendinţe so-
cial-politice de stlnga, şi apărindu-1
de provocări neo-fasciste (soldate cu
intervenţii poliţieneşti, bastoane de
cauciuc, gaze lacrimo11ene. arestări ş i
răniri) susţinătorii Mostrei au făcu t
operă de contestaţie tot aşa cum au
făcut şi creatorii celor mai interesante
filme din acest festival necompetitiv.
Pesaro 4 s-a desfăşurat într-o perma-
nentă «temperatură de fierbere» şi
performanta sa este de a fi depăşit
prin forţă punctele critice care i-au
periclitat desfăşurarea. Pesaro 4, ca
să folosim metafora din stilul celui
mai interesant film prezentat aici, a
fost un festival la «ora cuptoarelor» ...
Contestaţie şi document totodată ,
filmul argentinienilor Fernando Soia-
nas şi Octavio Getino, «Ora cuptoa-
relorn, a sintetizat cum nu se poate
mai bine tendinţele progresiste ale
Mostrei. Este vorba de un film demon -
taj, angajat, semnificativ, subintitu-
lat «Note şi mărturii despre neocolo-
nialism, violentă şi eliberare», care-şi
pl opune să refacă pe ecran momente
esenţiale din istoria şi prezentul Ar-
gentinei. Tocmai pentru că extrage cu
pricepere semnificaţiile principalelor
evenimente rememorate, filmul capă-
28
tă o mare putere de circulaţie, depă ­
şind cadrul geografic şi istoric dat,
proiectind în conştiinţa spectatorilor
sensul contemporan al istoriei. Şi din
punct de vedere strict cinematografic
filmul este exemplar pentru acel <muo-
vo cinema» pe care-l cultivă cu sîrg
organizatorii Mostrei: forţa emoţiona­
lă a peliculei atinge numeroase culmi-
naţii, şi aplauzele, uralele care au în -
soţit desfăşurarea filmului sînt nu nu-
mai un argument ci şi o dreaptă încu-
nunare.
Tendinţele novatoare învederate de
filmele vizionate la Pesaro sini de na-
turi şi importante diferite. Americanul
James McBride, imaginîndu-şi pe e-
cran «jurnalul de creaţie» al unui regi -
zor de film («Jurnalul lui David Ho/z-
man1)surprinde felii-document de rea-
litate, pe care le corelează - polemic
- într-o ordine dezordonată, foarte
propice pentru evidentierea lum ii hao-
tice care guvernează actele eroului.
Francezul Philippe Garel, într-un film
straniu, enervant şi fascinant («Ane-
mone») polemizează şi el cu reali-
tăţi contemporane care deformează
tineretul şi-l mutilează sufleteşte. Do-
uă filme polemica, deci, cu limpezi
şi comune substraturi sociale. Dar
cită diferenţă Intre ele, deşi valoric
echivalenţele se refac! Primul este
un experiment de cin&-vtlritt\, lucrat
în întregime cu aparatul în mi nă, lă­
sînd aparenta înşelătoare a unei fil -
mări strict întîmplătoare, difor-
mind pînă la grotesc imagin ile prin
utilizarea unor unghiuri impo-
sibile. Haos. Al doilea împinge ex-
perimentul pe teritoriile picturalului,
«desenînd» pe ecran o lume violent
colorată şi înscriind personajele prin-
cipale (un băi at şi o fată, prezenţe de
mare puritate, cu atitudini celeste)
lntr-un permanent joc de antiteze ca-
re prefigurează deznodămintul tragic:
cei doi «îngeri>>eomit împreună, calm,
calculat şi senin, o crimă de o violenţă
şi o cruzime teribilă. Din nou haos. A-
ceeaşi finalitate soc ială , dar modali-
tăţi artistice aflate la antipozi. Sini
doar două din filmele explicit contes-
tatare ale Mostrei de la Pesaro; intre
aceste extreme s-au înscris alte do-
cumente de viaţă contemporană, din
https://biblioteca-digitala.ro
... tot la Veneţia, Lisa Gastoni era considerată marea revelatie italiană a anului
diferite părţi ale lumii.
C ineaştii Americii Latine, de pildă,
au consemnat, adesea cu vigoare ar-
leningrad:
ti stică şi - fără excepţii - cu atitudine,
realităti vulcanice din ţările lor. Fil-
mul brazilianului Gil Soarez, «fnllm-
plările lui Satana în satul Leva-e-Traz>J,
DOCUMENT
evidenţiază, parabolic, anacronismele
flagrante ale unei lumi de contraste.
Julio Bressane, urmărind firul unei AL
revolte individuale («Faţă în faţă»)
încearcă să desprindă rădăcinile unor
grave conflicte sociale. ln sllrşit, un
pasaj de istorie cubaneză i-a permis
ISTORIEI
lui Tomas Gutierrez Alea o evocare
bogată în sensuri revoluţionare: «A- Leningrad 1968 a fost un festival
mintiri despre subdezvoltare». al istoriei şi în atmosfera lui plină
Am asistat la Pesaro şi la experi- de dragoste pentru trecut, filmul de
mente strict formale. Italianul Marco actualitate - filmul care peste cinci-
Schifano a înregistrat, de pildă, o zeci, peste o sută de ani să poată
succesiune de percepţii audio-vizuale sta mărturie despre anii noştri - era
într-un Interior pe durata a 82 de mi- o pasăre rară. O asemenea pasăre
nute. Experiment\JI, intitulat «Satelib>, rară este filmul lui I uri Raizman, «Con-
nu m-a convins, gratuitatea mi s-a temporanul tău». O frescă a societăţii
părut flagrantă. Valoarea contesta- sovietice din anii noştri , cu tot ce
toare a unui asemenea film (la adresa presupune ea ca sumă de probleme
tipului clasic sau modern de cinema) rezolvate sau nu, cu tot ce presupune
e evidentă, dar din păcate filmul nu ea ca dialog intre generaţii, intre Indi-
afirmă nimic, dărîmă pur şi simplu , vid şi individ, intre individ şi societate.
fără a pune ceva în loc. Un pur joc O peliculă lucidă, care nu numai că
tehnic, poate virtuoz, dar atit. Atît nu acceptă reveria, dar o respinge
şi numai atît. La antipod (folosim din
nou acest cuvînt, nu pentru că n-am
găsit altul, dar Pesaro a fost şi un fes-
tival de contraste), filme banale, des- «Contemporanul tău» - ev
tul de multe, care n-au nimic comun
cu «nuovo cinema». Poate că de aceea
-si pe dreot - s-a considerat că ni-
velul de ansamblu al filmelor a ră­
mas în urma intenţiilor programatice
ale Mostrei. S-a spus şi s-a scris că
Pesaro 4 a însemnat un an de cotitură
în existenta festivalului din frumoasa
aşezare italiană cu deschidere spre
Adriatica. Unii au scris chiar: Pesaro
4=Pesaro 1. E posibil. Rămîne ca şi
filmele - fără atîtea excepţii cite au
fost anul acesta - s-o confirme.
O altă realitate trebuie luată, cred,
serios în consideraţie. Tocmai prin
natura contestaţiilor evidenţiate, Pe-
saro anul 4 a marcat un prim pas, mare,
de la «Mostra del nuovo cinema» spre
«Nuova mostra del cinema» ...
Călin CALIMAN
a anului .. .Monica ViUi în trecui era preferată de Anlonioni şi apreciată de critici„ .
cu î nverşunare. Ca şi «Trei plopi la
Pliuşihe» de Tatiana Lioznova, ca ş i
«Din nou despre dragoste» de G.
Natanson. Amîndouă pe aceeaşi temă
NT - dragostea - amîndouă făcute cu a-
ceeaşi amb iţie evidentă de a nu minti-
nici măcar frumos - despre dragoste.
Cu calm si luciditate, trei regizori -
AL doi bărbaţ i şi o femeie - 1şi iau cu1a-
jul şi libertatea de a spune pentru
posteritate, că oamenii timpului şi
societăţii lor nu trăiesc la anul de
LIEI graţie 1968 în deplină armonie cu
idealurile lor, că se află in faza în
care ştiu ce dar nu şi cum trebuie făcut
1 festival pentru clştigarea acelei armonii. ln
lui plină
fiecare din cele trei filme există un
fi lmul de imens-chiar dacă neformulat-semn
;te cinci- de întrebare: Cum să fii dintr-o dată
să poată om nou pe măsura noii societăţ i?
;tri -era Cum să scapi de prejudecăţile, ticurile,
a pasăre poncifele, obişnuinţele vechii societăţi
in, «Con- Cum să scapi de tentaţia de a le în-
soc ietăţi i
locui cu altele? Cum? De altfel oricare
u tot ce film făcu t în societatea noastră şi
probleme care ţine să reflecte cit de cit realitatea,
resupune
care se vrea credincios ar.es1ei reali-
ntre lndi-
tăţi, este el însuşi un imeRs şi tulbu-
iocietate.
rător semn de întrebare, adresat nouă ,
1Umai c ă adresat celor care vin după noi.
respi nge
nporanul tău» - cu calm şi luciditate
mamaia:
DOCUMENT
AL
FANTEZIEI
La prima vedere s-ar părea că filmu l
de animaţie nu poate aspira la titlul
de document al epocii . Domeniul lu i
este fantezia, iluzia, fabulosul; lumea
lui e lume convenţională, o lume de
carton, de culori, de linii, de forme.
Şi iată că tocmai din mijlocul acestei
lumi, filmul de animaţie întoarce o
privire ascuţită, foarte precisă şi foarte
concentrată asupra realităţii. Dacă fil -
mul jucat îşi ia forţa de document
din imagini, din cuvin!, din prezenţe
umane, din situaţii care corespund
exact realităţii , filmu l de animaţie îşi
~aix!:~i~~J!f c:~~:on~~in~e~!~o~~~~li~r
se constitue adesea în sistem filozofic,
în med i taţ i e asupra v i eţ ii şi t impului
nostru. Foarte puţine filme jucate ar
fi putut exprima cu atita precizie
neliniştea omului modern în faţa viito-
rului său, ca acea peliculă a suedezu Iul
Lasse Lindberg, intitulată «De închi -
riat». Este un disperat apel la ieşirea
din inerţie a omului modern, conştient
de pericolele care-i ameninţă viitorul,
dar incapabil să acţioneze ferm împo-
triva lor. Un apel disperat spun, pentru
că la capătul acestei inerţii nu ne
aşteaptă deci! o planetă arsă, aruncată
în aer ş i pusă sub anunţul : de în-
chiriat...
Vecin ca idee şi concluzie cu «De
închiriai», filmul iugoslavului Ante Za-
ninovic, «Despre dopuri şi găuri»:
trăim pe un vulcan, reuşim să ştergem
toate urmele cutremurelor, reuşim «să
astupăm toate găurile», apoi cuceriţi
de propria abilitate, ridicăm unul cite
unul toate dopurile. Dar vulcanul e
acolo, sub noi, şi noul cutremur ne
https://biblioteca-digitala.ro
„.in timp ce M irei/le Dare reuşeşle să se păstreze mereu ln alentia publicului.
prinde total neacoperiţi şi din nou.
ca în «De închiriat». totul sare i11
3er gratie inconştienţei noastre. Pe a
c eeaşi idee-dar mai concis deci! «De
închiriai», mai violent decît • Despre
«Concerlissim0» - trei minute de medita/ie
dopuri ş i găuri », filmul maghiarului
Jozsef D~nes, «Concertlssimo». ln nu
mai mult de trei minute, «Concertis-
simo» spune tot despre I nerţi e şi peri-
colele ei. Despre i n c on şti enţă ş i peri-
colele ei. Despre prea marea încredere
a omului ln el lnsuş i şi pericolul ei: o sa-
lă de concert 1n care publicul îşi ocupă
li n iştit locurile, o es tra dă pe care m
locul instrumentelor muzicale se află
tunuri, puşti şi mitraliere, o estradă
pe care publicul o vede, o priveşte cu
încintare şi aşteptare, publicul aşteap­
tă concertul şi concertul lncepe cu
comanda «foc!».Vis? Fără îndoială, nu.
Document? Fără îndoială, da . Puterea
de document a filmului de animaţie se
află, cred, in posibilitatea lui de a
transmite foarte scurt şi foarte con-
centrat, de a reduce la esenţă, ideile,
concluziile la care a ajuns omul mo-
dem, meditînd asupra existenţei sale,
medit!nd asupra destinului său de
om al secolului XX.
pE!cs:
DOCUMENT
AL
REALITĂŢII
De ani de zile cinematografiile din
tarile socialiste şi-au făcut ~sarcin ă
de onoare din a ne pune ln faţa ochilor
oglinda societăţii ln care traim, o
oglindă cu apele clare, in care să ne
vedem la fel de bine defectele şi cali-
tăţile. Ultimul venit in rîndul acestor
cinematografii de forţă şi de mare simţ
al răspunderii, a fost cinematografia
maghiară. Oricum în cazul acestor
cinematografii întrebarea «Cinemato-
graful vis sau document» devine su-
perfl uă , dar mai ales la P6cs, la cel
de-al patrulea Festival al filmului ma-
ghiar, ea nu şi-ar fi găsit locul. Cu
excepţi a a cltorva pelicule lipsite de
interes-şi care nu se încadrează nici
măcar categoriei «vis» - cinemato-
grafia maghiară există ca o adevărată
a rhivă de documente ale epocii. Do-
cument, filmul lui Andr&s Kovacs, «Zi-
durile• - documenj asupra proble-
melor, gindurilor, comportamentului
intelectualului modern în Ungaria anu-
lui 1960 şi„. Asupra raportului dintre
om şi societatea lui, dintre oameni ş i
faptele lor„. Document,filmul lui Pet6r
B8cso, «Un glonte în cap», document
asupra tineretului - acest tineret care
se vrea pe picioarele lui cu mult înainte
ca picioarele lui să fie in stare să-l
tină, acest tineret care nu ştie întot-
deauna ce să facă cu energia lui, acest
t ineret pe care nu lntotdeauna li în-
ţelegem la timp, şi de soarta căruia
sintem responsabili în ultimă instan-
ta„. Document, filmul Martei Meszaros,
«Caii», şi din nou asupra tineretulu ~
asupra relaţiilor lui cu vîrstnicii, asu-
pra greşelilor pe care conştient sau nu
le comitem faţă de ei, greşeli dureroase,
 locarno:
JURNALISM
CINEMATOGRAFIC
După cutremurele mai mult sau văzut limpede că vechile structuri ar-
mai puţin catastrofale care au zguduit ganizatorice - stabilite uneori cu 20
anul acesta aproape toate marile în - de ani în urmă - nu mal corespund
tilniri cinematografice tradiţionale, s-a momentului actual, tendinţa generală

«Un glonte ln cap» - un glonte ln nepăsarea noastră

traumatizante cînd nu sint ireparabile. a cinematografiilor socialiste stă în-

Trebuie spus că în peisajul filmului tr-o imensă luciditate, într-o imensă
maghiar, tineretul şi problemele pe dorinţă de a privi cu ochii bine des-
care le ridică el, se află pe prima pagină, chişi realitatea, de a sesiza neconcor-
în prima linie a documentelor epocii danţele între ceea ce dorim şi ceea
noastre. Şi nu lnlîmplător, şi nu gra- ce reuşim să fim, dintre ceea ce vrem
tuit, pentru că cine altcineva dacă şi ceea ce reuşim să facem din viaţa
nu acest tineret este chemat să răs­ noastră. Iar lntr-o asemenea atmos-
pundă întrebărilor epocii noastre, să feră de luciditate, «fabrica de vise»
transforme un timp al interogaţiilor .fşi închide pof1lle. Visele sînt amînate
într-un timp al certitudinilor. pentru mllne. Azi, cinematogratul e
Dacă for1a de document a cinema- flămînd de realitate. Azi cinematogra-
tografiilor occidentale stă în protest, lul e flămînd de adevăr .
fn contestaţie, în împotrivire la un sis -
tem de gîndire depăşit, la o concepţie
moartă despre viaţă, for1a de document Eva SIRBU
20 de debuturi. Doar 2 filme de actualitate (cFurtu1

tia unui film de atmosferă de epocă, Tineret. I

mannheim: OAMENII de altfel reuşit, ca «Monsieur Hawar-
den>> al belgianului Harry Kiimel - al
Acestea sînt marile teme care au
revenit în mai toate filmele. Chiar în
val
zil•
nă
cărui erou este o temeie travestită experimente ca ale pictorului american
răi
în bărbat. Stan VanDerBeek,care visează un la-

