https://biblioteca-digitala.

ro
 CURIER

Dia log deschis

.
Onală
;n fericire, avem puţine
lucruri de corectat în această pagină tradiţio­
a revistei noastre. Este adevărat, am dat „foc verde" cu destulă uşurinţă
unor scrisori cuminţi, conformiste, ceea ce nu înseamnă că am blocat punc-
tele de vedere critice, curajoase. Am obţinut astfel, pe cit s-a putut - într-o
perioadă în care cenzura pîndea, cu mii de ochi, din subsolurile culturii -
un echilibru cit de cit stabil al valorilor. Am căutat să temperăm, prin ra~
ţ1une. excesele, delirul apologetic şi să tulburăm seninul artificial al vieţii ci-
nematografice aşa cum şi-l dorea puterea totalitară. Am încercat să purtăm
un dialog sincer. Dar de la sinceritate la adevăr e o distan\ă, o distanţă care
presupune înfringerea spaimei şi a tim i ditaţii, sfărimarea clişeelor cotropi-
toare şi, nu în ultimul rînd, educaţia culturală, cinematografică, educaţie
care. ştim bine, nu s-a făcut, ori s-a făcut într-un sens mincinos. Ceea cc
am avut de spus în numele adevărului şi al valorilor autentice am spus ade--
sea, noi toţi, pe ocolite, aluziv, parabolic şi, uneori, cînd aţipea ochiul cen-
zorului, direct. Este îngrozitor de puţin. A veni) clipa dialogului deschis. Ni-
meni şi nimic nu ne va împiedica să spunem adevărul, adevărul nemăsluit,
s~us'ă'~:fo~\~~âa~t:cTa-;, aşa cum dialogam înainte doar cu noi înşine. Dialo-
g_ul interior poate ieşi, în sfîrşit, la lumina zilei.

slnl „<epfezentanta" vreunui grup, dar ştiu că

multe din aceste gindurî şi sentimente sînt
Speram, ale multora dintre noj.
speram mereu
Statornicii nottrl corespondenţi

A11sut de mai sus - r ~) l
1Z<'li
acum aproape trei decer 11
tra1ector11le pubJ1c1St1ce alL pr
redactor sel era V1ctur ll1u Dt"' .1tur 1 rvv.st 1 -:i -d ::iµ irit c.J1' r·, 1 r·iu t• J
S1 a cJutat tot timpul sa f11• J pur tt:- 1r tr_ 1~rt:"-i.lu1 ~ Spt ._l llv ':id iJ ,t(
nen1atogr.a.rca sa Ie mai ,1pr dp1~ d~· pu')1 ~ A 1.;st ._ L::.t" _, f-U, l 1' ~ 11 l,1rh
prim scop a fost s1 a ra m as popu1ariz<.lrea -..rP.:iţ1c1 t11n 1C( :.1 u prut~ c c u1 L' 1a
noi 51 m lume
Primim scrisori emot;onante ale cinefili-
lor din toată iara. Fireşte, vom căuta să re--
producem cit mai multe din ele. Deocamdată
o scrisoare de la Silviana Tudorache din Bu~
cure,11 (str. Modoran Ene bi. M 94 se. III ap.
128) inginer geolog ICPMC Bucureşti.
•Am aşteptat cu emoţie şi nerăbdare „rea-
pa riţia"revistei dumneavoastră, a noastra de
fapt, a tuturor cinefililor tineri şi mai puţin ti-
neri.care sintem şi vom rămîne credincioşi
celei mai populare arte a secolului XX.
Poate ca n-are rost să vă povestesc desp1 e
toata iubirea noastră acumulată mai mult d"în
spatele „uşilor închise'', adunată din sălile Ci-
nematecii unde stăteam ore întregi la. coadă
sau de la spectacolele „neoficiale" organizate
la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa" (... ).
Poate că n-ar avea rost să ne reamintim de
goana noastră după mai vechile „Cine-
ma"-uri. acelea pe care unii dintre noi au
avut pnlejul să fe r.ăsfoiasCă sau să le de(lnă
in care pozele erau mari şi frumoase, in care
puteam citi mult mai multe şi în care exista şi
un supli.ment binevenit. Şi totuşi... -
Acum imi am1ntesc în special de sala arhi-
plină de la „ Preoteasa" in carcrl ascultam pe
Suchianu. Ali! de tinăr la 80 de ani, şi de ura
noastră interioară că mai multe pagini de în-
ceput ale unei reviste care doream să fie mai
„m ultă" erau ocupate de aceleaşi figuri de
trista şi odioasă amintire. Sau de faptul că
vedeam săptămini întregi ecranele cinemato-
Qralel or ocupate de ,,producţii" aniversare
sau de aceleaşi şi aceleaşi filme, unele revă­
wte cu plăcere. dar ~are trebuiau sa aparţină
1
ll SC• riuqrdtu -.,1 1 U v' aru doar Arhivei şi Cinematecii. Sau de interzice-
.ir l 't.-1 1; drit a r t"V :;1( ..... nerna progrJ.rnuJ t' rea după citeva apariţii a altora pe care n-am
rit: rPv Sit'-' d1• ~t~e lL,~1 rctz~v
<H • 1 _,l Pr !1 ul apucat să le vedem în iureşul orelor ocupate
,,, 11ut p1nă la refuz cu activităţi şcolare, profesio-
i. 1rta nale sau „alimentare". Şi totuşi am prins un
spectacol la „Preoteasa'' cu Glissando - şi
totuşi ne emoţionâm la gindul că e propus
pentru Oscar. dar ştiam că acea minune nu
se dutea întîmpla, cită vreme la noi... Speram,
speram mereu. dar ne era totuşi teamă să nu
imbătrinim prea IJ'pede ca să nu ne mai pu-
tem bucura îndeajuns. Dorim ca şi dumnea-
voastră un „Film al Revoluţiei" cu imagini va-
lute şi mai puţin văzute sau închipuite care
Sint, pot şi trebuie sâ fie cutremurătoare, film
pe care să-l arătăm lumii ca pe un simbol
universal al libertăţii şi al iubirii, ca pe realita-
tea cea mai reală, cea mai cumplită şi ce3
mai frumoasă în acelaşi timp dintre toate rea-
lităţile istorice filmate vreodată.
Sintem sătui intr-atît de filmele cu eroî falşi
care promovau mereu idei false despre o de-
magogie falsă, despre o realitate falsă, incit
aş1eptâm cu nerăbdare acest mare film.
lnainte cautam mereu Cinemateca. dar nici
acolo nu vedeam filme mai „noi" decit anul
1980 şi acelea rare, îar cele 2 sau 3 specta-
cole cu A·madeua au fost insuficiente pentru
numărul mare de.abonaţi /ş i doritori să vizio-
neze' acest film . lncercam deseori la cunos-
cu ţi şi prieteni să ne completăm prin vizionâri
video cunoştinţele din auzite despre noile
„Oscaruri" şi noile succese ale cinematogra-
f 1e1 mondiale... Aşteptăm şi toate acele filme
interzise sau atit de puţin rulate pe care să le
cunoasca toată lumea şi să le înţeleagă la ad-
varata valoare.
Ginduri , impresii în fugă, sent imente
adinti ... Aş teptări. Aşteptăm mult de la dum-
neavoastra, d aruindu -vă în schimb prieten „
şi c red i nţa noastră cinefilâ, căutarea şi cola-
borarea noastră. Vă cer scuze că v-am scrts
folosind mai ales persoana intii plural. Nu
Revin corespondenţii mai vechi ...
După o lungă absenţă. profesoara Delia
Zamfirescu c;lin Satu Mare (str. Uzinei,
bi. U 26, ap. 23) ne trimite o (fireşte)
lungă (dar frumoasă!) scrisoare. din
care aleg: ,,Alt bărbat, altă lemele•
Acest film, deşi poartă aceeaşi am-
prentă (regie, muzică), m-a durut. Pen-
tru că nu a reuşit să reamintească ni-
mic din fiorul receptării primului (e
vorba de Un bărbat şi o femele - D.S.)
O notă de duritate căutată în povestea
lui, o zgindărire insistentă a corzii pre--
destinării în. povestea ei, deşi cadrele
legate de existenţa ei într-o Franţă în-
depărtată, secătuită de război. sensibili-
zează într-un fel spectatorul - din pă­
cate acel ochi lăuntric deschis. pregătit
pentru a recepta o poveste frumoasă,
credibilă, e, involuntar (bineînţeles), .
..sfătuit" să se închidă, pentru a se feri
de praful depus pe secvenţele urmă­
toare, lipsite de tensiune, de adevăr, de
înlănţuire fiiiediată, deci de continui-
tate, anulind posibilitatea închegării
unei singure lumi. a unei singure po-
veşti. Realizatprii filmului ratează toc-
mai acest tot. lntîlnirea eroilor, în loc să
fie, să devină esenţială, pare că nici nu
se intîmplă. Filmul trenează şi parcurge
invers drumul din prima peliculă, po<-
- oind de la destine oarecum de excepţie.
se pierde în hăţişul unei banalităţi fără
cusur. Banalul transfigurat în original,
în sublim? Dimpotrivă: căderea în uzură
şi facilitate ... "
Un aemn ln piua
C e mai poate face un actor de teatru
de film ori un cintăreţ de muzică uşoară sau
ş1
populară în afara spectacolelor ş1 filmelor
sale, a rolurilor şi show-urilor sale, a interviu-
·rtlor şi dialogurilor sale, a monologurilor şi
~c~~~t': J! 1 ~·na;:~~tiiţ~l~ru~i 8~n~~~~~:i~~z
şi solidaritat!' umană, de sensibilitate faţă de
suferinţa şi bucuria sernenila<, poate comunica
dincolo de poezie ş1 muzică, de pe<sonaj ş1
de text. de rampă şi de ecran sau de unde
hertziene. Un cititor al revistei, internat al ca-
minului·spital de bolnavi cronici din Baba-
dag. işi exprimă „dorinţa arzătoare de a purta
corespondenţă, bineînţeles cu buna lor
voinţă", cu actorii de film şi de teatru, pr~
cum şi cu interpreţii de muzică uşoară sau
populară. Ce mai ştim despre cititorul nostru
Ion Ocllci? E născut la 1 ianuarie 1958, su-
feră de spondiloză achilopoetică (un fel de
poezie în sufe<inţă ...). dar munceşte (,.aşa
cum pot şi cit pol") la un război de ţesut ş1
produce obiecte de artizanat. lată adresa lui:
Ion Odică, Căminul-spital de bolnavi cronici.
str. 30 Decembrie, nr. 33, Babadag, cod 8845.
jud. Tulcea. Cum art iştii au întotdeauna o re-
zervă de sensibilitate ce nu s-a consumat Îf1
arta lor...
Rubric•~­
este realaată de ~ SOLOllOll

https://biblioteca-digitala.ro
 I CURIER

Simbolul
sacrificiului

Dacă astăzi
se poate face
o preşa liberă
este
datorită sacrificiului
atitor tineri
care
şi-au dat viaţa
pentru
libertate
şi
democraţie

•
Cîteva opinii ale tinerilor noştri
•
• Av.,,,•rel Al!rlan - locotenent major .-
·Sinaia. · - FIKira- AOfie fi C.meH• Qici - elewă.
lu~r~~~ ii~i~!rj~r~r"ac~~~~ ~~ '::,a~ui~~r~
8 8
tanţi. Din lume şide la noi.
Ne interesează m uit notele de călâtorie .
Revista începuse un serial de relatări despre
Hollywood. Păcat că nu s-a continuat de es-
tre cei care au (ost acolo şi nu prin relatările
presei străine. Revista a lăudat exager.at fil-
mul Liceenii, un film idilic, convenţional. Ti-
nerii noştri sint altfel, mai serioşi, mai res-
ponsabili. Revoluţia a demonstrat-o.
• Gherghln• Liviu, Bratu Cl„dlu fi St.n
M•rl•n - aoldaţl in termen. ·
Dorim mai multă informaţie despre tinerii
actori şi regizori; ce filme vor să realizeze. ln-
lormaţiile să fie irisoţile de multe fotografii şi
note biografice. Cerem mai multe filme cu
subiecte din viaţa tinerilor, dar filme adevă­
rate, inspirate din aceste zile fierbinţi pe care
le-am trăit cu toţii. Ne plac filmele de dra-
goste şi cele cu muzică. Chiar şi cu lacrimi,
ca cele indiene. De ce le dispreţuiţi?
cititori
. . • Eugenia Dlci - tehnician Intreprinderea
Oonm cit mai multe 'fotografii de actori. in-
formaţii despre ei. ca şi despre coproducţ iile
realizate de noi cu străinătatea. Vrem auto-
grafe pe adresa cititorilor revistei. de pildă de
la Sergiu Nicolaescu foarte îndrăgit in intre-
prinderea noastră şi in şcoli . Vedete de azi şi
de ieri să-şi povestească viaţa (lragmentar,
desigur) in revista noastră: Alain Oelon. Elvis
Presley, Sergiu Nicolaescu. Cit mai multe
postere cu actori de cinema, dar şi cu vedete
de muzică uşoară (Rolling Stones, de pildă) .
Să fie prezentate cit mai amplu în revista şi .
filmele video pe, care le urmăreşte atita lume.
(Continuare în pag. 9)
Ancheta nontri continuă. Vi rugim l i na
•dreNţi fi ln acrls .oplnlUe clumne„ontri. La
"'teplim cu m•xlmum de Irit- pe edr-:
Ravtai. .Noul Clneni•", Pl8"' Preffl Ubere
.IL.1.

