1981

STEMA ROMÂNIEI
STUDIU CRITICU DIN PUNCTU DE VEDERE

ERALDICO
CU NUMEROSE FIGURI ÎN TESTU
din :3 i;

CLUJ ,
DE

Locot.-Colonel P. V. NĂSTUREL
Profesorii de Artileria la Școla Națională de Poduri și Șosele,
Comandantulu Șcâlei speciale de Artileria și Geniu.

1892
BUCURESCI
TIPOGRAFIA «VOINȚA NAȚIONALĂ»
4, STRADA ACADEMIEI, 4

1170-
TRADUCȚIUNEA ȘI REPRODUCȚIUNEA RESERVATE.
^/i Je/nnâ i/e â/i/na- di âinceră iu/ire
J

Jjimal’iu nieît jjuetină

Profesorii și fostă Ministru de Culte și Instrucțiune Publică,

etc. etc. etc.
 PLANULU ACESTEI LUCRĂRI
(tabla de materii)

Introducere.
Origina armoarieloru.
Terminologiă eraldică cu privire la stema României.
A) Moldova
Istoriculii Stemeloru Legende.
B) Muntenia
împărțirea istoricului stemeloru în trei Periode.
Perioda la a ignoranței reguliloru artei eraldice.
» 2a stilulu rococo.
» 3a (recentă) de la 1867 pene în filele nostre.
Conclusiune.
 DE ACELAȘI AUTORU:
Lei
1) Operations de l’armee roumaine pendant la guerre
del’Independance. Paris. 1880. Librairie(Dumaine)
Baudoin rue et passage Dauphine.................. 4
2) Cursa de balistică esteribră și Stabilirea tableloru de
tragere (epuisat). 1885...................................... 14
3) Cursă elementara de Artilerie. Voi. I. Artileria de
câmpii cu un Atlasu. 1886. Librăria Socek și
Comp, (rare).................................................................. 9
4) Idem. Voi. II. Fascicula F". Tragerea și efectele
projectileloru. Organisațiunea și serviciele Artile­
riei. Gu mal multe figuri în textu. 1887. Librăria
Socek și Comp....................................................... 5
5) Descrierea amenunțită a tureleloru de 37'"'"- Md- 1887
Magdeburg. 1888. (Epuisată fiindu luată de Mi-
nisteru).................................................................... 8
6) Descrierea amenunțită a tureleloru cu eclipsă de 53m"‘-
M1- 1887. Magdeburg. 1888. (Epuisată fiindu luată
Ministeru)......................................................................12
7) Descrierea tunurilorii, afeteloru și munițiuniloră de
150""'- Md- 1887. (cu 23 planșe) dupe Crucișeto-
rul uElisaveta» al Marinei regale. 1889. Librăria
Socek și Comp......................................................10
8) Pulberi de resbelu. Diferiți esplosivi și balistica in-
terioră. (Cursulu Scolel speciale de Artilerie și
Geniu). Căpitan Constantinescu-Brad, profesoriî-
ajutorii. Proprietatea scolel. 1889..................... —
9) Descrierea amenunțită a tureleloru cu eclipsă de
1301""1- și a Localuriloru cuirasate a mortiereloru
sferice din bateria-tipu Schumann. 1891. (Epui­
sată fiindu luată de Direcția generală a Fortifi-
cațiiloru).............................................................. 12
10) Jubileulu de S5 ani de Domnie a M. S. Regelui
Carol I. «.Stema României» versuri cu uă planșe
colorată a Stemei. 1891. Maiu 10. Librăria Socek
și Comp.................................................................. 1
 STEMA ROMÂNIEI ——
STUDIU CRITICU DIN PUNCTU DE VEDERE ERALDICU.

INTRODUCERE

Nemuritorul I. Heliade Rădulescu dice, în con-

clusiunea Istoriei Românilor, că tot cât a scris el în
16 cole s’ar pute coprinde într’uă carte de deci și
deci și sute de volume, ce ar vorbi de 30 de secoli
ai gintei romane și de alți 10 secoli mai nainte ai
gintei dacice ; părinții, bunii și strămoșii noștri ni
le-au conservat pene astă-di coprinse intr’un mic scut,
cât un romanat seu un leu de mic, care este stema
României intrâgâ.
Scopul studiului de faciă este mai ântâiu de a fa-
miliarisa publicul, pe cât va fi posibil, cu noțiunile
istorice coprinse in stema țerii, și cu importanța ori­
cărei steme din punctul de vedere al sciinței eraldice,
apoi de a lămuri, în mod critic, tot ce s’a dis pene
adi în privința stemei țărilor române.
înainte de a ajunge la public, me voiu adresa
mai ales acelora dintre autorități care, dilnic, în co­
respondențe oficiale, se servesc de chârtii seu de
sigilie, ce portă stema (scutul) țerii pe densele, ru-
gându-le să nu perdă din vedere că, în privința
stemei esistă uă lege, care caută a fi respectată: —
 8

nimenui nu’i este permis a întrebuința seu a face scu­

tul, fie ca desemn, fie ca gravură, de cât așa pre­
cum țera, în suveranitatea ei, a voit ca să ’și ’l în-
tocmescă; căci, trebuie să mărturisesc, chiar aiji, 33
ani după unirea principatelor, mai sunt ancă persone
care, cu uă înverșunare eroică, ca să dic ast-fel, tot
se mai servesc de vechia pecetie a terii, adică a Prin-
cipatelor-Unite, în care figura numai aquila și capul
de bour, și, când li-se atrage atențiunea asupra esis-
tenței legii din 1872, respund :
— «Ce face cu asta? Nu este tot pecetie, or și cum
«ar li? Lasă că merge și așa! Ce să mai chieltuim
«se facem alta nouă, pe cât timp acesta tot mai pote
«face slujbă 1»
Unele autorități, ierăși păstreză, cu uă religiositate
meritorie pentru alte cause și ’n alte împrejurări, si­
giliul al cărui model se află imprimat pe monetele
de aramă bătute în 1867.
Altele, respectând împărțirea scutului, ast-fel pre­
cum se prevede în legea din 1872, nu se îndură a
se despărți de ceea-ce, în eraldică, se numesce su­
porți seu susținători, ci păstreză pe cei care se ved pe
monetele din 1867 : uă femeiă la drepta, leul la stânga.
In fine, altele admit — în necunoscință de causă,
bine înțeles, ca și precedentele—admit, dic, uă serie
de variațiuni, fie în figuri, fie în posiția lor, fie în
colore etc.
Tote aceste abateri vedite de la legea din 1872,
me grăbesc a recunosce, nu sunt făcute nici cu
sciință, nici cu rea voință: ele nu se pot atribui de
cât lipsei de cunoscințe a regulilor și legilor eral-
dice, consecrate și admise în tote Statele din lume,
fie civilisate seu semi-barbare, fie monarchice seu
republicane *.
1. De ore ce fie-care Stat își are stema sa.
 9 *

«De câte ori, dice Eysenbach1, nu s’au vedut gre-

«șelile deplorabile, în care au cădut istorici, anticari,
«numismați, poeți, pictori, literați, sculptori, gravori,
«arhitecți, turiști etc., numai din causa lipsei de cu-
«noscințe a sciinței eraldice.»
Deca, pentru un moment, am admite că fie care
ar face sigiliul țerii dupe cum ’i ar da în gând,
și s’ar servi de densul în acte oficiale, iată ce s’ar
întâmpla :
1) Se va călca uă lege în vigore — legea din 1872.
2) Cu greii, deca nu de loc, vor pute cunosce
străinii care este stema României; și, din diversitatea
modelelor ce ar întâlni, ar pute deduce imediat că
Românii aii uă stemă numai ca să fie la modă cu
cele-l-alte țerii er nu ca să le represinte lor ima­
ginea sacră a Patriei.
3) Cu greii urmașii noștri, mai târdiu, își vor pute
esplica anomaliele ce ar întâlni seu ar vede că s’au
comis, la aceiași epocă, asupra armelor țerii, apli­
cate pe diferite documente șeii clădiri publice2 etc.
Eată pentru ce m’am adresat, ia început, perso-
nelor oficiale. Der mai este âncă uă cestiune tot atât
de importantă : voiu să vorbesc despre respectul ce
se cade a se da stemei și steagului; și, în acestă
privință, ași dori, deca ’mi ar fi cu putință, să me
adresez înțregei suflări românesc! ; căci, «imaginea
sacră a patriei» nu este numai uă ficțiune, nu este
numai un joc poetic de cuvinte; ea ’și are uă tra-
ducțiune visibilă înaintea fiilor țerii, și acestă tra-
ducțiune este stema șeii scutul, er «petrele nestimate
1. Histoire du blason et Science des armoiries, page 9.
2. Aci semnalez abusul făcut de un comerciant de vin' din Delu
Spirei (peste drum de casarma Arsenalului), care a îndrăsnit a ’și
împodobi frontispiciul prăvăliei cu scutul țării, chiar în capitala
Bucuresci !
 10

ale coronei^ sunt represintate, în lumea reală a fap­

telor, prin mobilele seu figurile care împodobesc cu
fală câmpurile scutului.
Zugrăvită pe steg, imaginea patriei însuflețesce
oștenii la luptă și în momente de grea încercare pen­
tru țeră.
Stegul este tovarășul și călăuza care în tot-de-una,
în ori-ce împrejurări, arată oștenului drumul spre
onore și împlinirea datoriei.
«Stegul, fie strîns în tocul lui, șeii fălfăindu’și cu
«veselie mătasea tricoloră, este simbolul sacru care
«domină masele, care anunță poporului jalea seu
«veselia, care, ca uă santinelă, represintă, chiar la
«marginea lumii, patria absentă. Stegul are garda
«sa de onore, oficerul seu, locuința sea.»
Pe steg jură ostașul credință și supunere legilor
țerii și tronului; de aceea, într’uă luptă, mai bine
de cât a părăsi stegul, a ’l perde, ostenii preferă a
muri pene la cel din urmă, a încerca imposibilul, a
se îngropa împreună cu densul într’uă îngrămădelă
de moi ți și de răniți.
«Stegul trăiesce și strălucesce !
«Palpită ca cum ar ave suflet in cutele lui. Se ră-
«dică mândru, superb, tot-de-una in sus și statornic,
«tot-de una radios în fumul pulberii, în colbăria
«grosă care se înalță în vârteje spre cerul întu­
necat»1.
In timp de pace, fii țerii citesc pe steg și stemă
trecutul glorios al strămoșilor și din el trag învă­
țăminte pentru present și ’și formeză aspirațiunile
pentru viitor !
Acesta este stema țerii și stegul2, și deci se cade
1. Gil-Blas, No. 4481 din 21 Februarie 1892, articolul «Saluons»
do Bene Maizeroy.
2. Aceste 2 embleme sunt atât de identificate adî, în cât nu le pu-
 11

ca cu toți să i ne închinăm cu respect, să’l slu­

jim cu devotament și să ne vărsăm sângele cu con­
vingerea, dragostea și liniștea sufletescă ce o au cei
ce ’și îndeplinesc datoria.
Am avut numerose ocasiuni se văd, în teri străine,
ovațiunile și semnele de respect ce se dau stegului
și scutului teri, și cu amărăciune sufletescă sunt
nevoit a semnala aci că : printr’un simțimânt a cărui
esplicare în zadar am căutat’o și caut a o găsi
la noi Românii noțiunile acestea elementare, der
forte de căpetenie, sunt necunoscute.
De câte ori nu se ved bărbați, cu cultură deose­
bită2, care nu fac nici un cas și nu dau nici uă
atențiune stegului și armelor țării, trecând cu nepă­
sare pe din naintea lor și păstrând capul acoperit, ori
continuând a fuma in liniște țigări și a privi indi­
ferenți trecerea acestor sfinte odore pe din ’nainte-le !
Și, doră, esemple despre respectul ce se cade a
se da emblemelor, care represintă națiunea, nu au
lipsit și nu lipsesc.
Lumea crede că numai uă semă de Iii ai țerii
— oștenii — se cuvine a da asemenea onoruri.
Nu vede că regele însuși, depositarul și represen-
tantul stegului și scutului țerii, El, înaintea căruia
aceste embleme se închină, El este cel d’ântâiu care
le respectă.
Nu vede că. la eșirea seu la intrarea stegului în
locuința lui musicele intonă imnul național, tobo-
șiarii, corniștii șeii trompeții sună «la câmp», soldații
îl întâmpină presentându’i armele, er oficerii închină
sabiele ca înaintea unui șef?
tem despărți una de alta, ca in vechim», când stegul purta colorile
er scutul emblemele.
1. Chiar anarchiștii își respectă stegul lor stacojiu.
2. Ba ocupând chiar posițiuni oficiale în stat.
 12

Suntem convinși că toți Românii vor sci să verse

cu dragoste sângele lor pentru stegul strămoșesc,
dorim numai ca acest suprem și nobil tribut să fie
precedat, în timp de pace, de un semn esterior de
respect.
Gât de mare înrîurire nu va ave acesta proce­
dare asupra maselor inculte? Vedend atâta deferentă
pentru steg, chiar omul cel mai puțin cult nu va
sta pe gânduri a saluta, precum salută când întâl-
nesce sfintele icone, seu va căuta se afle causa re­
spectului ce ar vede că se dă stegului, și atunci i
se va esplica, de sicur, ce însemnătate are stegul,
și nimeni, nici uă putere omenescă, nu’i va mai
desrădecina din inimă ideea de țeră și steg !
 I.

ORIGINA ARMOARIELORC SI
» IMPORTANTA
a
ERALDICEÎ.

La fie-care pas întâlnim pe palaturi, clădiri, bise­

rici, monastiri, monumente, tablouri, sigiliuri, mo­
bile, scule, monete, etc. etc., diferite scuturi seu
steme, care se mai numesc și armoarii ori blazbne.
Pentru cei-ce cunosc limba blazonului, figurile eral-
dice le arată numai de cât țâra, numele și timpul fun­
datorilor seu proprietarilor acestor diferite obiecte.
Adi limba blazonului , nu la noi, der chiar în ță­
rile din apus, este pe atât de uitată, pe cât era în
flore uă-dinioară; și, precum, in vechime ea era
obiectul unui cult, ca se (Jic așa, adi, printr’uă schim­
bare diametral opusă, acesta limbă a ajuns, deca
nu uă derisiune, der cel puțin cu desăvârșire decon-
siderată1. Puțini sunt, forte puțini, aceia care se
1. Die Wappenkunde ist eine der wichtigsten Hulfswissenschaften
der Geschichte; sie bildet im Verein mit der praktischen Ausfurung
der Wappen — der Wappenkunst — einen bedeutenden Zweig der
mittelalterlicben Kultur-und Kunstgeschichte. Dise edle Kunst der
Heroide befindet sich aber seit nahezu dreihundert lahren in einem
Verfalie, der bis auf die neueste Zeit fast stelig zunahm. (Katechis-
mus der Heraldik. Vorwort. E. Freiherrn v Sacken).
 li

mai ocupă cu studiul special al sciinței și artei bla­

zonului.
«Blazonul, dice Eysenbach limbă misteriosă, limbă
«ingeniosă și isbitore, de uă întrebuințare univer-
«sală pentru nobilimea creștinătății, blazonul sta-
«bilia, printre toți gentilomii uă confraternitate eroică;
«era petra fundamentală a edificiului feudal, cimentul
«și cheia bolții, cum dice un autor vechiu, a ierarcbiei
«aristocratice etc.
«Acesta esplică învierșunarea cu care revoluțio-
«narii se năpustiră asupra lui, la finele secolului
«trecut și începutul secolului nostru, pentru a’l în-
«josi, a’l ponegri, tractându’l de un nimic, repre-
«sentându’l ca un fel de perde-vară (passe temps),
«bun numai ca să amuseze îndeletnicirile inteligen-
«țelor ușore și limitate».
«Spiritul revoluționar, căruia cea mai mică amin-
«tire a trecutului îi era odiosă, care ataca insti-
«tuțiunile veacurilor feudale, nu putea se ierte nici
«arta blazonului și să o trecă cu vederea de la
«prigonirea cu care se lovise tot ce era nobil și de
«dată vechiă».
Apoi, continuând mai departe a enumera folosele
aduse Franciei, ca și celor-1 alte țeri, de către no­
bilime și regalitate, într’uă serie de probe și de ar­
gumente care nu suferă nici uă contradicțiune, finesce
prin a spune că :
«La urma urmei, deca Francia este patria nostră,
«apoi nu vrea se dică că Ea este totă lumea și, deci,
«tot ce s’a sfărimat Ia noi nu a dispărut și de lacele-
«I-alte națiuni.
«Să ne intre uă dată în cap că, trecând la vecinii
«noștri, vom regăsi pretutindeni, tare și însuflețită,

1. Uvragiul citat, pagina 2.

 15

«poetica și misteriosa limbă a blazonului, și că, din-

«colo de fruntarii, vom păre ca nisce omeni care,
«negligind a ne familiarisa cu un studiu folositor și
«curios, nu ne-am completat instrucțiunea».
Cu privire la stema țerii nostre, de câtă actuali­
tate nu sunt, pentru noi, aceste consilii ale lui
Eysenbach !
Nu voiu face aci istoricul originii armoarielor: ar fi
pre lung, și ar trece chiar peste cadrul ce’mî-am
propus, Me voiu mărgini numai a spune că asupra
cestiunii s’a scris atât de mult, în cât, deca s’ar a-
duna tote operele la uă l-altă, s’ar face uă biblio­
tecă considerabilă.
Poeți, filosofi, istorici, cărți sfinte și profane, to­
tul a fost pus la contribuțiune de către numeroșii
scriitori ai eraldicei, numai și numai ca să arate,
cu probe mai mult seu mai puțin verosimile, origina
armoarielor.
După unii Cain și Abel, după alții fiii lui Noe ar
fi avut armoarii. Nici unii inse nu aduc probe pen­
tru susținerea opiniunei lor, ci numai inducțiunea
pare'a’i fi condus la resullat.
Unii ier pretind că Egiptienii ar fî primii lor inventa­
tori, er alții Evreii seu Asirienii. Trecem âncă peste
mulți, cărora li-se atribue origina armoarielor, pentru
a ajunge la opiniunea cea mai probabilă și cea mai co­
mună, că adică Cruciatele inventară armoarîele, cu
regulile cunoscute adi în eraldică ; căci, trebuie să
spun că, din vechimea secolilor, resboinicii între­
buințau figuri și semne simbolice, zugrăvite pe scu­
turile și stegurile lor, în scopul de a se recunosce în
timpul luptei și printre armate.
Acesta nu vrea se dică că acele semne simbo­
lice ar fi fost vre-uă-dată semne ereditare de noblețe
și că ar fi fost supuse, în ceea-ce privesce desemnul,
 16

ore-căror reguli care cu vremea, după cruciate, furură

prevăzute și stabilite, în blazoane.
Origina blazonului pote fi pusă, cu multă probaba-
bilitate, cam pe la începutul secolului al XIIIlea, e e-
pocă când regulile eraldice se ved stabilite în moaod
positiv, cam prin tâte țerile, și blazonul nu devinine
«ereditar12 de cât în timpul domniei lui SI. Louiuis
«când, dice Grandmaison armoariele intrară într’u’uă
«cale nouă — a eredității — căci numai atunci s se
«operă revoluțiunea și uă ordine de lucruri se sulub-
«stitui alteia.
«Revoluțiunea se preparase înainte, apoi se coion-
«tinuase și, pe timpul lui St. Louis, ea fu cu desăsă-
«vârșire regularisată.
«A se areta diua, ora și ocasiunea precisă, cuium
«pare că ar fi voit se facă unii scriitori eraldi, irmi
«se pare absolut cu neputință..
«Acestă schimbare, ca tote schimbările care se prere-
«vestesc cu multă vreme înainte, se strecură puțiițin
«câte puțin în fapte, la început prin manifestări rarare
«și timide, er cu vremea mai numerose și mai îi în-
«drăsnețe și care sfârșesc, la urma urmei, prin a năiă-
«văli peste tot și a supune totul noului lor imperiiiu.
«Ne vom feri mai ales a căuta origina și cauaisa
«acestei revoluțiuni numai într’un singur fapt, ca bibu-
«nioră jocurile de tournois, cruciatele, ereditatea dido-

1. într’un hrisov /charte) din 1258 al lui Henri, fiul Iul T/n&aiwut,
Regele Navarel și comite de Champagne, se arată că acest principipe
s’a servit de pecetia tatălui s6u, fiind-că, dice el, nefiind âncă cavalaler
seu major, nu am pecetia mea și, întâmplându-se să schimb p pe­
cetia, fie prin primirea ordinului de cavaler, fie cumpărând vr un d do­
meniu, făgăduiesc că voiu pune pe hrisovul acesta pecetia ce voiii a'ave
(cum si postea, vel in nova miliția, vel in requirendo dominio, $ si-
gillum mutare contingatj. Liber Hubeus.
2. Dictionnaire heraldique, pagina XVIII.
 17

«menielor (fiefs) seu a numelor: primim tote aceste

«cause la uă-laltă, și tote, ast-fel împreunate, d’abia
«vor fi în stare să ne esplice în ce chip emblemele
«și simbolele întrebuințate de resboinici12, în timpul
«întregei anticități, după ce rămaseră mai bine de
«•2000 de ani în stare de embleme personale, în ce
«chip, dic, deveniră ereditare tocmai la uă ore-care
«epocă și într’un spațiu de timp care nu trece peste
«doue secole.»
Grandmaison continuă:
«Origina armoarielor este deci, în același timp, mai
«inumerosă și mai vechiă de cât se spune, și a căuta
«să vedi acestă origină în jocurile de toumois ca P.
«Menestrier- ar fi, de sicur, a o căuta tocmai în
«ceea ce nu a fost de cât uă causă a organisării re-
«gulate și definitive a blazonului. Ca să se recunoscă
«și să se deosibescă personagele în aceste jocuri
«resboinice, nu era nevoie de armoarii ereditare, de
«<ore-ce ar fi fost de ajuns numai nisce embleme
«personale.»

1. Pe scuturi, căsci, pipetare (cottes d’armes) etc.

2. Origine* des armoiries. Rev. P. Menestrier.

2
 II.
TERMINOLOGIA ERALDICĂ.

După aceste considerațiuni generale, vom reveni :a-

cum la partea technică, ca să dic așa, a stemiei
României.
Pentru a ii înțeles mai cu înlesnire, silit nne
ved a da câte-va esplicăn asupra cuvintelor seu teir-
menilor întrebuințați în arta eraldică, după careapioi
voiu face descrierea istorică a stemei.
In stema țeriî, întocmită după legea din 1872, voim
deosebi următorele :
Scutul seu câmpul, smalțul și figurile seu mobilele..
a) Scutul, în eraldică, este un drept-unghiu a căirui
înălțime se obține împărțindu’i lărgimea în 7 păirțî
egale și luând 8 dintr’ânsele.
La partea de jos unghiurile drept-unghiului siunt
rotundite cu uă radă egală cu jumătate din a 7a pairte
a lărgimii: alte doue cercuri de aceiași radă fornueză
verful scutului sub linia orisontală inferioră.
Acesta este forma cea mai antică și cea mai obiici-
nuită a scutului, în eraldică, afară de forma loscan-
giu 1 și cea rotundă2.
1. Pentru armoariele domnișorelor șeii văduvelor.
2. Scutul Engliterel a fost modificat în urma instituirii ordinnului
Jarretierei de către Eduard III și, adesea, este rotund.
 19

Se găsesc însă mulțime de variante, la diferite na­

țiuni, der dintre tote trebue să recunoscem că forma
cea mai elegantă, prin grația și comoditatea ei, este
cea descrisă prin art. 2 al legii nostre din 1872.
b) Smalțul 1 nu este alt-ceva de cât colorea ce
se vede pe câmp și d’asupra căreia este aședată piesa
onorabilă seu figura.
In scutul României se găsesc colorile următore :
Roșia, simbolisând: curagiu, îndrăsnelă, intrepi-
ditate.
Albastru seu azurii simbolisând : regalitate, ma-
jestate, frumusețe, serenitate.
Negru seu nisip (numit și Saturn în scuturile prin­
ciare) simbolisând : sciință, modestie, aflicțiune.
Purpura seu violet, simbolisând : demnitate, putere,
suveranitate.
Ca metale sunt:
Aur seu galben, simbolisând : bogăție, forță, cre­
dință religiosă, puritate, constanță.
Argint seu alb (numit și Lună in scuturile princiare),
Simbolisând : inocență, albire, virginitate, candore.
In fine, ca blănî avem :
Hermina seu cacomul, simbolisând, puritate: un
câmp de argint pătat, (mouchete) cu negru.
c) Figurile seu piesele obicinuite ale blazonului
sunt de trei feluri: figuri eraldice seu proprii, — figuri
naturale,— figuri artificiale.
In scutul țerii nu avem de cât figuri naturale. Nu
ne vom ocupa, deci, de cele-l’alte.
Figurile naturale sunt : omenesci, de animale, de
plante, astre, meteore, elemente, etc.
Aquila. Dintre tote paserile, aquila este cea mai
întrebuințată în armoarii, din causa reputațiunii de

1. In eraldică colorile galbenă și albă nu sunt smalțuri, ci metale.

 20

putere și curagiu, care decise pe resboinici a o lua

drept emblemă și simbol.
Aquila pote fi biceptă (eploye'e adică cu 2 capeteT
—naissante (arătând numai capul),— issante (când i-se
vede capul și puțin din corp), — contournee (cu capul
întors la stânga), — au voi abaisse (când aripele sunt
întinse, er vârfurile cată în jos). Aquila pbte âncă să
fie becqude, membree, languee, couronee, diademe'e când
are ciocul, ghiarele, limba, corona, diadema de alt
smalț de cât corpul.
Posițiunea obicinuită a aquilei pe scut este : are-
tându-și pieptul, cu aripele întinse, adică cu vârfurile
în sus, er cu capul întors la drepta.
Posițiunea obicinuită nu se blazoneză, adică nu se
mai face despre dânsa uămensiune specială, ca pen­
tru cele-l’alte posițiuni.
Aquila este simbolul imperiului, regalității, mări­
rii, mărinimiei, recunoscinței și, după fabulă, era
atribuită lui Jupiler.
Bourul- (zimbru) este deosebit de bou și de taur,
atât în zoologie, cât și în eraldică. Când animalul apare
întreg în scut, atunci el este desemnat in profil și tre-
cend cu câda in jos, deca este bou; deca este taur său
zimbru, are coda pe spate. Taurul simboliseză : ferti­
litate, bogăție, putere, furie, vigore, er după fabulă
1. Mal mulți autori eraldici aii aplicat cuventul eployee pentru a
areta uă aquilă cu aripele întinse, ceea-ce a dat loc la numerose
greșeli. (A se vede Grandmaison pag. 3). Decă Aquila biceptă este
de smalț negru {sabie), atunci se numesce, dice Eysenbach, Aquila
imperiului, făcendu-se prin acesta alusiune la sfântul imperiu roman,
căci Constantin-cel-mare fu cel d’ântâiu care luă uă Aquilă biceptă
pentru a areta că imperiul, de și împărțit în dou& părți, Orient și
Occident, totuși nu forma de cât un singur corp.
2. In privința numelui «Bour» a se vede mai departe descrierea
și numele «fiarei sălbatice» al cărei cap șeii, mai esact dis, «întâlnire»,
strălucesce pe scutul Moldovei.
 21

Jupiter, tatăl deilor, luă forma unui taur spre a răpi

pe Europa.
Leul, animal care apare în scut, rădicat pe picio-
rele de dinapoi și în profil, nearetând de cât un ochiu
și uă urechiă; limba’i scosă din gură este încovăiată
și rotundă la estremitate; coda îi este rădicată drept,
puțin ondulată, cu sfârcul lățos și întors pe spinare.
Leul simboliseză: puterea, curagiul și mărinimia.
Delfinul este un fel de pesce, a cărui posițiune obici­
nuită este de a fi curbat în semi-cerc și în profil,
cu botul și vârful codei în spre dextra scutului.
Delfinul este : allumd, lorre, peautre când are ochiul,
aripele seu coda de colori diferite; el este pâme,
când ține gura deschisă fără dinți, și culcat (couche),
deca capul și coda tind în josul scutului.
Sorele este simbolul luminii, bogăției și abun­
denței.
Steaua' este simbolul nopții și al eternității.
Luna-nouă, (croissant) în posițiune ordinară urcândă
(montant), adică cu cornele întorse în sus, nu se bla­
zoneză; deca luna este în altă posițiune, se blazo­
neză dicând : versată (verse) când cornele caută în
jos; întorsă (toarne) când cornele sunt spie flancul
dextru al scutului, și conturnată (contourne) invers.
Cortina antică este uă coronă cu vârfuri ascuțite
(â pointes). Se numesce ast-fel, fiind-că acestă formă
era purtată de împărații romani.
In fine, in scut se află un altul mai micdis «ecus-
som pus peste «.scartelat» (ecartele). Acest mic scut
se numesce Peste-tolul (sur-le-tout) și are ca dimen-
11. Deca steaua are 5 rade, nu se spune, când se blazoneză, de cât
nunnal deca uă radă ar fi drept in jos și atunci se dice că steaua
este versată (versee)-, posițiunea obicinuită fiind uă radă îndreptată
în sus. Deca steaua are mai multe rade, atunci, când se blazoneză,
trelbue să se spună câte sunt.
 22

siuni în lărgime doue părți și jumătate din 7 ale

lărgimii scutului, er in înălțime trei părți din 8.
Peste-totul stemei nostre aparține armelor proprii
ale casei domnitore de Hohenzollern.

ORNAMENTELE ESTERIOARE ALE

ARMOARIELORO.
Nu este de ajuns a cunbsce armoariele și a le
blazona : mai trebue ancă a sci să se deosibescă
după semnele seu podobele esterioare de cinste,
care podobe câte uă dată însoțesc seu înconjoră
un scut, cu alte cuvinte a sci demnitatea pe care o
ocupă cavalerul (seu proprietarul scutului) în ierar-
chia nobiliară. Semnele esteriore de ornamentare
sunt:
1) Corona,
2) Casca,
3) Lambrequinurile,
4) Vârful său Cimier,
5) Suporții seu Suslineloril,
6) Pavilionul seu Mantia,
7) Devisa,
8) Strigătul de resboiu.
i. Corona. Corona este insemnul suveranității și
al nobleței : ea seu se pune de a dreptul d’asupra
scutului seu încoroneză casca.
Corona regală se compune dintr’un cerc de aur,
împodobit cu petre prețioase și având pe marginea
superioră 8 fleurone nalte (fleurons fendus); ea este
închisă prin opt semicercuri, care plecă din cele
opt fleurone și se împreună sub un glob cercuit, d’a­
supra căruia se află uă cruce 1 (somme d'une croix)
de aur.
1. Les empereurs portent aussi le globe cercle et somme d'une
 23

ii. Casca imperială seu regală este de aur, borde,

damasquine, tare de front (adică aședată cu facia d'a-
supra scutului drept). Ea este deschisă și fără grile,
drept semn al puterii absolute.
Casca se mai dice și timbru1 (tympanum). Ea
servă a areta calitatea personei care o portă, și
numai armoariele principilor și gentilomilor puteau
li timbrate ; cu alte cuvinte, timbrul era marca dis­
tinctivă a nobleței, căci înobilații, de și, plătind uă
ore-care sumă de bani, puteau dobândi armoarii, nu
aveau ânsă dreptul de a le timbra, adică de a ave
cască.
Casca în blazonul frances se mai numesce și
Heaume de la cuvântul german Helm.
in. Lambrequinuri. Lambrequinurile represintă fă-
șiele de stofă tăiate în șuvițe, colorate cu smalțu­
rile aflate în scut; ele înconjură casca și se sco-
boră de ambele părți ale scutului.
«Lambrequinurile, dice Grandmaison2, înveluiau
«capul cavalerului și fâlfâiau peste umerii lui, apă-
«rându’l de arșița sorelui, care ar fi fost nesuferită
«când se înfierbânta casca.»
iv. Vârf seu Cimier este ornamentul timbrului,
precum timbrul seu casca este al scutului, și fiind
piesa cea mai rădicată, care se află pe capul cava­
lerului și pe blazonul armelor lui, de acolo ’și-a
luat chiar și numele. Origina îi este forte vecină,

<croix, depuis que Justinien se fit dresser une statue sur une co-
llonne, tenant un pareil globe, pour signifier, selon Suidas, que par
Ha croix Ies enipereurs chretiens avaient subjugue l’univers. C’est
jpour ce infime sujet que tous Ies rois, ă l’imitation des empereurs,
jportent un pareil globe au sommet de leur couronne, Eysenbach.
IHistoire du blason etc. page 223.
1. Fiind-că, lovită de sabie șeii de lance, sună ca timbrul orologielor
2. Dictionnaire heraldique, page 473.
 24

er întrebuințarea i-a remas pene astădi, de 6re-ce

tot-de-una resboinicii tuturor națiunilor ’l-au purtat
și’l portă, sub diferite forme, ca un obiect de orna­
ment pentru persona lor.
Adi, egretele din pene de strutz seu de erodiu
(heron)1 nu sunt alt-ceva de cât cimiers. Și atunci,
ca și în dilele nostre, penagiurile albe se cuveniau
esclusiv comandanților.
v. Susținătorii seu suporții. Susținătorii sunt figuri
de omeni șeii de ființe idealmente umane. Ei se
aședă de fie-care parte a scutului, in chip de a’l
susține.
«Cavalerul, care voia să figureze intr’uă luptă de
«încercare disă pas d’armes, trebuia să-și agațe mai
«ântâiu scutul de un stâlp și să’l lase câtă-va vreme
«in arenă, sub ochii adversarilor, care aveau drep-
«tul de a veni să’i controleze titlurile de nobleță.
«Cei ce voiau să se lupte atingeau scutul, care era
«păzit ori de gentilomii ce însoțeau pe cavaler (ecu-
«yers), ori de omeni desarmați și străvestiți în lei,
«sirene, grifoni2 (sgripțorî), copoi etc., în ființe mixte
și fantastice»3.
In scutul țerii avem ca susținetori, dice legea din
1872, «duoi lei de colore naturală, privind scutul și
cu codele trecend între picidre, simbolul Daciei».
Decă legea ’i-a fixat ast-fel, nu mai este nimic de
dis, căci «dura lex, sed lex» și Românul trebue să
se închine.
Ense, eraldica, care este un străin, va dice : —
totă lumea recunosce leului curagiu, bravură, mă­
rinimie etc.; el este regele animalelor; ast-fel fiind,
se nasce întrebarea : Cum se pote ca acest suve­
1. Ardea comata: stârc, cocostârc seu bâtlan.
2. Animal fabulos, jumătate aquilă și jumătate leu.
3. Histoire du blason et science des armoiries, page 176.
 25

ran să fie representat la fel cu uă potae care, de

frica unui motan își lasă coda în jos seu o veră în­
tre piciore?
Deca, în lupta cu boa constrictor, leul tenăr pote,
câte uă dată, să fie învins, el nu renunță la ma-
jestatea sea, arătându-se fricos. Măre cu demnitate !
Der, s’a dis de mulți că trecerea codei leilor
printre piciore era semnul vasalității țerii către
Turcia : esplicare pe atât de ușoră și neîntemeiată,
pe cât este în contradicere cu esemplele ce întâl­
nim la fie-care pas. In adevăr, pe un steg ostă­
șesc aflător la Arsenalul armatei și datând din’naintea
Unirii, adică când eram vasali, se văd figurând ca
susținători ai stemei Munteniei doui lei cu codele •
afară1.
Pene la 1867, leii nu se mai întâlnesc de cât pe
monetele de aramă din acest an și anume în stânga
scutului se află un leu (ierăși după regulile eral-
dicei). Pare-mi-se ensă că nu se pote contesta starea
de vasalitate a țerii la 1867.
La 1872 legea le fixâ posițiunea și atitudinea ; deci
«dura lex, sed lex»: n’avem ce mai dice de cât că:
La 1880 și 1881, pe monetele de argint de un leu
și pe unele de 5 lei, susținetori! au scos codele în sus.
— Apoi nu mai suntem vasali, mi se răspunde,
âncă de la 1877.
— Pre bine, der tot în 1881, pe monete de 5 lei
(altă edițiune) susținătorii au codele trecend între pi­
ciore. Acăsta cum o esplicați?
— Suntem după lege !
La 1883 codele ier sunt după lege, ier in 1884 țăra
devine independentă, codele afară, și așa mai de­
parte.

1. A se vede mal sus descrierea leului.

 26

Conclusiunea e că legea din 1872 se abate, în acesta

privință, de la eraldică, er artiștii gravori unii coreg
legea din 1872, alții se țin de densa!
Legea din 1872 dice că leii susținetori sunt sim­
bolul Daciei ! Der pe monetele de aramă din 1867
se vede chiar Dacia (geniul Daciei) cu uă sabie în
dextra, păzind — in drepta scutului — stema Româ­
niei. Acesta figură ar fi mai nemerită ca susținător,
căci, după cum am dis, esteriorul scutului nu este
emblematic, ci simbolic.
Deca leii sunt, cum dice Neculai Costin, emblema
DaciloY, apoi ei în scut ar ave loc, de ore ce sim­
bolul Dacilor 1 era un balaur 2, er nu doi lei.
vi. Pavilionul seă mantia nu este alt-ceva, de cât un
fel de cort brodat cu lux seu având franjuri împrejur.
Sub pavilion, numai regii, principii și ducii își culcă
armele lor.
Obiceiul jocurilor de tournois, în care se espuneau
pe covore prețiose armele luptătorilor, pavilionele și
corturile care se rădicau și sub care cavalerii asceptau
ora intrării în țarc (lice), adică în locul preparat
pentru lupta cu lancea (joute), sunt fără îndoielă, repre-
sentate prin mantia seu pavilionul armoarielor.
«Pavilionul nu este alt-ceva de cât nisce lambre-
«quinuri mărite și întinse în formă de umbrar, strînse
«în laturi, de fie-care parte a scutului. Pavilionele
«sunt căptușite /fourrăs} cu cacom și armoriale pe es-
«terior [replis].
Legea din 1872 nu pomenesce nimic despre ar-

1. Eysenbach, Histoire du blason et Science des armoiries, page 26.

2. Balaurul (dragon) era un monstru fabulos, animal fantastic, creat
de imaginația celor vechi, representat cu ghiare de leii, aripi de aquilă
și c<5dă de șerpe.
Archanghelul Mihail răstornă și ucide un balaur. St. George al
Engliterei și al Mitropoliei Moldovei asemenea.
 27

moriarea pavilionului, cea-ce este neapărat de tre­

buință. Pavilionul Franciei sub regalitate era «seme' de
France»1, sub imperiu «seme d’abeilles»; al Germa­
niei are aquila roșie și aquila negră (ducatul de Bran-
demburg și Prusia).
vii. Devisa nu este de cât cuvintele care exprimă, în
mod alegoric și prescurtat, uă cugetare ore-care, uă
sentință ore-care. Corpul este figura ensăși a devisei,
er sufletul ei sunt cuvintele care însoțesc corpul;
cu alte cuvinte în devisă se deosebesce : cuvântul
și gândirea. Prin estensiune, devisă se dice unul seu
mai multe cuvinte, care formeză un fel de sentință
și care arată gusturile, calitățile, profesiunea, reso-
luțiunea etc. unei persone.
Devisa se scrie sub scut.
Sunt 8 feluri de devise în armoarii.
1. Devise equivoce, cu numele caselor care le portă:
Vaudray en Bourgogne : J'ai Vaiu, Vaux et Vaudray
(proprietățile pe care le ave);—Morlaix en Bretagne,
S’ils te mordent, mors-les, etc.
2. Devise cu privire la piesele din armoarii, la ci-
mier seu suporți.
3. Devise cu cuvinte enigmatice și cu înțeles ascuns,
adică ne sub-înțeles de cât de acela care o portă, și
aceluia căruia i-se adresâ^ă. Așia Filip-cel-bun, duce
de Burgundia, însurându-se cu Isabela de Portugalia
la 10 lanuariu 1429 la Bruges, luă ca devisă «Autre
n'auray», că adică dupe Isabela nu se va mai însura,
căci fusese deja de 2 ori însurat înainte. In amin­
tirea acestei căsătorii creă și ordinul «Toison d’or.»
4. Proverbe și sentințe întregi intră adesea în devise.