DE AZI Sala, şi apoi discuţiile care se pur-

Mannheim a fost un neobişnuit fes-
tival '68: fără contestaţii şi contes-
tanţl.
ln fata sălii de proiecţie studenţii
n-au fost nevoiţi să se aşeze pe jos,
bloclnd intrarea. Pe podium tinerii
regizori n-au trebuit să ceară închide-
rea festivalului, ci au urcat ca să-şi
prezinte filmele: pentru că Mannheim
a fost un festival deschis tineretului.
Un festival fără vizoane, bijuterii şi
celebrităţi. Un festival în blue jeans.
Cu regizori care-ţi răspundeau, ca
elveţianul Yves Yersin: «Fotografii din
film? Cu ce bani să le fi făcut?»
Romanticii pletoşi, revoltaţii băr­
boşi şi clasicii cu cravată tncă necu-
noscuţi nu au adus în bobinele pe ca-
re le cărau sub braţ filme geniale.
Anul acesta nu s-a putut acorda Mare-
le Premiu 'pentru filmul de debut care
ln anii trecuţi a lansat pe arena inter-
naţională «Despre altceva», «Diaman-
tele nopţii», sau «Jurnalul lui David
Holzman>>. Dar în documentarele, în
filmele artistice ale debutanţilor am
găsit ceea ce lipsea selecţiei de la
Cannes: problemele actuale majore
care-i ard şi frig pe tineri . Zilele filmu-
lui de la Mannheim, aflate sub mot-
30
tau începînd de la miezul nopţii şi
şi pînă în zori au fost severe - pe ne-
borator audiovizual pentru proiecţii
simultane de dans, teatru, muzică şi
film. «Super-lmposition» - o supra-
punere de imagini suprarealiste, a
pe
cu
Yir.
Io•
drept - cu «Jonas», rafinatul docu- fost aplaudată nu numai pentru ca- la~
to-ul «Omul din vremea noastră», au mentar al lui Gideon Bachmann des- racterul de cercetare, · de inovaţie în ta
avut un net caracter de actualitate. pre părintele Under-ground-ului ame- arta cinematografică, ci şi pentru me- un
Sala formată din studenţii din Hei- rican, Jonas Mekas (filmul a obţinut sajul său antirăzboinic. far
delberg şi din tinerii cineaşti a fost un premiu). «Black Liberation» este un film mo- gic
necruţătoare cu filmele apolitice sau Război . Sa
dern, neobişnuit, sacadat, în care re-
nu îndeajuns de angajate. Fluierături Negri. gizorul de culoare Yves de laurot se ~
şi remarci caustice au însoţit proiec- Libertate naţională. pet
adresează direct spectatorului prin
discursuri despre integrarea rasială din
păi
Stan VanDerBeek experimentează un cinema simultan (S.U.A.) ritmate de tam-tam şi de schimbarea
rapidă a imaginilor. mo
Cel mai interesant film 1-a consti- dra
tuit însă argentinianul «Ora cuptoare- Iuit
lor». Trilogia amplă şi primul film- de!
eseu argentinian consacrat proble- ap•
mei naţionale şi eliberării a necesi- car
tat dol ani de filmări, luate adesea în de
secret. Autorii, Fernando E. Solanas difE
şi Octavio Cetino au declarat că fil-
fer\
mul lor este «un strigăt de luptă». legi
Estetica lui e, ln consecinţă, determi- N
nată de necesităţile acestei lupte. Film
Iuit
de montaj deschis (autorii intenţio­ nen
nează să-l continue), «Qra cuptoare-
zint
lor» e un model de film manifest. ner,
Practic mut, el este punctat de citate blei
aşa
din Che Guevara şi de subtitluri care
anunţă temele dezvoltate: «Oligarhia>>,
regi
«Puterea politică», «Neorasismuh> etc. boi.
etc.

https://biblioteca-digitala.ro
 fiind de a înlocui în festivaluri formula
comercial-mondenă cu una ce s-ar
putea numi «festival de lucru». în
această perspectivă trebuie conside-
SM rate şi transformările survenite re-
cent la competiţia de la Locarno, pu să
definitiv anul acesta sub semnu l tine-
reţii ş1 al antisolemnilă!i i. Locul Juriu-
lui oficial a fost luat de un Juriu de
Tineret (ulterior iniţiativa s-a dovedit
nu tocmai fericită) iar în concurs şi
hors concours au fost înscrise numai
filme «opera prima» sau reprezen -
·i or- tind cea de-a doua realizare a unu i
u 20 regizor, astfel încit, printre cele 30
iund
3rală
! actualitate («Furtună particulară»)
Mannheim a fost, de fapt, un festi-
val grav. Sovieticii au prezentat «Trei
zile din viaţa lui Viktor Cernikov», tî-
ar în
năr muncitor, al cărui tată a căzut în
rican
război, a cărui mamă s-a sacrificat
10 la-
pentru a-1creşte, şi care se în hăitează
iecţii
cu o bandă de huligani de aceeaşi
că şi
virsl~ cu el. Ungurii , «Zile de sărbă­
Jpra-
toare» a lui Ferencz Kardos; drama re~
ie, a culori, stilul lui combinind cu rafina-
1 ca- faliilor dintre generaţii e privită de da-
ta aceasta din punctul de vedere al
ie ln
unui bătrin care-şi creşte nepotul or-
fan de război. Un subtil film psiholo-
gic, cu imagini cum un operator ca
ere- Sandor Sara ştie să facă.
Germanii au prezentat filme în com-
li se
petiţie şi în afara competiţiei : relaţiile
prin
din familia modernă, între soţi, între
sială
părinţi şi copii, constituie tematica leit-'
motiv a filmelor prezentate. Amintim
nsti- dramaticele «Căsătoria» şi «Băieţe­
tare- lul», ln care sini investigate cauzele
film- desfacerii unei căsătorii înstărite şi
>ble- aparent «fericite>>, şi se încearcă expli-
:esi- carea unui «caw, ln care un băieţel
~ în de nouă ani şi-a ucis surioara. Filme
inas diferite, ca structură , dar cu aceeaşi
ifil- fervoare de a analiza, de a descoperi
llă». legile generale ale unui fenomen.
irmi- Mannhelm, am mai spus, nu a dezvă­
Film luit filme care revoluţionează arta ci -
nţio­ nematografică. Dar a ştiut să pre-
i.are- zinte filme care arată pulsul unei ge-
neraţii profund preocupate de pro-
test.
itate blemele lumii în care trăieşte. Care
aşa cum spunea unul dintre tinerii
lÎa>>, regizori, vrea să facă filme şi nu răz­
, etc. boi.
Maria ALDEA
de pelicule programate figurau 20 de
debuturi, unele în premieră mona ială.
·o tinără generaţie peSimistă
Principalul merii al Festivalului de
la Locarno este de a fi oferii o cuprin-
zătoare panoramă a creaţiei noii gene-
raţii de cineaşti ivită în lumea filmului.
În selecţionarea operelor participante
s-a plecat de la principiul alegerii
acelor lucrări care să «contribuie la
apărarea şi afirmarea unor certe valori
umane fundamentale, în convingerea
că numai prin respectarea acestora
se va putea ajunge la depăşirea absur-
dităţii şi dramelor epocii noastre».
Dar dacă o asemenea idee figura ca
punct de plecare în toate filmele de
la Locarno, ea a apărut ca o concluzie
doar în foarte puţine, tonul predomi-
nant nefiind unul constructiv, ci mai
degrabă destructiv. Regizorii debutanţi
ne-au arătat deschis, adesea cu bru-
talitate, ce gi ndesc despre societatea
pe care părinţii şi înaintaşii lor au
creat-o pentru ei, contestîndu-i cu
virulenţă extremă anomaliile, pină a
contesta în totalitate, de pe poziţii
de un profund şi îngrijorător pesimism .
Cruzimea, sadismul şi morbidul încep
să fie mijloace curente de exprimare
a unui protest anti-conformist, provo-
cator, influenţa lui Marco Beilocchio
dovedindu-se neaşteptat de puternică
şi nu totdeauna fericită . «Mulţumesc
mătuşă» de Salvalore Samperi, «Pisi-
ca sălbatică» de Andrea Frezza şi
«Escaladare» de Roberto Faenza (Ita-
lia), «Fală în faţă» de Julio Bressane
şi «Călătorie la capătul lumii» de
Fernando Campos (Brazilia), «Bani,
bani» de Jose Var~la (Franţa) sau
«Omul cu voce joasă» de Koishi Saito
(Japonia), analizează, fiecare în con -
textul ţării respective, dramele unor
tineri care oepulindu-se integra într-o
societate prea grăbită pentru a avea
timp să -i asimileze în mecanismul său
complicat, se rebelează împotriva ei.
refugiindu-se în violenţă şi nihilism ."
La capătul experienţei lor, unica moda-
litate de scăpare nu pare a fi deci!
crima, moartea sau în cel mai bun
caz sinuciderea. Or, cînd în majori-
tatea peliculelor de la Locarno, aces-
te trei alternative au apărut drept sin-
gurele posibile, simptomul devine mai
mult deci! îngrijorător, el reflectind
o anumită stare de spiril a unei genera-
ţii .
Filme in loc de ziare
Interesant de remarcat este faptul
că din 20 de debuturi, numai două nu
tratau subiecte de actualitate- pină şi
un desen animat ca «Sub marinul gal-
ben>> de George Dunning (Anglia) sau
ştiintifico-fantasticul «Fantaboulos»
de Sergio Spina (Italia) îşi avea cheia
tot în evenimente contemporane nouă
(intimplător, ambele sini parabole an-
timilitariste) . Indiferent de meridianul
de pe care vin, tinerii regizori sini preo-
cupaţi de aceleaşi aspecte ale zilelor
noastre, ce revin ca un leit·motiv
obsedant: războiul din Vietnam, pro-
blemele şi revendicările social-poli-
tice, revoluţia, mişcările studenţeşti ,
Che Guevara, etc. De multe ori, aceste
filme dau spectatorului o senzaţie
echivalentă cu cea pe care o au clnd
frunzăresc un cotidian. Există printre
aceşti cineaşti neta tendinţă de a nu
mai realiza filme pentru eternitate,
pentru arhive şi enciclopedii, ci care
să corespundă strict momentului cînd
au fost create. Deci, un fel de ziarism
cinematografic, de genul celui practi-
cat de Godard. Poate că într-o zi vom
https://biblioteca-digitala.ro
ajunge să mergem la cinema în loc
să citim jurnalele. Deocamdată însă
un asemenea punct de vedere faţă
de arta filmului implică o serie de
vizite
"Pericole, mai ales pentru începători ,
în primul rind cel al superficialităţii
viziunii de ansamblu şi al unei forme
de expresie neîmplinite, rezultat firesc
bilaterale
al pripelii, al insuficientei asimilări
şi decantări a realităţii analizate. Ori-
cum însă această preocupare marcată
şi constantă pentru actualitate rămîne
meritorie. Acum cîţiva ani filmele de
debut erau în mod curent şi aproape
obligatoriu onirice, absconse, cu struc-
turi complicate, în vreme ce astăzi
asistăm cu surpriză la o reîntoarcere
în forţă spre realism, spre filme «cu
mesaj» şi spre forme narative tradiţio­
nale, bazate pe un «storv».
Un palmares cu cîntec
ln acesl Festival al tinereţii, Ju11ul
de tineret n-a fost deloc la !nălţime,
stabilind un Palmares ce a produs
în egală măsură stupoare şi dezamă­
gire. De altminteri, printr-un fel de
Zilele ·filmului românesc
pedeapsă divină , actul oficial de decer-
la Londra
nare a premiilor nu a mai avut loc,
Moore li arată o figură de jiu-jitsu
intrucit, ln ultima seară Festivalul a
lui Gopo sau S(intul lncerclnd să
fost «contestat» de un grup de stu-
fure Omule/ul
denţi (înfloritori, proaspăt întorşi din
vacanţă) care au ocupat sala de proiec-
ţie stirnind o mică furtună într-un
pahar cu apă, destul de ridicolă, imi-
taţie nereuşită şi inutilă a evenimen-
telor de la Cannes 8< Co.
Premiul cel mare a revenit în mod
surprinzător şi inexplicabil unuia din-
tre singurele filme fără subiect din
actualitate, prezente în această compe-
::t~al~~i~~:~~'~al~: s~~i~~i~io p~~;~~
\ioasă despre raportul artist-operă de
a rtă; Premiul special al Juriului a
fost obtinut de mediu-metrajul (!)«Un-
de sf1rşeşte viata», format din reunirea
forţată a două scurt-metraje destul
de banale semnate de Judith Eleck
(Ungaria), iar Premiul pentru cea mai
bună opera prima, de producţia so-
vietică «Nuntă în toamnă» de Boris
lasm. o ooveste sentimentală şi
melodramatică de dragoste. O simplă
menţiune a fost acordată «Submari-
nului galben», unul dintre cele mai
mari succese de public din acest
Festival. Avîndu-i eroi pe The Beat-
les, acest desen an imat este o adevă­
rată incîntare vizuală, o simfonie de
Zilele filmului englez
ment universul delirant al lui Douanier
la Bucureşti
Rousseau cu grafica hippy şi a poste-
relor. E locul să amintim că seria de
Regizorul Alexander Mackendrick,
filme hippy prezentată la Locarno,«Re-
voluţi e» de Jack O'Connel, (prezen-
actrita Jusline Lord, producătorul
George Brown
tare a modului de viaţă hippy) , «Capul»
de Sheldon Rocklin (despre hippies
Jusline Lord si Amza Pellea
şi droguri) şi «Monterey Pop» de O.A .
Pennebacker (documentar despre Fes"
tivalul de muz i că pop de la San Fran-
cisco) au constituit un moment aparte,
demonstrind că au un cuvin! impor-
tant de spus în evoluţia actuală a
limbajului cinematografic, în specia l
în domen iul imaginii şi al utilizări i
culorii.
Se zvoneşte că Festivalul de la
Locarno (ca şi cel de la Pesaro de
altfel) e ameninţat de dispariţie. Ar fi
o pierdere regretabi lă, o dublă pier-
dere. atît pentru cineastii debutanţi ,
li psiţi astfel de un for unde li se oferă
şa nsa de a-şi prezenta creaţiile, cit
şi pentru critici, frustaţi de posibili-
tatea de a avea o privire de ansamblu
asupra celor mai noi tendinţe ale
filmulu i mondial.
Manuela GHEORGHIU
https://biblioteca-digitala.ro
 răspund:

TV C r e d e ţi
fi imul e s te
a men inţ a t de
te l evizi une· "l
c~
- MARCO BELLOCCHIO - regi-
zor
„Cu pumnii în buzunare", „La Cina
e vicina" (Italia)

CONTUi\ - ANDRt BRINCOURT

„Le Figaro" (Franţa)

- CLAUDIA CARDINALE -
triţ ă
critic

ac-

fllM
„Rocco şi fraţii s ă i", „Fata lu i Bube"
„Cartouche", „Ghepardul" etc. (Ita-
lia)

- DA VID ESRIG - regizor de tea-

tru
„Troilus şi Cresida", „Umb ra",
„Capul de răţoi", „Nepotul lui Ra-

?• meau" (România)

- VALENTINA MALEAVINA - ac-

triţă
„Copil ă ria lui Ivan", „Trenurile
dimineaţă", „Tunelul" (U.R.S.S.)

- LINO MICCICHt - critic

de

Vicepreşedintele Federaţ ieiPresei

Internaţionale de Cinema (Ita Iia)
Ancheta internaţională
a revistei „Cinema" - IULIAN MIHU - regi zor
„ Viaţa nu iart ă" (împreun ă cu Manole
Marcus) „ Poveste senti m enta l ă "," Pro-
cesu I alb" (România)

-JAN NEMEC - regi zor

„Diamantele nopţii", „Despre oas-
peţ i ş i ospeţe " , „Martirii dragostei"
(Cehos lovacia)

- IULI RAIZMAN regizor

„M aş en ka" , „Comunistul", „Oare asta
~ dragostea" ?, „ Conte m po 1·a n u I
meu " (U.R.S.S .)