https://biblioteca-digitala.ro

Apel la creatie
Cinematografia noastră a în-
tîrziat la toate marile întîlniri cu
istoria.
La absolut toate:
Faceţi un mic efort de memo-
rie şi veţi constata că numai în
ultimii doi · ani - Marea Unire
de la 1918, centenarul Emi-
nescu, etc. - toate evenimen- .
tele cultural-istoric;e, dar abso-
lut toate, au fost ratate, prin ne-
prezentare.
De fiecare dată am pierdut
„momentul", acea stare de ten-
siune, de excitaţie nervoasă,
sentimentală, cînd spiritul şi
inima bat la unison. Ba n-am
avut scenarii , cînd le-am avut
n-au fost bune, cînd au fost
bune n-am avut peliculă, cînd.
am avut peliculă n-au fost fon-
duri, cînd .am avut fonduri n-am
dispus de actori, cînd am avut
actori... n-am avut ,,stare". Şi , în
lipsa acesteia, filmele noastre
n-au avut suflu şi acea deschi-
dere către naţiune şi străină­
tate.
La ora cînd scriu, mulţi ci-
neaşti de talent sînt ocupaţi cu
treburi organizatorice, destui
studenţi din l.A.T.C. sînt cu-
prinşi de febra revendicărilor
universitare. Nu le contest nici
necesitatea, nici raţiunea acţiu­
nilor lor. Apelul meu este unul
de prioritate. Apelul la creaţie.
Să facem filme acum, căci nu-
mai ' acum sufletul înflăcărat
poate săvîrşi miracolul _voinţei ,
aşa cum istoria şi-a desăvîrşit
opera la 22 Decembrie.
Din ultimele zile ale lui 1989
am făcut apel pentru marele
film al revoluţiei, acel film,
poate, documentar, poate o
asociere de ficţiune şi docu-
_ment, oricum acea mărturie de
foc a cineaştilor noştri care să
facă înconjurul lumii pe unde
hert,zien~ de televiziune. în să-
'
lile principalelor reţele de dis-
tribuţie, pe ecranele marilor
festivaluri. _ Să fim bine înţeleş i:
nu este vorba să facem negoţ şi
publicitate cu suferinţele noas-
tre atroce, ci de obligaţia de a
fi prezenţi la întîlnirea cu isto-
ria. Rouget de Lisle, într-un
efort supraomenesc şi din per-
·spectiva timpului , unul supra-
natural, a scris, a compus Mar-
seilleza, marşul revoluţiei fran-
ceze într-o singură noapte şi a
devenit nemuritor. A fc;:>st „ge-
niul unei singure nopţi". Sînt
momente în viaţa unui popor
cînd istoria se grăbeşte şi,
atunci, triumfă numai cine are
forţa, îndrăzneala, revelaţia, pri-
pe.ala de a ţine pasul cu ea ..
ln aceste momente de înfri-
gurare supremă artistul scri e,
compune, filmează sub imbol-
dul unei forţe neobişnuite, nă­
pădit de potopul de simţăminte
al străzii, o exaltare, un avînt
care nu-i sînt proprii, ci aparţin
unei puteri magice concentrată
într-o singură secundă explo-
zivă . Cuvintele scenaristului
sînt cuvintele auzite pe stradă,
ura împotriva tiraniei, grija pen-
tru pămîntul ţării , încrederea în
victorie, dragostea d~ libertate.
Compozitorul nu trebuie să
compună, căci metodia şi rit-
mul melodiei răsună în rafalele
de pistoale automate, în marşul
mulţimii, în chemările megafoa-
nelor, în uruitul tancurtlor. Iar
operatorul, regizorut poate nici
nu văd, nici nu aud cataclismu.I
străzii, înregistrează doar pe
peliculă ce se întîmplă ca nişte
somnambuli sub impulsul fre-
netic al evenimentelor şi (ll _J.mei
fărîme de geniu, căci în acest
timp unic revelaţia istoriei îşi
face culcuş în trupul muritor al
artistului.
Pledez cu ardoare, patetic,
pentru filmul, · filmele revoluţiei,
pentru că numai acum sîntem
https://biblioteca-digitala.ro
geniali, numai acum cineastul
poate fTlOnta înfrigurat, scuturat ·
de friguri şi insomnii, imagini
parcă dictate dia afară în ritmul
. sfidării şi al . îndirjirii mulţimii
dezlănţuite . Numai acum istoria
este darn i că pînă şi cu un .dile-
tant, fi i ndcă acum, în astfel de
C?re dramatice, condensate,
alese de soartă, rare în viaţa
fiecărui om şi rare în decursul
istoriei, energia şi timpul sînt·
comprimate într-o singură filă
de calendar. Numai acum isto-
ria este generoasă cu artistul,
hărăzindu-i să se înfrăţească cu -
nemurirea, pentru că numai
acum o .forţă nebănuită, ne-
maiauzită, îl înalţă laL.o neştiută
acuitate a simţurilor într-o stare
de elan divin.
Pledoaria mea patetică, voit
patetică nu exclude posibilita-
tea ca peste ani să realizăm o
capodoperă despre <evoluţie .
Dar atenţie! Va fi o ficţiune des-
pre revoluţie şi nu filmul revo-
luţiei. Acesta se naşte acum,
cînd luminările încă mai ard la
Televiziune, în Piaţa Romană,
la Universitate, cînd sîntem în-
conjuraţi de sufletele morţ il or
noştri, lăsînd să ţîşnească o du-
rere şi o îndirjire în stare să se
ridice de pe pămînt pînă în
înaltul cerului, pînă la creatorul
universului! Şi un elementar
calcul al probabilităţii ne pune
în gardă că şansele vor scădea
într-o măsură copleşitoare, cu
cit ne îndepărtăm de excepţio­
nalul. moment al întîlnirii, pe
viu, cu istoria.
Timpul filmului revoluţiei
este acum.
Constantin PIVNICERU
Premoniţia
Cind i i v;sam pe Necurati1 se petre-
ceau mari rele neamului românesc!
Într-un vis mi-a zimbit Coabea şi de pe
o m11sa încărcată de mîncăruri a dispa-
rut tot iar unui bloc de pe Calea Victcr
riei, co lţ cu Pi aţa Amzei , etajul patru i-a
!lJUns la parter! Era în decembrie- '80 ...
ln februarie '81 , dispărea mîncarea, iar
suta de lei îşi sfertuia puterea de cum-
părare ! Mai de curînd, prin octombrie,
i-am văzut în vis, alergind bezmetici pe
bulevardul Magheru, în faţa blocului
Dalles, trei îmbrăcaţi ca vrăjitori i din
poveştil e german ice, cu pălării ţuguiate,
ghete ·imense şi călare pe măturoaie,
urmăriţi de un uri aş val de oameni fu-
ri oşi. Bulevardul era plin de sînge! Sta-
rea de premoniţie cea puternică însă
mi-a ven it nu de la un vis, nu a fost o
stare oniri că, ci de la pregnanta reali-
tate, în noaptea dinspre 22 spre 23 Auc
gust 1989...
După cum am mai scris, ferestrele
mele dau spre bulevardul Magheru, de
la ele am văzut şi bine şi rău şi veselie
(mai rar) şi tragedii... Pe la începutul
nopţii în camera noastră se auzea zgo-
motul unor lovituri de ciocan atit de
puternice incit ne duduia tot blocul. Era
o noapte toridă. Ferestrele ne erau des-
chise. Mă duc să privesc prin fereastra
de la bucătărie: zeci, sute de ciocane,
loveau în imense pancarte şi lozinci, i ar
la puţinele guri de canalizare cu care
este dotat bulevardul, loveau în scindu-
rile din care urmau să se instaleze latri-
nele portative. Cine oare o fi fost uma-
nistul care in toiul pregătirilor festive se
gindea că oameni i îşi mai fac şi necesi-
tăţil e?
Reuşesc să adorm greu şi tirziu. Ca-
tre orele cinci din zori, tresar din somn
speriat! Un imens cor vorbit, dirijat, pe
voci ş i pe căprării sonore ... Pe terasele
Naţionalulu i o masă i mensă scanc;la in
August pentru Noiembrie„. reales ... la
al paişpelea congres! bis ... bis.„ bis„. Ş i
tot aşa t imp de o jumătate de oră şi mai
bine. Apoi vinturarea de glasuri, de stri-
găte şi mai apoi„. lin işte ... l in i şte ... Rea-
dorm.„ Lin i şte. „
Peste vreo două ore sini trezit in ace-
eaş i l in i şte sel enară de obiceiul meu de
a mă scula la orele şapte d i mineaţa.
Tulbu rŞtoare această mormintală tă­
cere! Mă duc din nou spre fereastra
mea din bucătărie.. . Privesc. Mă simt
spectatorul uneia dintre cele mai ului-
toare secvenţe ale incomparabilului Fel-
lini „. Amarcord?... Mama Roma? ... Cit
vedeai cu ochii , pe tot bulevardul, de la
Universitate pină la Wilson (nu m-am
ob i şnu i t încă cu fa i moasa stradă
Oneşti ) de data asta daurite cu funerar
bronz, pe buclele portretelor dictatoru-
lui falsificate de neruşinate retuşuri (de
data asta „color" ), pe ochii ei crim ina-
li-şăgalnici , pe nasul lui stropşit cer
roiat, in neobosita-i şiretenie, dormeau
adînc zecile, sutele, poate miile de oa-
meni aduş i tocmai din provincie, dor-
meau care pe unde apuca. încovoiaţ i de
oboseală , abrutizaţi de scîrbă, chirciţi şi
morti ficaţ i de aurul epocii cleptocraţiei .
Pe două pancarte, aşezate la mari dis-
·tanţe ,,!!!ante pede" scria cu litere înzor-
zonate: judeţul Vrancea... judeţul Vil-
cea„. Ajunsesem la sfîrşitul alfabetului!
Premonitoriu, nu? .
Peste exact patru luni, exact peste
această porţi une a bulevardulu i, aveam
să văd cum izbucnea revoluţia ş i marele
carnagiu al tineretului.
Mihai BERECHET
ŞI FILMUL
Primul cine-jurnal
liber
-I .
n ZJ lele acefea, în zilele cînd matcîle s-au
'"'"1.lt inutile, pentru că lucrurile s-au revâ r-
! sat. cind prin lume a început să bată un vint
1 oe lu mină, în acele zile unice şi irep~tabiie
::entru 1Storia noastră, istoria unui neam inru-
cu lacrima, înrudit cu jertfa, cind nimeni
n;r- mat putut să-şi rămină sieşi, cei pe care
:leStJnul t-a menit să fie documentarişti au ie-
in stradă ~i au început să filmeze. A curs
peuaJla, avida de adevăr, a curs parcă mai
""""'e decit baremul tehnic, cele 24 de foto-
~ pe secundă, i~r lucrul cel mai impor-
&ant pentru operatorii ieşiţi în stradă a fost,
atit hlmarea ci sensul acestei ieşiri! Ei au
ost acolo. Şi ei au fost acolo şi au strigat cu
cwat ul de filmat şi fiecare strigăt a devenit
....agme document. Nu ştiu, acum. cind pri-
-= acest film, Primul jum.i Hbet, dacă el
memorabil, dacă este mai mult decit un
oocument, dacă este mai mult decit o emoţie,
- . doar că el există. nu dintr-un entuziasm
o dintr-o mare responsabilitate. l-am întrebat
pe mulţi, pe mufti colegi de ce au filmat?!
• rebuta să facem ceva, cum să fi stat deo·
'*1e?!" Aşadar , aparatul de filmat a devenit
oenttu cite.a zile o armă de temut, de temut
....- şi pentru cei care posedau cel mai so-
cst..cm. m11loc de repr~1une. Iar dacă tinerii
&1 pus in faţa acelei maşini infernale înven-
"°""
gg de minţi bolnave şi tehnicieni constrinşi,
piepturile lor, doar strigătul lor, docu-
iştli au pus aparatul de filmat. adică in
aica moment o oglindă fidelă a tot ce se in-
lar filmul este anonim, aşa cum mulţi­
adunate i n pieţe' şi pe baricade au rămas
..,,..-ne. Nimeni nu a mai avut orgoliul reali-
za:>ruh..11. Nu au mai fost necesare numiri. Nu
fost necesar acordul de plecare, de Iii·
de montare„. totul s-a făcut dirijat de o
•ntenoarâ . forţă pe care acest moment
„ acele zile f-au dat.
A&eJ Jurnal liber a deventl un hlrr1 ş 1 singu-
.
u posibil a fost 22 Decembrie 11119. .o
eata... O dată , care a făq,.lt înconjurul lumii. O
care a fost privită de toată planeta. O zi in
care au bătut telexurile, s-au strins marile
QJ1'11ClavtK1 ale lumii, s-au întrerupt congrese,
~ iillulat alte programe TV de pe tot ma-
pmnondul. O zi care s-a confundat cu liberta-
Cu România. Cu fiinţa naţională. O zi
~ a ş ters confuzia în jurul acestui popor
..::wţrt în propria lui umilire. Documentariştii
as reafrzat filmul unei zile. Şi ei au dorit sa
• anonimi.
Secvenţe l e acestui film sint impresionante
O r.mre nesfirşitâ de oameni care s-a adu nat
• aţa palatului. O mare nesfirşttă de o a·
care a îngenuncheat in faţa tabloului pe
cae: scna "Tim i şoara"! Luptele aprige date
:.. strazl. Bucuria victoriei. Fuga unui depăşit
"510ne. Spitale cu morţi şi răniţi . Declarati1
uratoare. Baricadele acoperite de flori
inan. Apararea televiziunii. A radiodifu-
lacrimi. Multe lacrimi. Minunat este
xesi popor care s-a întrupat din jale. Un co-
lanu scris pe un colt de masa ,• într-o
naaple scris, intr-o noapte in care acest po-
pa a vorbit lumii! El şi-a cîştigat acest drept
5ot oe cite ori ne vom căuta morţii va trebui să
:JrMm la stele, pentru ca ele sînt de acum
cehu celor ce au văzut mai devreme dacit
.::a.. cu cîteva chpe mai devreme, cum arata
tea Această clipă de îluminare nu le-a
tert ată . Noi însă o venerăm.
De cite on un copil va întreba: „De ce m-ai
udlt cu neamul acesta. al plingerii,
-r. noi va trebui să răspundem : - „ Fi-
Jrebuia să fe naşti , orîCtJm trebuia sâ te
Lauren\111 DAMIAN
Faţa nevăz~tă
a reportajului
~ ştiu
tiu cum a incepue În fine, abia
duY'ce am şters pină acum vreo zece intro-
dLiceri. A fi exact mi se pare astăzi cel mai
important lucru. Cu vechi deprinderi in singe,
căutam la Muzeul de artă un şet Pază crîn--
cenă pretutindeni. controale riguroase, citeo-
dată chiar la cîţiva metri distanţă. Am ajuns
cu greu la etajul XI al clădirii cindva huiduită
şi-acum intr-atit de iubită! Am ajuns la etajul
şefilor explicind ce intenţionez să fac. „Scun!
- a sunat răspunsul - scurt, vreo 2-3 mi-
nute„. nu mai mult!" Revolta mi-a dat aripi şi
un curaj nemaipomenit. Gloanţele destinate
Muzeului de artă trecuseră şi prin mine. Am
cotxnit în celebrul studio 4, am pledat (reţi­
neţi numele de Ovidiu Drugâ) pentru obţine­
rea celebrulu i Betacam (patru la numar in
toată televiziunea) ş i am sărit în nu mai puţin
celebrul Aro cu număr de Argeş, însoţită per-
petuu de aceleaşi cuvinte: „Repede„ . scurt „.
o oră ... să nu cumva sâ intirzii... mai au şi al-
ţii nevoie..." însemnµ! televiziunii, fasonat din
.
leucoplast pe parbrizul maşinii, avea acum ·
Scrisoare din muz~ul pădurii
• frig , convins că noi vom face un lucru mare:
.V inătoarea e interzisă
in
prin care au copilărit poeţii " .
pădurile
Dragă prietene, am sperat să regăsesc
cuvintele tale în Edictul solemn
al protejării codrilor.
Dar votarea lui s-a dov11dit tardivă :
nu vinează nimeni in pădurile seculare
în ca.re am copilărit.
Ele nu mal există.
Poeţii ascultă freamătul frunzişului
reprodus in ·sintetizatoare. .
Şi sint atacaţi
de rahitismul răspindit de leagănele
turnate din beton armat.
https://biblioteca-digitala.ro
va loarea iconiţelor sau cruciuliţelor atîrna1 e
cîndva la git. Trebuia să ne deschidă calea ş 1
sa ne protejeze. Aşa s·a şi intîmplat pină la
prima uşă a Muzeului, unde o plantaţie de
soldaţi, cită frunză şi iarbâ, avea ordin să nu
lase pe nimeni să intre. „Televiziunea .. vrem
sa filmăm înăuntru!" Cuvintele ric;:oşau în mă­
surile de siguranţă, absolut necesare. Caca
aşa ar fi ricoşat şi gloanţele citeva zile mai
inainte! Într-un tirziu a apărut la intrare pre-
şedin tele_ Consiliului naţional pentru salvarea
patrimoniului României, Jngineru1 Gh. Mus-
calu care mi-a spus: „Deocamdată nu se
poate. Au venit geniştii pentru verificarea st-
guranţei clădirii . Aşteptaţi!" Credeam că mor.
Să verifici sute de încăperi , două subsoluri
cu . suprafaţa la fel de mare ca fiecare dintre
cele trei eta;e, însemna, practic, ore, zile
chiar. M-am întors neagră la maşină şi le-am
comunicat verdictul. în pofida săpunelii care
ne aştepta la Televiziune, toţi am hotărit să
răminem . Ba, mai mult, inimosul operator de
cameră Dan Abagiu a coborit cu aparatul şi a
inceput să filmeze exteriorul muzeulu i .
Aveam 'inima cit un purice. Da ca. du pa. i~de­
lungi aşteptări, mă intorceam la Telev1z1une
cu mina goală? Şi cu asemenea stare de sp1·
rit am suportat scurgerea. a î ncil 30 minute.
cind ni s-a dat voie să pătrundem in clăd i re.
Aici, toată suflarea muzeografilor, plus alţi
soldaţi meniţi să apere patrimoniul, umpleau
pină la refuz somptuosul hof de odinioară ~
Feţe livide, nervi măcinaţi, suspiciune, multa
suspiciune, scurt circuit de informaţii contra-
dictorii, tăcuţii, inter i orizaţii, alcituri de ...vite111
clipei, eficienţii şi incapabilii - laolaltă . Al.
Cebuc, încă directorul Muzeului pe atunci,
dar subordonat consiliului infiinţat în viltoa-
ia răşi aşteptare. Plecasem din Televiziune pe
la 11 şi acum se făcuse ora 1J. Pierdusem
orice speranţă. l-am spus lui Dan Abagiu ca
ren unţ, dar el s-a impotrivit. La fel ş i Victor.
o peratorul de la electrică . Cit despre tinărul
pilot de incercari. argeşeanul câruia mi-e ru-
ş ine că i-am uitat numele. stătea afară , în
vom arăta tării ce s-a întimplat cu Muzeul de
artă. Şi-n ceasul ai doisprezecelea am reuşit
în saltelele umplute' cu fin sintetic
aromind îmbietor ·
mişună ploşnite electronice.
să păşim în Infern. Eu, Dan, Victor, domnul
Rosenthal, fotograf la „România liberă ",
parcă Oorana şi unul din cei care răspun­
deau de paza Muzeului. Nimeni dintre noi nu
Sedimentele ploilor de acizi
ştia dacă eram in afara oricărui pericol. Dim-
cenuşa tratatelof trădate acoperind
potrivă . Şi cu toate acestea am intrat, lăsi nd
amintirile viitorului. destinul să-şi spună cuvintul. Din secunda
Lunetiştii trindăvesc în muzeele următoare , toată ţara a ştiut ce s-a intimplal.
codrilor. Şi nu numai ţara. Emiteam imagini. ·
E interzisă vina.rea poeţilor in
inima cărora a copilărit Ruundra GAROFEANU
pădurea.
P.S. Reportajul, cu o durată de peste 25 de
20.Vll .1984 minute, a fost difuzat pe m;cul ecran in se ar a
aceleiaşi zile. Jur că nu mai fin minte da ca
8ALOGH J6ZHf •·a intimplat în 25, 26 sau 27 decembrie: Dar
ştiu că muşcaşem d;n „ Libertate, conşt11nţa
mea profesională devenindu-mi unicul şef.
 RETROSPECTIVA '89
... se pot numi actorii anului (li)
·u 1tata prea multă vrer.le de cmeaştt,
ma-
rea actriţă de teatru nu se „razbuna" ţişmnd
furtunos în cele trei filme dintr-un an (1989).
se insinuează blînd, cu nostalgia timpului
pierdut. Pierdut aş zice mai ales pentru noi, .
care n-am benefiCiat decit arar de prim pla-
nul acestei prîviri ce folgerâ sau iscodeşte,
insinuează sau iradiază . O privire ce strălu­
ceşte cu tandră poezie sau fulgeră cu ironic
sarcastica. Pe lingă nerostitul ei reproş, inter-
preta aduce odată cu harul şi inţelepciunea
fructificării la maximum a fiecărei replici ori
tăceri, a fiecărui gest ce compune desenul
interior al personajului. Personaj mai impor-
tant, extins ca în Flori de gheată (regia An-
ghel Mora) sau episodic in Cei care plătesc
cu viai• (Şerban Marinescu) şi Există joi
(Adrian Petringenaru), dar fiecare lucrat cu
aceeaşi minuţie de ,orfevrui. gravitate ele-
gantă, graţie de ceremonial. ln oricare regis-
tru, liric-meditativ al Florilor de gheaiă sau
uşor caricatural. schiţînd portretul perfidei
i niţiatoare de tranzacţii (i)morale, bătrina
doamnă Sineşti , iar mai recent, în scurta intil-
nire cu o altă mama, onestă, numai înţel e­
gere, îngrijorare - recunoşti semnătura Ile-
nei Predescu: o mare transparenţa a gîndulw,
nemărturisit în replică, smuls dinăuntru ace·
lui chip cu atit mai expresiv cu cit are la i n-
demină mai puiine scene. Aici intervine uri
fel de .,pressing·• lent cu aromele vîeţii, o de-
cantare de substanţă umană specîala, mist e-
rioasă dacă ne gindim la strania fapturâ dii •
casa de la miezul nopţii, mama Savu. zt
na-vestală ce intretiQe f~cul credinţei în iu-
bire, vrăjind timpul să-ş1 păstreze prospe\i-
mea şi candoarea începutului. În ochi şi glas,
în zîmbetul ce vine de departe, interpreta are
scînteieri de primăvara oprita pe loc in
miezul viscolului ce o înconjoară. Cum reu -
şeşte? E taina ei şi tehnica marei arte a su-
gestiei pe care o stăpîneşte, gradind misterul,
fringind un gest sau un c_uvint la jumâtate, la-
sînd amintirii puncte de suspensie Cl!
cheamâ, stirnesc im~9inaţia Or, dimpotrivă ,
din cîteva fraze reci, scurte, politicos otrav1te.
mama cinicului Sineşti desfăşoară .o plasa
aruncată inocenţei, plasei care o situeaza la
,.înălţimea" de abjecţie a fiului. Chiar daca
cete doua personaje nu apar împreună, în
acelaşi cadru, le ghiceşti indata înrudirea
Aşa cum pe cei doi mari interpreţi, Ileana
Predescu şi Şteian Iordache, ii simţi că des-
cind din aceeaşi stirpe a talentelor rare. Ca-
pabile sa ofere spectatorului punţi de reflec-
ţie cu mult peste marginile partiturii.
Alice MlNOtU
6
U n obraz CIJ t;iietura fermă, luminat ata-
reori de un zîmbet abia· schiţat in virful buze-
lor, un zimbet greu de cîntarit: cita tristeţe,
cit sarcasm ... Numai el ar şti sa raspunda
exact, el, inginerul care rămine sa lucreze
zi-.„lumină" în mină, dar cum s-a dez~aţat
..sâ-i pipăie " cu inima pe oameni, zîmbetul lui
râmîne. deocamdată , indescifrabil. Zăbovind
in apropierea lui, cercetindu-i chipul, simţi
sub coaja aparenţei un suflet ca un arc de
oţel întins .la maximum. B8rbatul aleargâ preţ
de citeva zile şi nopţî în cautarea tatalui. Dar
ce este această goană decît o cautare simbo-
lic.!i a carării copilăriei pierdute?
ln gestica lu1, parcimonios drămuita, apar
citeva elemente noi care, în loc sa scoată
personajul din interiorul co mplicatei spirale
interioare, nu tac decit să-1 ascundâ: intilni-
rea peste ani cu sora Ju1 din Bucureşti şi dia-
logul cu ,,ace de gheaţa " purtat cu nepoata,
vizita la azilul de b8trini, ceasurile petrecute
seara, în camera hotelului, faţă in faţă cu
sc rumiera doldora de mucuri strivite iar pe
frunte săpat îneci un rid, adinc, verdcal, des-
parţindu-i parcă nu numai fiQura , c i şi viaţ a
https://biblioteca-digitala.ro
în doua: una. calatorind în timp. ba1etan dru
blonduţ şi speriat. ducind sufertaşul cu nun-
care la uzina tatalui şi , cealalta, adunind anu
sub semnul aceluiaşi ideal: munca. La mina,
in abataj, tragind cot la cot cu ortacii sau tîr-
z1u acasa. sub conul de lumina al abajurului
cercetînd variante, inventind soluţii optime.
Persona1ul înterpretat de el în Vacanta cea
mare (scenariul şi regia Andrei Bla1er) stirnea
reacţii aiverse din partea.spectatorului: de la
negarea in termeni fermi: ..aşa ceva nu se
poate. aşa ceva nu exista, sa uiţi, luat cu
viaţa, de propriul parinte", pina la: .,cunosc
eu destui, mult mai indîferenţi decît baiatul
asta care, acum, are remuşcari ". Actorul Mar-
ceJ Iureş iş1 împlinise menirea.
ln Cel care plătesc cu viaia, Marcel tu rnş
Juca rolul actorului Dinu Oorcea, asumindu- ~ 1
destinul celui aflat la un pas de internul tăce­
ru absolute, cu o inteligenta detaşare .
· Din gesturile lui se ghiceşte acelaşi sar-
casm care, din nou, poartă umbra unei tris-
teti profunde. Doua roluri de întinderi dife-
rite, dezvaluind fiecare grăuntele pretios al ci ndva. „ ) ma fac sa-mi reamintesc ş i cu acest
unui talent actoricesc de prim rang. prilej, marcînd prima sa 1zbînda în film, de
colaborarea noastra din timpul studenţiei , la
filmul de platou Dacă dragoste nu e•.• - un
prim pas al liecareia dintre noi in marea con-
fruntare cu filmul de ficţiune . O amintire le-
gată pentru totdeauna de frumoasa daruire a
1 Gabrielei, confruntata ş.i atunci cu un rol de-
loc la îndemină. pe care însa s-a straduit, cu
tot sufletul. sa şi-l apropie, sa se confu nde c u
datele şi problemele personajului, cu o atenta
preocupare de forare in adincurîl e dC?flni to-
riu-psihologice ale tinerei, ale tipulu i uman
oferit spre identificare.
Aşadar , izbinda de acum, pentru mine, nu
vine decit sa confirme un talent, o vocaţie, o
actriţa la fel de 111.lc~trata pentru sceriâ, cit şi
pentru ecran , care1a i1 doresc sa aiba parte
de rolurile vi sat e ş1 .de întilnirea (şi reîntilni-
rea) cu regizori-şansă pentru evoluţ i a unui
actor, aşa cum. -pentru Gabriela Baciu şi Ga-
briel Costea (ca să amintesc numai doua
nume) s-a dovedit (inca o data!) a fi - Dan
Piţa!
pentru Gabriela Baciu anul 1989 repre- OllYia ŞIRE.ANU
zinta, intr-adevar, ·un ,.pas cu dreptul'·. Ade-
varatul ei debut l-a prilejuit, fară discuţie, în-
tilnirea cu regizorul Dan Pita sau, cu alte cu-
vinte, şansa unei maturizari artistice spon-
tane, asigurîndu-î un debut memorâbil : Aglae
Argintar în filmul "Noiembrie, ultimul bat".
Şi in acest rol , Gabriela Baciu se dove-
Gabriel Costea
deşte, cu o convingatoare disponibilitate ş1
expresivitate, a fi o actriţa care .. . îşi ,,as-
cunde", paradoxal de bine, virsta reala (sub
În căutarea purităţii
25 de ani!) . Iar intre propria-i maturizare ar-
tistică şi virsta personajului interpretat, lega-
tura este una dintre cele mai adinc1, vizînd
paleta nuanţelor , izvorîtâ din capacitatea
aparte de a percepe şi reda, cu sensibilitate
şi accente de mare siguranţă, fluctuaţiil e
comportamentale ale unui personaj complex ,
dificil (chiar şi pentru o actriţa cu multa ex- Refacind mental călătoria în ,Jocul unde nu
perienţa de platou). Un personaj navigind pe s-a întimplat nimic" aşa cum sugerează tin~­
mările zbuciumate ale sentimentului tumul- lul filmului lui Dan Piţa Noiembrie, ultlmul
tuos ce o leaga de La1 Cantacuzin, barbatul bal, calâuză devine acel personaj sadovenian
iubit, şi pe cele ale geloziei (la fel de zbuciu- care are similitudini cu un erou intilnit ş1 i n
mate!) disimulate atît cit să nu fie ostentativa, alte pelicule ~le cineastului (re) creator de
dar transmise prin jocul privirilor, prin chiar mereu surprinzato.are. fascinante universuri
prezenţa interpretei, cu forţa ş i har. Jar pre- cinematografice.
zenţa ... cealaltă, a Dariei (rivală şi protejată Puşt1UI a împrumutat, de astă data, chipul
totodata) declanşeaza această stare de alerta studentului debutant Gabriel Costea. Călău­
a Aglaei Argintar. trăită cu acelaşi firesc cu zit, la rindu-1, de regizor printr-o euritmie
complicată şi subtilă a metaforei filmice, in-
care îşi traieşte sentimentul iubirii.
terpretul a izbutit să-şi asume dificila misiune
Datele definitorii ale prezenţei actoriCeşt•
de acum, evoluţia (fireasca pentru mine. sur- de purtător al stigmatului unei perioade de
prinzătoare. desigur. pentru cei ce s-au îndoit criza, focalizind maladia, concretizind spas-
mul social, figurînd, deopotriva, dezagrega-
rea morală, dar şi disperatul efort de aflare a
un ui alt drum.
Ostracizat de familia care nu i-a dâruit
altceva decit ereditatea bolii. Emil Mazu acu-
muleaza în timp „ dezgustul acelui venin " ino-
culat d~ părintele său, care a aplicat proprii-
lor copii un inuman regim de violenţă şi umi-
linţă, mutilindu-le sufletele, dezechilibrindu-i
psihic. Cei doi fraţi fiind toată viaţa hăituiţi ,
ajung să contemple aparent pasivi, de fapt cu
un fel de morbidă voluptate a suferinţei„ o
Jµ me paralela, lumea de infern a hingherilor.
Puştiul, obişnuit sâ bintuie ţinuturile mlăş­
tmoase din preajma acelui „campament bar-
bar" al ignorantei şi trufiei, îşi clâdeşte o ilu-
zorie speranţă : evaziunea într-o existenta ne-
maculată, pe tărimul celălalt. Exaltarea fe-
btilă ii aduce strălucire în ochii adînc1ţ 1 in or-
bite, scufundaţi insâ deja în nefiinţă , atenţi la
un ntm interior ce-i precipita paşii spre fatali-
tatea gestului tragic. Surprins de agresivita-
tea tatalui, băiatul se apără, dar, prin voia
destinului, din victimă devine căiau.
Atunci el îşi invită din nou sora să-l inso-
te ,, ~ ca şi, pentru că ea tocma1 şt-a limpezit
0
t.fef1nitiv gîndurile şi sentimentele, cei doi ti-
neri se vor abandona chemării tainice a natu-
rii, scufundarea in apele ei aditici. reprezen-
tfnd, pentru o dată, forţa şi vo1nia de purifica·
re_
frina COROIU