1. Adică împodobit cu flori de crin (țleurdelise) pe fația esteridră.

Armoriarea pavilionului constă în reproducerea, pe fația esteridră, a
mobilelor seu figurilor din scut.
 28

5. Cuvinte istorice : Honny soit qui mal y pense ! dise

de Eduard III al Engliterei12, când institui ordinul
Jarretierei.
6. Cifre vorbitore în rebus : Ducele de Guise avea
un A. în O. (chacun â son tour). Casa regală de Sa-
voia are F. E. R. T: Fortitudo ejus Bhodum tenuit-,
litere care se găsesc pe colanul ordinului Anon-
ciada alternând cu asia disul lacs d’amour (un cor­
don înfășurat circular, ale cărui capete se petrec
prin circonferință, unul la dextra, altul la senestra).
Friderich III împăratul Germaniei avea: A. E. I. O. U:
Austriae est imperare orbi universo.
7. Devise formate numai din figuri : Salamandra
lui Francois Fr.
8. Devise formate din figuri și din cuvinte. Ludo­
vic XIV luă un sore cu cuvintele Nec pluribus impar,
er admiralul de Beaufort uă lună cu cuvintele «Elle
obeit au soleil et commande aux flots».
In armele nostre, sub domnia lui Vodă-Guza, se
citesce devisa «toți intr'unul», făcend alusiune, pote,
la unirea tuturor românilor într’un singur stat. Apoi
se luă ca devisă adagiul «vox populi, vox dei», er
sub domnia M. S. Regelui Carol avem ca devisă
chiar pe a casei regale : «Nihil sine deo».
Pe muchia unor monete de 5 lei se mai citesce
1. Englitera mal are uă devisă istorică și pretențidsă «Dieu et mon
droit», făcând alusiune la corona Francieî.
2. Amedeu V cel mare, comite de Savoia, apărând insula Rhodos
în 1315 în contra Turcilor, luă ca «arme» uă cruce de Malta și cu
devisa celor 4 litere de mai sus, în amintirea acelei espedițiunl.
Mai târditi, în 1434, Amedeu VIII, dis Pacificatorul, institui ordinul
«Anonciada», care nu era de cât uă reformă a ordinului Lacs d’amour
stabilit in 1355 de cornițele Amedeu VI cel-verde, succesorul lui
Amedeu V. (Vedi Dictionnaire historique parl’abbe F. X. de Feller.
Tome I, pag. 182, Liege 1797).
 29

încă «Patria și dreptul med» care este și devisa ora­

șului Bucuresci.
Nu vedem la ce ar pute face alusiune acesta de-
visă, de ore ce țera tot-de-una a avut dreptul de-a bate
monetă și nici-uă-dată nu s’a gândit, ca Englitera, a
formula vre-uă pretensiune asupra averii și proprie-
tăței altora (alusiune la tronul Franciei) seu că ’și-
ar fi cucerit acest drept de la alții.
Pe monetele francese seu germane se ved invoca-
țiuni ca: Dieu protege la France, — Domine, salvum
fac regem; — Goți mit Uns. (devisa regală prusiană).
9. Strigătul de resboiu'. Acest strigăt la Moldoveni,
ne spune d. Hăsdeii, era Ucide, ucide, care pe limba
vechiă românescă însemna Lovesce, lovesce.
In scutul țerii nu avem strigătul de resboiu.
i. Ion Vodă cel cumplit de B. Petriceicu-Hăsdeti, pagina 146.
 111.
ISTORICULE STEMELORE ROMÂNE.

De la descălicătorea terilor Moldovei și Munteniei

și pene la anul 1859, când ambele principate se u-
niră sub un singur sceptru, nu se găsesce nici un
document, care să probeze, în mod științific și eraldic,
stabilirea stemelor țărilor surore de cât in 1867.
Din punct de vedere istoric ensă, mai mulți autori,
atât străini, cât și pămenteni, se ocupară de acâstă
cestiune și, prin argumentațiuni mai mult șeii mai
puțin strînse, mai mult șeii mai puțin logice, mai
mult seu mai puțin probabile, s’au încercat a dovedi,
după cum îi convenia fie căruia, care eraii, au fost
seu trebuiau se fie mobilele său emblemele Munte­
niei și Moldovei. Se înțelege că, în susținerea unei
idei s’a scris și discutat pro și contra; acesta ensă
numai din punctul de vedere al pretensiunilor, casă
dic ast-fel, șeii, cum dice d-1 V. A. Urechiă, «al
evoluțiunii poporelor» ’, er nu din punct de ve­
dere curat eraldic.
In adever, nici unul dintre autorii operelor citate
de ilustrul academician nu vorbesce despre smalțul
ori metalul mobilelor și câmpului, despre posițiu-
1. V. A. Urechiă. Schiță de sigilografic românescă. Revista lite­
rară anul XII, pagina 114.
 31

nea și forma mobilelor, în fine despre tot ce in-

tereseză arta eraldică, căci eraldicei puțin îi pasă
de pretensiunile seu evoluțiunile poporelor; ea se
preocupă de regulile ei cele stabile și observă ca
ele să nu fie călcate; ea admite mitul, legenda,
rebusul ce s’a imaginat și, uă dată acesta fixat, ea
dice : — pentru cutare seu cutare lucru ce doresci,
trebue să te conformi regulilor mele.
Câte-va esemple de asemenea legende eraldice vor
fixa mai bine ideile de mai sus :
1.— Casa de Lotaringia (Lorena) portă de aur cu uă
bandă roșie, încărcată cu trei vulturași12 de argint in
sensul bandei. Acestea sunt semnalmentele eraldice ale
scutului. Legenda spune, că un principe de Lotaringia,
pe când asedia cetatea sfântă în Palestina, venă cu
uă săgeată și de uă dată trei vulturași, care sburau pe
d’asupra și, scoțend din aripa unuia uă penă, făcu
un condeiu pe care’l dete șefului spiritual al crucia­
tei, legatul Adhemar de Monteil, ca să scrie nisce
noutăți importante lui Bohemonl al Antiocliiei. Drept
cernelă principele oferi prelatului ensușî sângele seu,
căci într’adins se sângerase cu un cuțit la mână.
De aceea, dice legenda eraldică, «va purta banda ro-
«șie în amintirea sângelui, er banda va fi încărcată
«cu trei vulturași în amintirea loviturii de săgetă»,
care îi prinsese pe câte trei ca într’uă frigare.
2. — Casa de Chatillon portă de aur cu trei capele
omenești smulse - roșii. Legenda spune că Reginald de
Chatillon, adoptându-și emblema de mai sus, în vre­
mea cruciatelor, tăiase cu mâna lui trei capete de
Emiri și verise spaima în Musulmani, prin desele’i
atacuri la drumul mare.
1. Alerions, paseri mal mici de cât uă aquilă, se represintă fără
cioc și fără ghiare în eraldică.
2. Arrachees, smulse, se dice când nu se vede gâtul retezat, ci
atârnă carnea în bucăți neregulate.
 32

Din acesta causă, Saladin declarând resboiu, lui

Guy de Lusignan, ultimul rege al Ierusalimului, făcu
prisonier, împreună cu regele, și pe Reginald. Pre-
sentând regelui un pahar de apă, acesta, după ce beii,
întinse paharul să’ide și lui Reginald ca să’și potolescă
setea, ânsă Saladin îl opri (Jicendu’i: — «persona ta
«este sacră, der cupa lui Saladin nu va fi profanată
«de un blestemator și de un tâlhar josnic ca acesta» !
Și, dicend ast-fel, trase sabia și dintr’uă lovitură
sbură capul cavalerului.
3 — Casa de Austria portă scut roșia, încărcat cu
uă fașiă (brâu, fasce) de argint. Legenda spune că
Leopold II, duce de Austria, în timpul cruciatei a
treia (Filip August, Rarbarosa și Ricard ânimă-de-
leu) se bătuse atât de înverșunat cu Saracenii, in
cât, ciuruit de răni, își roșise de sânge pieptarul
cel alb (cotte d’armes] afară de locul unde era în­
cins cu centuronul și care loc producea un fel de
fașiă albă împrejur. Atunci toți oficerii și soldați!
strigară : năravului Leopold scut roșiu, încărcat cu uă
fașiă de argint »
Nu mai lungesc numerul legendelor, credându-
me destul de cuirasat spre a pute primi atacurile,
deca voiu ave nefericitul dar de a nemulțămi pe
cine-va.
Voiu profita de isvorele prețiose ale învățatului
nostru profesor d-1 V. A. Urechiă, căruia’i esprim,
și pentru acesta, adânca mea recunoscință. Și deca,
din intemplare, pe ici pe colea voiu diferi de dom­
nia sa, îl rog a nu’și pune mintea cu mine, căci
naquila non capii muscas» și eu nu doresc, de cât a
veni la lumina cea mare cu lampa mea cea mică,
care, în tote cașurile, nu va pute aduce întunecare.
 A) MOLDOVA.

Ancă de Ia fundarea principatului', ba probabil

chiar și mai nainte de Dragoș 1, istoricii ne spun
câ Moldova a avut ca emblemă un cap de bour2
(zimbru, rencontre d'aurochs).
Legende asupră’i au fost și sunt destule. Cea
cu mai multă apropiere de u.ă legendă eraldică se
află în poema asupra istoriei Moldovei și Țerii ro­
mânesc!, întocmită de marele logofet Miron Costin, în
limba leșescă, și citită în luna lui luliu a anului 1684
înaintea curții și regelui Ion IIIa al Poloniei de că­
tre autor.
In ea se vorbesce despre capul de bour și nimic
mai mult. Deci, eraldicesce, acesta nu constitue uă
armoarie.
Ce smalț avea capul, cum îi erau ochii, nasul,
limba ?
Ce piese mai însoțiau mobila principală ? De ce
smalț erau acele piese ? Pe ce câmp erau aședate
emblemele? Nimic nu se spune.
Numai Ent/d 3 descrie ceva mai eraldicesce marca
Moldovei într’acest chip 4 :
1. V. A. Urechiă. Schi[e de sigilografic românescă, pag. 114.
2. Asupra acestui nume, a se vede mai departe.
3. Geschichte der Moldau und Walachey, Tomu I, pag. 41.
4. Tot în acestă categorie clasăm și pe Gwagnini, care, dice d.
3
 34

După un model din 1591, dice el, Moldova portă :

pe albastru uă întâlnire de bou naturală (ein rolicher
Ochsenkopf, im blauen Felde), avend între corne uă
stea roșie', însoțită de uă lună-nouă în dextra (zur
rechten Seite einen gehornten Mond, lună-nouă), er
în senestra de un sore.
După cum se vede, tot se spune ceva ensă nu com­
plet ; căci nu se arată cum e sorele și luna ca smalț ;
posițiunea și locul nu sunt fixate în de-ajuns cu cuvin­
tele «dextra» și «senestra», ba ceva mai mult, Engel
ia senestra drept dextra și nu urmeză regulile bla­
zonului unde tot ce se vede zugrăvit în stânga obser­
vatorului se numesce dextra cavalerului, seu, cu alte
cuvinte, unde drepta și stânga este în raport cu ca­
valerul care portă scutul, er nu acel care’l privesce.
D-l V. A. Urechiă, din vechiele sigilie ale Moldovei
află ca mobilier în scut : «Capul de bour, sorele, lima,
«craiu-nou și uă stea. Nu esistâ nici un suport. Co-
«rona plutesce peste scut. In jurul sigiliului esteexerga
«cu numele Domnitorului în limba slavonă. In unele
«sigilii se introduse ca tenanți (suporți) doue spade
«și data de la facerea hunei, de la începutul dom-
«niei, ori și de la era creștină, chiar înlăuntrul sigi-
«liului. Golul dintre scut și epigrafîe e plin de ara-
«bescuri mai mult șeii mai puțin bine făcute.»
Ca și Engel, d-l Urechiă nu ne vorbesce eraldicesce,
ba ași pută adăuga chiar că face, în unele puncte,
V. A. Urechiă, în cronica sa tipărită la 161'1 în Cracovia (Cartea 9)
partea 3) scrie numai atâta că Moldova intrebuințeză ca arme ale
țării un cap de taur negru cu uă stea (vedi nota 1» de mai jos)
între cdrne (vedi și pag. 190, T. I, din Buletinul instr. publice
stema reprodusă sub No. 4). Ce câmp avea scutul? Cum era
steaua ?
1. De sicur cu 5 rade căci, de avea mai multe, ar fi trebuit să bla-
zoneze ; smalțul stelei cu al câmpului sunt contra regulilor eraldice,
care nu admite smalț pe smalț seu metal pe metal.
 35

confusiune. In adevăr, spadele încrucișate (passees en

sautoir) la spatele scutului nu sunt tenanți, ci orna­
mente exteriore. Este adevărat că conetabilii Fran-
ciei, prima demnitate după rege, aveau ca tenanți două
dextrișdre (mâni drepte) eșind din nouri și armate
cu câte uă sabie de-a drepta și de-a stânga scutului
ca semn esterior al funcției militare.
Cu privire la arabescuri, cred ierăși că la unele pe-
ceții se face erore, de 6re-ce artistul, după vremi,
a vrut, de sicur, să represinte lambrequinuri (Kleinod).
Inscripțiunile au valore istorică, der eraldica nu vor-
besce despre ele, când sunt afară din scut și nu ca
devise seu strigăt de resboiu.
înainte de a esamina câte-va modele dintre stemele
Moldovei, voiu da aci unele din legendele capului
de bour.
Prima legendă. Părintele Samuel Klein a presupus că
capul de bou, Introdus în marca Moldovei, vine de la
numele unui oraș forte veciliu. numit Caput-Bovis, ce
se afla în Dacia transalpină. Acestă aserțiune este con­
testată de Sulzer,1 care, după ce discută opiniunile
emise asupra lui «Caput-Bovis», apoi dice2 «că nu mai
«pote ține semă de nici un înțeles al acestui cap (de
«bou). Câte frumose și varii colorate idei aii perii, din
«causa acesta, din capul meu......... De uă dată vedem
«pe Dariu pornind de la Tulcea și Ismail contra Sci-
«ților prin Moldova. Prima idee frumosă !
«Printre Sciți erau care se numiau Tauro-Scițt.
«Al doilea : aceștia locuiau la muntele Taurus seu,
«dăcă cum-va e pre departe, pe la peninsula Crimea,
«Cherosonesul Tauric pene la Moldova ;
1. Geschichte des Transalpinischen Daciens (Wien, 1782) Tomu III,
pagina 669.
2. V. A. Urechiă. Schițe de sigilografie. Bevista literară. Anul
XII, pagina 132.
 «A treia idee 1 : Și acum, ce se alege ?
«Așa der Moldovenii au adoptat seu ar fi putut
«adopta capul de bou drept amintire de vechi locuitori
«ai terii lor : Tauriscii.»
Bine (Jice d. Urechiă, când grăiesce despre acesta
legendă: — «cu tote pretinsele de spiritcutre, aduse
«mai sus de Sulzer asupra armelor moldovenești, etc.»
Se înțelege că Sulzer avea un interes a raționa și
scrie ast-fel, precum vom vede mai la vale.
A doua legendă2. Să trecem acum la legenda dată
de Miron Costin.
«Este un sat în Maramureș, numit Cuha (Cucha)
«în care locuia cu ai sei Dragoș, fiul lui Bogdan, din
«nemul vechilor domni.
«Ambițiunea ’l împingea de a’și areta la lumină
«puterea, și mumă-sa, temendu’l de pericole, abia-
«abia ’l mai putea opri........... când d’odată rătecesce
«în sat un zimbru seu bour (bos-urus).
«Curtenii se aruncară după urmele fiarei : Dragoș
«’și-o ia de țintă și, alegânduși trei sute de juni ar-
«mați pene în crescet, el purcede vitejesce în adâncul
«munților, pe căi necunoscute, întrerupte ici-colea
«prin perăe: numai cățeua Molda conduce pașii lor,
«adurmecând vizuinele bourului în desișul codrilor
«și în pescerele stâncilor, și, lătrând cu furie, ea adună,
«ca trombița, pe venătorii cei împrăștiați.
«Bourul, de câte-ori se vede încongiurat, se asverlă
«din adăpostul seu și, străbătând tote pedicele, fuge
«urmărindu’l gonașii.
«Deja venătorii au adjuns la capătul Carpaților și,
«de pe înaltele piscuri, privesc viitorea Moldovă pe
«luncile Prutului.........................................................

«venătorii noștrii mai ved codri, mai ved rîun, mai

«ved văi spațiose: ori unde aruncă cu ochii spre re-
1. Reproducțiunea acesta este fără înțeles deslușit. Care îl sunt
ideile cu No. 2 și No. 3?
2. Vedî Archiva Istorică a României de d. B. P. Hăsdeu. Bucu-
rescl 1865 T. I, pag. 165 și Letopisețele de M Kogâlniceanu T. III,
pagina 511 (ediția nouă).
 37

«sărit, îi întâmpină un pământ ca uă luxosă gră-

«dină, și’i coprinde mirarea la vederea atâtor câm-
«pii înflorite ca raiul !
«Bourul, care nu mai pote scăpa, e ca și uitat:
«alte dorințe răsar în inimile vânătorilor!
«Urmând tot înainte pe malul rîulețului, ei se
«pogoră în câmpii deschise... când, de uă dată, re-
«sună cunoscuta bătaie a cățelei... toți se aruncă în
«acea direcțiune.
«La stânga rîulețului era o pădurice forte desă,
«încinsă din tote părțile ca o văgăună : acolo bou-
«rul, obosit de atâta gonă și stors din putere, se
«odihnia în liniște.
«Neastâmpărata cățea descopere refugiul; vână-
«torii se grămădesc în giur cu lăcomie; dar instinctul
«ultimei peiri reține pe fără în desișul pădurice! pene
«ce junii Români, cu felurite arme, unii cu top6re
«ungurești, alții cu măciuce, o ad j ung și o doboră.
— «Copiilor!, — strigă atunci Dragoș, — aici este
«patria nostră! Nu mai încape multa vorbă: mă jur
«că rămâi aici pentru tot-d’a-una și că aici ’mi voiu
«așeza cassa, redobândind prin vitejie moștenirea
«străbunilor! Cui nu’i place întorcă-se!»
— «Toți strigară : «jurăm cu tine de a rămânea aici!»
«Capul bourului celui precursor, pentru memorie
«fu pus pe o columnă, și de pe numele ferei, cării
«Moldovenii îi dic până astă-di «bour» Dragoș înfi-
«ințeză pe locul isbândei satul Boureni.
«De atunci și sigiliul Moldovei portă capul bourului.
«Pe de altă parte cățelușa Molda, obosită și pe
«semne vătămată de către’ bourul în vizuina lui,
«alergă cu aprindere la rîuleț, pentru a’și stinge
«setea, și gâsesesce acolo mortea : numele ei eterni-
«sându-se pentru posteritate, s'a acordat acelui rîuleț,
«care isvorasce din înălțimea munților de lângă Ma-
«ramureș și se varsă în Șiret lângă orașul Roman.
«De pe numele rîulețului, însâ-și Țâra se numi
«Moldova, poporul — Moldoveni: Dragoș fu primul
«Moldovean !»
 împărțirea in periode a istoricului
STEMELOR

D. Urechiă împarte istoria stemei Moldovei, pâne

la Unirea țărilor române, în doue periode :
1) Perioda domniei pământene pene la Demetru
Cantemiru,
2) Perioda fanariotică.
Noi vomu studia istoriculu stemelor fără a he
opri dincoce șeii dincolo de Cantemiru, dincoce seu
dincolo de perioda fanarioților. Ast-felu vomu ad­
mite din punctu de vedere eraldicu:
I) Perioda nedibăciel meșterilor și a ignoranței
artei eraldice;
2) Perioda stilului rococo;
3) Perioda recentă de la 1867 pene^adi.

ĂNTEIA PERIOADĂ

Să studiămil acum câte-va modele din stema

Moldovei, și vomu vede întru câtu «legenda» a fostu
tradusă eraldicesce.
Vomii lua, între altele, și pecetiele publicate în «Re­
vista literară» de d. V. A. Urechiă, ânse în ordine
chronologică.

1) Pecetia Iul Ștefanu-celu-mare (1457—1504 și a lui

Petru Rareșu (1527—1538). Ambele (fig. 1) suntu a-
 39

prope identice, cu deosebire că la botulu boului (fig. 2)

din pecetia lui Rareșu se observă ceva, care pare a
fi seu vre-uă sgârietură făcută din întemplare, seu
unu inelu, seu în fine vărfulu limbei.

In ambele nu se recunosce (prin semnele con­

venționale) ce smaltu aru li pe scutii, nici de ce
smaltu seu metalu aru fi mobila și piesele accesorie.
Scutulu are forma eraldică (secolulu XV și XVI).
Se blazoneză : uă întâlnire [rencontre) de bou (capu
de bou) avendu intre corne uă stea (netezii că este
cu cinci rade și aședată după regulă; cu una din
rade în susu) și însoțită la dextra de uă roșă (căci
sore nu pare a fi), er la seneslra de uă lună-nouă (crois-
 40

sânt) mișcândă1 din unghiulu senestru inferiorii. Im-

prejurulu scutului și între exergă, se vediî arabe­

scuri șeii flori fără înțeleșii și fără esigență eraldică.

2) Pecetia lui Alexandru al IV-a Lăpușneanuln2 (1552—

1. Mișcândă fmouvant) se dice de piesele care ținu de șefalu, un­

ghiurile, flancurile seu verfulii inferiorii (pointe) alii scutului, din care
ele parii a eși,.— Cândii se blazoneză, trebuie să se spună din ce
parte a scutului piesa este mișcândă.
2. La unii hrisovii, din colecțiunea d-lui generalii E. Pencovici, se
 41

1561) din fig. 3 este identică cu pecetiele lui Stefanu-

celu-mare și Petru Rareșu. Pe acestă pecetiă nu se
vede semnulu care ne-a făcutu să scriemu că arii fi
inelu seu vârfulu limbei boului: revenimu deci la

Fig. 3.

credința că zgârietură făcută din întâmplare a foștii

pe pecetia lui Rareșu.
Dămu aci traducerea hrisovului:
«Noi Alexandru, cu mila lui Dumnedeu Voevodu și Hos-
«podaru al țerii Moldovei, facemu cunoscută prin acestu alu
«nostru hrisovu tuturor care ’lu voru vedea seu îlu voru
«au^i, cându va fi cititu, că înaintea nostră și a boeriloru no-
«ștri s’a presentatu Magoșia, fiica aprodului Vasiu, și nepo-
«tulu seu Onciulii cu sora sa Mărgita și copiii lui Ion Vrăn-
vede atârnându, prin 2 găitane de mStase roșie-vișinie, pecetia dom-
nescă. Hrisovulu este datu în prima domnie a acestui principe (a II
domnie fu la anii 1563—1568;.
 42

«ceanulu, de a lor bună voiă, fără a fi siliți seu impinșl de

«cine-va, să vendă părintesca și strămoșesca lor moștenire,
«care a priimit’o tatălu lor Ionii Vranceanulu de la Voe-
«vodulii Petru, care se compunea din a 3-a parte din sătulii
«Bogdănesci impreună cu partea unchiului lor Ionii Stolni-
«celulti, credinciosulii nostru servitorii starostele Orășu, pen-
«tru 635 fiorini tătăresci, și fără intârdiere plătise servitorulii
«nostru starostele Orășu toți sus menționații bani in sumă
«de 635 fiorini tătăresci in mânele Magoșeî, fiica aprodului
«Vasiu pentru densa și nepoții ei Onciulii și sora sa Măr-
«gita, in presența nostră și a boiarilor noștri și, ve^lendu
«că acestă tocmelă s’a făcutii de bună voie și plata s’a făcutu
«intocmai dămii, și confirmămii și noi servitorului nostru sta-
«rostele Orăști, prin acesta, ca semnu că recunoscemu a-
«cesta a treia parte a satului Bogdănesci și partea sus nu-
«mitului Ion Stolnicelulii din-prună cu tote veniturile lui,
«nepoților, strănepoților și stră-strănepoților și Întregului
«neamii, care ii va fi ca urmași descendent!, neschimbă-
«tori și pentru totu viitorulu.
«Și limitele acestei a 3-a părți a satului Bogdănesci și
«partea dumnealui Ion Stolnicelulii să fie aceleași, cum aii
«foștii din vechime pe timpulii pe cândii trăiau ancă pro-
«prietarii precedenți.— Și pe acestea urmeză credința (măr-
«turiele) Domniei Mele Voevodului Alexandru, și credința
«iubiților noștri fii Bogdanii, Petru și Ionii, — credința
«dumnealui Vornicului Moțocii,—credința dumnealor Negoiu
«și Moghilă, amendoui pârcălabi de Hotin, — credința dum-
«nealui, părcălabulu Petre Kracovici,—credința d-lui, părcă-
«labulii Bodeiu,— credința d-lui, părcălabulu Veveriță,— cre-
«dința d-lui, Ionii și Cârstea din Neamțu,— credința d-lui,
«Vakar și d-lui, Spanțoc din Târgulu-noii,— credința d-lui,
«guvernatorului de Suceva Dumitru,— credința d-lui, Spa-
«tariu Andrejko,— credința d-lui, postelnicii Liciulii,— cre-
«dința d-lui, vistierului Ionii,— credința d-lui, paharnicului
«Costea,— credința d-lui, stolniculii Bolea,— credința d-lui,
«comisului Pașko, și credința tuturor boerilor noștri mol-
«doveni, atâtii a celor mari cât și a celor mici.
«Și care, după sfârșirea vieței Nostre, va deveni Hospodarii
«alu țerii nostre, fie din copiii noștri șeii din frații noștri
 4.3

«seu din nemulti nostru, și ori și cine, care mai cu semă

«va fi alesu de Dumnedeu ca hospodarii alu țerii nostre
«moldovenesc!, să nu respingă acesta dare și confirmare a»
«Nostră, ci s’o imputernicescă ancă și mai multu, mai cu
«semă că ’i-amu dat’o și certilicat’o pentru slujba credin-
«ciosă ce ne-a aretatii și mai cu semă că ’și-a cumpărații
«acestă proprietate prin cinstiți! și proprii sei bani.
«Și pentru mai mare împuternicire și valdre a celor
«scrise mai susâ, amu poruncitu credinciosului nostru logo-
«fetu, dumnealui Moghilă, de a scrie și a atârna (investi)
«acestui hrisovii pecetia nostră.
«Și a scrisii Dumitru Vakanovici in Iași, in anulu 70G6
(1558) in 7 Aprilie.

3) Pecetia lui Constantinii Moghilă1 (1608—1611) din

1 Din colecțiunea d-lui generală £. Pencovici. Documentul», datata

 44

fig. 4. Și acestă pecetie se asemănă cu precedentele,

avendă numai deosebirile următore:
Laturile scutului presintă scobituri și rotundituri,
cum se vede pe figură (scuturi de luptă din secolulu
XVlca), er în unghiurile superiore (dextru și senestru)
seu, cum se dice eraldicesce, în unghiurile șefului1,
se află câte uă stea mișcândă.

4) Pecetia lui Ștefană Tomșa V. V. (1611—1615) din

figura 5. Că gravorulă nu a fostă de locă meșteră,
acesta sevedechiară dupe opera lui. Scutulă nu are
forma eraldică și, toc­
mai ca la pecețiele de
mai susă, nu se vede
alt-ceva de câtă uă în­
tâlnire de bou, avendu
între cârne uă stea cu
șâse rade și însoțită la
dextra (pare-mi-se) de uă
duriță de pintenii (mo-
lette), de nu cum-va va
fi sore, eru la senestra
de uă lună-nouă întorsă,
Fig. 5.
mișcândă din unghiulu
senestru inferioru. Uă coronă antică se află plulindu
la Iași, în anulii 7117 (1609), portă uă pecetie de ceră, care atârnă
prin 2 găitane de mătase, fie-care de colore roșie ți albastră (colo­
rile Moldovei). Prin hrisovă Movilă adeveresce proprietarilor «de
pene acuma , adică lui Bilăi, fostă vornicii la Suceva, și marelui
vătavă de Suceva, anume Tăutulă, proprietatea satului Onțenii, si­
tuată in districtulă Hotin, intre sătulii Ivanciconți și între târgușo-
rulă Taracuți.
1. Nouii puncte șeii locuri principale ocupă suprafața unui scutii.
Primul, alii 2a și alu 3“ suntii așezate orizontală pe șefă, adică la
partea superioră, și se numeră de la stânga spre drepta. Punctulă 5,
disu locuia de onbre, se află imediată sub șefă. Elă este în midlocă
și se numesce centru, animă seă abisă. Punctulă buricu (nombril)
 45

(cum dice d. Urechiă, cu multă dreptate în casulu

acesta) d’asupra nu a scutului, ci a vârfului comelor.
Imprejurulu scutului și între esergă nu se vedu de
câtu câte-va linii «pentru implerea golului» (fantasia
artistului).
5) Pecetia lui Vasile Lupulu, (1634—1653) din fig. 6, e
întocmai ca a lui Ștefană Tomșa, cu deosebire că gra-
vorulă, flindă mai meșterii, a lucrat’o mai frumoșii și
că scutulă este rotundă, âră în dextra și senestra ca­
pului de bou, adică «flancându’lu», se vedu doue
linii puse verticalii (ea pal), a căror traducțiune eral-
dică nu se pote sci, necunoscându-se, după formă,
ca ce lucru ar putea fi.
Dau cu bănuiela că arii
fi puse de fantasie. —
Totu ca deosebire, de
pecetia precedentă, se
observă că corona (mai
bine, der nu mai corectii
lucrată) numaiplutesce,
ci este aședată pe ver-
fulii comelor și că la
dextra și la senestra ei
se vede câte uă Hore
Fig 6.
de crinii (fleur de lis)
luată, probabilă, prin imitațiune1, din scutulu le-
este de desubt, cele-l’alte 4 puncte (4 și 7, 6 și 9) suntu dextra și
senestra, de fie-care partea scutului; alu 8a, in fine, este basa seu
vârfulu (pointe). Semnificarea este : șefulil represintă capulu cavale­
rului (spiritu, memoria, judecată), punctulii de onore este anima ca­
valerului ; brațele dextra și senestra ; piciorele 7 și 9 la partea in-
ferioră a scutului.

1. Figurile 6 și 7, ce dămu aci, (după pecetia și stema acestui

principe) precumși alte modele, ce am mai intelnitu și care aparținu
totii epocei lui Vasile Lupu, se vădii încărcate cu simbolulu și em-
 46

șescu, care poseda acele flori de la casa de Valois,

prin regele Enric alu llllca, fosta ânteiași dată rege le-
șescu, apoi ajunsa la tronulu Franciei; este asemenea
admisibila ca acestă emblemă să fi fosta luată de
Domnulu Moldovei din causa alianței cu casa Poloniei,
prin căsătoria fiicei sale Maria cu Radziwil, princi­
pele Poloniei1.
6) Pe Pravila lui VasileLupulu, tipărită în anula 1640,
precum și pe «Cartea românăscă de învățătură, etc.
etc.2 cu disa și cu totă cheltuiala Lui Vasilie Voivo-
dulu și Domnulu țerăi Moldovei tălmăcită di in limba
slovenescă in limba romenescă de Varlaamu Mitro-
politulu de țara Moldovei. In tiparulu domnescu în
Mănăstirea a trei Sfetiteli in Iași. De la Xs 1643», se
citescu următorele «stihuri în stema Domniei Mol­
dovei» :
De și veșli cândva semnă groznică,
să nu te miri, cându se arată puternică,
că puterniculă puterea’lu inchipuiește
și slăvitulu podoaba’lu schizmește.
blema casei francese: florea de crinii. Luat-a el ii acestă mobilă, prin
imitațiune, de la casa Poloniei? Șeii, cum dice Eysenbach ; «l’orne-
ment appele du nom de hs n’dtait pas pnmitivement propre ă nos
premiers rois; d’autres souverains l’avaient pris avant eux, ou le
prenaient concurremment avec eux.—C’etait un ornement arbitraire,
egalement employe partout. A le voir si universellement repandu,
je serais porte â croire qu’originairement ou en a pris le modele
d’apres la figure. que decrit le fer d’une picque, dont la pointe su-
perieure est accompagnee de deux autres pointes recourbees en bas.
II est assez probable que le premier ornement des couronnes et des
sceptres, fut emprunte de l’instrument meme qui sort â Ies con-
querir ou â Ies assurer; etc. etc. [Science heraldique des Souve-
rainetes, dignites et emplois, page 2261.
1. A se vede Predica lui Petru Movilă mitropolitulu, ținută în
Iași la acestă căsătorie și tipărită în Kiew la 1645; apoi, relațiunea
lui loanu Kemeny, trămisulu lui G. Rakotzi, care in 1644 asistase la
acestă nuntă.
2. Acestă «Carte românescă» se află și în biblioteca d-lui profesorii
Teodorescu G. Dem. și după ea dămii aci descrierea stemei și stihu­
rilor, eru figura este după uă fotografie.
 Capii de buăru și la Domnii moldovenești
cu puterea acei'i hieri să o socotești:
de unde mart Domni spre laudă ș’au făcutu cale,
decolo și Vasilie Voivodu au ceputii lucrurile sale:
cu învățături, ce in țara sa temeliaște,
nemuritorii nume pre lume sie zidește.

Pe un scutii (figura 7) de forma celor din perioda

renascerii1 (style de la Renaissance), adică de cele
care erau la modă mai aleșii în secululu alu XVIlca, se
află (pe ce câmp?)
uă întâlnire de bou OT0AU A0MH1GM
avendu între cor­
ne uă stea cu 6
rade. In verfulu
comelor euă coro­
nă deschisă (anti­
că). întâlnirea este
însoțită la dextra
de unu sore, eru
la senestra de uă
lună-nouă întorsă.
Scutulu este tim­
bratii cu uă co­
ronă princiară, în­
chisă de 4 semi­
cercuri metalice:
-’X4'
cerculu fruntalu
este metalicii (de Fig. 7.
aurii), eru nu cu blană de cacomti, ca coronele prin­
cipilor electori ai sfântului imperiu, care suntu dia-
demate cu unu semi-cercu metalicii acoperitu cu
mărgăritare, eru în vârfu cu unii globii și uă cruciu­
liță. Sub coronă trecu în crucișii : uă spadă la dex-
1. Observămu că scutulu se termină, Ia partea superidră, printr’uă
tldre de crinu.
 48

tra și unu buzdugană lasenestra (posițiunea, sub co­

ronă, este neprevedută în blazonă).

7) Pecelia lui Eustațiu (Istrate) Dabija (1661—1666).

D. V. A. Urechiă, presintâ pecetia acestui Domnă in
doue esemplare (fig. 8 și 9), ceea-ce’mi oferă ocasiunea
de a demonstra cu
înlesnire și în modă
contradictoriu că (a-
tâtă în pecetiele d’în-
nainte, câtă și în cele
din urmă, precum
vom vede, pene la
legea din 1872), nu
s’a ținută semă de
regulile eraldicei.
In ambele peceții
ale lui Dabija V. V.,
din 7170 (1662), se
Fig. 8. află același mobi-
lieră: capulu de
bou,sorele,luna-
nouâ și steaua,
fără ănse să
se arate smal­
țurile.
Intr’una, scu­
tul ă are laturile
verticale, for -
mate din linii
drepte, și câte
uă jumetate cir-
conferințălamid-
locă (Sec. XV);
Fig. 9. er, în cea-l’altă,
 49

se afla numai elemente de linii curbe, racordate în­

tre densele.
Intr’una, luna-nouă este la dextrâ și are posițiu-
nea conturnală, er în cea-l-altă se află la senestra și
este intorsă.
In prima, sorele pare a fi redusă la uă stea și se
află la senestra capului de bou, er In cea-l-altă, mai
bine represintată, se află Ia dextra.
Intr’una, se observă așezate «en pal» (adică ver­
ticală) la drepta și Ia stânga întâlnirii boului, nisce
bastone, care păru a fi spade.
Steaua, în ambele, are sase rade.
In modă clarii se vede introdusă, pentru prima
oră în modelele ce avem înainte-ne, întrebuințarea
(.(timbrării scutului cu uă cască încoronată , din care
«cadă fâlfâindu, in dextra și în senestra scutului,
«lambrequinurile1». Smaltulă ce’lă aveau aceste lam-
brequinuri nu se pbte vede seu sci.
într’uă pecetie corona, care impodobesce casca,
este deschisă, și nu potă ghici deca este de «duce»
seu de «marquis», de 6re-ce nu este eraldicesce de­
semnată; și apoi, in calitatea sa de «principe», deca
aru • fi sciută regulile, nu ară fi admisă in armoa-
rie uă coronă inferioră
1. A se vedea mai susu «ornamente esteriorb».
2. Amii vfidutu la «Ornamente esteridre» forma coronei regale.
Toți regii Europei aii coronele la felii, afară de regii Franciei, care
în focii de. fleurone aveau flori de crinii.
a) Archiducii aii unii cercii cu 8 flourone în jurulii unei toce șeii
caucelu (toque) stacojiii (ecarlate, a nu se confunda cu roșiu, gueules)
și unii senii-cercii d’asupra, de la drepta la stânga 'Încărcată cu
mărgăritare și avendti d’asupra unii globii și uă cruciuliță.
b) Electorii sfântului imperiu aii nisce caucele stacojii, căptușite
cu cacomii in esteriorii de jurii împrejurulu frunții, unu semi-cercii
d’asupra etc. ca la archiduci.
c) Ducii aii unu cercii cu 8 fleurâne mari despicate, pusii peste
unii caucelu de catifea roșie (gueules), terminată printr’uă bobă de
mărgăritaru , din causa titlului lor de principi, șeii fiindii-că pre-
tindu a se scoborî din'tr’uă casă suverană.
d) Marchisii au unu cercii cu ă /leurone și 3 mărgăritare, făcute
4
 .‘>0

In cea-l-altă pecetie, corona este «inclusă» ; der,

pentru a recunosce casca, trebuie ântâiu a se pune
multă bună-voință și alu duoilea să aibă cine-va idee
de eraldică.

8) Pecetia lut Antonie Russetu (1675—1678), ierăși în

doue esemplare (fig. 10 și 11), presintă aceleași a­
nomalii și aba­
teri de la regu­
lile eraldice, ca
și pecetia lui
Dabija. In ce
privesce posi­
țiunea soreluiși
lunei-nuoi, apoi
forma scutului,
aceași observa-
reestedefăcutu.
Casca, reu de­
semnată, se re­
duce la trei seu
patru sfere, din
Fig. io. care curgu lam-
brequinurile.
în forma fdiei de trifoii! și aședate între fie-care fleuronu. (Descriere
dupe eraldii franceși) D. Baron von Sachen, in Katechismus der He-
raldik, la pag. 113, dă descrierea următore :
Sie sind urspriinglich purpurne Miitzen mit einen Aufschlag (Stulp, marginele) von
Hermelin, der oben meist bogentbrmig oder zinkenartig ausgeschnitten ist. Spăter
Uberwolbte man sie mit perlenbesetzten Spangen, und zwar erhielt der Kurfurstenhut
(electorii) meist funi vome sichtbare (de jm u imprejuru suntu 8) Biigel, aufder Spitze den
Reichsapfel (globula) statt des urspriinglichen Hermelinschwănzchens. Der Ffirstenhut
(princiara) bat gewbhnlich vier Biigel, drei von vorne sichtbar. Her^oge (Ducii) fiihren
statt des Hermelinbesatzes oft einen Kronenreif mit fiint sichtbaren (8 in tolalu) Blat-
tverzierungen und ebensovielen Biigeln.— Der osterreichische Erțherțogshut (archiduce
austriacu) mit giebeltbrmigem Hermelinbesatz hat nur einen Bogen von vorne nach
rOckwărts (unu semicercu dinainte înapoi).

Cu aceste corone se potii asemăna, fără a fi esactii reproduse, tdte

coronele ce amu întelnitu pe scuturile Domnilor noștri moldoveni
și munteni.
 51

In pecetia lui Rus-

setu V. V. se mai
vedu «ca accesorie»,
la partea superioră
a scutului (la șef) :
doue flori (pare-se
că artistulu ară fi
vru tu să graveze ro­
se), fâcendu alusiu ne,
probabilii, la numele
Domnitorului: e prin
urmare unu felu de
armoarie vorbitore1
(armoirie parlante), Fig. 11.
precum și uă coronă deschisă (reu făcută), verîtă
peste cornele boului.