- ROBERTO ROSSELLINI - re-

Vede ţi în gizor
crit i ca de „ Paisa", „ Roma, oraş desch îs", „Gene-
te l ev iziune o ralu I delia Revere", Vanina Va nini"
posfb i li tate „Lu area puterii de c ăt re Ludovic
e f'i c ie nt ă a al XIV-iea" - film pentr u t elevi-
opinie i public e de a ziune (Ita Iia)
acţiono în sensul
progresului televizjun ii ?
- ENRICO RO SSETTI - critic
. - „L'Espresso" (Italia)
' ~('"
Anchetă realizatăde " ~ ..--.ţ,
Rodica LIPATTI - VALENTIN SILVESTRU - cri tic
• <- ~~- ~.i~;; „Contem poran ul" (România)

33

https://biblioteca-digitala.ro
 Marco Belloeeh io
ln măsura ANDR~ BRINCOURT: Mijloacele de exprimare nu intră
niciodată în concurenţă, în sensul negativ al cuvîntului.
. în care Aceasta este o lege. S-a spus că cinematograful va omorî
TV se teatrul şi că discul nu are duşman mai neîmpăcat decit
confundă radioul. Rezultatul tl vedem cu toţii. Cinematograful este
ameninţat de televiziune tn măsura în care televiziunea se
cu filmul. confundă cu cinematograful. Cred că, dimpotrivă, numai
păstrînd şi salvtnd specificitatea mijloacelor de exprimare
se poate asigura vitalitatea lor. Mai ştim şi cit îi datorează
noul cinema televiziunii,
Numai VALENTIN SIL VESTF\U: Nu cred că filmul e ameninţat
de televiziune; mă bizui în această necredinţă pe faptul
dacă ar istoric că filmul n-a înlăturat teatrul - cum se prohodea -
dispare nici fotografia portretul pictural - cum s-a prezis - şi că,
in ge.1ere, arte, tehnici artistice, genuri au pierit dnd au
materia
pierit nu prin efectul concurenţei, ci prin dispariţia materiei
C:1n care din care se nutreau - cum s-a intimplat cu epopeea cava-
se r utreş­ lerească sau cu arhitectura templelor. Cred, în schimb,
tel că o politică bine chibzuită a telev1ziun11 poate propaga
filmul şi ameliora procentul de cultură cinematografică pe
cap de locuitor. Experienţa, incipientă, în acest senc. a
televiziunii romfoe e un auspiciu făgăduitor.
F Imul JAN NEMEC ~ Găsesc că televiziunea arc, in toate dome.-
niile vieţii culturale, pe lingă o sarcină importantă şi o rnare
poate răspundere. Fără-ndoială ea reprezintă o sursă <le distracţii,
trăi de informare şi culturi, dar mai ales reprezirită un factor
linistit sugestiv in viaţa particularâ a fiecărui spectator. De acecil
in co~ti­ pospaiul de artă şi superficialitate n-ar trebui 'Să fie feno·
menul cel mai frecvent întilnit, ci doar o excepţie. Filmul,
ruare. cum tl iubesc eu, înseamnă BuiiueJ, Bresson, Bergman,
Resnais şi nu are nimic comun cu televiziunea, de aceea el
poate trăi liniştit în continuare. Atita vreme însă dt e
vorba despre filme aservite înttmplăni, superficiale, nu c•te
nici o pagubă dacă vor pieri datoritl televiziunii.
Publicule CLAUDIA CARDINALE: Nu cred să fie vorba de o amen;n-
1are concretă, cel puţin pentru moment. Este adevărat că
disponibil
tn multe ţări, o dată cu primul val de mare răspindire a
şr pentru
televiziunii, a avut loc o criză a publicului cinematografic.
film şi Apoi publicul a învăţat să deo!>ebeasca idmul de spec-
pentru TV. tacolul TV şi să se facă disponibil pentru amindouii.
Nu. JULI RAIZMAN: Miracolul televiziunii constd tn posibili•
tatea pe care o oreră de a vedea even•mentele 1.ltfel de cum
se petrec tn realitate. Şi indiferent în ce raporturi ne-am
ana faţă de televiziune nu putem trece peste această calitate
a el. Prin ea televiziunea se deosebeşte de toate invenţiile
existente în domeniul informaţiei: telefon, telegraf, etc.
ln ultimul timp cinematograrul tinde catre llrgirca spaţiului
de prezentare a evenimentelor: televizitmea, dimpotrivă,
tl tngustează, in schimb permite o exarr:inare mai detailată
a evenimentelor. O discuţie despre posibilitatea televiziunii
https://biblioteca-digitala.ro
.Andre Brincourt Claudia Cardinale
de a înlocui cinematograful mi se pare inconsistentă. Există
de mult părerea că cinematograful va inghiţi teatrul. Dar,
după cum se vede, deocamdată acest lucru nu s-a tnttmplat.
Drmpotrivă, tn ţara noastră, de pildă, teatrele tinere nu
numai că şi-au dovedit str!lucit dreptul la existenţă, dar
concurează cu succes popularitatea cinematografului.
Dadi vorbim de televiziune ca despre o artă, trebuie să
vorbim despre arta prezcntdrii (arătării). Şi aici totul de-
pinde de talentul omului care orctd. Dacă acest om, să-l
numim dacă vreţi regizorul de televiziune, este talentat,
atunci as1stdm la evenimente şi le vedem aşa c:um se desfd~
şooră in realitate. Acest element de asistare este ceea ce
are mai preţios emisiunea de televiziune. Dacă însă acest
om nu este talentat - redarea evenimentelor nu face decît
să ne enerveze. Deci, ca să fim mai precişi. deocamdată nu
este vorba de arta televiziunii, ci de măiestria lucrătorului
de televiziune.
ROBERTO ROSSELLINI: Filmul nu e ameninţat de tele-
Filmul e
viziune. Filmul e ameninţat de film. ln ceea ce priveşte
ameninţat celelalte mijloace de informare, cred că televiziunea joacă
de film. un rol complementar. Şi numai în măsura în care metodele
ei se vor perfecţiona, devenind astfel foarte eficace, televl-
ziunea va putea distruge sau înlătura celelalte mijloace de
jnformare. În fond e o competiţie şi într-o competiţie cîştigl
tntotdeauna cel mai tare. Poate că televiziunea are şanse sJ
ciştige pentru că încă de pe acum mijloacele ei sînt destul
de puternice.
Ameninţa­ DAVID iSRIG: O •ă m1 permit să vă răspund la toate
int cbănle dcodata Televiziunea nll amenrnt3. f·lmul ci sala
tă e doar de :nematograf. Pe măsura dezvoltăni tehnice şi economice
sala de televiziunea se subordonează tot mai m'.llt filmului şi mij-
cinemato- loacelor sale de expresie artistică: montaj, cadraj, imagine,
dinamism, libertate de timp şi spaţiu. Numai că televiziu-
graf. nea. prc-luînd arta filmului, va anula probabil vizionarea
colect \I într-o sală desunat3. spe1"1al acestei îndeletniciri
sau o 11a obliga s~-şi schimbe funcţ1J.. Să.Ide de cinema vor
devem poate profilate pe o anumită tematică cinematogra-
fică 3.'Sigurindu-şi dreptul la existenţă pnntr~o selecţie
arti~lic.\ spec1..ilă pe care telev1l1unea nu o poate rea1iza.
Televiz.:.mca se adresează unui public dispersat şi în con--
diţi1 inegale de percepţie. Ftreşte cd aceste h1rnbari, modi-
ficind psihologia publicului, operează treptat T1utaţii - la
încept.1t probabil insensibile şi incon~tiente - ;n mentali..,
tztca şi viziunea creatorilor de film.
Cred că Tn esenţă televiziunea va influenţa filmul numai în
măsura in care va „upe raportul existent pină acum intre
ecran şi sală, eliberindu-1 de una din ultimele rămăşiţe
teatrale.
Mult m~• grav ml se pare insă faptul că televiziunea poate
fi ea ameninţată de film in măsura în care presiunea numă­
rului mare de ore de emisie, pelicula mai comodă, mai
sigura şi oferind posiblfitatea de a repeta emisia, ar putea.
rcstriiige traiismi~ia „pe viu", care pînă la urmă rămîne
aportul esenţial al televiziunii pentru lumea de azi.
Cred că VALENTINA MALEAVINA Spaţiul, timpul şi mişcare~
sînt cele trei coordonate pe care se sprijină arta. lncepind
nu, deşi cu teatrt.:1 3ntic şi p1nă 13 cinematograful contemporan, arta
TV se şi-a propus întotdeauna s:l supună .a.ceste stihii. Abia născut,
amestecă cinematograful se Tnfruptă din mişcare, pentru că el repre-
zinU mişcarea în sine. Dar cum să ,,opreşti" clipa?
în toate. Nu S·o ucizi, ori S·o anatemizezi. ci s·o opreşti, s-o înţelegi.
d-i supra·,deţuieşti. Cinematograful, thiar şi -:el documentar.
nu S·a dovedit în stare sl se deplaseze în paralel cu clipJ..
Şi doar televiziunea a realizat oprirea clipei . Tocmai ta
 David Esrig Valentina Ma/eavlna
aceasta constă puterea te leviziunii, sensul e i. Dar ctştigînd
popularitate, televi'zlunea, asemeni unui tînăr barbar, a
început să se năpustească în toate domeniile: teatru , film,
clrc şi printre alte le - din păcate printre altele! - se
ocupă de ceea ce ar trebui să se ocupe - reportaje de pe
cosmodroame înainte de startul rachetei, Interviuri, dispute,
meciuri de fotbal, re portaje despre întilnirile oamenilor
politici, ultime le ştiri, conferinţe de presă. Dacă ameni nţă
tele viziunea formele „clasice" de informaţie 1 C red că nu ,
Pur şi simplu ea este încă tînără, se cunoaşte pe sine cam
puţin şi se amestecă nu tocmai politicos în treburi străine,
Nu în ENRICO ROSSETTI: Nu cred ca televiziunea să ajungă
acest să înlocuiască în i1itregime mijloacele tradiţionale de infor·
mare, de instruire şi de distracţie , cu alte cuvinte - ziarele,
seco l. cărţile şi şcoala, cinematograful şi teatrul; nu în cursul
acestui secol. O dată cu accelerarea ritmului progreiului
tehnic, este probabil ca televiziunea să devină un instru„
ment didactic tot mai esenţial, dar nu lntr-atît lnclt necesf„
tatea şcolii şi a profesorului „pe viu" să fie suprimaU.
Desigur, în domeniul spectacolului, cinematograful a avut
de suferit de pe urma concurenţei masive a televiziuni;,
concurenţă care i-a atras o gravă hemoragie de spectatori1
şi care 1-a făcut să modifice considera.~il standardul prodţ,1C.;
ţief comerciale.
N ici o dată LINO M/CCICH~: Televiziunea are ca scop acapararea
„Crucişă­ progresivă a terenului de acţiune a cinematografului, iar
tendinţa ei este de a-l înlocui. Aceasta se va 7ntfmpla nu atît
toru l din cauza valorii în sine a televiziunii, cit din cauza rolului
Potiom- total înlocuibil pe care cinematograful şi 1-a ales de la bun
kin". Tnceput. Să mă explic. Chiar dacă din istoria sa nu lipsesc
Tntotdea- momentele de artă pură, cinematografu l s-a născut, s-a
una James format, s-a dezvoltat şi s-a afirmat ca cel mai frapant exemplu
de surogat artistic al epocii moderne.
Bond. Şi tn timp ce arta răspunde unor necesităţi sau unor exigenţe
de cunoaştere precise, care nu pot fi tnlocuite şi care nu pot
fi satisfăcute decît tntr-un mod specific, surogatu l - care
are numai aparenţă de artă , dar este, în esenţă , mistificare
artistică - răspunde necesităţilor gene r ice de evaziune şi
distracţie, iar diferitele forme pe care e l le îmbracă sînt
sortite a-ş i face concurenţă una alteia, pe baza criteriilor
de utili tate şi comoditate. Nu există dubiu că televiziunea
- în aceasta calitate de furn izoare de surogat - este mai
utilă şi mai comodă decft cinematograful. Ori tocmai în
acest sens este el destinat a fi fn locuit de către televiziune.
Singuru l cinematograf împotriva căruia televiziunea eşte
şi va fi neputincioasă este cel realizat dintr-o autentică exi-
genţă de comunicare artistică. Cu alte cuvinte, televiziunea
nu va putea ameninţa niciodată „ C rucişătoru l Potiomkin"
(declt poate folosind chiar „Crucişătoru l Potiomkin"); ea
ameninţă însă şi va aj\lnge să- l înlocuiască pe James Bond.
Raportu l MARCO BELLOCCHIO: Pentru cinematograf televiziunea
s-a dovedit a fi - în trecut - un concurent de temut. Da r
s-a echi- astăzi sîntem deja fn faza de ref lux, ra portul s-a echilibrat,
librat . Mai mu lt, în ultimii ani te leviziunea a demonst rat că poate
constitui pent r u cinematograf un preţios canal comercial,
una d int re cele mai bune mo d a l ităţi de o bţ inere a finanţă rii
uno r producţi.i. Şi aceast a la t oate nive lele. Pe ntru fil me le
cu cost scăz ut s-ar putea s pune chiar c ă S·a g ăs it în t ele-
viziune prod u că to ru l ideal.
IULI AN MIHU: Nu şt i u să răspund, n-am t e levizor. L-am
dat p ă ri nţilor.
https://biblioteca-digitala.ro
Lino Mlcciche
De a! ANOR~ BRINCOURT: Cuvfnt ul „te least " face, desigu r,
nu? parte dintr-un vocabular ezitant. Ceea ce tnsă nu înseamnă
c.ă nu există ca atare. Scriitura v iz uală are, pe micu l ecran,
legi pe care marele ecran le respi nge, le re fu ză. Dealtfel
am scris şi o carte întreagă despre acest subiect, ( 11 Te levizi u,
nea şi promisiuni le sa le".)
Nu ~unosc
JAN NEMEC: Creatorul de te levlziuno e ste pe nt r u min e
~ ceva. o reafitate Inexistentă - fără- ndoial ă şi datorită faptu lui
Nu în că o origina litate reală va fi rareori sal u tară tnt r-un mediu
cu un caracter vulgarizator atit de pronunţat,
estetică.
Fără-ndoială, trebuie căutat neapărat specificul televiziunii
dar aş zice mai degrabă în caracterul esenţial al operei ş i
1n democratismul vieţii, dectt tn estetică: asta înseamnă
lipsă de ostentaţie, credinţă faţă de.adevăr , aptitudinea de-a
înţelege slăbiciunile omeneşti, obiectivitatea şi totodaU
lupta pentru apărarea dreptăţii,
Tncă nu VALENTIN SILVESTRU: N-a ajuns lncă să şi-/ formeze dar
1-a for- 11 modelează - cu toate dificultăţile absenţei unui tipar.
Omul însuşi - dOpă cum se povesteşte - a fo5t creat la
mat, da r capătul unei săptămini cosmice de cazne, dar cu atîtea nea-
îl mode- junsuri tnctt de ctnd a fost consti tu it, foarte mul ţi, se tot
lează. străduie să-l perfecţioneze. E ne11oie deci de t im p şi ne ist o--
vite cizelări pentru naşterea unu l no u dem iurg. Te least ul
se configurează ca atare pe m ăsură c e d escope ră fo rme noi,
proprii televiziunii, eliberînd u-se de prizonie ratul forme lor
preexistente- literare, teatrale, cinematografice - şi Tnvă­
ţlnd să se mişte fn cad r ~ cu b ucurie pU1"ă şi l i b eră a focului,
descoperind şi recompunlnd, gravit!nd prin spaţii cu senti-
mentul imponderabilităţii dar plantfnd sagace ideea pe
fiecare centimetru pătrat de ecran - cum s-a mai spus.
Fireşte cli teleast ul crede cu patima Vieţii 1n s pecifici tatea
teleformei - „ proble mă" , tntr-adevăr, -tu înfiAlte -soluţll
1n veac, pe care o scruUm mereu, cu toţ ii, creatori şi privi-
t ori - căcl al t fel cum s·ar mai putea ex prima ş i de fin i pe
sine 1 Convi ngerea mea e tnsă că teleaşt i i se form ează nu
tntr-un cerc înc his de angajaţi ai televiziunii ci pri n con frun-
ta rea şi osmoza - pe pl atou tn faţa camerei tn inc andescenţa
re flectoarelor - a ctt mai multor competenţe d in ctt mal
felurite domenii de creaţie. Averty, Lazarov, Carmen D uml„
trescu, plpuşarul Hoggarth de la tefevizluoea britani ci at
fi unele argumente.
35
 Mihu iulian Jon N~mec /u/i Raizman

Mai mult CLAUDIA CARDINALE: Cred că în momentul de faţă

nu este C:ecît o expresie verbala la îndemină. În viitor însă.
o expres ie s-ar putea ca o asemenea categoric de autori să apară efectiv.
verbală. Desigur că naşterea teleastului este mai complicată decît
a fost la vremea sa naşterel cineastului, dar televiziunea
rămine un mijloc de expresie.

Tncă nul JULI RAIZMAN: N-"! îndrăzni să afirm că televiziunea nu

va deveni cu timpul o artă. Se va găsi poate un om care
va găsi o utilizare exactă a ecranului de televiziune şi ne va
ului cu această desi::opcrirc. Cum a uluit de exemplu la
timpul ei miniatura in pictură. Dar deocamdată aceasta nu
s-a intimplat şi cred că nici nu se va întîmpla prea curind.