U ltima oara cind, prin intermediul Rev1 s-
ce Cinema, am stat de vorbă cu dumnea-
.oastra, iubiţii mei spectaton, v-am istorisit
oespre personajul meu Mărgelatu. Chiar a~a .
ar-gelatu, ce frumos sună pentru mine acest
cuvintl Articolul - o mica destăinuire -
daca va mai aduceţi aminte, era ceva, con -
aet şi sincer. Dar ma întreb eu acum, de ce
ar-ebu1 a sâ ajung la acest rol numai pentru ca
aitul era prea ocupat şi avea prea multe filme
de fac ut şi de jucat ?! Pentru mine rolul ăsta a
Wlsem nat mult pentru că era altceva decit fa-
a.Jsem pina atunci. Cinematografic vorbind,
personajul ăsta m-a ţinut în picioare. Ma mir
şa acum cum de am fost acceptat : de atita
llmp nu făceam film , nu eram desemnat în
l'llCo o distribuţie. Eu ştiam de ce! Simţeam!
Pentru câ intre toţi oamenii din meseria asttt
a noastră s-au găsit destui sa-mi spuna: Nu ~·
scris pe hîrtie. E un ·c onsemn tacit! E o ,.co-
municare telefonică": omul ăsta să fie mai
puţm ,.prezent"!
Ma gindesc acum la săracul regizor care11
dupa Liceeni~ dorea neapărat ca tatăl şi fiul
- Florin şi Florinei (student la IATC) sa
apară alături într-un film , dar s-a repl icat se-
ver: Ce-s familiarismele astea? Unul nu-i dea-
11.ms? Trebuie doi? Şi regizorul, care vedea
~merci al " problema, n-a mai avut replică .
Mă întorc:' imediat şi la Mărgelatu. Stimaţi i
mei spectatori! Pu'blic de toate culorile! Vreau
sa înţelegeţi bine ceea ce vă spun. Asta nu-i
o vai căreală. Nici vorbă nu poate fi de aşa
ceva pentru că ,.steaua" din frunte nu ţi-o ia
rumeni dacă o ai, - aşa spune o colegă de-a
mea de generaţie! Dar cite n-aş fi vrut eu să
vă ofer şi aş fi fost în stare... Nu se putea!
Trebui a, la televizor, să apar măcar o data pe
an altfel începea lumea: A murit! L-au alun-
gaL Eu aş fi dorit să vă spun multe, sa vă
recit, să interpretez roluri deosebite, roluri în
care sa nu mă recunoaştej i, să ma opriţi pe
strad ă şi sa mă întrebaţi : ln toate şapte per-
sonajele tot dumneavoastră jucaţi? Dar eram
ocolit, eram evitat, deşi cei de la televiziune
Simţeam, ştiam că inc0rcau să găsească fel
de fel ·de subterfugii să mă strecoare într-o
ert}1Siune sau alta. Reuşeau însă greu.
lntr-o zi, îngrozit de faptul că sînt aşa de
r..0tat, îngrozit de pressing-ul telefoanelor şi
scnsorilor prin care eram întrebat dacă mai
ex.JSt, am trimis o telegramă la Revista Ci-
nema - n-am să uit niciodată! Era jenant -
ctuar aşa să fi ajuns? - rugind să mi se pună
şi moe, într-un colţ, o fotografie sa. ştoe lumea
ca traiesc. O fotografie oarecare, fie ş i din fil-
mele vechi din care nu s-au putut tăia sec-
'fellţel e cu mine pentru că nu s-ar mai fi i nţe­
.es nimic - Columna, Explozia, Racolarea -
· .me din distribuţia cărora nu era „fugit'' ni-
eni, iar . morţii ce mai contează! Pius ca
aveau ş~ subiecte „în temă" care „nu deran·
~u „! Şi am trimis telegrama. Revista „Ci
~a " mi-a pus o poză , în orice caz mai ma-
re decit un timbru poştal şi astfel eu am mai
tras o gură de oxigen.
Deci t! ăi am, dai nu jucam! Mărgelatu scui-
pa seminţe. El, volens-nolens, mergea pe
ecran e. Şiwntr--0 zi, câ aici am vrut să ajung,
s-a fă cut ultima serie (pe atunci nu ştiam că
e ultima!). Se chema Totul oe pli...te. Scum-
;alor. i ub iţilor mei spectatori, cititori, cole.gi
oe breasl ă! Hai sâ nu ne mai ascundem după
degetul mic. Nimic nu e î ntîmplător pe lume.
EJastă o soartă, un destin - cum zicea loviţâ
al meu. Ultima mea apariţie cinematografică
- premierâ în România a fost în Totul M pli-
... tel . casa în care locuieşte tatăl meu. Şi fără să
Ţi-aduci aminte, Mircea, (Moldovan n.n.)
ci nu exagerez: trebuia să avem premiera la
Scala, dar .nu se putea pune afişul , nu cumva
5a treac ă „cineva" şi, în fuga maşini i , să ci·
tească titlul premonitoriu. Şi atunci au fost
.scnşi cu litere mari actorii, regizorul. Asta
d.upa zile şi nopţi in care s.-a analizat, s-a dîs-
artat. s-a h o tărit „.
Reqizorul filmului ln flec- zi mi-e clor ele
- poate s~ depună mărturi.e - trebuie să
•ba şi el clipele lui de sincentate - că i-am
spus: Nu pot sâ vin să fac un rol atît de neîn-
semnat în comedia dumitale. Mi-a zis că sce-
oanul a fost schimbat de o sută de ori, că re-
a.inoaşte câ rolul e ingrat şi aproape inexis-
&ent. Dar că ţine la mine şi va face în aşa fel
incil sa izbutim împreună ceva mai deosebit.
~ nu vreau - i-am spus. Zile, sâptămini ,
efoane: Fă-o de dragul meu. vreau să te
an în d i stribuţie, e qine şi pentru lansarea fil-
fuo, sini aproape toţi , de ce n-ai fi şi tu! E
o penurie de roluri - zic! Bine, vin, dar la vi-
nonări o să-ţi taie tot ce-i cu mine. Am filmat
ce nu era scriS în scenariu. Am fost pe rînd
n, prezentator, cintăreţ. recitator, etc.
Secvenţele au fost filmate, dar la vizionare:
'513 nu, aici nu, dincolo nu. Şi-am apărut de
ori pentru câ trebuia totuşi să se inţe­
eagă story-ul. Nu plăceam şi cind nu placi,
c:ind nu eşti dorit, poţi să stai în miini, poţi să
g1 pe sirmă , să mesteci sticlă pisată, de-
;eaba - nu eşti „în vederi··.
Apoi s-a spus: Nu mai continuă povestea
..ia cu Mărgelatu _ S-a săturat lumea O sâ se
gaseasc.ă altceva. A fost singura dată . cind
intrebat şi eu că de ce un personaj sim·
:auzat de public, un personaj de serial popu-
sa nu meargă înainte. E mult - mi s-a
..spuns_ Dar. pastrind proporţiile, ·ce sînt
ce,e două -t rei episoade faţă de cele 400 de
serii d in Oallas? Mi s-a spus categoric că se-
CONFESIUNI
-~i. .,: .a._
naiul nu se mai face. Şi s-a făcut: un nou titlu .
a ceeaşi epocă, acejaşi actori, aceleas•
personaje - minus al meu înlocuit de un al- .
~ tul c.u alt nume, interpretat de un actor tot cu
barbă , altfel băiat minunat, coleg cu mine,
dar care a trebuit să preia ceea ce făcusem
eu şi să-l cheme nu Mi'Wgelatu. ci altfel. Deci
nu serialul era epuizat, ci prezenţa mea nu
m~i7 ':I:Ce~~i:i~
'89. M-am intîlnit cu regizorul
,,paşilor în doi'·. şi am stat în maşina sa 20 de
minute, în acea zi, pe Brezoianu, vi s-ă.-vis de
ştim nimic din ce se petrecea la Tim işoara,
ne spuneam unul altuia: Ce facem? Ce fa-
cem? Ce facem? Eu povestindu-i cum nu mai
filmez nimic, el replicindu-mi că dacă nu se
term i nă, s·a sfirşit şi cu cinematografia româ-
nească. Nu mai există, nu va mai exista! De-
cit daca se produce ceva. Şi uite că au trecut
trei zile! Numai după citeva zile se schimbă
totul! Şi poate chiar lipsa noastră de speran1a
de atunci se va transforma în forţa care ne va
aj~ta să renaştem.
!mi plac poveştile. De asta l-am iubit pe
Gopo. Cînd a plecat pentru totdeauna, eram
departe, eram la mormîntul surorii mele, Lu-
cia. Eram · prin Bucovina. Eu sint actorul lui
Gopo şi pretindCă l-am cunoscut bine (n -dm
zis cel mai bine) şi care am simţ i t generoz ita-
tea şi copilăria lui matură. De·ar şti omul
ce-ar păţ i, dinainte s-ar pi.zi.
Poveste, o poveste. sigur ca-1 o povest e ·in-
vitaţia pe care am primit-o anul trecut din
partea u~ei asociaţii din Los Angeles, în ca re
era expnmatâ dorinţa de a participa la intiln1-
rea pe care o Sl! anual cele aproximativ 2000
de familii de simpatizanţi şi iubitori ai ţarn
noastre. După doamna Aslan şi inepuizabilul
Gică Petrescu eram invitat eu. Mi s-a ra s-
Puns: Nu e momentul! Nici n-am mai fost
acolo, în clădirea atit de austeră. Mi-era greu
să mai explic: dacâ. tot nu rac nimic aici, nu
filmez, nu joc la tv. lăsaţi-mă măcar citeva
zile să- i „vrăjesc" pe românii de acolo şi-o sa
fie bine. N-o să spun nimic rau , important e
sufletul meu de român. Restul nu mă intere-
seaza. Nu m-am dus. dar nici in America
n-am plecat.
Cite şi cite poveşti şi toate astea dintr-un
neînsemnat minut de viaţă cind la o staţie de
benzină - „ M ior iţa' ' - am avut llpsa de „ju-
deoa1â·· (o spun cu toata sinceritatea), lipso
de prevedere ca, inJlJrat fiind, sa ripostez fi
https://biblioteca-digitala.ro
„........
· ca am-fost extrem de timorat, de blocat avînd
resc. Eram însoţit şi de o p rieten ă. colegă de
la Teatrul „ Ion Vasilescu "'. ln loc sa zic: Mai
în1uraţi·mă o dată, aveţi o voce atit de dulce!
Se -ntimplă între şoferi!! Am zis: Cum? Mama
mea care-i O-sfintă? Dumneata care acum ci- ·
ţi va ani visai să poţî măcar să mă atingi p~
mine, haiducul Şaptecai! Nu ţi-e ruşine?!
După război toţi sint viteji. Eu n-am fost.
Recunosc, mi-am regretat reacţia. Mama s·a
îngrozit, tata la fel. Dar urmările - lăsind
zvonurile la o parte - au fost nu de ordin fi-
zic, ci psihic, moral.
Măi bă i eţi, spectatori, colegi, parteneri,
cascadori, v-aţi gindit vreodată ce era în su-
fletul meu cind într-o învălmăşeală la Buftea
pe malul lacului sau la Vălenii de Munte (li-a-
duci aminte Buză de Iepure?) cind întrebam
cu zîmbetul forţat pe cei din jurul meu care
nu ştiam cme sint şi de unde vin: Bă, tu în
pistolul ăla , în puşca aia, ai gloanţe oarbe,
nu? Recunosc, mi-era fr i că. Nu merita să mor.
a~~~~fî~, tf~~l~tu m ~:~e.Nu·î
0
nici un seCret
· cii popor~I romăn . are talentul lui Creanga .
Dar adevarul acesta e. Lumea însă a făcut un
întreg „film " despre intimplarea asta pentru
că fiecare dbrea să ... îndrăznească cineva.
Ur<1: cr~ştea încă de atunci şi toţi erau bu cu-
roşi ca un actor de-al lor scosese la iveală
dorinţa tainuită în sufletul tuturor. .
Pentru mine gravă a fost distrugerea asta
len tă •. o. măcinare p~ihicâ. Evitat, neglijat, u1~
tal. Ş1 timpul trece ş1 trec cei mai frumoşi ani
ş1 chiar dacă acuni, cu voi, într-un fel mai"
voalat, încerc să mă mărturisesc, tot nu reali-
zez nimic. Oe ce? P~ntru că d in păcate acto-
rul, cîntăreţul, balennul trăiesc ş1 prin virsta
lor b1olog1ca. An ii ăştia nu ni·i dâ nimeni îna-
poi. Cite lucruri minunate n-am fi putut face
noi, cei mulţi care slujim cultura! Dar vremea
işi spune cuvîntul. Să mă p~ing eu, care am
fost atit de alintat· oe public? N-am voie! Dar
sint obosit. Abia acum C1nd - poate e mult
spus - mi·am rupt cătuşele, îmi dau seama
certitudin_ ea că· n i ciodată nu voi mai putea
face nimic.
A fost . oclalti .un cilirel domn este filmul
maghiar de televiziune al cărui scenariu 1-a
scris Mehes Gyorgy, ·scriitor de origine clu-
1eană. Propunîndu-mă pe mine ca interpret
principal, el argumenta astfel : Am scris acest
scenariu inspirat de felul de a fi al actorului
Florin Piersic; de posibilităţile lui de a se pre-
zenta în faţa publicului şi de a·I cuceri. Un-
gurii au îmbrăţişat ideea, mai ales că ei aveau
deja zeci de colaborări cu actori străin i toc-
mai pentru a-şi atrage spectatorîi. Hîrtii, ce-
reri, intervenţii, chiar şi prin ambasadă, tra-
ducerea în româneşte a scenariului să nu
cumva să se strecoare vreo idee care putea
leza pe cineva, cumva. Nimic! Telefoane, in-
sistenţe, Meheş numai pe mine mă vroia.
Risc, fac o jonglerie turistîcă avind concursul
unui mare iubitor de oameni şî de pameni de
art ă, generalul paşapoartelor. care, inchiziRd
ochii cum a făcut-o cr0d de mii de ori, cu
mulţi alţii , am simţ it asta. l)lâ lasă să plec 48
~eag~~:ri'.a -~~~~fs~staş~ v~~be~~m~ ~eag:::
fa(.~ ruluL Inu promit că mă aştţaptă . O lună,
doua, tre1. Trebuia sâ incepem. ln sfirşit hirtia
este semnata ,,pe sub masă ".
M-am dus, am filmat, dar niciodată în ţară
nimeni n-a pomenit nimic de acest film şi nu
exista perspectiva de a rula şi la noi.
Mă întorc şi zic că totuşî există o soartă,
un destin. Dar eu n-am putut să-mi duc
ro~samrni~~a~~ i~=~ă~o~~,~~ ~c~~a f~r:;:t"ar~
8
ca spectatorii mei de acaşă să vadă că al lor
Florin a făcut ceva de care pot fi mindri.
Eu am iubit şi iubesc foarte tare această
meserie. Am făcut-o numai din dragoste, m-a
interesat doar satisfacţia de a fi oprit pe
~~~~:i:.ăD~~iS:~P~~~t ~!v~msf;~~d~: l~~~i:;
mai am încă: profesia şi pe dumneavoastră ,
publicul pe care n-am vrut să-l decepţionez.
Singura propoziţie legată de cultură rostită
de la 21 decembrie pină la 21 ianuarie (mo-
mentul acestei destăinu iri) şi care merită ?eţi­
nută este cea rostită de cel ce diriguieşte
destinele culturii: Atribuţia Ministerului Cu/„
turii ar fi să lase cultura in pace! De aici ar
trebu i să înceapă - de la zero - numărătoa~
rea a ceea ce merită şi av~m datoria morală
să facem pentru voi, spectatorii, cei care nu
ne-aţi părăsit niciodată .
Florin PIERSIC

Omul care pleca
ln faţa mea stătea un om adus de spate.
care-şistringea lucrurile, puţine ce-i drept, îş i
făcea ordine in sertare, privea o vitrinâ cu
multe premii şi trofee obţinute de filmul do-
cumentar. se mai invîrtea, mai privea pereţii
ş1. •• a fost un moment cind a luat calendaruJ.
a tacut zilele sul şi le-a băgat in geantâ .
„Domnute, nu poţi să iei toţi anii aceştia ş i
să-ibagi in sacoşă..!- Treize~i Qe ani nu sint
treizeci de foi ş1 nici mii de foiţe, sint ani, sînt
amintiri ... " Nici un răspuns. Nu l-am condus
şi nu l-a Condus nimeni pe scări şi nu am mai
auzit decit aceste vorbe, care nu erau cuvinte
de stimă sau de afecţiune la adresa mea ci
un ordin, ordinul unui bătrin general care-şi
trimite trupa în linia intii - „Ai toate dreptu-
rile să te revolţi, dar cu nici un preţ să nu în-
cerci să deviî un erou. Ai înţeles?" Omul care
pleca era directorul Sahiei, Arîstid Moldovan.
Repudiat intr-o oră. Demis într-o oră. Cineva
a venit, a strîns pe cei reprezentativi, mane-
chinele cu funcţie şi grad în comitete şi co-
miţii, şi a decretat - directorul este dat
afară. Motivele - multe motive. Explicaţiile
- nici o explicaţie. Presupunerile - multe, la
toate colţurile unw studio speriat, bulversat ...
Mi-am amintit acest lucru în momentul
cind am văzut că această ţarâ are douăzeci
de eroi pe metru pătrat. Cei care au murit
pentru libertate, acel ceva neştiut, nedefinit,
dar simţit cu violenţă , ei bine, acei tineri, acei
muncitori, acei soldaţi sînl eroi cu monu-
ment, sau mai · bine zis cu un viitor monu-
ment, dar acum, eroii zilei sint alţii, persona-
JUI zilei nu e Caţavencu . ar fi fost prea fru -
mos, e conu Leomda, aşezat pe baricada şi
însoţit de un cird de Eftm î ţe despletite, mvo
cînd un veritabil strigat al llbertaţiî de opinu
Cui sirenei corului
în maniera emis deantic. Toţi aşteapta
la Ministerul cinte
Culturii, ca
sa se poala lega bine de catarg precu m
Ulise.
Mi-am amintit acum în plin eroism de un
om care a plecat, Pupă treizeci de ani, du -
c1 nd un calendar şi nişte amintiri. Atitl
Un regizor inutil ş1
un director „prea bunic"
„- Am 1n\eles să greşească o dată , ou Ma-
ria Tănase, sa mai greşeasca o data cu bl es-
tematul ala de Pe unde am fost ,1
am colin- ,
dai, dar pelicula asta Cota zero este prea de
tot! Adica noi sintem la cota zero. noi sintem
nişte idioţ i , muncitorii sin1 vai de capul lor şi
tu trimiţi filmul la Tirgovişte şi mai ia şi pr e--
miul de regie şi nu mi se spune nimic, trP-
buiB' să înminez eu premiul şi să beau şa m­
panie cu impostorul! Un regizor inutil. n•Jta·
len tat. macinat de complexe. un om care nu
a zimbit o da ta cu ar1Pvftrat . iar tu. tu ce ai
paz1t, creşti ca un bunic toţi nepoţii . ace f ali ai
documentarului românesc. Noroc de cei de
buna intenţie, care m-au informat la timp
Noroc de ex i stenţa unor oameni de bine! Am
sa string şi juriul de la Tirgovişte. să se de- - . . -.... ~:--::.;.....
z ică, i1 pun eu la pun i:;t şi pe Caliman, µ('
care nu eu l~am ales preşedinte c1 voi. La Sa -
h1a este un cwbr Cei prezenţi au tacul. Cel
venit a urlat în voie, a anunţat că documen13-
DOCUMENTARIŞTII
CÎt sÎntem de vii
rul este o avangardă _a politicii de partid şi
dat cu planul tematic de pămint. „Terminaţi
cu artiştii , cu portretele de oameni, cu tot fe-
lul de eseuri idioate, cu animalele d0 la şti­
inţă, am văzut un film cu furnici, furnici ne
trebuie nouă? Politică! Documentele de par-
tid le-aţi citit?"
linişte! Moldovan a tăcut un timp şi cind
nimeni nu se mai aştepta a spus - „Eu îl
consider pe regizor un om talentat şi a fost
un juriu competent ... "
„- Dumneata să taci! Dumneata de fapt ce
cauţi aici? Sau .nu ai înţeles atita lucru - nu
mai eşti nimic. ln citeva clipe va veni noul di-
rector."
Omul acela, uşor adus de spate. s-a ridicat
şi a plecat. A doua zi am fost martorul unei
scotociri prin sertare, unei aranjări de bagaje
pentru acel drum care s-a numit .şi se va
numi umilinţă! _ dictator" se poate pune semnul egal in teh-
Astăzi , tot ce va vedea lumina ecranului va
purta şi semnătura acestui om.
Astăzi, cind văd atiţia eroi pe metru pătrat ,
cind atiţia oameni declară cit sînt de liberi,
nu pot decit sâ vă spun că o parte din noi,
chiar din cei tineri, nu mai poate sâ fie pe de-
plin libera, fiindcă în fiecare zi a murit cite
ceva. a trebuit să moară cite ceva ... sau am
omorit cite ceva!
Ce facem acum?! Acum umblăm să ne ră­
fuim , acum umblăm să ne pîndim, să ne-o
spunem verde, să biciuim, să ne tirnosim, sa
ne reamintim că-n sîngele nostru „curge şi
singele marlirilor de la '48" , tocmai acum
cind ar trebui sâ adunâm foile acelea de ca-
lendar cind speram. cînd rugam destinul,
cînd eram infrînţ1 de propriul destin sau de
1~~~~!~~~!11·~-~~~~~~···••1!1"
un supradestin dlnjat, să adunăm tot şi să in-
<"ercăm sa ne reprivim. Iar dacâ. mai sintem,
"'a lunei este bine! Şi cit mai sîntem, este bine!
Cine-mi .poate garanta acum acea redevenire
di n propria noastra cenuşâ! Cine poate ga--
ranta asta ca fiind o regulă. Există cenuşa
care aruncată pe cimp face să rodească pa-
m intul. dar există şi cenuşa de urnă, ad1ca
acea stare de ireparabil
Cea mai mare capcană in care. multă lume
a căzut a fost aceea a extazului. ln citeva zile
extazul a fost cel care ne-a dat adevărat a
noastră faţa. Am spus tot şi ce lapte am supt,
fara nici un aparat de represiune. Nu a obll-
gat nimeni pe nimeni să fie oportunist. Şi ciţ1
au fost! Nu a obligat nimeni pe nimeni să fie
neruşinaţi. Şi ciţi au venit, însoţiţi de propria
lor neruşinare . Nu a dat nimeni la mica publi-
citate locuri vacante. ale unei puteri provizo-
ni şi citi s-au înfiinţat şi citi le-au ocupat! Ce
bucurie este acest extaz, ce armă diabolică
de depistat conştiinţe. Dictatorului i-a lipsit
extazul! Altfel am fi fost morţi.
- Cum tra1m adevarul?
Deocamdată. vreau să vă spun credinţa
mea în ceea ce priveşte libertatea unui artist.
https://biblioteca-digitala.ro
a El este liber oricum şi cu front şi fără front, el
este liber înlăuntru! Nimic exterior nu ii va da
o altă libertateşi nici o libertate nu dă talent.
Talentul este o povară, o măcinare, poate
boală de care suferă puţini. Libertatea ofera
şi posibilitatea de a confunda talentul cu o
medalie. Şi atunci, cu siguranţâ, cine iese în
faţâ este doar posesorul unei tinichele.
Avem nevoie acum de adevăr în sensul
,,cum să fim'' nu cum am fost! Tot ce dezvă ­
luim este necesar şi va fi necesar pînă la un
punct. După care acest lucru s-ar putea
transforma in autoflagelare. Libertatea a ofe-
rit şansa scrisului serios şi iată. a inflorit sen-
sul de scandal. Dictatorul a fost venerat 25
de ani şi nu mai dorim să fie prezent incâ. 25
de ani chiar în formula pe dos. Nu recuperăm
nimic din _toate informaţiile... nu ne recupe-
răm aşa. Intre „genialul bărbat" şi ,,odiosul
nica publicităţii! Subiectul la zi sintem noi. nu
el. A venit timpul cind adevărul trebuie să
pentru noi nu pentru el. Să ne numărăm fil-
mele, să ne scoatem manuscrisele, să ştim ce
gîndeam noi despre artă, nu să numărăm
castele şi obiecte furate şi reşedinţe şi averi
trufaşe„. pentru asta există judecători.
Adevărul acum este în creaţia noastră, în
filmele noastre nu în vorbe şi planuri şi pro-
puneri şi apeluri. Tot timpul apelăm, cu acea
conştiinţă de sinistraţi, tot timpul aşteptăm ,
avind aceeaşi stare de mers în cîrje, cuvintul
aprobare a fost aruncat pe geam şi s-a instaw
lat confortabil cuvintui ,.acord", care e tot o-
a probare. S-au ales cei mai buni în timp c~
acum doua-trei luni se alegeau tot cei mai
buni! De ce nu s-au. ales cei mai răi de
atunci? Jocul intelectualului cu adevărul
poate fi fatal. Ruscanu a văzut idei şi s-a în-
ţeles că a vlizut iele!
Ptoblema la zi este cit sintem de adevăraţi .
Problema la zi trebuie l i I!• ..cH tlntem de
vnr
,..:::;u~l~~":=n•~~,:'t' :1T~!~:: ~ţ
neqtil au licut propuneri,
Intre r1s s1 pi ins, cu planul
de filme pe masa de lucru
Am trăit citeva zile libertatea „opiniunilor li-
bere " în propuneri de filme. Am auzit, atunci
cînd filmam Cota zero, o rugăciune. O spu-
neau minerii în fiecare zi, cind cu noaptea in
cap intrau in inima pămintului. „Duhule (ei
nu se adresau lui Dumnezeu, fiindcă el rămă­
sese departe fiind in cer şi pre pămint), deci,
duhule ce stăpineşti minia muntelui. ajută-ne
pe noi să ieşim teferi la suprafaţă". Au existat
citeva categorii de propunători -..
Categoria „ sugaliva"
Adică cei ce au dat peste noapte de un su-
biect gras. revolutia! Adică cei fără idei inte-
rioare. Pliabili pe orice. Toate propunerile
erau exterioare, nici una nu promitea redi-
mensionarea uneî idei despre rev~ul1e.
o
Categoria nerabdătorilor
Brusc au. fost rei>use în drepturi d1vefse
propuneri. lncărcate de aura .1efuzate de
d ic tatură''.
Unele interesante, unele nu! ·
Categoria propuneri cu gir
de autoritate
Temele trebuie să aibă un colaboratoi.
Unul la modâ! Sau să descrie un personaj
a1uns astăzi .Ja modă". Adică nu contează de
fie fapt adevarul c1 de cine este el apărat.
Categoria celor ce incă nu ştiu
ce să propuna
În această' categorie crecJ. Şi ea va duce
mai departe destinul filmului documentar ro-
mânesc. Cei care însă nu ştiu ce·sâ propunâ
se gindesc. Se întreabă care este rostul lor
·primordial. Dacă şi-au pierdut rostul. Ce tre-
buie să faeă?!
Nu ştiu de ce, m-am gindit o secunda cu
teamă la spusa unui proverb - „de la iarba
uscată va lua foc şi iarba verde!"
Un alt adevăr
Trăim acum un timp revoluţionar . Un timp
pe baricade. Unii se baricadează ca să poata
gîndi, alţii ca să poată lucra. Există şi locun
de închiriat pentru baricade. Ecranul, ziarul,
piaţa. Filmul nu este o baricadă, rîvnită , ase-
diată ... nu, el este un dar. Un dar pe care ii
poate face un om bun. Un dar pe care-l
IT~~i:!~~ !~t~nu~~!~~·edrT~~a~~:l. 0 dată. ~
Schiţa de portret
Am învăţat cum trebuie să fie un om nou.
Am învăţat şi nu am înţeles o iotă. Am fost
loviţi în fiecare circumvoluţiune de ideea pro-
filului comunist şi tot n-am fâcut mare lucru.
Cum trebuie să arate un cineast liber? Să
fie un rebel fără cauză, un rebel cu cauză, un
cutezător obraznic, un talentat incomod?
Un dirijor brusc revigorat, care să-şi ~ca
propria-i orchestra la epuizare?
Un tip atent la ce se întimplă, care sa faca
brusc un pelerinaj la Păltiniş?
Un om care să arunce pe taler reforme ş 1
abia după aceea să se reformeze?!

U1 cineast liber trebuie să spună în fiecare
in faţa fiecărei oglinzi, sau perete, sau
!aan ţă, sau tablou, nu sint liber!
Nu sînt liber pentru că fiecare în jur in:ii
spune contrariul. \ remarcabile realizate in trecut. despre care
Nu sini liber fiindcă sini pindit de pro-
:ina-mi operă. .
Nu sini liber tundcă stau în faţa actorilor
-.,. sau în fata realităţii în genunchi.
Nu sini liber fiindcă pot fi judecat în fiecare
de mii de1 spectatori.
Nu Sini liber fiindcă nu am voie să vorbesc.
Pentru mine va vorbi o pinză albă.
Nu sini liber fiindcă nici un 'duh nu mi-a
spus că am acest drept.
Pe oameni nu-i cred. Oamenii mint.
ŞI lolufl 1lnt liber l i .teg. Să aleg cit vreau
să fiu de neliber
O tardiva confesiune?'
Bunul meu om, care ai plecat, purtind după
une un calendar. Ai fost umilit, sau poate nu
a1 fost. Eu cred că atunci, atunci cind cineva
te-a dat afară, nu a putut să suporte ideea că
erai viu.
Crede-mă, să stai director 30 de ani, ce .ga-
ran ţie mai mare puteai să le oferi lor, ce do-
vadă mai mare de moarte sigură, ce linişte ca
destinul filmului documentar ii conduce o
paiaţă.„ nu au suportat ideea că erai un om
viu!
Cind ai plecat pe scări, umilit, neluat iO
seamă de nimeni, ai fost măreţ. Pentru mine.
Şi e suficient. Uite, am neruşinarea să afirm
asta. Am oportunismul să afirm asta. Pot
avea şi starea dictatorială să impun asta.
Nu am să uit acea frază, „încearcă Să nu
devii acum un erou", care a fost mai m·u lt de-
cit o mină întinsă. domnule Aristid Moldovan
a fost o lecţie despre cum va trece- timpul:
despre ducere, despre inţelepciune , a fost
decizia de aprobare ca sa
exist.
Şi , de atunci, domnule Moldovan, tot în-
cerc să nu devin un erou. E atit de greu, atit .
de greu, de neinteles cit e de greu!
· Laurenllu DAMIAN
Noii
Filmul Cota zero a avut trei variante.
Prima: respinsă din start şi nearătată difuză­
rii.
A dOUll: trimisa la Festivalul de film docu-
mentar şi premiată la nrgovişte. Filmul a fost
opnt. Premiul retras. Directorul studioului
acuzai de lipsă de vigilenţă şi destituit
A treia: o nouă variantă sub ameninţarea im-
putarii. Film nedifuzat „Ce facem cu ultimul
film?" s-a intrebat. „Să nu mai aud niciodată
de acest titlu - Cota zero - filmul oricit ar fi
de revizuit, pentru mine nu există! " - s-a rils-
puns. Juriul Festivalului de film documentar
condus de criticul Călin Căliman nu a accep·
tar retragerea premiului. Hotărirea a fost lu-
ată p~ste decizia lor.
FIŞĂ PERSONALA
Laurenţiu Damian,· născut in 1956.
Absolvent al I.A. T. C. l.L. Caragiale - regie
fil m, clasa eoni. univ. Elisabeta Bostan. Fil-
mografie: Clnt-v6rilj (Marele premiu la Fes-
ttvalul artei •tudenţeşti)
Pe unde •m !Oli tl ..., collnd.i (Premiul
Asociaţiei Cineaştilor), MllrUI Tin- - film
interzis, ··Scrilo„• Mllrlel Tina• (adică o
refacere insemnind 10 minute din cele 45 ale
filmului anterior - Premiul Asociaţiei Ci-
neaştilor). Cota -o - film interzis/Premiul de
regie la Festivalu/ filmului documenrar - pre-
miu recuzat)
Cotii zero li - variantă ,paşnică " a filmului
anterîor - interzis la difuzare şi acesta. ci.
tecul OHulul ln t1111p ce 1tnibllle lumea ·- film
g aţa de premieră.
ln lucru: Geneza (Luc:Hlind)
Rulajbucuref„„ - în 9 ani: Pe uncie 11111
toat fi 11111 collnd.i (2 zile); Scrll-ff Mltriel
T..,_(7zile)
CURIER
Oteva din opinii ..•.
(Urmare din pag. 3)
• Crllll11n Georgescu, 1tuclent •ul li Au-
tommlci:
În sprijinul ideii de largă cultură c!nemato-
grafică, cerem cit mai multă informaţie des-
pre creatorii de film romănî şi străini: fişe
bîofilmografice, în date scurte şi conclu-
dente, privind, în egală măsură , viaţa şi fil-
mele realizate. Aş dori să repuneţi sistematic
în discuţie creaţia unor autori şi a unor filme
: no~ ~':.i.:'v~~1~::: ::~~. :~fşll"l!c:..11a1ea
de m„em„lci:
O rubrică cit mai bogată de opinii cerute
unor oameni de film şi unor specialişti şi din
alte domenii, datorită faptului că filmul este o
creaţie artistică deosebit de complexă, iar
critica unui film trebuie să cuprindă analiza
lui din cele mai diverse unghiuri (literar, plas-
tic, muzical, montaj, efecte speciale etc.).
· • Andrfl Colin• Biriolu, •nul li mlllem„lci:
Fără a cobori ştacheta teoretică a revistei,
dorim mai multă informare, nu neapărat prin
cancanuri despre viaţa actorilor, ci prin satis-
facerea unui minimum de curiozitate cinefilă,
tare să se bazeze mai mult pe fişe personale
şi filmografice. '
• Aleundru Roman, Mul li mlltem•lci:
Extinderea noţiunii de cinematograf, în
preocupările revistei, de la filmul artistic şi
documentar propriu-zis, la tot ceea ce derivă
din imagine. (Filme video, video clip-uri, artă
fotografică, afişe de film, etc.).
1i1~~1~i;'e(~o~~~le~sf;;~:1lin~~1~: ;;~~~l~W1~
mologi, etc.).
Un spa'ţiu mai mare acordat eseului cine-
matografic, aspectelor teoretice legate de
ftlm, printr-o colaborare permanentă cu per-
sonalităţi marcante din toate artele care con-
cură la arta a 7-a.
O rubrică int itulată poate „Semnal", în care
alil noutăţile privind filmele realizate de tele-
viziune cit ş i cele video să fie însoţite de un
comentariu telegrafic, concis (stil casetă).
Pagini dedicate comediei şi filmelor de anti-
cipaţie.
e Dulk•y D•n, •nul li •rhltecturi:
Reîmprospătarea condiţi i lor grafice, înde-
părtarea de condiţia de ziar, a revistei, even·
tual, schimbarea formatului, cu un format
.mai mic, mai la indamină , cu pagini mai
f11Ulte, pe o hirtie mai bună . Scrisul negru pe
fond alb sau verde smarald, or albastru, ar fi
mai atrăgător dacit galben·ocru care e stre-
sant pentru ochi.
Mai mult spaţiu acordat evenimentelor din
viaţa cinematografică ~ festivaluri. premii,
etc. De asemenea, mai multe interviuri cu
mari actori şi regizori români şi străini . Re-
portaje de pe platourile de filmare vizind acti-
vitatea actorilor, regizorilor, scenografilor şi
să nu·i uităm pe ... cascadori. Mai multe arti·
cole critice, opinii diferite despre şcoli, cu-
rente, i nfluenţe intre cinematografii, articole
despre clasicii cin~matografului cit şi despre
cei contemporani. lmbogăţită rubrica de api·
nii, cu atitudini mai tranşante. O suită de fişe
antologice din istoria cinematografului din
toată lumea. O rubrică de top naţional şi in-
ternaţional cu notaţii de la 1 la zece. O pagi-
nâ·ghid a cinefilului cuprinzînd o imagine din
fiecare film nou apărut, însoţită de un scurt
comentariu şi un indice de interes concreti-
. zat prin steluţe. O pagină de divertisment
conţinind noutăţi de pe platouri, curiozităţi,
caricaturi, umor. etc. Să sperăm că veţi avea
mai mult ş i mai divers de scris despre filmul
românesc ce se va realiza in viitor.
:r ~:O~~e~!~i'nnn9.,i;, ~~~:1r"r~·,~~t ci
ş; în formă a revistei: în ceea ce priveşte caii·
tatea fotografiilor, a paginaţiei şi - în primul
rînd - a coperţ ii . O copertă care să nu mai . ~
fie o fotografie de familie. ci o fotografie di-
namică. frumos colorată , cu un fundal variat,
atrăgător, nu „ca la minut". Cînd o vezi la
chioşc, coperta să-ţi atragă' privirea, să te in-
cite să o cumperi aşa cum se întimplă cu re.
vistele straine. Critica filmelor romă neş ti sâ
fie diversă, variată ca stil şi în' primul rînd po-
lemi că. Doar astfel va fi o garanţ~ a contri-
buţiei criticii la creşterea calităţi i filmului na-
ţ ional.
• Aleundru Andri„ - alltent unlvenlt•
I• F..:ultate• de •rhlleclură
Să existe un ,,dialog" mai susţinut intre
viata cinematografiei romăneşti şi străine şi
felul în care revista comentează , ·ia atitudine
ori susţine anumite fenomene şi tale(1te 8.rtis-
tice. Revista să reflecte cit mai amplu şi
obiectiv stadiul actual al filmulUi românesc şi
al Celui străin. Prezentarea grafică să acorde
mai multă importanţă impactului vizual cu ci-
t itorul, priotr-o ilustraţie cit mai dinamică, în-
cepînd cu coperta revistei şi terminînd cu re-
portajele fotografice de pe platou. Să existe o
pagină în genul „Să învăţăm cinema''. în care
să se descrie amănunţit locul regizorului,
operatorului, scenografului, etc. în realizarea
lilmului. Să fie acordat un spa,tiu mai mare
cărţii şi revistei de film din lume. O revistă de
artă vizuală (cum e cinematograful) trebuie
să folosească din plin toate argumentele
plastice".
https://biblioteca-digitala.ro

Problema poate părea uşor festivistă
şi un cinefil înrăit ne-ar putea acuza că
ii sărbătorim pe marele dramaturg ofe-
rindu-i o cutie de bomboane goală . . tetiv sau Vin c1c1i.t11 erau trecute la ca-
Pentru a evita posibilitate de confuzie,
1tebuie precizat de la bun început că
~biectul prezentei lucrări nu rezidă în_ plu, este un genial parodist.
cercetarea ecranizărilor „Caragiale", ci
în analiza posibilităţilor de afirmare a
comediei cinematografice româneşti , în în zilele noastre - să transforme în tra-
contextul unei noi optici.
Cinematografia noastră, de-a lungul
anilor, a elaborat o anume strategie,
extrem de abilă, în a aborda genul co-
mic. „Sigur, trebuie valorificată opera
lui Caragiale şi instituită ca punct de
plecare pentru un număr bine stabilit
de ecranizări; vom face, în acelaşi timp,
?~sâ. f;;e~ii~i ~~ ~~llf~~~~!ii.in~~c:,~aa
0
de a prelungi spiritul lui Caragiale din-
colo de opera lui.
Şi astfel au luat naştere un număr de
filme. Conta numărul, citeodată contau
şi filmele... O parte din ele se consti-
tuiau ca un pretext pentru imortalizarea
spectacolelor de succes ale scenelor
bucureştene. în alte cazuri avem ecra-
nizări cuminţi sau, folosind un cuvin!
mai nimerit, prudente, fără altă ambiţie
deci! aceea de a înghesui, în dimensiu-
nile ecranului, un număr cit mai mare
de forţe actoriceşti . în slirşit, în sunetul
trimbiţelor publicitare, explodau pe
piaţă „comudiile de actualitate" ; incur-
. cături sentimentale şi de serviciu pla-
sate în staţiuni turistice, „filme de
voi e-bună" , zbenguieli voioase şi tine-
reşti cu băieţi ş i fete trăind timizi şi feri-
ciţi în lumea de basm a filmului româ-
nesc. Tentaţia satirei , vocaţia tragico-
micului, incisivitatea, acestea formau
recuzita altor cinematografii. La noi se
purtau chicotelile cu bulgări de zăpadă.