9) Pecetia lui G. Duca (1666—1684). Scutulu are uă

formă ce nu se pote descrie, atâtă e de ciudată (fig. 12).
S’aru crede chiaru
că este răsturnații
de 6re-ce șefulu,
este forte multă
îngustată, eră par­
tea inferioră (po-
inte) lărgită. Mo-
bilierulă se com­
pune din capulu
<de bou, avendu în
Târfulă comelor
mă coronă, ca în
pecetia lui Rus-
tsetă V. V. Sorele,
Fig. 12.
<e la dextra, eră
Huna-nouă intorsă, la senestra, flancheză capulu.
1. Armele d. Comite N. Rosetti din Bucuresci și ale familiei Ros-
 52

Stea între corne nu se mai vede, în schimbă ense,

fiind-că a fostă Domnă și ală Munteniei, a ordonată
sâ se graveze și aquila acesteia sub capulă boului,
după nici uă regulă a artei.
Aquila (nu dică corbulu), are sborulă luată, adică
este essorantă, și ține în pliscă uă cruce. Smaltulă
nu se scie cum este.
Uă coronă princiară timbrâză scutulă și din ea
cade, fâlfâindă, lambrequinuri.
10) Pe cartea întitulată1 :
Psaltiria de intelesu
A sfinlului imperatu, proorocii Davidu,
tipărită intru slăvite zilele mării sale
Pre luminatului întru Is. Hs. Joan Duka Voevodu
cu mila lui Dzeu Domnu teri Moldovei
cu cheltuiala mării sale și cu poslușania smereniei
năstre Dosotei, Mitropolitului Suceavei, in tiparința
Sfintei Mitropolii in Iași. Velealu otspăs.mirll88 seă 1680
mesoța April 11.
Se citescă următorele stihuri la luminatulă Gherb
a țerei Moldovei :
Capulă celă de buorii, de hiară vestită,
sămnează puterea țerăi nesmintită.
Pre câtu’i de mare hiara șibuiacă *,
coarnele m-pășune la păîntuși 3 pleacă

uovimu (Rosetti) din Moldova aii unu vasu (ghiveciii) cu unu tran­
dafirii .încărcată cu rose, făcendu alusiune la numele Rosetti.
1. Se'află în biblioteca Academiei române sub No. 380 și a d-lut
Teodorescu G. Dem. Versurile și stema, puținii mai redusă în mă­
rime, se găsescu întocmai și in Psaltirea versificată a mitropolitului
Dosoteiu, tipărită la Uniev in anulă 1673.
2. Sălbatecă.
3. Pământu Ișl.
 53

Depre chipu se vede buorulu ce’i place:

carvre1 ntoală vreme să stea țarampace.
Scutulu (fig. 13) este «echancre la dextra și la se­

nestra», adică scobitu pe laturi în drepta și în stânga,

ceea-ce, în jocurile de «tournois», însemna că aru fi
stându pe ambele brațe ale cavalerului. Acestu scutii
represintă der paveza de resboiu șeii de luptă, cum
se întrebuința în secululu alu XV-a. Pe densul figu-
reză uă întelnire de bou, avendu in verfulu comelor
uă coronă ducală, sorele la dextra, er luna-nouă
conturnată la senestra capului : intre corne uă stea
(cu 5 rade).
Uă coronă princiară timbreză scutulu și din ea
1. Că-aru vrea ’n totă vremea să stea țera’n pace.
 54

cade fălfăindă larnbrequinuri. Sub scutii se află uă

panglică înodată, fără devisă.
Sub coronă suntu aședate în crucișă (sautoir) unu
buzdugană la dextra și uă spadă la senestra, ceia-
ce nu este după regulile artei.
Mai multă ancă : mânerulă săbiei «în susu» ară
însemna că Domnitorulă era și principe bisericescă,
și credă că nu se pote (Jice acesta despre Duca-Vodă
Nici unu smaltă seă metală nu se vede pe stemă
afară de argintii. Boulă pare, după umbre, a ave
colorea naturală.
Pe stema din «Psalliria versificată» de Mitropolitulă
Dosoteiă (Uniev. 1673) se vedă deosebirile următore :
Scutulă, totă forma secuiului alăXV, are conturulu
puțină diferită.
Steaua dintre corne are nouă rade, er luna-nouă
este întorsă și numai pe jumătate de circonferință.
Panglica de sub scută lipsesce, ca și crucea de la
corona esteriorăI. 2.
11) Pecetia lui Mihaiu Racovitză (1704—1705). D. V.
A. Urechiă ne presintă uă pecelie mare și trei mai
mici.
a) In cea mare (fig. 14) se vede : Capulu de bou
și uă stea cu 6 rade între corne. La drepta și la
stânga capului de boă pară a fi două săbii turcesci,
care aflancheză» mobila. Scutulă are forma bizară
(imitândă stilulă renascerii). D’asupra pare a fi tim­
brată cu uă cască și uă coronă cu lambrequinuri.
Sărele și luna-nouă nu se vădă figurândă.

I. Dou6 săbii Încrucișate și cu mânerele în susu insemneză că bă­

tălia a fost pierdută.— In crucea «Stelei României» trecu «en sautoir»
doue spade cu mânerele in joșii. Toții în acestă posițiune se află
și pe panglică.
2. A se vede edit. Academiei române, Bucuresci, (Bianu).
 D) Intr’uă altă pecetie oc-
togonală midlocie (fig. 15)
se vede :
Capulu de bou cu uă co­
ronă deschisă în corne,
fără stea ; sorele la dextra
și luna-nouă «intorsă» la
senestra. Pene aci aceste
piese accesorie le întelni-
rămu joșii, acumu le ve-
demit urcate tocmai susu
la șefă. Fig. 14.

Fig. 15.

c) Intr’uă altă pecetie octogonală mică, sorele și

luna-nouă «ântărsă» s’au coboritu ierăși; steaua cu
6 rade apare între corne, er d’asupra, agățată de
unu cornu, se vede uă coronă deschisă.
d) Intr’uă altă pecetie rotundă mică, sorele și luna-
nouă suntu totii josu, steaua cu 6 rade strălucesce
mândru între corne; corona nu se pote desluși pe
desemnu ddca este au ba.

Din esemplarele studiate pene aci ne-amu făcutii

convingerea că: meseria gravorilor era forte rudi­
mentară și denșii puținii abili în arta lor, er stăpâ-
nitorii seu Domnii, care aveau drepții la armoarii,
nu cunosceau, probabilii, din arta eraldică, de câtu
 56

mimai dreptulă de a’și face peceții. Deci, nedibăcia

unora și ignoranța altora deferă nascere stemelor
ce se întelnescu adi, in foiele reslețe, cum dice d.
V. A. Urechiă, și asupra cărora se munciră unii scri­
itori româno-fagi ca să tragă conclusiuni ințepătore la
adresa Terilor.
Când d. Urechiă dice «cum că nu inconștientă,
«numai prin imitațiune a vecinilor, utilisară Dom-
«nii noștri sigilii cu steme», are dreptate forte mare,
fiind-că mobila principală,—emblema, — fu respec­
tată și transmisă pene adi, din generațiune în genera-
țiune; der nu e mai puținii adevărată că toți au foștii
necunoscăton despre regulile eraldice, și acestă ig­
noranță nu s’aru fi transmisii pene la noi, deca arii fi
adoptată — ceia-ce de altu-felu, la acea vreme, era
în flore la tote curțile domnitore din Europa — deca
s’aru fi adoptată funcțiunea eraldiloră, păditori cu­
noscători ai regulilor artei.
Lipsa de eraldi esplică anomaliele ce întelnirămă
în modelele diferitelor peceții ale aceluiași Dom-
nitoră, seă omisiunile pieselor care însoțiaă mo­
bila principală, săă, în fine, figurarea în scută a
unor piese străine nemului nostru, ca florile de
crină ale Franciei și ca sabiele turcesci. Ensăși mo­
bila principală —capulă de bourii— n’a fostă cruțată,
și de aceia Sulzer «doresce ca unulă din marii arma-
«riști (eraldi) se’i răspundă la întrebarea ironică a
«.capului de bou seu de vacă, căci nici nu mai pote
«măcară face să trecă acestă capă dreptă capulă
«unui zimbru.— Gantemiră cunosce pre bine tote a-
«ceste specii, auroxulă, zimbrulu, bivolulă și boală,
«și ne-ară fi numită vre-unulă dintre ei. Der nu. E
«representală ca ună capă de boă, der era capulă
«unei fiare selbatice, etc. etc... Că pictorii moldoveni
«aă prefăcută capulă fiarei selbatice, pe care Gante-
 57

«miră n’a cunoscut’o, într’ună capă de bou etc. etc.»

Cândă omulă judică cu pasiune, cu orbire, nu
pote să ajungă la altă resultată, de câtă alu contra­
zicerii și alu lipsei desăvârșite de logică, provenită
din lipsa argumentelor. Nu mai scie unde se pote
opri, uă dată ce a începută a aluneca pe unu po-
vârnișu răpede și, deci, merge înainte. Sulzer se
miră că Cantemiru nu’i arată care din speciele po­
menite mai susu figurăză pe scutulu Moldovei? Nu
este orbă și surdă mai mare, de câtu celu care se
preface că nici vede, nici aude.
In adeveru, în Descriptio Moldavi;» Cantemiru, vor-
bindu despre zimbrii din pădurile Moldovei, dice că:
«Hoc est illud, cujus caput primus inslauratae Molda-
«viae princeps Dragoss provinciile symbolem esse voluit» U
Acestă carte «Descriptio» era scrisă în latmesce și Sulzer
în acestă limbă a citit’o. Nici nu stau la îndoielă că nu
ară fi ințelesă ceia-ce era scrisă de către Cantemiră,
ci că cu sciință și precugetare, cu ură și cu venină
a vroită elă a întorce adeverulă cu capulă în josă.
In esemplarulă tipărită în românesce12 sub titlulă
«Scrisorea Moldovei de Dimitrie Cantemiru, Domnulu
ei» etă ce se citesce la pagina 92 :
«Pre munții despre apusă se află altă hiară, care
«mai că ași adeveri că iaste a Moldovei, și se nu-
«mește de locuitori Zimbru (urmeză apoi descrierea
«animalului). Uă hiară sălbatecă și grabnică, și ase-
«menea ca și căpriorele, se pote urca pe stâncele
«cele oable: pentru aceia cu greu să pote prinde cu
«altă chipă, fără numai cu pușca. Și acâsta iaste
«hiara alu căria capu l'au luatu Stemă țării Dragoșu
«Voevodu, Domnulu celu d’ântiiu alu Moldovei».
1. Edit. Acad, din 1872 pag. 32.
2. In dilele lui I6nu Sandulu Sturza Voevodu, in Sfânta monastice
Nemțulu, 1825, Augustu 19.
 58

In urma acestei citațiuni, se vede lesne cum Sul­

zer a falsificată adeverulu'.
Sulzer apoi vorbesce despre uă fiară sălbatecă. Să
analisămu puțină aceste cuvinte. Totă lumea scie
că boulu (seă, in ironia, vaca) nu este fiară sălbatecă
și, deci, deca nu a înțelesă pe Cantemiră și deca
mai alesă era de bună-credință, de ce nu căuta în
altă parte numele «.fiarei sălbatice» ală cărui capă
era luată dreptă emblemă a Moldovei? De ce se
veră Sulzer printre bivoli, boi și vaci, precum o face
în ironiă?
Cu tină ană înaintea tipăririi «Istoriei Daciei trans­
alpine» a lui Sulzer, tipărise Carra, «Ilistoire de la
Moldavie et de la Valachie» (1781. Neuchâtel).
Citit-a Sulzer acestă lucrare ? Ori, deca a citif o,
nu a voită a o înțelege altă-felă de cum înțelesese
și pe Cantemiră? 12
Totă Sulzer dice că «pictorii moldoveni aă prefăcută
capulu hiarei intr’unulă de bou». Acesta este forte pro­
babilă, ba chiar sicură, der artiștii (?), schimbândă
chipulă modelului, nu aă reușită a schimba și nu-
1. Cronicarulu Urechiă scrie, dice d. V. A. Urechiă, că deca «pe
«Dragoșii Vodă țera ’lu-a puști Domnii, a luatu pildă după capulii
«acei hiare năsalnice, Zimbru, ce scrie mai susii, că ’lii-a vdnatii, și
«puse de au făcut pecetia țiirii Moldovei etc. etc...»
2. La pagina 10 Carra scrie : «A Saczova (Suceva) on trouve une
«grande pierre detachee de ses murailles, ou I’on voit sept tours en
«relief, surmontees d’une couronne imperiale avec deux lions pour
«supports: au pied de ces tours, dans une espece de champ, parais-
«sent deux poissons â ecailles (delfini), dont Ies tetes pendent et se
«croisent; leurs queues sont levees et se croisent aussi : au dessous
«est placee une tete de taureau (nu de boii șeii de vacă), qui porte
«entre ses cornes une etoile â six rayons. On en peut certainement
«conclure que c’est un signe place par le premier fondateur de la
«viile, quoiqu’il n’y ait ni date, ni inscription; car de tenis im-
«memorial on a toujours adopte une tete de taureau pour Ies armes
«de la province».
 5!)

mele fiarei, căreia poporulu românii îi dice bouru, er

nu bou, de și ambele cuvinte esistă în limba română.
Și, ca probă despre acesta, voiu spune că amintirea
bourului se află chiar în literatura populară, cea mai
aprigă păstrătore a trecutului: în espresiunea bou-
rescu1 (pluralu bourescl, er nu boierești) din urmă-
torele versuri, pe care copiii, din generațiune în ge-
neratiune,
3 / le cântă melcului :
Melcu, și te du la Dunăre
melcii, de be apă turbure,
codobelcu (codo-bercu), și te suie pe buștenii
scote corne bouresci de mănâncă leuștenu.

Fiind-că ense zimbrulu seu bourulu a dispărută

de multă din țera Moldovei, ca și din Europa occi­
dentală, poporulu a trecută numele animalului asupra
taurului, căci acesta in specia bovină se apropia mai
multă de asemănarea fiarei sălbatece, pe care ne-a
transmis’o legenda.
Inlăturămă pe bivolă din disensiune, de 6re-ce
forma comelor, origina lui, lipsa perului și localita­
tea (în munți) unde s’a imaginată legenda, ne îndrep-
tățescă a face ast-felă. Nu a putută «fiara sălbatecă»
să fie bivolă.
Der pentru ce scriitorii moldavi intrebuințeză mai
desă cuventulă «boură» si nu dică zimbru?
o ’
încurcătura, in care se găsea Sulzer, cu privire la
ucapulă fiarei sălbatice» nu este ceva noă, căci d. dr.

1. Despre etimologia cuvântului să se vedă «Cercetări asupra pro­

verbelor române, de d. Teodorescu G. Dem. (Bucuresci, 1877) pag.
96; apoi Columna lui Traianu de d. B. P. Hasdeu, 1883 ; dupe aceia
Culegerea de poesu populare române de d. Teodorescu G. Dem.
(Bucuresci, 1885) pag. 191 ; în fine, Magnum Etimologicum Româ­
nite de d. B. P. Hasdeu, litera C, cuventulu «Culbecu».
 60

E. Trouessart12 ne arată confusiunea în care căduseră

autorii vechi, cari amestecau bisonulu cu bonasus.

«Bisonulu din Europa (fig 16). Bison bonasus (der

Fig. 16.

«Wisent, The Bonasus), este in același timpii și

«bisonulu și bonasus alii celor vechi, der sinonimia
«a foștii forte încurcată de autori. Adi obicinuită, sub
«numele de aurochs, suntă coprinse amendoue denu-
«mirile, ense acestă din urmă nume nu este altă-
«ceva, de câtă cuventulă Urus, pronunțată cu ună
«ore-care accentu. Cei vechi, și in particulară Pli-
«nius, dică că se găsescă în Germania doue soiuri
«de boui, bisonulu șl urus : bisonulu are spinarea cu
«peră (flocosă), 6r urulă cornele largi. Acestă deo-
«sebire reese în modă clară din doue versuri ale
«lui Seneca :
................ villosi terga Bisontes,
................ latisque feri cornibus Uri.

«Fără a ne ocupa, pentru unu momentă, ca să

«scimă ce era acestă «urus», constatămă numai că
«cei vechi îlă deosibiaă forte bine de bisonă*. luliă
1. La grande encyclopedie. Tomulu 7, pag. 55.
2. Veterinarulu Zundel, in Dictionnaire de medecine et chirurgie
 61

«Cesare aru fi fostă celă d’ântâiă care a confundată

«ambele specii.
«Animalulă, pe care ’lu deosebise elă cu numele
«de urus, este bisonulă, afară numai deca descrie-
«rea lui (destulă de vagă, de allu-felu) nu s’aru fi
«formată din trăsături împrumutate din istoria am-
«belor spețe.
«Naturalistă din vremea Renascerii si Linntf în
«particulară aă urmată acestor greșeli, aplicândă
«bisonului din Europa numele de urus (Bos-urus,
«Linne), care in realitate nu diferă de bos-bonasus
«ală aceluiași autoră (Linne). Ori și cum ară fi, bi-
«sonulă din Europa (seă aurochs) pare a fi locuită
«altă dată uă mare parte a acestui continentă, căci
«pădurea herniciană, pe care Cesare i-o da ca patria,
«se întindea din Elveția pene în Transilvania, adică
«de la Alpi pene la Carpați.
«Bisonulă din Europa are fruntea mai largă de câtă
«a boului, puțină bombată între corne, formele grele
«și îngrămădite, grebănulă forte rădicată din causa
veterinaires elice (la pag. 179, tomulu I) că Buffon confunda biso­
nulu cu auroxulu; der bisonulu are 14 vertebre dorsale și totu
atâtea părechi de coste, pe când urus are, ca și boulii, numai 13.
Curier și Wagner consideră, ceia-ce este mai acceptabilii, că au-
roxulu propriu disii (șeii urus alu celorii vechi) arii fi străbunulu
boului de adi.
Dr. Ciliak, in Istoria Naturală (Eșl. 1837) la pag. 47 dice : tUrulu,
«Zimbru, Bos-urus, der Auerochs, are fruntea rădicată și înaltă; gru-
«mazulii și spetele suntu acoperite cu peri lungi încâlciți, ca cu uă
«cdmă. Elu este negru mohorâtă, sălbatică, neîmblâmfitoră, mai mare
«și mai puternicii de câtă boulii domesticii; trăia în vechime și în
«Moldova, iar acuma se găsesce forte rarii unde și unde în Polonia,
«Siberia și Caucazu».
Dr. lulius Baraca, în Istoria Naturală (tom. 1. Bucuresci. 1864,
pag. 245) dice că «Auroxulu are 6 piciore înălțime și 10 lungime ;
«s’a găsită și la noi mai cu semă în Moldova, de aceia, simbolulu
«acestei teri este Zimbru, adică un felii de bos-urus-.
 62

«lungimii apoflselor spinose ale verterbrelor dor-

«sale; perulu ocheșiu (brunu-închisu) este lânosă,
«forte desă, mai aleșii pe bărbiă, umeri și gătii, unde
«formeză unu felii de comă și de barbă, care dă a-
«nimalului unu aspectii cu totală particulară1».
Este de netăgăduită ensă unu lucru. Tot-de-una
în peceții s’a vedută unu capu de bou și conțin lă
Moldovenii l’aă numită «Bourii». Acestă lucru ue
esplică pentru ce unii privescă în scutulă Muntenei
uă Aquilă și o numescă cioră2. Asupra acestor ța-
seri vomă reveni mai departe.
Aci ’mi vine in gândă certa dintre ună Francesă
și ună Englesă asupra literilor care se scriă de pri-
sosă în cuvintele englese seu francese, ca «Shalas-
peare» care se pronunță «Șekspin și «.avaient» care
se pronunță «ave».
Englesulă răspunde Francesului :
— Ce totă spui d-ta, domnule? Nu vedi că Fran-
cesii scriă «caoutchouc» și pronunță «elaslique ?», în­
tocmai ca Evreii care, ori de câte ori întâlnescu cu-
ventulă Behova, îlă pronunță Adonai, căci, îmi spune
Pre sfințitulă Episcopă Parthenie, ală Dunării le
josă, opriți suntă Evreii de a pronunța tot-de-ma
numele Domnului, sub pedepsă de morte.
1. A ss vede, âncă descrierea bisonului in La vie des ammaux
par Gerbe (după Brehm) Mammiferes, pag. 648.
2 «In ce inodu era interpretată sigiliulă, dice d. V. A. Urechiă,
«se pote sci acesta......... b) din versurile dedicatorii ce se citescu sub
«herbulu țerei, în cărțile vechi românesc!».(!?)— Așa să fie ore? Ori
nu mia Corbii ceia-ce în realitate era Aquilă, și Bourii ceia-ce nu
representa de cât bou!
 63

A DOUA PERIOADĂ.

Pentru a justifica denumirea de rococo ce dămă

acestei periode, vomă spune, cu Sulzer1, că capri-
ciulă, ignoranța și prostia, pe lângă care se mai a-
daugă uretulă gustă, au presidatu la întocmirea ste­
melor din acestă periodă. «Sigiliulu și mobiliarulu
«seu devine, dice d. V. A. Urechiă2, din ce în ce
«mai grotescu, mai fără sensu, mai fără gustu, mai
«magazie de bric-â-brac etc.»
Pare-se că artiștii șeii Domnitorii suntuîn cunoscință
de regulile blazonului și voiescii a se ține de den­
sele, de 6re-ce desemnările convenționale se distingă
în modă clară. Eraldica ensă se pote compara cu uă
grădină publică, în care fie-care petrece după fanta­
sia sa și’și formeză buchetulă din tote florile ce in-
telnesce, far’ a ține semă de ceva.
Astă-feiă în acestă periodă întelnimă armoarii de
fantasiă, precumă în periodă ântâia amă găsită co-
a one de tote formele și de tote gusturile, (căci atunci
ignoranța juca rolulă de -căpetenia), mai găsimă apoi,
încrucișate la spatele scutului, diferite distincțiuni,
prevăzute în blazonă pentru anume demnități ca :
a) Sabiele, care se cuveniaă numai conetabililor
jFranciel și cari eraă susținătorii scutului lor3 ;
b) Basldne pentru mareșalii Franciei;
c) Ancore pentru admirali;
d) Doue tunuri pe afetele lor, susținendă scutulă,
pentru marele măiestru ală artileriei;
e) Drapele pentru colonelulă-generală ală infan­
teriei ;
1. Sulzer, Tom. III, pag. 682 (d V. A. Urechiă).
2. V. A. Urechiă, Revista literară, pag. 133.
3. A se vede pagina 34.
 64

f) Stindarde pentru colonelulă-generală alu cava­

leriei.
Mai suntu ancă alte funcțiuni, peste care trecemu,
pentru a reveni la stemele Domnilor noștri, unde în-
telnimu tdte însemnele de mai susu, grămădite îm-
prejurulu scutului.
Reulu gustă stă în faptulă înjosirii inconsciente
ce’și făceau Domnitorii, punendu să se desemneze
lângă scutulu țerei steaguri, tunuri, stindarde etc.,
ba chiar și căvălăriele(decorațiunile) ce aveau de pe la
alți suverani. Țera seu suveranulu, care a creații unii
ordină de cavaleriă, îlu pune în josulu scutului, der
celu-ce se decoreză cu unu asemenea ordină nu
pote să’lă aterne sub armoaria sa, — deca are ar-
moarie, — de câtă cădendă în stilulă rococo, — a-
fară numai deca ară ave colanulu seă colierulă or­
dinului.
«E urni întregă arsenală, dice d. V. A. Urechiă:
«sarcasmă amară ală decăderii puterii militare a
«țerei,.....ambițiosă și fanfaronă manifestațiune be-
«lică.................. Doar voră lua (Domnii) vedulă na-
«țiunii cu asemenea icâne, fără nici ună raportă cu
«realitatea».
Să continuămă acum studiulă nostru cu câte-va
esemple luate din stema Moldovei :
12) Nicolae Mavrocordatu (1709—1730)'. Peunăpre-
țiosă manuscrisă*, ce-a aparținută chiar Domnei Sul­
tana (legată în aură și cu luxă), tractândă despre «.Lu-
aminataviță anemului, pre luminatului, pre înălțatului
«și blagocestivului Domnă a totă țara rumenescă Ion
1. Nici,lae Mavrocordatu, fiulu lui Alesandru Esaporituliî, domnesce
In Moldova de la 1709 pene la 1711, apoi de la 1711 pâne la 1716, er
în Muntenia se urcă pe tronii la 1716 și domni pene la 1730.
2. Aflătorii în biblioteca d-lui Teodorescu G. Dem.
 65

Nicolae Alesandru Voevoda, scrisă de Costandinu Fă-

căresculu, vel vistier, la letu 1727 (7235)», se vede
zugrăvită stema cu colori, fără ense a fi însoțită de
stihuri. Iată descrierea stemei :
Doue cartușe alăturate {accoles\ în celu din dextra,
pe argintă, se află uă întâlnire naturală de bou, avendu
între corne uă stea de aură cu 6 rade, er în celă din
senestra, pe argintă, se află uă aquila de nisipățne-
gră) cu sborulu josă (au voi abaisse) cruciată de aură
și privindă ună sore de același metalu, mișcătorii din
unghiulă dextru superioră; uă lună-nouă de aură in-
torsa însoțesce aquila în unghiulă senestru superioră.
Cartușele suntă timbrate cu uă coronă ducală, er
d’asupra coronei suntă încrucișate : uă spadă de ar­
gintă cu mânerulă de aură la dextra și ună buzdu-
gană de aură, cu coda de argintă, la senestra. Din
coronă cadă lambrequinuri de argintă și de aură.
Afară de sabia și buzduganulă de d’asupra coronei,
acestă stemă este întocmită după regulile artei. Se
observă 6nse că cartierulă de onore, ca și partea de
ondre—dextra, — trebuia ocupate de stema Munteniei,
de ore-ce principele se afla domnindu, la 1727, în
Muntenia. Astă-felu precum este figura desemnată,
ară corespunde cașului inversă.
Se mai observă ierăși că scutulă are forma ovală,
formă care în eraldică se deosibesce cu numele de
ancila (ancilia) seu de cartușu după cașuri.
Ancila era paveza seă scutulă sacru ală Romanilor,
era palladium Romei, căci presupuneau, dice Littre
în dicționarulu seă, legată esistența imperiului de
posesiunea acestui scutu miraculosu ', trămisă de
1 La legende racontait qu’un bouclier etait tombe du ciel dans le
palais de Numa, et que ce roi en avait fait faire onze autres, identique-
ment semblables, de maniere â ce que l’on ne put reconnaître dans la
douzaine le bouclier miraculeux. Ces boucliers etaient gardes par une
5
 60

Marte, ca semnă de ocrotire orașului fundată de fiulă

seu Romulus.
Cartușulu este unu ornamentă de sculptură în
formă de mesă, pe care se pune câte uă dată in-
scripțium; elă mai este ună desemnă de încadrare,
ce se pune pe ună plană seă uă chartă geografică, și
în care se înscrie titlulă seă dedicațiunea operei.
Cele mai frumose cartușe dateză din epoca Renas
cerei, când serveaă de încadrare a armoarielor seă
cifrelor ce se puneaă pe faciadele palatelor.
13) Dimitrie Cantemiru (1711). «Pe HroniculuRomano-
Moldo-Vlahilor, alcătuită de Domnulă Moldaviei la
1710 și tipărită in dilele lui Mihailă Grigoriă Sturza
Voevodă (1835) de către Mitropolitul#, Veniaminu Kos-
take» se vede marca Domnului Dimitrie Cantemiră (fig.
17) «cum s’aă aflată în manuscriptulă originală ală
«Istoriei Romano-
«Moldo-Vlahilor»,
aven du în faciă uă
«epigramă» către
Domnă.
Scută propriă-
disă nu esistă, a-
fară doră de se
va lua rotocolulă
dreptă marginele
paveze! și,în acestă
casă, amăave ună
scută engleză.
Uă întâlnire, de
bou, are între cor­
ne uă stea cu 8
rade (făcută după Fig. 17.

Corporation de pretres tres celebre, — celle des Saliens. La grande

encyclopedie.
 67

nici uă regulă) er d’asupra uă coronă închisă (prin­

ciară) ; unu sore, mișcândă din flanculă dextru su­
periorii și uă lună-nouă, întorsă din flanculu senestru
superiorii, însoțescă întâlnirea de bou; la partea
inferioră se vedă doue ramuri de stejarii seu dafinii,
er de juru-împrejuru dom șerpi înaripați (nu suntu
nici balauri, nici scorpii, ci aripele, ca și totulă stemei,
suntu făcute în modă fantastică), avendu la vârfulă
codelor: celă din senestra unu sceptru Ia dextra,
er celu din dextra uă spadă la senestra. A voită
ore desemnatorulă a închipui prin șerpi mobila din
scutulă familiei Domnitorului?
Sub codele șerpilor se află ună destrișoră și ună
senestrișoră h
Scutulă rotundă este susținută de doui lei coronati
antică (cu corone deschise) și timbrată cu uă co­
ronă princiară, din care cadă lambrequinuri.
Nici ună smaltă nu se vede indicată pe acestă
stemă, cu adevărată din stilulă rococo.
In calitatea sea de principe ală imperiului mosco­
vită, Dimitrie Gantemiră avea scutulă seă propriii 12
scartelalu, adică împărțită în 4 cartiere ; în primulă
pe argintă uă întâlnire de boă cu sorele, și luna-nouă,
ună sceptru și uă spadă se încrucișeză de desubtă
(Moldova;) în ală douilea pe roșiă, doui șerpi ari-
pați, avându în code ună sceptru la dextra și uă
spadă la senestra ; in ală treilea, pe roșiă, uă aqu-
ilă cruciată cu sborulă josă ; în ală patrulea, pe
albastru, ună destrișoră și ună senestrișoră eșindă
din nouri. Peste-lotulu, pe argintă, aquila biceptă
a imperiului moscovită (principe ală imperiului, des
hohen Senats Mitglied und Geheimeralh'. Suporți! suntă
doui lei.
1. Acestă mobilă se află asemenea în armoiria de familiă.
2. A se vede «Revista Nouă», No. 1, anulu II.
 68

14) Stema Moldovei sub Alexandru Constantină Moruzu *

(1802-1806).
In a doua domnia a acestui principe, în Moldova,,
se tipări, la 1803, Februarie 9, cu cheltuiala Pre Sfin­
ției Sale Kiriu Kiru lacovu, Mitropolitu a Iotă Mol-
davia, cartea «înfruntarea Jidovilor»
In capuhi acestei cărți se vede zugrăvită stema
Moldovei într’aceslu chipu (fig. 18)12:

Fig. 18.

1. Acestu principe a domnitu prima oră în Moldova de la 1792-

1793, apoi de la 1802 la 1806, er în Muntenia de la 1793-1796 și de
la 1799-1801.
2. Pe cartea tipărită în anulu 1806 in Iași, în dilele lui Constan­
tinii Alesandru Ipsilantu Voevodu, intitulată «Tâlcuirea celoru șapte
sfinte Taine ale bisericii» fiindu Mitropolitu K. K. Veniaminu,, se
vede stema representată chiar prin figura 18 și care, afară de numele
din juru’i, este la felii cu stema Iul Alexandru Constantinii Mortazu.
Constantinii Ipsilante a domnitu în Moldova de la 1799-1801 er în
Muntenia de la 1802-1806.
 69

«Scutulu este rotundu și scartelatu ; in primulă și

«ală 4Ica cartieră câmpulă este roșiii, (represintatu prin
«linii verticale, semnu convenționalii), în atu și
«ală 3a câmpulu este de azurii; broșândă în crucișii
«.peste scartelatii (brochant en sautoir sur l’ecartele) unii
«buzduganu la dextra și unu yataganu la senestra (pro-
«babilu ambele de argintu», judecându după semnele
convenționale).
«Peste dnM și alu 3lea cartieru, se vede pe uă ancilă
«de argintu uă intelnire de bou, avendu intre corne uă
«stea cu 6 rade ; peste alu 2lea și ală 4lca cartieru, se
«vede uă altă ancilă de același metalu, cu uă aquilă
«cruciată și uă stea, cu 6 rade, mișcătore din flanculu
«senestru superiorii alu ancilei.»
Intre ancile, in șefă, se află uă stea de argintu cu
6 ra<}e.
Scutulu este, timbrală cu uă coronă regală. Impreju-
rulu scutului se vedu încrucișate: trâmbiți, sulițe,
tuiuri, stindarde și stoguri, er la partea de josu : 2
tunuri, ghiulele, uă tobă și 2 dairale turcesci.
După cum diserămu, în aparență s’aru pute crede
că acestă armoarie este după regulile artei, de
6re-ce se vedu în ea semnele convenționale ; în
realitate ense nu este astu-felu, căci amu vedutu
mai susu care simții ornamentele esteriore ale scu­
turilor.
Ne întrebămu der: ce sensu pote ave buzduganulu
și yataganulu, virîte în scutii peste scartelatu? Pentru
ce s’aii făcutii ancile seu scuturi ovale ? De ce atâta
profesiune de stele și lipsa sorelui și lunei-noui din
scutii ?
Pentru ce poetulu, în dedicațiune vorbesce despre
corbii pe cândudesemnulu arată uă aquilă, și de bourii
cândii capulii înfățișeză unu boă ?
 70

Etă și dedicațiunea, cu ortografia cărții :

Doaă închipuiri, ce în pecete s’au însemnată,
Domnului' Alesandru, de la Xs i s’au dată :
Corbulu ală Valahiei stăpână îlă adevereză,
Bourulu Moldaviei domnu îlă încredințeză,
Amendoau steme de Domnie încoronată,
Care de la dumnedeă i s’aă încredințată.
Pre Domnulă Alesandru celu bună de viță
Păzescă’lă dumnedeă cu multă biruință.
Pe cartea tipărită în amilii 1806 în Iași (a lui Ipsi-
lante) stihurile sună astu-felu :
«Doaă semne, ce în pecete s’aă însemnată,
Domnului Constantină i-s’aă încredințată :
Unulă că domnesce în Țara-rumânescă îlă arată,
Iară altulă că și în Moldova de uă dată.
Intărescă’lă dumnedeă întru bună liniștire
Ga să stăpinescă aceste în deplină bucurie.»

15) Pe mormentulu din beilicu (Iași) alu Domnitorului

Grigore Ghika Vodă (1774-1777) decapitată de Turci în
1777, se vedii — de dată recentă, este adeveratu — ar­
mele familiei: scartelată in l"'1'1 de sinoplă (verde) cu 7
lănci de argintii puse in «pal»; in ală douileape roșiă uă
intelnire de bouru de argintă și uă stea (cu 5 rade) intre
corne de același metală', in alu 3loa, tripartită in fâșii
(tierce en fasces ’) susă roșiu, in midlocă aură, (galbenii)
e'r josă azură (albastru); in ală 4lca pe azurăuă aquilă
naturală (?) coronată și cruciată de metalu (?) privindă
uă lună-nouă conturnată și insolită de un sore de aură
mișcândă din unghiulă senestru superioră.
Suporții : doui delfini, er în crucișii la spatele scu-
1. Tripărțitu se i)ice cându câmpulă este împărțită prin 2 linii pa­
ralele verticale, orizontale seu diagonale, și anume : Tierce en pals
(verticală), tierce en fasces (orizontală), tierce en bandes (diagonală
de la dextra la senestra).
 71

tulul se află doue stoguri romane cu cartelulu S. P.

Q. R. (Senatus Populus-Que Romanus).
Scutulu se adăpostesce sub pavilionă princiară.
După cum vedemă, luna-nouă și sorele, care înso-
țiaă capulă de bornă, au părăsită pe acesta pentru
aquilă. Boului ’i-a crescută barba și a devenită ceia-
ce a fostă și trebuia să fie, «bouru», er stegurile ro­
mane făcu acestă armoarie să cadă in stilulă rococo.
Toții pe același mormentă se vede stema Moldo­
vei: tăiată (coupe), susu roșiu, josu albastru și uă
întâlnire de bourii pe argintă, avându intre corne uă
stea cu 6 rade de același metalu.
Suporții ierăși 2 delfini.'
In aceste 2 esemplare suntemă isbiți de diferența
vedită dintre stema Moldovei separată și cea care se
află in cartierulă ală 2-lea alu armelor familiei Dom­
nitorului.

16) lonu Sandulu Sturza. Pe cartea intitulată: «Seri-

sărea Moldovei de Dumitru Gantemiru, Domnulu ei,
tipărită la 1825, Augustă în 19, sub mitropolitulu Ki-
riu Kir Veniaminu alu Moldovei, in sfânta monastire
Nemțulu» se citescă următorele stihuri asupra stemei
pre luminatului Domnă:
«Acestă figură, care cu multe semne se infrumțeseză,
Domnii Moldovei pre Ionii Sandulu Sturza ’lu adevereză,
Pre care-le să’lu păzescă dumnezeu îndelungă întru stăpânire,
Dându-i și in sînulu lui Avraamu vecnică sălășluire».

Acestă stemă (fig. 19) se descrie in chipulu ur-

mătoru :
Pe uă ancilă se află uă pernă (pentru ce?), peste
care simtă încrucișate uă spadă la dextra și ună
buzdugană la senestra; împrejurulă lor se vede ună
lanță cu uă cruce (de sicură vre-ună ordină de
 12

căvălărie, ce avea principele); d’asupra uă întâlnire

de bou, avendu între corne uă stea cu 6 rade. Scu-
tulu este susținută de doui lei conturnați, cu codele
vârâte între piciore (adică de fantasia, er nu ca să
arate pe Moldova ca vasală pe vremea lui Sandu,
cându ea era totu asemenea și sub Cantemiru. A

Fig. 19.

se vede figura H). Scutulu îi este timbrată cu uă

coronă regală, avândă d’asupra uă cunună de lauri
(datină). încrucișate la spatele scutului, se vedu
stindardulă domnescă (cu patronulă sfintei Mitro­
polii) la dextra, și ală Moldovei la senestra, apoi uă
profusiune de steguri, tuiuri (însemne turcesc! de
 73

domnie), topore (bipene), trâmbițe, tunuri, obusiere,

pile de ghiulele, tobe, dairale etc.
Acestă stemă se vede reprodusă întocmai, afară de
inscripțiunea din prejuru, care este a lui Mihaiu-Vodă,
în cartea Triodion, tipărită la 1846 și vedută în biblio­
teca Inaltu pre sfințitului losifu Naniescu, mitropo-
litu alu Moldovei și Sucevei. Dedicațiunea în stihuri
este forte elegantă și, de altu-felu, cu multu mai
lungă de călii cea de susu.

17) Mihaiu Vodă Sturdza ne oferă unii esempiu de

stemă gravată pe culata unui tunu de bronzit care
aparținuse flotilei moldovenesc! și care adi se află
în sala de museu a Arsenalului armatei din Bucu-
resci, (figura 20).

Fig. 20.

1. Inscripțiunea următore se află pe tunetulu tunului și în drepta :

mMihailiî Siurza V. V. prin stăruința hatmanului N. Mavrocordatu
1843». Fonderia.................. (Italia).
 Scutulu este despicată (parti, gespalten) uă dată]
în primulă cartieru pe azură (albastru) se află uă in-
telnire de bou, er in alu douilea pe roșiu ună leu na­
turală (ca col ore) cu uă spadă in ghiara dextră (Leulu
familiei Sturdza).
Scutulu este timbrată cu uă. coronă princiară, er in
sautoir uă sabie, uă pușcă cu baionetă, stindardulă
Sturdzescilor la dextra, alu Moldovei la senestra,
drapele, trâmbițe, tobe, tunuri încrucișate, dairale
turcesc! și uă piramidă de ghiulele.

18) Pe uă diplomă1 de boerie, dată de Grigore Ale-

sadru Ghika V. V. în anulă 1856, luna Ghenarie în
25, lui Nicolae Lambrino, stema este făcută astă-felă
(figura 21):

Fig. 21.

1. Și pe cartea intitulată «Legiuire intăritire de regularea drep­

tăților și a îndatoririlor proprietarilor de moșii etc. etc. 1851 Iași.»
 75

Taiatu; susă roșiu, josu azurii cu uă întâlnire de

bouru pe argintă, avândă între cărne uă stea cu 6 rade
de același metală; scutulă timbrată cu uă corână prin­
ciară ; suporții 2 delfini de argintă.
Totulă sub pavilionă domnescă, căptușită cu cacomă
și cu franjuri de aură și timbrată cu uă coronă regală.
La spatele pavilionului încrucișate se vedu: unu
buzduganu și uă sabie, stindarde, drapele, trâmbițe,
și joșii doue tunuri cu uă pilă de ghiulele.
Altu-felu, resultă că artistulu a avuții cunoscință
și de meșteșugulu lui și de regulile eraldicei. Bou­
rului lui Gr. Ghika, martirulu, rasă pe timpulă Stur-
zescilor, îi cresce din noii barba sub domnia Iui
Alesandru Ghika.

19) Pe trei stegari ostășesci, versate după Unirea

Principatelor, la museulu Arsenalului armatei, se
vede stema Moldovei astu-felu:
a) Primulă stdgu pe azură cu uă întâlnire de bou de
aură, avândă între corne uă stea de argintă cu 8 ratje,
fără suporți.
Stegul îi are forma patrată pe lm.13O pe lăture.
Stema Moldovei, fără scutii, este înconjurată de ra­
muri verdi de măslină. In colțurile stogului se află
nisce patrate de 36cm, roșii, avându în midloculă lor
câte uă stea de argintă cu optu*rade.
Pe fața opusă sfântulu George, călare pe unu cală
de argintă (albă) restornă și ucide uă scorpia verde.
In colțuri se află ierăși patrate roșii cu litera M de
aură și câte-uă stea de argintă cu 8 raije d’asupra.
Sub patronulă oștire!, ca și ală sfintei Mitropolii, se
citesce inscripțiunea următore cu litere de aură :
«Ală Miliției Principatului Moldovei.....
«T"'“ de Cavalerie Regimentă lașanu. 1834.»
 76

b} Pe xinii abil 2“ stdgu, avendu forma patrată, de

650mi» pe lăture, se vede pe azuru uă întâlnire de
bourii de argintii, avendu între corne uă stea cu șese
rade de același metalu ; nasulu și gura bourului suntii
roșii (de unde o fi scosiî și lucrulu acesta?). Ca su­
porți suntii 2 delfini cu ochii roșii (aUumes). Scutulă
este timbralii cu uă coronă princiară.
Sub delfini se află ramurever^i de măslinii, care
înconjură totalii și suntii legate joșii cu uă panglică
roșiă.
Pe fața opusă se află ierăși Sf. George, ca pe ste-
gulu precedentii, eră în colțuri pătratele suntii gal­
bene și portă stele cu câte 6 rade.
c) Pe unii alu 3“ stegu patrată de lm.25O pe lăture,
la felii cu celii d’ânteiu ca colori și cu celă d’ală
douilea ca mobilării, se află în colțuri litera zi\ (Ale­
xandru 1 Ghica) și inscripțiunea : Alu Batalionului
alii II... Principatului Moldovei 1849.
Deca n’aru esista de câtă numai aceste trei esemple,
totuși aru fi de ajunsă ca se vedemu că representa-
rea acestor obiecte, venerate atâtea secule și care
fură unu isvoru puternică de emulațiune și de glorie,
a fostă tratată cu ușurință, ca să nu dicti cu igno­
ranță, de 6re-ce regulile eraldicei aă fostă respectate
în tustrele stogurile, ânse asemănarea emblemelor
lipsesce cu totulă.
20. Dămă aci, după uă operă eraldică1 germană
descrierea stemei Moldovei, (figura 22).
1) Sub dominațiunea rusâscă 2, Doue scuturi ovale
«(ancile) împreunate (accoles) susii, peste care se rezemă
"I. I. Siebmacher’s grosses und algemeines Wappenbuch. Bând I.
2 Heft. 8 Niirnberg.
2. De sictirii se face alusiune la epoca Caterinci a 11-a a Rusiei,
care a bătutu chiarii monete de aramă cu stemele întrunite a ambelor
principate.
 77

«wă coronă princiară cu caucelu (Miitze) albastru și

«avendu uă bandă de aură cu unu globu cu cruce de
«același metală (mit einem Biigel tind Reichsapfel).
«Scutulu din drepta tăiata (coupe, getheiIt); pe roșiu
«și azurii ua intelnire de bou de argintă (ein silberne
«Ochsenkopf vorwărts gekehrt) fără stea, care este
'«Moldova.