Nu cred! ROBERTO ROSSELLINI: Nu cred într-o estetică a tele'li-

ziunii în sine, deci nu cred în creatorul „teleast". Probabil
este o formulă. Drama- ANDRt BRINCOURT: Este o problemă subiectivă aceea
pe care o ridicaţ i dv. Cred că TV rranceză se caracterizează
Da, dacă VALENTINA MALEAVINA: În sensul etimologic al cuvin• turgia şi printr-o operă de cercetare fructuoasă pe planul dramatu r-
TV ar tului, da. Omul nu primeşte bani pentru culesul strugurilor, anchetele giei şi pe cel al anchetelor sociale. Nivelul emisiunilor de
ci pentru o muncă într-un domeniu bine definit - televi-
deveni o ziunea. ln sens de creaţie, nu. Deoarece formînd un aseme-
sociale "varietăţi" însă - supuse imperativelor dictate de casele
de discuri - este o adevărată plagă şi un prilej de abruti -
artă. nea creator, televiziunea ar declara sus şi tare: „Sînt o artăl 11
zare a tineretului.

Nu cred ENRICO ROSSETTI: Mijloacele de expresie ale televiziunii Actualită­ VALENTIN SILVESTRU: Mă interesează rubrica de actuali-
sînt acelea.şi cu ale cinematograrului: televiziunea nu are tăţi - cea mai înaltă şi activă realizare de pînă acum a tele-
că este ţile„. şi
un limbaj autonom , specific. În consecinţă, nu văd cum ar viziunii române - „Reflectorul'', cea mai combativă şi mai
necesar. apare de aici un nou tip de creator. Ceea cc 1 se cere unui proiec- eficace emisiune sub raport cetăţenesc , unele divertismente
regizor de televiziune este să aibă în runcţie de genul abor- tele. cinematografice surprinzătoare prin valoarea sintezei şi
dat: telerllr.i, comedie, ecranizare sau anchetă - ba calităţi refracţia continuă. a razei privirii, câteva spectacole propri i
de regizor cinematografic, ba de regizor de teatru, ba de de teatru (puţine).
documentarist. Ajunge ca el să ţină seama in noua sa muncă „ .Şi toate proiectele anunţate pentru 1969.
de relaţia diferită ce există între public şi micul ecran.
Transmi- JAN NEMEC: Din unghiul de vedere al concepţiilor de care
am vorbit, urmăresc cu cea mai mare plăcere transmisiile
Două
LINO MICCICHt: Este probabil ca într-un fel televiziunea siile spor- sportive: pe teren veridicitatea are cel mai puţin de suferit.
(amilii
să reuşească sa form~ze „teleastul", Deocamdată încercările tive. Ceea ce urăsc în mod special sint aşa-zisele programe popu-
in această direeţie sint totuşi timide. Aceasta se datoreşte
lar-distractive - adevărate parade de stupiditate, drapate
a le acele- oarecum ş1 faptului că TV înseamnă în acela~i timp cronică,
într-o hlamidă de veselie jovială.
informare, jurnalism, posibilitate creatoare şi multe alte
iaşi
lucruri. De altfel, personal, am multe îndoieli asupra posibi- CLAUDIA CARDINALE: Am prea puţin timp, dar ceea ce
specii . litjţii - fie ea şi teoretică - a unei diferenţieri substanţiale
Reporta-
mă interesează mai mult sînt anchetele şi spectacolele de
între limbajul televiz1v şi cel cinematografic. Chiar fără să jele. varietăţi. Mi-ar face plăcere dacă domeniu l reportajelor
fi aprofundat problema, cred că este vorba, ca să folosesc de actualitate ar fi şi mai dezvoltat.
voo:abutarul clasificării zoologice, de două familii ale aceleiaş i
specu. Nu axistă dubiu el dacl problc.1ielc unei emisiuni Evenimen - IULI RAIZMAN: Am mai spus că din programele de tele-
TV in direct sint direrite din punct de vedere tehnk de tul sur- viziune mă atrag emisiunile în care se transmit nemijlocit
cele ale turn:tri1 unui film cinematografic dE:. ficţiune, carac-
teristicile semnelor te:!e•tizivc şi alo celor c:ncmatogrz.fice prins„ pe evenimente şi se simte elementul prezenţă la aceste eveni-
sint practic identice, fiind ambele fondate pc unitatea audio- viu". mente. Tot restul mi se pare lipsit de sens.
vizuală minimă, în raport cu o realitate (reali sau fictivă)
reprodusă la o distanţă (temporala sJu spaţială) de locul Reporta- ROBERTO ROSSELLINI: Cele mai importante emisiuni
fn care s-a desfăşurat sau tocmai se desfaşoară realitatea. sînt reportaje le şi prezentările de documente. Am văzut
jul şi do- un reportaj despre Robert Kennedy, alcătuit din benzi
MARCO BELLOCCHIO: N-aş şti să spun. Nu am lucrat cumenta- filmate cu diferite ocazii. Era un document foarte interesant,
Nu mă niciodată pentru TV. Totuşi , tehnica folosită acolo nu mi ruf. erau lucruri adevărate acolo. Există apoi o emisiune despre
pricep. se pare autonomă, cel puţin deocamdată. Sau poate că începe cel de-al doilea război mondial, făcută tot din materialul
existent în arhivă. Un material extraordinar, pasionant şi,
să se realizeze o tehnică autonomă în domeniul re portajului:
cred, de mare eficacitate.
dar nu şi în ceea ce priveşte spectacolul, acolo unde nu a
reuşit să egaleze mijloacele de expresie ale cinematogra- Numai VALENTINA MALEAVINA: O dată, clnd n-aveam ce face,
fului, nu depăşeşte limitele teatrului filmat. am asistat cu multă răbdare la toate emisiu nile de televiziune
ceea ce se incluse în programul unei zile şi am înţe les un adevăr foarte
IULIAN MIHU: Dacă cinematografia are cineaşti, să a ibă
naşte în simplu: nu mă interesează decit ceea ce se n aşte în faţa
De ce nu? fa ţa mea.
şi televiziunea teleaşti. 11Teleaştii' filmează din mai pu ţine
1

unghiuri, aproape ca la teatru. „Telegenia" 1 Un nou cuvînt ENRICO ROSSETTI: Urm ăresc şi sint dispu s să accept la
c~re o să ne fncurce de-a binelea.
Depinde televiziunea italiană orice fel de program, de ~spectaco lul

36

https://biblioteca-digitala.ro
 Roberto Rossellmi Enrico Rossetti Va lentin Silvestru

de de varietăţi la ancheta-reportaj. de la fil me la t elefil me , df

la corrcdic la dezbaterea poli t ică .şi pin la roman ul ec ranizat .
calitate. Ceea cc r.··J determină să aleg sau să refuz o e misi une, este
calitu.tca ei, iar nu genul. Există î nsă un gen în care televi-
ziunea mi se pare deosebi t d e .p reţioasă , de neînlocuit:
reportajele-anchetă şi în genera l tot ce este prins pe viu
(gen in care televiziunea întrece tot cc a crea t cint!-v~ritl!-ul).
Şi cum mai foc şi spor t , est e de prisos să subliniez c ă rareori
îmi scapă vreo t ransmisiune spo rt ivă - fo tbal sau atl etism.
schi sau ciclism , hacker sau rug by, sa u orice ar fi .

Să nu se LI NO MICCICH~: Nu am p retenţia să epu izez proble ma.

Mă limitez să spun c ă dintre emisiun ile T V mi se par inte re-
mistifice sante cronicile directe (nerca:lizabi le în cinematograf din
realita- motive t ehnice) şi rubricile de jurnal (imposibile în cinemato-
graf din motive de structură). Ceea ce nu aş dori s ă v ăd
tea. în emisiunile t eleviziunii este (mutatis mutandis) acelaşi
luc ru pe care nu doresc să- l văd pe ecrane: conformismul,
cultul „idolilor" sociali şi culturali, li psa unei problematici
auten t ice, fr ica de a jigni, teama de a imi ta, ten d i n ţa de a
consola, tn co ncluzie - mistif icarea rea li tăţ i i.
IULI AN MI HU : ln afară de cazurile cind un meci se prelun•
Pauzele„. geşte, cred c ă toţ i s-ar bucura ca programele să fie cit mal
cu desene scurte şi pau zele cu desene animate ctt mai lungi. Ce nu
animate. aş dori să văd 1 Un program ca acela Tn care, după ce s-a
ară tat copiilor cit de minunaţi sint fluturii, li s-a ex plicat
cum s ă -i ucid ă cu acid fenic.
ANDR~ BRINCOU RT. Critica de t eleviziune nu infl ue n.
Dacă de- ţe a z ă (şi nu există) decit în m ăs ura în care d ega j ă o psiholo-
gajă o gie a instrumentului. Se pare c ă este de „bon fon" să se
psihologie conteste critica de televiziune pentru dou ă motive :
a instru- a) pentru că nu se aplică dectt imaginilor insp irate;
b) pentru că se referă la prea multe sectoare diferite penii!
mentului. tru a autoriza judec ăţile de valoare ale unui singur om ,
Înseam nă a uita că, dimpotrivă, televiziunea se caracteri-
zea ză printr-un spirit de „serie" şi o continuă transformare
a su biectelor ş i metodelor. Pe de altă parte, ea te invită,
dincolo de simple le păreri ale specialiştilor, la a-ţi face o

A cuzi nd critica, un mare regi zor spunea
Din c ă aceasta se „i nterpune intre creator şi
public" . Comitea astfel un e xces. poate chiar
mai mu lte. Pri mo: cel mult a zecea parte
jurnalul a publicu lui citeşte critica, din care poate
abia o jum;:aate aderă la unul din numeroa-
sele puncte de vede re prop use . Cealaltă
unui j umătate se socoteşte î ndeaju ns de îndritu-
ită spre a „critica
11
şi singu r ă . Secundo:
se poate perfect afi rma că ci neast ul, crea-
critic torul se inte r pune între pu bli c ş i cr it ică
sau că pu blic ul e ce l care s t ă între creator
şi critic. Depinde de o p tică .. . Terzo: d acă
orice fil m aduce un public, nu orice ci neast
arc publicu l său. Deci , plecînd de la ipo-
teza că regizor ul are publicul său - şi sînt
puţini aceştia - cc-I mai intc~esează c ă ci -
r:e"·a se mai „interpune"? Cit timp va exista
presa va exista şi conflictul. Aşadar, să ne
acceptăm condiţia, cu resemnare... Nu
putem exista unii fără a l ţii I
Se face deseori confuzie între filmu l mut
şi filmul în care n-ai nevoie de cuvinte. Fi i·
mul mut ne apare azi, de cele mai mu lte
ori, infirm~ căci numai filmul sonor poate
dispensa pelicu la. de cuvinte, „Blow Up 11
este exemplar şi din acest punct de vedere :
fişiitul copacilor î n Hyde Park, tăce rea.
pt·nctată de clinchetul declanşări i apa·
ralului de fotografia t, murmurul stră z i i
sînt deajut\s. Nimic esenţia l nu se pie rde
prin ne!nţelegerea dia logului. De aceea
,,Blow Up'' nu e un fllm italienesc.
C1t de tînără este arta filmului! Oricine
se crede capab11 să scrie despre ea I
D e cefe mat multe ori muzica int ervine şi care nu e un autor ecranizabil). Are
tn film cTnd regizor ul , actorii , ope ratorul nevoie de buc uria descoperirii c ă e x i s tă
nu şti u ce să mai fac ă . Ce n-au put ut toţi şi a l ţ i oameni care aştea ptă , invent ă şi su fe ră
aceştia să real izeze într-o scenă , tre buie pe ntru film la fel ca ti ne. Ave m nevoie de
cumva salvat. Il ust r aţia mu zi c a l ă distrage „fil mu l nostru", numai aşa se poate n aşte
atenţia, creînd o stare prin care spec.tatorul 11 filmu l nost ru". Ci nematograful ui trebuie
e împiedicat, măc ar tn parte, să se plicti· s ă-i i ubeşti s l ~biciun île (nu ş i re buturile,
sească. ce le mai frecvente produse ale lui). Tre buie
Jacques Demy este creato rul fil mului să ai prieteni ş i s ă #ţi faci prieteni i ntr~ un
muzical. li socotesc un ul dint re „ revo l u ţio­ fil m. Ca într-o confrerie ...
narii" acestei arte; nu ştiu daci a salvat Uneori văzînd un fil m, l-am dedicat unul
s pectacolul mu zical, da r cred c ă a gă si t priete n. Unui prieten nu nu mai al v ieţii
calea folosirii filmice a unei alte arte. mele ci şi unu i prie ten al fil mu lui, al fil mu-
lui nostru. De pi l dă , cel mai fr umos film
despre prietenie care mi se pare a fi „Jules
Di. Ar istarco declara Ecaterir.ei Oprolu et Ji m" al lui Truffaut, fil mul l ibertăţii
că personal nu crede că un critic trebuie să în prietenie, l-am dedicat cindva lui R. Şi
i ub e ască cu necesitate filmul, ci doar să aibă ast zi aş face la fel - din raţ i u nea de a nu
un in teres r aţ iona l pentru el. Orice decla- putea să nu iu bim , să nu su fe r im . să nu
r aţie a unei ce l eb r ităţi po~rtă în sine pre- i nventăm, să nu aşteptăm „fil me le noastre",
mi zele unei suspiciuni. Nu ştiu dacă Dl. cele pentru care , cu o necurmată speranţă ,
Aristarco iu beşte sau nu cinematograful, intrăm zilnic în Sil.la pe care stă o pin z ă
cunosc, de pi l dă , un confrate de la un coti-
dian care sigu r îl iubeşte, dar ce folos? ., In-
albă ...
teresul raţional" niă cam descumpăne~te ...
Ca s ă fi u since r nu înţeleg! Cunosc un mod
raţio nalist de a percepe filmele, unu l este-
tic, un ul pplitic, unul socîJI, cel istoric, N-aş putea spune că am preferinţe pent ru
şi în fine - cu r iozitatea pentru orice ma- vre un gen sau pentru vreun regizor. A m
n i festa r~ a lumii noastre. numai o slăbiciune: westernu l. Regret că
Mi se pare că un critic trebuie să iu- nu pot să spun nimic nou despre e l. ..
b ească. cinematograful şi filmul. (Ceea ce nu În western ret r ăiesc sentimentele llia-
inseam p ă întotdeauna acela.şi lucru). Să-l
dei şi pentru mi ne Homer a fost prim ul
lu b eas c ă 1 nu să-l ador~. Numa i spectato rii
cineast... ·
~u~o~r~~~:~rla af~U. !~~\~~mc.eiFif~ulă~~~ Sau , ca să nu se supere cei care n-au citit
li ada şi s-ar revolta de aceasu apropiere:
~7::te~-~s~:~~~i~1~~i~~\b~~~~~ ~~~o~i~~= westernul e o lliadă a lumii noastre.
nea Camus (care n-a fâcut niciodată filme ~