Spectatorul docil servea bomboane şi
extrăgea ideea filmului : „ ... Las' că vine
~~~-~.r'iul şi „o şterg " şi eu pe lito-
Surse Ie comicului erau două :
qui-pro-quo-ul şi grimasa. De altfel,
realizatorii şi criticii denumeau aceste
filme „parodii", Persoanele de bun-simţ
nd1cau din umeri: „Parodii la ce?" Para-
doxal este faptul că denumirea era
justă . Elementul parodic reprezintă o
imitaţie comică a unui aspect al vieţii
reale. Putem avea o parodie la adresa
clişeelor westernului la fel dt! bine cum
putem parodia un individ care trece
strada. Aş defini parodia ca pe un sis-
tem de i mitaţii în registru comic. Astfel ,
se explicitează o diferenţă de fond: pa-
rodia concepe · viaţa reală ca pe ceva
SERIOS, dar posibil de luat în băşcălie
in timp ce comedia consideră realitatea
ca fiind ESENTJAL COMICA, dar o tra-
10
lează S!!rÎos. În p11rodie, autorul se
amuză . ln comedie, el este perfect so-
bru şi pare chiar a nu realiza comicita-
tea feliei de viaţă pe care o relatează.
Se creează astfel discrepanţa primă şi
!undamentală intre esenţă şi aparenţă,
intre esenţa comică a realităţii şi încer-
carea de a o prezenta ca pe ceva per-
fect normal şi lipsit de haz. Comicul
comediei e ş_esizat de spectatori, fără
intermediari. ln parodie, primul care se
amuză e povestitorul. Pentru spectator.
comedia e o experienţă . Parodia - o
lecţie.
Genurile sini, amindouă, legitime şi
alierea afectivă la unul din ele este, în
toate privinţele, o chestiune de gust.
Din acest punct de vedere, faptul că
filme româneşti ca ÎmpufCiturf pe por-
tegoria ,,parodii", nu putea fi o scuză
pentru calitate. Mark Twain, de exem-
· Revenind la Caragiale; generozitatea
Cinematografia noastră , însă, refuza
- ş1 acest refuz îşi aruncă ecoul pină
diţie, în şcoală , moştenirea culturală a
unuia din cei mai străluciti autori de
https://biblioteca-digitala.ro
comedie de pretutindeni.· Repetatele
ecranizări nu creau o tradiţie. Folosirea
lucrărilor sale ca lecţie pentru opere
noi, originale, ar fi putut să o creeze.
Există totuşi două filme ce, prin va-
loarea lor, se instituie ca excepţii. Ffe-
c~re reprezintă un cap de ~erie pentru
o serie ce a refuzat sa apara: o ecrani-
zare Caragiale ce devine un film cu
proprie valoare artistică - O noapte
furtunoasă · - şi o comedie de actuali-
tate a cărei· vervă polemică şi caracter
satiric o situează în zona spiritului ca-
ragialesc - Directorul nostru. Ambele
aparţin lui Jean Georgescu. un autor
singular, veritabilul explorator al genu-
lui comic în filmul românesc. într-o lu-
crare care ar studia, aşa cum spuneam
la început. fenomenul de translaţie a
spiritului caragialesc de pe scenă pe
ecran, Jean Georgescu ar fi singura
personalitate cu putinţă de analizat.
sa în a oferi cinematografului un model
de impecabilă construcţie şi compoziţie
comică, o strălucitoare tehnică a dez-
voltării ·situaţiilor şi, mai ales, un spirit
caustic de esenţă profund naţională,
_ca material literar pentru filme, ci cea a
1983, autorul pe atunci student in anul III la I.A T l.
această generozitate, ·pina în momentul
de faţă, se exercită în gol... · ·
Dramaturgul ne oferă , în primul ri nei.
lecţia unei structuri comice. Dacă uni-
tatea comică în cinematograf este
gag-ul, înlănţuirea gag-urilor trebuie să
formeze un sistem iar acest sistem tre-
buie el însuşi să se constituie ca un
gag uriaş. Cum spuneam, pentru un
umorist viaţa are esenţă comică şi
atunci structura unei comedii trebuie să
o aibă şi ea. La Caragiale, structura or-
ganizează o intrigă a cărei impecabilă
dezvoltare logică naşte un protest sati-
ric atit de pregnant incit hohotul de ris
eliberator este direct determinat. Sem-
nificaţia nu este strecura\ă, ea se naşte
ţiresc din însăşi dezvoltarea situaţiilor.
ln bătălia dintre o lichea şi .un prost,
ciştigător iese un al treilea - o lichea
proastă . („Scrisoarea pierQIJ!ă "). Fabula
are, în acelaşi timp, substanţă comică şi
virulenţă critică. Un căpitan în gardă ii
fugăreşte în focuri de puşcă pe presu-
pusul amant al soţiei sale în timp ce
aceasta se află în dormitor cu tejgheta-
rul şi omul de încredere al căpitanului.
lată cum, de fiecare dată , esenţială este
STRUCTURA COMICA, îmbibată de
substanţă de viaţa. Filmul are la inda-
mină mijloacele necesare pentru a da
SITUA ŢIE/ o faţă expresivă cu nepu-
tinţă de atins pe scenă . Cu toate aces-
tea, inventivitatea noastră dormiteaza
bîiguind din cînd în cînd cite o părere
de intrigă răsuflată sau nici măcar atit.
O altă trăsătură , surprinzător de fil-
mică, a operei dramaturgului e dată de
permanenta folosire a OBIECTULUI in
demonstraţie. Caragiâle nu creează co-
m_ed_ ii de salon, n u -şi pune persona1ele
sa-ş1 epuizeze substanţa comica due-
lir_:id în parndoxuri şi fraze de spirit, ci le
_da acţiuni v1zav1 de obiecte. O scri-
S?are. o_s!icluţă cu vitriol, o legătură de
g1t, intra in r!'tlaţ1e cu personajele, de-
~~ţ~1~:a r;;,~~:e~ În ~i~~·~~d!i o~~ru\f
1
poate căpăta consistenţă materială şi
funcţiona mult mai bine ca detaliu. nu
reuşim să-i dăm importanţă. Şi în lipsă
de altceva, compunem o grimasă .
Structura, situaţia şi obiectul mi se
par. a fi pilon~ de bază în construcţia
unei comedii. ln lipsa lor, vizionăm bu-
căţi de peliculă cenuşii, în care zăpă­
ceala ţine loc de vervă iar diformul înlo-
cuieşte stilizarea. Un gag nu se. leagă
de altul ş1 toate la un loc nu reuşesc să
creeze STAREA COMICA.
Pare paradoxal, dar _!Jlai bune scene
comice ale filmelor noastre din ultimii
ani se găsesc în Proba de microfon şi
Croezl11r•, filme ce nu sini propriu-zis
comed11 deoarece nu au şi nici nu şi-au
~~~~i~s să aibă .s tructura specifică ge-
. în ceea ce priveşte peliculele pe al
caror act de naştere este înscris legitim
genul comic. ele se caracterizează, în
marea lor majoritate, prin senzaţia de
„chinuit " . Dacă au la · bază un
qui-pro-quo. atunci obligatoriu aceasta
se naşte între două per.soane semănînd
ca două picături de apă (şi evident, ju-
cate de acelaşi actor) , astfel incit să fii
nevoit să înghiţi cu noduri atît conven-
tia în sine cit şi rezolvarea ei tehnica.
Dacă se porneşte de la un ,,amor ve-
sel'', atunci nu eroii sini cei ce seamăna
intre ei, ci valizele lor se întimplă să fie
1dentic;;e, dezlănţuind încurcături legen-
dare. ln sfirşit, dacă avem de-a tace cu
o încercare de satiră . situaţiile şi perso-
najele se crispează atit de rău incit co-
media dispare cu totul , nemairămînind
decit o vagă urmă de buna dispoziţie la
final; totul e bine cînd se termină cu
bine. Vizi.onînd aceste filme înţeleg i ca
realizatorilor le lipseşte 11u bunăvoi n ţa,
c1 PRICEPEREA. Şi iată principalul
motiv pentru care se cere, mai mult ca
oricînd, întoarcerea la Caragiale într-o
formulă nouă, nu aceea a preluării lui
unui studii! de perfecţiune.
Sîntem cu toţii nişte şcolari într-o
clasă_ in c~re el ne este profesorul şi,
refuzmd sa ne facem temele pentr „
acasă ._ ne mirăm că luăm note mici la
extemporal. ..
Nicolae CARANFIL
l.L. Carag:~
 Balaurul
L a început n~a păcălit. Părea
plu, dar „onest". Am fost destul de naivi
sim-
să confundăm panica lui isterică din
1968, cu revolta cinstită a unui patriot
adevărat. Venea după alţi ani răi şi noi
am fost ameninţaţi de o promiţătoare
destindere internaţională în care, incon-
ştienţi, l-am integrat. La început, n-am
tealizat pericolul. Ne-am amuzat pentru
ca era agramat. Ne-am amuzat, pentru
ca folosea prea des o mină. Ne-am
amuzat, pentru că era împleticit la
limbă. Am făcut din el clovnul nostru.
Rîdeam prea mult, năuciţi de o iluzorie
libertate pe care aiuriţi, duios, i-o atri-
buiam. Cînd n-am mai rîs. cînd n-am
mai fost indulgenţi, era prea tîrziu. Am ·
realizat îngheţaţi, cu stupoare, că eram
imobilizaţi. Unii au plecat. Cei care am
rămas cu încăpăţinare, am trăit zbătin­
du-ne şi, mai apoi, paralizaţi de o
oroare incredibilă. L-am crezut prost,
dar era cumplit de viclean. De o tenaci-
tate uluitoare. Din micul şmecher local,
din amestecul de Păcalil şi Bulă pe
seama căruia se inventau inepuizabil
bancuri, bancurile noastre inspirate,
care ne făceau să hohotim întotdeauna.
:;-a ridicat înspăimîntător un soi de
zmeu mitologic, personificarea răului
peren.
Părea invulnerabil. Părea nemuritor.
Circulau zvonurile cele mai absurde pe
care aproape că le acceptam hipnoti-
zaţi. Un personaj de sinistru basm con-
temporan, un personaj de macabru
science-fiction. Se zicea că îşi schimba
zilnic sîngele cu sînge de copil; că se
încărca. din timp în timp, de energie pe .
Omul, într-un loc ştiut; că se hrănea
după macro-biotica Zen. I se ardeau în
fiecare zi hainele pe care le purta.
Purta ca blazon ura lui înverşunată
pentru cultură. complexul lui de sfer-
toalfabet care abia reuşea să descifreze
literele mari care i se puneau în faţă.
Refuza să poarte ochelarii. Refuza să
îmbătrînească. lşi cănea părul şi, astfel.
ii vedeam la tv, azi negru, azi alb. Re-
fuza să apară din unghiuri nefavorabile
cu acel histrionism megaloman care a
făcut din el nu numai "incontestabilul"
în toate ,,domeniile", ci şi primul su-
per-star al ţării. Un personaj înspăimîn­
tător dintr-o legendă macabră. Detes-
tat, urii, blestemat, multiplicat la nesfîr-
şit in copii de un kitsch fără asemănare.
Anihilaţi de spaimă am avut ceea ce,
un timp, am meritat. Pentru că vina a
fost pe măsura cruzimii lui. De un ase-
menea deza5tru nu poate fi vinovat
doar un ins care s-a dovedit a fi un su-
percriminal de vocaţie şi de o anver-
gură sinistră. .
Contrast flagrant cu figura lui de ma-
rionetă în care numai ochii vicleni, ne-
buni, răi, o trădau, amorţindu-ne simţu­
rile . .Cu nespusă, disperată spaimă, am
realizat că aveam şi noi vina noastră.
Eram vinovaţi de acceptare fatalistă, de
demtă, de frică.
Ani de zile am încercat să luptăm fie-
care singuri. L-am „imortalizat" cum
ne-am priceput şi cum am putut pînă
ce ne-am pomenit într-o altă capcană,
care, într-un fel, l-a măgulit. Eram ob-
sedaţi doar de el. Totul devenise el. Ne
invadase gîl]durile, simţurile, imagina-
ţia, creaţia li vomitam doar pe el. De-
venise un pericol şi mai cumplit pentru
noi. Transformam, reduceam, hiperboli-
zam totul în funcţie de el. Ne devora ca
fabulosul monstru numit Allien, şi din
exterior şi din interior, multiplicat la
nesfirşit, într-o demenţială sarabandă.
Sfirşitul lui are şi el, prin jertfa miilor
de suflete, o „grandoare" tragică pe
care nu o merita. Sîngele vărsat al co-
piilor, al tinerilor, al oamenilor tineri
îmbrăţişaţi strîns sub şenilele tancuri-
lor. Orori ca cele de la Auschwitz. Oro-
rile cele mai aberante.
Sîntem un popor paşnic. „Fără vio-
lenţă" scandau tinerii aceia care au
descoperit murind, adevărul unor valori.
morale despre care nu aflaseră pînă
atunci decît din poveşti, din legende,
din istorie. Căci totul a devenit istorie,
dar şi legendă. Cea mai dureroasă le-
.gendă din seama de cuvinte a istoriei
noastre.
.Ce înseamnă Lăpuşneanu şi modesta
lui piramidă de capete pe lingă masa-
crele din pieţele publice?
Ce înseamnă blajinele personaje ne-
gative ale povestirilor noastre, Spinul,
Lupul, Omul Rău, faţă de balaurul an-
drogin cu mai multe capete care a în-
colăcit şi sugrumat şi a anihilat fiinţa
istorică a unui popor?
Blestemele noastre ii vor însoţi veşnic
pe cel care a dorit să fie veşnic .
Monumentul său uriaş, ca şi grando-
mania lui faraonică va fi blestemul.
Piramida lui, nemurirea lui, va fi
amintirea.
Nu-1 vom acorda în veci clemenţa ui-
tării. Am văzut portretul lui aruncat în
mijlocul străzii, călcat în picioare şi
scuipat de fiecare om care trecea pe
lingă el. Apoi, un tînăr a sfîşiat portretul
bucăţică cu bucăţică şi 1-a spulberat în
minµscule particule. Atomi ai răului
răspîndiţi în univers pinii cind-natura nu
va mai cuteza să ne încerce lntrupînd
din nou, cu fantezia ei crudă. o calami-
tate, o aberaţie, o născocire de aseme-
nea proporţii.
'Cilillna BUZOIANU
(Articol reluat din Ed1t1a I ·• Nr,Jului Cinema la ce·
- , rereo ' a6onsfi/or revistei noastr&J
Cine este
şi ce vrea
producătorul
de film?
S oart~ a.•vrut, deşi sînt critic de teatru, să
lucrez în cinema de citiva ani.
Luciditatea a vrut, căci nici in aceste clipe
nu mă pot dezbăra de obiceiul de a gindi, să
înţeleg cit de 11rosolane au fost condiţiile
care au determmat creaţia cinematografică
românâ. Sint convins că va sosi şi ziua lucidi-
tăţii depline şi a emoţiei netrucate. Acum
însă ziua este dominată de un verb: a face.
ProduCţia românească de filme nu va mai
trebui să stea sub zodia improvizaţiei, a re-
lei-credinţe şi a birocraţiei cum nu va mai~ta
sub aceea a cenzur1 1.~i~~ a~~J!
realizarea unei noi Jegislaţu care sa protejeze
drepturile omului, fie cil este producător. re--
gizor, scenarist. operator, spenc;>9r!fl, .ff!ecani~
sau muncitor. Cadrul leg1slat1v 1und1c tnca
existent reprezintă un compromis, nu odată
penibil, intre imperativele abuzive ale fostului
C.C.E.S., ale centralei România-film, şi ale
prevederilor Decretului de înfiinţare a caselor
de film.
în al doilea rind naţiunea de producător de
film nu este încă, la noi, lămurită. Cel care fi-
nanţează filmele; dacii nu are pregătirea ne-
cesară, nu poate să condiţioneze abuziv lan-
sarea filmului în producţie. E deci necesară
delimitarea competentelor la nivelul structurt..
lor existente, dar şi a realitâ\ilor intre factorul
"economic şi cet artistic.
E absolut necesari acum folosirea fondului
valutar al Centralei România Film in vederea
iiîitoirii aparaturii din diitarea echipelor de
filmare ale cinematografiei. Dar ca irtotdea~
una oamenii r!!l)r~intă J!!g!>lema prJ.nciPl!lă~
Nu acum este ora intrebanlor 01scnm1nato-
rii. Cred că a sosit ora creaţiei autentice.
Este o oră care va trebui să dureze ani de
zile.
MariWI POPESCU
https://biblioteca-digitala.ro
lui.„ copilul meu!" Şi cam întotdeauna,
cu acelaşi ţipăt, se repezea la pînza
ecranului, o smulgea şi fugea către
casa finindu-mă strins de mină. De
două ori pe săptămină pasul lui
Armstrong se lovea de încăpăţinarea
bunicii mele. Şi asta ca nu cumva copi-
lului să i se sucească minţile! Una peste
alta, cinematograful era aşezat lingă o
bisericuţa la care, exact cind începea
proiecţia şi Armstrong se întorcea către
noi, exact în acel moment, clopotele
băteau cu putere adunind lumea la
slujba de dupa-amiază. Evident, fără
ecran, proiecţia se întrerupea şi, muca-
liţi, oamenii ieşeau de la cinematograf
şi intrau in curtea bis!lricii. Aşa că ne-
maisuportind veşnicele „măscări", bu-
nica, într-o noapte fără Lună, fură pinza
albă a ecranului, îşi aşternu patul cu ea
şi
şi se prefăcu că-i bolnavă. Intervenţiile
.Nu, omul nu a' ajuns nu va proiecţionistului, ale miliţianului venit
ajunge niciodată ... cum ar putea el tocmai din Năsăud, chiar şi ale prima-
ajunge (?!). cum pot spune ăştia aşa rului nu dădură rezultat. Era o pînză,
ceva, acolo e doar împărăţia cerului...
susţineau ei, mai specială, de import.
copilul meu, astea sini măscări, să le Dar pe bunica, în acel moment, o lăsă
creadă mutu' ... " şi cam întotdeauna cu r~e importul de pînză albă.
acelaşi strigăt oprea proiecţia .. ln ceea ce mă priveşte. abia peste
Ca un lucru curios, ca una dintre ani, în timpul facultăţii am putut să văd
acele ciudăţenii sub umbra căreia în- cele trei filine în versiunea lor iniţială.
cepe taina vieţii, apropierea mea de ci- Pentru că pînă atunci eu ştiam că la
nematograf s-a petrecut tocmai prin re- Goana după aur se plinge, iar la Copi· ·
fuzul de a crede, alături de bunica mea, tăria lui Ivan se rîde în hohote. Doar îmi
că omul a putut ajunge pe Lună. La ci- era atît de viu în amintire chipul bunicii
nematograful din satul bunicii mele, un mele. Şi asta şi pentru că în inocenţa ei
sat ardelenesc ascuns printre dealurile rotundă, pină la urmă tot bunica mea
Bistriţei, de două ori pe săptămînă, avea dreptate: „Eu tai lemne pentru foc,
miercurea si sîmbăta (duminica era eu încălzesc apă, eu cheltui săpun şi
bal!), curioşii se adunau in faţa pînzei
albe a ecranului. Se hotărîse că acel an
tot eu scrobesc pinza. Atunci măcar
puţin respect pentru munca mea ... "
'68 să fie anul iniţierii în arta filmului şi
în satul bunicii mele. Se crezuse că ini- Marius Dumitru ŞOPTI:REAN
, ţierea se va împlini dacă vor rula Copl- septembrie 1989
' lăria lui Ivan, GOlll\8 după aur şi Nop-
ţile Cabiriei. Şi astfel, un an întreg
aceste filme au rulat târa oprire. Dar fie
din pricina lenei operatorilor, fie că bo-
binele de film nu erau etichetate, cele
trei filme se transformau într-unul sin-
gur.
Cite 3--4 acte de - fiecare. Partea
amuzantă
niciodată
a lucrurilor era că aproape
nu rulau aceleaşi acte, filmul
rezultat fiind mefeu altul. Cu voie sau
fără voie geniala in_tuiţie a proiecţionis­
tului n-a dat greş. ln fiecare miercuri şi
simbătă sala de cinematograf se um-
plea pină la refuz. Căci nicipdată nu ve-
deai acelaşi film. Ce îţi scapa miercuri
avea grijă proiecţionistul să-ţi redea
simbătă. Un an de zile cele trei filme au
rulat şi niciodată cu sala goală. Ţin
minte faţa bunicii care acum se îndu-
ioşa, acum rîdea, acum îşi ştergea o la-
crimă . Pină cînd, într-o zi, bunica hotărî
ca pinza albă a ecranului să fie spălată.
Şi, astfel, o dată pe lună, o lua acasă, o
spăla, o scrobea şi o călca cu grijă
rriare. Deseori o surprindeam privind
pinza aşezată în drepl.lJI soarelui cu
mare atenţie. Apoi îşi trecea mina prin
scrobeală încercînd să se convingă că
de pe pinză nu s-a desprins şi nu s-a
·rătăcit prin apă nici o imagine. Anul ur-
mător cele trei filme făcute fereniţă au
fost înlocuite cu un altul. Documentar
despre primul om ajuns pe Lună. De
două ori pe săptămină ţăranii trebuiau
să-l vadă pe Armstrong. Dar acum ni-
meni nu mai ridea, nimeni nu-şi mai
ştergea lacrimile. Chiar dacă se hotărî
că şi prin aceste locuri omul trebuie să
pună piciorul pe Lună, bunica se opuse
. cu toată fiinţa ... „Nu, omul nu a ajuns ş1
nu va ajunge niciodată pe Lună, cum ar
putea el ajunge, cum pot spune ăştia
aşa ceva! Acolo e doar împărăţia ceru-
https://biblioteca-digitala.ro
Roman Polanski .
"s-ă aşezat" 1
adicăs-a însurat
cu Emmanuelle Seigner
(actriţă debutantă)

https://biblioteca-digitala.ro
 scuturată de un frison colectiv. Un stri găt de lATC, dorind să înscrie pe pelirulă orele de
groază răzbate d in mutţ i me, iţi urma exploziei neuitat, înregistrează if!trarea grupului revo-
unei petarde in faţa ,,Slirex-ului" Un strigăt luţionar în sediul c,c. lnfrilţirea ostaşilor cu
ce n-a putut fi înăbuş~ de ,,uralele" înregis- civilii. Apariţia camioanelor militare cu întă­

.. ..'·
trate pe bandă şi difuzate în piaţă ca de ali-
tea ş i atîtea ori intr-un sfert de secol.
Transmisia se întrerupe J>f:'Olru trei minute.
Timp in care zeloşii securişti încearcă sa facă .
puţină ordine, să-i înlăture la repezeală pe
~ cei turbu l enţi şi să aşeze mai in laţâ ,portre-
tele" rămase, să poată salva măcar în planuri
generale ceea ce nu mai era de salvat în prim
plan : groaza descifrată pe feţele zbirilor din
balcon, disperarea jalni că cu care tiranul în-
cerca să arunce din nou praf in ochii poporu-
lui. Transmisia se încheiase. Dar maÎ'Şurile ·
Jtpatriotîce" de la radio nu puteau acoperi vu-
tetul mulţimii agitate ce nu părăsea piaţa ,
J 1mpotrivă , se aduna de pretutindeni hotărită
„3 înfrunte teroarea. Cu orice risc.
A doua fi carul ţeleviziunii se afla din nou
riri. Aparatul carului de televiziune fixează
balconul în care apare acum. in aciamatiile
entuziaste, Frontul Salvării Naţionale proas-
păt constituit. Studioul patru al televiziunii
stabileşte legătura cu acest car de reportaj şi
începe să transmită . Vorbesc pe rînd· Ion
Iliescu, Petre Roman şi alţii. Oameni cinstiţi,
de bună credinţă, dar şi unii neehernaţi . Ope-
ratorul Mihai Brebu ne povesteşte cum se în-
ghesuiau Dăscălescu şi Verdei să-şi exprime
adeziunea lor la revoluţie. Jn calitatea mea
de romăn " declara patetic -"atriotul" Dăscă­
lescu . .„Eu trebuie Să miru în Frontul Salvării
Naţionale. Am fost miner" işi aminteşte Ver-
deţ . Şi operatorul televiziuni i continuă: „Pla-
sasem aparatele în punctele cele mai înalte
ale Hei, de-am fi avut unul joS, în mul-
pieţ i i.

~atrJ:~ ~°ol~:=ţ~m~~~~- aog:~l:;.ed:"~ ţime... ln jurul orei

televiziune de a înregistra, in direct, filmul
.tdevârului . AJ curajulu i civic. Istoria .la scara
tKtu pe unu.
Operatori ai carului de reportaj, Mihai
8ft"'ht1 ~1 Claudiu Slavu, 'impreu n ă cu un g rup
d~ t•~hi"ici on t; au lransrhis ore tn ş rr even i·
menlele. Un alt operator de la televiziune, Mt-
n:ti G idmceanu alături de mu lţi alţi confrat1
de la studiourile Sahia ş i Bucuresti, studen\1•
tragă in
18. teroriştii încep să
din subsolurile c.c.-ului sau
mulţime ,
apărind la cite o fereastră, cu armele lor teri-
bile, cu lunetă, silenţioase or cu simulatoare
-de zgomot. Armata răspunde, dar civilii tre-
buiesc protejaţi, spaţiul e golit, din cînd i n
cind, pentru a fi pregătit de luptă . Dar mulţ i­
mea nu se teme, revine, nu părăseşte p i aţa .
Trăgeam şi noi ... pe peliculă , filmam cu fre-
nezie, reflectoarele măturau pi aţa, trasoarele
fulQO'ău întunericul. lnregistram de sus, apoi

A sunat ora adevăruh"
Despre revoluţ ia care ne-a scăpat de cea
mai cruntă dictatură a secolului. s-a spus: un
m1racol. Despre televiziunea care a ·transmis
pentru prima dată in lume, in direct, o revo-
luţie, permiţînd astfel ca prin satelit întreaga
planetă s-o urmărească cu sufletul la gură ,
s-a scris: o televiziune-erou. Ar merita pre-
miul Nobel! · rect încă un mitin g-mascaradă , miting regizat
Pină in aceste zile la care cei mai virstnic1
nici nu mai indrăzneau sa spere, revista ,..Ci-
nema" nu avea voie să se ocupe de activita-
tea confraţilor noştri. reporteri tv. Tot ce
,.concura" imaginea marelui ecran părea. in
mentalitatea cenzorilor, un inamic de tinut la
distanţă. Făcut inofensiv prin tăcere. Şi aşa
ucideam, tăcind.. Ne bucurăm să putem de-
dica acum acesror bravi ostaşi ai imaginii ·
care, sub ploia de gloanţe nu şi-au parăsit
posturile pentru ca noi să aflăm adevărul - în
sfirşit numai adevărul despre noi inşine ş i
ceilalţi - citeva pagini de admiraţie. De res·
pect pentru nobila profesie, reporter.
Redau pe scurt numai citeva fragmente
(restul in numerele viitoare) din discuţiile cu
operatorii şi reporterii cate s-au aflat in acele
zile şi nopti de foc in linia intii a transm1sit-
lor.
i n dimineaţa de 23 decembrie se gr ă- .
bea să ajungă la locul de muncă să-ş1
prelucreze benzile de sunet proaspa t
· inreg islrate. Mai avea de făcut ciţiva
Un car printre tancuri p aşi, numai citeva trepte ale staţiei de
metrou ii despărţeau de televiziune.
Deasupra, teroriştii declanşaseră un
nou tir ucigaş. Glonţul de vidia nu l-a
cruţat, s-a înfipt în timpla colegului
nostru, atît de vesel, de spiritual, de mi-
21 decembrie 11189. Carul de reportaj al te-
leviziunii se afla în p '1 a ţa palatului comandat nunat profesionist. Acasă l-au aşteptat
de oficiaiităţile ceauş iste sa t ransmită în di- zadarnic soţia şi copila. Pe Dan Dr-sio-
mlrncu nici noi, colegii lu~ nu-l VOfTI
ca să acopere din nou, cu minciuni şi justitt- putea uita niciodată.
eări jalnice, realitatea Realitatea cutremură­
toare despre masacrul de la Tim i şoara. Dar
ţara aflase. Ţara ştia Ţara nu mai era dis-
pusă să rabde crima Ţara se a.duna din toate ·
colţurile, revărsindu-se într-un _
fluviu nelin iştit
ce nu mai putea fi stavdd cU bastoane de
cauciuc, cu gaze lacrimogen e! ş i ordine rep e-
zite dîn balconul c.c - ului: „Potolîţi-vă! îm-
prăştiaţi-vă! ' . Oamen1 1, se mi şcau, lăsau „porr
treteie·· baltă şi in loc de aplauze pentru ter-
tipurile dictatorului. care, speriat, vroia să
arunce pomană - 10 lei percetăţean , gratifi-
caţie de Anul Nou - încep flu1eratunle hu1-
du1elile. Strigătele: „Vrem libertate' Vrem
piine!" _
.Pasarelele pe care erau instalate aparatele
de filmat se clatina sub presiunea mulţim i i .
Imaginea de pe micul ecran trepidează, ca

14

https://biblioteca-digitala.ro
I in lume o revolutie
'
se transmite În direct
I
ne liram pe burtă spre carul televiziunii, ~nta
~~âd:e~r~~i~~?;e,Cc~[;',!ad~1:i;,ie'alna f~;:,~i~i~
mării nici nu realizam pericolul. Ne trăgeam
puţin sufletul şi o porneam din nou, uneori
să ltaţipe braţe de tineri ca să ajungem îna-
poi pe pasare-le Miinile se încleştau pe ao•
rat~ eram istoviţ i. Ciţiva ţineri s-au oferit să
ne ajute. dar habar n-aveau cum se mane--
vreaza aparatul. „Vezi acolo, în dreapta-o ma-
neta. Apasă" . „Nu pot s-o deblochez. Gata.
Am reuşit. Acum ce mai fac?" „Lărgeşte pu-
ţin , deschide imaginea". Instructaj ad-hoc,
originală lecţie de operatorie pe baricadă . Ti-
nerii invăţau d in mers să f ilmeze, aşa cum in--
văţau - multi cu preţul vieţii - să facă reve>-
luţia " .
Ole, ole, ole
Întrerup relatarea din· piata t,?alatulu1 c~ să
aflu - montaj paralel - ce se intimpla in
acele ore in sediul teleV1z1umi. Partener de
c onvorbire, cunoscutul operator Ovidi u
Drugă.
„ ln dimineaţa de 22. în televiziune se aş­
tepta comunicatul oficial. După ce s-a anun-
ţat ..sinuciderea" generalului Mîlea şi s-a de-
clarat starea de necesitate în toată ţara, am
fost consemnaţi in sediu. Din blocul turn au-
zeam însă murmurul mulţ i mii ce se îndrepta
spre televiziune. Grupuri lot mai numeroase
veneau pe jos sau pe basculante, tineri în
tancuri şi maş i ni amfibii, cu flori, se imbrăţî­
şau cu ostaşii şi cintau fericiţi : ole, ole,
ceauş.eseu nu mai et'' Paza televiziunii a fra-
ternizat cu reve>tuţionar i i şi i-a lăsat pe tineri
să pătrundă în curtea televiziunii.
La secţia noastră de imagine era mare fier-
bere. Nu aveam aparate, pelicula era încu-
i ată, nu se dădeau decit cu bon din partea
administraţiei, camere video erau extrem de
puţine , iar „ Betacamuri" speciale erau desti-
nate numai filmărilor oficiale. Am holărit pe
loc, cu toţii , să forţăm dulapurile, să l uăm ce
peli culă am mai găsi t , ne-am ajutat şi cu cea
eco nomisita de noi, cu c11eva aparate perso-
na1e - ŞÎ am ieşit l a filmare. Un inginer ŞI UO
tehnician au scos camerele lor video şi au fil-
mat de pe terasă mulţimea ce pătrundea în
clădire. Operatorii Aurel Aldea, Cătăl i n Câ-
toiu. Adrian Valentin inregistrau primele ima-
gini cu cei care au intrat în emisie, sa vor-
~:~:.· ~i~oiT~~~ai~~:şiÎ~f~e:~~ţ~r~;~ti,
sosirea pe un tanc a lui Ion Caram1tru. Mir-
cea Dinescu, Sergiu Nicolaescu. şi cuvintele
lor despre libertate, increderea în victoria re-
voluţiei, i ndemnul la calm şi ordine, vital în
acele momente. Cei ' care n-au putut pune
mina pe un aparat să îasâ i n stradă au primit
arme de apărare a sădiului . Dar noi tinjeam
după arma noastra, adevărat ă, cu tragere mai
https://biblioteca-digitala.ro
lungă, p~lf! vreme. l'!'aginea:mărt~rie. Ar fi ,
!rebuii sa lom prezent• pretutindeni unde se
:i~~acf~ ~~l:.":ii ~~~ ~~1~1 ~~~~1~r~::;~ 1
0 iască, m-am stăpînit ş i am continuat sa
ne. Unul, fi lmotecarul Mihai Boangiu a fost
grav răn it în timp ce apăra clădirea, alături de1
ostaşi. Un glonţ cu cap de vidia t-a sfirtecat
gura şi maxilarul, ·a scăpat ca prin minune cu
viaţă. Altul, Dan Dragomirescu, a căzui la doi
paşi de televiziune, împuşcat în cap, tot de
un glonte al teroriştilor.
Cinste lor, eroilor noştri! Nu-i vom uita.
Foc continuu : studioul patru
La pupitrul de regie al primului studio m -
trat in transmisie in timpul revoluţiEH, stu·
dioul patru, se aflau in acele momente Dan
Necşulea ş i Olimpi a Arghir. Operatori de
emisie: Sorin. Popa, Bebe Bădescu, Ion Ch i-
sariu (ultimul a murit de un atac de cord i n
urma multor zeci de ore de transmisie non
stop)- Nimeni nu şi·a părăsit postul in acele
dramatice zile şi '!'ai ales nopţi, cind asupra
televiziunii şi radioului erau îndreptate tiruri
necruţătoare. Redactoru/ de serviciu la tele-
foanele ce zbirniiau continuu, stabilind legă·
tura cu ţara, cu statul maj or, cu unităţile mili-
tare - telefoanele ce aveau să ;ntre in memo·
ria colectiva pentru marele sprijin dat revolu·
ţie1, "numerele 33.07.71, 33.71.22 supraso/1ci-
tate - deci redactorul-dispecer al celor mai
incordate momente a fost Lucia Hossu·Lo n-
gm: . „Doriţi să vedeţ i cum arată uşa de fier a
„ Prin sufletul ş i creierul meu au trecut sute
ş1 sute de chemâri în nopţile acetea de coş­
mar cind teror i şti i atacau de pretutindeni. FCJ-
ceam legătura Frontului Salvarii cu ţara. Le-
gâtura cu statul major care dirija forţele. De-
venisem operativi, ef ~ enţi . Dar nu ştiam ca,
multe din convorbirile noa~tre erau intercep-
tate de terori şt i i care ne infiltrau ştiri false,
derutante, menite să risipească forţele arma-
tei, să semene neîncredere, pan i că . Cum să fî
ştiut sâ deosebim adevă ru l de ştirea minct.-
noasă? S-a născut atunci în noi o forţă ter i-
bilă . lncepeam să. simţim diferenţa dintre
apelul omenesc sincer. cutremurator, şi si-
mularea lui. Aşa cum la armele lor aducă­
toare de groază terori şt i i dispuneau de s1mu~
latoare de poz i ţ i i. Telefoanele sunau conti-
nuu. Ni se cereau ajutoare urgente de la Oto-
peni, de la Muzeul de artă, apeluri disperate
din Sibiu , îndemnuri ca populaţia să iasă din
case ş i să apere punctel e strategice ale revo-
luţiei . Crainicii nu mai conteneau cu ştirile ,
transmiteau non stop. Nici nu puteau i eş i din
studiou. Se tragea de pretutindeni, din holu-
rile telev iziunii ră mase pe întuneric, de pe te-
rase, de la etajeJe unde se in fi ltraseră tera--
rişt i. Ne odihneam foarte puţi n , pe rinei, pe
saltelele aduse în studiou, ne era sete, nu
aveam apa, ţevile erau sparte de gloanţe ,
inundasera subsolut, rezistam pinâ venea apa
mineral ă. Mincare aveam, adusă de oameni,
dar ne era teama sa ne atingem de ea, afl a-
sem cum au fost otrăviţi ciţiva copii, în gura
metroului de lingă televiziune, de n i şte bâtri·
ne1 „binevoitori". Cită ticăloşie! la un mo -
ment dat, la unul din zguduitoarele apeluri
ale Sibiului ce ne cerea cu disperare aju -
toare, n-am mai rezistat şi am Izbucn it i n
plins. Dar cum n-avea cine să mi înlocu-
preiau şti rile. Colegii mei de la ima9ine ii fil-
mau pe cei ce vroiau să ia cuvintul m numel'e.
revoluţiei , dar erau şî unii veniţi doar în nu-
mele lor, al intereselor lor personale. Şi aici
se strecurau impostorii. Şi pe ei învăţam a-i
deosAbi de cei cinstiţi şi curaţi. Carul dirl
~~~u;r;.:~!u ~e n~,ă~u:~i':ut~~ni~~lni':~:~l
1
c.c.-ului, de la Muzeul de artă. Piaţa era eva-
cuatâ, dar tinerii reveneau fără teamă apă ­
rînd-o cu piepturile goale. Tot timpul de la o
ţereastră, o mină flutura steagul revoiuţ i ei .
Im bărbătind ." .
Unul d intre tinerii operatori din emisie, So-
rin Popa adaugă : .Şti ţi cum s-a ajuns la g<>-
nericul Tetwlziune• Romină Uberi? O voce
dintre tineri i care voiau să intre în platou, ne
striga: Vrem să vorbim şi noi pentru că telev 1·
ziunea e acum liberă .'' Am propus colegilor
mei ş i s-a bătut pe loc la maş i na de titrat li-
tere noul generic. L-aş fi scris şi eu dar nu
puteam lăsa camera din mină . Şi n-am l ă ·
sat-o pi nă nu ne-au venit ş i ceilalţi colegi."
O uşa de o mie de dolari
studioului patru? mă întreabă cineva. Veni\1
cu mine". Parcurg holurile televiziunii cu
geamuri sparte, altele pe cate ae a fi înlocu-
ite, trec prin depozitele de decoruri transfor-
mate în dormitoare pentru ostaşi, cu punctele
de prim ajutor, cu lăz i de medicamente şi de
conserve, lăzi stivuite d&-a lungul culoarelor.
Lingă decorul unei feerii de noapte de iarna ,
pentru filmarea programului de revelion (care
n-a mai avut loc) uşa studioului patru adusa
aici ca relicvă, pare o sculptură savant ciuru-
i tă, glonţ lingă glonţ , dantelări e de fier pregă­
t i tă parcă să fîe expusă într-un modern mu-
zeu in aer liber. „ Un ziarist american n~a
oferit pe ea o mie de dolari" îm i spune un r~
porter. Nu ne-am indurat s-o înstrăinăm .
Face parte d in istoria Televiz îunii Române Li-
bere. Din istoria Rev°'utiei scrisâ cu si nge.
Nu are pret. E patrimoniul nostru de suflet'".
Cei care sprijină uşa grea ca sâ putem fo-
tografia sînt electricienii staţiei de întreţinere
a curentului. „Să scr i eţi şi despre noi, ne
toagă Heracle Nicolae. Despre toţi colegii
mei: Nicolae Prodanciuc, Gheorghe Luca,
Marin Safta. Ion Iordan, Emil Gădeanu , Ma-
rian Ilie. Constantin Tănase. Am stat cu toţii
zi şi noapte sa asigurăm energia necesara
transmisiilor. La o cadere de tensiune emisi a
s-ar fi întrerupt. Şi oamenii vroiau să cu -
noasc ă adevărul . Trebuiau să cunoască ade-
vărul despre Revoluţ i a n°!'stra."
Consemnări de Alice MĂNCJIU
Foto: Liviu 8ojlClan ;1 Cililln Po!MKU
Si biu 1989
1S
 CINE RAMA