Fig. 22.

«Scutulu din stânga : pe aură se află uă cioră negră

<«(ein schwartzer Rabe) stându pe uă câmpie verde
«itphampagne, auf griine Boden) și avendu in ciocă
«iuă cruce patriarchală ne'gră, insolită de uă lună-
<«nouă mișcândă din flanculu senestru superiorii (be-
'«gleitet, im linken Obereck von abnehmenden silber
>«Mond), care este Valahia!»
 78

2) Sub Principele Domnitoru ensuși (figura 23). «Amu

«merge pre departe, deca
«amu menționa tote ste-
«mele de sub dominațiu-
«nea principilor și di-
«verșilor boeri (cei mai
«mulți fanarioți) : vomu
«arăta numai că principii
«pâne Ia 1859 au purtatu
«tot-de-una stemele spe-
«ciale ale principatelor
«(diferite de cele anteriore
«și cele de adi) în cbipulu
«următorii:
«Moldova: taiată pe roșiă
«și azurii, uă întâlnire de
Fig. 23.
«tauru de argintă, avându
«intre c6rne uă stea de argintă (getheilt von r. liber
«b. darin mit s. Stern zwischen den Hornern, ein
«vorwărts gekehrter s. Stierkopf)».
 B) MUNTENIA

Despre emblema principatului Munteniei, cunos-

<cutu decroncari sub denumirea de «Țera-românescă»,
ts’a ivită disensiuni între unii istorici chiar în filele
nostre. Eu unulu me voiu feri de a intra în certa
;acestoru Titani, mulțummdu-me să esprimu, asupra
părerilor emise, micele’mi observațium numai din
punctă de vedere eraldicu.
D-lu V. A. Urechiă, în «Schițele de sigilografiă ro­
mânescă», să esprime ast-felu: «cândă apară cele
«d’ântâiă peceții (ale Munteniei), sunt forte rudimen-
«tară făcute, de uă mână de săpătoră forte neabilă.
«Cândă ună sculptară străină era apoi însărcinată
«a face sigiliulă domnescă, elă îlă altera. Lipsa de
«bună gravoră e pentru multă în istoria sigilografici
«muntenesci».
Acestă mărturisire ne este forte de folosă în stu-
■diulă ce va urma. De alt-felă, ea coroboreză cu cele
■ce amă spusă mai susă, cândă amă vorbită despre
împărțirea studiului de față în trei periode.
Cea d’ântâiă întrebare, ce’și pune d-lă Urechiă,
■este : «avut-au Muntenii, în scutulă lor, ună corbii,
«seă uă aquilă?» Și, după acestă întrebare, aretă că
«atâtă Samuelu Klein seă Miculă (după Sulzer, tom.
«UI), câtă și poetulă Văcărescu, aă susținută că nu
 «o

«corbii a fostu când-va pe scutulu muntenii, ci aquilă ;

«er Sulzer, cu multă înțepătură de vorbă, critică a-
serțiunea lui Miculu (tom. III, pag. 675, § 307). Elu
«dice : «in miniatură corbulu semenă cu aquila : cine
«pote distinge pe chârtiă diferența aripelor, ciocului, a
«mărimii, colorii și acesta mai alesă cându sunlu zu-
«grăvite de unu muntenii ?»
Refusă Sulzer, cu totii din-adinsulu, a lua corbulu
drepții aquilă, «pentru că e decișii să probeze lumii
«<Jice d-lu V. A. Urechiă, că Românii nu sunlu Ro-
«mâni curați.»
Etă der, din capulu locului, care erau simțimîn-
teie ce animau și conduceu pe Sulzer, cându scriia
nerodiele ce subliniarămu mai susu. Și deca acestea
plăceaii partisanilor Im, care’i primiau tară discu-
siune părerea esprimată, apoi nu era de ajunsu nu­
mai atâtu: mai trebuia ca cele înaintate de elu să
aibă măcaru uă aparență de adeverii, căci ce în-
semneză cuvintele «in miniatură corbulu semenă cu
aquila 2»
Scimu că în miniatură, (și o scie totă lumea, afară
dor de Sulzer) proporțiunile se păstreză, ca și formele
obiectelor. Apoi ce înțelege Sulzer prin cuventulu
«miniatură,» cându e vorba despre sigiliu seu ar-
moarie? Scala de reducere elu n’o aretă și credu că
n’a avuții pretensiunea să spună că într’uă ocasiune
a vedutu desemnată șeii sculptată unu corbii pe scala
chiaru de Viooo> ceia-ce nu este casulu nici pentru
gravurile pecețielor de pe inele.
Mai departe se întrebă că «cine pote distinge pe
chârtiă diferența aripelor, ciocului, a mărimii, colorii.
etc. La acesta nu potă răspunde, de câtă că totă
lumea pote distinge diferența aripelor afară dor de
cei orbiți sufletesce șeii dominați de patimi; căci,
ce sensă au cuvintele diferența aripelor unui corbă
 81

seu unei aquile-», cândă acele aripe făcu parte din-

tr'unu corpu întregii, corpu recunoscută a li alu unui
corbă seu alu unei aquile ? Diferență seu mai bine
disu, în casulu de față, comparațiune, nu se pote face
de câtu între 2 obiecte similare, și de sicură că ari­
pele voră aparține aceleia dintre paseri, care prin
totalitatea ei s’a recunoscută a li ori corbii ori aquila.
Caută Sulzer diferența aripelor paserii dupe scută ?
Acesta nu se pote concepe ! Ce diferență are să fiă în­
tre ambele aripe ale unui corbă (seă ale unei aquile).
Der; pe câtă daă cu socotela, Sulzer a voită, pole,
să vorbescă, în rândulă acesta, eraldicesce. Atunci
eraldica ’i va răspunde că, deca paserea — pe care,
dupe colore, mărime seă forma ciocului, nu o pote
recunosce pe chârtiă — va ave aripele întinse în ori-ce
posițiune, atunci nu pote fi, «.chiaril cândii aru fi zu­
grăvită de unu penelu muntână, de câtă uă aquilă ;
căci, de ară fi fostă corbu, acesta nu s’ar 11 putută zu­
grăvi de câtă ci: aripele apropiate de corpu. In ade-
veru, apropiarea aripelor de corpă este unica posi­
țiune ce blazonulă fixeză corbului și este de mirată,
ca Sulzer, care se espune a face uă critică în ter­
meni ^uast-eraldici, să 11 ignorată regulile stabilite
’n blazonă, cu sute de ani mai nainte.
In ce privesce colorea paserii, pe care n’o pote dis­
tinge pe chârtiă, cum și forma ciocului, pe lângă
care ară 11 putută adăuga și «pe a capului,» apoi pe
de uă parte, ensuși Sulzer spune «cu înțepătură de
vorbă» că zugravulă muntenă nu era meșteră. Totă
în acestă scopă amă reprodusă mai susă și mărtu-
ririle d-lui Urechiă, că artiștii nu eraă meșteri. Ceva
mai multă: ei nici nu sciaă cuină, în sciința blazo-
1. Etă descrierea eraldică a corbului după Grandmaison. Dictionnaire
heraldique, pag. 187 : «pasăre negrii, corbulti apare pe scutii în pro-
«lilu, opritii pe piciore; smaltu’l particularii este nisipul» (negrul).»
6
 82

nuluî, smalțurile se represintă prin semnele conven­

ționale
s ale călugărului
O Petra Sancta seu cum se re-
presintă figurile.
Câtu despre întrebarea lui Sulzer acum se află cru­
cea în cioculu unei aquile romane,» învețatulu nostru
profesorii îi dă unu respunsu destuii! de plausibilu.
Cruciatele suntu, în evulu mediu, uă întreprindere
așia de însemnată, resunetulu lor fu așia de mare,
în câtu fiii cruciaților, geloși de a perpetua în familii
amintirea ilustrațiunii strămoșesc!, păstrară c’unu res­
pecți! piosii emblema care fâlfâise împrejurulti sfân­
tului mormentu. Ast-fel se esplică multele cruci, care
împodobescu și încarcă blazonele.1
Se trecemii ense la epoca anti-romană.
D-lu V. A. Urechiă ne spune că «inginerul!! Frie-
«drich Schwanz, autorulu unei charte a Banatului
«Severinului, afirmă că acestu Banatu n’a avutu altă
«stemă vechiă, de câtu Sorele și Luna, ba și uă stea.»
Este regretabilii că nu se arată, de către Schwanz,
care era smaltulu acestor piese, deca luna era luna-
nouă, și ce posițiune ocupa pe scutii, în fine câte
rade avea steua și în care parte a scutului strălucia?
Der ce dicu ? In epoca Dacilor nici nu se scia re­
gulile blazonului, prin urmare nu se pote susține —
în sensulu cuventului stemă — că Dacii aii avutu una.
Ei întrebuințau de sicuru embleme și simbole, după
cum ne spunii istoricii, 2 der nu zugrăvite dupe re-
1. «C’est par Ies croisades que sont entrees dans le blason plu-
«sieurs de ces principales pieces, entre autres Ies eroic de tant de
«formes difTerentes, de toute couleur, de toute dimmension, qui or-
«nent Ies armoiries.» Eysenbach, opera citată, pagina 72.
2. Eysenbach, în Eistoire du blason et Science des armoiries, page
26, spune că simbolulu Dacilor era unii balaurii. Neculai Costinil dice
că emblema Dacilor era udoui lei.» Despre șerpi în stindardele Da­
cilor, să se consulte Genii și șerpii de casă în Credințe, datine și
moravuri de Teodorescu G Dem. (Bucurescl 1874) pag. 121.
 83

gali fixe, tot-de-una în același chipu și cu aceleași

colori.
Nu vomu intra în discusiunea «celor trei capete de
negri» despre care desbatu erudiții noștri istorici d-nii
Hăsdeu și Urechiă : acestă cestiune îi privesce pe
d-lor și eraldica n’are ce căuta acolo. Nu voiu urmări
nici «simbolisarea a doua a evoluțiunii muntene,»
evoluțiune manifestată în herbulu Olteniei prin intro­
ducerea în scutii a «leului asanid-bulgaru.» «Armele
«mai vechi ale Munteniei, crede Seifert (în înțelegere
«cu Spener) aru fi foștii unu leu, care adi aparține
«Gumaniei.» Celu puținii ast-felu o spune gospoda-
rulu Nicolae Basaraba, într’uă diplomă de hărăzire ce
face în 1569 lui Hans Heher, locuitorii din Palatinatu
(ein Oberpfaelzer) căruia ii acordase și titlulu de mar-
quis (Markgraf) de Ialomița, pentru nisce servicie a-
duse și pe care nu i le putea plăti, dându’i drepții
arme labele unui leu (nud ihm zum Wappen verlich
die Pfrunde eines Lowen welche vom ganzen Lowen
genommen worden *). Ense pe cuvântulu unui aven­
turară nu se pote pune temeiu2.
După acestă a doua evoluțiune, d-lu Urechiă ne
vorbesce despre uă a treia, pe care o numesce «nova
plantatio» și pe care o arătă că consistă «din doue
«personage domnesc!, cu corone pe capii, unulu băr-
«batu, altulu femeiă ; că între ei este unu pomu, pe
«care’lu ținu cu câte uă mână. Toții d-sea adaugă că
«Engel, descriindu, după Seifert, sigiliele lui lo(nu)
«Radulu V. V., alu lui lo(nu) Mircea V. V., și lo(nii)
«Petrașco, nu află pe ele nici unu vulturii (aquilă),
«ci numai doue personage îmbrăcate în blăni, care
«privirea lor o ținu spre unu arborii de chiparoșii (?)»
1. Care formeză, dice Engel, armele principatului nostru transalpinii.
2. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei (Halle. 4° 1804)
tom. I, pag. 41.
 84

Și mai departe dice : «atâtu era de cunoscută stema

«acesta Nouac-plantalionis, că și Sigismund Batori,
«cându se intituleză de Domnii alu Moldovei și alu
«Valachiei, introduce în herbulii seu corbulă împreună
•cu chiparosulu (Den Raben und den Cypressenbaum
zugleich)».
Este de mirare cum Engel mai susu nu găsesce
pe scutii, nici uă aquilă seu măcaru uă cibră (gar
kein Adler, gar kein Rabe) și, cu tbte acestea Sigis­
mund Batori introduce în scutulu lui unu corbii si
chiparosulu ! Cum i-o fi venitii în gândii să ie ciora?
Ce legendă croise Batori pentru introducerea acestei
mobile în scutu ?
Temă ’mi-e că Engel, ca și Seifert, ca și toți scri­
itorii nemți seu unguri, cu precugetare nu pomenescu
in scrierile lor despre «paserea'» din scutulu muntenii
și că ori de câte ori se întâmplă să le scape conde-
iulu din cându in cându, apoi arată că paserea ar fi
uă cibră !
Și pentru ce astă prigonire? Ore fiindu-că suntu
deciși a proba lumii că «Românii nu sunt Români
curați» ; că n’au în vinele lor sângele strămoșescu ;
că nu suntu nobili de rasă ?
Credit ei bre că istoria s’a scrisu seu se va scrie
numai în țera lor și că Ia cele-l-alte națiuni nu se
mai găsesce nimicii ?
Pre bine ! decă nu voru ca «paserea» din scutulu
Munteniei să fiă aquilă, nici eu nu voiescii să le
facil atâta superare, ci primescu seu me mulțămescu
și cu corbulă, de bre-ce și elu este romanii. Asia
ne spunu scriitorii străini că, după ce Romanii lă­
sară la uă parte lupa, care lăptase pe Romulu și
Remu, adoptară ca emblemă unii corbii1 și că apoi
1. Eysenbach, op. citatu, pagina 26 unde se mal citesce că: «Le­
giunile romane aveau fie-care unii simbolu particularii, uă figură
 85

acesta, la rendulă lui, sburâ de pe scutulă strămo-

șescă spre a lăsa loculu aquilei.
Ne-urmândă pe d-lu Urechiă în certa’i sciințifică
cu d-lu Hăsdeu despre uNova plantatio terrx Foga-
rass», voiu atrage aci atențiunea asupra faptului că,
în diferitele modele ce amu întâlnită, în lungile’mi
cercetări, amu observată că sugestiunea ideiei cor­
bului a luată nascere, intre altele, și din nedibăcia ar­
tistului care, ca și la bourulă Moldovei, voindă să gra­
veze seă zugrăvescă uă aquilă, a reușită să facă aprope
ună corău; ensă, fiindă-că modelulă represinta uă
aquilă și aquila are ca ună telă de crestă la cefă (din
causa multor fulgi de pe capă), apoi fiindă-că aripele ’i
eraă întinse, de aceia meșterulă, ca să nu rămână
mai pre josă, a făcută și elă paserii lui ca ună
chipă de crestă (ceia-ce se observă pe unele steme),
astă-felă că, pentru densulă, asemănarea era garan­
tată : paserea ave crestă și aripile întinse.
Pe mulți a indusă în erore asemenea desemnuri și,
decă ne reamintimă puțină gluma prin care se sa-
tirisa, înainte vreme, Moldovenulă cu Muntenulă,
glumă rămasă aprope proverbială, (capii de boii, și
cioră), atunci se esplică cum chiară renumitulă
Enache Văcărescu a admisă pentru momentă (cândă
făcea poesia) că aquila devenise corbă și, cu bănu-
iela acesta in suflelă, (seă pote chiară dintr’ună
simțimăntă de jale și de ciudă pentru starea în care
se găsia țera) voiesce a’și arăta dorulă și a trage
nădejde că de isnoavă corbulă se va face ierăși a-
quilă, prin rădicarea țării din decăderea în care
se afla :
emblematică, care îi era proprie și esclusivă». Intre altele era legi­
unea trăsnitore și legiunea balaurului, fiindu-că soldați! uneia aveau
pe scutii unu trăsnetu, er ai celei-l’alte unii balaurii. Acestea eraii
chiarii fixate și in vârful stegurilor ambelor legiuni.
 81»

Și acestu corbit.sermanii
ier aquilă s’o face
ș’ori-ce Românii, va fi Romanii,
mare ’n resboiu și în pace !

er celu ce scrie aceste rânduri a disu cându-va:

Stemă falnică și mândră
a strămoșilor Romani,
strănepoții cu isbândă
te purtară la Balcani.
Mircea scapă cavalerii-
cruciați; sub scutu’ți sfântti,
Mihaiu sverlă ianicerii
crudi, în Nejlovulu mormentiî ;
er Grivița a<Ji în lume,
duse falnicii alu teii nume.

Ceia-ce se petrece cu aquila țerii muntenesc!,

care din causa desemnulul și a poesiei(?) se preface
în cioră, totu astu-felu patu și alte lighione, ca leii și
tigrii, care, desemnați în modu cu totulu rudimentarii,
n’au alt u. aspectu de câtu alu unor câini șeii mițe. Pen­
tru ca să se convingă cine-va despre acesta, n’are de
câtu să observe, bună-oră, figura de la pagina 56 a
tomului I din Letopisețe, edițiunea Il-a a reposatului
Michailu Cogălnicenu, spre a se asigura că leii Da­
cilor (despre care norocii că se pomenesce în textil1)
numai drepții lei n’aru fi foștii luați, ci drepții ori-ce
alte lighione, ne semenândii a lei de câtii dor fiindu-
că zugravulu le-a făcutii câme (partea pletbsă din-
nainte).
Continuându’și studiulii, d-lu V. A. Urechiă bagă-
1. Er pecetia Dacilor, dice Nicolae Costinfi, era duoi lei cu gu­
rile căscate unulu spre altulu și, d’asupra lor, erau corone, cum se
vede aici (adecă in cartea lui).
 87

de-semă că «a resbită departe prin codrulă fără po-

«tecă alu sigilografiei române, departe de țelulu ce’și
«propusese: d’a limpedi întrebarea deca, în stema
«țerii muntenesci, a foștii corbulu seu aquila» ', d-sa
aretă că, atâtu în prima, câtă și în secunda periodă,
n’a întâlnită nici corbii, nici aquilă. «In decursuhi
«periodei a treia însă, dice d-sa, apare sincronisticu
«ici colo, din ce în ce mai multă și căutându a se
«substitui simbolului novte plantalionis uă pasere»,
care pasere este de părere «a nu li fostă aquilă», de
si, adaugă tot d-sa, «d-lu Dim. Sturdza (unu alții în-
«vețată academiciană) crede că aquila era pecetia țerii
«și că sigiliulă cu cele doue figuri și c’ună pomă
«era ală Domnitorului». Din parte’i, d-lă V. A. Ure­
chiă crede și d-sa «din contră, că sigiliulă cu pase-
«rea (aquilă, ori corbii) era sigiliulă Domnitorului»,
er ca dovadă în sprijinulu acestei credințe aduce
faptulă că, pe monetele muntene, nu află de câtă
acestă marcă (paserea) și că moneta trebuia să
aibă «signum principis».
Fiindă-că este vorba despre ce «crede» cine-va,
apoi pote că-cititoruln ară dori să scie ce credit și
eă în acestă privință, in partea cui m’ași da. Voiă
răspunde că, numai de astă-dată, cu pericolulă de
a scăpa stâlcită săă de a remâne strivită de umilă
dintre învețații adversari, îmi permită (repetă că nu­
mai de data acesta) să esă de pe teremulă eral-
dică și să spună ce credu și eu, pe câtă me ajută
puterile.
Mai ânteiă, ceră voiă să fiă alături cu d-lă Dimi-
1. In testulu d-lui Urechiă este scrisu «vulturu» și credemii că
d-sa a voitu a înțelege «aquilă». Facemiî acesta corecțiune de temă
să nu se găsescă mal târdiu alțî Sulzerl, care să conteste aquila, sub
pretestu că aii găsitu scrisu «vulturu» ehiaru la istoricii și criticii
români.
 88

trie Sturdza, impărtășindu aceiași credință în privi­

rea falnicei aquile, care a împodobită și împodo-
besce scutulă Munteniei.
Eu umilă credit că doveda despre «signum princi­
pia» este făcută tocmai întru susținerea credinței că
a țerii era aquila, er nu personagele. Acesta este
așa de adevărată, că aprope toți slăpânitorii dupe
vremi, cându băteaă monete, puneau ca «signum
principia» scutulă «țerii», er nu numai pe ală lor
propriu. Ca semnă care le aparținea, decă nu voiau
să introducă și armoariele lor proprii, apoi făceaă
să li se imprime figura, însoțind’o de numele și tit­
lurile respective. Etă câte-va esemple:
Pe unele monete ale lui lacobă Heraclidă Despolă
Voevodu (1561—1563) se vede peste tolulu (Moldova)
d’asupra armoarielor de familiă, er pe altele numai
capulii de bourii. Unde este signum principist (A
se vede ediț. Academiei române. Hurmuzaki, Do­
cumente, voi. II, part. I și Archiva ist., 1. 1. pa­
gina 99).
Pe monetele francese din limpidă regelui Loys 1
se vede gravată chipulă acestui rege și florile de.
crinii (Jleurs de lis), care după aceia fixându-se re­
gulile blazonului, represintară mobilele scutului Fran-
ciei. Acesta s’a urmată pene la 1804, când Napo­
leon I dete Franciei ca «signum principia» aqmila
conturată a lui Jupiter, de și casa de Bonaparte își
avea și își are âncă propriele’i armoarii2.
In Polonia vedemă pe ună rege din casa Franciei,
1. Loys șeii Louis le Jeune supranumiți! și Ludovicus Florws c:are
domni pe la 1150.
2. Eysenbach, pag. 374 dice : «Bonaparte porte : pirti d’azur,
charge de six etoiles d’or â six pointes, deux, deux et deux, et de
gueules au lion d’or leoparde, au chef d’or charge d’un aigle nadssiant
eploye de sabie».
 89

«care nu schimbă scutulu Poloniei, ci introduce nu-

imai Hori le de crinii, ce aparțineau casei domnitore,
iramura de Valois.
în Austria, esaminându «mica pecetie» (Kleines
Wappen) din stema imperială, vedemu că «.signum
iprincipis» este ierăși represintatu prin marca țerii,
•căci cuartierulii din drepta represintă casa de Habs-
burg, in mijlocii simbolulu Austriei, er în cuartie­
rulu din stânga marca Lotaringiei : astu-felu signum
ppriacipis este și aci marca țerei, împreună cu armele
«casei domnitore Habsburg-Lorena.
Pe monetele ungare «săpium principis» este nu­
mai scutulu Ungariei (Ungaria vechiă și Ungaria
in ouă).
Ași pute îmulți esemplele, ense me mulțămescu
numai cu atâtea, de ore ce se vede că esistența pe
monete a paserii (aquilă șeii corbii) probeză tocmai
«că marca era a țerii, er personagele cu pomulu ale
«domnitorului \ căci, pe tote hrisovele date de Domnii
inoștri se vede la partea de susu stema țerii, er joșii,
la iscălitură, pecetia consistândii tocmai din nova
iplanțatio a d-luî Urechiă și care nu pote ti de câtii
■acea a domnitorului, căci altu-felu n’aru ave nici
lunii sensu. Pote că unii domnitori nici nu aveau
eternă de familiă seu, deca aveau, apoi ea era de si-
«curti eclipsată de splendorea aquilei romane și se
mulțămia principele să nu’și mai adauge pe lângă
«ea și armele propriei Im familii. Cu acestă ocasiune
;și într’unu chipu. plinii de sfielă, eu ași dice că s’aru
pute chiaru ca cele doue figuri cu pomulu să fi foștii
1. Armoariele de suveranitate, adică ale principilor considerati ca
«capete încoronate, sunt inherente demnității suverane și sunt privite
<ca anexate chiaru statelor acestor principi, și inversă, armoaria țării
este și a principelui domnitorii; probă toți domnii care, scoși din
■domnie, păstrară în armele lor emblema țerii.
 90

repetate câtă-va vreme, pe unele sigilii, nu tocmai

câ alusiune la «nova plantația», ci mal mult ca de-
șertăciune, pentru că ne-bătendu dese-on monele,
unii dintre domnitori au voitu să’și transmită poste­
rității nu numai numele și titlurile, der chiaru și
chipurile lor. Acesta este sfiiciosa mea părere.
Aru mai fi foștii de doritu ca d-lu Urechiă, în stu­
diu’! despre «sigilogra/ia română», să preciseze cțo-
cele simbolisărilor evoluțiunii muntene; căci ântiia
simbolisare, «sârele, luna și uă stea» dată ca cea nai
vechiă stemă a Olteniei și despre care afirmă că era
și a intregei Dacii-traiane, acestă simbolisare se perie
în întunecimea seculilor și nu pote proba c’a apa-
ținutu esclusivu Munteniei seu Olteniei, de ore ce
ni se spune că «era a tuturor țărilor române: Tran-
«silvania, Bucovina, Basarabia, România și Banatuh ».
Simbole și embleme au avuții tote popotele, fără
ca aceste semne să fi foștii esclusivu lăsate cutărei
seu cutărei națiuni, asfii-felu cum în urmă, în se-
cululu alu XIIIlea, le stabiliră regulile eraldice, pie-
vedendu chiaru deosebiri între stemele a doue la­
muri ale aceliași familii1. în adeverii, ambele spițe
ale unei familii purtau aceleași simbole și embleme,
dâr spița cea mică se deosibia necesarmente prin a-
daugirea în scutii a miorii semne eraldice conven­
ționale (lambel, baton peri, bordure, canton, și, în-

1. Cea mai mare parte din autcrii, care aii scrisă despre armoarii în
generalii, nu s’aii urcatii penă la antichitatea cea mal depărtată, pen­
tru a le găsi originea, de câtu numai tiindu-că au confundați! armoa-
riele cu imaginile simbolice, care, chiaru de la inceputii, fură între­
buințate pe stegurile militare ale națiunilor și pe armurele resboini-
cilor. Adl totă lumea este de acordii că, ca mărci ereditare de no­
bleță și de demnitate, întrebuințarea imaginilor simbolice nu este
mal vechiă de secululii alu XI1"», er că regulile eraldice aii fostă de­
finitivii fixate prin secululii alu XIII1"».
 91

tr’unu modu generalii, brisure) seu prin schimbarea

smalțurilor. Astu-felu principele de Galles, moșteni-
torulu coronei Engliterei, portă in scutii aceleași
mobile ca regina Engliterei, inse are unu lambel ca
«brisure», ceia-ce in blazonu se dice că incarcă ar-
moaria (charge d'un lambel). In același modu așa nu-
miții «/j/s de France, enfanls puînes» au 3 flori de
crinii aurii pe câmpii albastru și în chef un lambel.
A presupune der că luna, sorele și uă ste, erau
«in sensulă stemei eraldice», nisce simbole seu nisce
embleme esclusivu muntenesc! seu oltenesci, la uă
epocă cându regulile eraldice nu esistau, este a ne­
socoti cu desăvârșire istoria blazonului.
Același lucru vornii spune despre leulă asanidilor.
Ehl more cam pe la 1240, d’uă dată cu imperiulu
româno-bulgaru; deci nici densulii n’a apucată re­
gulile stabilite de eraldică : a rămasă ca simplă em­
blemă antică, asupra căreia tocmai adi au revenitii
Bulgarii.
Acumă nu ne mai găsi mii de câtu în fața simbo-
lisării a treia a d-lui Urechiă, «nova plantatio».
Acestă simbolisare, venită cam cu uă sută seu
doue de ani în urma stabilirii blazonului, are nevoiă
de uă legendă. D-lu V. A. Urechiă nu ne dă acea
legendă, ci se esprimă astu-felu:
«Camă citescu eu, — eu pentru prima oră — acestă
«rebus nou eraldică :
«In vechia țeră a sorelui, a tunel și a stelei, unu
«domnitoră și uă domnă, solia lui, au răsădită unu
«pomu, de care pomă iată el se ingrijescu cu dragoste.
«Pomulu simboliseză minunății actulu unei colo-
«nisări nuoi, care în evulii mediii să și numia Fova
«plantatio. Diploma de la 1372 a lui Ladislau Voevoda
«Transalpinus 1, Banus de Zevrius, ne dă de minune
1. Dupe Friedwalsky Reg. Mariani 80 (Urechiă).
 92

«esplicațiunea stemei române muntene din a treia

«si m boli sa re.
«Diploma dă acesta esplicațiune în chiaru titula-
«tura Domnului : Dux novae plantationis terrae Fo-
«garas».
In «Istoria Românilor din Dacia Traiană» găsimu
nota unui învățată istoricii1 care se unesce cu d-lu
B. P. Hasdeă asupra certei ivite cu privire la titula­
tura acestui Vladislav Basaraba. De sicuru că isto­
ricii și bărbații competent! intr’ale limbii latine, voru
spune decă d-nh Hasdeă și Xenopol au seu nu drepții
să credă că trebuie citită titulatura ca- mai susu seu
să se dică «Novac plantationis et de Fagarass», cum
dicii d-lor. Pe noi punctul ii ce ne intereseză în stu-
diulu de față intră cu totulu intr'uă altă ordine de idei.
Cându d-lu Urechiă dice «în vechia țâră a sorelui,
a lunci și a stelei» ară trebui să se scie care era
acea vechia teră, căci totu d-sa ne spune mai sus că
«acestea (adică sărele, luna și steua au aparținută
«întregei Dacii și au remasu și pene astă-di comune
«tuturor țărilor române». Decă se admite acesta apoi
ași dori să sciu pentru ce d-lu Urechiă vrea ca «ve­
chia țeră» să fie Muntenia seu Oltenia, ăi nu Tran­
silvania, Banatulu, Basarabia, etc., dupe cum a ară­
tată mai susu? Pentru ce n’aru fi chiaru Moldova,
de și d-sea nu pomenesce la acelu alineatu despre
densa? Ore Dragoșă n’a venită și elă cu colonisare?
îndată ce se stabili blazonulu, fie-care stăpâni-
toru, fie-care nobilă, fie-care țeră caută a’și născoci
uă legendă, a lua uă emblemă și ună simbolă pro-
priă, care să nu mai semene cu a altora și care în
același timpu să le simboliseze ore-cum uă amin­
tire plăcută, uă faptă eroică remarcabilă, uă tradi-

1. A. D. Xenopol, voi. II, pag. 83, nota 28.

 93

țiune vechiă și ilustră seu chiaru pentru a inspira

vrăjmașilor grozâ în luptă.
Oltenia-muntenă ca și Muntenia seu Moldova, tre­
buia să’și ti avuții unu scutu propriu chiaru înainte
de «.nova plantatio», cam pe timpulu lui Radu-Negru.
Credu der că Muntenii nu’și puteau găsi mai bine
și în altă parte simbolizarea, de câtă în alegerea
emblemei care atâtea secole fusese purtată cu fală de
legiunile romane. Aquila, probabilă, trebue să’și fi
luată ei dreptă eblemă, er pomulu cu cele doue fi­
guri va ti făcendă, pote, vr’uă alusiune la coloni-
sare, der sub nici un cuventă eraldică nu putea fi
luată dreptă eblemă a unei țen, căci armele vorbi-
tore (armoiries parlantesl aparținu particularilor îno-
bilați, er nu unei teri nobile de rasă.
Că corbulă cu ânelulă in pliscă va ti aparținută
când-va familiei Basarabilor, acesta se pote și nu ine
voiă ocupa aci cu stabilirea vr’unei probabilități
asupră’i. Der, fiindă că istoricii au păstrat legenda
corbului cu ânelulă și n’aă pomenită nimică des­
pre aquilă, acesta nu însemneză că Muntenia a avută
în scufă ună corbă, er nu uă aquilă.
Deca familia Gorvinilor a avută în scută un corbă
și deca Basarabii se rudiaă cu Corvinii, puteau ave
și ei ună corbă cu seă fără ânelă in pliscă, der
acesta nu vrea să dică, pare-mi-se, că țera nu avea
și ea aquilă.
Să se noteze că nici ună istorică română contim­
porană cu faptulă, nu e citată ca martură c’ară ti
scrisă acea legendă âncă de ia începutulă descăli-
cătorii, făcândă alusiune la stema terii, ci despre-
primele generațiuni ale Basarabilor se citeză ca
marturi nisce scriitori streini, care, copiindă ună
de la alții, aă transmisă generațiuniloră viitore ceia-ce-
inventatorulă legendei i’a plăcută să scrie.
 94

Inventatorul ă legendei trebuie să fi fostă iarăși unu

streină, care, printr’unu mijlocu seu pentru unu
scopă ore-care, o aplică familiei Corvinilor seu Ba-
sarabilor. In necunoscință de istoria terii seu cu
rea cugetare, ca a lui Sulzer, sciindu-se necontrolată
de nimeni și deci sicur că nimeni nu ’i va răspunde,
trece corbulă pe seina terii. Acesta ’i convenia cu
atâtă mai multă, cu câtă ensăși legenda e desbrăcată
de ori-ce formă și fondă, nefiindă de acelea care să
eterniseze reamintirea unor acțiuni strălucite, care
să aprindă de uă nobilă emulațiune ânimele urma­
șilor setoși de a imita pe curagioșii lor străbuni și
geloși de a nu lăsa să lângezescă gloriosa eblemă
ce aă moștenită !
Nu împinși de un esagerată românismă ne-amă
propusă noi a întreprinde studiulă de față ală istoriei
stemei muntene și moldave, ci ca să damă altor
streini ocasiunea să judice între noi și bârfitorii
nămului nostru, apreciindă argumentele ce aducemă.
De vomă fi putută isbuti a face să se înfiereze gurile
rele, munca nostră va fi pe deplină răsplătită.
Ântăia legendă. — Feltai, scriitoră ungură, după
care. Sulzer raportăză legenda, spune că la 13921
cândă împăratulă Sigismund plecă în contra lui Dană
ală Munteniei2, se opri cât-va timp la Hunyade, căci
pe acolo trebuia să trăcă.
«Acolo petrecu bine cu uâ Româncă, domnisoră
«muntenă.
«Acesta se numia frumosa Morșenai.
1. Va se dică, timpii de peste 100 ani, ori Basarabii n’aii avuții
stemă ori țera! ! Și cândii? Tocmai în epoca cândii blazonulii se sta­
bilise și Infloria în tote părțile Europei 1
2. D. Xenopolu în «Istoria» sea, Voi. II, pag. 85, ne aretă pe Danii
domnindiî între anii 1385—1386
 95

«Pentru unu rege, nu era nimicu ca să’i făgă-

«duiescă că se va îngriji de densa și de copilulu ei,
«la casă de va avea vre-unulu. Cum spuse așa se
«și întâmplă. împăratul bătu pe Dană și pe Turci,
«se întorse pe la Hunyade, unde găsi pe iubita lui
«Morsenai și îi dădu, între altele, și un ânelu, rugând’o
«să fiă totă veselă. Morsenai se mărită apoi cu unu
«boeru, numit Voicu Buthi, care fugise aci din causa
«unor certuri, ce nu vreau să le sciu. Der cine nu’și
«iubesce patria? Buthi plecă iarăși în Muntenia, unde
«Elisabeta, (esta era numele de boteză alu frumosei
«Morsenai) născu băiatu regelui, pe care ’lă numi
«lancu.
«Peste cât-va timpii, Sigismund reveni în Munte-
«nia, vedu pe copilulu seu nelegitimă și ordonă ca
«cu timplu să’lu aducă la Ofen (Buda). Buthi more,
«și ceia ce readusese pe bărbatulu ei în Muntenia
«gonesce pe Lisei ierăși în patria ei (dorulu de
«țeră).
«Aci se mărită cu unu boeru, numită Larislo, cu
«care mai avu 4 iii. Fratele ei, Gaspar îi spuse se-
«cretulă copilului nelegitimă1 și ceia-ce promisese
«tatălă seă.
«Miculă lancu era, ca toți băeții descepți, încăpe-
«ținată și reutăciosă. Mama sa spăla2 la isvoră și
«elă țipa ca să ’lă ie în brațe. Ce era de făcută? îi
«dădu ânelulă împerătescă, ca să’lă liniștescă, căci
«de sicarii cocona muntencâ Iotă mai purta acestă
«ănelă, fără ca bărbatulă ei s’o întrebe despre elă.
«însă acum vine ce e mat frumosă. Pe cândă lancu
«se uita la ânelu, vine ună corbu, îlă ie din mâna
«prințului necunoscută și ’lă duce în pomulă celă
«mai apropiată. Pentru Dumpedeă ! deca ânelulă este
«perdulă, cum să se legitimeze la Ofen, căci Morșe-
«nai iși perduse obrajii rumeni și trupulă mlădiosă
«in timpul esta. De îndată unchiulă Gaspară ochesce

1. Nu ne putemii da seină de înfelesulu frasei acesteia. Cum? Gas-

pard cunosce unu secreții pe care Elisabeta avea aerulii de a nu’lii
șcie ? Curioșii lucru !
2. In adeverii bună idee avea Feltai de soțiele boerilorii unguri !
 fMÎ

«corbulu', îl lovesce numai nițelu, mai trage iiă

«dată12 și, omorându’lu, recapătă ânelulu.
«După asta, plecă cu sora lui la Ofen ; istorisi fap-
«tulu regelui, care dădu lui lancu orașulu Hunyad,
«cu 60 sate, și in armele lui un corbii cu âneld în
«gură».

Acesta este istorisirea lui Feltai și a altora, despre

originea corbului în marca urmașilor.
Alții spun, adaugă Sulzer, că numai pentru că Hu­
nyad a tostii născutii in Muntenia și pentru că a
fostu pe la 1440 banii alii Severinului, Muntenii să
li luatii corbulu drepții marcă.
Sulzer nu crede, negreșit—dice d-lu Urechiă—în
acestă legendă, der nici nu scie să de altă esplicare
introducerii corbului. Mironu Costinu aduce și elu
altă legendă.