37

https://biblioteca-digitala.ro
 idee, ceJ mai jusU cu putinţă, despre diferitele activităţi
ur.iane. Ş1 acest lucru, graţie t.nu1 limbaj nou care justirică
o privire profcsionab. Defectul "13j-;.r al criticului TV este
miopia - r.asul lipit de sticla rr.icl.llui ecran.
VALENTIN SILVESTRU: Văd. De aceea o şi fac.
Minimă. JAN NEMEC: Critoca are doar o influenţă minimă asupra
programelor. Criticul ar trebui să scrie despre ce vede,
.şi nu despre ceea ce ar fi bine, după el, să se vadă. Situaţia
criticii TV la noi este, cred, bună, într·ade'lăr mult mai bună
decit programele.
Deocam - CLAUDIA CARDINALE: Nu cred să existe încă o critică
televizivă în ade'lăratul sens al cuvintului. Deocamdată
dată nu critica se mărgineşte să spună lucruri bune sau rele despre
anun:ite programe, tn conformitate cu propriile gusturi şi
cred în tendinţe: fără să pătrundă (cu citeva excepţii) specificul
critico TV. fenomenului TV.
Evenimen- IUL\ RAIZMAN: Am mai spus că din programele de tele-
tul sur- viziune mă atrag emisiunile 1n care se transmit nemijlocit
prins pe evenimente şi se simte elementul prezenţă, asistare la
VIU. aceste evenimente. Tot restul mi se pare lipsit de sens.
Nu cred ENRICO ROSSETTI: Nu citesc niciodată critica televiziunii.
Întrucît emisiunile TV nu stnt un act de creaţie (deocamdată
în critico cel puţin), a.şa cum sint spectacolele de cinematograf .şi de
TV. teatru, ce sens sau utilitate poate avea să citeşti a doua zi
comentariile, mai ales cînd nu mai ai posibilitatea să revezi
emisiunile în cauză? Aşa că nu consider că, cel puţin în Italia,
critica ar putea influenţa substanţial programele; conducă­
torii acestei instituţii acordă mult mai multă atenţie indicilor
de audienţă şi de apreciere pe care serviciile specializate
le obţin prin sondări ale opiniei publice.
Existenţa LINO MICCICH~: Criticul de televiziune se găseşte 1n
postura de~ duce'? bătălie - în mare parte ace~aşi pe care
criticu lui o duce şi cnticul cinematografic. El trebuie să fie împotriva
TV este televiziunii ca instrument de conservare a puterii şi de misti·
ficare a realităţii, la fel cu criticul cinematografic. Dar
absurdă. situaţia criticului de televi_ziune este mult mai complexă,
intrucit cimpul său de acţiune este mai puţin determinat
şi în acelaşi timp mai vast decit cel al criticului cinemato·
graric. Din punct de vedere cultural existenţa criticii de
televiziune este absurdă. Or, din două una: a) ori criticul
de televiziune este un soi de atoateftiutor davincian, în
stare să discute cu competen_ţă oricare aspect al cunoştinţe.
lor umane; b) ori se va mărgini la aprecierea rostului diferi-
telor emisiuni în informarea şi formarea cetăţenilor. Tn
primul caz, este vorba de un monstru inexistent: şi, admiţind
d ar exista asemenea făpturi, nu ar trebui ca tocmai ele
să·şi piardă timpul cu critica de televiziune. În al doilea
caz ar fi de dorit mai mult ca orice existenţa unui politician
Dar şi asta au spus-o alţii mai frumos!
Regret că nu pot spune ceva frumos des·
Din pre western··ul pe care·I iubesc cel mai
mult.
jurnalul
$coala cehă e făcută din naturalism
unui şi alegorie. E un fel de neorealism întors
pe dos. Filmul acestei .şcoli este eminamen·
te politic, aşa se explică în primul rlnd
critic succesul lui.
Ceea ce uimeşte e tnsă omogenitatea
acesei şcoli. Poate că niciodată o cinemato·
grafie n·a avut o echipă mai omogeni de
creatori serioşi, stăptni pe metoda şi in-
tenţiile lor.
Ei nu fac filme medii, ci fac numai filme
interesante. S1nt curios dacli şi această
şccală, aflată acum la apogeu, va degenera
în spectacol... P.S. pentru D.R.C.D.F.:
Dacă daţi publicului toată ziua numai
superproducţii submediocre şi tot felul
de stupidităţi vulgare, e firesc el lumea să
plece din sală cind întilneşte .altceva"',
cu care nu·i obişnuită.
E bine ca publicul să ştie că ceea ce vede
reprezintă gustul unora dintre lucrătorii
de la DRCDF. Şi tovarăşii aceştia probabil
pleacă din sală la filmele şcolii cehe, la
Antonioni, la Godard„. Doci n-ar fi aşa
- atunci„.
C inemateca lnseamnă mal multe 1ucrurl1
după tipul de spectator ce o frecventează:
Unii, cinefilii, merg să vadă filme pentru
a lnţelege cum a evoluat aceasU arta, o
https://biblioteca-digitala.ro
a1 culturii, un om CJ.re să aibă conştiinţa deplină a măsurfl
tn ca~c viitorul globului l?ămi_ntcsc depinde de gradul de
conştiinţă al loci it<-r.lor J.1. ~i 1 ":1pr _. ··1(ldul in care trebuie
folosit fiecare instrument formativ p 1nforrrativ pentru
atingerea acestui grad de conşt1inţ.\ care înseamnă, mai întii
şi mai presus de orice, libertate problemci.tică. Trebuie să
recunosc însă că actuulrr.entc, în ltali:i şi aiurea, nu se vede
la lucru niciunul din cele două tipuri de critică descrise mai
sus. Există doar persoane - mediocre şi curajoase - ce
mai încearcă a-~i construi o metod3:, în raport cu Lin lucru
ce ţine de sistem (ba chiar este însuşi sistemul) dar nu are
o metodă.
Drept să MARCO BELLOCCHIO: Nu cred că un critic de televiziune
ar avea multe posibilităţi să influenţeze selecţia programe-
spun, nu le~. Iar dacă ar fi să reproşez ceva criticilor noştri de tele·
viziune este faptul că ~int prea inţe.legători, că ţin prea
mult seama, în judecăţile ce le emit, de nivelul cultural
mediu al milioanelor de spectatori, care, din păcate, este
cam scăzut. Se ajunge astfel la tratarea cu bunăvoinţă exce-
:oivă a c.;nor emisiuni tntr-adevăr ieftine.
IULIAN MIHU: Deoarece nu lucrez în acest domeniu, orice
critică mi se pare bine veni ta. Şi fiîndca c vorba de TV,
criticul să fie ... drăguţă.
OE CI :
e Televiziunea îşi are locu I ei, deocamdată în-
tre arte şi mijloacele de propagandă .
e Filmul nu pare a fi ameninţat de televiziune,
ci tot de film.
e Nimeni nu este prea sigur, dar nici nimeni
_nu contestă că, alături de cineaşti, teatralişti,
muzicieni etc„ este pe cale să apară şi un nou tip
slujito_r al muzelor: teleastul.
G Deocamdată, criticii de televiziune I se repro-
şează şi incapacitatea de a se distanţa de micul
ecran. Orice începute greu. Iar la debuturile ei,
critica nu provoacă decît critică.
Istorie a gustului, o istorie a lum11 tn ultJ ... Am observat că folmele româneşti slnt
mii 60 de ani, o istoriei a artei. Un frumos foarte sentimentale. Cred că asta e o cali-
şi lăudabil interes. Aceştia sînt spectatorii tate.
calmi şi mulţumiţi. Ele stnt tnsă mult prea puţin intelectuale.
Alţii vin pentru albumul de fotografii Şi asta e un defect. Căci un film intelectual
din tinereţe ... Dar renunţă repede, pentru nu trebuie confundat cu un film despre
intelectuali şi nici cu o tratare intelectua-
că în loc să·şi regăsească tinereţea, constată
listă.
bătrîneţea filmelor şi propria lor bătrineţe.
Muzeul sentimental se află numaî în noi. Un film intelectual înseamnă tn primul
Aceştia sînt spectatorii trişti şi nemulţu ... rtnd un film clar 1n criterii, sincer cu genul,
miţi.
aplicat lui, cu conştiinţa mijloacelor ce le
ln fine, o a treia categorie frecventează foloseşte. cu o anume probitate faţă de
cinemateca ca o modă. Vin ca să vadă ce ceea ce-şi propune să fie, indiferent dacă. e
nu se vede la Scala. Vin să vadă filme de o superproducţie sau o comedie de ac-
la care, dacă n·ar fi aflat despre ele, dacă tualitate.
Un filme o disciplină şi trebuie mai intli
n-ar şti că despre ele se vorbeşte în lume,
să o creezi, apoi să te supui ei. Nu se poate
ar pleca din sală. Aceştia sînt spectatorii crea cinematografic fără un asemenea exa-,
„importanţi", spectatorii inutili, specta·
men al disciplinei,
terii fără. gust, spectatorii afişului şi nu
ai filmului.
Mai vin şi alţii din pură curiozitate. Alţii N u ştiu dad festivalurile au fost Tntotdea-
din întîmplare... Aceştia sint spectatori una corupte, adică dacă arta filmului a fost
sinceri. acolo singurul criteriu de apreciere, indi-
Cititorule, mai mergem la cinematecă 1 ferent de conservatorism sau avangardism
declarat. Poate că la început entuziasmul
a acoperit interesele. Azi, Tn orice caz, fes-
f ilmul american e un film de actor şi tivalurile nu mai stnt o gararlţie.
de „story". El trăieşte fntr-o splendidă Faptu! e !ntristător, tulburător pen-
Izolare: nimic din revoluţiile filmului tru destinul acestei arte. Era un mijloc
european nu l·au atins. Americanii sint oarecum specific de evaluare, de stimulare,
cei mal conservatori cineaşti, succesul lor de solidarizare.
se datoreşte tn primul rtnd conservatoris- Cred că cea mai mare şansă de obiectivi-
mului publicului. Managerii lşi cunosc bine tate ar avea·o un festival al criticii, cu un
meseria ••• singur reprezentant al fiecărei ţări. Ar fi
Sîntem la paritate: nici el nu „!nvaţă"' o cinste pentru ţara .şi cinematografia care
nlmic de la filmul european, nici europenii ar organiza o astfel de întrecere. Şi o ali·
nu pot face ca ei. Ce fericire a pe ecran e nare pentru inimile noastre de visători„.
loc pentru to•t! lumeai Gelu IONESCU
 Anasta sia JI D.R.C.D. F.-ul N.R.: Documentarul privit ca „o speranţl pe.ntru clnematoo
grafi a n oastr ă" ni se parc o Idee pretioas ă. N - a ţi vrea s-o
Vă scrie vechea dumneavoastră cunoştinţă, abonata dezvoltaţi ? R even i ţi .
„AnJ.Stasia". După patru luni de la expedierea scrisorii mele
adresau dumneavoastră, pierdusem orice speranţă că ea
a trez:it vreun ecou - şi cînd colo, surpriză! Pub1icaţi un
ex:tras din ea, apoi în num~rul 9/1968 răspunsul D.R.C.D.F.~u­ Să apunem lucrurllor pe nume .••
lu1 la o serie de reproşuri ce i-am adresat prin intermediul
dumneavoastră. Dacă nu urmez sfatul tov. director adjunct Am vizionat mai toate filmele româneşt i dintr-o datorie
Ovidiu Andrei de a mă adresa direct instituţiei ce cu onoare pur cetăţenească . Pot afi rma că am încheiat o perioadă
con.duce, este pentru că in această scrisoare intenţionez să experimentală necesară oricărei şcol1 de film, mai ales
tratez mai multe subiecte. Analizînd răspunsul dinsului atunci cind se vrea naţională. Ca să fac o caracterizare a
la sezisările mele, am următoarele obiecţiuni de făcut: acestei perioade este tuflcient să afirm că prea p uţine din
1) Fap,t:ul că „O rau fericita" a fost ales dintre 15 filme ele ne aparţin din punctul de vedere al unei epoci. Ca să
ale lui Elvis Presley, „unul dintre cei mai circulaţi (?) inter- ne aparţină, se impune investigarea r ealităţii , orientarea
preţi de muzică uşoară", invocat ca justificare a achiziţionării aparatului de filmat spre temele majore, pe baza unei juste
'-----=-'""""'---- - - ' acestei pelicule, mă nedumereşte. Era oare absolut necesar orientări politice şi ideologice. Întreaga perioadă pe care
am străbătut-o, înt regu l drum pe ca re-l parcurgem, ne
aduc in faţă o impresionantă geog rafie umană, mereu schlm·
bată, redimensionată . Dacă o parte din scriitorii noştri îşi
pironesc privirea asupra acestei geografii „mişcă toa r e„ ,
filmul de actualitate trece deasupra ei la o di stanţă de mii
de metri. Or, din avion, Terra nu se l asă secţionată. Trebuie
mers cu pasu l. pentru a cerceta. pentr u a asimi la fiecare
centimetru pătrat al universului nostru , sub un cer care se
cheamă socialism .
... Cotidienele („ Scinteia" tn primul rtn d), sezisează şi
dezbat i n pagi nile lor multe din contradicţiile vieţii noastre.
Se spune luc ruri lo r pe nume, se dezvăl uie adevăr u ri atit
de t ari, t nctt ne ap asă ti mpa nele. Prin aceasta am făcu t un
imens pas înai nte. Mai trebuie făcut î ncă unul, pentru ca
aceste adevă ruri să nu se oprească in pavilionul urechi lor.
Pc de a l tă parte, a nu critica anumite aspecte reale care
frînează , umbresc, în zone înguste desigur, mari le procese
sociale - înse am nă a ne situa. pe poziţii d epăşite, străin e
în tregu lui nostru e fort de înnoire co n tinuă„. Poat e că ar
tre bui atacată o dată şi o da.tă problema aşa. zisei conştiinţe
care trece pri n st omac ori prin maşină, ori a celei care hioare
aco lo. Nu ar O li psită de Interes pro blema raporturilo r dintre
familie şi societate, dintre indivi d şi aceasta din urmă. Există
oameni fericiţ i , familii armonioase. Există şi nefericiţi ,
fami lii dest r ămate y!)acă încercăm să găs i m o „justificare"
a acestora nu ma n n ţesătura r elaţii l o r sociale, am fi extrem
de departe de adevă r . Sînt ş i alţi facto ri: e reditatea, influen-
ţ ele , preconce p ţ i i l e - nu făr ă importanţă ... Aş propune
ca turnarea unui fil m să nu fie urmărită ş i rea li zată doar de
regizo r, ci să fie consultaţi sociologi , psiho logi. Nu pot f i
Daniel - Constanţa: „ ... pe toate ecranele sil ruleze „Planeta malmf./ţelor" /" de acord cu tov. lvasluc că nu- l interesează filmarea cărţilo r
sale. e·xistă şi a lţ i scriitori care ar putea fi atraşi spre film.
să-l şi vedem pe Elvis Presley (pe ca,..,.1 auzim <lestul la Mă gindesc la Ana Blandiana, p urtătoarea unei lucidităţi
posturile noastre de radio şi pe care subsemnata TI ascultă du reroase.
chiar cu p l ăcere) despre care nu am auzit weodată şi nu am ASIST. UNIV. CORNELIA DAM INESCU
citit nicăieri că ar fi şi un actor de ~1 A-i arăta figura Bd. Păcii nr. 166 - Bucurefti
cam inexpresivă tntr-un film sobmedloau. este - după
părerea mea - un prost serviciu pe care D.R.C.D.F.-ul
i-l face. Opriţii Oprllll

TUTUROR
* 2) Aştept să văd • Becket" ln decembrie. Eu am avut
răbdare din februarie, aşa că ce mai contează două luni t n
plus 1 Dacă însă e vorba de o simplă promisiune, voi reven i
(după ce, tntre timp, amfnarea îşi va f i atins scopu l şi sub--
semnata va fi vizionat spectacolul cu această piesă la Teatrul
Opr i ţ i tot ce Di rec ţ i a reţelei cinematografice difuzează
tn prezent tntre limit e le acestu l p ămînt româ nesc! Opn ţi -
ş i pe toat e ecranele, ba chiar pe orice pt n z ă al bă ş i ma re,
faceţi să ruleze „Planeta m aimuţe l or"! ... C ăci mai t otdeauna,
Naţional; dar nu ştiu spre binele cui va fi„.).
„i n extremis", ş ocu rile pot să îndrepte d ereg l ările psihice.
CORESPON- 3) După ctte îmi aduc aminte, am întrebat de ce seriile
III şi IV ale filmului „Război şi pace" au fost retrase de pe
E dato ria curantulu i să în cerce.
DANI EL - Constan ţa
DENŢILOR ecranul sălii „Patria" după citeva zile de vizionare: mi s-a
răspuns numai la partea a doua a întrebării (de ce nu a fost
P. S.: •.. Ş I sil ruleze o l u n ă . să ruleze două - pinii clnd o
m ul ţi m e de oameni vă vor trimit e scrisori mi rate tn care v ă
reprogramat). vo r întreba: „de ce" 7
NOŞTRI 4) D.R.C.D . F.~ul susţine că multe din filmele unor realiza- N.R.: Acest apel patetic cuprinde suflc.lentl. seriozitate
tori celebri, în pofida formei lor artistice valoroase, tratează şi suficientă glumi pentru ca sl ni se pară demn de publicat.
LE URĂM subiecte care nu justifică difuzarea lor. Ce ne facem atunci
cu zecile de inepţii care rulează la no i fără a avea măcar
scuza unei forme artistice izbutite? (Mă feresc să dau exem- Fant6mas, Fanl6ma1.„
„L A MULŢI ple fiindcă am un prea mare „embarras du choix").
Mă pasione a ză foa rte mu lt f ilmele de ave nturi dintre
Pentru a încheia polemica mea cu D.R.C.D.F.-ul subliniez
care cel mai mult mi-a p lăcut serialul „ Fantamas". Sint
ANI", FILME că aştept tu interes articolul mai amplu p:romis la sfîrşitu l
scrisorii tov. director O. Andrei. (N.R. : Între timp, dupl n erâbdăto r s ă aflu sfîrşi tul acestui serial. De aceea v ă rog
cum a~I pu t ut observa, redacţia a avut o mu l rotun dl frumos să pub li caţi tn revista „Cinema" cite serii mai sint
BUNEŞI IDEI cu condu cerea acestei In st i tu ţii; s inteţl mulţumld de rbpun· ptnă - 1 prinde pe FantOmas şi cum se numesc ele.
surlle primttel). GHEORGHE STELICĂ - Constanţa
BUNE „.Personal, mărturisesc cu strîngere de inimă că trectnd
tn revistă filmele rom,~neşti pe care le~am văzut, pot declara
N. ~ : Aţi gre,lt adresa, stimate tov. Stellcl. Întrebaţi
reuşite numai două: „Pădurea spînzuraţilo r" .şi „Duminici ori Sfinxul. ori Pythla din Delphl. Serios vorbind, poat!I
PENTRU la ora 6" (deşi, dacă mă gindesc bine, şi ele au unele li psuri).
Dar cînd vreau să aco rd titlu l de „ce l mai prost", nu şt iu
o revisd de cinema li ştie cite serii se vor mal fac:e cu
Fant6mul
-SCRISORILE la care să mă opresc. Fiind in principiu îm potriva ecrani·
zării uno r opere litera re, procede u sortit eş ecului (luc ru
verificat recent cu foiletonu l TV „Forsyte Saga") .consider Aventarlull, av•nturlerll •••
»CURIERULUI" că filmt:tf românesc are nevoie de scenarii origina le scrise
de oameni care se uită in jurul lor şi tn ţe leg realitatea pe Am văzut acest film de patru ori, iar eu mă duc la un
care o trăim. Nu ave m nevoie de baruri, t elefoane albe şi film cel mult de două ori, şi numai atunci cînd mi-a pl ăcut
yachtu ri, pen tru că ele deformează realitatea cot i d i ană, („Un bărbat şi o femeie" tot de patru ori l-am văzut) . De

* ridicînd exce pţi a la rangu l de generalitate. Cum se ex pl icl fiecare dată am descoperit şi am observat ceva nou tn ac e.şt i
succesul no ului va l cehoslovac, care erau calităţile f ilme lor „Aventurieri". Filmul, pot spune el m-a pus pe gtnduri,
polo neze d in epoca de glorie, prin ce se impune noul cinema nu numai că m·a impresionat. şi asemeni unui erou homeri an
magh ia r. dacă nu pri n abordarea curajoas ă. lucid~ duri aş vrea să trăiesc şi eu această viaţă, cunoscindu·i chiar
chiar, a unor probleme de stringentă actualitatel Speranţa Implacabilul destin, ·
fil mu lui românesc. d u pă părerea mea. este dorument>rul. ADRIAN POPESCU
Cezar Bollac 11 - Bucureşti
~;~f;~o r';,"..,"â";~e~l~u~~{!,!:i;,o;~t;,"'...:.c= ~fi:i
av!'~·~v~~ ~! 'o':1~ ~\es1d~~~~ ...~'fe~r,ti~~;1b !~in~~
1 1
al lipsei de Idei şi al tndep!rtării de Vlllţl au anemiat-o„,
ANASTASIA noi, vii a~teptlm cu plilcere opiniile.