Proşkin de un lost deţinut politic care a
suferit pe nedrept în timpul teroârei stali-
niste şi care reuşeşte să extermina o în-
treagă bandă de răufăcători de drept co-
mun), publicul aşteaptă personaje cin-
stite, îndrăzneţe, înzestrate cu nobleţe su-
flet e ască. Or, dacă un personaj imaginar
ar fi lichidat un grup de sceleraţi ab-
stracţi efectul ar fi fost cu totul altul. în
cazul Verii celei reci, memoria colectivă a
poporului, durerea comună resimţită încă
din acea epoca îngrozitciare a cultuTuT
personalităţii, au funcţionat ...
Trebuie oare să ne mirăm că cei mai
mulţi dintre spectatori l-au ales ca inter·
pret preferat pe Valeri Priemihov, inter-
pretul rolului din acest film? El a fost de-
cretat drept cel mai bun actor al anului
1989. Natalia Ne11oda, interpreta Micuţei
Vera, a folii şi ea aleasă drept cea mai
buna actriţa a anului 1989. Filmul în care
joacă ea evocă o adevărată catastrofă so-
cială : coroziunea morală a societăţii
~~:;:t~j ~:r~~~es~ ~~:'!:~~-aîno~~~~:
tarea Nataliei Nagoda, Vera este persona- ·
jul cel mai pur din acest film şi publicul ii
resimte ca atare şi aceasta, în ciuda unor
exhibiţionisme şi a independenţei ei aro-
gante. Vera nu întrevede nici o ieşire din
vis mărturisit încă acum cîtiva· ani pe cind
so afla ca invitat la festivalul de la Vene-
ţia . El speră să înceapă curînd filmările în
lagună.
Echipa dominaţa de lemei
Comedia Ruth, logodnice diavolului are
în frunte pe Meryl Streep alături de Ro-
seanna Barr şi Linda Hunt. Regia acestei
comedii cinematografice t-a fost încredin-
ţată tot unei femei, Suzan Seidelman . S-a
filmat timp de ~iteva luni la New York,
Long lsland şi New Jersey. Membrii echi-
pei de filmare au declarat presei ca s-a
lucrat mai multe luni, ritmul a fost infer-
nal . iar atmosfera era de urgenţă, duri-
tate.
Autor total
Oe fapt este vorba despre o autoare to-
tală căci persoana în cauză este Monica
Vltti care şi-a făcut debutul în această ca-
litate cu filmul Scendelo Segreto (mai
est e oare nevoie de traducere?). Monica
1