A doua legendă. — Sigiliulă Muntenilor presintă

unu corbu. Tradițiunea despre începutulu lorrepor-
tatu de Mironu Costinu este cea următore :
«Pe cându Românii locuiau ancă în Făgărașu, uă
frumosă copilă, cădându in dragoste cu Domnulu
Ardelulului și simțindu-se gre, principele ’i dă unu
ânelu de aurii și o trămite înapoi la părinți, porun-
cindu’i de a reveni, după ce va nasce, cu copilulu
și cu semnulu.
Fata nasce pe Negru și, luându’lu in brațe, înto­
vărășită de unu frate alu șeii, purcede în diurnii ;
der, intr’uă dumbravă, sora și fratele adormu de obo-
selă, lăsându ânelulu drepții jucăria in mâinile co­
pilului, ca să nu plângă.
1. Este regretabilii că istoricul nu ne spune ce făcea Gasparu pe
cându sora sa spăla rufe la isvorii. Cum se găsia elu de uă dată ca
prin farmecu la isvorii?!
2. Ce corbii prostii că să lasă să tragă de 2 ori in elu fără să se
depărteze de locuiți periculoșii !
 97

Prin uă minunată întâmplare, unu corbii tlămân-

dită, privindu de pe stejaru cum strălucesce ceva
în manile copilului și credendu că e carne se aruncă,
apucă ânelulu și ’lu înghite de fome.
Copilul țipă, sgâriată de ghiarele corbului; muma
sare în piciore, frate-seu se trezesce, și ambii pri-
vescu cu durere perderea ânelului, cu care era le­
gată parola principelui.
Der nici ânsuși corbulu nu se mișcă, înțepenită
prin efectulă unei mâncări atâtu de nenaturale. Un-
chiulu copilului incordeză arculu, se apropie, lovesce
și corbulu cade josu cu săgeta.
Pipăindu ânelulu în gâtulu paserii, tenerulu îlu
lăsă acolo; pășesce veselă înainte, și aducendă pe
soră-sa cu copilulă la Domnulă Ardeiului, îi dă în
mână ânelulă și îi oferă și pe minunatulă corbă.
De atunci Țera-românescă are ună corbă in sigiliă.
Principele’dete lui Negru titlulă de vajda, adică
voevodă în limba ungară, către care s’a mai adausă
în urmă titlul serbescă de hospodar.
Crescendu mare, prin mijlocirea tatălui seă, Negru
căpetâ de la regele ungurescă voevodatulă Făgăra­
șului.
Acesta fu fundatorulă Țerii-românesci, asemenea
lui Dragoșă în Moldova1»’.
De și legenda Iui Mironă Costină e mai peptănată
de cât a lui Feltai, totuși fondulă remâne același: le­
gendă scârbosă și scabrosă, pe care scriitorulă ungură
o alcătuesce pentru Muntenia în setea de a proba
lumii — elă ca și toți Sulzerii — că Românii nu sunt
Români, ci nisce venetici.
Nu putemă jice totă ast-felă despre legenda cor­
bului așa cum o dă fericitulă mitropolită ală Ungro-
Vlahiei, Antimă Ivirenulă, căci este alcătuită într’ună
stilă înaltă și coprinde uă ordine de idei capabile
să ne reamintâscă, după cum jiceamă mai susă,
uă tradițiune antică și maiestosă: este uă adevărată
1. Vedi Letopisețele, edit. de Mih. Kogălnicenu, tom. III. pag. 517.
7
 98

legendă eraldică, de care aru fi mândră, nu numai

ilustra familia a Basarabilor, der chiaru și Țera-ro-
mânâscă.
Mitropolitulu Antimu Ivirenulu (ucișii la Galipole în
1716) intr’unu stilu poeticii și plinii de simțiminte
patriotice nemărginite (der nu esagerate), de adevărată
iubire către patria’i adoptivă, în care ave onoiea și
fericirea de a păstori turma cuventătore, dice în
Didahiei? ținute la mitropolia din Bucuresci, 1 eu o-
casiunea sărbătorii sfinților apostoli Petru și Pavelii,
că corbulu trămisu de Noe din chivotu, spre a se ’n-
credința deca apele diluviului se retrăseseră, dându
de pămentulu mănosii și frumoșii alu ocrotitei de
dumnedeii Țerii-muntenesci, nu s’a mai întorșii la
Noe, și de atunci Muntenii portă în scutulu lor unu
corbii. Era uă ideă patriotică să atribue stemei țerii
uă atâtii de adâncă vechime. Der să reproduceam
aci uă parte din cuvântarea nemuritorului mitropolitu
pentru că vomiiave să tragemu mai în urmă ore-care
conclusiune :
«Acum voii! întorce cuventulii meii către tine, țâră
«crștină, și d’împreună cu tine me voiii bucura, pen­
etra căci ai, în locii de acoperementu, pe verhounicii
«apostoli Petru și Pavelu și ai tipărit în Corona ta
«chipulu crucii, pentru ca să nădejduesci a luarodă
«de bună viețuire din lemnulu vieții.
«Nu s’au întorșii corbulu uă-diniâră, in chivolulu
«lui Noe, pentru căci a asceptatii să intre mai cu
«multă norocire aicea în tine și, pentru ca să aducă
«veștile liniștii, nu cu frundă de măslinii, ci cu ra-
«mura crucii în gură s’a întorșii paserea în brațele
«tale, cinstită țâră. Și se laudă cu pohvală intre sore
«și intre lună-, sorele d’a drâpta și luna d’a stânga :
«suntu slăviți! apostoli Petru și Pavel și inchipuiesce
1. Didahiele mitropolitului Antimu Ivirenulu de P. S. S. Melhi-
sedek, Episcopulu Romanului, pag. 62.
 99

«semnulu cum că cel-ce suntu ăuUiu cu șederea, apos-

«toll, au purtare de-grijă pentru folosulu norodului teu,
«adică celor drepți și celor păcătoși; celor drepți ce
«suntu d’a drepta, pentru că sorele lumineză (}iua, că
«este și semnulu darului ; și celor păcătoși, ce suntu
«d’a stânga, pentru căci luna lumineză noptea, că
«este semnulu păcatului, Sălteză, drepții aceia cu glasă
«de bucuria, și te veselesce, pentru că ai ajutori ca
«aceștia, și folositori mari, și biruitori ferbinți ca
«aceștia. Voi ieră, o dascăli mari ai lumii, vedendă
«osârdia norodului ce stă împrejură și totă crești-
«nesca politiă acesta — spre lauda, spre cinstea și
«spre prăsnuirea vostră— nu ne lipsiți de căldurosa
«vostră folosință și de puterniculu vostru acopere-
«mentu, ci căutați’din ceru, ca nisce luminători mari
«ai țerii cei de susu, spre noi care ședemu intru întu-
«nereculă și umbra morții. Mângâiați-ne pe noi ti-
«căloșii, cei-ce ședemu în valea plângerii ; mijlociți
«pentru norodulă Domnului, pentru pravoslavnica bi-
«serică, pentru preoția împerătescă și mai alesă ve
«rugați lui Isusă celui răstignită, a cărui evangelie cu
«atâtea osteneli și trude, gone și munci, și închi-
«sori, și bătăi, crucea și mortea in totă lumea o
«ați propovăduită. Să păzescă în ani mulți, întru lumi-
«natulă lui scaunu, pe prăsnuitorulă numelui vostru
«pe cinstitorulă pomenirii văstre, pe creștinulă nos-
«tru Domnii ca, întru creștinesca întemiere a Inal-
«țimei sale, să fimu și noi cu toții în liniște sutle-
«tescă și trupăscă, mai pre susu de totă ispita ce-
«lora ce stau în-potriva creștinătății; să propoveduimu
«în mulți ani numele vostru, să prâsnuimu strâ-
«dania vostră, să serbămu luminată, cu cuviință,
«slăvită vostră pomenire. Amin».
Și acumu conclusiunea ce se pote trage este ur-
mătorea: Recunoscu (cu d-lu V. A. Urechiă,) au­
toritatea în materiă bisericescă a acestui sfântă pre­
lată ; recunoscă âncă simțimintele’i nobile, pornite
din ânima’i generosă, cu privire la schimbarea le­
gendei unguresc! a corbului; inse, contestă aser­
țiunea că corbulă era al țerii; de 6re-ce faptulă nu
 -100

se baseză pe nici ună documentă, chiaru mai recentu

de câtă potopulă, seu pe vre-uă argumentare sciin-
țifică. Poesiă a făcută prelatulă.
ANTilA PERldDi

Să cercetămă acum mai multe esemplare din ste­

mele muntene, dintre care unele reproduse de d-lu
V. A. Urechiă în «Revista literară», și în broșură,
altele aflate de noi din diferite isvore.
1) Pecetia lui Năgoe Basarabii
Voevodu (1512—1521) este așa
de reă făcută (fig. 24) în câtu
nu se pote sci ca ce figură seu
mobilă eraldică va fi voită gra-
vorulă să represinte. Me voiu
opri însă asupra figurei 25 care
unu rotocolu
de argintă ce
a fostă fixată*
prin patru ni­
turi seu cui-
șore pe ună
taleră (tâvă)
deargintăsu-
flată cu aură.
Din inscrip-
țiunea slavo­
nă, aflată pe
marginea ta­
lerului, resul-
tă că elă a
fostă făcută
de Ndgoe Ba-
1. Acumu este desțintuitu fiind-că astupa uă parte din inscripțiune.
 401

sarabu. D-nulă Gr. G. Tocilescu, directorulă museu-

lui, a adus’o de la monastirea Tismana (Oltenia) în
anul 1884.
Stema represintă uâ aquilă conturnată cu sborulu
joșii, ce stă pe uă terasă și avendu uă cruce in pliscu.
Uă lună-nouă conturnată miscândă din unghiulu se-
nestru superiorii și unu sore (care după formă ară pă­
rea că este ste cu optu rade) miscându din unghiulu
dextru superiorii, insoțescu aquila. Ce smaltă va fi
avendu câmpulă și întregulu mobiliara nu se pote
sci, ne fiindu representatti prin semnele convențio­
nale. Importantulu este că după forma corpului, ari­
pelor, și mai alesă a copanelor (pattes) și a ghiare-
lor (serres) se pote afirma cu certitudine că pase­
rea nu este corbu ci aquilă.
Figura 26 represintă stema desemnată pe frontis-
piciulu «Evangeliel» sla­
vone din 1514, ast-felu
cumua fostă reprodusă
în «.lievista română* d’a-
cumă 30 de ani trecuți1.
Frontispiciulă constă
dintr’unu drept-unghiă
cu fondă negru, peste
care se întindă împle­
tituri de arabescuri, co­
lorate în aură (galbenă) albastru și roșiu; la colțurile
josu arabescurile suntu recurbate în susă, terminân-
du-se printr’uă flore în formă de animă, despărțită în
trei părți și colorate una auriu, alta roșiu, alta albastru;
asemenea suntu recurbate, fără multe împletituri, col-
Talerulu este la Museulu națională de antichități, înregistrată in In­
ventară la No. 45. Elu cântărește 1 kilogr. 370 grame.
1. A se vede Revista română pe Noembre și Decembre 1861 pag.
«12—818.
 102

țurile de susă, care se termină ierăși printr’ună coidu

tricolora; d’asupra, dreptunghiulă se termină printruă
cruce formată din împletituri colorate galbenă-iu-
riă, cu fondă negru și c’ună micii pătrată albast’u.
In centrulu dreptunghiului e unu alții dreptunghiu
cu fondu de aură, pe care se vedu zugrăvite : uă
aquilă de azură conturnată cu sborulu josu flan­
cată la dextra și la senestra de câte unii arbore de
forma salcâmului învoită și ținândă in pliscu uă cruce
tricoloră (albastru, roșiu și negru) ce se ridică de
lângă ghiare, păne d’asupra capului ei.
Faptulu că frontispiciulu are in midlocu aquila
muntenă între arabescuri cu colorile Munteniei (al­
bastru, galbenii și roșiu) a îndreptățită pe d-lu Ăl.
Odobescu, eruditulă nostru archeologu, profesori și
academiciami, să susțină că acestă Euangeliă sla­
vonă s’a tipărită in Țera-românescă, la 1514, sub
domnia lui Negoe, care se intituleză Im Basarabie
marele voeuodu. Pentru oii-ce omă, chiaru pentru
cine ară suferi de miopia intelectuală, ca Sulzer,
paserea de aci nu se mai pote dice că e cioră seu
corbu: cioculă, ochiulă, cresta, aripele, peptulu,
ghiarele, suntii atâtă de lămurită esecutate, atâtă de
espresive, atâtu de caracteristice, în câtă nu mai
permită cui-va să bănuiescă că nu este adevărata
aquilă, așa cum a fostă și se vede âncă pe însem­
nele romane.

II) Pecetia lui lo(nu)1 Vladu Voevodu din fig. 27, re-
presintă chipurile, reă făcute, a doue persone, care

1. Pe lângă titlulu de «Voevodii», dice d. A. D. Xenopol (Istoria-

Bomânilor voi. II pag. 211) «care este, precum amu vedutu, ante-
«rio.ru descălicării, mai este âncă, între elementele titulușiului dom-
«nescu, unuliî de origină posterioră descălicării, anume cuvântul»
 103

privescu drepții înainte, încoronate anticii (couron-

nees â l’antique) adică cu corone deschise, termi­
nate prin vârfuri ascuțite; între persone se vede
unu pomii resăritu dintr’unu
șesu (terasă); d’asupra capete­
lor ambelor persone se află
câte uă stea cu 6 rade1; apoi
nisce arabescuri umplu golulu
dintre esergă și spatele perso-
nelor.
In modu științificii nu se
pbte blasona, nici pretinde că
acestă gravură aru fi uă ar- Fig. 27.
moarie, de bre ce nu se vede
nicăieri «scutului».
Intr’unu altii esemplaru, (fig.
28) totii alu lui lo(nîi) Vladu
Voevodii ânsă gravată de mână
streină, cum dice d-lu Uretină,
persbnele, bine făcute, sun tu
așezate pe unii scutii rotunditu
la partea inferioră, după moda Fig. 28.

«Iui», care precedeză tote numele Domnilor români, Hă în Muntenia,

«fiă în Moldova. Acești! cuventii nu este de câți! numele de Ioană scrisu
«in ortografia cirilică cu «N , suprapusfl, (a se vede fig. 29» ceea-ce
«se vede mal aleșii din faptulu că in documentele latine este redatii cu
«lohannes». Elu a fostă împrumutată de la Bulgarii de peste Dunăre,
• care ’l aveau și ei in titulatura principilor lor, unde elu pare a
•se fi moștenită de la vestitulă loniță, primulu lor imperatu, ca unu
«curentă sinonimă cu imperatu, analogă celui de Cesare».
Asupra l'rasel din urmă, ce amu subliniatii, noi înclinămtt a crede
alt-ceva. loanii este numele «botezătorului» Mântuitorului nostru.
Acestii nume l’au luatu domnii români, pete, ca să însemneze
• botezatulu și decolo «creștinată • întocmai ca regii din occidentu,
care se intitulau «Majestatea sea pre creștină» «Sa Majeste tres
chretienne». Ni se pare mal logică deducțiunea acesta de câtu com-
parațiunea lui loniță cu Cesare; cu atâtii mai multu, că in unele hri-
sdve litera 1 de la 16» are semnulii crucii.
1. De sicurii simbolisându preceptorulu șeii călăuză fie-cărel per­
sone ori cumințta lor.
 104

spaniolă. Personele suntu represintate prin busturile

lor și anume : în dextra unu bustu de bărbații, er
în senestra unulu de femeiă, ambele coronate cu co­
rone deschise «ducale», de nu cum-va aru fi vr’uă
imitațiune dupe corona fleurdelisată a Delfinului
Fraudei. Intre busturi se află unu crinii învoită căci
nu se pote pretinde seu bănui a fi arbore. Ambele
busturi suntu afrunlate (afliontes), adică se privescu
faciă ’n faciă, er nu ca în pecetia de mai susu, unde
privirile suntu îndreptate înainte. Smalțuri nu se
pote spune deca suntu și care suntu de ore ce ni­
micii nu le arată pe modelu2.

Fig. 29.

1. «Epanoui», ie (involtatii, ă) se dit du lis, de la rose, etc. sur

sa tige, lorsqu’elleS paraissent ouvertes». Eysenbach loc. cit.
2. Cărui Vladu aparține pecetia să se vedă Analele Acad. ser. IV,
Tom VI.
 105

Blasonândă s’ară dice că : «crinulu este flancată de

doue b usturi».

III) Pecetia Iul Pătrașcu-Vodă (1554—1558). Acestă

pecetie nici nu pote li socotită printre «steme», ne
avendu nimicii comună cu eraldica, de câtu dor nu­
mele de «pecetie».
E multă probabilitate că Domnulă își făcuse acestă
pecetiă numai ca să transmită posterității figura sa
și a Domnei , mamă a Im Petru Cercelu și Im Mi-
chaiă-Vitezulă, căci pe cu lata unm tună de bronză,
făcută sub domnia Im Petru Cercelă, adică între
1583—1585 — tună aflătoră în Museulă națională din
Bucuresci — nu se mai vede nova planlatio a d-lui
V. A. Urechiă, ci (fig. 29) :

IV) Uă aquilă, așeclată pe unu munte, cu sborulă

luată (au voi essorant) și ținendă uă cruce in pliscu.
împrejură se vede uă esergă cu inscripțiunea Săt-
vori (făcutu-l-au) lonă Petru Voevodă sin (fiulu Iul)
Pătrașcu Voevodu vnuk (nepotulă) Radului Voevodu.

V) Stema Iul Petru Voevodu 12 (1559—1567). Merită

să amintimă frontispiciulă Molitvelnicululs\avonu,tipă-
rită sub densulă și reprodusă totă în Revista română.
Ună pătrată de împletituri necolorate (figura 30),
pe fondă negru, portă de jură-împrejură inscripțiuni
în limba slavonă, care însemneză : In Christosu
Domnulu bine-credinciosulă și de Dumnezeu păzitulu
insușl-tiitoru alu Țeril-romdnesci (zemli Ungro-vlahi-
skie) Zw Petru Voevodă*. In centrulă pătratului, se
vede uă grosă coronă de frunde care ține locă de
scută și care se numesce Stemma3 se află uă aquilă
1. Supranumita Petru Schiopulu III (A. D. Xenopolu).
2. Revista română loc. cit. pag. 8 0.
3. Stemma a fostu, de la începutii, uă guirlandă seu cunună ro-
 106

(căci corbu nu pote fi după posițiunea care o are)

cu sborulu josu, purtându uă cruce în pliscu. In
unghiulu dextru superiorii uă lună-nouă conturnată,
er în senestrulu uă stea (seu pote chiaru s6re) în-

Fig. 30.

tundă de flori seu frunde, întrebuințată—mal cu semă la Romani—

ca să înconjure portretele strămoșilor (imagine» majorum), apoi ca
in interiorii să se scriă titlurile și faptele memorabile ale cui-va. Cu
timpulă, a servită ca ornamentă dedicațiunilor, ca modelă pentru
distincțiunile militare și în specială ca să înconjore aquila de pe in­
signe (drapele). Stema rămase în usă pe totă timpulă domniei ro­
mane și în evulă mediu, ca în interioră să se consemne genealogia
(arborele genealogică) și titlurile de nobilitate ale unei persone seă
unei familii. In eraldică e considerată printre diferitele forme de
scuturi.
 107

soțescă aquila. Ca colori nu se pote spune nimicu

de ore ce nici unu semnă convenționalii nu ne dă
dreptu la acesta.

N^Pecelialui ho Gavrilă Moghilă Voevodu (1618—1020).

Scutulu (fig. 31) are forma unui cartușu și portă unu
pomă(?), în verfulu căruia se află stândă (perche sur
l’arbre) uă aquilă cruciată, cu sborulu luată, întoc­
mai ca cea de petunulu lui Petru Cercelu ; în dextra
unu sore mișcătorii, er în senestra uă lună-nouă în-
torsă, care însoțescii aquila. Pomulu este flancată
de doue persâne întregi, încoronate antică. In se­
nestra pare a li o femeiă, er în dextra ună bărbată :
privirile le suntă îndreptate înainte. D’asupra aquilei
nplutesce», în șefă uă coronă, reă făcută din punctă de
vedere eraldică, căci
nu se pote sci de
este «ducală seă de
marquis; în Iote ca­
șurile , nu este în­
chisă, adică după for­
ma coronelor prin­
ciare.

VII) Pecelia lui Ma-

teiu Basarabu (1633-
1654). Seasemenăcu
pecetia lui Movilă, Fig- 31.
cu deosebirile urmă-
tore: 1) corona este ducală (de și nu e desemnată
după regulă), și, în locă să plutescă în sculă din
contră îlă timbreză, adică este pusă unde trebuie;
2) în unghiurile dextre și senestre superidre și in-
feriore ale scutului, se vede câte uă închipuire de
ste, er la înălțimea figurilor celor doue persone ancă
 108

câte uă ste, seu mai bine câte uă închipuire de ste,

de ore-ce stelele nu suntu făcute, ca desemnu, după
nici uă regulă a artei. Luna-nouă are mai multu forma
unei omidi șeii a unei gângănii (fig. 32) cu multe pi-
ciore.

Fig. 32.
1/
VIII) Pe faimosulu Codex Bassaraba \ întitulată:
PRAVILĂ
Acesta iaste direptătorio de lege ele. etc. de.
Tipăritusau in țipară i pre luminatului Domnit
Ionii Mateiă Basarabii Voevodu a toată
tera Ungrovlahiei.
în Mănăstirea Govora
Veleatulă 7/4.9, iară de la naștere
lui Xs 1640.
se citescii stihurile compuse de Uriilă (Udriște) Năs­
turel în slavonesce, er stema este făcută în chipulu
următorii (fig. 33) :
Scutulii, de forma celorii din secolulti XV (soge-
1. Acestă carte se află în biblioteca Apademiei române (Sub No.
419) și într’a d-lui profesorii Teodorescu G. Dem.
 109

nannte halbrunde Schilde) se află (pe ce câmpii?) uă

aquilă cu sborulu .joșii, cruciată și stândă pe unii
arbore (reii desemnată), însoțită de unu sore mișcă-
toră din unghiulă dextru superioru, de uă lună-nouă
întorsă și mișcândă din unghiulu senestru superiorii,
apoi de mai multe stele1.

Fig. 33.

De gâtulă aquilei e suspendată unu scutișoru

^cu^son) de formă barocă (neregulată, bizară. . . die
im XVII und XVIII Iahrhundert immer barocker

1. Artistulu pare că a avuții intențiunca de a representa cerulii

întregii !
 HO

werden und melir ungehbrige Zuthaten erhalten, wo-

durch sie sich von den Formen wirklich zu gebrau-
chenderSchilde entfernen) h Pe acestu scutișoru pare
a li uă personă așezată pe unu scaunu și privindu
spre unu turnu. In laturile scutului se vedu nisce
ornamente, care nu se potii considera ca lambrequi-
nuri, căci la partea superioră se termină, în unghiulu
dextru și senestru, prin câte unu capii de aquilă,
ca să afirme, de sicuru, că mobila din scutu nu este
corbu. Și, în adeverii, cine — ve^ându ac6stă figură—
arii pute crede că mobiliarulu este corbii, er nu
aquilă? Scutulu este timbratii cu uă coronă princiară
destulii de corectu desemnatu. Uă coronă de fronde
(Stemma) înconjură întrega armoariă.
IX) Stema Munteniei în 1649, estrasă din colecțiu-
nea «G. Sion-Gherei12» (fig. 34)— în care smalțurile
și colorile nu se polii
vede *pe modelii ne
fiindu represintate
nici chiar prin sem­
nele convenționale—
se pote descrie aslu-
felii :
Pe unii scutu se află
uă aquilă cu sborulu
joșii și cu cruce în
pliscu. Degâtu’ie su­
spendatii unu scu­
tișoru purtându ar­
mele Ungariei-noui
Fig. 34.

1. Von Sacken, în Katechismus cler Heraldik, pag. 11.

2. D-lu generală Eustațiu PencovicI a bine-voitu a ne procura
esemplarulă acesta din marea’l colecțiune.
 111

(trei munți și uă cruce patriarhală). Unu sore miș-

cătoru din unghiulă dexlru superiorii și uă lună-
uouâ intorsa, în unghiulu seneslru superiorii înso-
țescu aquila. Ca suporți se află doui lei : cehi din
dextra, cu coda între piciore (fantasia artistului,
care, pentru variațiune, a făcută după regulă pe
celă-l’altă leu); er cehi din senestra cu coda furcată C
Scutulă este timbralii cu uă coronă ducală. Aci a-
vemă de observații că, pe timpului lui Mateiă Basa­
rabii, întelnimă de uă parte pecetia Domnului cu
persone și aquilă, er de alta stema țerii, numai cu
aquilă și întocmită aprope dupe regulile eraldice.
Pare-se că vr’unu boeră de la curte seu însuși
Domnulu umblase prin țerile din «năuntru» și. in
contactii cu Nemții seu Francesii, aflase semnifica­
rea și importanța ce se da scutului-. Asemenea se
mai vede uă crestă la cefa aquilei. încolo, de și a-
quila e în «miniatură» (nen deplaise â Sulzer!), cio-
ciilu, capulă și aripele’i întinse aretă că este uă a-
quilă. Copanele (pattes), lăsate fără fulgi, par’că arii
aparține unei ciore, der—mai repetă âncă uă dată—
nu după forma acestor părți vomă deosebi noi pa­
serea, mai alesă cândă toți ne spună că artiștii (?)
nu eraă meșteri. Noi vomă observa posițiunea ari­
pelor și, de voră li strinse lângă corpii, paserea va
fi ună corbă ; de voră ti depărtate, va fi uă aquilă.
Mai observămă âncă, în acestă stemă, introduce­
rea unui ecusson cu armele Ungariei, ecusson care a-
târnă de gâtulă aquilei.
Ce va fi însemnândă acesta ? D-lă Urechiă ne
1. Fourchee se dit de la queue du lion, lorsqu’elle se separe en
plusieurs branches.
2. Carra {Hist. de la Moldavie et de la Valachie, la pag. 432)
dice că : «Mathieu Bassaraba avoit ete le chambellan de Radu Ser-
ban Bassaraba (1602 -1611) qui l’eleva â la dignile de baron».
 112

spune în «Schițe de sigilografici» că : adăugiri în

«herbulu țerii, ori și numai alu nemului Basarabi-
«lor, au fostă încercate și sub Domnii pământeni;
«așia, în cartea Evangeliă invețătore, tipărită sub
«Mateiu Basarabii cu nevoința sfințitului Kyr Teofilă
«mitropolitulu, în dumnedeesca lavră, ce se chiamă
«monastirea Delă, în veletă 7453 (1644) Septembrie,
«pe a doua pagină are icona herbulu Basarabilor:
«corbulu cu crucea în pliscu. Desemnatorulu adaugă
«în pieptulă corbului unu scutii cu nou mobiliarii,
«explicații (?!) prin următorele versuri ce vină sub
«herbă:
«Cestă țeră corbii ’și portă întru pecetia ei,
«Fericită acum s’aii datii adaosii pecetiei12:
«scută la pieptul corbului. Cu unu seninii ca acela3
«omu den jețu ședendu și toiagu laud’acela
«mare nemu băsărăbescu cu acesta semneză.
Drepții vorbindii, versurile de mai susu nu es-
plică absolută nimicii din punctă de vedere eral-
dică, ba nici din altă punct de vedere cuvintele de
«Fericită acum s'au datu adaosii pecetiei scutii la
pieptulu corbului etc.» nu esplică nimică. Versurile
spună ceia-ce versificatorulu a vedutu zugrăvită pe
scută, cu adăugire (de la mine) că acolo unde ve­
dea aquila, a disă că este «corbii», fiind negră.
Esplicarea eraldică, ce vomă da mai la vale, va
veni să întărescă mai multă credința d-lui Dimitrie
A. Sturdza, la care a cerută voiă să adere și celii
ce scrie aceste ronduri.
Aquila fiindă a țerii și domnitorulă Mateiă Basa-
rabă avendu-și armoarie proprie3 (nu «nova planta-
1. Ceremă cu rugăminte de la d-lă Urechiă, care a subliniată
cuvintele din rendulu acesta, să ne spună cine a dalii adaosulii f
2. Ce semnă, nu se esplică.
3. Ce servicii va 11 adusă Mateiu Basarabă împăratului sfântului
 113

tio») ’și-a pusu scutulu de concesiune la pieptulu a-

quilei, dupe regulile eraldice. Esemple intru susți­
nerea celor de mai susu putemu cita mai multe:
a) M. S. Regele României, aparținendu casei de
Hohenzollern, ’și-a pusu scutulu, în conformitate cu
legea din 1872, peste alu țerii.
b] Casa domnitore de Hanovra, ’și-a pusii armele
peste scartelatulu Engliterei.
c) Casa domnitore de Hohenzollern, ’și-a pusu scu­
tulu în midloculu aquilei regatului prusiana și acesta
în midloculu aquilei imperiului germanu.
d) Casa domnitore din Grecia ’și-a pusii scutulu
(danezii) peste crucea de argintii a Greciei.
e) Totu asemenea regii domnitori din casa Rour-
bonilor puneau florile de crinu peste armele Spaniei
seu statelor din Italia.
f) Regele Enricu de Valois introduce florile de
crinii în scutul ii Poloniei.

X) Pecetia lui Grigore Ghika V. V. (1672—1674).

Asupra acestei peceți1 repetămii cele ce amu disii
despre a lui Iu, Vladu V. V. și anume că, în modii
sciințificii, nu se pote blazona, nici nu se pote pre­
tinde că uă așa gravură aru li uă armoariă, de ore-
ce nu se vede nicăieri scutulu. Etă ce se citesce pe
pecetiă (fig. 35): unii arbore este flancatii de doue per­
sone coronate princiarii, din care cea din senestra este
imperiu romanii ? Eraldicesce nu putemu esplica p esența armelor
Ungariei-noui în scutulu muntenii, de câtii că pentru vre uă acțiune
frumosă seu vre-unu serviciu, ce aii trebuitii să fiă resplătite, Im-
peratorulu a creații, pe Mateiti-Vodă, principe alii sfântului imperiu,
dându-i și armoarie ilustră șeii cum se dice, armoariă de concesiune.
1. Acesfă pecetie este pusă, ne spune d-lă Urechiă, pe actulii din
31 Maiu 7181 (1073), adică in a doua domnia a acestui principe în
Muntenia, căci d-lu Xenopolu ni’lu aretă domnindă ântâiași dată de
la 1660 pene la 1664.
8
 114

unu bărbații, cea din dextra uă femeia, ambele cu

câte uă mână întinsă spre arbore. In vârful ii arbo­

Fig. 35.

relui se află stându (perche sur l'arbre) uă aquilă

cruciată și c’unu ânelu în pliscu; aquila are sborulu
josu (voi abaisse) și este însoțită în dextra de uă
lună-nouă conturnată (în realitate cornele lunii
suntii unite printr’unu cercii) și de unu sore miș­
cătorii din flanculu senestru superiorii. D’asupra a-
quilei și la ’nceputuhi inscripțiunii se află uă co­
ronă princiară.

XI) Totu sub numele lui Grigore Ghika, d-lu Urechiă

mai presintă unu alții esemplaru (fig. 36) de pecetia,
în care, pe lângă scutulu țerii, se mai vede gravatu
de desubt și legenda lui Feltai seu a lui Mironu
Costinu, relativă la săgetarea corbului, care furase
ânelulu din manile copilului. Acestă reproducțiune
simbolică nu este de câtu unii felii de ideografia
 115

seu arme vorbitore ale legendei. Apoi totă d-lă U-

rechiă ne spune că inscripțiunea este cu totulă
ștersă și reă desemnată, ânsă că desemnulă interiorii
e bunii și că actulă se conservă la Academia. E'ă
descrierea acestei peceții:
Scutulă are uă
formă defantasiă.
Fără nici uă regulă
eraldică, se vedii
zugrăvite în dextra
unii capă de boit
•er, în senestra uă
aquilă, la care, de
și reu desemnată,
posițiunea aripe­
lor este îndestulă
de limpede pentru
a ne areta că pase­
rea nu este corbă.
Aquilă pare a li însoțită la dextra de uă ste, la se­
nestra de uă lună-nouă întorsă care se polu numai
ghici, căci celu neobicinuită seu care n’ară cunosce
esistența acestor corpuri ceresci pe lângă aquilă, nu
și-arii pute da semă despre așia ceva. Scutulu este
timbrată cu uă coronă princiară și ca suporți are
duoi ângeri. La spatele scutului parii a se încrucișa
{passes en sautoir) uă sabiă la dextra și ună buzdu-
gană la senestra. Sub scutii și într’uă împrejmuire
de fantasiă se află gravată rebusulă seă armele vor­
bitore ale legendei corbului in chipulă următoră : pe
ună arbore se vede stândă uă pasere, care a ’ntinsă
aripele în semnă de a sbura (seă mai de grabă de
a căde din pomă), și dică uă pasere, făr’a o numi
aquilă, fiindă-că posițiunea corpului ii este aprope
crisontală. Paserea are ună ânelă în pliscă. In dextra
 116

arborelui se vede unu bărbații c’unu arcă întinsă,

care pare a săgeta seu a ti săgetată paserea, er în
senestra uă femeia cu mâna stângă în șioldă și cu
cea dreptă întinsă spre arbore, ca și cum ară alergă
să prindă paserea, când ară căde din pornă.
Acestă închipuire intr’ună sigiliă este putinciosă,
der fără precedentă în sciința blazonului, decă ară
ti pusă în armoariă. In adeveră, mobilele seă figu­
rile din scutulă unui suverană nu potă fi «nisce em-
«bleme, care să facă alusiune la profesiunea anterioră.
«a stăpânitoruluf seu figuri destinate a reaminti îm-
«prejurările care aă făcută, să i se de acea distinc-
«țiune,» întocmai ca celor inobilali, care își alegă
armoariele, în scopulă de a face alusiune la cele ce
aretarămă maisusă. Astă-felă de armoarii, amă mai
spus-o, se numescă armoarii vorbilore h Observămă
că, în acestă pecetiă, «nova plantalio» a dispărută
cu totulă.
XII) Pecelia Iul lonu Șerbanu Cantacuzino (1679-1088).
Relativă la acestă pecetiă, d-lă Urechiă ne spune că
inscripțiunea a fostă reă citită de gravoiă, de 6re-ce
era stersă reă pe actulă din 7187 (1079).
Pe ună sculă, (fig. 37) ce se atlă în partea inferiorăa
pecetiei.se vede uăaquilă cu sborulăjosă. Scutulu este
1. «Lorsque I’art heraldique etait encore dans l’enfance, le hasard
et le caprice presidaient le plus souvent au choix des armoiries. On a
justement remarque que Ies armes Ies plus anciennes sout formees
des images, qui avaient quelques rapports, rapproches, on eloignes,
avec le nom de celui qui Ies porte. Ce sont, le plus souvent, de
froides allusions, d’insipides jeux de mots, et cela devait etre chez
le peuple enfant du moyen âge. Tout ce qui, dans la nature ou dans
Ies arts, pouvait donner naissance ă une equivoque etait mis â con-
tribution. Plus tard, Ies anoblis suivirent quelquefois cet exemple,,
mais rarement, parce qu’ils etaient assez curieux de faire disparaitre
tonte trace de leur nom roturier.» Eysenbach. Science <les armoiries
pagina 83.
 117

timbrată cu uă coronă princiară. In dextra scutului

și departe de elu se află uă Domnă încoronată an­
tică ; în senestra, ună Domnă încoronată asemenea
antică. Ambele persone privescă scutulă și aă ma­
nile rădicate în chipă de a’lă sprijini seă de a se
ruga. La spatele personelorși în dreptulă capetelor,
se vede câte uă ste, care nu se pote sci cam câte
rade are. D’asupra
coronei scutului și
independentă de
acesta, se vede uă
aquilăimperătescă
biceplă încoronată,
avendă în ghiara
dextră uă sabiă și
ună sceptru, er
în cea senestră
ună globă cu cru­
ce. Aquila este
flancată de două
stele, ca și pre­
Fig. 37.
cedentele.
Observămă că și in acestă pecetiă «nova planta-
tio» a dispărută. Aquila biceplă apare aci ca să facă
alusiune nu la colonisarea țării, ci la descendința
Canlacuzenilor din familia imperatorilor bizantini.
După Constantină-celă-mare, toți împărații byzantini
păstraseră acestă emblemă, pe care Șerbană Canta-
cuzino— ca descedentu ală Cantacuzenilor de la Con-
stantinopole — puse să i-se graveze pe pecetiă.
Istoria ne spune chiar despre ore-care preparațiuni
resbelnice ale acestui Domnitoră și despre ore-care
promisiuni ce i-se făcuseră,1 în scopă de a se urca
pe tronulă de la Constantinopole : pote că, animată
1. A. D. Xenopolii, Istoria Românilor, volumulu IV, pagina 265.
 118

de aceste simțiminte, dedese ordine din vreme să i

se facă și pecetia în conformitate cu ceea-ce visa.
Mai observămu că atâtu crucea din plisculu aquileî,
cum și luna-nouă cu sorele au dispărută din scutulu
terii, precum a dispărută și ânelulă din plisculu cor­
bului, de și acestă principe ară fi avută, pote, mai
multe obligațiuni de a’lă păstra, ca rudeniă a Basa­
rabilor, de câtă Grigore Ghica, umilă din predece­
sorii lui.
Pe unu hrisovă 1 din anulă 7190 (1682), semnată
de Șerbanu Cantacuzino, stema este făcută în colori:
nu se vede nici uă formă de scută propriu disă, ci
Iotă mobiliarulă este înconjurată cu uă stemă.
Descrierea ce’i putemă face, este urmetorea : Pe
argintă seă, mai corectă, pe colorea hârtiei (căci
metală de argintă nu este pusă de desemnatoră) se
află aquila biceptă (bizantină) de aură, însoțită de
doue stele de același metală.
Sub acestă mobiliară tigureză uă aquilă de aură
cu sborulă josă, purtândă în pliscă uă cruce de aură
și liindă însoțită la dextra de ună sore de aură, la
senestra de uă lună-nouă întorsă, de același metală.
Totulă este înconjurată cu uă stemă de aură.
Ca desemnă să se vedă figura 37.
Din acestă descriere resultă că colorile aă fostă
puse în necunoscință de causă, numai ca să arete
luxă seă bogăție, căci metală peste metală nu se per­
mite în eraldică, fără uă causă bine-cuventată și a-
tunci armoaria, astă-felă derogată, se numesce «â en-
querre,» adică că cine va vede abaterea de la regulile
blazonului să cerceteze causa, care obicinuită are
ună motivă înaltă seă gloriosă : astă-felă este armoa­
ria Ierusalimului, «pe argintă, uă cruce de aură, in­
solită de 'patru cruciulițe de același metalic; astă-felă
1. Acestii hrisovu se află la Museulu de anticități din Bucuresci.
 119

au foștii pene la bătălia de la Bouvines,1 armoariele

ducelui de Montmorency, pe aură uă cruce de ar-
țlinlu cantonată (in unghiurile crucii) de 4 vulturași.»
Filipă Augustă, îmuindu’și degetulii în sângele vite-
zului duce Mateiu, îi roși crucea și îi mai dărui âncă
12 vulturași (12 drapele, luate de la inimică) pe lângă
cei 4.

XIII) Pecetia lui Constantină Basarabu V.V. (1689-1714)

D-lu Urechiă ne spune că acestă pecetie a fostă pusă
pe unit actă din 12 Februariu 1697 (7205).
Scutulă (lig. 38) are forma ovală, turtită la partea su-
perioră (la șefă.)
Pe unu șesă (te­
rasă) se află unu
pomă, flancată de
doue persone co-
ronate antică, ună
bărbată la dextra,
uă femeiă la se-
nestra. Uă aquilă
cruciată, cu sbo-
rulă josă, se vede
stândă pe arbore,
însoțită la dextra
de ună sore mi-
șcătoră, la sene-
stra de uă lună-nouă intorsă. Scutulă este timbrată
cu uă coronă regală: Intre scută și esergă golulă este
acoperită cu arabescuri.
Aci vedeină ierăși apărendă «nova-plantatio», ensă
personele nu «ținu pomulă cu mânile,» ci au aerulă
de a’lă areta cu câte uă mână.
2. La Bouvines bate Filipu Augustu, regele Fianciei, pe împera-
tulu Othon IV (1213).
 120

Sub unu desemnă aqua-forte, care represintă pe

principele Constantin Brâncovenu1, făcută de sicură
in Austria pe vremea acea, se vede uă armoariă înso­
țită de inscripțiunea următore :
«IOANNES CONSTANTINUS BASSARABAS CANTACUSENUS2 DE BIIANCKOVAN,
«FURST DES H. ROM. REICHS UND DER WALLACHEN.»

Armoaria este astă-felă : pe unii cartușă, alu cărui

câmpii nu se aretă ce colore să fi avendă, se află uă
aquilă negră cruciată (seu naturală, pote), cu sborulu
joșii, privindă unu sore mișcătorii (nu se scie colo-
rea), din unghiulă dextru superioră. Aquila este în­
soțită de uă lună-nouă întorsă și mișcătore din un­
ghiulă senestru superioră. Cartușulă este timbrată
cu uă coronă princiară.

XIV) Pe cartea intitulată : Sfînta și Dumnezeiasca Evan­

ghelie3 (elino-română) tipărită în Sfânta Mitropolie la
anulă mântuirii 1693, «acuma intâiă alcătuită întra-
«mândoauă limbile, etc. în dilele blagocestivului, pre­
aluminatului și a mare cuviințatului domnă și oblă-
1. Din colecțiunea d-lul general Eustațiu Pencovicl.
2 In Histoire de la Moldavie et de la Valachie (1781), vorbindu
despre Brâncovenu și despre schimbările de nume (Cantacuzen și
Basaraba), la pagina 127 Carra dice : «Cependant, quand meme cette
«origine (Brancovan, de la familie de Brancoviz en Bulgarie) serait
«veritable, on ne pourraît neanmoins la proposer comme un titre
«suffisant dans un pays tel que la Valachie, ou Ies heritages passes
«du pere au fils sont Ies seules marques et Ies seules preuves de no-
«blesse, et ou, avant Serban Gantacuzene, on ignorait absolument
• l’histoire et Ies titres genealogiques.» Acestă mărturisire a lui Carra
este forte importantă pentru susținerea celor ce am spusii mal susu
in studiulu de faciă, că Domnii și boeril cunosceau din sciința bla­
zonului numai că posedau dreptulii de a ave pecețil !
3. Acestă Evangeliă este tradusă de Șerbanii Grecenulu și tipărită
de Antimii Ivirenulii. Se află în Museulti naționalii și biblioteca d.
profesorii Teodorescu G. Dem.
 121

«duitoriu a totă Ungrovlahia, Joan Costandinu băsărabă

«voevodu, etc. Indreptându cârma pravoslavii pre
«sflnțitulu mitropolitu Kir Teodosie».
Se află stema următore (fig. 39):

Fig. 39.