39

https://biblioteca-digitala.ro

Gheorghe Ste lică - Constanţa :
„ ... cite serii ma i slnt p înă li
prinde pe Fant âmas 7"
Dar cine poote şt i?
. Blestemul „„ . t i „Alegerea de„." N. R. : Vom ce re cr iticilo r i n d icaţ i de dumneavoastră
părerea lor î n această proble m ă dclicac ă . Dar pi n3 atu nci,
Pe marile ecrane aJem ocazia să vedem tot felu l de baza-
coni i de fe lul „Secretu l r ubinu lui negru" numit la. noi mai fie vor ba între noi , e chiar de neco nceput de ce cr it ic.a
cinematog r afică rămi n e cca mai s e nt im ental ă"' cr i tică?
pompos „ Blestemul'*„ . Sint mu lte western-uri bune pe care
nu le-am v3zut, sînt multe filme de aventuri bune despre
care aflăm doar din reviste - şi nouă ni se prezintă „Duelul Cititor ii JÎ re vis ta
lung".„ Publicu l nostru , mare iubitor al acestui gen. se
omoară pentru un bilet la asemenea filme şi în schimb m.1 e , rr -il pl1 ~i r! i :, numărul 9 aţi evitat acele
merge la ,.O alegere de asasini" - un rilm atît de sensibil, cron1~t ale film~lur 1..ar c nu ccJu alt(Cva decit să umple
atît de rea l, atît de bine interpretat, realizat cu mult bun paginile re·/~te1, şi asa putinc ·•
simţ. C~itica (de multe ori subiectivă) ce face? 1AGIRSETA GHEORGHE
ULISE VINOGRASCHI U. M. 01172, Caransebeş
- str. Vastli Lupu 21 Galat1
e.„de ce_ nu n~-aţ1 pr~zcn a.t în ~1•.'mărul ?· la supli-
ment, cronica filmelor ~a ş1 pîna cum. ş1 ';1re ne rnteresează
atit de 11ult'"
N .R. C ri tica aş a cum o spun eţi ş i dumnea voas t r ă ~
e s u bi e c t i vă. Altcev a ce poate .să facă ' Dacă ar fi obiect i vă,
MARJA ARTINOVA
crede ţ i c ă ar fi altfel ?
tr. Nuc lor 19 · Botoşani
e „.„rnă buc1Jr rn1 tL r ţ1 publ1<.Jt arucolul tov. di-
re-:tor adjunc.t 0~1~1u Andrei de IJ DR<:;DF. E:;.te justă ob-
f'e1vaţ1a şi ob1ert1va.Îri1 paic rrn ~.i .J\t ocvpJt două pagini
Ce t tim despre octorH în nr. 9 cu un singt.Jr porte~, 111 Clirist e". Cine vrea o
A• auzit pe cineva spunînd că e~te ferk ~ f 1ndcă a tJz1t poză a vre Jnci vedete, ţ,ă $' o c Jnpcrc, o decupeze şi s-o
că jr.anne Moreau adord fustele mini-jupe, dar că nu poa1 ~ă pună sub pernă. ·
n1m1c din ceea ce adoră. Şi că Marcello Mastroianni a divo1-ţa.t MARI'\! îUDORACHE
a t:-eia oar3. Oare i11 aceasta constă fericirea persoane ~tr C „. 9 Bucureşti
respective 1 În cîteva date vagi care nu conţin nici cel n-
mic adcv~r? Ei şi? Hai să întoarcem lumea pc dos şi s:1 sp
nem ci Mas troian ni a divorţat n u a treia, ci a cincea oară, r .i
Polemica se înte ţ e şte
U rsula .A.ndress r efuză să mai joace pină nu va fi luată 1n Jin olum1ros I '1i l .01 ilar pr im ~e in juru l
căsătorie de Alain Dclon, c.i Monica Vittl se căsătoreşte cu n~ ... ,·veinţ11lor Th1.a 11...1 Ru.c„ \"r . _, 1'i68) i1 ale celor care i-au
Richard Burton şi că Liz Tay lor. deznădăjduit , se arunr~ rf;lSp•Jns în numirul 9,1968 fM,:u n Tudorache şi Dan Gavri-
fn braţele lui Belmor.do, care la rindul lui îşi părăseşte lesru) reţinem in deosebi ar :i•t1 ;crr oare din C luj :
nevasta pentru a se căsJ.tori formal cu Ta1·lor. dar in realitate „Pornes!: cu intenţia de a-, o•indc lui Dan Gavrile!>c u:
continuă >1 facă curte lui Anouk Aimee. Cc scandalizat ar „~:-c.cin.?va proiectul unui apant' re depisteic pc ace i
f i publicul! Pentru c i actoru l e bine încadrat într -o ramă lincrr care nu \or ~l inţele:iga v'iJtaşi fii Mu l 7". Nu. îi răs p und
d in c. re nu are voie s~~~~Rr~~c5Qa~;~~~Jla .. Bucure~ti cu, nu are nimcr11 un astfel dl! apar t. ş1 sp~r să nu- l a i b ă
nim'!ni. Vreau Sd. m;-1 aibă nimeni, Un a.pJrat ca ace la nu trc-
N . R. · A v eţ i dreptate . Dar ave ţi vreo soluţic ? Şi mcrit5. liuic să c:<.istc. ViJţa c prea co~iph::-...ită sau pre::i simplă -
o are s ă găs i m in aces t domeniu superfich.1 vreo soluţie ? ~ai cvl~~1i. Dec~;~t~~t~:i~:~s\c1·~1~!~fcc :f~f~i~~ i~~~~fu~ăJ~~
terzis tinerilor sub 16 ani"? Ra)p'-.ns: Pentru că ci nu inţe legl
Cred că se întimpl.1 aşa. pentru că ei se izbesc deodată de
Pro Sordi
mari adevăruri pe care pînă acum n-au avut voie sau n-au
De la înce putu l anul ui 1968 am văzut o singură comedie ~~~~~r~~ăl~~ni~l:acgr~·n E~J~up~~::~te)~~ase ~~~·r~; î~~~~~!:~
considerată d e min e bună: „O lume n ebu n ă, nebună, nebu- cinţd. („C hicotesc , fluieră, ".„ -
cum zice Dan Gavrilescu}.
n ă ... " Rest ul au fost com e d ii med iocre, într-adevă r cu un Tot ce-i va atrage se va datori curiozităţii lo r copilăreşti.
mare succes d e casi1: . Aş v rea s ă v ă d cit mai mu lte f ilme în E o scuz:i destul de şubredă, dar a.sta e. Revin lil mu lt discu-

i. J • .„.·. •• '"l ~~~~ri\t:1~:~~~i Al be rt o So rdi. Îl co nsider un as a l comedie i tata „Angel ică". Spuneţi-mi. vă rog , cc nu putea fi înţeles
:~flon?u ~~e~~i;~il~~ I ~.~:t ~~~e~~~~p7~~;~rf.ă ~~:~;us~~ ~~
tt . .~"" I
Cititorii 11 critica
NIC KY NIC IPER EAN U-NAT
C alea B uc u reşti , bl oc 3 - C raiova
-
nu era de văzut î n „Un bJrbat ş i o remeie " ? Un ul t im „de
cel " . M ă refe r la scrisoarea ll1 i Marin Tudo rache . De ce vizio-
nînd fil me ca „Gustu l mierii", „Priveşte Î'Mpoi c u mi nie",
,,Singurătatea a l ergătorului"„. „oJ.mcnii ar umb la cu lacrima
„Angelica" e ste dată întotdeauna ca exempfu de fillTl gata să cadă oricînd din co~d1 ochiului''? Aces t e fil me sînt
prost. P ărerea mea este alta. ln „Angelica" n-a i s~ găseşti însăşi viaţa, ori viaţa nu trebuie să te facă să plîngi, c i să gin-
scene atît de penibile ca în „Răpirea fecioa r e lor" ş i „Răzbu­ deşti. Şi cred că oamen ii (cuvintul c subliniat) pot gind i ll
narea haiduci lor", fi lme socotite ca o izbindă a cinemato- orice vîrstă, mai Jlc" dacas11 t ajuta 1.i. Adolescenţa arc nevoie
grafiei noastre, uitîndu-se de ţărănci le rujate, pudrate şi la de ajutorul c,.,.lor mari'', nu de aiişe c1.- interzireri.
ochi conturate din acest seria l care nu depăşeşte pitorescul. ILI DAN - Cluj
Prima serie din „Haiducii" a fost socotită foarte bună, adică
la fel de bună ca „Insula", „Femeia nisipurilor'', „Falstaff" P.S. • Am implinit de curînd 16 ani Mi1nc mă voi duce să văd
aşa cum am putut vedea de mu lte ori in selecţia zi l nică filmul „PrinţcsJ.·· - „interzi~ ttn._ dor sub 16 ani" .
a unor ziare. ,,Billy mincinosul" apărea la unii cînd foarte
bun, la alţii.., e ,Oe cc tocmai la 16 ani s fie punct·.:I unde sfîrşeşte
neînţelegerea şi lnccpe înţelegerea? De C'? nu se fixează vir-
MIHAELA GEORGESCU Craiova .ta de 17 ani? 51<..1 20? ( Vlad Cc r ne!; cu Braşov).
N.R . · De ce faceţi literă de lege din ace le .seleq.il ? 9 De ce unii adolcscen\1 ajung totuşi pină acolo incit
Gînd i ţi cu c: pu l d -v oastr ă , nu vă l ă saţi dcrucn .5.. E m ai nu-şi mai păstrcaza în ~JI.:: d.! cin2m demnitatea? De
înţelept a ş a„ . -:e provoacă. acele r.ianifest.!d v~·ltarel Vor ~l fie remarcaţi ,
h.taţi in sei::mă? Atunci grcşc!r, pentru d Jpar lumii într-o
::.:.ircnlă de prost cre'..i:i.. 1 c:, : · unr i î · loc d~ „iritcr..zis copiilor
sub 16 :ini" s- 1r putea s~ .:· „. ,t:!rzis copiilor f.1.ra cei şaple
De gustlbus· dar nici chiar a fo „. ini dc-acJ.să". Iacob Co r ne a Hu.~din)

De curînd am citit o cronică semnat} T, Cl1Jnii1, în N. R. În ace a stă proble mă f.iră de s fi rş it a virstelor , n-ar
care respectivu l se declara im potriva prezentării pe cc.ranell! fi e xclus ş i po ate ar fi ch ia r nece sar să apar a afişe : film
noastre a unui film ca „Samuraiu l·' . Mi-am amintit atunci d interz is cop il lor peste 30 de ani" .. ,
respectivului nu- i pl ăcuseră nici alte fi lme considerate la
vremea lor. atît de critică, cit ş i de cinefili, ca fo;;irte bune.
(„Hatari'', „ D enu n ţătorul"). D.I. Suchianu, poate cel mai Telegrame
simoat izat cronicar cinematog rafic , are şi c i momente cind
e îin potriva tutu ror. Astfe l, domniei-sale nu i-au plăcut e Dr. B. S.al ter, Spi t alul nr. 3 - Botoşa ni : Du!)ă cite
fil mele ca „Rocco" , „ Umbre le le d in Cherbourg"şi, la început, ş i. no ~-a n n•:it la '"r "'\1:- ca filmelor de:; pre c.arc ne
nici „Hiroşima, man amou r" . Ana Maria Nart i n-a fost entu- ~(' 1t Sil . ., aven c: e. c:~şi ne dăm seama că sinteţi
ziasmată de „Un bărbat şi o femeie" , în schimb consideră unt;! dintr·~ cei m.:!1 n„r u)d l~On corespondenţi ai n oştri.
,. Samuraiu l" ca o op eră d esăvîrşită a genu lui. Sint de acord M.:i scri~ţi-r.e, da.- n 1.- t ca apilr i„ a noastră e lu n ară ş i
c ă ş i cronicarii sînt sclav ii d icton u lu i „de gustibus ... " , ins?i corerpor.dcnţ•1 no.::~ se n1 mi." c~ u .le„.
nici chiar aşil ! Mă întreb fă r ă î ncetare ce seisme misterioase e lng. M.G. Ghinc scu 'in numele clubului de iu bito ri
de reg leaz ă optica şi logica acestor o a meni t ocmai cind omul a i filmului de la uzi nele Aut o mat ica Bucureşti ): Am pu-
spectat o r a rc nevoie de î nd r umarea lor pent ru a fi ajutat blicat în nr. 11 o u ·.1 u conducerea DRCDF-ului , aş a
1, '

~ s ă de scifreze mesa ju l un ui film. E d e neco nceput ca critica cum ne-a.ţi sugerat. i...~. păr· r: J·.·.ţi? Vă aştepldm răs p unsu l.
cin em atog rafi că să r ă mt nă cea mai s ubi ec ti vă, cea ma i sen- e Pe t re Ştefan Plo i e şi: Ştefa n Constant in N agh i -
t i m ent a l ă crit ică . Mi-a r place să citesc î n revista dumnea- O radea ; Flo r ica Mihai C<1.r a oscbe ş; „ P ă storiţa' ' ; Adresa-
N. Niciperean u - Craiova: voast ră un artico l pc această temă sem nat fi e de Ov.S. Croh- ţi-vă studioulwBu< ire~ti, reda_ ·i.1de scenarii.Bd. Gh. Gheo r-
11. „aş vrea să văd multe comedii m51niceanu, fie de Radu Cosaş u sau d e Ana- Maria Narti. ghiu Dej 65. Buc 1 ~şti, niţiatoru l concursu lui la care vă re-
feriţi.
cu Sordi... comedii bune I" Vă mai CON STA NTIN PRICO P • Rugăm pe to1i cei interesaţi de ce ncursul de scenarii , s:I.
a mintiţ i „Marele război" l st r. lzbîndei 38 - Bucureşti se adreseze rcdarţiei respective.

t. O

https://biblioteca-digitala.ro
 Ce vom vedea în'69
\ Departe de noi intenţia de a da
cifre statistice, dar nu putem să nu
remorcăm că in fiecare an, in lume,
se fac aproximativ 3 OOO de filme .