impas, ea este obosită de atîtea minciuni,
de morala dublă care funcţionează. de
meschinele probleme ale existenţei coti-
diene. Şi prin toate acestea ea este o
eroină tipică a actualităţii. Tinăra inter-
pretă a relevat, printr-o durere acută şi cu
multă vibraţie, drama unei întregi genera-
ţi i . Ea a ştiut să dea glas agitaţiei ac!)Ste1
victime a timpului său, un timp care n-a
îngăduit oamenilor să se recupereze.
v;..N:~·~~ă· ~=9~%;e,,~n~'f;~~·•.'.'!,~!~:
Cinema" nr. 12-111990.
Vocile lun11
Noul film al lui Federico Fellini - Vo-
cile lunii - este gata. A avut nevoie de
15 săptămîni de filmare. (POV<!Slea ii
apartine lui Ermanno Carazzoni) . ln roiu-
rile principale apar Roberto Benîgni con-
siderat cel mai bun actor al anului 1988 şi
Paolo Villagio.
ln sfirşit, Federico Fellini îşi va re illlza
visul de a face un film şi despre Veneţia .
Vitti este scenaristă , interpretj. şi regi-
zoare iar filmările s-au desfăşurat la
Roma.
Octogenarul
Douglas Fairbanks jr. a împlinit 80 de
ani cu care ocazie a fost sărbătorit la
„ New York Metropolitan Museum". Fair-
banks s-a adresat publicului vorbind des-
pre cariera sa actoricească. Cu acelaşi
prilej el a prezentat, in decurs de mai
multe şedinţe, şi citeva dintre filmele sale
intre care Cetherln• cea Mere (din 1939)
unde o are ca parteneră pe Elizabeth
Bergner. Totodată Fairbanks a îngri1it şi
prezentat un documentar de televiziune
consacrat realizatorului de mare succes
ş i faţă de care el avea o adevărată ven&-
raţie, Frank Capra, ca şi Rilei Haywort.h
ahituri de care a jucat în 1940 într-un film
inspirat din lumea Broadway-ului.