Unu cartușii portă uă aquilă negră (de nisipu) cu

sborulu joșii avendu în pliscu uă cruce patriarhală
de același smallu (negră). Aquilă șede pe ramurele
unui arbore ce se află pe uă terasă. Unu sore la
dextra și uă lună-nouă întorsă la senestra, ambele
mișcândedin flancurile respective superiore, însoțescu
aquila. In șefii, șeii mai corectii disu d’asupra de <
totii, se vedu nisce nouri. Ce smalțuri șeii colori vor
fi avendu piesele care însoțescu mobila principală
 422

precum și câmpulă scutului, acestea nu se potă soi

ne fiindă representate prin semnele convenționale.
Cartușulu este timbrată cu uă cască care, din causa
presenței grilelor seu zăbrelelor, nu se pote dice că
este de principe suverană seă de duce. Imprejurulă
cascei se vedă lambrequinurile. Uă coronă de mar-
guis este susținută d’asupra căscă (in locu să fie
pusă pe ea) de către 2 sirene'.
Cartușulă are ca suporți doui ângeri ținendă: celă
din dextra uă sabiă în (mâna) senestra er celă din
senestra unu buzdugană în (mâna) dextra (sabia și
buzduganulă represintă însemnele de domnie).
Dedicația făcută de Șerbami, vel logofetă, nu po-
menesce nimică despre mobilă ; der cine, vedendu
figura 39, va pute susține că are înainte’i ună corbii
er nu uă aquilă?
Și de astă dată nova plantația a dispărută.
Observămă că întelnimă pecetia, cu nova plantatio
a d-lui Urechiă, pusă ori lângă iscălitura Domnito­
rului, ori pe lucrările de artă ce se hărăziaă mă­
năstirilor, independentă seă împreună cu herbulu
țerii. Deci, personele represintă chipurile Domnito­
rului și alu Dămnei, și acesta se pote vede și pe re-
pidele seu serafimii înregistrați la Museulă de anti-
cități sub No. 51, ca provenindă de la mănăstirea
Cotroceni, căreia in 1675 Augustă 20, ii dăruise Șer-
banu Cantacuzino.
Nu numai Domnulă și Domna Maria figureză în
josulă serafimilor der âncă și 5 copii ai lor.

Pentru a recapitula, cele spuse despre stemele

Munteniei în prima periodă, voiă reaminti, cinară de
1. Sirena este unii monstru fabuloșii avendii capulii, pieptulu, bra­
țele și corpulii penă la buriciî, ale unei fete er restulii se termină
cu uă codă de pesce.
 123

la începută, argumentarea forte temeinică a învețatu-

lui nostru academiciană d. V. A. Urechiă, care, după
ce crede că «Hulsius a citilii reu armoariele muntene,
«.din causa prostului desemnă alu lor» 1 și, după ce pro-
beză acesta și prin esemplele ce ne dă despre sigi­
liile Bârladului, Iașilor și Botoșanilor, dice : «totu
«asemenea anevoiosă a putută fi, și deci eronată, lec-
«tura sigiliului muntenii, din causa râului desemnă.'»
La acestea voiă adăuga ceia-ce amă spusă cândă
amă vorbită despre stema Moldovei, că nici nu pu­
tea să se întemple alt-felă, din momentă ce repre-
sintarea acestor objecte — venerate atâtea secule și
care fură ună isvoră puternică de emulațiune și de
glorie,— a fost tractată cu ușurință și falsificată prin
abaterea cu desăvârșire de la regulile artei fiindă
lăsată pe mâna celor d’ântâiă veniți, care, cu nedi-
băciă in meșteșugulă lor pe de uă parte, cu ignoranța
pe de alta, ajunseră (dupe cum vedemă) a da de
lucru posterității, care se întrebă: ca ce emblemă
va fi esistată pe scutulă țerii; ce pasere a voită meș-
terulă să represinte ?
Legenda cea mai vechiă a corbului e alcătuită de
ună străină, ungurulă Feltai; elă o pune că întâm­
plată la anulă 1392, nearetândă nici uă umbră de
bănuielă. De altă parte, d-lă Urechiă ne spune că
lonu Corvinu se nasce numai către 1400 și că ancă
de la Mircea I (1380-1418) avemă unii minieră de do­
cumente în ală căror sigiliă ligureză corbulă (f!)* Va
1. In acestă privință, amil pute esclama chiar a<ji, cu Francesulu:
«que d’artistes ont besoin de legons sur ce point 1»
2. Amu subliniatu numele paserii și amu pusii și semnulu între­
bării alături anume, de dre-ce d. Urechiă o pune la indoielă, in altă
part»', cândii dice : «chiarii in sigiliele cele mari ale lui Mircea-Vodă,
«cu tractatulii cu Polonia, eu nu potu vede desemnați! unii vulturii»
{aquilă}. De sicuiii, că ori și cine arii pute vede uă aquilă pe acele
tractate, deca n’aru ave de gândii se inventeze vre-uă «nova-planta-
 124

să clică, cu opiu ani înaintea nascerii lui Cor vi nu se

făuresce uă legendă! Mărturisescu că, în facia celor
•de mai susu, nu vedu in pre grațiosulu scriitori
Feltai de câtă darulu profeției, cu care fusese înzes­
trată de Dumnedeulu Ungurilor.
Cu iote acestea, suntu frământată în sufletu de
ună lucru, și de aceia me întrebă : ce tălmăcire s’arî
pute da decretului provididiuței, care ’i-a fostă in-
tențiunea de a inspira pe unu străină despre eve­
nimentele ce tocmai după 8 ani aveau a se ivi îa
țâra noslră? Gânditu-s’a ea ore la așa ceva, seă că
numai Feltai, in dragostea ce ne purta, a credută
că ară li bine (pentru elă) să îndruge câte-va frase,
care să alcătuiescă uă legendă pe atâtu de golă, pe
cât este și de scârbosă.
Admitemă, nu legenda, ci faptulă positivă că Cor-
vinii ară fi avută în scutulă lor ună corbă cu cruce
și ânelulă în pliscu, ună felă de armoarie vorbilore.
Admitemă ancă faptulă că Basarabii aru fi avută și
ei, din causa înrudirii cu Corvinii, același corbă.
Intrebămu ense cu multă respectă, fiindă forte re­
cunoscători și nerăbdători a sci :
a] Radu-Negru, care descăleca in țeră la 1290, după
d-lă A. D. Xenopolă1, și care domnesce până la
1310, avut-a elă în armoaria, pe care de sicuru o
poseda, avut-a unu corbu ?
tio.» Ensă, pentru acei care aru fi curioși șeii neincredătorl, ne fa-
cemu datoria a’i ruga să consulte Colecțiunea lui Hurmuzaki (Tomulă
I, Partea II) editată de Academia română.
Privindă cele trei tractate ce se află la finele operei citată se va con­
vinge lesne că cioculu și copanele paserii nu potu aparține de câtă unei
aquile. Capulu ancă este la senestra și corbulti nu’lă pote ave ast-felu.
Este adevărată că aripele lângă corpii aru pleda in favorea tesei
d. Urechiă, noi ensă reamintimă cuvintele d-sale: «cându aparii cele
«d’ânteiă pecețil, suntu forte rudimentară făcute etc.»
1. Istoria Bomâniloru, Volum. II, pagina 69.
 125

b) La sosirea lui în țeră — Ia descălecare — găsit-a

vr’uă emblemă propriă a țării, deosebită de s6rer
lună și ste, care existau ancă din vechimea seculilor,.
după afirmarea d-lui Urechiă?
Se va răspunde, pote, că nu avemă acte de la
1290 și că nu se pote sci deca Radu-Negru a avută
au ba unu corbă in armele lui. Decă se pole dovedi
că Radu-Negru a avutu corbulă, atunci, s’aru crede
că și Muntenia a avutu totă acestă pasere și Feltai,
cu legendă cu totu, ară rămâne și în acestă casă
unu vulgară mincinosă. Credemu ensă că totu așa de
greu este a proba partea ântâia, pe câtu este de ade­
vărată că legenda lui Feltai născocire scârbosă a
fostă.
Să încercărnă a lumina, pe câtă vomă pute, a-
cestă cestiune, basându-ne pe sciința armoarielor și
pe conjecture, acolo unde ară lipsi documentele,
proba capitală în ast-felă de materii.
Sciința eraldică ne spune că, pene la începutulă
secuiului XI, emblemele esistaă la iote națiunile și
la toți răsboinicii; că ele serveă a’i deosebi în lupte '.
In timpulă cruciatelor, emblemele începă a deveni
ereditare, căci urmașii celor ce’și luaseră simbole
pentru aceste piose espedițiuni își făcuseră ună cultă
religiosă și ună titlu de onore să transmită descen-
dențiloră scutulă străbunilor, ca ună monumentă ală
valorii și pietății lor. .
In secululă alu XIII se stabilescă regulile blaso-
nului și arta eraldică își ie ființă în tote țările creștine.
1. Vorbindii despre popdrele, care luară parte la cruciate, Eysen-
bach dice : «Au milieu de cet immeose mâlange de peuples, de cette
«foule innombrable de chevaliers et d’ecuyers, il etait d’absolue ne-
«cessite que tout rhef de corps, tout guerrier d’elite qui n’avait pas
«encore de blason propre, adoptat un symbole, des armoiries pour
«servir de ralliement â ses vassaux, se faire reconnaitre dans la me-
«lee, et attacher ă ses câtes ses soldats et ses gens». Op. cit. p. 67..
 126

Suntă documente, care probeză că, printre cruciaț,

au fostă și Români. Admițândă, pentru momenti,
că ast-felă de documente n’ară esista, apoi rațiunea
ne aretă că cu greu ’și-ară pute cine-va închipii
cum din totă Europa creștină numai Românii1 ri­
maseră nepăsători scopului acelor mișcări sublime
ale poporelor occidentului și cum entusiasmulă un -
versalu nu’i putu teri spre locurile sfinte !
Acum, fiind-că nu se pote admite ca unu nobila
ca Radu-Negru, duce de Amlașă și de Făgărașă, să
nu fi avută armoariă, totă asemenea nu se pote crede
că țera inuntenescă, sub stăpânitorii predecesori lui
Radu-Negru, arii fi remasă mai înapoi ca Moldova,
Transilvania etc., adică ca țerile care o înconjurau
și care, de și aparținuseră Daciei-trajane, își luaseiă
embleme deosebite de sore, lună și ste, pe care mat
nainte le avuseseră comune cu Muntenia, după cum
crede și afirmă d-lu Urechiă.
Der ce emblemă să Ii avuții Radu-Negru? Pene în
gradulu la care amu ajunsă cu cercetările noslre,
nu putemu sci ce va fi purtată Radu-Negru perso­
nală ; revenindă ânsă la stema țerii, nu credemă că
sorele, luna și ste'ua să fi putută inspira mai multă
dragoste și venerațiune Muntenilor de cât Moldove­
nilor, pentru ca să fiă păstrate singure, fără altă fi­
gură, pe scutulu țerii. In adeveră, se pote ore ad­
mite cu ver-uă temeiniciă că Dragoșă-Vodă desca-
lică în Moldova ast-felă cum îlă aretă legenda lui
Mironă Costină, că elă dă ca emblemă țerii capulu
fiarei selbatice ? Elă, de sicură, venindă aci, găsesce
1. J’atteste Dieu, dice călugerulti francesu Guibert, que j’ignore le
«nom de tous le peuples qui debarquerent dans nos ports ; leurs
«langues nous etaient inconnues, et pour nous montrer qu’ils etaient
«chretiens, ils plațaient un de leurs doigts sur l’autre en forme de
«croix.»
 capulu de zimbru, însoțită seă nu de ste, sore, lună, și
în urmă se întocmesce legenda stemei. Și, liindă că
d-lă Urechiă nu se indoiesce chiaru că, înainte de stema
dragoșidă (capulă de boură) in Moldova au esistatu
alte steme, apoi pentru aceleși cuvinte nu ne în-
doimă nici noi că, înainte de descălicătorea Im
Radu-Negru, aă esistată în Muntenia și alte steme,
deosebite de ce era comună întregei Dacii-trajane,
adică sore, lună, sie'.
Nu putemu der admite că stema, nici măcară a
Olteniei, ară fi fostă numai sorele, luna și sleua,
adică tocmai nisce simbole din credința Dacilor, și
că Muntenii n’aă preferită să ie vechile embleme
dace — balaurulu seă cei doui lei— care erau ade­
vărate embleme resboinice, de minune potrivite ca­
racterului lor belicosă. Acestă amestecătură, care
a produsă atâtea nedomiriri, se pote esplica numai
prin împrejurarea că cei-ce aă scrisă despre stemele
vechi aă înțelesu de sicură a vorbi în sensulăsim-
bolelor și, din nebăgare-de-semă seă din ușurință
aă dală ună ințelesă pre întinsă cuvântului armoariă,
— stemă.
Nu aci este loculă d’a se studia starea socială și
militară a Munteniei înainte de Radu-Negru și după
acestă principe. Caracterulă națională, modulă de
a se lupta, armamentulă la acele epoce ne-ară da,
de sicură, deslușiri importante despre stemă. Luați
de la căminele lor, armati cum da Dumnedeă, si
cum de alt-felă era obiceiulă pe atunci în tote ță­
rile, strămoșii noștri întocmiau armata împrejurulă
căpeteniei lor, avândă dreptă emblemă, probabilă,
ceia-ce moșteniseră de la strămoșii lor Romani ;
dreptă sculă aveaă piepturile lor, în care era în­
scrisă devisa : «.Ondre și Patriă». Crescuți cu aceste
idei, se lipsescu de bună voiă de însemnele vi-
 ■128

sibile de resboiă, neavendă trebuință să’și escite

einulațiunea, cândă era vorba de țeră, seu să se fă-
lescă cu senine esteriore, cum era datina la cele-
1-alte popore. Acestă simțimentă, forte rarii în lume
— modestia — ședea bine înțelepciunii, puterii și cu-
ragiului lor. Elu a făcută pe poeții să dică :
«Acum ori nici-uă-dată, să aretămu în lume
«că’n aste mâni mai curge unu sânge de Romană
«și că’n a nostre piepturi păstrămu cu fal’ unu nume
«triumfătorii în lupte, unu nume de Trajanu» !1
Din cele de pen’ aci credă că s’au stabilitii urmă-
torele puncte :
1) De la cucerirea Daciei de către Romani și pene
în secululă alu XI, Românii, ca tote cele-l’alte na­
țiuni, au avutu simbole și embleme. Nemoștenindă
alte tradițiuni de câtu pe ale legiunilor romane, de
sicură și probabilă că n’aă stătu să caute alte em­
bleme noui, cându avuseseră aquila pe stindardele
romane.
2) Din secululu ale XI pene la descălicare, în se­
cululu alu XIII, țerile române nu puteau II lipsite
de embleme, tocmai la epoca de ferbere, ca să di-
ceniu astu-felu, a poporelor ce se luptau în contra
semi-lunii și tocmai cându arta blazonului începuse
să înflorescă.
3) Radu-Negru, venindă în țeră, a trebuită să gă-
sescă aci aquila romană, precumu Dragoșă găsi în
Moldova capulă de bos-urus.
4) Lipsa unui bună gravorii pe de uă parte, a cu-
noscințetor eraldice pe de alta suntă căușele care
presidă la transformarea parțială a aquilei în corbă,
și dicemă parțială, fiindă-că faptulă că aripele pa­
serii suntă întinse, er nu lipite de corpă, este sin-
1. Andreiu Mureșenii.
 129

gură de ajunsă să probeze eraldicesce că modelulu

— la origină — nu putuse ti de câtu aquila romană.
5) Ceia-ce a contribuita mai multă a inspira ore-
caro îndoielă despre felulă «paserii» a foștii, fără
contrazicere, înțepetorea legendă nngurăscă care,
răspândită in acea epocă de ignoranță, a avută ran-
gulu priorității, a devenită ore-cum vechiă și astă-
felă a prinsă rădăcini în ânimele omenilor, tocmai
după cum a dorită atâtă Feltai, câtă și toți Sulzerii,
Engelii și aderenții lor. S’ară mai pute adăuga âncă
Împrejurarea că corbulu, de și din ordinulă corui-
deelor, adică dintr’uă familiă diferită de a răpitorelor,
din care face parte aquila, totuși — după arătările
tuturor autorilor—corbulu se îndeletnicesce a ataca
nu numai unele paseri, der cinară și mamifere. Deca,
pe lângă acesta, se ține semă că esistă uă speciă de
corbi, pe care unii ii numescă vultanl (le corbiveau
ou vautour-corbeau, corvullur crassiroslris, der Geier-
rabe, the great billed Crow), apoi acesta s’a putută
și pote fi âncă uă causă ca vulgulă să confunde
ambele paseri, și acestă confusiune s’a transmisă
din generațiune în generațiune, fiindă-că ori cândă
se zugrăvia aquila, meșterulă ii punea colorea negră.
Nu vrăă să țlică că aquila, în eraldică, n’ară pute
ave și acestă smaltă.
6) In fine, ceia-ce ne îndreptățesce și ne întăresce,
credința în afirmarea nostră despre esistența aquilei
(er nu a corbului) pe scutulă Munteniei este ună ar­
gumentă eraldică : aripele depărtate de corpu, posi-
țiune esclusivă păstrată de regulile artei numai paseri­
lor pe cari zoologia le claseză in ordinulă, răpitdrelor.
Afară de figura 22 ce amu dată mai susă, după
Siebmacher (armoaria Moldovei și Munteniei în tim-
pulă Ecaterinei a II a Rusiei) armoariă unde în a-
deveră se vede, uă cioră pe scutulă muntenă, pe
9
 l 30

nici unu actă, pe nici uă carte, în nici uă pecetie,

nu am întâlnită paserea de câtă cu aripele întinse, fiă
în sborulu josă (au voi abaisse), fiă luându’și sborulu
(au voi essorant). Aci nu intră cele 3 pecetii ale lui
Mircea în care noi vedemă aquilă er nu corbă.
Pentru a evita confusiunea ce mulți făcu chiaru
adi, cu privire la denumirea specielor din ordinulu
răpitorelor și alu corvideelor, vomu da aci descrie­
rea aquilei1 și pe a corbului.
Aquila2 seu Aceba (L’Aigle, der Adler, the Eagles)
aparține ordinului răpitorelor și se apropie mai multă
de vulturii de câtu de șoimii (clasa falconinelor): prin
corpu’i mai legală și mai masivă, pusă pe copane
seă piciore robuste, acoperite cu fulgi pene la de­
getele’! scurte și nervose; prin capu’i mare și bine
acoperită cu pene; prin ochii’i strălucitori, înfundați
sub arcadele sprincenelor; prin ciocu’i în formă de
cârligă, ceva mai lungă, mai puțină recurbată și mai
despicată de câtă ală vulturului. Cioculă aquilei este
festonatii pe marginile mandibulei superiore și aco­
perită la basă seă rădăcină c’ună felă de ceră, în
care daă nările, de formă ovală. Degetele au unghii
forte desvoltate, adevărate ghiare, er degetulă mediu
are uă unghiă puțină mai scurtă și scobită pe facia
inferioră. In line, aripele, de și obtuse, simtă rela­
tivă mai lungi de câtu ale vulturului, și, cândă suntă
strânse pe corpă (ployeesl, ajungă aprope penă la
estremitatea codii.
Suntă mai multe triburi din categoria aquilei :
a/ Aquila regală3 (aquila regalis, aquila fulua, aquila
1. Mulți credii că vulturu șeii aquilă este totii una. Câți apoi nu
confundă aquila cu șoimulu, țoimulu cu gaia, corbii cu ciorile și
ciorile cu stăncuple!?
2. E Oustalet, La granile enc.yclopedie, voi. I, pag. 920.
3. A. E. Brehm, La vie des animaux (Lcs oiseaux) edition fran-
țaise, revue par Z. Gerbe pag. 370.
 -131

chrysaetos, aigle fauve, der Goldadler, the golden Eagle)

numită ancă și aquila aurită, (fig. 40) avendu unu
metru de lungime și 2"',40 cându își întinde aripele
(envergure). Capulu și coda ii suntu de colore gal­
benă închisă, ca rugina; restulu corpului dcheșu în­
chisă; coda albă în prima jumetate, apoi variată cu
dungi seu bande negre, apoi negră la estremitate ;
pulpele (copanele) ii simtă ocheșe (brune); pufulă
seu fulgii de sub codă alburii, er pe sub aripe

Fig. 40.
albi. La paserea teneră. colorile suntu mai des­
chise, coda jumetate albă, pulpele deschise, adesea
albe. Aslă-felă este aquila fulva. Aquila aurită are
colorile mai deschise, mai roșii de rugină, mai a-
lesu la pieptu, pulpe și sub codă. Pe umeri are câte
uă pată albă. Coda este cenușiă-ocheșiă (gris cen-
dre brunătre), cu dungi late transversale, dispuse
neregulată. Banda terminală este mai îngustă de
câtă la aquila fulva. Sub aripe fulgii suntu ocheși,
fără urmă de albă. Paserile tinere au penele mai
închise și pe umeri n’aă petele albe; gâtulu și ca­
pulu suntu de unu roșiii ruginiu mai puțină viu.
 132

b) Aquila imperială [aquila imperialis, aquila he-

liaca, l’aigle imperial, der Kaiseradler, the imperial
Eagle) este mai mică de câtu aquila regală, avendu
0m,85 pene la 0ul,90, er cu aripele întinse are (en-
vergure) 2m,20. Corpulu ’i este grămădită, coda scurtă,
aripele lungi, atingendu pene la verfulu codii. Pase­

rea adultă are uă colore ocheșiă-închisă uniformă,

cu capulu și cefa galbenă-ruginiă ; pe umerii c’uă
pată mare albă ; coda cenușiă are dungi negre și
uă bandă terminală îngustă. Cele tinere au uă co­
lore galbenă ocheșiă (jaune brunâtre fauve), cu pete
longitudinale de uă colore ocheșiă-închisă.
Suntu ancă și alte specii, mai mici, din care vomu
 133

cita numai aquila Adalberli și aquila clanga (aquila

meuia, l’aigle criard, der Schreiadler) seu aquila
sbierălore.
Romanii deteră legiunilor ca insemnă uă aquilă
regală (fig. 41 și 42) âncă de pe limpulă lui Marin
(153 —86 înainte de Ghristă).
Ântâiulu rege ală Poloniei, Lechus, punendă teme­
lia primului seu orașii găsi unu cuibă cu pui de
aquilă, în care era umilă albii și de aceia ’lu luă
în scutii, er aquila
albă deveni în urmă
emblema națională
a Polonilor.

Gorbulu1 (corvus,
corbeau, der Rabe,
the Raven). Gorbulu
propriu disă (Gorax)
e de mărime midlo-
cie, cu aripele lun­
gite ; coda ’i e dreptă
seu ușoru rotunjită,
piciorele seu copa­
nele robuste; cioculă
mai multă seu mai
puținii bombatii la Fis- 43-
basâ (rădăcină), comprimată în lături și acoperită
în dreptulu frunții cu fulgi asprii, care ascundă în
parte seă cu desăvârșire deschideturile nasale. Co-
lorea fulgilor este negră strălucitore (fig. 43).
Corbulu ordinară - seu croncanulu mare (corax maxi-
mus, der Kolkrabe) se confundă adesea cu ciora
nâgră (corneille noire) are corpulă prelungă, aripele
1. E. Oustalet. La grande encyclopedie, voi. 12, pag. £28.
2. A. E. Brehm, La Vie des animaux (Ies oiseaux), pag. 284.
 -134

lungi și ascuțite, coda d’uă lungime midlociă și

trunchiată pe margini ; penele’i suntă dese și luci-
tore cu- reflexuri verdi și purpurii, mai alesă pro­
nunțate la partea bărbătescă. Colorea’i este uniformă
negră; numai la adulți ochiulu este ocheșu, er la
cei tineri albastru negriciosu. Piciorele și cioculu
suntu negre. Corbulu are lungimea de O111,66 pene
la 0,67 și, cându întinde aripele, ajunge la lm,40.
Cându umblă pe pămentu, corbii înainteză obici­
nuită cu pași inceți, ținendă aripele puțină deslipite
de corpă ; numai cândă îi amenință ver-ună peri-
culă își pierdu din demnitatea lor obicinuită și în-
cepă a sări cu ambele piciore.
Giora nâgră (corvus corone, die Rabenkrăhe, the
Crow, la corneille noire) seă ciora propriu disă este
negră, cu reflexuri violete seă purpurii mai alesă pe
aripi ; ochiulu ii este ocheșu. La tinerețe colorea
este negră fără luciă, er ochiulu cenușiu.
Cidra cenușiă (corvus cornix seă corone cornix, la
corneille grise ou mantelee, die Nebelkrăhe, the
Royston seu Hooded Crow) se cunosce după penele’i
de‘pe corpă, care aă uă colore cenușiă (gris-cendre)
pe cândă capulă, aripele și coda îi suntă de ună
negru intensă.
Ambele aceste varietăți suntă de aceiași mărime,
avendu de la 49 pene la 52 centimetre lungime și
lin,04 pene la cându își întindă aripele.
Giora chială (trypanocorax frugilegus, le freux des
moissons, die Staatkrăhe, the Rook) se deosibesce
de cele-l’alte ciori negre prin aceia că, la vârstă a-
dultă, are fața chială, adică fruntea, rădăcina cio­
cului și partea de lângă ochi fără pene (fig. 44). For­
mele îi suntu mai svelte de câtă la ciori; cioculă
ceva mai lungueță, er penele tot-de-una d’uă coldre
 135

negră uniformă, cu reflexuri albastre și purpurii. A-

cestu soiude ciori este forte folositorii agricultorilor.
Stăncuța (mo-
nedula turrium,
le choucas, die
Dohie, Ihe Jach-
daw) face parte
dintr’uă familie
cu totu Iu deo­
sebită de a cor-
videelor. Mulți
le confundă cu
acestea din ur­
mă.

După cum ve-

demu der gre-
șela unor scrii­
tori vechi, străini seu pământeni, cându vorbescu
în scrierile lor despre stema Munteniei, își ie nas-
cere dintr’una șeii mai multe din împrejurările ur­
mă tore :
") Precugetarea unor străini d’a nu voi să recu-
noscă adeverulu, chiaru cându îlu vedu.
ă) Necunoscința absolută a regulilor eraldice.
r) Inventarea unei legende «ințepătore», necontro-
lală de nimeni și ca dogmă admisă de toți fără de­
osebire de naționalitate.
d) Colorea negră cu care obicinuitu era zugrăvită
aquila și care a făcutii să se credă că este vorba
despre corbii seu cibră1.
e) Confusiunea ce se face chiaru atji, cu privire
ia paserile despre care vorbirămu mai susu.
1. Ne reservămu a reveni mal departe cu probă c^nvingStore asu­
pra acestei ipotese.
 130

f) Nedibăcia meșterilor sculptori, gravori seu

pictori.
Cum că aquilă a fostă continuu și incontestabilă
pe scutulu muntenă și cam la ce epocă se aședă ea
pe scutulu Țerii-românesci, acestea resultă din disen­
siunea ivită în ședința de la 26 Martie 1867, in Adu­
narea deputatilor. Acestă importantă cestiune a fostă
deslegată de istoriă, și noi numai o inregistrămă,
din punctă de vedere eraldică. In acea memorabilă
ședință, cunoscutulii nostru istoricii și academi­
ciană d-lă Nicolae lonescu, espuse limpede că «aquila
«și patrupedulă care se numesce bo-uru au fostu
«continuu și incontestabilă stemele acestoră doue
«țări, astă-di unite», er nemuritorulă Mih. Kogălni^
cenu, unu altă mare și ilustru istoricii, in aceiași șe­
dință asicură că «de șepte secuii — «din secululă alu
«XII — aquila, sorele și luna, au figurații pe scutulu
«muntenu».
Este der bine a se sci de toți românii că cei mai mari
dascăli ai lor le spună că aquilă și bourii, er nu corbii
și bou, au fostă pe scuturile țărilor surori; căatâtăcor-
bulă, câtă și boulă, fără a ti embleme insultătore to­
tuși in batjocură aă voită și voiescă străinii să le stră-
core în locală aquilei și bourului. Și cândă nisce
bărbați învățați vorbescă, asicură și afirmă ceva în
parlainentulă țării, nimeni nu se pote indoui că afir­
mările lor nu suntă basate pe cunoscințe solide, pe
documente care nu se potă contesta. Nimeni, repetă,
nimeni, în parlamentă, n’a ridicată vocea, nimeni n’a
arătată uă umbră de indoielă asupra aquilei și bo­
urului. Se pote ore admite că, deca în adeveră corbă
și boă ară fi fostu la origine, nu s’ară fi ivită vre-
uă disensiune sciințifică 1 ?.
1. Acestă disensiune nu s’a rădicată, pe câtii scimii , nici in sî-
nulti Academiei române, ceia-ce denotă că istoricii, archeologii, pa-
 137

Din cele-ce precedă resultă că, âncă din secululu

alu XII, adică din naintea descălicării, Muntenia a a-
vulu ca emblemă aquila romană, care, după ce stetese
în stare de emblemă antică moștenită de la Romani,
curentulu de atunci o renoiesce și o restabilesce ca
emblemă eraldică. Românii der polu sălta de bucu-
riă, căci și de astă-dată clevetitorii nemului nostru
siliți fură să amuțescă1.

Intorcendu-ne la «nova plantalio», nu putemu ad­

mite că arborele — fiă chiparosu, fiă bradu, — îm­
preună cu cele doue persone din sigiliele reproduse
de d-lu Urechiă, să li constituită stema țerii (și să nu
se scape din vedere că vorbimă de stemă eraldică),
de 6re-ce acesta ideiă pote li luată celă multă dreplă
ună «rebus eraldică», atâtă de obicinuită pe acele
vremuri, cândă omenilor le plăcea totă ce le pu­
tea isbi imaginațiunea. Aceslă rebus der putea face
alusiune la noua colonisare a țerii (nova plantatio],
ănse nimică mai multă, căci un numără însemnată
de domnitori, de la Radu-Negru încoce, nu se gân-
descă la introducerea acestui rebus in pecetiele lor
seă, după ce a fostă introdusă de unii, alții l’aă lă-

leografil și toți omenii competinți de penă astă-di, au găsită că aser­

țiunile d-lor Nicolae lonescu și Mih. Kogălnicenu erau conforme a-
devărului istorică, basatu pe documente, tradițiuni și dovedi epi-
graflee.
1. Aci e loculu să spunemu că, cu alterarea stemei, cu reua’i in­
terpretare seu reproducere, stă in cea mai strânsă legătură uă in-
tregă sistemă, menită să probeze că limba românestă nu e uă limbă
romanică seu neo-latină, derivată din latina vulgară transplantată
de colonii romani in Dacia ; că moravurile, credințele, portulu cân­
tecele, superstițiunile, modulă de a cugeta, crede și viețui ală Ro­
mânilor nu probeză uă descendință romană. Din norocire, cerce­
tările erudiților străini și lucrările invețaților noștri aă sdrobitu cu
succesu iote aceste încercări tendențiose.
 138

satii afară și au pusu, ca Ghika, legenda corbului cu

ânelulu.
Am vedutu pecețiele lui Mircea-Vodă\ despre care
d-lu Urechiă ne spune că suntu cele mai vechi din
câte s’au aflatu pene adi; și mărturisescu că pe den­
sele nu se zăresce (ori și câtu de reu aru li foștii
gravate) simbolisarea celei de a treia evoluțiuni a
herbului muntenii, precum o numesce d Iu Urechiă,
deci susținemu că ideia este târdiă, de 6re-ce de la
Radu-Negru (4290—1310) pene la Mircea-cel-Mare
(1386-1418) se vedu domnindu âncă cinci principi12,
dintre care unulu, Alesăndru Basarabii, stă pe tronu
40 de am (1320-1360) și aru fi pututu să reguleze și
cestiunea emblemei, ca unu lucru care era la modă și
de primă importanță in acele vremuri.
Pe ce smaltu seu pe ce colori era aquila? Istoricii
noștri ne spunii că era pe albastru și galbenii (a-
zuru și aurii). Smaltulii aquilei enseși pare a li foștii
de colorea naturală a paserii, colore alterată cu tim-
pulu prin nedibăcia zugravilor și ignoranța regulilor
eraldice și trecută prin întregului diapasonii de la
galbenu-ruginiu (colorea naturală a aquilei) la oche-
șiu mat multu seu mai puținii înshisu, pentru a a-
junge, în urmă, la colorea negră, în scopulu pote
ca pe de uă parte să nu dea de minciună «legenda
corbului», er pe de altă parte să imiteze colorea a-
quilei biceptă a sfântului imperiu.
Ambele aceste ipotese suntu de-uă-potrivă posibile,
și nu vomă merge pre departe deca vomii adăuga
că este multă probabilitate, pentru ca să nu dicemu
certitudine, că Românii au avutu în herbulă lor uă
aquilă negră, și că acestă denumire a trebuitu să fiă
1. A se ved^ Colectiunea Hurmuzaki. Tomil I. Partea II. edit.
Academiei.
2. A. D. Xenopol, istoria Bomânilor, vot. II, pag. 80.
 139

pe vremuri : Aquilă negră corbu pentru a areta nuanța

colorii. Din aquila negră corbu s’a scosu cuventulu
negră, ca liindu unu pleonasmu, și a remasu numai:
aquila corbu-, înțelegendu-se adică negră ca corbulu.
Cu vremea, pentru prescurtare, nu s’a mai disu nici
«aquila corbu», ci numai corbii ; și acestă argumen­
tare își găsesce esplicarea : mai ânțeiu, pentru că
modelulu era uă aquilă și nu era vorba de câtu ca
colorea să’i tiă aceia a colbului, și alu douilea
fiind-că chiaru adi Oltenii dicii spre pildă : Cdndu
te-oi duce la viă să ’mi aduci cdle-va oca de corbu,
vrendu să se înțelegă: struguri (pomă) negri ca corbuhi.
Er celor ce aru zâmbi cându voru citi acestă pă­
rere a nostră, le vomă oferi, mai departe unu esemplu
— unu argumentă convingetoru, — și atunci, afară
numai deca n’aru ave idei preconcepute, atunci diciî,
voru fi alături cu noi. Câtu despre părtașii noștri, ei
voru ave âncă uă probă care să’i intăreșcă și mai
multă in credința ce aii adoptată.
 140

A DOUA PERIODA

Pentru a nu ne mai opri la amănunte, rugămu pe

cititori a ’și reaminti considerațiunile ce-amu espusu
cu ocasiunea periode! rococo a stemei moldave și
să ne continuămu investigările :

XV) Pe cartea12 intitulată:

KAZANI...

. . . e cuprinde în sine epistoliele tâlcuite...

duminecelor de preste anu, si cu. .. etc.
care acum ăntâiu s’au tipuritu în dilele pre luminatului. .
I* Grigorie Ghika Voevodu
întru alu douale Domnie*
In sfinta Episcopie a Rimnicului la anii de la facere lumii.. .

se citescu stihurile urmălore:

Doaă Închipuiri, ce în pecete s’au însemnați!

domnului Grigorie dela Hs. i-s’au dată :
bourulu stăpână Moldovei îlu adevereză,
corbulu alu Valahiei Domnă îlu îneredințeză.
Amendoao stemele de Domnie încoronată
pre acestu de bună nemu și lău.... (dată)
pre Domnulă Grigorie celă de bună.... (viță)
păzescă’lu Dumnedeă cu multă. (biruință)
ce acurnă domnesce Țara-rumânescă,
Domnu’lă păzescă, ca s’o stăpânescă.

1. Aflată în biblioteca Academiei române (sub Nr. 350) parte din

litere suntu șterse : de aceia le-amu înlocuită cu puncte.
2. Intre anii 1672 și 1674. Vedi și nota 1 de la pagina 113.
 141

Doue ancile (fig. 45) suntu împreunate (accoles),

sub uă coronă de marquis. Pe ancila dextră se vede
uă întelnire de boii, avendu între corne uă ste cu
șese rade. Ea represintă Moldova. Pe ancila senestră
uă aquilă negră cu sborulu josu, cruciată, stă pe
unu șesu (terasă), însoțită de uă lună-nouă contur­
nată, mișcătore din flanculu senestru superioru. Ea

Fig. 45.

represintă Muntenia. Sub coronă se află, încrucișate

unu buzduganu la dextra și uă spadă la senestra. Lam-
brequinun cădii de sub coronă. Nu se potu defini
smalțurile, afară dor de alu aquilei. De și versurile
dedicatorie vorbescu despre bourii și corbii, totuși
figura represintă boiilit și aquila. Apoi, pe cândii fi­
gura 35 închipuiesce noua plantatio și paserea cu
ânelu în ciocu, acesta are unii mobiliarii cu totulă
 142

deosebită. Numai uretulă gustă, capriciulă și igno­

ranța polă esplica asemenea nepotriviri!
XVI) Stema muntână sub Brâncovănu (1689—1714).
Figura 46 represintă stema de pe’AvfloVJpov mare vo-
lumă tipărită grecesce în anulă 1697 la sf. mănă­
stire Snagovă, de Antimă Ivirenulă, apoi întocmai

Fig. 45.
reprodusă pe Euhologion (molitevnică) tipărită în
1699 de episcopulă Mitrofană ală Buzeulm în tipo­
grafia acelei episcopii și după care o reproducemă1
împreună cu stihurile următore:
Domnii Țărâi rumânesci au arcu sfânta cruce :
Hs. biruință lor cu densa-aduce,
încinge, Domne, acesta arcu de biruință.
Ai pe Hs. săgeta cu bună credință ;
Incordeză’lu spre pizmași cu nădejde mare
Și Domnulu îlu va spori, celu în rezboiu tare.
1. Ambele cărți aparținu bibliotccei d-lul prof. Teodorescu G. Dem.
 Iw

Precum se vede, în stihuri nu se vorbesce nimicii

despre paserea din scutii. Descrierea stemei este cea
următdre : Pe unu cartușu este zugrăvită uă aquilă
negră cruciată, cu sborulu joșii, stându pe unu ar­
bore (perchee sur l’arbre), însoțită de unii sore la
dextra și uă iună-nouă întorșii la senestra, ambele
rnișcătore din flancurile superiore corespundetore.
Cartușiulii este timbralii cu uă coronă ducală. La
partea superioră12 se vede uă spadă la dextra și unu
buzduganu la senestra, insemne de Domniă puse în
stilii rococo. Ca suporți sevediidouî' omeni cu trom-
bițe în gură, ca și cum arii vre să ducă departe
vestea despre Domnii. Restulii esterioru este orna­
mentarea cartușului.
XVII) . Pe cartea intitulată:
INVEȚATURÎ CREȘTINEȘTI
forte de folosii,
Acuma ânteiu scose de pre limba grecescă pre limba
ruinînescă si s'aă tipărită spre folosulu cela de obște
In dilele pre lumi nulului Domnii
I<:> CONSTANDINU BASARABU
Voevodu
Cu blagoslovenia pre sfințitului MllropoUtu Kir Teodosie
in anula mântuirii 1100 Ghenarie,
în Snagovti*
se citescu următorele stihuri asupra stemei :
Cu midloculu corbului, D-deu celu mare
domnului Conslandinu dede armă tare
pre cinstita cruce, ca să biruiescă
pre ai set vrăjmași și să stăpânescă
în mulți ani cu pace într’a sa moșie :
Hs. dăruiescă’i multă veselie.
1. Mai nemeritu era să fi fostă încrucișate (sautoir) la spatele car­
tușului.
2. Aflată in biblioteca Academiei române (<ub No. 355), a 1. p. s. s.
mitropolitului Moldovei și a d-lul Teodoreseu G. bem.
 141

Pe unu cartușă rotundă (figura 47) se vede uă

aquilă negră cruciată, cu sborulă josă, stândă pe unu
șesu (terasă) și însoțită de unu sore rnișcătoru din
ângliiulu dextru superioră, de uă lună-nouă întorsă
și mișcătore din ânghiulă senestru superioră, apoi de
mai multe stele. Cartușulă este timbrată cu uă co­
ronă ducală. Apoi, încrucișate în partea de susă, se
află: uă spadă la dextra și ună buzdugană la senes­
tra. Aceste in-
semne de dom-
niă suntă și aci
puse în slilulă
rococo.
Despre «noua-
l’lantalio» nu e
urmă, er cuven-
tuIă «corbii» din
«stihurile» de­
dicatorie se re­
porta neapărată
la colorea pase­
rii, er nici de
cum la felulă el,
căci figura ne
aretă uă aquilă
Fig. 47. negră, nu unu
corbă.
Pe ună hrisovă* din anulă 1702, dată de lonu Con-
standinu Voevodu Basarabu (Brâncovănulu), stema în
colori se descrie precum urmeză : Pe argintă (colă-
rea hârtiei) uă aquilă de aură cruciată, însoțită de
șese stele de același metală (4 la dextra, 2 la senes­
tra). Scutulă este rotundă, er în esterioră se vedu

1. Aflatfi la «Museulu națională din București.

 145

lambrequinuri de aură și de sinoplu (verde). Aquila

este cu sborulu josu și la felu cu cea din figura 47.
Capulu, cioculu, corpulu și aripele nu potu fi luate,
de nimeni, drepții ale unui corbii : numai piciorele
seu mai esactu copanele nu au fulgi de ajunsă pentru
a semenă și în acestă parte cu uă aquilă. Pecetiă
domnescă de sub iscălitură este ruptă.

XVIII) . Pe cartea intitulată.