I\
Dintre aceste trei mii, abia dacă sint
pomenite in presa mondială, incă
din timpul turnărilor - fie datorită
faimei reiizorilar sau actorilor, fie
datorită abilităţii in afaceri a produ-
cătorului - vreo trei sute. Iar dintre

I\ aceste trei sute de filme cu ireu s-ar

putea iăsi, a dată terminate, treizeci
care să marcheze un eveniment cu
adevărat artistic. Treizeci? Uneori
nici trei/

I\ Nu ca o scuză a eventualei noastre

lipse de previziune am spus ce-am
spus - pentru că nimeni nu ne va
cere socoteală dacă vreunul din fil-
mele anunţate acum se va dovedi
a nu fi meritat nici măcar citarea
rit/ului (cel mult s-or putea reproşa
celor in drept neproiromareo pelicu-
lelor care vor merita să fie văzute) -
ci spre a aminti, incă o dată, că nu
tot ce se turnează este film . ~
Filme. Filme-de-aventuri, filme-ecra-
nizări, filme-bioirofii, filme-eveni-
mente, filme-romantice sau fi/me-
pur-şi-simplu, ca acel c<Un bărbat şi
o femeie». Părerile, cum se ştie - ln orele de muncă, aclrilă - ultima parteneră a Anniel Şase actori vor lncerca ln anul ce vine să-i semene
ca puricii într-o traistă. Totul se Girardol ln «Banda lui Boonol» - ln ceasurile de răgaz la chip şi personalitate lui Ernesto Che Guevara. Unul
poate pleda pro şi contro. Pentru fotoreporter: Anne Wiazemshy. din ei va fi şi celebrul Omar Sharif
filmul distractiv, deconectant . Pen-
tru filmul pe firul evenimentelor,
trecute sau prezente, inspirat din
viaţa bună-rea de fiecare zi. Pentru
filmul poveste-sentimentală , nu ca-n
viaţă, dar frumoasă. Sau contro. Ieri, ved"IA a generaţiei de aur. Azi, componentă a decorului construii pentru Calherine Deneuve la Hollvwood: Charles &yer.
Contra pentru că : este comercial,
este violent, este fals . Sau pur şi
simplu contra pentru că nu este
«cinematoirafie» şi deci nu ne inte-
resează : păcătuieşte prin cursivitate,
claritate a ideilor, desăvirşire a ima-
finilor prea «Corect» decupate. Ce
mai incola-incaoce, literatură - se
decretează cu dispreţ. Adică este
plictisitor filmul lui Lelouch, este
obositor «Departe de mulţimea dez-
lănţuită» de Schlesinrer, înduioşător ,
oarecum, «Splendoarea in iarbă» al
lui Elia Kazan.
Adevărul este că vrem de toate.
Vrem să-i auzim şi pe Adomo ş i
pe Hollyday, să dansăm tonio dar şi
surf, să privim verdele reienerator
şi stenic al iazonului inirijit enrle-
zeşte şi să ascultăm un disc de
«tăcere» care să ne dea trei minute
de linişte in vacarmul - a cite 1 leu
ziomotul - al tonomate/or. Nu de
alta, dar ca s-a putem lua de la capăt.
Vrem şi aşa şi aşa, iar cinemotoira-
ful se străduie, de cind s-a născut,
să-i impoce pe toţi. Poate că este
siniura dintre arte care se mlădiază
după iustul publicului şi al epocii
cu otita talent ş ; măiestrie.

https://biblioteca-digitala.ro

Anual se produc aproximativ 3 OOO de filme în lume. Nu le putem
vedea pe toate, poate nici chiar pe cele care ar merita, dar putem afla
cite ceva despre multe din ele. Este ceea ce
Den4:uve-:- misterul parizian
Ce filme vor fi gata în 1969! Uşo r de
spus, de vreme ce şti m la ce se lucrează
acum. Maî greu de ra.spuns la întreba-
rea cite vom vedea din ele.
Deocamdată aflăm că Hollywood·ul
corltinuă să culeagă flori în grădinile
vecinilor, după metoda sa de mult bre-
vetată. Catherine Deneuve, concuren-
ta nr. 1 a tezaurului naţional al Franţei,
Brigitte Bardot, se află în California
unde turnează alături de Jack Lemmon ,
în filmul produs de acesta. « Nebunii
din aprilie». Partenerii lor, un cuplu
celebru din generaţia de aur antebe-
lică: Mirna Loy şi Charles Beyer. La
New York se pare că primirea actriţei
franceze a fost ditirambică, mai cu
seamă după succesul avut acolo de
«Viaţă la castel». Se spune că doamna
Deneuve aduce Statelor Unite «un nu
ştiu ce frîson nou şi tipic parizian, încăr­
cat de mister». De remarcat stilul ocea-
nic, foarte romao--foileton, - «belle
Cpoque» - european. (!?) Regizor:
Stuart Roc;e nbe rg .
Western Intre zgirie„nori
După epoca sa de netăgăduită şi bine-
meritată glorie, urmată de pulveriza-
. rea triumfului în diferite subproduse
ale genului , de preferinţă italiene, wes-
tero--ul s-a reîntors la Hollywood ca
să renască din cenuşa-i autohtonă. O
cenuş i super.modernizată însă, pentru
că noutatea viitoarei serii de şase
western-uri constă in înclinaţiile eroti-
co-sadice ale eroilor (vai , bieţii păzitori
de vite!) . Printre frumoasele soloon-
urilor, plasate in ~irie-nor i, sint pome-
!1Îte Angie Dickinson şi Raquel Welch .
ln principiu nimic nu ne mai miră ,
totuşi numele lui John Schlesinger prin-
tre cei şase regizori. .. Ne gindim însă
că dacă autorul superbelor filme «Dar-
ling» şi «Departe de mulţimea dez-
lănţuită» face un western de metro-
poli, înseamnă că într-adevăr e ceva
putred acolo, printre cow-boy.
De la vodevil la tragedie
Petersburgul din cel de -al patru lea
deceniu al veacului trecut : acesta este
locul acţ i un i i noului film în culori
şi pentru ecran lat, «Caleaşca verde».
care se realizează În studiourile Len-
film. Personajul principal , cel căruia
filmul îi aduce un omagiu, este exc~
lenta actriţă Varvara Asenkova de la
Teatrul «Aleksandr1nsk1», actriţă care
a incinu.t Petersburgul de . altădată cu
marele şi polivalentul e i talent: evolua
cu dezinvoltură şi în vodevil şi în tra-
gedia shakespeariană . (Asenkova a fost
prima interpretă a rolului Mariei Anto-
novna din «Revizorul>> de Gogol). Fi~
mul, în regia lui I. Frid, o are pe Natalia
Teniakova în rolul principal.
Brei 'i anarhia
f emeile se î mbracă â la Bonnie, iar
42
bărbaţii ii imită pe Clyde. Toţi produ-
cătorii ii vor neapărat pe Faye Ounaway
şi Warren Beatty, iar regizorii visează
la o lovitură de calibrul celei date de
«Bonnie ş i Clyde». Unii sînt gata-gata
să şi izbutească . Filmul la care lucrează
Philippe Fourastie r , «Banda lui Bonnot»,
este un fel de poveste gangsterească
de prin anii 191-4, ~ la fran~aise. Adică
în loc să se spargă bănci , se răstoarnă
încercăm să oferim citito- guverne. Anarhiştii, în frunte cu Bon-
not-Bruno Cremer, sînt Annie Girar-
dot, Anne Wiazemsky şi Jacques Brei.
rilor la această rubrică . Brei care s-a îndepărtat de cintec dar
nu şi de revoltă: «am acceptat acest
film pentru că personajele îmi plac.
Ştiau ce vor, anarhiştii începutului de
veac! Doreau să schimbe lumea şi erau
foarte generoşi. fmi plac. Nu mai vreau
s ă văd oameni in genunchi , nicăieri şi
n iciodată ». spune el.
Burîuel 'i erezia
Nu incape indo1ală că Luis Buiiuel
este un original : nimic din ce face el
nu poate fi asemuit cu ce fac ceilalţi.
(Nu garantăm de operaţia inversă) .
Şi nu se desminte nici de data asta,
pentru că în «Calea Laptelui» el se
erijează, pare-se, în observatorul critic
al unei religii - creştinismul, despre
care spunea în 1962 : «Cit despre pro-
blema religioasă , sint convins că in
sens absolut, creşti nul nu are ce căuta
pe acest pămint» . Azi Bulîuel contestă
că ar face din «Calea Laptelui» un film-
sacrilegiu. Mai degrabă «Un documen-
tar foarte variat despre erezia în de-
cursul veacurilor», adaugă scenaristul
Jean-Claude Carriere. Regizorul se mul-
ţumeşte să declare că este povestea
per i peţiilor prin care trec doi vaga-
bonzi (Laurent Terzieff şi Paul Fran-
keur) în peregrină'rile lor pe drumul
spre Compostello (dar şi prin diferitele
momente, cam neplăcute , ale istoriei
catolicismului). Bunuel rămine tot Bu-
fiuel .
De 7 ori decapitat
Reporterul prezent la turnare în
zorii aceia reci de toamnă , declara mai
tîrziu că de şapte ori a căzut capul
condamnatului de sub cuţitul ghilotil'lei
ş i de şapte ori s-a reluat totul de la
început. Şi nu pentru că nu-şi cunoştea
călăul meseria, ci din pricina exigenţei
dusă pini la exasperare a regizorului .
Regizor ce se numeşte Claude Lelouch
ş i care abia a terminat ultimul său film
!ntitulat «Viaţa, dragostea, moartea».
ln rolul principal , cel al condamnatului,
actorul, cu predilecţie de teatru, ma-
rocan de origine, Amidou. Filmul s-a
realizat în 21 (douăzeci şi una) de zile
şi a fost pregătit în şase săptămîni.
Tema: un violent rechizitoriu împo-
triva pedepsei cu moartea. Metoda de
lucru : povestea - inspirată de trei
fapte diverse recente - filmată crom>
logic. «0 experienţă foarte dificilă,
mărturiseşte Amidou , cea mai dificilă
poate din cariera mea. N-aveam timp
nici măcar să am trac, darămite să com-
pun , să joc. Intram în rol ~. Atit.
Montesquieu in Nigeria
Dacă filmul are sau nu ceva comu n
cu Montesquieu, nu ştim, deşi se inti-
tulează «Puţin cite puţin sau Scri-
sorile persane 1968». S-ar putea să
ai bă în măsura în care marele scrntor
ş i ginditor francez cunoştea proverbul
nigerian care 1-a inspirat pe realizatorul
Jean Rouch: puţin cite puţin, pasărea
işi clădeşte cuibul; ceea ce înseamnă
că nigerianul îşi poate cuceri turbanul
de sef.
Rouch este cineast şi etnograf şi în
aceste două ipostaze apare el de obicei
Acelaşi Fellini s-a lntrecut pe sine: culorile cele mai neaşteptate se imbină cu cos-
tumele, machiajul şi perucile CJ!le mai extravagante. lată-I studiind o mostră. («Jaguarul », «Eu , un negru», «Vină-
https://biblioteca-digitala.ro
toare de le i cu arcul »). deci şi de astă dată
«Bucuria de a tră i a africanilor este o
sursă profundă de meditaţie pentru
europeni», spune el. «N-am de gind să
opun pe sălbatecii cei buni din junglă,
parizienilor societăţii de consum, dar
am de gînd să pipăi o realitate euro-
peană prin prizma simplificatoare a
--- «Secretul din Sania Vittoria» : un primar se luptă să
salveze de fascişti un milion de sticle de idn..
Regizorul Stanley Kramer şi actriţa Virna Usi

unui ochi nealterat». Actori-actori nu

există . Protagonişti sint doi nigerieni
şi o tînără senegaleză. De altfel, pentru
stilul artizanal-verist al lui Rouch, o
echipă care in extenso numără patru
oameni şi cîteva dialoguri improvizate.
sint exact cit şi ce trebu ie.
De 6 ori Guevara
Purtindu-şi idealul ca un stmdan.l,
mai puternic după moarte pentru d a
intrat în legendă - ce scurtă ţinere de
minte are omenirea, altfel s-ar feri de
asemenea gafe! - Ernesto Guevara,
faimosul «ii Che», luptătorul rătăcitor
este pe cale nu numai să devină un mit,
dar şi eroul a şase mari filme ce-i vor
slăvi viaţa , ii vor ilustra opera şi-i vor
povesti moartea. Filmul americanului
Richard Fleisher se turneaza lit Porto
Rico, cu Omar Sharif în rolul lui «Che»
şi cu jack Palance ca Fidel Castro.
Regizorul Francesco Rosi a rămas în
Italia şi 1-a ales pe actorul Francesco
Rabal. ln Antile, sub och iul atent al lui
Tony Richardson, Albert Finney («Tom
Jones») îşi lasă barbă ca să-i poată se-
măna lui Guevara. Se mai vorbeşte
insistent despre tandemurile regizor-
actor Arthur Penn («Bonnie şi Clyde»)
- Burt Lancaster, Carlo Linani -
Gian Maria Volonte. Pină una alta, în
aceasti lună de sfirşit de an, la Paris,
lumea se imbulze.ste să vadă «li Gue-
ri llero» al lui Antoine d 'Ormesson. cu
tînărul romancier Michel de Castillo,
actor în ceasurile sale de răgaz , în
rolul Che Guev3ra.
Antonioni in Valea Morţii
Nu prea departe de cetatea filmului
american se află un loc care pe hartă
apare ca o pată galbenă , cu un punct
~eem~~~!tu~~l~r~~~~~~~:~te }!~~~:le p~~7
ridicate pe care le înregistrează în
t1mpu1 anului şi care deţin recordul
pe teritoriul Statelor Unite). Lumea
cunoaşte de obicei locul sub denumirea
de Valea Morţii, şi în jurul ei circulă,
sub formă orală şi scrisă, tot felul de
legende, întimpllri reale sau hiperbo-
lări ale imaginaţiei , dar şi aventuri şi
deznodăminte tragice.
Michelangelo Antonioni s-a instalat
cu echipa sa de filmare lingă Los Ange-
les, şi-a intitulat filmul - pentru infor-
marea generală dar şi singura informare
pînă la ora de faţi - Zabriskie Point,
a anunţat că lucrează la un film despre
v i olenţă şi despre tineretul protestatar
american şi a luat toate măsurile de
claustrare a platoului şi locurilor de
filmare «ca să nu întilneascăJ pini la
terminarea filmului , nici picior de gaze-
tar sau fotograf» .
S-a mai aflat din sursele producători ­
lor că interpreta principală va fi o stu-
dentă , o nouă descoperire a lui Ante>-
nioni (Pygmalionul italian se poate
mindri că lanseall în lumea filmului nu
star-uri, ci actriţe care se confinnă şi
în filmele altora) , s-a mai putut afla că
eroii din viaţă vor apare cam in ace-
leaşi posturi şi în film, şi că cei ma i
mulţi dintre ei sint studenţi sau tine rt
din Los Angeles. Anton loni a ţinut s.t
înştiinţeze că «Zabriskie Point» va în-
semna o abatere de la tematica de pină
acum sau un nou orizont al gindirii
sale cinematografice şi sociale. Vio-
l enţa , protestul şi tineretul , la care se
adaugă personalitatea lui Antonioni