- Cei mai buni actori ai anului Natalia

Filmele anului 89
...Revista „Ecranul sovietic" şi·-a respectat
tradiţia şi a organizat sondajul privitor la
filmele anului. Au fost distribuite printre
spectatori şi colectate apoi 30 054 formu-
lare ale sondajului. Filmele preferate în
1989 au fost următoarele:
- producţia sovietică : 1. V•• cea rece
~~~..!.~~~r. ~i.!.:'(ş?~~·~;
mlurul cum a apărut pe afişele noastry.
n.n.); 6. Zece negri mititel 7. Pflttit„• ut-
Negodll şi Veltrl Prlemlhov (URSS); pre-
cum şi Jeaalce unge şi Jack Nlchol•DP
(U.S.A.).
Odată cu publicarea acestui „top" re-
dacţ i a a invitat pe criticul de film P1otr
Cerniav să-l comenteze. Reticent la înce-
put, criticul s-a justificat prin aceea că şi
el este un spectator care îşi are preferin-
ţele, simpatiile şi antipatiile lui şi că i-ar fi
greu să-i judece pe alţii. •
Consultînd cu mare atenţie listele, criti-
cul s-a lăsat convins, totuşi , spunînd, aşa
cum sună o replică din S.crili~ul lui An-
drei Tarkovski, ,,dacă uzi multă vreme ş i
cu răbdare un copac uscat, pină la urmă

-
teti pentru Ileul; 8. Prietenul. 9. Veg•
bonzii .,legell"; 1O. Dregi Elene Sergh•
- producţia ţărilor socialiste: 1) Dre-
goate lnllmplitoere (Cehoslovacia); 2)
Alo, tul (Iugoslavia); 3. Mlaterul din atrii·
vechiul pod (coproducţie ceho-iugos-
lavă). 4). Cei cinel nedeapirjill (Cehoslo-
vacia); 5. Biiejendrul cu clin• lui mere
•i negru (Cehoslovacia).
- producţia occidentală : 1. Zbor ele•
aupra unul cuib de cuci (U.S.A.); 2. Fug•
rll . (Franţa); 3. Crocodilul Dunclee (Aus-
tralia); 4. Amecleua (U.S.A.); 5. Scurtcir-
cuit (U.S.A.).
se umple de flori. Noi criticii scriem arti-
cole, cărti. ţinem conferinţe despre ci-
nema, consacrăm artei noastre preferate
emisiuni la televiziune şi toate astea pen-
tru a influenţa cumva atitudinea faţă de
cinema . şi a face ca el să fie privit ca un
spectacol edificator. în acelaşi timp însă
credem prea puţin că opin_iile criticilor şi
cele ale marelui public coincid şi că ma-
sele ar prefera un cinema 90rios ... Spre
miquea şi marea mea bucurie însă filmele
aflate ş i pe lista mea se plasează tot în
primele locuri ale maratonului '89 organi-
zat de „Ecranul sovietic"'. Y•• cea rece a
lui 1953 al lui Alexander Proşkin este un
lider necontestat. Acest film este urmat
de Mlcut• Vera a lui Vasili .Piciul, c el mai
senzaţional film al stagiunii, ponegrit de
bigoţî şi filistini, dar primit cu mult inte-
res de către spctatorii inteligenţi şi consi-
derat drept o confesiune tragică. Cel&-
lalte filme care se înscriu printre cele
cinci clasate, Rlacul, Mă chefltrli Arlechin
şi Cqmlur• sint demne de acest palma-
res . ln acelaşi timp se distinge cu toată ·
claritatea următoarea tendinţă : fiecare din
filmele care au e moţ io nat marele public
a dezvăluit fenomene despre care altădată
nu puteai vorbi cu glas tare. Ateste opere
propun un nivel inedit de sinceritate, un
nivel de neimaginat acum cinci sau şase
ani ...
Sondajul „ Ecranului sovietic" a consti-
tuit întotdeauna o oglindă a nevoilor spi-
rituale resimţite de societate. Or fenome-
nele vieţii sociale cer o interpretare multi-
formă. Foamea de adevăr , oricît de mare
ar fi ea, n-ar fi putut deveni un impuls su-
ficient de puternic pentru o „îngenun- Hallyday jr.
chere a maselor" în faţa cutărui sau cutii-
rui film. Succesul Verii cefei recl •• se ex- adică David
plică în mod indiscutabil prin subiectul şi a • Estelle
foarte tensionat ca şi prin dorinţa marelu i
public de a cunoaşte eroi de o forţă su- (viitoare actriti
praomenească (este vorba în filmul lui IÎ ea)

https://biblioteca-digitala.ro

Ion- Fiscutean u:
M-am hotărit să lucrez
doar cu
regizori buni
si
'
foarte buni
-S t1maţi călaton, echip~jul vă ureaza
bun sosit la bordul aeronavei. ln vederea de·
co lării, vă rugăm
sâ va legaţi centunle de si-
guranţă. Peste aproximativ 50 de mmutv"
vom ateriza pe aeroportul Băneasa din Bucu-
reş ti. „ Sigur, chiar şi mai puţ i n tinerii actori - aşa
Privind prin hublou atmosfera aaturată de
stele, „constelatii" terestre 11 concurentă cu
llflrll bollii cereftl, rel•c traiedul călătoriei
de 48 de ore la Tirgu Mur"': pe scena Natlo-
nalulul, un spectacol ln premieră, a doua zl,
lntllnirea cu protagonistul, Ion Fiacuteanu, în
teatru Interpret a peste 40 de peraonaje in
majoritate principale, in cinema figurinei pe
genericele a 8 !Ume, de 3 ori cu partituri de
prim plan.
- Actorii din provinci e sint mai vitreg i ţi de
soarta: O data pentru ca sint mai greu de cu-
noscut. in al doilea rind pentru ca distanţe l e
nu sînt de ignorat. Chiar daca au fost pe-
rioade cînd trăiam cu senzaţia ca m-am nas-
cut pe tren, sau direct din scena treceam la
volan, pe cit mi-a fost posibil. am cau 1a: &ă
nu fac greutăţi echipei de filmare şi sa f11J t.. u
1r.==•IÎllll
rect şi punctual. _ .
Eu zic desp~e mine că sînt actor nu de, c1
din provincie. ln general, actorii de provin cie
se plafonează pentru că n-are cine sâ scuture
praful de pe ei, pentru că si nt într-o prea
strînsă relaţie cu regizori şi piese proaste ş i
devin lesne cabotin i. Am detestat întotdeauna
simplele treceri prin scena. Am refuzat să-m i
cobor stacheta. Gheorghe Harag avea obi-
ceiul să mă întrebe din timp în timp: Cum
stai cu talentul? Şi eu ii răspun~eam pe ace--
laşi ton : Depinde cine- ntreabâ! ln momentele
de cumpănă , scriu acasă , la Bistriţa , să-mi
mai trimită un vagon de talent. Şi unde nu se
înghesuie şi colegii la descărcat!... M-am am-
biţionat să fac chiar şi acele roturi la care am
fost obligat mai bine aecît pe cele dorite. Nu
de alta , dar sa dejoc clevetirile de genul „o
să-şi rupă gîtU:, Fiscu!" Cei care au plăcerea
de a pune beţigaşe în rotiţe, nu ma cunosc
încă. :sint de nejnfrintl Serios vorbind, în me-
seria noastră. un psihic şubred înseamnă fali-
ment artistic asigurat. Cind actorul începe să
nu mai aibă încredere în el, cînd, nejuci nd,
încet , încet, acumulează sentimentul ridicolu-
lui, nu mai poate să se dezlănţuie. nu mai e
capabil să creeze.
Ion fisculeanu a fost 1culit de o astfel de
experlentă. La a_,aolvlrea lnatitutului, Intri in
trupa de la Piatra Neamt. în perioada celei de
a doua coagulări ca rampă de lansare a tine-
relor talente. Două apectacole par aă-1 mar-
cheze evoluţia. „Atarâ-i vopsit gardu ', inâun-
tru-i leopardu " fn regi• lui Ion Coj•, c•e-1
aduce primul premiu de Interpretare, ,1 „Ar-
den din Feversham " ln viziunea lui Andrei
Şerban. Un clown acrobat fi un bandit de ev
mediu antrenat lnlr-o arlechlnladă ce orchea
trează efecte comice ,1 terifiante lntr-o halu-
cinantă concentrare, lntr-o fOC„tă descit u
..,re a tensiunii dramatice. I se remarcă su
ptetea fluxului emotlonal, extraordinara capa-
citate de relevare deopotrivă a opacililli de
ratlune ,1 a denaltălli de glnd artialic. Treclnd
munţii, la Tirgu Murttf, are ocazia în „ Dansul
sergentului Mu:şgrave " 1ă deprindă - Ue ,1
mediat (de Radu PenciulescuQ - c~eva din
preceptele de ta . Uving Theater" c•e convin
de minune peraonatililli oale: ,.agresarea" pu-
blicului cu atirl contradictorii, la 1111tlpoclul
tradltlonalului teatru psihologic, lntr-o fur-
tună de sen211tll, violente ,1 poetice totodată .
Poezia aordldulul, poezia atupidltitll. poezia
c1111dorll„. Cu Incisivitate ,1 ging6'1e, avea u
anlme ln premieră absoluli un .furios" !rusi,
clar de un fermecător li[ism. Va juca apoi
aub bagheta lui Harag. ln regia lui Dan Micu
•i
izbulefle metafora scenici a echUibrulul din-
tre nebunie •i lntetepclune. tar ln raza apara-
tului de filmat se va lnlllnl cu Grigore, camio-
nagiul din Fructe de padure, filmul în care
ACTORII
Alexandru Talo• 1... distribuit cunosclndu-1
amplitudinea ln vioare şi generozitate, din-
colo de meschinăria colldl1111ă a personajului.
- A fost, în cinema, primul meu rol
în seamă. Tot un fel de derbedeu cu suflet
curat, şi in care - zif eu - exista şi un pi c
de Fiscu! Am un ritm biologic ciudat, anor-
mal - s-ar putea spune dacă tinem cont de
precipitarea ideilor, a trăirilor. Asta-i sursa fi-
rescului pe care eu mi l-am tot exploatat şi
pe_ care sper că încă ii mai posed.
lnvată textui - mă tot indemna Daneliuc,
la prima noastră. intîlnire, la Glluando. Se lu-
cra în priza directă şi nu mă putea .,prinde".
Dar mie nu-mi era uşor pentru că , spre deo--
sebire de Iordache, care avea de spus cu o
voce bine gindită doar da şi nu, eu aveam
monoloage. l-am şi spus în glumă : Unde apar
eu, tu dispari! De fapt, Iordache era extraor-
dinar şi în cadru şi în afară! Camera de luat
vederi nu m-a complexat, aşa cum nu ma in-
comodeaza nici luminile, nici a gi taţ i a platou-
lui. Iar la post sincron nu pot sa zic ca am
reacţii de respingere. O senzaţ i e deos e bi tă
am încercat doar la premiera de la „ Patria"
cu acelaşi Glissando, cirid s-a aplaudat la
secvenţa reciţării poeziei lui Verlaine cu into-
naţie de copil. Oe pe scenă mai înfruntasem
aplauzele unei săli, dar acum, fiind eu insumi
ş 1 în sală şi pe ecran, am .avut un fel de şoc!
Apropo de sensibilitatea actorului! Trebuie
;ti ea m enajată! În generat, am un stil dinamic
https://biblioteca-digitala.ro
NOŞTRI
ş 1 franc. Sint ş i rabdâtor,
dar nu suport sâ se
ţipe la mine. Pentru că
tor ··. O data a ţipat
atunci devin „pluti-
Daneliuc la mine.
Aproape reflex , m-am întors cu spatele ş1
n-am mai m i şcat. S-a i ntimplat ceva? - m-a
întrebat. Am raspuns : Nu, dar se putea int im-
pia!
-
zantă,
Dacă in •tructura discontinuă, reflectori-
a Glissando-ului, profilul prietenului
~~ ~·g~~!~~:i~·:::z:::r::;;i..::~c~~n:.:.i;:
zală de Jnapetenta pentru trăirea lăuntrică, de
vidul aulletesc, în schimb figura lui Trlf1111 are
ascendent ln plan moral l•li de cea a lui Ia-
cob, eroul principal care coboară
una treptele dezagregării um1111e,
unui sentiment degradant - teama, in vreme
ce tovarătul său de
minimă demnitate -
munci se lndirjeşte ln
hazul de necaz.
- în polida condiţii lor grele de lucru, rolul
mi-a placul ş i chiar l-am considerat rol prin-
cipal. Fara sa iau în cons i deraţ i e gradul de
dificultate, fani să mă suspectez de... mer-
cantilism! Pe Oaneliuc ii apreciez pentru forţa
pe care o âre de a se sacrifica pentru strălu­
cirea filmului . Pentru că el este, în materie de
artă , un sportiv. Renunţă la orice ca sa elabo-
reze m i nuţios fiecare cadru. Intre actor şi re-
gizor trebuie să existe înţelegere şi comuni-
care. Poate că tocmai dm prea multâ dragos-
te de cinema n-am tacut eu film 20 de ani.
Ce rost au prestări de genul acelui ceapist
Vătui în care m ă pot .,improviza" oricind pen-
tru că prea cunosc tipul translat tale quale pe
ecran?! ~ gradat. lata-m~ cantonat la magazie, într-un
ca mine - doresc sâ-şi pună talentul la con-
curs. Dar, oare, are rost să mai dau eu
pro be ? Oe altfel, m-am hotârit: am să lucrez
doar cu regizori buni ş î foarte buni! Şi daca
in teatru am avut parte, cine ştie ...
Într-adevăr, alte citeva spectacole de refe-
rinţăale uith!'elor stagiuni ii apartin fi lui Jon
Flacuteenu. Jn regla lui Dan Alecaandrescu,
printr-o crea11e de subtil rafinament, premiera
absolută cu „Noaptea cabotinilor" de Romu-
lus Guga, cH fi recenta montare în cheia de-
rizoriului a „Raţei sălbatice•· in care trist-Iro-
nicul doctor Relllng pare a se ldenlifica cu
îna6'1 conştllnta lbse'!_lani avertizlnd asupra
tembelismului gregar. ln viziunea regizorală
regretatului Gheorghe Harag, ,,A murit Taret-
kinr· de A. Suhovo-Kobilln, printr-o vtrulenli,
zguduitoare satiră, fi, nu ln ultimul rinei, .u-
vada cu vi,lni" prin sadica, diabolica rapaci-
tate a Inteligentului Lopahln, 1pecul1111t şi
profitor lări scrupule, cu volupt1tea devorării
lucide a celor din jur, condllle a propriei par-
veniri.
- Ş i în teatru şi in film,
perioada pregatmi
te solicită la maximum.Ab ia cind rolu l e
gata, întregul sistem psiho-fizit? se relaxeaz ă.
La cinema fiind vorba de un timp extrem Qe
de luat
scurt şi concentrarea ~te mai i':'t~n~ .. ln
teatru, în schimb, travaliul este mai ~hmuitor
ş1 nici chiar reprezentaţiile cu acelaşi spept&;-
col nu pot fi egale unele cu altele. Oe ob1ce1,
eu vegetez mult în repetiţii şi sint. ultif!1ul gat~
la premieră . Gheorghe Harag m1-a zis odata
ca am aţipit în rol. Era VC?fba de „ L:ivada~ c~r~
venea dupa Glissando ş1 unde chiar ma . din-
jase discret şi elegant - cum doar el
spre o similitudine a personajelor. Decorul,
lumina şi un accesonu - bastonul - aveau
să-mi fixeze, în ultimul moment, individualita-
tea eroului cehovian aşa cum - probabil -
maestrul o visase în acest cintec de lebâda al
sau.
Jmpunind prin tragism, 1muzlnd prin gro-
tesc, dlslmulind sau "'rjind, inghetat ln orgo-
~~o;i~~ţle~~~a:;l~.i~r:,~:J~e,P~~~Y~a~x~=~~
..... Implicat cu inepuizabila aa vervă
destinul scenic al lui Ştefan cel Mare, Ţep"'
aau Clo,ca, relnventinclu-1 pe Nae Glrlmea
nu Pristanda, fiind Orgon, XX sau Svejk,
Trlnculo aau Bol11119iu, carieristu! din „Tră­
sur• la seară„, cea mai recentă premieră
pe acena tlrgumur~eani unde Joacă (cu ex-
«s>tla unul scurt popas la BrllfOV) de ani de
zlle.
- M1-a trebuit multa voinţa ,,sa imblîn-
z&sc " textul lui Mihai lspirescu, sa execut
adevarate slalomuri printre replicile care-mi
ofereau toarte puţine supape fiind anuTfle sa·
tu rate de locuri comune ,Jozincarde". ln d e~
rnenţa sa de a avansa pe scara ierarhica, za-
b~ucul ăsta seamana oarecum cu Lopah1n.
D eşi singurul lucru care-i leagă e doar tem -
peramentul. Pe care încerc sa-I ajung, sa-I
stapinesc, sa-I strunesc ca să nu nasca doar
o simplâ, transparentă c aricatura. Cînd ta-
ceam pe clownul la Piatra, zburam la 25
metri ca Tarzan în jungla ... Degradarea fizica
î naj ntează cu neruşinare! Ş1 nu vine nici un
fel de rol mare care să ma oblige la ... absti- ·
una cite
nenţă . De la o vîrsta. se mai lasă şi actorul la
datorită
voia întîmplârii. Da ' sa ştiţ i ca m-am hotarit
sa JOC ping-pong cu gemenii mei! Şi eu ma
ţin de cuvint! Ehe, nu-mi era aşa greu cind
eram
(sic)!
tinăra (sic), frumoasa (sic) şi subţire
Trebuie mentlonat că· ln dialogul noatru
1-au lnainuat multe glume şi vorbe de duh, J-
nind de jovialitatea fruală a interlocutorului,
care are ,1 obiceiul acesta: să se autopersi-
fleze„. la· lemlninlll
- Întllnlrea noastră nu se poate termina
lără mărturlairea de căpitii: cum v-atl holărtt
pentru profesia de actor?
- Dintr-o ...greşeală . Pe la 17-18 am
eram şef la serviciul „muncă ş i salarii" şi, sa-
virş ind eu o prostie în cadrul gravelor pro-
bleme ce le-aveam de rezolvat , am fost retro-
depozit unde a'tteam însa un radio care mer-
gea continuu. Aşa am auzit un ariunţ cum c ă
urmează sâ se dea examene la IATC ş1 la
JSEP. N-am stat pe ginduri ş i-am batut la ma-
şma cite o hîrtie prin care solicitam să m i se
tr i mită infor!:flaţ i i suplimentare în legătura cu
admiterea. lntimplarea a facut să. primesc
raspuns doar de la IATC unde probele con-
stau din recitarea unei poezii, o lectura art1s ~
t 1că , o proba de dans, alta de auz muzical.
Cum eram „dănscireţ '' pe vremea aceea ş1 d in
şcoala ţineam minte „Luceafarul" ş i „Scrisoa-
rea III ", m-am pornit spre Bucureşt i. Somat
de comisie sâ citesc ceva ş 1 avi nd în buzunar .
pe Topîrceai::iu ş i Beniuc, carţile s-au deschis
singure la „ln jurul unui d i vorţ " ş i respectiv
a „ Destinul„. Mie i m1 viji1a capul ş1 membrii co-
misiei : „Hi. hi, hi şi ha. ha. ha! E un feno-
men!" Pare-se accentul meu ardelean şi bâ.-
naţean îi dăduse gata.
- Ca oă nu mal vorbim de debili
- Pină să mă dumiresc ce-am păţit , tre-
ceam ş i de etapa a doua „Cu o mie de cai
putere" învăţaţ i peste noapte. Şi-apuca -t e pe
urmă să colinzi bibliotecile. Ch it c ă şi
doamna Dinil Cocea, la clasa căre ~ a erarn,
mâ umplea de cârti să mă ,,sensibilizeze" la
lectura. Cu eforturi reunite, incet, intet, am
început să mă adun ş i eu. Dar abia cind. ma-
chiat de Jean Romaniţă, am facut un rol de
compoziţie în piesa lui Eduardo de FilipJ><l
„Minciuna are picioare lungi" , am început s~
cresc în proprii mei ochi. Sa mă convin g ca
am ceva de spus.
- Despre biografia dumneavoaatră ,.se-
ştia -
cretă" probabil mal multe amănunte se vor
afla ln romanul pe care mi-ati mărturlait că
atl lnceput aă-1 scrletl.
- v-am spus că am căpătat gustul de a
aşeza cuvintele pe foaia de hirtie în versuri
sau proză ritmată, dar n-am arătat multora
înce rcările mele. Iar cei care m-au citit , s-au
entuziasmat, dar mi-au· reproşat abundenţa
de ardelenisme la care eu , deocamdată, nu
mă hotărăsc să renunţ. Am in proiect un ro-
de joc in man despre copilul care am fost pînă la ieş t­
rea mea în lume ca actor. Deocamdată abia
. am ajuns la clasa a 7-a. Urmează să-i fac şi
liceul, să-l duc şi la teatru ... Povestite toate în
stilul Fiscu, în proza r i tmată !
a H
- Ritmată de idee.:.
- Stimaţi pasageri. am aterizat p e iieto.
portul Băneasa. Temperatura la sol, etc. Cu
speranţa ca v-am oierit o călil.torie plăcută , În
ambianta unui cer Înstelat, va donm În conti·
ouare o seară • plă !: uta .
Irina COROIU
P~ S. Discuţia aceasta cu „terib11istul Fis cu'
1
- performer al unui spectacol conceput de
tinarul regizor Tompa Gabor ca o anticipare
a evenimentelor din decembrie · ~ - este
datata oct ombrie '89.
Filmografie
) .~
N,1Kul la 19 no1tmb1111 1931
Ab.so:vent IATC, p1orn{l\1a 1962
Îo11e 1962 - 1968 acţ or la Teatrul llflt1tlulu1 d111 P1.tt1a
~ l'J niţ Din 1968 aclor al Tu 1rulu1 Nat1ooal din Tifgu Mur eş {in
slJyiumh1 1972 - 1913 ~pe sr:ena Tutrul111 01am;il1c. din
fh }ow)
198 1 - Stdt „ Îlui; 1983 - Fr.ctt dt pi411t; 1984
l mrsil ccN.'91M11; 1984 - GiissalWlt; 1984 - Aceutaţi circ.••
1ta•lt attru&aate; 1986 - O"' prn
Cillltltc i11 101i; 1988 - lacM.
..,.ii
llhifOStt; 1987 -
17
 =
li m
V III
dia
tante, întelegind prin aceasta creaţiile care.
p rm problematica sau factura lor, nu pot f1
tr ecute cu vederea; ele reprezintă - fie în
apoteoza unui stil, a unei viziuni, fie în pune-
rea lor în discuţie - o pledoarie pentru a
obliga spectatorul sâ se gindească la î ntrebă...
rile deceniului acestuia:
de o emoţie Ce-ţi taie răsuflareâ, film profund
ş i graţios cu m n-am văzut altul; Contractul
desenatorului (sau al plonulu~ în engleza
„draughtsman " avind şi sensul de pion pe ta-
Microbiştii
bla de şah) , cel mai bun film de Peter Gree-
naway din cele trei văzute pin3 acum : un dia-
log genial sprijinit de o extraordinară inteli-
genţă a imaginii; Zellg, uluitorul pamflet cin e>-

1. Fanny tl AieHnder (Bergman)

2. Noatalgla (Tarkovski)
matografic al lui Woody Allen, poate cel mai
interesant film al său ; Caravaggio, tulburăto r
ecranului
experiment video datorat unui fost colabora-
3. E la nave va (Fellini) tor al .lui Ken Russelll (Derek Jarman a făcut
4: Cerul de•upra Berlinului (Wenders) decorurile filmelor Meala ailbllllc şi Diavolii); ,
5. Contractul desenlllorului (Peter Greena- Brazil, farsa neagră a lui Terry Gilliam
way) (Monty Python) . asum indu-şi riscurile unui
6. 'Pr6nom: Carmen (Godard)
7. Caravaggio (Derek Jarman )
8. Zellg (W. Allen)
9. Brazil (Terry Gilliam)
limbaj de o mare inventivitate şi ale unei na-
raţiuni libere: împreună cu Greenaway şi Jar-
man, Gilliam anunţă intrarea pe scena cine-
matografică a unor tineri regizori englezi
M ~ot ai rominul. cu precădere
dina căruia creşte Banul sau care are un
cel în gra-

1O. Blade Runner (Ridley Scott) unchi in America, işi achiziţionează un mag 4

Asadar, trei opere de maeştri necontestaţi ,
care mi s-au impus de la început, importante
nu numai pentru că le aparţ i n, ci pentru că,
evident, ne aflăm în faţa a trei opere de vîrf în
cre aţ i a lor; alături de acestea, un ş i r de crea
4
care - n-ar fi exclus - ar putea să schimbe
imaginea filmului acestui sfirşit de secol...
Aceastâ listă nu se referă la filmele apărute
in 1989, din care nu am văzut incâ un număr
suficient de mare: e posibil ca ultimul Gilliam
(Aventurile buonulul Miincha1ten) să se do-
vedească superior lui Brazil, sau ca multco-
netoscop „marcă de prestigiu, sigilat, perfor-
manţe" şi astfel cinematograful se instaleaz.a
ta domiciliu, la orice oră din zi şi din noapte.
Dintre cei mai prigoniţi de soartă, o parte se
invită la prieteni mai bine dotaţi şi, printre un
fursec verde de la cofetăria din colţ şi o
vorbă amabilă a g1ţZdei , pot b!•neficia la rir>-

ţii avind, toate, ceva asemănător în sensul ca

s-ar situa într-o zonă a experimentului: creaţ ii
originale, îndrăzneţt: , de la acel campion al
îndrăznelii cinematografice (Godard) , care
mentatul film al lui Godard, SM1ve qul peut
(la vie), să constituie într-adevăr un
l ilm.-cheie; pentru a nu mai vorbi de Bucit•
rul, holul, aotl• lui 91 amM1tul el (Greena-
way) ... Cu scuzele de a nu fi putut parcurge
dul lor de minune. ln fine, cei care nu au nici
măcar prieteni se duc şi la neprieteni unde,
contra unei modeste contribuţii, se pot i~
frupta după voie din plăcerile celei de-a şap­

.
semnează poate una din operele sale cele tea arte.
mai disperate, in continuare directă a lui A aceste creaţii de ultimă ora. promit a reven i Filmele vin pe căi nebănuite, pe filiera ita-
boul de aouffle, şi pină la Ridley Scott, auto- cu c~nfirmări sau surprize. liana. arabă , germană, sirbă şi uneori chiar
rul impecabilului Blade Runner, film inclasa- a m er i can ă - cai mai feri cit in care e insă
F .ilologul in
nează
vîrstă de 30 detrecut
rîndurile ce urmează,
ani care sem·
prin deda-
bil care sparge apartenenţa la un gen sau al-
tul, trecind prin : Cerul de•upra Bertlnulul, Alex. Leo ŞERBAN
nevoie deseori de aparate NTBC. Casetele se
mutiphca infinit ş1 se traducmai mult sau mai
puţin inteligent de către o mafie bine organi-
lurile obligatorii ale navetei, apoi prin bolgill e z ată . Luăm (la i ntîmplare) o listă !le 132 de
0 8 0
~~ ~r~ ~~~t~n~~u a s~u~1~~:a ~~~ft ~~~m··:!: .l!lml„-„~llllm'll!lli!ll !IJll!-...1 i~~~eo~i~i~~~~n s~~r~~:v~î~~~~o{c~~i :~:
adică cineva care, nu din snobism, ci din n ~ scris ultima dată în presa noastră despre
cesitate, a recurs la facilităţile domestice al e Chevy Chase?) şi, eventual, un policier poli-
videoului pentru a-şi putea urmâ.ri pasiunea tic de actualitate, spicuim numai titluri cu o
în condiţiile unei penurii cinematografice de- i nestimabilă încărcătură semantică : Coasta
venite politică de subculturaJ;zare. Pretenţia , scheletului, Mesagerul morţii, Eroul şi teroa-
aţi spune, dar şi vanitatea - şi, într-adevăr , rea, King Cobra, Ninja în acţiune secretă ,
această vanitate, departe de a fi negată , este Dragonul moare greu şi cite şi mai cite. Cind
mărturi sită : ~ăc1 vanitatea cinefilului este un ne vom reapuca să facem topuri, un top al
delicios lucru, cu nimic comparabil. Ea intră celor mai proaste filme va fi cu siguranţă bi-
.în sintaxa zilelor şi, mai ales, a nopţilor în nevenit.
care s-au văzut filme rarisime, pentru care nu Din fericire însă Dracul nu este chiar ant
exista oboseala de a le obţ i ne, de a le „rula" de negru: câutind cu răbdare ş i atenţ i e, nu
altora. rapid, într-o solidarilate de „microbişt i pot scăpa ochiului vigilent al Video-f ilulu1
ai ecranului" - chiar, ce să-i · faci , ai cel ui fi lme mult mai onorabile, c.mele chiar demne
mic -. d i mpreună cu polemicile telefonice (e de Cinemateca. Alegem citeva, fără pretenţu
mai bun/ nu e mai bun ca ... ) şi cu minusculul de clasament sau noutăţi .
panaş conţinut in întrebarea ,,ai văzut ultimul
Kusturica?" În doi-trei ani, cinefilul a trcb1..1 il
sa se şcolească temeinic, urmind n~uroa ~a FILME STRĂINE
disci phnâ a filmografiilor de regizori, co nti-
nuînd Cinemateca prin . videot eya, spaţ iu yi 1984, SUA, 1.20 min. Regia: Michael Re d-
timp miraculoase în care se revedeau capo- ford . Cu: Richard Burton, John Hurt, Cyril
dopere şi se descopereau altele, teoreme. Cusack. O pleiadă de monştri sacri ai cin&-
căinţe . munţi sacri, temei îndrăgostite ş i tot matografiei anglo-americane, plus muzica
acest jazz ... , ce nU incăpusEVă in marile asigurată de Eurythmics, îşi unesc forţe le
ecrane ale ,,epocii de aur". pentru a da viaţii pe ecran celebrului roman
Lista de mai jos, inevitabil subiectivă - în din 1948 al lui George Orwell, exact în anul,
acest adjectiv există şi slabiciunea de a nu f1 perioada şi pe locurile menţionate in carte.
putut cuprinde, omeneşte vorbind, toate fil- Uimitoare previziune şi aspru rechizitor iu
mele deceniului 9! - nu este decit un fel de adus totalitarismului. ficţiune pe care noi i ~
f işă de lucru , un „memento" personal al fi l- şine am trăit-o şi pe care realitatea a depa-
melor acestui deceniu pe care, dacâ aş fi ne- ş i t-o deseori. Este ultimul film al lui Burtoo,

~~i!t~ ! r~cbi~~o n!~~W ~~!~ş lu:e6~ic~i~~-

1 0 8 care părăseşte scena vieţii cu o creaţ i e
demnă de talentul şi prestigiul lui. Citim pe
nu mai mult de 10 (bilanturile sini întotd e- generic, lui Richard Burton cu dragoste ş1
auna nişte deghizate ultimatumuri, obligind admiraţie, 1925-1984.
la o igienă select i vă desilvîrşitâ ... ). Şi o ultima
- deşi s-ar fi cuvenit a fi prima - explicaţ ie Portocala mecM1lcă (A Clockwork Orange).
ce înseamnă, de fapt 1 ,,cele mai bune''? laraş1 SUA, 1971, 135 min. Scenariul şi regia: Stan-
o vanitate. ::- de astă dată cea mai discuta-
bilă, aceea a gustului...? Mă grăbesc să răs ­ ~=:-:::;::::=:i\I ~~g~~-br~~\~u~n~a~~r' c~~~°ow:e1~8 ~~~~
pund: înseamnă, de fapt, cele mai impo' - testabilă a filmului de science-fiction - 2001 :

https://biblioteca-digitala.ro
 Odisee. apatlală - Stanley Kubrik revin e
· ecranizind romanul lui Anthony Burgess. Re-
zultatul este un political-fiction terifiant, su-
perb şi îngrozitor în acelaşi timp, o trista
aventura la persoana intîi a unui tinâr ale ca-
rui principale interese sint violenţa, sexul ş 1
Beethoven (?) . Odiseea acestui anti-erou, de
la şef de bandă la centrul de interes al guver-
nului, ne aminteşte intrucitva de O, noroco-
sulel
•
Identificarea unei femei {ld entîficazione di
una donna). Italia. 1983. 120 min. Regia: Mi-
chelangelo Antoniorn. Un regizor în căutarea
unei interprete, un barbat in căutarea scinteii
inspiraţiei, pe scurt Antonioni - cineastu l
vieţii interioare - în căutarea adevârutui ş1
perfecţiunii. Mohamed Lakhdar Hamina (Cro-
nica anilor de foc) produce filmul maestrului,
care se vede recompensat în acelaşi an la
Veneţia cu Premiul Special penrru întreaga
creatie artisticâ.
•
AH Thlll Jau, SUA . 1979. 119 min.
Bob Fosse dă dm nou lovitura cu AH Thal
·Jazz - o poveste despre viata dură din culi-
sele lumii spectacolului, in care autorul a pus
foarte mult din el insuşi. „Exista cinci stadn
in abordarea morţii: furie. negare, tîrguiala.
disperare şi acceptare„. afirma un protago-
nist, pentru câ avem de-a face totodată cu o
msolit3 poveste despre moarte, văzută in
cheie optimista , moartea ca spectacol. Sche1-
der primeşte Oscarul pentru rolu! coregrafu-
lui de pe Broadway in acest penultim film al
lui Fosse, adev3rat testament artistic, care va
ramine in istoria cinematografului ca primul
muzical tragic.
•
Milioanele lui 8rew1ter (Brewster's Mil-
hons). SUA. 1985, 90 min. Sa ne închipuim
ca un unchi bogat şi cam trăznit ii lasă moş­
lenife ' unui obscur jucător . de baseball la o
echipa şi mai obscură incredibila sumâ de
300 milioane dolari. Cu o ~ingură condiţie
însa: fericitul îşi po8te i ncasa cadoul doar
dacă reuşeşte să risipească în timp record
alte 30 milioane. Richard Pryor, al doilea co-
pil minune negru al filmului american (alaturi
de Eddie Murphy) acceptă provocarea. Re-
zultă o comedie nebună , nebună , nebună
despre banii care nu aduc (întotdeauna) feri-
cirea.
•
Lunaticii (Moonstruck) - SUA, 1988, Re-
gia: No~man Jewison. Cu: Cher. Oupa sum-
bra ficţiune Rollerball, după muzicalul biblic
Jeaua Chrlat Superstar, in tine după Dreptate
pentru toţi, Norman Jewison - cineast poli-
valent - realizează o fabulă cu italienii trans-
plantaţi la New York. la răscrucea dintre
Iove story ~i comedie. Pentru toţi aceştia dra-
gostea ş1 pasiunea se inflacarează noaptea.
La lumina magică a lunii. Mulţi lunatici
1ntr-un film el însuşi lunatic, in C8:f'e lunahca
no. 1 nu este alta decît Cher (fosta Sonny
Cher) reprofilata în mod fericit pe cinema -
fapt care ii aduce un binemeritat Oscar.
•
Maglci.,,ul (Th e Magus). SUA, 1972, 110
mm. Cu : Antonny Ownn, Michael Caine,
Anna Karina ~ Candice Bergen. Ecranizare cu-
https://biblioteca-digitala.ro
minte a best-seller-ulu1 cu acelaşi nume al
britanicului John Fowles. Ca mai întotde-
auna, odată cu transpunerea pe ecran cartea
e văduvita de fapte, de semnificaţii şi contt-
x1uni, de personaje chi ar, rezultatul fiind co-
rect qar puţin incoerent şi de aceea miste-
rios. ln rolul tui Maurice Conchis - m"agul
din insula Phraxos - chiar Anthony Quinn
care ne apare ca o necesitate logica, de la
Zorba citire. e
Frăli• trandafirului (Brolherhood of lile
Rose), SUA, 1989, 180 mm. Cu: Roberl Mit-
chum, Peter Strauss. Policier poJitic de seria
B , bine facut ş1 foarte modern, 1stons1nd
desµre o grupare supranaţională dincolo ş1
rleas_upra CIA, KGB, MOSSAD şi Compania,
menita sa pastreze ordinea şi echilibrul lumii,
cu orice preţ şi prin orice mijloace. Pelicula,
o arecare în sine, cap3ta dimensiuni nebanu-
1te in contextul actual: pentru a-şi îndeplini
obiectivele, Frăţia trandafirului recrutează din
C?rfelinate copii sănătoşi ~i puternici, ii creşte,
i1 .educă în spirit războinic, ii leagâ prin jură­
minte de credinţa şi face din ei agenţi per-
fecţi, invulnerabili, care asculta orbeşte şi
ex ecută cu maximă. precizie orice ordin. Cine
spune că în viată nu e ca-n filme?
FILME AUTOHTONE
De la bun început trebuie să spunem câ
· Ministerul Turismului (în vechiul regim) a im-
primat pentru uzul unor unităţi hoteliere ci-
teva pelicule gen Duelul, Ringu~ Si mori r~­
nil din dragoste de viată, Cu mlinite curate,
titrate sau dublate în limba engleză, Existau
chiar casete cu programe de divertisment. cu
Gică Petrescu ş.a. Mai mult turiştii care leve-
deau (israelienii de exemplu) erau dispuşi sa
le cumpere cu dragă inima şi chiar cu do-
lari ... daca aveau de unde. Deci se poate ... Aş
vedea înregistrate pe casete video spre" co-
mercializare: Actorul şi 1ălbatlcii un film atît
de românesc!! Şi apoi de ce nu GH11ando, de
ce nu Noiembrie, ultimul bal?
ŞCOALA DEMOCRA ŢIEI
În 1985 (!!!) undeva pe slrada Finlanda, am
auzit pentru prima şi ultima oara un ban c:
Piaţa Unirii. Oră de virf. Ploaie. Multe, multe
bal ţi. O maşina neagră, număr scurt, vine i n
trombă. La volan - un tip tuns, ras, frezat,
costum cravată. Intra peste o trecere de pie-
toni, calcă într-o baltă imensa şi uda pina la
piele un brav pieton care traversa liniştit cu o
sacoşa în mină. Pietonul, întreprinzător şi
iute .de ":"ină, scoate o tomată şi o storceşte
de limuzina. Şofe.rul opreşte imediat şi cei
doi se iau la bătaie în plină stradă. in acest
moment, din spate, se apropie un camion,
opreşte. Şot_erul coboarâ. cintăreşte o clipa
situa ţia , apoi ia manivela ş1 sare şi el la ba-
t~1e. Păruiala generală. ln fine, vine miliţia şi i 1
ridică pe toţi. La secţie, declaraţii. Şoferul au-
totu~s!"ului nE!QrU: „Eram extrem de grabit, o
sarcina de o 1mportanţâ excepţionala, indivi-
dul cu sacoşa putea să aştepte o clipa ... '"
Pietonul : „Traversam pe la trecere, deodata
trece în tromba individul şi mă face le-
oarcă ... „
Şoferul camionului : ..Am vâzut maşina nea-
gră, număr scurt, l-am văzut pe tovaraşul
tuns, ras, frezat, costum, cravată şi pe dinsul
că da în el şi m-am gîndit c-o fi început...''
Daniel PAUNICA
inginer calculatoare
penuµ dv. v1deofil, 27 ani
·~

Plăcerea
„---------------------------------------------•
E sP.1s1 de pnm : ang al culturii noastrt•
pfic.<'pul (a pulini al(il În litt•<t"' si titozotie„
N . Steinhardt nu se sfia sa-şi îndrepte aten-
ţ i a ş1 catre arta a şapt ea A fost unul dintre
cei mai cmef1ll (daca se poate spune aşa) li -
teraţi români ai ultimelor decenii. Sena des-
pre hlm aşa cum scria despre orice altceva ş1
aşa cum era el însuşi: avea o splendida "1va-
citate scormonitoare, o buna dispoziţie c:are
te molipsea; iar paginile sale erau .....: dopa
chipul ş1 asemănarea autorului - sprintene,
de o spontaneitate cuceritoare, dovedind un
spirit' deschis, o gindire libera şi mobilă, o
erudiţie nesufocată de gravitate... .
Filmul îl pasiona cu adevărat - şi eseuril e
sale stau marturie. presarate cum sint cte
multe referinţe in materie. Pasiunea era ve-
t.hf" <k-j<t in 1946 semnase în Revista Funcf&.
!Hlor un articol despre filmul lui Julien Ouvi -:.
v•e1 Manhatlan (de fapt Tales ol Manhattan) .
sau mai exact despre felul cum dadea Vict or
Francen viata figurii - abia ,,deghizate" ono
mastic - a lui Toscanini, cu trimitere şi la
alte roluri ale actorului, in Le roi, Enlenle
cordiale şi aşa mai departe (articol retiparit in
„Prin al\ii spre sine", Ed. Eminescu , 1988, p.
82--3), pentru ca într-un eseu din 1947, apa-
~~ t~uahc:~ s~nv:i~ă d:~i~~i rd:~;~,~=~
demnă de cel mai curat stil Hollywood··
(idem. p . 35). semn că se mişca fără J?rO-
bleme în cîmpul culturii cinematografice.
Trebuie - totuşi - spus din capul locului c a
n-a fost vorba despre o preferinţă exclusiva
Dimpotrivă, N. Steinhardt preţuia arta filmulot·
~:;.~~z~u ~~le~:~a~:~e .~:;;::~Cr~~i~~.
H~;;~~~· ag~~~i:ti~r~:â~uu';jt~~.~~cro'd:t~ •· 4.~
1
c=. •••••••-•-----•-liiiill
nota undeva - •.n-am consimţit a pretinde ca
zăresc intre artele plastice şi literaturâ zidurt
ori barieri. E o aceeaşi lume a unei singurP
arte, cu două modalităţi. " („Critică la pe• ·
soana intii" , Ed. Dacia, 1983, p. 183) - af11-
matie simptomatică ş1 pe care eseistul ar a
gata sa o reia în legătură cu cinematografia
cu teatrul, cu muzica. Aşa înţelegând lucru·
rile, deprinsese un exuberant stil al conexiu-
nilor intelectuale: indiferent despre ce scria
despre o carte la zj sau despre un clasic at
culturii române ori universale, sub condei 1
se aglomerau trimiteri la fel şi fel de opere ş1
autori, vechi şi noi, aparţinind cărei arte nici
n-ai fi gînd1t. Se va înţelege foarte bine cum
se manifesta această teribilă mobilitate in
vasta lume a creativitătii umane atunci cind
vo! cita ideile sale despre Slow up.
ln linii man, scrierîle lui N~ Steinhardt ofera
trei categorii de ,.probe de cinefilie". Ar 11 ,
mai intii, nivelul propriu-zis existenţial, dez-
văluit în paginile de jurnal datate 1979-80,
unde ii vedem pe sexagenarul de atunci aler-
gind pe la cinematografele Parisului, nu
cumva sa-i scape vreun film la care rîvneşte
„Probele" dintr-o a doua categorie sînt o
consecinţa de ordin general a frecventării sa -
lîlor de cine()'la şi se pot recolta din eseurile
pe teme .culturale diverse: e vorba despr<·
acele triroiteri •.comparatistice" la opere ~
autori care au marcat istoria celei de-a sap-
tea arte şi care participă - în gindirea ese1~­
tului - la deasa reţea_ de conexiuni din cin1-
pui creaţiei generice. ln sfirşit, autorul nosfw
a scris şi citeva eseun consacrate unor filttt<"
anume. Mă voi referi la ele în fina!.
Descătuşarea
fantez~ei
-I n anul abia încheiat, Editura Meridiane a
adăugat un nou titlu la veritabila bibliotecă
de cinema pe care cu o neobosită perseve-
rentă ne-o completează an de an. Este vorba
de volumul de memorii „Drum printre stele'·
al regizorului de origine română Jean Negu-
lescu.
Memorialistica devine semnificativă în ma-
sura în care configureaza, odată cu persoana
povestitorului, un anume mediu caracterizant
pentru o anume perioadă de timp. Este ceea a~-~., ,~
ce face ·- cu pregnanţă şi farmec, foarte
mult farmec - Jean Negulescu, repovestino
pentru noi drumul său printre "Stele, fără a se
20
FILM ŞI LITERATURĂ
conexiunilor sprintene
~:·rd~un~u co~I~~::~· riră~':f' o~~~~~t. d~~
!111111111!!--„ ~~~!~Îir!:~e~~~eu~~~~sg~
•••·-----... :..~=-~· <°: ~t)nc~~ito~ui•C:~~~~t: J:
considera pe sine una dintre ele, deşf regizo-
rul a avut orele sale de strălucire chiar în ce-
tatea fflmului şi pe podiumul Oscarului. (Jane
Wyman, interpreta sa în Jolwlny Belinda, a
primit Oscarul 1948 pentru cea mai bună ac-
triţa). Talentul, inteligenţa şi graţia lac de-a
dreptul captivantă lectura şi tind să mas-
cheze munca stăruitoare depusă pe platourile
artei a şaptea de regizorul self-made pina să
ajungii la consacrare. __
ltinerariul sau. .Oe la Craiova la Holl y-
wood„ - cum s~estiv işi intitulează pre-
tata ... olumului Mifine8\3iheorgfilu - devine
pentru cititori, rind pe rînd, un pelerinaj în
Parisul artelor din anii ' 20, - care i-a lăsat
,,gustul foamei şi extazului„; pe Riviera fran-
ceză - în lumea barurilor şi expedientelor; in
Hollywoodul anilor '30, pe atunci ',,capitala vi-
selor pe celuloid"; şi în insorita Spania, unde
a ales să-şi petreacă ultima perioadă a vieţii:
,,noul nostru loc de muncă, de veselie şi de
vacanţă'', cum ii numeşte autorul definind ex-
cepţionalul sâu talent de a trăi. Da, Negu-
lescu a ştiut să facă din fiecare zi de viaţă -
chiar atunci cînd flâminzea printre străini,
cînd era bolnav sau descumpănit. o sârbâ-
toare. „Bogat? N-am fost - spune el. Fericit?
Oa! O, da!" O generozitate sufletească debor-
dantă de unde şi harul de a face lot ce tre- .
buia făcut cu plăcere. Pină azi la ai săi 89 de
https://biblioteca-digitala.ro
Oeoc~mdatâ, sa ram1nem la paginile de
1urnal. ln notele sale dintr-o calatorie în Elve-
t1 a. Franţa şi Belgia, publicate in „Escal~ in
tm1p şi spaţ i u '' (C.R .. 1987), N. Steinhardl iş 1
m a nuriseşte lara ocol pasiunea pentru fllm .
„Ma dedau fara şovaîre şi ruşine pat1mi1 cin~
prezentat
(i tc1 e
~~fi ;~~~~rec:~;
reluare de mici
în de săli car-
t>er. " (p. 26). Cu aceasta strategie de recupe-
rare. eseistul vizionează la marea retrospec-
l1vă Dali filmele aceluia, Ciinele andaluz şi
Impresii din Mongolia de Sus (,,delicioasa
fantezie cromatică şi produs al liberului joc
pe care şi-l ingaduie râslaţata exuberanţa de