TRIODION ce se (jice : TRIPESNEȚU
care acum ănteiu
s’au tipărită denă porunca și totă cheltuiala
pre luminatului Domnii:
Io> CONSTANTINU BASARABU VOEVODA
Mitropolită fiindu a totă țara Kir :
Teodosie
Și s’au tipărită în Sfânta Episcopie de la Buzeă
In anulă de la zidirea lamei 1^00 fllOO]
figureză aceiași stemă, care este reprodusă și pe car­
tea «Apostolii»' tipărită totă în Buzeă la 1704.
Pe prima carte se citescă stihurile următore :
Bună tocmire vedemu, domne Constantine,
că numele’p cu fapta’ți, are intru tine,
cându Constantină, tărie, starea inchipuiasce
ce, și din bună’ți faptă chiar se dovedesce,
eă tare stai și grijești de casele sfinte,
și de podobele ei, din sulletu fierbinte,
cărți tipări udă țerii pre limba rumânescă
D-deu a mari daruri să te’nvrednicescă.
Ave-vei, Măria Ta, nemuritoriu nume
ca și St. Constantină într’acestă lume :
slăvi-voră cei următori pre Sfinta-Troiță
neuitându’ți numele celu de bună viță.
1. Aflate in biblioteca Academiei române, (una sub No. 5297, alta
sub No. 347).
10
 146

Er pe a doua se află stihurile :

De demultu corbii au adusă proorocului Ilie
hrană de trupă nemernicii dă fiindă... în pustie,
eră acum hrană de sufletă, țerii nostre-aduce
corbulii, țiindă în gura sa dumnedeescă cruce :
hrană de sufletu, căci prin... Măria ta face
și cu noi toți Hs. milă și multă dorită pace,
atâta câtă biserica cresce întru sporire
întru a Măriei tale pre bună norocire.
Cu aceste ne lăudămu în aceste vremi cumplite,
de tote în sufletu dândă lui D-deu mulțumite.
Pe unii cartușu (figura 48) de formă rectangulară
figureză același mobiliară ca în figura No. 47, cu

deosebire că aci lipsescu stelele, er în locu de șesu

se află unu arbore ; apoi spada și buzduganulu suntu
 ■147

ținute de câte unu ângeru. Corona iarăși are uă

formă fantastică. Nova plantalio nu se vede nici de
astă-dată, ensă versurile dedicatorie ne vorbescu
despre corbii care, dupe Bibliă, hrăniseră în pustia
pe profetulu Ilie. Mi se va obiecta, cu ore-care apa­
rență de dreptate, că cuventulu «corbii» nu se mai
reporta aci la colorea paserii, ci la soiulu ei. Așa
ară fi, deca ni s’aru garanta că celu-ce a tradusă
vechiulă testamentu nu a înțelesu prin «corbii» uă
aquilă. Se scie câte erori s’au străcuratu în tradu­
cerea Bibliei, încependu cu Palia tipărită la Orestia
în 1581 pene la colosala lucrarea lui Samuel Klain,
tipărită în Blaju la 1795. Se mu pote ierăși ca ver-
sificatorulu, obicinuită cu termenulă corbii, se fi a-
tribuită aquilei muntene serviciile aduse de corbu
profetului Ilie.
Ș’apoi ne-amă pute dispensa de asemenea ipo-
tese, de ore-ce amă aretată mai susă cum se deo-
sebesce corbulă de aquilă și cum, de altă-felă, chiaru
desemnulă ne înfătiseză
a s acea deosebire,
XIX) Nicolae Mavrocordatu (1716—1730). Pe unii
hrisovă 1 din 1721, dală de acestă principe, se vede
la partea superioră a documentului stema următore
în colori:
Intr’ună cercă de aură doue scuturi octagonalc
(formă bizară, rococo) ale căror laturi verticale suntu
mai lungi de câtu cele-l’alte. In octagonulu din dex­
tra, pe aură se află ună capă de boii negru (de ni-
sipă)2, capă care nu este de represintată ca uă «in
tâlnire», căci se vede și uă parte din gâtulă anima­
lului. (De unde va fi scosă acăsta !?). Intre corne e
uă ste de aură cu 6 rade, er in cornulă senestru
1. La «Museulu de anticități» din Bucurescl.
2. Intrega stemă este poleită cu aurii !
 148

agățată uă coronă deschisă. Mobiliarulă pare a eși

dintr’unu șesă (terasă) de aură. In octagonulu din
senestra, pe auru, se află uă aquilă de nisipă cu
sborulu josu, cruciată de auru, care șede pe tnu
șesu (terasă) de același metal ă. Uă coronă deschisă
«plutesce» d’asupra aquilei. Sorele la dextra și luna-
nouă înlorsă la senestra, mișcătore din ânghiuile
superiore) însoțescu aquila. In josulu actului se află
iscălitura domnescă, er pecetia este lipsă, și nu se
vede de câtă loculu unde fusese pusă.
Pe unu altă hrisovă dală totă de Nicolae Mavro-
cordată, in anulă 1723 (7231), stema este făcută iu
chipulu următoră:
Unu cartușă are doue rotocole: în celu dextru pe
azură, figureză uă întelnire de bou de auru, cu co­
ronă deschisă în corne, la partea inferioră unu șesu
(terasă) de sinoplu (verde); în celu senestru pe a-
zură uă aquilă de aură, cu sborulă josă, crucială,
de același melală, și uă coronă deschisă. Aquila
șede pe ună arbore de sinoplu, eșită dintr’ună șesă
(terasă) de același smaltă. Iscălitura domnescă este
pusă pe unu felă de cartelă seă panglică, pe care
uă aquilă o ține în ghiare.
Pecetia este lipsă, fiind ruptă.
Pe ună altă hrisovă1 dată din 1725, totă de acestă
principe, se vede ună cartușă, in care figureză pe
argintă (colorea hârtiei) uă întelnire de bou, naturală
avândă între corne uă ste de aură cu șese racle, er
ună șesă (terasă) de sinoplu la partea inferioră.
Uă aquilă de nisipă, cu sborul josă, cruciată de
aură, stă pe ună pișcă de munte de sinoplu (verde).
Ună sore de aură la dextra și uă lună-nouă întorsă
1. La «Museulu de anticități • din Bucurcsci.
 H9

de același metalii la senestra (ambele mișcălâre din

ânghiurile superiore) însoțescu aquila. — In partea
superioră a cartușului se încrucișeză : la dextra unu
buzduganu cu mărulu de aurii și cu coda de argintii,
la senestra uă spadă cu mânerulu de auru și cu
tăișulu de argintu1. Mânerele aparii între embleme,
ca și cum le-aru despărți2. Uă coronă ducală tim-
breză cartușulu. Iscălitura domnescă este făcută pe
unii felii de cartelă seu panglică, pe care o ține în
ghiare, de uă parte și de alta, câte uă aquilă negră,
ca să afirme âncă uă dată că Domnitorulu stăpâ-
nesce Țera-românescă. Pecetia de lângă iscălitură
este lipsă: nu i-se vede, de câtii urma unde fusese
aplicată.
Unu altu hrisovu, totiî din 1725, portă stema ur-
mătore :
Unii cartușu cu doue elipse (formă de ancilă) îm­
preunate.
In dextra pe argintu (colorea hârtiei) uă întâlnire
de bou naturală, însoțită de 17 stele de auru3 (reii
desemnate); în partea inferioră unii șesii (terasă) de
sinoplu. La senestra, pe argintu, uă aquilă de ni-
sipu cu sborulu josu, cruciată de auru, șade pe unii
șesu (terasă) de sinoplu. Aquila este însoțită, in ân­
ghiurile superiore (dextru și senestru) de doue stele
de auru. Uă coronă ducală timbreză cartușulu și din
ea cădii lambrequinuri de auru. Lângă iscălitura
domnescă este pusă pecetia, în care d. Urechiă vede
«nova plantatio».

1. Când garda și mânerulu nu suntu de același smaltu cu tăișulu,

atunci se dice că spada este garnită (epee garnie).
2. Câmpulu trebuia împărțită printr’uă liniă verticală (parii}.
3. Dreptu vorbindu, aru trebui să dicemă că totă câmpulu scu­
tului este încărcată cu stele !
 150

XX) Mihaiu Racoviță. Din timpulă primei domnii,

a acestui principe1, «Museulă de anticități» din Bu­
curesci, posede doue hrisove date în anulă 1731. Le
vomă esamina pe rândă.
Pe unu cartușu ligureză în dextra, pe argintii (co-
lorea hârtiei) uă întâlnire de bou naturală, cu uă ste
(reă făcută) între corne. Uă coronă de aură «plu-
tesce» d’asupra comelor2; in senestra pe argintii
(hârtie) uă aquilă de nisipă cruciată de amu și a-
vendă sborulu luată. D’asupra crucii, se află uă co­
ronă deschisă (numai la ună brisovă). Unu sore de
aurii la dextra și uă lună-nouă întorsă, de același
metalu la senestra, însoțescii aquila. La partea infe-
rioră se află trei (la unu hrisovu doue) piscuri de
munți de sinoplu, pe care stă aquila. Emblemele nu
suntu separate priutr’uă linie verticală. Stema ocupă
partea superioră din midlocă a hrisovului, er aprope
de margini (numai la unu hrisovu) se află în drepta
unu ângeră, er în stânga Maica-Domnulm. Pote că
Domnitorulu își luase ca patronă Buna-Vestire. La
partea de josu, iscălitura este pusă (numai la unu
hrisovu) pe unu cartelă ținută în ghiare de doue
aquile naturale, er alături pecetia cu «nova plantația»
seă pecetia domnâscă, constândă din doue cartușe
împreunate sub uă coronă deschisă: în dextra Moldova,
în senestra Muntenia. Suporții sunt duoi ângeri. De
desubt este ună arbore, flancată de doue persăne,
care nu potă ii de câtă Mihaiu Racoviță și Domna
soția lui3.
Pene la acestă pecetie, amă întâlnită așa numita
1. Prima’i domnie durezi de la 1730 penii la 1731, er a doua de
la 1741 până la 4744.
2. In unulii din hrisove nu esistă.
3. Desemnuliî, care represintă cele doue persone, este de 3 la 4 ori
mal mare de câtu emblemele Moldovei și Munteniei.
 151

anova plantatio» totu singură : acum vedemă că i-se

alătură capulă de bou și aquila. Decă der, cum a-
firmă d-lu Urechiă, «.nova plantatio» era marca terii,
trebuia ca Basarabii să pună peste densa corbulă lor.
Decă corbulă era alu Basarabilor, pentru ce’lă ie
Mihaiu Racoviță, precum și cei-I’alți principi, care
nu se trăgeau din nemulă basarabescu? Respunsulu
nu pote fi altulă de câtu că aquih (ori corbulu) era
emblema terii, er «nova plantatio» represintă chipu­
rile domnitorilor.
Din a doua domnie a lui Mihaiu Racoviță, Museulă
posede unu hrisovă dată din anulă 1742 (7250).
Pe unu cartușu se atlă doue guirlande (stemme) îm­
preunate fără coronă. In stemma din dextra, pe a-
zură (albastru), uă întâlnire de bou de aură. Uă co­
ronă deschisă «plutesce» d’asupra, er la partea infe-
rioiăse atlă ună șesă de sinoplu. In stemma din se-
nestra, pe azură, uă aquilă conturnată de aură și
cruciată de argintă. Uă coronă deschisă «plutesce»
d’asupra. Doue aquile țină în ghiare iscălitura dom-
nescă, care nu mai este însoțită de pecetia Domnu­
lui «nova plantatio». Desemnulă făcută în jurulă pri­
mei litere a hrisovului represintă «Adormirea Maicei
Domnului».

XXI) Constantină Nicolae Mavrocordatu dă in a doua

domnie1 (1731-1733), ună hrisovă ce se află la «Mu­
seulă națională» din Bucuresci și pe care se vede
ună cartușă purtândă ună rotocolă de argintă în care
figureză uă aquilă de aură, cu sborulă josă, cruciată
de același metală. Aquila stă pe ună arbore de si-
1. Prima domnie (1730) este de scurtă durată; a treia ține de la
1735jpene la 1741; a patra de la 1744 pene la 1748; a cincea de la
1756 pene la 1758; în fine a șesea de la 1761 până la 1763.
 452

noplu, eșită dintr’unu șesu de același smaltu și în­

soțită la dextra de unu sore de auru, la senestra
de uă lună-nouă întorsă (ambele mișcătore din flan­
curile superiore). Uă coronă închisă prin doue cer­
curi de mărgăritare (făcută de fantasiă și neavendu
nici cruce drepții cimier) timbreză cartușulu : din ea
cadu lambrequinun de aurii. Unii buzdugami de auru,
cu coda de argintii la senestra, și uă spadă de ar­
gintii la dextra, se încrucișeză la spatele cartușului,
cu tote că aru fi trebuită să se vedă extremitățile
mânerelor. La partea de joșii a hrisovului, se află
iscălitura domnăscă, ensă pecetia lipsesce : nu se
vede, de câtu locuiți unde fusese lipită.

XXII) Pe cartea intitulată :

PSALTIRE 1
fericitului proorocii și imperatu Davidu etc.
tipărită in dilele luminatului Domnii
Iui CONSTANDINU N1C0LAE VOEVODU
Cu blagoslovenia și cheltuiala prii sfințitului mitropolitu
alu Ungrovlahiei Kir Filaretu
In sfânta Mitropolie a Bucureștilor
La anii 1757

se citescu următorele versuri :

Asupra peceții stihuri poetice
A Țerel-românești cu bună ferice
Aceste doao peceții Hs. le gătesce
și Domnului Constandinu I-le dăruiesce
ca să potă stăpâni cu bună-voire
îndelungându’lu pre Elu întru norocire.

1. Carte aflată în biblioteca Academiei române (sub No. 417) și

intr’a d-lui Teodorescu G. Dem.
 153

Pe unu cartușu (fig. 49) se află la dextra uă aquilă

conturnată, cu sborulu joșii, cruciată și stându pe
unu șesii, însoțită la dextra de uă lună-nouă con­
turnată, miscătore din flanculu dextru superiorii er
la senestra de unu sore. La senestra e uă întâlnire
de bou, avendu între corne uă ste cu șese rade. La
partea inferioră a scutului se află unu șesu. Suporți!
suntu doue figuri omenesc!, care păru a suna din
trâmbițe. D’asupra cartușului se încrucișeză unu
buzduganu la dextra și uă spadă la senestra, er în

Fig. 49.

ânghiulu formații de aceste doue însemne de dom­

nie se vede uă coronă închisă. Imprejurulu cartu­
șului păru a fi închipuite lambrequinuri. Intrega
stemă este făcută după fantasia zugravului și, nea-
păratu, în stilulu rococo.
XXIII) Stefanu Mihaiu Racovitză (1764—1765). Pe
unii hrisovu, datu în primulu anii alu domniei lui,
 154

se afla unu cartușu avendă uuu lotocolu in care

pe argintă, (colorea hârtiei) tigureză uă aquilă de
aură cu sborulu joșii și cruciată de același metalii.
Aquila șede pe un șesu de sinoplu și este însoțită
la dextra de unu sore de auru, la senestra de uă
lună-nouă intorsă (ambele mișcătore din ânghiurile
superiore). In josulă actului se află iscălitura dom-
nescă, pe uă panglică ținută in ghiare de uă aquilă
de nisipu. Sub iscălitură se vede uă pccelie forte
bine gravată, represintându unu cartușu rotundă,
pe care se află uă aquilă conturnată (deci nu la felă
cu cea de susu!) și cruciată. Sorele la dextra și luna-
nouă întorsă la senestra. Unu buzdugană în dextra
și uă spadă în senestra se încrucișeză la partea su-
perioră a cartușului. Uă coronă ducală, forte fru-
mosă și corectă lucrată, timbreză cartușulă.

XXIV) Pe cartea1 intitulată:

DUMNEDEEȘTILE ȘI SFINTELE
LITURGHII
a celor dintru sfinți părinților noștri a Iul loannu
Zlatoustu : a Iul Vasilie cela mare și a prejdeștenil
Acuma tipărită întru ăntâia domnie a pre luminatului
Domnului nostru
Iu, Alesandru Scarlatu Giiika 2 Voevodu
In sfinta Episcopie a Buzăului la anula de la
zidire lumii IUI [I769J.
se citescă următorele stihuri :
Semnă strajnicu și armă la rezboiu pre tare
din ceriu fu aretată uă minune mare:
uă cruce de stele pe ceriu însemnată,
care și corbulu în gură țiindu o arată
I. Se află în biblioteca Academiei române (sub No 387).
2. Acestă principe domnesce de la 1706 până la 1768 (după d-nu
A. D. Xenopolu).
 155

Domnului Alesandru Scailatu,

care părintescului scaunu s’au încredințate,
pre care acumu Domnulu să’lu păzescă,
Țara-Rumânescă să o stăpânescă.
Pe un cactușii rotundă (figura 50) se află uă aquilă
negră, cu sborulu josu, cruciată si stând u pe unu

Fig. 50.
piscu de munte. Aquila este însoțită la dextra de
unu sore, er la senestra de uă lună plină, ambele
mișcătore din ânghiurile superiore. Suporții suntu
doue figuri omenesci, care sună din trâmbițe. In
partea superioră a cartușului se încrucișeză la dextra
unu buzduganu, la senextra uă spadă. In ânghiulu su-
perioru alu acestor insemnese aflăuă coronă închisă.
 n<>

XXV) Pe cartea 1 întitulată :

OKTOIHU
Intru care să cuprinde slujba învierii a celor opta glasuri etc.
Care s’au tipărită acumă, întru domnia pre înălțatului și
bine-credincios u lui
I* Alexandru Ioan Ipsilante 4 Voevodu
In sfânta Episcopie a Râmnicului la anulă mântuirii 1716
se citescă «stihuri 6 asupra stemei înălțatului domnii» :
Corbulă Ungrovlahiei, ce ține cruce,
arată buna-credință prin semnulă ce aduce
și, cu zburare cei mai pre susă de înaltă,
insemneză stăpânire Domnului Alesandru Ipsilantă,
pre carele (ca să domnescă pe Dahia)
însuși Dumnedeu l’au trămisă stăpână in Valahia.
Pe unu cartușă eliptică (figura 51) figureză uă aqui-

Fig.51.
1. Aflată in biblioteca Academiei române (sub No. 411).
2. Acestu principe domnesce de la 1774 pene la 1782.
 •157

lă negră, cn sborulu josu și cruciată, stându pe

unii șesu. Uă lună-nouă conturnată, mișcătore din
flanculu senestra superiorii, însoțesce aquila. D’asu-
pra cartușului se încrucișeză la dextra unu buzdu­
gane, la senestra uă spadă, er în ânghiulu superiorii
alu acestor doue insemne se află uă coronă deschisă,
care pare a fi mal rnultu de marquis, de câtii du­
cală. In unele steme se observă, ca și în acesta, că
aripile aquilei au posițiuni diferite ; așa aci aripa
dextră este cu «sborulu luatu,» er cea senestra cu
«sborulu josu.» Acestă anomaliă, ca și întregulu de-
semnii, nu se potu atribui de câtu ignoranței și ne-
dibăciei artistului (! ?)

XXVI) Pe cartea* întitulată :

DUMNEDEEȘTILE ȘI SFINTELE
LETURGHH
Acealor dintru sfinți părinților noștri, lui loanne Zlatouste :
a lui Vasilie celu mare și aprejde stenii.
Acum s’au tipărită întru ântiia Domnie a pre luminatului
Domnului nostru :
ho Alesandru Ioane Ipsilantij Voevodu
Cu blagoslovenia și cu totă cheltuiala a pre sfinți­
tului Mitropolitu alu Ungrovlahiei
Kiriu Kir Grigorie
Și s’au tipărită în Sfinta Mitropolie a Bucureștilor
la anulă, mântuirii 1780.
se citescu următorele «stihuri la stemă» :
Toate semne minunate, cu mai bună ocrotire
ce în marcă suntu însemnate, a domnului ce neu dată
crucea tuturor arată Dumnedeu celă pre ’ndurată,
uă pravoslavie luminată : Alesmdru Ipsilantă,
corbidu lipsii împlinire, celă cu ’nțelepciune man.....
în vreme de mîhniciune pe care Iss. să’lă întărescă
iară soarele bunătatea nesmintită să ni(l) ferescă
și luna povețuire; cu pace Îndelungată
armele o stăpânire, țara să oblăduiescă.
1. Aflată în Biblioteca Academiei române, (sub No. 338);
 158

Pe unu cartușu aprope rotundă (figura 52) se află

uă aquilă negră, cu sborulu joșii și cruciată, stându
pe unu șesu. Unu sore mișcătorii din ânghiulă dextra
superiorii și uă lună-nouă întorsă (luna are unii cercii
întregii), mișcătore din ânghiulii senestru superioră,
însoțescu aquila. Suporți suntii doue figuri omenesci,
care sună din trâmbițe. In partea superioră a cartu­
șului, se încrucișeză la dextra ună buzduganu, la

Fig 52.

senestra uă spadă. Uă coronă inchisă timbreză ar-

moaria. Este de însemnată aci marea deosebire din­
tre acestă figură și cea precedinte, ambele represin-
tându stema aceluiași principe, ensă zugrăvite de ar­
tiști diferiți. Stema dată prin figura No. 52, s’a re­
 •159

produsă și pe tipăriturile posteriore. Ast-felă o mai

întâlnimă în :
a) «Synopsis» tipărită sub Nicolae Constantinii Cara-
gea la 1783 de episcopulu Râmnicului Filaretu, în ti­
pografia episcopiei;
b) «Cuvintele fericitului părintelui nostru Doroteiu»,
traduse totu de Filaretu și tipărite sub Mihailu C.
Sutzu Voevodu, la 1784;
c) «Cuvintele sfântului părintelui nostru Teodoră Stu-
ditulu, traduse totă de Filaretă la 17841.
Din a doua domnie a lui Al. fonii Ipsilanlu (1790—
1797), «Museulă națională» din Bucuresci posede ună
hrisovă dată în 1797, pe care stema țerii se află
zugrăvită în colon, în chipulă următoră:
Ună cartușă portă, pe argintă, uă întâlnire de
boii naturală la dextra ; în senestra uă aquilă de ni-
sipă cu sborulă josă, cruciată de aură. Emblemele
nu suntă despărțite pe câmpă. Aquila este însoțită
de ună sore de aură la dextra și de uă lună-nouă
conturnată la senestra, ambele mișcătore din an-
ghiurile superiore. In drepta și în stânga stemei, de­
parte de densa, se află doui sfinți și anume: la
drepta Sf. Dumitru, la stânga Sf. lonă bogoslovulă.
Iscălitura domnescă este pusă pe uă panglică de
argintă (colorea hârtiei), căptușită cu roșiă și este
ținută în ghiare de doue aquile. Sub iscălitură, se
vede aplicată, cu cernelă roșiă, pecetiă domnescă,
care portă pe ună scută aquila la dextra și întâlni­
rea de boă la senestra; ună buzdugană la senestra
și uă spadă la dextra se încrucișeză d’asupra scutu­
lui, susținută de doue persane, care de sicură re-
presintă pe Sfinții împărați Constantină și Elena (nici
•chiparosă, nici bradă nu se zăresce). De jură îm-
1. Cărți aliate in biblioteca d-lui Teodorescu G. Dem.
 •160

prejurulu pecetiei se află, în 17 rotocole, mărcile

județelor Munteniei.

XXVII) Pe unu hrisovă 1 din anulă 1785 dată de

lo(nu) Mihaiu Constantină Sutzu2 (1783—1786) se vede
marca făcută cu colori. In drepta și în stânga ar-
moariei, totu la partea superioră a hrisovului, se
află patronii Domnului: Sf. I6nu bogoslovulă (drepta)
și Sf. Christodoră (stânga).
Etă descrierea stemei:
Uă ancilă pe argintii portă uă aquilă de nisipu cu
aripa dextră în susu, cu cea senestra in josu, cru­
ciată de auru cu cioculu și ghiarele roșii (becquee
et armee de gueules] și însoțită la dextra de un sore
de auru, la senestra de uă lună-nouă intorsă, de a-
celași metalu. Aquila șede pe unu șesu (champagnej
de sinoplu (verde). In partea superioră a ancilei se
încrucișeză un buzdugană de auru la senestra și unu
iataganu la dextra. In ânghiulă superiorii alu acestor
doue însemne de domnia se află uă coroană ducală.
Lambrequinuri de auru și de sinoplu fâlfâie împre-
j urii Iu ancilei.
Totu de la acestă principe, «Museulă națională» po­
sede doue mari sigilii (care portă datele 1785 și 1791)
în doue cutii de argintă. Pe aceste peceții se vede
marca descrisă mai susă 6nsă avândă ca suporți pe
Sfinții impemțl Constantin și Elena, er jur-împrejură
mărcile județelor. Să 11 revenită elă ore la așa nu­
mita nora plantatio seă nici prin gândă nu’i trecea
ast-felă de lucru care, de alt-mintrelea, este de
creațiune recentă?
1. Aflatii în «Museulu naționalii de anticități» din Bucuresci.
2. Acestu Sutzu, numitii Dracii, fusese, ca dragomanii alu Porții,
mai ântfiiu mazîlitu de vizirii și apoî pusii in Domniă. A se vede :
A. D. Xenopolii, Epoca Fanariotilor (Iași, 1892) pagina 261.
 161

XXVIII) Pe uă carte fostă a Domnitorului Constan­

tină Hangerli, (1797—1799), actualmente aflată in biblio­
teca celui ce scrie aceste rânduri1, se vede (figura 53)
uă ancilă purtându pe azură uă aquilă de nisipu
cu sborulă luată și cu cioculă de argintă, ținendă
în elă uă cruce de același metală. Aquila șede pe ună

pișcă de munte verde (de sinoplu). In șefă se află

uă lună-nouă de argintă conturnată,'uă ste cu opfă
rade de același metală și ună sore de aură. Scutulă
este timbrată cu uă coronă deschisă reă făcută, ne
1. Pe acestă carte «Description de l’Arab'e» (Copenhaga, anulu 1773)
este lipită marca domnitorului, avendu in esergă inscripțiunea biblio-
ttcei princiare.
II
 162

fiindu nici ducală, nici de marquis*. Ca suporți suntu :

la dextra unu hangiaru, tacendu alusiune la numele
principelui, er la senestra unu buzduganu. Interio-
rulu scutului este făcutu după regulile artei : numai
corona și suporții clasezâ acesta stemă in stilulu
rococo.
XXIX) Pe volumulu2 întitulată :
CARTE FOLOSITOARE DE SUFLETU etc.
Tălmăcită din limba ce grecescă acum intru a doua
domnie a.pre luminatului Domnului nostru
I<o Al. Const. Muruz voevodă
din porunca pre sfinției sale Kiriu DoSITEIU archiepis-
copulu și Mitropolitulu a totă Ungrovlahia etc.
la anula 1199.
se citescu următorele «stihuri poetice, asupra pe-
ceții» etc.
Doao semne ce’n pecete s’au însemnată,
domnului Alessandru i-s’au încredințată :
unu semnă că au fostă domnă Moldovă îlu aretă,
altu alu Țerii-româneșci acesta dată,
să potă stăpâni cu bună-voire
îndelungândă pre elu întru norocire.
Așa der versurile dedicatorie nu vorbescu nici
despre corbii, nici despre bourii. Stema se pote des­
crie în chipulu următorii3 :
Pe unu cartușu ovală (figura 54) se vede in dextra
uă aquilă negră, cu sborulu josu și cruciată, care
stă pe unu felu de frundâ. Luna-nouă conturnată la
1. A se vede nota 2, pag. 49.
2. Aflata in biblioteca d-lul Teodorescu G. Dem.
3. Acestă stemă este identică reprodusă pe : a) Kyriakodromion,
tradusă și tipărită sub Mitropolitulă Dositeiă în Bucurescl la 1801;
b) Ceslovulu tipărită sub G. Al. Ipsilante de Mitropolitulă Dositeiă
la 1806. Ambele se găsescă în biblioteca d-lul Teodorescu G. Dem.
dextra și sorele la senestra însoțescu aquila. In se­
nestra aquilei figureză uă întelnire de bou, avendu
între corne uă ste cu opiu rade. Cartușulu este tim­
bralii cu uă coronă de marquis. Unu ângeru, sub
coronă, ține în dextra uă spadă și în senestra unii
buzduganu. Suporți! suntu doue figuri omenesc!, care

sună din trâmbițe și ținu în mâni celu din dextra

uă spadă în senestra, celu din senestra unu buzdu­
ganu in dextra.

Pe uă pecetie vecbiă, ce d-na principesă Adela

Muruzi a bine-voitu a ne pune la disposițiune, se
vede gravată marca următore, esecutată în totuliî
 164

după regulile țirtei : Tăiată (parti), in primulă pe

azurii uă întâlnire de bou de argintă, avându între
corne uă ste cu șase rațje de același metală; în
alu douilea pe roșiu uă aquilă (nu se scie metalulă),
cu sborulă luată, cruciată (nu se scie metalulă),
stândă pe uă ramură (probabilă verde); șefulu de
aură e încărcată cu trei stele roșii avendă câte șese
rade. Scutulă se adăpostesce sub pavilionă domnescă,
purtândă în vârfu’i uă coronă regală.
Comparațiunea între aceste doue peceții ale Mo-
ruzeștilor, precumă și faptulă reproducerii aceleiași
steme pe mai multe cărți, tipărite sub diferiți principi,
ne probeză âncă uă-dată puțina însemnătate ce se
da stemelor, alâtă din partea traducătorilor și de-
semnatorilor, cât și dintr’a versificatorilor; prin ur­
mare nu trebuie să luămă dreptă uă descriere eral­
dică așa numitele «stihuri poetice la adresa Domnului
seu a mărcei», precumă ne îndemnă d-lă V. A. Urechiă.

XXX) Pecetia lui George Caragea (1812—1819). In

Schițe de sigilografiă de d-lă
V. A. Urechiă și pe uă foto-
grafiă a Domnului se găsesce
stema nrmătore (fig. 55) :
Uă aquilă conturnată, cu
sborulă josă și cruciată, este
înconjurată de uă coronă de
dafini, avendă ca suporți doui
bucefali. Uă coronă închisă
timbreză ărmoaria. In dextra
coronei se află uă sabiă tut>
cescă cu mânerulă în susă,
er în senestra ună buzdugană. Să nu se perdă din
vedere că acesta stemă este clasată în stilulă rococo.
 165

XXXI) Stegulu slugerului Tudoru VladimirescuL Ar-

senâlulu armatei din Bucuresci posedă acestu pre-
țiosu' și sacru odoru, sub culele căruia moșii noștri
scuturară de pe grumazulă țerii apesătorulu jugu alu
epocei de tristă memoria a Fanarioților.
AceȘtu stegu alu libertăței și redesceptării națio­
nale (de l,n,520 lărgime și lm,850 lungime) este de
metase albă, forte fină, căptușită cu mătase albastră.
La partea superioră se vede zugrăvită Sfânta-treime
(Finiți d’a drepta Tatălui și Duhulu-sfântu d’asupra).
In drepta Mântuitorului se află sfântulă Teodoră Ti-
ronă, patronală Slugerului Tudoru, er în stânga Ta­
tălui sfântulu marele mucenică Gheorghe (pe josă).
Sub Sfânta-troiță este desemnată uă guirlandă de da­
fini in aură, legată cu panglică roșiă. In interiorulă
guirjandei se află uă aquilă negră conturnată, cu sbo-
rulu josă, cruciată de aură. In drepta și in stânga
acestei embleme se citescă, în litere de aură:
Toții norodul u românescu, Pre tine te proslăvescu :
Troiță de uă ființă, Trămite’mi ajutorință
Cu puterea ta cea mare Și, in brațulu teu celu tare,
Nădejde de dreptate Acum să amu și eu parte2
1821 Ghenabie.

XXXII) Din timpulu Domniei lui Grigore Ghika

(1822—1828). «Arsenalulă armatei» posede doue ste-
guri mari «ale Agiei», umilă alu «Mitropoliei» er cel-
l’altu «domnescă».
Etă descrierea stegului domnescă :
Stofa este de metase de colore cenușiă deschisă
(cremă) și are lărgimea de 2in,100, lungimea de 2in,400.
1. Pentru respectulu ce totu Românulă datoresce acestui glorioșii
stegu, ne iinpunemu datoria de a’i face descrierea amenunțită.
2. Unii atribuescu acestă invocatiune episcopului Ilarionu Argeșiulu,
amiculu și sufletulu mișcării lui Tudoru Vladimirescu. A se vede Isto­
ria revolutiunii române de la 1821, de C. D. Aricescu, pag. 188,
unde in nota 3 se dice că stegulu este la Muzeu fără altă indicațiune.
 160

Pe fața slegului se află unii chenaru (cadru) de aurit

și în midlocu uă ghirlandă de aura. In interiorului
guirlandei, pe albastru, figureză uă aquilă de auru
conlurnată cu sborulă josă, cruciată de același melalu
și stându pe unu munte de sinoplu. Sub acestu munte
și între guirlandă, se citesce inscripții!nea următore
cu litere negre :
«Făcutu-s’au acestu stegu alu Agii la prefacerea
«.Domnilor dintre pămenteni ai Țerii-rumânesci
«Măria Sa Grigorie Dimitrie Ghika voevodu, cu anii 1822,
«prin epistaeia Dumnelui Biv-vel Aga Mihăiță Filipescu'».
Guirlanda este timbrată cu uă coronă regală, er la
spatele ei se încrucișeză: tuiuri, buzduganu, dra­
pele, stindarde, lănci, săbii, pusei, topore, tobe, etc.
er josu de totu atârnă uă balanță, care face alusiune
la juslițiă.
In colțulu dreptu de susu alu slegului (partea li­
beră) se află uă lună-nouă conturnată de auru, er
în partea opusă (de lângă hampă seu lemnu) unu
sore de același metalu. Pe reversulu stogului, se re­
produce identicii aceleși obiecte in sensu inversași
cu colon de argintii, afară de interiorulu guirlandei,
unde, în loculu aquilei, se atlă represintată Buna­
vestire. (ângerulu cu crinu și Maica Domnului), ăr
corona, în locu de a ii regală, este de principe-
electoru’.
XXXIII) Pe cartea 2 intitulată:
VIEȚILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI SEPTEMBRIE,
«tipărită acum a doua oră, in dilele pre înălțatului nostru
«domnă Alexandru Dimitriu Ghika Voevoda3, intru intâiulu
«anu atu domniei sale etc. in anulu 1835».
1. A se vede nota 2, pag. 49.
2 Sunttt 12 volume, corespundendii celor 12 Juni ale anului.
3. Născutu la 1 Maiii 1796; aleșii domnii la 14 Octombre 1834. A
se vede Anuarulu principatului Țerii-românesci (Bucuresci 1842),
tipdritu și in edițiune francesă.
 •167

se citescu următorele «stihuri către pre luminatulu,

«și pre înălțatulu și bine credinciosulu nostru Domnii
«Al. D. Ghika V. V.» :
Luminata cruce ce Corbulu în gură portă
au rădicată pre Rumâni ta buni nădejdi astă-dată,
că, prin alu ei ajutoră, toți amu aflată înlesnire
și țera nostră iată dobândi desăvârșită înoire.
Stegurile ostăseșci, ce’n marcă se ’ncbipuiescă,
preluminatulă nostru domnă cu mai multă slavă întărescu
pe pre înălțatulu Alexandru Ghika Voevodă,
carele de susu este rânduită a stăpâni pre ală nostru norodă.
Intărescă’iă der dumnedeă intru acestă domniă
și la totă supusulă norodă pildă de fapte bune să fiă.
De’i lui dumnedeă întru tote biruință,
precum și toți ne rugămă cu lacrămi de umilință,
ca și sfânta drepta-credință să crescă întru sporire
prin a înălțimii sale ocrotire și bună norocire.

Fig 56.
Stema este precum o aretă fig. 56. A o mai de­
scrie aru fi să repetămu că uă aquilă negră cu
 168

sborulil josu, încoronată și ținendii în pliscu uă cruce,

este însoțită la dextra de unu sore, er la senestra
de uă lună-nouă intorsă, etc. Drapele, tunuri, trâm­
bițe, tobă, uă ânimă in flăcări, uă carte (probabilii
sacră), tereziele (balanța) justiției și ancora comer-
ciuluî făcu stema să cadă în stilu rococo.
Acesta este modelulu, proba convingătore despre
care amu vorbitu '. mai susu. Acum îl ii presintămu
cititorului, care va judeca deca trebuiă seu nu se se
pună temeiu pe interpretarea sigiliului trasă din ver­
surile dedicatorie, cum pretinde d-lu V. A. Urechiă12.
Ereamu departe de biblioteca nostră și a iubitului
nostru prietinii d-lu Teodorescu G. Dem., ereamu de­
parte de biblioteca Academiei și de Museulu-națio-
nalu; ne aflamu cu serviciulu în Galați, cândii con-
testamu aserțiunile eruditului academiciană d-lu V.
A. Urechiă (în nota 2 de la pagina 62). Atâtea mo­
dele vedusemă, atâtea pilde avusesemă înaintea o-
chilor, in câtă de atunci ereamu sigurii de a câș­
tiga causa. Vorba Românului: cârpătorulu, e de față,
der plăcinta a mâncat'o... versificatorulii cândii a
scrisă «luminata cruce, ce corbulu etc
Corbii este pe figură ? Răspundă cine o vede.
Acestă pretinșii șeii poreclitei corbu se află repro­
dusă aidoma și pe vestitulă «Regulamenlu organică,»
tipărită în amilii 1832 și esecutatu prin ardere în a-
nulă 1848. In elii, la partea intitulată «Regulamentă
ostășescă pentru miliția pămăntenescă a principatu­
lui Valahiei», se vede uă aquilă negră cu sborulu
josu, cruciată și însoțită la dextra de unii sore, er
la senestra de uă lună-nouă întorsă. Desemnulă este
făcută de Ieromonahulu Costantie.

1. A se vede pag. 135 nota 1 și pag. 139.

2. A se vede nota 2, pag. 62.
 169

XXXIV) Pe Anuaruiu
principatului Țerii-ro-
mânescl editata în 1842,
sub Alexandru Ghika,
se vede stema repro­
dusă prin figura 57. Pe
unu scutu1* . tripărțitu
în fâșii flgureză pe a-
zuru uă aquilă cu sbo­
rulu josu, și cruciată,
ținându în ghiara dex-
tră uă sabiă turcescă,
er în senestra unu buz-
duganu; de desubt uă
fâșie de auru, or la par­
tea inferioră uă alta ro-
șiă. Uă coronă princi­
ară timbreză scutulu.

XXXV) Pe uă diplomă domnescă* purtându No. 500,

prin care principele Al. Dimitrie Ghika, «potrivită
«art. VI din legiuirea rangurilor, bine-voesce, la 31
«Augustă 1838, a înălța în rangă de serdară pe fos-
tulă parucikă (locotenentă) Dimitrie Macedonskyv, se
vede, la partea de susă, (figura 58) uă aquilă con-
turnată, cu sborulă josă cruciată șî încoronată prin­
ciară, ținendă în ghiara dextră uă spadă, er în se­
nestra ună buzdugană. In josulă actului, sub iscăli­
tura domnescă, se află pecetia Ghikulescilor mun­
teni3 făcută in chipulă următoră (figura 59): Tăiată,
1- Forma acesta este cea mai deșii întrebuințată in blazonulii fran-
cesu din timpulii feudalității. D. Bouasse Lebel (EncyclopedieJ o
numesce «pelte anylaix».
2. Aflată la Museulu de anticități din Bucuresci.
3. A se vede și cele dise la pag. 70.
 170

pe argintă uă aquilă de nisipu conturnată, cu sbo-

rulu josu, ținendu în pliscu uă cruce (de cesmaltu?)
care represintă Muntenia, alu douilea cartieră despi­
cata: primulu tripărțitu în fâșii, susu roșiu, la mii-
locu auru, josu azură; în alu douilea de sinopu
cu seșe (nu cunoscemă mobila acesta) puse in pd.

Fig. 58.

Scutulu este timbrată cu uă

cască, închisă cu grile (tre­
buia să fiă fără grile) șico-
ronată princiară. Suporții
suntă douî lei (cu codele în
afară, de și principele era
vasală), conturnați, avândă
celă din dextra ună buzdu­
gană în laba senestră, âr
celă din senestra uă spadă
în dextra (însemnele de do-
mniă). Totulă sub pavilionă Fig. 59.
domnescă, purtândă în ver-
fu’i (cimier) uă coronă regală. Esistența a doue tu-
nuri, ce trecă în sautoir la spatele scutului, precum
 171

«și erorea semnalată la cască, facă ca acestă nobilii

blazonă să cadă in stilulă rococo.
Pe ună «pașaportu» înregistrată la No. 635 și li­
berată în anulă 1842, pe timpulă kaimăcămiei, se vede
«aceiași aquilă din figura 58, cu deosebire numai că
lin ghiara dextra ține ună scptru cruciată, er în se-
mestra uă sabiă turcescă.
Totă acestă emblemă este reprodusă și pe pece-
ttia aplicată de «șefulu departamentului din năuntru»
«ense aquila are in ghiare Însemnele de domnia in
sensă inversă și în locă de sceptru, e un buzdugană.
Amă dată descrierea diplomei domnesc! a lui Ghika
Vodă și îndată vomă da și pe a alteia, de la Vodă
Bibescu, spre a demonstra și în rendulă acesta că
pecetia cu așa numita și renumita «nova plantatio»
nu a aparținută nici-uâ-dată țării, ci domnitorului,
■de 6re-ce nici-uă-dată nu amă întâlnit’o aplicată de
«câtă lângă iscălitura domnescă.