https://biblioteca-digitala.ro
ca observator, de ut1 dat1 activ, al
fenomenului violenţi raportat la viaţa
americani, constituie totuşi destule
gajuri pentru ca prima peliculi real~
z:at1 dincolo de ocean de dtre Anto-
nioni sl se anunţe ca un eveniment
cinematografic în 1969. ' Pentru d vedeta. aţi lnţeles, este
Fiimui veacului?
Nu ştiu cit de bun va fi filmul int~
tulat cuprlnzitor cCreierul•. Ştim însă
de pe acum el este cel mai scump care
s-a realint vreodatl în Franţa; 24 mi~
lioane de franci. Alte aminunte . tot
atit de lipsite de preţ în momentul
premierei : patru luni de turnare (ad id
foarte mult N.R.), doui versiuni, una
francezi şi una englezi, exterioarele
filmate la Paris, Londra, New York, în
Belgia, Normandia, pe malurile Loirei
şi în Sicilia; un pachebot ( cfrance»), o
copie a statuii Libertlţii, helicoptere
(multe), un tren blindat, circa doulzeci
vehicule de toate calibrele; circulaţia
blocat1 pe şoseaua Deauville-Honfleur
merati a anului 'i
în fiecare seari în luna cea mai agii>
un escadron de
jandanni ce vorbesc în limba lui Shake--
speare. Ceea ce inseamni, în afara
echipei cu care lucreui regizorul în
persoani, alte doui aflate în stare de
permanent! alarmi la New York (una .., . S/r.olimovsJ<i, Cardinale, Peter Mc E11erv sau «Aventurile
pe bordul unui vu, cealalt1 pe bordul
unul avion). Flcuranţii : Jean-Paul Bel-
mondo, Andre Bourvil, David Niven .
Elli Wallach şi o contesl veneţiană
(veritabili), Silvia Monti.
regizorul, celebrul Gerard Oury, auto-
tul celor mai rentabile filme din isto-
ria cinematografului (!1) - cProstă­
nacuht şi cHoinireala cea mare» - ş.i
ded cel mai în drept sl pretindi orice
şi mai cu seami oricit. fonnula dorn-.
nie~sale, studiat1 'i imbunitlţiti, se
poate rezuma cam ap: «Cel mal Im-
portant într-un film este mai intîi su.
biectul, apoi actorii ş~ în al treilea rlnd,
tehnicu. Totuşi se pare că li roade o
nemulţumire: «Record de bua:et, re-
cord de reţete, nu pot si-mi bat toat1
viaţa propriile-mi recorduri! Va trebui
într-o buni zi sl ml opresc. Data
viitoare voi încerca poate si fac un
film ieftin•.
De n-ar fi procesele de conştiinţă ...
Spuneam la incePutul acestor rinduri
ci se fac cam 3 OOO de filme pe an
dintre care uneori nu rimin nici 3.
Cred el am greşit. unul sin1ur aiunge!
. Rodica LIPATTI
https://biblioteca-digitala.ro
sau «Aventurile lui Gerard»
SATYRICON
Nu e puţin lucru sA vezi un Fel/im
(mai ales la noi), dar~mile sA-1 priveşti,
lucr/nd. Aşadar, despre .Satyricon• :
Cinecitta. ln curtea vastă cit un parc
public Irumpe cu toată viteza un auto-
buz de la ferestrele căruia mă privesc
in treacăt făpturi stranii, un amestec
ciudat intre marţien i şi cetăţeni ai
Romei antice. Uluită, necrezindu-mi
ochilor, mă întreb o clipă «Visez, e un
cu~mar?!» Raţiunea intervine însa
https://biblioteca-digitala.ro
prompt şi logic. «Satyricon!» Fellini "
1nceput deci filmările! - asa că mă în -
drept grăbită spre clădirea nr. 4, carti-
erul general al noului film al lui Fede-
rico Fellini. «Satyricon» este o adap-
tare libera după romanul cu acelaşi
nume al scriitorului roman Petronius.
Cum va fi filmul? Nimeni nu ştie încă,
nici măcar regizorul. Un singur lucru
este cert. în «Satyricon», Fellini va
putea în sfirşit da frlu liber fanteziei
sale debordante şi năstruşnice.
Pe platou figuranţii · (pasagerii au-
tobuzului de adineaori) stau în grupuri
plasate într-o dezordine savant stu-
d iată. Privel i ştea de ansamblu este
de-a dreptul fantastică. Parafrazind tit-
lul ultimei realizări a lui Fellini se
poate spune că o asemenea incursi-
une de tipul celei pe care o facem , prin-
lre decoruri, aparate, maşi nişti şi figu-
riln ti. î nseamnă de fapt «trei paşi in
tlelir», căci acest univers grotesc,
peste care parcă suflă un vint de ne-
bunie, pare a fi rodul unei imaginaţii
delirante. Un munte de bărbat (Fellini
1-a descoperit cutreierînd prin măcelă­
riile Romei), cu spri ncenele rase şi faţa
acoperită de un strat de vopsea roşie,
z im beşte şti rb unei dansatoare cu
bust imens care are obrazul vărgat de
dungi ecre şi aurii. Alături, un alt
colos cu chipul şi chelia POieite cu aur,
se roagă cu mîinile înălţate la cer, în
timp ce lingă el o negresă de o frumu-
seţe sălbatică şi animalică, se joacă
cu faldurile de un alb fosforescent ale
peplumului său. Dar spectacolul ce
ni se oferă este de-a dreptul indescrip-
tibil ln cuvinte, pentru că de data asta
Fellini s-a întrecut pe sine lnsuşl.
Culorile cele mai neaşteptate se îm-
bină in costumele, machiajele şi peru-
cile cele mai extravagante şi mai ex-
centrice, realizate după indicaţiile mi-
nuţioase şi desenele caricaturale fă­
cute chiar de el.
În mijlocul acestui virtej colorat,
Fellini străluceşte de încîntare. E feri-
cit că lucrează şi mai ales că se poate
desfăşura nestingherit, că poate face
orice. Şi trebuie spus că profită din
plin de acest privilegiu. Rezultatul?
Toată lumea îngrozită, lngrijorală, ne-
înc rezătoare, producătorul !şi smulge
părul din cap, dar în fond toată lumea
ştie că plnă la urmă, cu bagheta magică
a talentului său, Fellini va face să se
întrupeze din acest haos aparent de
personaje bizare, un nou succes cine-
matografic,

11n sfirşit , dupa an i de aşteptare , Cmemateca
comun C ine nu ,nte lege ciclism ul . sportu l in
sin e. nu are a ces la Barbu (Ion) sau la Va lery
(tot Ion) - aceste faru11 mult 1m1tate de epigon i
co ntemporan• in v1a1a .
Cam asta e esenţa film ului ş1 unul din perso
na1e le ep iso dice ale acestei necruţătoare sat 11e
morale o rezumă intr -o replică ttS1nt pentru
cu vintele simple ş1 pentru mesa1u l de ad io».
Ecran izare a celebrului roman V1n -etu (N obe l
783) filmul cu stth pline pintt l a refuzuri . iş 1
1usflf1că popularitatea El readuce pe ecran per so
na1e c unos cute. familia re, putet1 zice. de p('
str adCl Fa1 a de ele ac1or11 au avui sarcina g1ea de
a lupta cu trad1ţ1a şi inovaţ i a A sa in rolul lu
Tapa laga, eroul po11t1v ş1 negati v m ace l aş i timp
am recunoscui magistrala p rezenţă a l ui T on•
Courtenay (care a mai fost 1n v i aţă ş1 aler gâto1
de cursă lunga, 1nsă singuratic. instra tnat. fa1a
persoanele ce-l însoţesc) În Mircea Incend ia
torul , intrupat de O rson W elles (spre care noi
tindem) am descoperit partea gingaşă a part1tu111

~
chisă pent ru inventar total ş1 renovare intr -u n
ns anume, poetic chiar) a daru1t p1ete1 cmema·
rafice b ucureştene acel clasic. u1m1tor ş 1
lt dorit film de «cata ş1 spată» cu titlul original
Vinci cliştli».
) lntirzierea lui prea indelungata a facut ca in
li psă sa se sp un ă totul despre dinsul, acest tul ·
burator mesaj uman; şi de aceea, şi mai ales
pentru a nu cădea în «ifosi ta» cronicii domn işo ·
reşti noi nu ne vo m perm ite decit să repetam
ceea ce e de repetat, omagiin d prin aceasta pe
clasicii noştr i tn viaţi.
V in ciclistele e un tillfl profund tra ic. El arată
v iaţa aşa cum este dar mai alea efortur ile
clasice. Prezenta sfioasa a Ane i. cu alura sa
feciorelni că ş 1 m1n11upata de factoriţă prima ş1
secunda, a pnle1u1t pnn aportul debutantei cu
reale pos1b1l1tăţ1 Cathenne Deneuve. o adevărata
frescă vie a femeii co ntemporane.
A u excelat insa rol unie eposod ice. de caracte r
1n Dem. B1b., simplul rutier Louis de Funits a fost
peste aşteptăr i. N1c1 tragica prezenţa a lui lor·
dache Bă nica . muzicantul pribeag (numele in·
terpretului ne e complet necu noscut) nu rTe -a
i nfiorat mai puţin .
Stilistic vorbind, regizorul Micheles Morgan
n·a putut indeplrta cu totu l pas iunea sa pentru
neorealism şi Uira voie ne-am amintit de creaţiile

„ .
pe care un tln6r

titlul, ln traducere D.R.C. DF. «Lacrimi şi pedale»
(sau , toi •III de bine «Lacrimi şi pe dale>„.)
n munca de
al I
mlat apo
lei tovarA şilor
ul
e ac•
sa 1. Dar
nepărt initor ş1 in
anterioare ct M a1muţ a planetelorn. c< Fu cu-
mintP C ri~tn l nrn 11Fraqi: dnrnP~ t ·ro' Dar J"lf>
acest trun chi masiv s-au alto it sugesttlle nouvel
agoste de o fata pll, modesta chiar, el vag- ului din t(Un bărbat ş1 tot a·titea feme m,
aproape de victori a ala ci nd o m ină cnmmală t< P 1eliţa dulce»,« Petrica nebunul». Însa influenta
Tmpinge in mocirla etismulu l. Eroul decade era dephn asimilata, nu ca oricare alta. Creatorn
au fost serviţ i de o echipă exemplară aşa ca fil-
l~;;~ti f! ~~n~~~~1\~;~ :~l~~~eo~~i ~~r::~~:~ mule un produs colectiv , ş1 le face cinste. Toate
acestea, m/Jnunchi de c alităţ i '"$1 observaţ11 obiec-
c într-o tavernă din BrAila anilor 1900. A cum -
şi 'ci filmul se termini pentru a se continua in ti ve, ne fac însă să ne mirăm de atitudinea unor
suflete le noastre - privirea sa trista , alienată . critici care n-au înţeles ftlmul sau n-a u vrut poate
ca a măretei Garbo, rl mtne aţ intită spre specta - sa-I înteleaga . Ne·au mirat ş1 ne-au mîhnit căc i
tor, d epăşindu-l , emot ion în du-1, şter g i ndu -i na - ne-ar fi plăcut sa avem de data aceasta un con -
sul f i lăsindu-1 adinc f'Ke . cert de afirmaţii , de laude, de admiratu. cărora
le ducem de mult dorul. Prietene cn t1c, invaţâ
m!~.'tcnat~iit~1 itilo~~fi~en'~~~f ial~~~ii:;as~t if~:~~ să aplauz i, căci publicul nu i art ă şi cine a şt ii
simbolul cicli ului şi clcll~ul.
despre care u ită!
Da r despre toate acestea vom mai scrie şi cu
s-au mai fAcut me detective ş i cu crime (vezi
« Hoţ ii de bicicl 1 şi «Moartea unui ciclist» - alt pr ilej,in zod ii mai faste şi la Mamaia, unde cu
adevă rate satire '8 ad resa p rofesional ismului) adevărat men tă să fie selecţionat.
ciclismul ne face ai ne gfndim la sport. Or p. con{.
sportul e ca şi ooez ia con temporană , un bun Golu IONESCU

CELE
ln urma consultării preferinţelor a 20 de critici ~i cronicari cinematografici
(Mircea Alexandrescu , Eugen Atanasiu , Călin Căliman , Radu Cos~u. Dorian
MAI Costin , Ov. S. Crohmălniceanu , Adina Darian , Anna Halasz, Gelu Ionescu, Dinu
Kivu , Rodica Lipatti, George Littera, Mihail Lupu , Al ice Mănoiu , Ana-Maria Narti,
Florian Patra, Valerian Sava, Eva Sirbu, Tudor Stănescu, D.I. Suchianu) rezultă
că cele mai bune filme străine care au rulat în prem i eră pe ecranele noastre în
1968 sînt următoarele :

BUNE 1. Noaptea, de Michelangelo Antonion i 20 puncte

2. Fragii sălbatici, de lngmar Bergman 19 puncte
3. Hiroşima, dragostea mea, de Alain Resnais 18 puncte
4. Cei şapte samurai, de Akiro Kurosawa 16 puncte
10 FILME 5.
6.
Billy mincinosul, de John Schlesinger
Samuraiul, de Jean-Pierre Melville
16
15
puncte
puncte
7. Am întilnit ţigani fericiţi, de Aleksander Petrovic 13 puncte
8. Becket, de Peter Glenville 10 puncte
9. Domnişoarele din Rochefort, de Jacques Demy 10 puncte
ALE 10. El Dorado, de Howard Hawks 8 puncte

ANULUI
46
Favoritul criticilor români pe '68:
filmul «Noaptea»

https://biblioteca-digitala.ro
 În
anul
acesta
si-au dat concursul
in paginile revistei noastre
următorii colaboratori:

Allio Rene Albert Francisc Dichiseanu Ion Mihu Iulian Solomon Dumitru
Averty Albu Alexandru Dinică Gheorghe Mihu Ion Sorescu Marin
Avron Philippe Aldulescu Rodica Dobrescu Dan Mirodan Alex. Stavri Mircea
Bachmann Gideon Amza Pellea Dragoş Sandu Mitroi Florin Stănescu C. Radu
Bellocchio Marco Andrei Marian Drăgan Paula Mlaclin Mircea Steiner Sami
Belmont Charles Andronic Adrian Dumitru Nicolae Mocanu Ion Stiopul Savel
Berena Vinicio Antonescu Victor Dumitrescu Zamfir Mureşan Gelu Stoian Mihai
Bergman Ingmar Apostol Pavel Dumitrescu N. Mureşan Mircea Stoiciu Constantin
Blackman Honour Arnăutu Dan Duţă Ion Munteanu Francisc Suchianu D .J
Atanasie Toma Enerle Fory Musteţea Constantin Suvă ilă Renone
Borgnine Ernest
Brincoun Autlrc Atanasiu Eugen Esrig David Narti Ana-Maria Suto Andras
Buiîuel Luis Baba Corneliu Fernoagă Dumitru Năstase Alina Maria Ungureanu Liliana
Firu Monica Năsturescu Ion Urşianu Malvina
Carclinale Qaudia Baranga Aurel
Coumot Michel Barbu Marga Fischer Gheorghe Neagu Constantin Stan Valerian
Chytilova Vera Barbu Carla Florian R. Negreanu Elena Vasilescu Olteea
Frunzetti Ion Nicolaescu Sergiu Vărăşteanu Olimp
Delon Nathalie Bălaşa Sabin
Bănică R. Gabrea Radu Niculescu Alexandru Vinogranschi Ulise
F ellini F ederico Vitanidis Gheorghe
Bărbulescu Petre Gănescu Benedict Niţelea Olga
Godard Jean-Luc Vulpescu Romulus
Benczel Bella George Constantin Niţulescu Alexandru
Goldscheider Frantisek
Grelier Robert Bengescu Ion Georgescu Radu Nussbaurn Erich Vnsilc Tomescu
Harvey Laurence Besoiu Ion Gheorghiu Dinu Omedin P . Nicu Wald Henn
Hawks Howard Birsan Ion Gheorghiu Manuela Olteanu Draga
Iutkevici Serghei Bîrcă Victor Ghilia Alecu Ivan Ovidiu Andrei
Blaier Andrei Giţă Letiţia Părălescu Petronela
Johnson Richard
Blau Cristina Goangă Anda Pătraşcu Horia
Kopanevova Galina Golu Pantelimon Păun Rodica
Koscina Sylva Boiangiu Alex.
Gopo Petrescu Irina
Lualdi Antonella
Maleavina Valentina
Micciche Lino
Montserrat Odile
Bostan Elisabeta
Bratu Horia
Calotescu Virgil
Cantacuzino Ion
Grigore Vasile
Havaş Eva
Huzum Sergiu
Petruţ Emanoil
Penciulescu Radu
Piersic Florin
•
Mulţumim
Cassian Nina Ichim Florica Pintilie Lucian in mod deosebit
Morales Antonio Ioniţă Eremia Pislaru Margareta
Negulescu Jean Cazaban Ion Caselor de Filme
Că liman Călin Ionescu Gelu Popescu Marinel Columbia Pictures,
Nemee Jan Ionescu Traian Popescu Petru
Obermairova Iaroslava Gindea Virgil Metro Goldwyn Mayer,
Cinca Silvia Iosifescu Silvian Popescu Radu Mosfilm, ·
Pasolini Paolo Pier Iorgulescu Mircea Popescu Florian
Ciobotăraşu Ştefan Pararnount,
Patriarca Claudio Iugu Perian-Tudor Preda Marin
Picot Olga Ciulei Liviu Rank Organisation,
Cocea Dinu I vasiuc Alex. Rado Petre United Artists,
Pijanovski Lech Keleman Francisc
Cociu Mihai Ravaş Gheorghe Universal City Studio
Raizman Iuli: Kivu Dinu
Constantinescu Eduard Rădeanu Mihai şi Agenţiilor de Publicitate
Renoir Jean Linera George
Constantinescu Pavd Rădulescu Neagu Defa,
Resnais Alain Loghin Dem. George
Rossellini Roberto Costea Virgil Rădulet Remus Diffusion de Films
Co~ 1in Ourian Lovinescu Horia Rîoeanu Buior Cinematographiques,
Rossetti Enrico
Siodmak Robert Costinescu Mihai Lupaş Ioan Să lcudeanu Petre Film Bulgaria,
Surnmers Manuel Crcanir~ Mihai Lupu Mihai Schuster-Cordoneţ I. Hungarofilm,
Sundgren Peter Nils Cristovici Şerban Marinescu Ion Serafim Radu-George Unifrance-Film,
Crohmălniceanu Ov. S. Marinescu Marghit Sibianu George Unitalia-Film,
Truffaut Fran~ois
Vadim Roger Croitoru Alecu Mărăşescu Nicu Silvestru Valentin Polsk Film
Vlady Marina Dabiia C. Mereuţă Iulian Simion Eugen Pragopress,
Welles Orson Darie Iurie Mesaroş Titus Skibinsky Elena Publiphoto.

Mulţumim celor care

au scris revista, celor care
au tipărit-o şi celor care
au citit-o.
Tuturor le urăm feri-
cire !
47

https://biblioteca-digitala.ro
 a •
-„ .
nr.12
ANUL Vt(72)

„„,.„. m
• r' f • s 11 Iun I r I

.rna g r I f i t I

.,,, ,

https://biblioteca-digitala.ro