sine incintata a pictorului-poet" - p. 14). se
duce tocmai la marginea Pansulu1 („ La capa~
iul oraşului " ) peritru Thtoreme al lui Pasolini.
care i1 pn ie 1u1eşte cugetciri acide, dar şi o ra-
portare la Viridiana lui Bunuel (p. 24). vede
~~-~~~ Vin~t~~tf de L::rbi~it~ ~'i~:!1 8:~
1 0
mino şi A la couleur de la grenade de Parad-
1anov (.AUtorul C.Uor de loc, văzuţi la Bucu-
r eşti „ - p. 26), asistă la premiera belgianâ cu
Prova d'orcheatra şi comentează filmul în
l uncţie de restul operei lui Felfini (ibid.), se
ntaz1ază la vizionarea Portocalei mecanice a
ILtt Stanley Kubrick („taîe răsuflarea încreme-
nitului de emoţie privitor" - p. 44) şi vede la
un cinematograf din ZUrich filmul unui spec-
tacol de opera (p. 46). Cu siguranţa cunoscă­
torului, dar şi cu elanul pasiunii tinereşti, în-
· ocmeşte la un moment dat chiar şi o ,,lista
proprie a filmelor pe care le consider cele
mai bune": .După lungi ezitări . Mec.nlcul
Genenilel (Buster Keaton), -keracle (Wily
Forst), The Kld (Chaplin), Stage CoKh
(John Ford), Hamlet (Laurence Olivier), La
tirada şi Dolce vita (Fellini), Andrei RubHov
(Tarkovski), Moartea la Venetla (Visconti),
Blow up (Antonioni), Prowldence (Alain Res-
na1s). Portocala mecanică (Stanley Kubrick).
l 1l me ·ştie -
(ograf1ca
vasazică
traif"...şte ...
- pe ce lume cinema-
Refennţele „de specialitate„ din eseuri nu ·
sini uşor de analizat, cac1 - ziceam - sint
am împliniţi . lata sursa pptimîsmului său ine-
puizabil şi reconfortant pe care-l comunica şi
cu fiecare rînd al votumului numit, contami-
nind cititorul, după ce şi-a ademenit propriul
destin care i-a recompensat din plin această
dragoste de viaţă .•.Am fost, sint, şi voi li ir>-
totdeauna îndrăgostit. De viaţă. De oameni,
de dimineţi şi de nopţi„."
Succesul internaţional al cineastului - 60
documentare, 40 lung metraje de ficţiune -
nu i-a adumbrit nici o clipă modestia. floare
rară pentru un răsfăţat al sorţii, care şi-a pe-
trecut trei sferturi de secol în mijlocul elitei
artistice şi a show-business-ului din P._icturâ,
muzică, teatru şi, bineînţeles, cinema ln cele
peste 300 de pagini ale volumului sâu de
amintiri, Jean Negulescu face zeci de por-
trete ale celebrităţilor pe care Je--a cunoscut,
cu care a lucra~. mulţi dintre aceştia devenin-
du-i prieteni apropiaţi. Cititorul pătrunde ast-
fel in intimitatea t;itorva dintre creatorii de
artă şi idei ai .secolului nostru descoperindu-i
la scara lor umană sau în chinul eforturilor-
de a-şi elabora opera. Să-i numim pe ciţiva
dintre aceştia Pe vechiul continent: Brân-
cuşi, Modigliani, Pascin, Utrillo, Vandoggen
Vlamminck, Picasso, Piccabia. Marcel Iancu,
Tristan Tzara, Jean Cocleau, Jacques Fay·
der. Rene Clair. Francoise Rosay, lsadora
Ouncan, sau pe noul continent: scriitoru

raspindite peste tot. Alegind ·din citeva căr11.
1ata un inventar sumar şi provizoriu: în mica
monografie „Geo Bogza" (Ed. Albatros, 1982)
se face trimitere la Blow up (p. 34) şi la Mord
de Fritz Lang (p. 54), sini amintiţi Truttaut ş1
Aesnais (cu Anul trecut le Merlenbed ş1 Pro-
.tdenţi - p. 42), e lără greş localizata men-
ţwna rea într-un poem a lui Harry Lledtke,
,.unul din favoriţii actori de cinema ai vremii"
(p. 71), iar procedeul sincopei e considerat
comun poeziei, cinematografului şi muzicii
din anii '30 (p. 75); în „Critică la persoana in-
til" (ed. cit.), N. Steinhardt aminteşte Moartea
la Veneţia într-o discuţie despre Proust (p.
47). a pune pe Maurice Chevalier alături de
Gavroche, ca ..întrupări" ale unui „duh ştren- ·
gătesc al Parisului" (p. 57), pomeneşte din
nou lmprnHle din Mongolia de SUI al lui
Dali (p. 79), descoperă într-un poem o sce-
netă •.cvasi-cinematografică" (p. 94), crede că
...La fanion" de Liviu 1oan Stoiciu are antece-
dente „în cine-verite, în neo-realismul filme-
lor italiene de după războiul mondial-li" (p.
t 15). aminteşte ecranitarea din 1959 a 1,„
_ Ro_g_f)r Vadim_ duj)ă Lff li.it~ dang«eu ..._
de Lacfos, aprobînd ..actualizarea" subiectu-
lui.„ (p. 178); iar în „Escale în timp şi spa!iu"
(ed. cit.J e amintit iarăşi Blow up (p. 187),
chipul Mariei Callas e pus alături de al Grelei
Garbo şi de al Geraldinei Page (p. 291). nu-
mele lui Pabst, Fritz Lang, Eisenstein, Aes-
nais. Renoir, Paradjanov, Tarkovski, Lau-
rence Olivier (cineaşti ,.care au făcut din a
şaptea artă europeană mai mult dacit rivala
Hollywoodului") sini înşirate alături de ale al-
tor creatori care au fixat coordonatele culturii '
europene (p. 226)„. Privind cu atenţie toate
aceste referinţe şi trăgind cu ochiul şi cat rt:"
lista „filmelor preferate" ale eseistului, putem
descoperi un sistem coerent de valorizare, cu
o serie de repere fixe (Antonioni, · Resna1s
Tarkovski şi alli cî!iva), în jurul carora se dis·
pun. în cercuri din ce în ce mai largi, autOfi
şi titluri diverse, incit fermitatea opţiunil or
iniţiale are şi un revers de varietate, de larga
cuprindere a orizontului cinematografic.
Cit despre eseurile consacrate efectiv unor
filme, ele dau seamă şi mai fidel asupra natu-
rii percepţiei lui N. Steinhardt şi asupra
perspectivei generale în care integra cele va ~
zute. Avea o capacitate specială de sesîzare a
sensurilor ample, de speţă morală şi filozo-
fică, ceea ce explică - într-un fel - tendinţa
sa de a extrapola continuu spaţiul ,,speciali-
zat" al acestei arte şi al celorlalte. Vocaţia de
moralist se exprimă strălucitor într-un eseu
despre Chaplin şi Buster Keaton (în „critica
la persoana înlii", p. 180-3) ş1 in altul despre
Concursul lui Dan Pita (raportat la Reconsti-
tuirea şi Cilăuza, la filmele lui Dreyer Drdet
şi Pellmlle Ioanei trArc, la Pasolini şi Zefli
relli - idem, p. 248-50), în timp ce deschi
derea spre filozofic domină comentariul lui .
Blow up, intitulat chiar...•.Platon pe ecran'.
ir. ideea că tema centrală a filmului e raportu l
dintre lumea reala şi lumea esenţelor, a arhe-
tipurilor (cu formularea netă: e o peliculă ,,pe
care aş numi-o. fără a şovăi, ecranizarea
• Dialogurilor•1 lui Platon" - „Escale... ", p
365-8). Din fiecare dintre aceste eseuri se
pot cita pasaje splendide. in care profunzi
mea meditaţiei se aliază cu amintita vioiciune
a observaţiei şi a scriiturii, compunind atit de
personalul şi seducătorul „stil N. Stein-
hardt" ...
Ion Bogd„ LEFTER
NOTA
Redactat pentru rubnca rev1ste1 Cmema
..Filmul in contextul culturii„, acest articol nu
a putut apărea, fiind Upărit după 22 decem-
brie în revista Echino• nr. 3-411989.
Faulkner. Hemingway, Odets, producâtorii
Warner. Zanuck, Goldwyn, Szelnick, Wald -
„erau oameni de cinema şi trebuie să-i fi cu-
noscut îndeaproape pentru a-ti da seama cit
de uiuitorî erau."; şi regizorii: ..Sălbaticul"'
Wellman, „suferindul" Litvak, „visătorul „
Hawks, „îndrăzneţul" Huston, ..strălucitorul "
Wyler, ,.pofticiosul" Hitchcoclt, în sfîrşil, dis-
puta cu von Sternberg; şi actorii Garbo, Die-
trich, Dolores del Rio, Ann Sheridan, Marilyn
Monroe, Sophia Loren - vedete în filmele
sale; sau marile cupluri de prieteni ai săi Ba-
call-Bogart, Hepburn-Tracy. Bergman-
-Rossellini. Un întreg cortegiu de sclipitoare
inteligenţă, dar şi de muncă neistovită ca"'
defilează în amintirile sale.
"Trebuie să trăieşti mult ca să ajungi să fii
iarăşi tinăr". povăţuieşte cel care s-a aşezat
la masa de scris la 81 de ani. spre a reme--
mora in flash-back secvenţele existenţei sale
şi care şt-a văzut volumul tipărit cind avea 85.
Plăcerea lecturii este sporită de traducerea
Manuelei Carnat, dovedind un exact simţ al
nuanţelor. dublat şi de o necesară Ş:i adec-
vată cunoaştere a mediului descris de autor,
reuşind să redea, cum lot el spunea, acea
.,descătuşare a fanteziei dîn care se naşte
arta".
Adina DARIAN
Ultimul reportaj
A
I n ultimele zile ale lunii noiembrie am con-
semnat impresiile de reporter la o zi de fil-
mare la Alexandru Talos. Cine ar li putut
crede atunci că cineastul. care abia cunos-
cuse un succes de popularitate şi prestigiu
cu Secretul-. armei secrete, nu-şi va mai pu-
tea sfirşi niciodată filmul abia început.„
PUNCTUL FIX
Prima întîlnire cu echipa filmului Punctul
~~S~~a:~e~r"lei.1:d~.;.:,:v~~ ~ţ/r" i:r~
1 ceputul iernii cînd platoul de filmare devenise
căsuţă de pe strada Dreptăţii. Am împins por-
lila pulr e1ita d e ploi ş i arn _paşii pe o alee
inundatâ de un adevărat răsfaţ de crizanteme
mov (oPE!ra autorului decorun tor arh. Mircea
Neagu). ln fundul curtii, sub o boltă de v1·
'a-d~vie incârcatâ de ciorchini parfumaţi ne-
gri-brumă ri i, •.căpşunică„. tronează un imobil
vechi. ln antreul strimt s-au montat reflectoa-
rele care luminează puternic .o cameră cu ta':.
\il-\,tndru l.110, dmd p•·ntru ull1111,1 oar.1
comand.t „ \lotor: ·
aclrilt'l Oan.1 l'dll'.t
• Drăgan Vasile. Cu un ' gest scurt, regizorul
Cineastul
unui „credo"
polemic
U n ton de surprinzătoare tristeţe străbate
confesiunile făcute de Alexandru Tatos
tnt,-un interviu acordat revistei noastre în
urmă cu citeva luni (în numărul 6/1989). O
tristeţe neaşteptată de la un regizor care re-
venea in atenţia cinefililor cu unul dintre fil-
mele cefe mai bune ale anului, parodia S..
cretul„. armei secrete. Un sentiment pe care
acum, cind cineastul a intrat în nefiinţă, l-am
putea interpreta ca pe o presimţ îre. Îngrijorat
câ nu poate avea continuitate în preocupări,
el işi declara tranşant intenţia de a nu ceda
tentaţiei compromisului: .,oricum, rămin fidel
unul crez fi firi o motlwatle problemallci, ar-
tistici .., prolnlonală, nu voi face filme ca
să mi aflu ln lreabi". Filmografia lui Alexan-
dru Tatos stă mărturie că el şt-a respectat cu
stră şnicie profesiunea de credinţă . Oroarea
de conformism şi de contrafacere, de didacti-
cism şi de , ,priorităţile tematice„ l-au plasat
alaturi (te cineaştii de virf ai „generaţiei ' 70":
Mircea Danejiuc, Dan Piţa, Mircea" Veroiu,
Stere Gulea. . Cu toate că nu au semnat un
comun manifest estetic, aceşti regizori iş1
l eagă numele de un neobosit efort de înnoire
in cinematograful românesc, de bătălia pen-
tru reciştigarea demnităţii sale.
Debutul lui Alexandru Talos cu Mere rOfli
( 1976) a fost prim.ii cu entuziasm unanim.
https://biblioteca-digitala.ro
IN MEMORIAM
vanul scund. Mobileie greoaie, o vitrină înţe­
s atăcu servicii ş1 bibelouri sporesc senzaţia
de apăsare.
- .,Mi-ai nenorocit nepoţii, asta <ii facut
dumneata!" se enervează un bătrinel slăbuţ ,
stingind in scrumiera plină incă un muc de
„Ca rpaţi" fără„ . „Stop! Lipseşte din cadru
Zimniceanu (interpretat de Andrei Finţi) . Si-
lueta lui Zimniceanu trebuie să se vadă in
oglinda şifonierului" - precizează regizorul
Alexandru Tatos .şi secvenţa se reia
Cadrul 357/turnat 2 scrie pe clachetă se-
cretara de platou Velvet Moraru. ,,Atenţie, ac-
ţiune, motor!". Zimniceanu apare cu o sticlă
plină cu lapte şi se sprijină de tocul uşii. La
vederea lui. bătrînelul reîncepe tirada lamen-
taţiilor (în rol, actorul Zoltan Vadasz). O an-
chetă iniţiată in urma unui grav accident şi
strădania oamenilor de a afla adevărul: aşa
cum este el, curat, netrucat. Cam atit ştiam,
după ce am asistai preţ de cîteva ore la repe-
tiţii şi la filmare. Urma să aflu amănunte, în
timp.
lntr-o altă după-amiază, de astădată la în-
incinta cantinei intrepri-nderii bucureştene
„Policolor".
- Mimi - diminutivul este adresat actriţei
Naţionalului clujean, Maria Munteanu - fii te
rog atentă! Muşti din fejia de piine, iei o lin-
gură de ciorbă şi priveşti tot timpul spre Ne-
delcu.
- Oe acord, dar Nedelcu unde este?
- Aici - indică operatoiul Vivi Drăg an
Vasile. · ,Atenţie, acţiune. repetăm·• ii scurtează re-
Deşi structura este clasica, pelicula are o
prospeţime şi spontaneitate cuceritoare, im-
pune un erou atasant interpretat de Mircea
Diaconu şi reuşeşte să evite tipologia mani-
heista. Filmul năzuieşte şi reuşeşte să sur-
prindă convingător complexitatea vietu .
Aceasta calitate se regăseşte şi în C..a dln-
lre cimpurl şi Fructe de pădure, alte abordări
lrontale ale problemelor prezentului. Cineas-
tul ştie sâ faca sâ vorbească amănuntele şi
mediile. să pună cu pricepere în pagină ob-
servaţia soc i ală şi morală. Chiar şi ecraniză­
rile ce reconstituie o epocă trecuta (Duios
Anastai• trecea, intunec•e) conţin trimiteri
lesne de sesizat înspre prezent şi ideea refu-
zului compromisului, atit de dragă autorului,
sta bileşte racorduri fireşti cu celelalte peli-
cule.
indirjît i n căutarea imaginii „ce exprimŞ
adeYărul", Tatos a fost unul dintre cineaştii
noştri cei mai frămintaţi, acut conştient de
rost urile celei d~a şaptea arte. El este auto-
rul singurului film - •.-. poetica„ din c1n1r
matograful românesc, Secvenţe, ce situeaza
in prim ptan portretul unui regizor care lupta
- nu întotdeauna cu succes - să cuprinda
ln creaţia sa neliniştea lumii. Un autoportret
oscilind între patetic şi derizoriu în care Ta-
los işi joacă propriul său rol cu dezarmanta
sinceritate. Hărţuit de probleme administra-
tive şi de rutină, protagonistul se concen-
trează cu greu asupra peliculei la care lu-
crează, este mereu încordat în aşteptarea
unui amă9unt revelator din viaţă pentru a-l ·
insera intre imaginile ficţiunii cinematogra-
fice. Persiflată mereu de colegii din echipa
de filmare. pinda regizorului care încearcă
,.să fure din realitate" ar putea părea ridicolă
dacă nu ar conţine obsesia autenticităţii, dez-
nădejdea celui care simte că nu mai poate
stăpini instrumentarul artei sale. Există în
acest film o secvenţă care vorbeşte zguduitor
despre singurătatea .<;,ineastului apăsat de
răspunderile profesiei. lntors dintr-o prospec-
ţie obositoare, regizorul îşi petrece singur
noaptea de revelion, ascultind în semiîntune-
ric glasurile vecinîlor, cintecelor de petra.
Se pregăteşte pentru filmare cadrul 91 . A!'-
g1zorul Alexandru Talos repetă cu actorii. ln
linişte, figuraţia. ocupa locurile în sala de
mese. Sint imbrăcaţi, bărbaţi şi femei, in sa-
lopete şi poartă prinse de buzunarul de la
piept ecusoane. „o pata de culoare" in am-
bianţă devine apariţia secretarei directorului
- fustă verde crud, bluză roz (costumele sint
semnate de Lia Manţoc) .P cochetă necon-
vinsă" după cum o caracterizează fugar interr
preta Maria Munteanu, îndreptindu-se spre
scaunul Liviei. Aceasta din urmă {in r~ Oana
Pellea) o priveşte cu un zimbet ironic şi adr~
sează citeva cuvinte partenerului, inginerul
Dionisie Moroianu. (Actorul Emilian Belcin
de la Cluj, şopteşte regizoarea secunda Lidia
Popescu).
- Filmăm? - se intereseaza secretara de
. platou. ·
- Deocamdată r~pe-tăm - silab~seşte re-
gizorul. Se repetă o dată, de doua ori, de... n
ori. Interpretul rolului principal la debut, ac-
torul Adrian Râlea, de la Teatrul din Braşov :
„Personajul meu, Nedelcu, este un singuratic
prin felul lui de a fi. B.ărbat corect şi cinstit
· încearcă să facă dreptate intr-un caz incilcit.
Va trebui să depăşească handicapul pe care
i-l impun cei din jur, privindu-l exclusiv prin
prisma anchetatorului. El doreşte să se apro-
pie de oameni, să-i înţeleagă şi să-i ajute. În-
cearcă să întindă fire de legătură intre su-
flete. Ce va reuşi? Cum va reuşi? Vom avea
raspunsul la finalul acestui film care nu mi-
mează realitatea, ci ia poziţie faţă dEf ea
gizorul confesiunea. Urmează, în curînd,
.motor!" pentru cadrul 97. La un semn. acto-
ru îşi reiau locurile. Călcînd apâsat, apare
Mimi însoţită de un bărbat între două vîrste,
ţeapăn, într-un costum ,,ou de raţă'·, arborind
'1os~ b~~!? z~~~·~~:~:~~:1~p0~~6r·~, Viv~
0
.
o probă, dar pentru mai multâ siguranţă se
mai trage o dublă . „Atenţie, acţiune.„"
.
Ileana PERNEŞ DANALACHE
Fl•i personali
lD1; d!Ş1 d•la1la51!rn. Bucweş11. 9 mar1111937
li.ISt ~; absolvenr
1 0 ..t l.A.T .c _1 L <M•e· seciia 1egie,,.....
filMogtalte: dtbuteazi in 1974 cu ar.alui ~ U. ..._, i• fli .
d.-Î 1co·reg1t QI Oin Piţa~ 1976. •11 flii 1917 Rilkit1 s1
t.M 6'*1 cillfWi. 1980. D• Aamsil t11n1. 1982. Stc·
~ c':!':,!'.t'!:~~~~lm~tn-R':Q. f9~:T!:
1
care: 1989: S.Cr1111L umi 11er111.
.Premu nat1onale ş11nterna1ionale: llle(t r11i a obttnut Opera
f'tMla det:etnati de ACIN :- 1976. Premiul li la Fes11valut naa10 ·
• ·d alhlmului delalrubhn- 1977 f1Prerrnulspet1al al.11.111ulU1
U r1111valul de li Vam•. 1977. 1U•cir1 - premiul peni'~ ul
_.,. luln Slitttcl la hslrnlul dl la CostmeJll - 1978. C1u ....
"9 â . . .i: Prtmiul de iegie la Fnt1va!ui de la Coslm~ll -
1980. lhlill Alamsia h'ecn p11tniui de .iterpretare lenwmnl
J1hl(e1 Anda DneA la fuhvai..I de la Karlovy V•r - 1980.
Seure..-: Prennuf pentru 1egie li festivalul hlmullll de l1Cos11·
•J'i fi Premnll ACIN - 1982
cere, pocnetul sticlelor de şampanie. E s1ngu·
ratatea hiperbolică a cineastului cu nostalgia
v 1eţ 11
autentice. de dincolo de străluc i rea re-
flectoarelor şi de biziitul aparatului de filmat
ce înregistrează mereu gesturi repetabile,
perfectibile prin „dublele salvatoare". Am pri -
vit cu emoţie această secvenţă in seara pr~
mierei şi amintindu-mi-o acum. cînd Tatos nu
mai este printre oei, mă stapîneşte o pro-
fundă durere. Nimeni altul decît el, n-ar pu-
tea să-i facă un portret mai exact: un solitar,
un taciturn, un îngindurat, un regizor dispus
să judece întotdeauna faptele dincolo cte
aparenţe şi să-şi examineze lucid propriile li-
mite. Un mare ghinionist. Firul creaţiei lui s-a
întrerupt brusc tocmai acum, cind cinematcr
graful nostru a paşii în zodia adevarului.
Dana DUMA
Un film reconfortant
O impresie-fulger pe marginea ultimului
film al ·lui Alexandru Talos de la Florenti-
n•Danlela Stanciu din Ploieşti (str. Italiană,
nr, 24) : „S-at putea să greşesc . dar nu cred
că se ride mai mult la vreo altă comedie ro-
mânească aşa cum se rîde pn hohote) la Se-
cretul... O sumedenie de „găsel nite" regizo-
rale. scenaristice ,,pigmentează" pelicula la
fiecare trei minute (poate chiar mai puţine).
Un comic deloc gratuit ce satirizează in cheie
parodică, tare omeneşti universale şi ... vai!,
atîl de actuale. Acest film atît de reoonlortant
in sîne vizează o problemă de stringentă ac·
tualitate: războiul. Dacă asociaţia nu e prea
riscantă, cred că lui Tatos ii reuşeşte Secr•
tul.- tot atit de bine, da! nu vă miraţi!, cum
1-a reuşit lui Chaplin Dlctalorull" Cînd să
analizeze, corepondenta se întrerupe bru~:
„Şi fiindcă ce-i prea mult strică , mă opresc
aici, deşi aş putea să adîncesc analiza aces-
tui film minunat„." de obicei, prea puţinul nu
repară ceea ce ar strica prea multul.
21

portrete i nd i r ec t e
lrez~stibilul
farmec al firescului
C ind vezi pentru prima oară un film cu
Belmondo iţi vine să te întrebi de ce ii urmă­
reşti cu·ama plăcere? Nu tu un profil clasic
(nasul rupt al actorului e o amintire din tine--
reţea sa pugilistică), nu tu ochi albaştri sub
gene umbroase (ai lui sini din categoria ba-
nal-căprui), nu tu o gură desenată (el fiind
mai degrabă ceea ce se cheamă un buzat), în
schimb, riduri şi cute din belşug . Statură m&-
die, bine legat, un mers agil - lucruri obiş­
nuite în cinema. Un aer sportiv, indiferent in
ce haine este îmbrăcat. Dar nici la acest ul-
tim punct nu pot fi consemnate apariţii care
să îţi taie răsuflarea, ţinuţa sa preferata fi-
ind ... bluzonul. (Aşa a venit îmbrăcat Bel-
mondo şi la recepţia datâ în cinstea lui la Bu-
cureşti, în 1970, in vara cind se turna la noi
filmul lui Rappeneau Mirii anului li, fără a se
sinchisi de „ţolul festiv„ arborat mai ales de
participante... )
Una peste alta, deci, nimic deosebit de
semnalat - în afara calităţii de ,,simpatic
foc", un dat natural, din cele ce nu se pot
mima sau contraface. Spre deosebire însă de
alţi actori simpatici, de Belmondo, spectato-
rul se ataşează imediat şi pentru toată viaţa.
Neobişnuita putere de seducţie a lui Bebe!
(poreclă alintătoare dată de francezi, care ii
adoră) stă de fapt în monumentalul său fi-
resc. Tot ceea ce a făcut pentru ecran ~ ca ·
ş1 pentru teatru de altfel, pe care nu l-a aban-
donat de cînd a abs<>'vit Conservatorul - a
fost de o naturaleţe cum rareori s-a maî intil-
nit in cinema. La un Gabin de pildă, şi nu e
de mirare că Jean Gabin este unul din idolii
tui Belmondo. Nimic mai uşor pentru el ca să
22
PE ECRANE
vinte. Dovadă că, în plină glorie, fiind invitat
la Actor's Studio să işî prezinte metoda inter-
pretativă, Belmondo a refuzat. „Jocul celor
de la Actor's Studio este foarte studiat, foarte
conştient şi foarte pus ia punct. Pe cind al
meu vine din impulsurile mele, din caracterul
meu şi din spontaneitate" a declarat el presei
rntrigate de gest. Unui adept atit de convins
al firescului i se pare deci normal ca . să exe-
cute el însuşi, nedublat de altul, scenele de
cascadorie tot mai îndrăzneţe şi tot mai sur-
prinzătoare ce se scriu pentru el, de cînd
scenariştii s-au convins de formidabilul său
curaj şi de uluitoarea sa condiţie fizică. Bel-
mondo prir'!_de din goanâ un camion în plină
viteză. aleargă pe tot felul de acoperişuri şi
pe vagoanele metroului, se caţără pe clădiri,
se joacă cu un tigru, stă in pîcioare pe aripa
unui avion în zbor, cade de la mare înălţime
in riul cu crocodili, urcă pe o scară cu ma-
şina în marşarier etc. etc. „Contează desigur,
condiţia fizică şi starea de moment, chef~I
Africa -
Complicitatea umorului
Express
O e o vreme încoace criticii care au cura-
jul să-şi mârturisească simpatia pentru un
film prizat de marele public au totuşi pru-
denta să se explice: ,,este creaţia unui regizor
cu mare ştiinţă de cinema". Cineaşti ca Spiel-
berg, Lucas sau Coppola au făcut să curga
multă Cerneală despre abilitate.a lor de a asi-
mila modele clasice, de a asambla aluzii şi ci-
tate, de a face din orice un spectacol cine-
matografic.
. Un adevărat precursor al acestora este Ser-
gio Leone, italianul care a îndrăznit să
transplanteze Westernul pe bătrinul continent
şi care a făcut din suita sa cu „un pumn de
dolari" sau „dolari găuriţi" nu numai o probă
de succes comercial, dar şi de subtilitate pa-
rodică. A trebuit să apară şansa numită A
toi.I odati America, o terifiantă incursiune în
lumea Mafiei, .ca el să nu mai fie socotit un
stralucit făcător de filme de serie B. ci un re-
gizor de mina-ntii.
ln această suită de idei aş risca să remarc
ă propos de seria B (cum au botezat colegii
mei de breaslă mai severi categoria pelicule-
lor medii) că uneori se investeşte în ea un,.
enorm capital de profesionalism şi inventivi·
tate. Pare ciudat, dar mi-au venit toate astea
in minte privind (şi, recunosc, amuzindu-mă)
la o comedie italiană ce-şi întemeiază umorul
pe şarjarea unor clişee ale cinematografului
american de acţiune, Atrlc• Expresa. Semna-
tarul ei, Michele Lupo, este un regizor care
şi-a mai încercat tirul parodic în citeva epi-
soade (cele mai reuşite) ale seriei cu comisa-
rul Piedone, supermanul supraponderal şi
bonom. Modeful ales este desigur Sergio Le-
one, creatorul savurosului western-spaghetti.
Un interpret specializat în acest gen. Giu-
liano Gemma, deţine rolul principal. Afrlai
Expresa nu este insâ o aventµră in vestul săl­
batic, .c i in torida Afrîcă unde eroul, un şofer .
între în pielea unui personaj · - in aceasta
constă c:ie fapt. taina talentului sau. Iar odată
devenit „altul", Belmondo se mişcă, vorbeşte,
se manifestă aşa cum este firesc ca acel per-
sonaj să se mişte, să vorbească, să se man._
feste. Pină şi privirea (pe care actorul pune
atita prel) devine ,,a celuilalt".
Deşi prin fizic şi aerul său decontractat pă­
rea predestinat filmelor de aventuri, aducă­
toare sigure de popularitate (şi cine nu a
gustat Omul din Rio şi 100 OOO de dol11I le
aoete ori Mirii anului 11 şi cartouche, cu per- .
sonajele lor năstruşnice, dinamice şi pline de
umor?). Belmondo nu s-a cantonat in acest
gen. Printre cele 70 de filme în care a jucat
pina acum există şi drame grave, există in-
trospecţii psihologice, există - nu vă miraţi
- opere peste care nici o istorie a cinemato-
grafului nu poate trece. Afirmat ca un actor
de primă mină odată cu un regizqr de excep-
ţie - Jean Luc Godard - prin Cu 1ullelul la
guri ( 1959), Betmondo şi-a legat numele şi
de alte importante filme franceze ale anilor
'60 - Moderato cantabile de Peter Brook,
Uon Morln, preot de Jean-Pierre Melvilie,
Plerrot ' nebunul de acelaşi Godard - dar şi
de zguduitorul Cl~11• al veteranului De
Sica sau de originalul Stavlsky al lui Alain
Resnais. Fiind la fel de bine şi de adevărat în
muncitor, preot. tinăr contestatar, umil inva-
ţător de ţară sau gangster.
„Nici o contradicţie". afirmă vedeta, în op-
ţiunile sale. Totul este ca sâ creadă în perso-
naJ - indiferent de epoca în care acesta
trăieşte. de obirşia lui sociată ori d'& îndelet-
nicirile sale. Cînd crede, totul vine de la sine.
Un .,de la sine" ce nu se poate explica in cu-
https://biblioteca-digitala.ro
adică. Dacă în ziua acea mă simt într-o forma
deosebită, nu văd de ce m-aş lăsa dublar·.
Deci nici . un narcisism, nici un veleitarism, ci
pur simplu ceea ce simte.
Modest - aşa cum o dovedesc şi declara\r-
Ue sale, acestui actor - care de mai bine de
două decenii împarte cu Delon titlul de „ve-
deta nr. 1 a Franţei" - gloria nu· i s-a suit la
cap. Nu şi-a construit vile luxoase, nu face
reclamă la parfumuri sau alte produse de
acest gen, nu a fost implicat în afaceri du-
bioase precum ilustrul său rival. El râmine
pietonul in bluzon de care oricare alt pieton
se poate apropia câ să-i ceară un foc.
V-a surprins cumva alăturarea făcută la în-
ceput între ,,monumental" şi firesc? Dacă,
vreodată, undeva s-ar ridica un monument al
firescului, - cred că statuia lui Belmondo a·r
fi o reprez~ntare din cele mai potrivite.
Aur• PURAN
din Oetroit. lucrează temporar pentru a-şi
face un capital destinat cumpărării unei staţii
de benzină în oraşul natal. Deşi nu are voca-
ţie de justiţiar, „Bwana John", cum ii numesc
localnicii pe americanul simpatic şi surizător,
se pomeneşte antrenat într-o înfruntare pe
viaţă şi pe moarte cu o bandă de traficanţi de
fildeş urmăriţi de poliţie . Un „dur" împrumu-
tat de la Hollywood, Jack Palance, îl incar-
nează pe şeful pomenitei bande care, printre
altele, se mai ocupă şi de capturarea şi creş­
terea animalelor exotice. Un gag memorabil
izvorit din această situaţie: înfricoşătorul
„capo" al răufăcătorilor se mdeletniceşte per-
sonal cu îngrijirea puilor de crocodil cărora
le administrează vitamine. Multe alte asem&-
nea „găselniţe" înveselesc parodia lui Mi-
chele Lupo al cărei subiect este desigur un
pretext pentru înfruntarea dintre buni şi răi.
Nimeni nu aşteaptă cine ştie ce psihologie de
la un astfel de film, ci· ritm, haz, vervă şi ţintă
. ironică precisă. Africa Expr... nu-i dezamă­
geşte pe cei care nutresc aceste aşteptări.
Mai mult, el oferă cinefililor plăcerea de a sa-
vura trimiteri la opere cunoscute. Eroul „fără
voie" este secondat în faptel&-i de bravură de
o maimuţă intre11rinzătoare la fel ca Buster
Keaton în Malec oper81or'iar bandiţii atacă
trenul local întocmai ca în M8rele )81 81 lt•
nulul. Nu lipseşte nici alunecatul p&-o coaja
de banană, ca în burlescul lui Mack Sennett.
Recursul la citate ii ajută pe realizator să slîr-
nească starea de complicitate pe care se bi-
zuie umorul şarjei sale la adresa unor genuri
tipic americane: westernul, filmul cu gan-
gsteri, thriller-ul. Totul este să accepţi jocul
propus de regizorul care ne face cu ochiul.
Pentru asta nu e nevoie nici să fii ..şoarece
de cinematecă" şi nici criticul dispus să vadă
mereu jumătatea plină a paharului (ci-
nematografic).
Dan• DUMA
Să nu dispreţuim
divertismentul
(Africa Express
cu Ursula Andress
şi Giuliaoo Gemma)

cinematografică, publicul
Ferma dictatorului sau marea
„N imic mai primejdios pentru sufletul
unui om decit dreptul suveran asupra altor
oameni. Imediat omul devine fiSlă." Cuvintele
lui !brăileanu, desprinse dintr-o recenzie
scrisă în 1921, ridică semne de întrebare:
cum arată sufletul unui astfel de om? de
unde provine dreptul lui suveran? nu cumva
în acel om dormea dintotdeauna fiara? Răs­
punsurile ţin de psihanaliza individului meta-
morfozat în diptator. Răspunsul artistului va
fi, însă, fie o metaforă, fie o alegorie. O meta-
foră, cînd Chaplin îşi intitule~ă primul său
film sonor de-a dreptul Dictatorul şi ii cari-
chează premonitoriu pe Hitler în ajunul intra-
rii nemţilor în Paris. Şi este de două ori pre-
monitoriu, de vreme ce, peste ani, capriciil e
malefice ale micului monstru din Tomania se
vor materializa similar într-o ţară cu numele
metagramat. Şi va fi de n ori reiterabil, de·
vreme ce înfăţişarea dictaturii este una, tipici
şi perenă. Altă dată_. artistul va recurge. spu-
neam, la alegorie. ln anul în care Dictatorul
era prezentat in premiera la Paris. iar Hitler
dispărea, George Orwell îşi publica Fermi
„lmlllelor. Se scurseseră, e drept, aproape
trei decenii de existenţă comunistă în •.a cin-
cea parte a lumii", dar în Europa abia acum
se instăpinea „viitoruJ luminos al omenirii ".
Orwell , vizionar, trăgea semnalul de
alarmă. Şi poate nu atit pentru „animale", cit
pentru capeteniile lor despotice. Pentru orice
Dragoste
si
I
datorie I Examen cu sine
O confruntare
experienţele
aspră cu prejudecata -
traversate, mai ales cele dure,
pot ţine loc de biografie - ne propune acest
lr•llll9'11J!!P.llll!PllJl~!!l•r•ll!ll••„ e~,i~:,~~~~~:~e~~~zt~ii~rV:;:~,~~r~a" i~e:~a~
lilm despre o femeie - conducătoarea unei
pubhcaţii culturale - realizat tot de o lemeie
- regizoarea cehă Eva Stefankovicova .
Traiectul protagonistei e analizat direct sau
imediat prin retrospecţie, din ambele rezul-
tînd că funcţia ii dă un fel de inti1etate pu-
blică şi o reală JUStificare de sine acestei fi-
inţe călita în apă vie. în timp ce viaţa perso-
nală , mai mult o regresiune decit o victorie,
trimite spre conul de umbra.
într-un ceas de cumpăna, de sfîrşeală , de
adincire în sine. simulind participar.ea solitara
e nevoită să-şi ascundă oboselile, deprima·
rea, disconfortul sufletesc într-o cameră de
hotel. Rememorările şi, nu mai puţin, accesul
personal la adevăr şi luciditate nu vin dintr-o
manie a clarificărilor. Ele nu provoacă abuzul
de fraze explicative, nu lasă i deea. starea să
se epuizeze în vorbe, ci, cu precădere, în
imagini, prezente sau retrăîte. cru e argumen-
t~ază indi2narea mută, tăceril e ei mai eloc-
vente dec1t cuvintut - preslll Bucurettl -
i n ce constă greşeala unei exislen\e, osc1
lind, ca multe altele, intre aspiraţie şi refuz?
Grea întrebare!
• • • • • • • • • • • • • • • • • Ioana Statie, - Doina
PE ECRANE
aşteaptă şi un repertoriu la zi
raţiune, est,limpede că ..scenariul" va fi me--
reu acelaşi, fie ele, personajele, umane, fie
animaliere: Tirania, însă., nu ascultă de ra-
ţiune. Ea îşi urmează destinul autodistrugin-
du-se. dupa ce-şi va fi distrus supuşii.
cantitatea copleşeşte şi învinge. Supravieţui­
rea mulţimii, chiar cu sacrificiul indivizilor,
decide victoria asupra dictatorului, oricit ar fi
el de persistent. Istoriile se repetă, şi
ziunile pot surprinde doar pe cei nejlregătiţi,
pe cei neatenţi la tipizarea istoriei.
Probabil că una dintre trăsăturile despotis-
mului este refuzul autocontemplării, poate
singura licărire de luciditate faţă de propria
bestialitate. Aflăm că ultimii tirani ieşiţi din
scena istoriei d~puseseră sa fie ştearsă o ca-
!~!~ ~~;'tal~-ncfuţ'â~~an8~vfii: ~~ ccuă'aiv~i
1 lălalt
tontons macoutes. Ignoranţii
ştiau să
nu
tragă învăţăminte. Singura lor înţelepciune
era să-şi bage capu-n nisip ca struţul . Şi ,
ştergînd o banQă, îşi închipuiau că schimbă
cursul istoriei: ln orice caz. că distrug arta.
Sâ fi văzut e1, · oare, Dictatorul? Sau Ferme
animalelor? Greu de crezul. De-ar fi aşa , ar fi
pus, încintaţi , să
se tacă un film şi despre ei.
Fară metafore, fără alegorii. Le erau inaccesi-
bile, lor le trebuiau adevăruri terre-ă-terre. Fi-
indcă, erau convinşi, adevărul şi dreptatea se
aliau de partea lor. E sigur că aşa au
cat, nepricepind nimic. el - opac, ea - dia-
bolică. Ce s-a-ntimplat pe meleagurile astea
însuşi
Răspunsul ţine,
ţiilpr
probabil, de nivelul preten-
cu privire la om. Antecedentele, de
nefgnorat, dezvăluie eşecul sentimental, pen-
tru că, in trecutul nu prea îndepărtat, dintr-o
nevoie de agreabilă şi inofensiva (pentru el)
uman . .Singurătatea (unicul copil dispare
mtr-un accident de maşină), durerea stator-
nicâ, · atotcuprinzâtoare, tensiunea interioara
profundâ pe care Je tradează privirea, chipul
marcat de virstă. studiat cu luare aminte de
aparat, nu lasă nici o îndoială asupra carac-
terului ir:evocabil al celor petrecute. ·
Din ce poate veni salvarea, dacă ea există?.
Din nou, o grea întrebare. Ca un subterfugiu
in faţa iremediabilului, sau, poate, mai mult
decit atit, resursele neştiute se valorifică aju-
tîndu-i pe alţii, sus\inind moral un om dezo-
rientat, în plină eroare la început de drum.
Simpla coincidenţă vrea ca tocmai fiica celui
care i-a amăgit tinereţea cu entuziasme ste-
rile să aibâ nevoie de ~a ca de singurul rea-
zim.
Destinul e uneori risipit, alteori risipitor.
dar un film ca acesta. deloc refractar cugeta -
riî, încearcă să-i arate sensul. El pare sa f1
fost făcut din acuta necesitate de a împăca
diversitatea, îngindurind.
Jullota ŢINTEA
Tiparul executat la Combinatul Poligrallc Bucuretti
Cflltoril din străinătate ae pol abona prin:
„Rompresfllalelia" - sectorul Export-Import
presă P.O. Box 12-201, telex 10376
Calea Grivijel nr. 64-66
Acest număr a fost pragitlt da colectivul redacţional: Mircea Aleundr„cu,
trlna Coroiu, Adina Darian, Ileana Dănălache, Oana Duma, Alice Mlrlolu,
Stănescu, Victor Stroe.
https://biblioteca-digitala.ro
sminteală
paşnice vreme de un sfert de veac, a fost o
sminteala. În dublul inţeies al vorbei: o n~
bunie şi , totodatâ, o rupere din firesc. Cind
un popor e condus. împotriva voinţei lui, de
Dar un dement, îi trebuie multă tarie ca să nu se
smintească el însuşi. Şi îi trebuie şi mai mulia
tarie ca să sminteasca lucrurile readucindu-le
în matca lor.
previ- Chaplin a fost _
profetic faţă de Hitler, dar şi
faţă de autocraţii care i-au urmat acestuia
Orwell a fost profetic faţă de societatea co-
munistă, căreia ii urmeazâ falimentul. Daca
Chaplin a reprodus detalii programatice din
guvernarea fascistă , Orwell, în schimb, a
schematizat o întreagă orînduire politica
Unul a ales limbajul spectacolului vizual, ce-
a apelat la Cum pentru repre-
1abulă.
zentarea fabulei cel mai comod este desenul
animat, iar filmul lui Chaplin se încheie cu un J
lung discurs, in cele d in urmă amindoua ac-
ced, iată, la realismul care, peste ani, le ven-
fica ipoteza. Demonstraţia , odată făcută, din
nefericire în cheie tragică, nu ne ramine decit
să ne imaginăm, punitiv, o fermă represivă
pentru toli dictatorii omenirii şi să afirmam
odată cu frizerul lui Chai?lin: „~ra oamenilor
va trece şi dictatorii vor pîeri, iar puterea pe
care au uzurpat-o de la popor se va întoarce
la popor. Şi cită vreme oamenii vor şti sa
şi ple- moara pentru ea. libertatea nu va pieri!"
N
ne crapă
u o dată am. avut simţămîntul că
ruşine
obrazul de cînd ve-
roase prilejuri (chiar foarte numeroase),
cinematografele din bulevardul Ma-
gheru, „Patria" şi „Scala", pompos or-
namentate, se vedeau blocate cu film e
deam - sau cînd unii spectatori ne re-
proşau - halul în care se prezentau şa­
„omagiale" ale căror titluri nu le voi po-
tile de cinematograf. meni, de lehamite. Nu supăra pe nimeni .
că, în aceste zile, încasăril e unui cine-
Dar trebuie şi e bine să se ştie ca
adeseori personalul acestora aducea de matograf cu pe5te 1 OOO de locuri, cum
acasă sau cumpăra din banii lui deter-
este „Scala", variau intre 25 şi 100 lei
pe zi. Pe frontispiciul de la acest cine-
genţi. mături, cirpe, etc. fiindcă mate-
matograf se panota o fotografie de
rialele de întreţinere primite erau neîn-
destulătoare şi de cea mai proastă cali-
aproximativ 3,5 pe 2 m., bineînţeles cu
tate. . chipurile lor rînjitoare. Nu cunosc pre-
ţul unei asemenea orgii a grandoma-
Trebuie şi e bine să se ştie că, iarna,
femeile de serviciu din toate cinemato- niei, in orice caz auzisem că suma varia
grafele bucureştene spălau sala, holu- între s"ooo şi 9 OOO lei.
Fiind vorba de panouri, voi relata o
rile, grupurile sanitare cu apă rece, că
situaţie aproape incredibilă. Cind trecea
zadarnic am solicitat procurarea unor
boilere electrice, regimul draconic de pe bulevardul Magheru, ceauşescu avea
obiceiul să privească panoul de la
economii interzicea orice fel de investi-
ţie.
„Scala". Şi de aceea cind rula un film
Dar acest regim de economii nu mai oarecare, panourile ar.au ast1el confec-
ţionate incit să nu poată fi "citite din
funcţiona cînd era vorba de mărirea şi
mersul maşinii (probabil că se ştia că
preamărirea siniştrilor demolatori ai
vitez-' sa de lectură nu era opt imă). în
culturii româneşti. Cu prilejul .,zilelor
aniversare" din ianuarie - a ei şi a lui ziua galei filmului Totul se plăteşte re-
- de 1 Mai, 23 August şi cu alte num~ clama era corespunzătoare, afişe lizi-
bile, bine colorate etc. A doua zi însă a
trebuit să schimbăm panoul cu un altul,
pe care titlul filmulu i cu greu se putea
citi, aveam impresia că era scris in
limba a~abă. Oare să se fi gindit cineva
că va veni ea într-o zi clipa cînd totul
. se_ plăteşte şi n-a vrut să-l indispună?
ln timp ce îngrijitoarele de la cinema-
tografele bucureştene spălau sala, ho-
lurile şi anexele cu apă rece şi aduceau
de-acasă detergenţi şi cumpărau mături
pe banii lor, sume importante se alocau
pentru întreţinerea perfidiei, imposturi i
ş1 nesimţirii dictatorilor.
Marin STOENESCU
fost responsabil
al cinematografului Scala
Erată
i'n articolul •. Revanşa feeriei asupra teroa-
rer· (nr. 12-1. p. 11) de Dana Duma se va c1t1
1n rindurile „aceste ultime zile care au zgu ~
du1t lumea", i ar in rindurile 21-22 „e de mi-
rare cil s-a obţinut şi atil".
23
https://biblioteca-digitala.ro