XXXVI) Pe uă diplomă domn^că, purtândă No. 5324

«din luniă 1847, principele Georgie Dimitrie Bibescu1
recunosce că ună unciăă alu nostru «dovedindu’și
««adevărata însușime de boeru-de-nemu, s’a trecută
«numele lui în condica statului etc. spre a’i sluji
«dreptă aceiași dovadă și a se bucura și pe viitoră
«de privilegiulă de boieră-de-nemă». La partea supe-
irioră a documentului se vede aquila negră, repre-
sintată prin figura 58, cu deosebirile arătate la «Pa­
șaportului) din timpulă kaimăcămiei (aquila fiindu
aceiași pe amândouă) Lângă iscălitura domnescă, se
află pecetia lui Vodă Bibescu; făcută in chipulă ur-
mătoră (figura 60):
1. Aleșii domnii la 20 Decembrie 1842, elii părăsi tronulu la a-
nulii 1848.
 Tăiată (coupe) pe argintii uă aquilă1, cruciată și
coronată princiară, cu sborulu luată (au voi esso-
rant), care ține în ghiara
dextra uă spadă, er în
senestra ună buzdu­
gan ă , representându
Muntenia; ală douilea
cartieră despicată (păr­
ți); în primulă pe azură
ună galonă2 scoborâtă
(chevron abaisse) de ar­
gintă însoțită de uă ste
de același metală, cu
șese rade3; în ală doui­
Fig. 60. lea tripărțită in fâșii:
susă roșiă, la midlocă
aură, josă azură. Suporți! suntă doui lei (cu codele
în afară, de și Vodă Bibescu era vasală!) ținendă
celă din dextra ună buzdugană în senestra, er celă
din senestra uă spadă in dextra. Totulă, sub pavi-
lionă domnescă, are în verfu’i (cimier) uă coronă
princiară. Acestă pecetiă este, din tote privirile, forte
corectă lucrată, deci nu trebuie considerată ca a-
parținendă stilului rococo.

XXXVII) Pe mai multe steguri ostăsesci, depuse

la museulă «Arsenalului armatei», se vede stema
Munteniei precum urmeză :
1. Smaltulii aquilei, crucii, coronei, spadei și buzduganului nu
se potu vede.
2 Galonulu (chevron), una din cele 9 piese onorabile seu figuri
eraldice, represintă uă barieră de țarcă (lice) a jocurilor de tour-
nois seu, după alți autori, pintenulu cavalerului.
3. In Siebmacher’s Wappenbuch etc., acestă cartieră este blazo-
natu astu-felu : in Blau ein einen silbernen(?) Stern einschliessender
silberner Sparren, bis zum Schildhaupt reichend (artnoaria Bassaraba
de Brancovan).
 173

a) Pe unu stagii, de metase roșiă, avendă lărgimea

de O111,950 și lungimea de l"’,000 se află unu scutii,
pe care figureză uă aquilă de auru, cu sborulă josă
și cruciată, stândă pe unu șesă (terasă) de același
metală. Suporții suntu doui lei conturnați, de auru
(codele în afară, de și stegulu pare a ti aparținuți!
primelor regimente muntene, adică dintr’uă epocă
cându țera era vasală). încrucișate la spatele scutului
se vedă : uă sabiă turcescă la dextra și unu buz­
dugană la senestra, apoi drapele, stindarde, sulițe,
bipene, lunuri, obusiere, tobe și ghiulele. Pe par­
tea opusă este zugrăvită Sfintulu-George, călare pe
unu cală de argintă, omorândă scorpia legendară.
b) Unu allu slegu, formată din trei fâșii orizontale
de metase, anume susă roșiu, la midlocă galbenă,
josă albastru, pârtă pe fâșia din midlocă uă aquilă
negră, cu sborulă josă, cruciată și coronată princiară
de aură, ținendă in dextra uă spadă, în senestra
ună buzdugană tolă de aură. Uă ramură de stejară
și alta de măslină formăză ca uă guirlandă împre-
jurulă aquilei. In drepta și stânga guirlandei (pe fâ­
șia galbenă) se află câte uă ste de auru. In colțuri
este câte uă aquilă de auru, la felă cu precedenta,
cu singura deosebire că, în locă de buzdugană, are
ună sceptru. Partea opusă a stogului este identică
cu fața.
c) Pe unii slegu (lungă de I"1,300, largă de l"1,400)
și pe ună stindardu patrată de 0in,660 pe lăture, com­
puse fie-care din trei fășii de metase roșiă, galbenă și
albastră, dispuse orizontală) se vede (pe fâșia gal­
benă) uă aquilă negră cu sborulă josă, crucială și
coronată princiară de aură, ținendă în ghiara dextră
uă spadă, er în senestra ună buzdugană de același
metală. Uă guirlandă de stejară și datină înconjură
 474

emblema, avându in drepta și in stânga câte uă ste

de auru cu șase rade. In cele patru colțuri este le-
produsă emblema de mai susu, cu deosebire că tei
spada este garnită (tăișulu— lama — de argintii, mâ-
nerulu de auru), er buzduganulu înlocuită printr’uiu
sceptru de auru.

d) Pe șepte stoguri patrate (de O"12,900 pe lăture și

formate din câte trei fâșii de metase, dispuse oi-
zontalu, susu roșiu, la midlocu galbenă și josu il-
bastru) se vede uă aquilă negră (pe fâșia galbeiă)
cu sborulu josu, cruciată și coronată princiarii le
auru. In ghiare ține unii scutii, în care pe albastru
figureză emblema câte unui județii din Muntenii b
Uă ghirlandă de stejarii și dafini, înconjoră totuii.
In cele patru colțuri se află, pe argintii, aquila nâjră
cu sborulu josu, cruciată și coronată princiarii de
aurii, ținându în dextra uă spadă garnită (mânerdu
de auru, tăișulu — lama — de argintii), er în senesra
unii sceptru de aurii. Partea opusă este identică cu fața.

XXXVIII) Dămii în tine, după Siebmacher’s Wip-

penbuch- (figura 61) stema Valachiei. Tăiatu pe azu u
și auru uă aquilă conturnată de argintii, cu sbordu
joșii, ținându în pliscu uă cruce de același metâu.
(getheilt von B. liber G., darin der s. Adler wie iei
Rumănien beschrieben). Adăugămu in trecetu că acestă
armoarie, dată de Siebmacher, care este unu autiru
eraldu, nu respectă celu puținii regulile artei, de tre­
ce aquila, fiindu de metalu, pote merge cu azurilu
1. Uă monastire, unu calu, unu pesce peste unu snopii de gâii,
uă aquilă pe unii munte, uă corabie cu drapelii tricoloră, uăeâ-
prioră, uă albină (Ilfovu, Râmniculă-Săratu, Ialomița, Argeșu, Brâla,
Prahova, Mehedinți).
2. A se vede cele dise la pag. 78.
 175

în jumetatea’i superioră cea inferioră ense trebuia

zugrăvită pe aura cu azuru și, în acestu casă, amu
fi avută ceia ce se nu-
mesce în blazonu «de
l'un â lautre», care nu
trebuie confundată cu
«de l’un en l’autre», în
care piesele seu mobi­
lele nu suntu pe liniile
de divisiune ale scutu­
lui, ci în centrulă divi-
siunilor.
De aci nu resultă că
erorea este făcută de
Siebmacher ci de cei
ce îi-aă transmisă des­
crierea modelului de Fig. 61.
mai susu.

PERIOADA ROCOCO : DE LA 1859 PENE LA 1867

In intervalulă de timpă, ce se petrece de la Uni­

rea principatelor în 1859 și pene la 18(57, găsimă mai
multe esemplare de steme, unele lucrate corectă,
după regulile blazonului, altele cădendă din cândă
în cândă in stilulu rococo. Acestă epocă pote fi con­
siderată ca uă transițiune între perioda rococo și pe­
rioda legală seă cum amă numit’o perioda recentă.
Să descriemă câte-va esemplare :

XXXIX) Vomă începe cu stegulu aflată în museulă

«Arsenalului armatei» și care trebuie să fi fostă fă­
cută în primele dile ale anului 1859, cum resultă din
inscripțiunea ce se citesce pe densulă.
 176

Stâgulă este formată din trei fâșii de metase, dis­

puse orizontală cu roșulă d’asupra, galbenulă la
midlocă și albastrulă josă, avendă lin,800 lărgime și
lungime. Pe fâșia galbenă figureză (fără sculă
și fără liniă despărțită re) în dextra uă întâlnire de
bou naturală, avendu între corne uă ste de aură cu
șese rade, âr in senestra uă aquilă negrâ conturnată,
cu sborulă josă, cruciată de aură și ținândă în ghiara
dextra ună buzdugană de același metală, și în se­
nestra uă spadă romană garnilă (mânerulă de aură,,
tăișulă—lama —de argintă).
In drepta și in stânga emblemelor, se încrucișeză.
drapele și stindarde ale Munteniei și Moldovei.
D’asupra emblemelor se află uă coronă princiară,
er d’asupra coronei inscripliunea următore, cu litere-
de aură :
Unirea Principatelor. Fericirea Românilor.
Trăiască A. Ion I.
Pe fața opusă figurile suntu reproduse întocmai,,
cu deosebire că ocupă locurile schimbate și deci a-
quila nu mai este conturnată.
XL) Pe ună altă stigă, formată totă din fâșii de
metase, dispuse ca la stegulă precedentă, ense a-
vândă O111,900 de lărgime și lni,100 lungime, se vede
uă aquilă naturală, cu sborulă josă, încoronată prin­
ciară și ținândă în dextra ună pumnală de argintă
cu mânerulă de aură (garnitu), er în senestra ună
buzdugană de aură; peste aceste doue insemne de
domniâ trece uă panglică roșiă, ce portă cu litere
de aură devisa latină
Honor et Patria.
Pe pieptulă acestei aquile mari se află ună sculă
despicată (parii). In primulă, tăiată (coupe) pe azură
și aură figureză uă aquilă naturală, cu sborulă josu,.
 177

cruciată și coronată princiară de aură, care repre­

sintă Muntenia ; în ală douilea, tăiată pe roșiă și azură
ligurăză uă întelnire de bou naturală, avândă între
corne uă sie de aură cu șese ra^e, care represintă
Moldova. Scutulă este timbrată cu uă coronă princiară,
ală cărui verfă (cimier) este ună globă [Reichsapfell
de azură, cercuită și cruciată de aură. Partea opusă
a stegulm este identică cu cea descrisă mai susă,
cu deosebire că emblemele suntu schimbate din car­
tierele lor.

XLI) In anulă 1859 ală «Unirii» reposatulă Maioră

Asaki imprimă la tipografia «Parteni» din Iași, stema
terilor Unite, însoțită de mărcile celor 15 județe ale
Moldovei. Stema se pote descrie ast-felă (figura 62):

Fig. 62. -12

 178

Pe unii sculă despicata, iparlij și în același timpii1

tripartită in fâșii (roșii, galbenii, albastru) figureză
în dextra uă întâlnire de bouru naturală, avându
între corne uă sie de argintă (cu 5 raije), er în se­
nestra uă aquilă naturală cu sborulu josu, cruciată
(de ce metalu?). Scutuiu este timbralii cu uă coronă
princiară. Totulu e sub pavilionă domnescă, avendu
dreptu cimier uă coronă regală. încrucișate ia spa­
tele pavilionului se vedii pusei cu spăngi, sulițe,
stindardulu armatei moldave cu Sfintulii-George că­
lare la dextra și alu armatei muntene cu Sfintulu-
George pe josu la senestra, steguri, tunuri pe alelele
lor, gbiuiețe, slergătore de tunuri și nisce miori, din
care ese uă panglică cu devisa :
Iubire, Pace și Unire
De și desemnulu ce represintă stema descrisă nu
are pe dânsulu baina oficialității, totuși l’amu repro­
dusă aci, mai multă ca uă dovedă că nu toți omenii
vedă în emblema muntenă ună corbu seă uă cidră.

XLII) Domna principesă Maria Cuza a bine-voită

a ne da exemplarulă reprodusă prin figura 03, care
represintă armoaria principelui Alesandru l-iu Cuza.
Scutulă este despicată (parii); în ânteiulu tăiată,
pe roșă și azură, figureză uă întâlnire de bourii de
argintă, avândă intre corne uă sie (cu 5 rade) de a-
celași metală; în flanculă dextru superioră se vede
cifra romană V, fâcendă alusiune la data de 5 la-
nuariă 1859, cândă Alesandru lonă I-iă Cuza fu alesă
ca principe în Moldova ; în ală douilea, pe roșă, uă
1. In limba blazonului s’aru dice : «parii d'un coupe de deux»
ceia-ce dă șese cartiere ; aci ânse avemii a-t'ace cu uă stemă din sti-
lulu rococb și scimu că a voitu să represinte colorile naționale pe
scutii, în ambele țări, și că în realitate nu suntu de câtu doue cartiere.
 179

aquilă de argintă cu sborulă luată (au voi essorant)

cruciată, ținendu în dextra uă spadă, er în senestra
ună sceptru de același metală; in ânghiulă senestru
superioră se vedă cifrele romane XXIV, reamintindă

Fig. 63.

data de 24 Ianuarie 1859, cândă Cuza fu alesă ca

Domnă ală Munteniei. Uă corână princiară timbreză
scutulă, er suporți! simtă doui delfini. Totulă este
sub pavilionă domnescu, avendă dreptă verfă uă
coronă regală.

XLIII) In «Armorial des soaverains-» ', sub titlulă :

«Armoiries des Principautes-unies, regne d’Alexandre
Jean lcr (1859)», găsimă stema următore (figura 04) :
1. Paris, chez Herve, rue Dauphine 12.
 180

Scartelată, în primulă și alu patrulea (cartieră) pe-

azură uă aquilă de auru cu sborulă josă, cruciată și
coronată princiară de argintă, ținândă în dextra uă
spada, er în senestra unu sceptru de metalulă din
urmă (argintă), care represintă Muntenia; în alădoui-
lea și ală treilea,
pe roșă, uă înlel-
nire de bourii, de
argintă , avendă
între corne uă ste
cu șese r ule de a-
celași metală, care
represintă Moldo­
va. Peste-totulă e
tripartită în fâșii
azuru, am u, roșă,
cu uă bordură 1
(bordure) de aură.
Scutulă, timbrală
cu uă coronă an­
tică, are ca suporți
Fig. 64.
doui delfini. La
spatele scutului se
încrucișeză (passes en sautoir) doue însemne (în
felulă însemnelor romane din figurele 41 și 42)T
pe ale căror cartele se află cifrele romane V și XXIV,
care reamintescă datele de 5 și 24 lanuariă 1859
(alegerea principelui Cuza). Totulă se allă sub pa-
vilionă domnescă, timbrală cu uă coronă princiară.
Uă panglică de argintă portă cu litere de nisipă
devisă :
Toți în unulu2

1. Bordura este uă piesă onorabilă, uă figură eraldică.

2. Scrisă ast-felu : Toii in unum (?) vedt și pag. 28.
 181

Acestă stemă este reprodusă pe mai multe acte,

care se reportă la primii am ai domniei principelui Cuza.

XLIV) Pe ordinulu No. 6842 din 12 Marliit 1863,

(luată la întâmplare dintr’ună dosai ă) care portă in-
dicațiunea «Principatele-Unite, Ministerulu din Intru»,
adresată Prefecturii de Covurluiă, se vede stema ur-
mătore :
Despicată (parii), în primulă pe argintă (?) uă în-
telnire naturală (?) de bourii avendă între corne uă
ste negră (?) cu 8 rade, care represintă Moldova ; iu
ală douilea pe argintă (?) uă aquilă naturală contur-
nală, cu sborulă josă, (au voi abaisse) purtândă cru­
cea în pliscă, care represintă Muntenia. Scutulă este
timbrată cu uă coronă princiară. Totulă sub pavilionă
princiară, timbrată cu uă coronă ca cea precedentă.

XLV) Pe medaliele bătute cu ocasiunea punerii

primei petre în temelia Manufacturei de arme, adi
«Arsenalulă armatei» în luniă 1863, se vede stema
următore (figura 65) :
Despicată, în primulă tăiată (coupe), pe azură și
aurii, ligureză uă aquilă naturală conturnată, cu sbo­
rulă josă și cruciată1, ținândă în ghiare trăsnetele2,
care represintă Muntenia; în alu douilea tăiată, pe
1. Acesta este aquila lui Jupiter, cunoscută și sub numele de a-
quila napoleoniană. Aceiași emblemă figureză pe medalionulii decora-
țiunil Steua României, decorațiune înființată ancă din timpulu dom­
niei lui Cuza-Vodă (a se vede «marele cordonii» la Museulu naționalii)
și care, cu mici transformațiuni, s’a adoptată în urmă de A. S. R. Ca-
rol l'“. Devisa era «Genere et corde fratre» (frați prin nemți și inimă,
adică prin aspirațiunl : alusiune la unire), er în loculu aquilei se a-
flau doue stemme, avendu în midlocu cifrele arabe 5 și 24
2. Guza-Vodă, ca protegiatii alu împăratului Napoleon III, adoptase
chiarfi emblema Franciel, spre a învedera, credemu, înrudirea de rasă
a celor doue națiuni.
 •182

roșiu și azuru, uă întâlnire naturală de bourii, avendu

între corne uă ste cu sese
a rade,
a ' care represintă Mol­
dova. Scutulu este
timbra tu cu uă co­
ronă princiară și
are, ca suporți,
doui delfini. La
spatele scutului se
încrucișeză doue
insemne, pe ale
căror cartele sunt
scrise cifrele ro­
mane V și XXIV.
Totulu se află sub
pavilionu dom-
Fig. 65. nescu,timbrată cu
uă coronă princi-
ară. D’asupra stemei, se vede uă elevațiune a ma­
nufacturii, er pe partea opusă (reversulu medaliei)
se citesce :
Manufactura de arme
a
României,
Fondată in timpulu Domniei
lui
Alessandru. Ioan 1°,
Fiindu ministru de resbelii
Generalulu loanu Eman. Florescu.
Anulu 1863, luna Iunie.
Stema ce descriserămu sub acestu numeru se
află reprodusă aprope pe tote clădirile rădicate in
timpulu domniei lui Cuza-Vodă, precum cazarma U-
nirii de la Focșani, cazarma Cuza din Bucuresci. ve­
chia (și actuala) cazarmă a Vânătorilor din curtea ca-
zarmei Cuza, fostulu arsenalu de la Malmaison (actual­
mente magasiă de hamuri!, manufactura de arme
 183

(arsenalului de adi, care posede în museulii lui' tabla

de tuciu cu armoaria ce se afla pusă d’asupra in­
trării) precum și pe tote tunurile de bronzu, fran-
cese seu belgiane, comandate sub domnia reposa-
tuluf principe.
Nu putemu trece înainte fără să atragemu atențiu­
nea cititorului asupra faptului următorii:
.Sub domnia im Cuza, pre câtu scimu, nu esista
uă lege, care să fixeze armoariele țerii, și totuși,
nu este clădire națională seu «tunu» care să nu aibă
aceiași armoariă a țerii ; adi, cândii uă lege fixeză
armoaria, ne e peste putință să descriemu tote abate­
rile de la acestă lege. Fiă-care găsesce de cuviință
(din inconsciință o sciu pre bine) să adauge seu să
scotă ceva din «marea pecetie a statului» : ca probă
suntu monetele și clădirile naționale. Cine n’a vedutii
«Arsenalulu armatei» de adi împodobiți! cu casei de
bastardi, cum se numescu în eraldică; cu scutulu
scosii de sub pavilionu seu armoaria lipsindu la
alte clădiri cu totalii! «Tote câte s’au scrisu spre în-
vețătura nostră s’au scrisu», a disu marele apostolii
Pavelu: deci și eraldica, și legea din 1872 s’au scrisu
și s’au întocmită «spre învățătura nostră». De câtu
a le nesocoti, mai bine să le lăsămu (decă e admi­
sibilii!) cu totulu nebăgate-în-semă. Legea nostră din
Marții! 1872 dice la art. VI și IX că numai pe dra-
pelulu Domnului și alu Armatei1 voru fi armele țerii,
er art. VIII este categoricii: «autoritățile civile nu
«voru purta armele tăvii în midloculu drapelului». In
practică, vedemu că cea mai inaltă autoritate admi­
nistrativă din stătu, se abate (inconscientii) de la
lege ; că unu neguțătorii fixeză pajerea țerii pe fron-
1. Prin drapelulu armatei nu trebuie să se înțelegă de câtu ste-
guliî sub care oștenii se luptă er nu drapelele ce se arboreză pe e-
dificii în vreme de serbătăre.
 181

tispiciulă «magherniței» lui1; că la templulu istrailită,

corona regală2 este fără globulă cu cruce, invocân-
du-se pretestulă că religiunea mosaică n’are cruce
și uitându-se că Istraeliții n’au rege mosaică, că re­
gelui României i-s’au fixată prin lege rangurile și
podobele armoariei, ast-felă că celă ce s’ară atinge de
densele spre a scote seă adăuga ceva ară căde în-
tr’ună groznică sacrilegiă : «Nici uă mână sacrilegă,
dice I. Heliade-Rădulescu, nu pâlc cuteza, nepedep-
«sită, nici a smulge seu omite ceva, nici a adaugi».

1. A se vede nota ‘2 pag. 9.

2. Pusă d’asupra inițialelor regale de la grilagiulii edificiului.
 A TREIA PERIODĂ /recentă).
----- MB------ -

LEGEA DIN 1867 ASUPRA ARMELOR TERII1

Resumămu aci parte din disensiunea ivită, in șe­
dința din 26 Martin 1867, a Adunării deputaților, cu
ocasiunea baterii monetei și a fixării armelor terii.
D-lu Mih. Kogălnicenu, raportorulu comitetului de-
legaților de secțiuni, dă citire următorului raportu și
proiectă de lege.
Domnilor depulali,
Secțiunile d-vostre, chiămate a cerceta proiectulu de lege,
înfățișată de guvernă pentru fixarea armelor României', aă
emisă următorele opiniuni :
1) Secțiunea I» (delegată Cesar Boliac) : proectulă să se
formeze pe câtă se va pute mat conformă cu datinele țărilor;
2) Secțiunea II» (delegată Dimitrie Brătianu);
3) Secțiunea III’ (delegată Constantinii Grigorescuf,
4) Secțiunea IV» (delegații Mih. Kogălnicenu raportoră) pri-
mesce proiectulă de lege ală guvernului cu modificațiunile
următore :
La art. 5 să se dică la finită «pe paviiionă va fi vechia coronă a
Principatelor». La art. 6 să se mănțină disposițiunea colorilor, pre­
cum ele simtă astă-di.

1. Monitorulu oficialii, No. 75 din 2 Aprile 1867.

 ■186

5) Secțiunea Vn (delegații Idnu Leca)-,

6) Secțiunea VIa (delegații Nic. Golescv}, propune amenda-
mentulă ca colorile să fiă aședate cum erau în anulă 1848 și
corona d’asupra pavilionului să fiă aceia a Principatelor;
7) Secțiunea VIIa (delegată Gheorghe Cantacuzino).
Delegații, intrunindu-se în comisiune, după uă matură des-
batere a proiectului și după ce au cercetată mai multe do­
cumente și sigilie vechi ale țerii (aduse de la archivele sta­
tului) au adoptată proiectulu presintalu de guvernă, amen­
dată ensă în chipulă următoră :
La art. 2 s’a hotărită ca, în drepta și în stenga liniei su-
periore, ce desparte scutulă, să se adauge sorele și luna, care
de la fundarea Principatelor figureză în câte trele țări române
(Țera-Românescă, Moldova și Ardelulă). In locă de cuventulă
capulă de aurox, ce figureză în proiectă, s’a hotărită a se
substitui numele populară de bo-uru, care nu este de câtă
reproducțiunea curentă latinescă «bos-urus».
Art. 3 și 4 s’aă primită de comisiunea d-vostre, cu majo­
ritate de șese delegați, eră delegatulă secțiunii V s’a rostită
în contra adăugirii scutului și a devisei familiei domnitore
în ambele țeri.
La facsimilele armelor României, comisiunea d-vostre a
rectificată costumulă femeie! dace, întocmai după vecinele
sculpturi reproduse în tabloulă editată de d. Cesar Roliac.
La art. 4 s’a hotărită ca, sub suporți și d’asupra eșarpei,
să se adauge doui delfini cu codele rădicate, întocmai pre­
cum figureză de secuii în armele Moldovei, ca semnă alu do-
minațiunii române asupra țărmurilor Mării-Negre.
La art. 5, în privința coronei ce acopere pavilionulă, a ur­
mată uă discusiune cum trebuie să fiă acestă coronă, adică
regală (cum o propune proiectulu guvernului), seă vechia
coronă domnescă, precum aă avut-o țările române din timpii
cei mai depărtați.
S’a mai născută apoi uă discusiune cum este acestă co­
ronă : închisă seă deschisă? Dintr’ună anexă la «Vieța sta­
rețului mănăstirii Nemțului Paisie», publicată la monastirea
Nemțului și reprodusă de d. Theodor Codrescu în Uricaru,
(tomulă I, pagina 237) resultă că Alexandru-celă-bună a pri­
 ■187

mită de la împeratulă Paleologulă ensăș'i corona împăraților

bisantini. Acesta este necontestabilă. Lnsă prin acesta nu s’a
resolvată greutatea de a se sci cum era acestă coronă. In a-
devără, unulă din delegați, și anume d. Cesar Boliac, a pre-
sintată comisiunii portretulă ultimului Paleologă, purtându
pe capă uă coronă în forma mitrelor episcopale ale bisericei
ortodoxe. La acesta unulă din deputății presințl, d-lu Papa-
dopolă Calimachi, ’i-a întâmpinată că portretulă nu deslegă
înduoiela, căci este sciută că vechii imperatori bisantini, pe
lângă corona imperială, purtaă în calitatea lor de kiriarchi
ai bisericei—și mitra patriarchală. Din contra, din vechiulu
portretă ală lui Ștefană-celă-mare, ce se păstreză în origi­
nală la mănăstirea Putna; din cele mai multe chrisove cu
sigilie ale Țeril-RomânescI și ale Moldovei, cu data din în-
ceputulu secuiului XV; din legile lui Vasile-Vodă și ale lui
Mateiă-Basarabă, precum și din monetele românesc! ale lui
Mircea betrânulă, Alexandru Lăpușnenulă și Despotă Eraclid,
resultă că atâlă corona Moldovei, câtă și aceia a Țării-Ro-
mânesci (domnii acestei din urmă țări fundă și duci de Al-
mașiă și de Făgărașiă) era corona deschisă.
In fața der a acestor dovedi, majoritatea comisiunii d-vdstre
s’a rostită pentru mănținerea d’asupra pavilionului a coronei
deschise, adică a vechiei corone domnesc! a țărilor române.
In privința drapelului națională, comisiunea d-vostre, în
unanimitate, s’a rostită în contra strămutării ordinului colo­
rilor, precum se cere de guvernă. In adeveră, drapelulă tri­
coloră, cum este astă-ch, nu este (precum pretinde ministe-
rulă) drapelulă unirii principatelor. Elă este ună ce mai
multă : elă este ensuși drapelulă naționalității române din
tote țările locuite de Români. Comisiunea d-vostră der s’a
rostită în favorea mănținerii ordinului colorilor precum ele
suntă astă-di, adică albastru, galbenă și roșiă, cu singura deo­
sebire că aceste colori să fiă în liniă perpendiculară cu hampa
(lemnulu stindardului), fiindu albastră colorea cea mai apro­
piată cu hampa.
S’a mai statornicită ca drapelulă marinei de resbelă să se
deosibescă de ală marinei de comerciu, prin purtarea în
 188

mijlocii a armeloru României, întocmai precum ele suntu și

pe drapelulu armatei de uscatu.
Astu-felO comisiunea delegaților d-vostre, terminându’și lu­
crările, a numitii ca raportorii alu șeii pe sub-scrisulu, care,
in asemenea calitate, și-are onorea a ve supune în alăturare
proiectulii de lege cum s’a amendată de comisiunea d-vostre.
Totu-d’uâ-dată vi-se supune și unii fac-simile alu armelor Ro­
mâniei, modilicatu in modulu cum vi-s’a espusii mai susu.
Raportor, Kogălnicenu.

PROIECȚII DE LEGE
PENTRU FIXAREA ȘI STABILIREA ARMELOR ÎN ROMÂNIA.

Propusu de guvernu

Art. I. — Armele României se fixeză după cum urmeză :

Art. 11. — Scutulu [Vecu] are forma unui patratii lungii :
partea interioră rotundită la ambele ânghiuri și terminată ia
midloculu baseî printr’unu vârfu. Scutulu se împarte în patru
secțiuni prin doue linii încrucișate la midlocii. In secțiunea
din drepta de susu, pe albastru, și in cea din stânge de joșii
pe aurii (azur et or), figureză aquila romană cu capulu spre
aripa stângă și cu uă cruce de aurii in gură, simbolulii Țerii-
Românesci. In secțiunea din stânga de susu, pe albastru, și
în cea din drepta în joșii pe roșiii (gucules et azur] figureză
capulu de aurox cu uă ste între corne [bos-urusl, simbolulii
Moldovei. Scutulu va li corona regală1.
Art. III. — In midloculu scutului României figureză scu­
tulu Măriei Sele Domnitorului, scartelatu, avendu secțiunea
de susu din drepta și cea de josu din stângi in albii (argent],
eră cea din stânga de susu și cea din drepta de joșii in ne­
gru. Scutulu are drepții suporți (supports] in drepta: unu
leu, er in stânga uă femeia, in costumulu femeilor dace, care
ține in mâna stângă arma Dacilor numită arpi (agionr?;.

1. Aci a vrută să dică «scutulu va fi timbralii cu corona regală»

seu «pe scufă se va pune corona regală».
 189

Art. IV. —Pe suportă1 este așezată uă eșarpă albastră,

pe care este scrisă devisă familiei Hohenzollern unihil sine
Dean.
Art. V, — Pavilionulă este de colore roșiă (pourprej, căp­
tușită cu hermină, avendă d’asupra corona regală.
Art. VI. — Drapelulă Domnului, ca și acela ală armatei,
va ave dispuse colorile naționale in modulă urmetoră : ro-
șulă la rădăcină, albastrulă in midlocă, galbenulă la mar­
gine llotândă. In midlocă voră li armele țerii.
Art. VII. — Drapelulă gardei orășenesc! va fi întocmai ca
ală armatei, păstrândă, in loculă armelor terii, însemnele
orașului respectivă și No. legiunii.
Art. VIII. — Drapelulă autorităților civile va fi ca ală ar­
matei, fără a purta armele țerii în midlocă.
Art. IX. — Drapelulă marinei de resbelă și de comerciă
va fi întocmai ca ală armatei, fără a purta armele țerii.

Modificate de comisiune :
Art. I. — Armele României se fixeză după cum urmeză:
Art. II. — Scutulă are forma unui pătrată lungă : partea
inferioră rotundilă la ambele ânghiuri și terminală, la miij-
loculă basei, printr’ună verfă; scutulă se împarte in patru
secțiuni, prin doue linii încrucișate la midlocă. In secțiunea
din drepta de susă, pe albastru, și in cea din stânga de josă,
pe galbenă, figureză aquila romană, cu capulă spre aripa
stângă și cu uă cruce de aură in gură, simbolulă Țerii-ro-
mânescî. In secțiunea din stânga de susă, pe albastru, și în
cea din drepta in josă pe roșiă , figureză capulă de bourii
(bos-urusj, cu uă ste intre corne, simbolulă Moldovei. In am­
bele secțiuni superiore ale scutului, in stânga și in drepta
liniei despărțitore, să figureze sorele și luna. Pe scută va fi
corona regală.
Art. III. — In midloculă scutului României figureză scu­
tulă Măriei Sele Domnitorului, scartelată avendă secțiunea
de susă din drepta și cea de josă din stânga in albă, er pe
1. Aci erășl este erore : devisă este sub suporți; el păru, din con­
tră, a li aședațl pe eșarpă.
 190

cea din stânga de susu și pe cea din dreptă de joșii in re-

gru. Scutulu are drepții suporți: in stânga unii leii, er in
dreptă femeia in costumulii femeielor dace, care ține in mâia
stângă arma Dacilor numită arpi. Sub suporți suntu dtui
delfini cu codele rădicate.
drt. IV. — Pe suporți’ este aședatl uă eșarpă albastră, pe
care este scrisă devisa familiei Hohenzollern tnihil sine De»».
Art.. V.— Pavilionulu este de colore roșie2, căptușită cu
hermină, avendu d’asupra vechia coronă a principatelor ro­
mâne.
>lrt. 17. — Drapelulii Domnului, ca și alii armatei, va ave
dispuse colorile naționale în modulă urmelor : albastrulii per­
pendicularii3 și alături cu hampa (lemnulu stindardului);
galbenulu în midlocu ; roșulu la margine flotândii. In mijlocii
voru fi armele țerii.
Art. VII. — Drapelulii guardei orășenesc! va fi intocniai
ca alii armatei, păstrându in loculu armelor țerii însemnele
orașului respectivii și No. legiunii.
Art. VIII. — Drapelulii autorităților civile va fi ca alii ir-
matei, fără a purta armele țerii in midlocu.
Art. IX. — Drapelulii marinei de resbelu va fi intocniai
ca alu armatei, cu armele țerii in midlocu. Drapelul marinei
de comerciu va fi întocmai ca alii marinei de resbelii, liră
ense a purta la midlocu armele țerii.

Estrasu din disensiunea parlamentară

Celu d’ântâiu, care ie cuventulu, este d. Petre Gră-
diștenu, d-sa întrebă pe raportorii și’lu rogă a’i spune
«ce hotărâre a luată comisiunea in privința devisei
«ce ligureză in josulu armelor». La acestă întrebare
i se răspunde că s’a primită aceia din «proiectulu
guvernului».
1. Aci este erorea ce amu semnalată mal susu în nota de la pag. '.89.
2. Purpuria, er nu roșia.
3. Coniusiune produsă din causă că colorea albastră se represintă
prin linii orizontale în eraldică. Deci cuventulu «perpendiculara» nu
era necesară.
 Ifll

După aceia d. Dumitru Sturdza face nisce obser-

vațiuni sciințifice și conforme cu regulile blazonului,
în privința adoptării unui alii douilea suportă, acela
alu delfinilor, aretându că doue feluri de suporturi
nu potu fi intr’uă armoariă, precum propune comi-
siunea. D-lă Sturdza mai este și pentru suprimarea
din scutu a semi-lunii și a sorelui, aducendu ca ar­
gumentă că «deca pe unele monete vecin moldo-
«vene se vede figurândă d’uă parte sorele și de cea
«l'altă semi-luna, pe altele multe, și mai multe ancă,
«acestea nu se vedă figurândă, și dăr, nefiindă ceva
«constantă, care să se potă lua de normă, cere su-
«primarea lor». In privința coronei, d. Sturdza este
de părere ca atâtă scutulă, câtă și pavilionulă, să
lie timbrate cu corona regală. In susținerea acestei
păreri aduce faptulă că aslă-di avemu ună principe
dintr’uă familiă regală. La cestiunea de a se sci decă
corona trebuie să fiă deschisă seă închisă, d-sa res-
punde că putemă să ne conducemă înlr’acesta de
monetele nostre vechi din timpii lui Despolă Vodă
și alți domni români, care aă pe densele corona
deschisă, și de aceia socote că ară trebui și astă-di
să se adopte corona Iotă deschisă și pe pavilionă
și pe sculă1.
După d-lă Sturdza, ie cuventulă d-lă George Ghica.
D-sa mai ântâiă încuviințeză că s’a luată aquila în
sculă și că s’a aședală pe ună cârnpă albastru și
galbenă ; apoi trece la cestiunea coronei ca să co­
mită câte-va erezii, dicendă că «in secululă XIV se
făceaă corone după fantesiă, «nu numai la noi, der
în întrega Europă», lucru care astă di se dovedesce
cu ușurință că a fostă așa în Țera românescă, der
1. Aci reamintimu că corona regală eraldică este închisă, er co­
rona deschisă, chiar de imperatoră, nu s’a purtată de câtu în cea
mal depărtată anticitate, voniu vede mal departe.
 192

cu totală alt-felu în Europa occidentală. D-sa mai

spune că «de la începutulă domniei principatelor
«ndstre, afară de corona ducală, n’a mai avută ceva
«.statornică de calic unic singură lucru : după ce au
«Începută relațiunile nostre cu Austria, seu mai bine
«cu impeiiulu germanic atunci amu dobândită în
«armele nostre coronele principilor (?) germani și,
«deca nu me ’nșelă, cea d’ânteiă coronă pene acum
«pe armele nostre a fostă cea adoptată de Brânco-
«venu1. In urmă, totu d-lă George Ghica cuventândă,
despre regulile eraldice, relative la armoariele unui
suverană, care se urcă pe tronulă unei națiuni, lasă
a se înțelege că voiesce a vorbi despre ecusonulă
familiei de Hohenzollern ; ensă de uă dată mai la
vale «rogă pe raportoră să păstreze corona ast-felă
«cum e presintată de guvernă, fiindă că acăsta este
«corona regală, pe care a avut’o țera nostră (de și
«mai nainte spusese că corona era ducală). Intru
«câtă privesce forma ei, acesta e — după d-sea — uă
«cestiune secundară2 și onor. d. Nic. lonescu, a
«desvoltată în secțiuni cu multă talentă cum rega-
«tului bulgaro-română i-s’a dată corona regală de
«către Papa de la Roma 3».
1. Nu înțelegemu ce a voită să arete că «lucru statornicii», d-lu
George Ghika. Gel mal mulțt domni români ati purtată coronă du­
cală, fie din causa descendințel lor din ducii de Făgărașiă, fiă în
urmă, pentru că nu cunosceau regulile eraldice, în care se prescrie
că coronele principilor suverani, regilor și împăraților suntu închise,
fiă, în fine, că unii principi de sânge purtau corone deschise. Cândă
Brâncovenu, și înaintea lui Grigore. Ghika (1C72), ieă corona închisă,
el făcu acesta după ce se pune în contactă cu occidentulu și îșl
vedu erdrea, er nu fiindă-că împărații germani le-aă datu vr’uă per­
misiune de a purta corona închisă.
2. Să ne ierte d. George Ghica, ense eraldica prescrie anume
forma coronei regale și a o lăsa în ală douilea plană aru fi a face
uă coronă de fantesiă.
3. In modă sciințifică, a da uă coronă cul-va este a recunosce per-
 1U3

Raportorulu d. Mih. Kogdlnicemt ie cuventulu pen­

tru a respunde d-lui Sturdza. «In privința sorelui și
«lunii, d. Sturdza se rostesce că aceste doue semne
«aru fi uâ dovedă a vasalității Principatelor». D-lu
Kogâlnicenu aretă că sorele și luna figureză pe scu­
tulu lui Stefanu-celu-mare, care este pe porta ce­
tății Suceva și pe tote scuturile lui, și înainte chiarii
de recunoscerea vasalității, înainte de anulu 1450 și
înainte de 1530. «Deca aru fi semnu de vasalitate,
«negreșitu că imperatorulu Austriei, care este și mare
«principe de Ardelu, n’aru fi păstratu pene astă-di
«în armele Transilvaniei sorele și luna».
Apoi eruditulu istoricii continuă ast-felu :
Sorele și luna au uă dată multu mai vechia : suntu semne
care figurau, puteți vede în Erodot, în armele Sciților și
Dacilor, și până astădi principatulu României, principatulu
Moldovei și principatulu Transilvaniei scimu bine că le-au
păstratu. In acestă privință, comitetulti d-vostre a stăruită
să se^mențiu aceste semne care dateză de 7 secule în armele
acestor țeri, și deca aru fi creclutu că suntu semne de vasa­
litate, nici unulu din membrii comitetului d-vostre nu aru
li cutezată să ve propuiă a le mănține, der membrii comite­
tului n’aă crezută de locă ast-felă. Și sigiliele cele vechi,
care se conservă la archiva statului, și inscripțiunile, care
se găsesce pe mal multe monumente ale nostre și pe frontis-
piciulă bisericelor nostre, ve potă dovedi că aceste doue

sonel care o dă calitatea de suzerană. In limbagiulă populară a da

cui-va ceva este a’I face ună dară. In casulă d’ântâiă nu credemu
că regii romano-bulgari să fi recunoscută vr’uă dată suzeranitatea
Papei; în casulă ală douilea, darulă făcută nu pote ave nici uă in­
fluență, nici uă valore alta, de câtu cea intrinsecă. Cându Lisimachă,
regele Tracilor, își făcu coronă de oțelă, elu a voită să de pildă și
să biciuiescă luxulu ; cându M. S. Regele Carol I luă corona de oțelă
în 1881, țera a voită să eterniseze vitejieie oștirii pe cânipiele Bul­
gariei în contra Setni-lunii; deci aceste corone suntu istorice, er
darurile pe care și-le făcu suveranii între dânșii nu potă interesa țera.
13
 194

semne, serele și luna, figureză ancă din veculă alu XII în

armele tus-trele terilor.
In privința delfinilor, și eu suntu de opiniunea d-lul Sturdza,
că suntă unii pleonasme : a foștii uă majoritate care s’a ros­
tite pentru punerea lor, der eti amu credută că este unu
pleonasmii. Intr’adevără, găsimă la cetatea Ackerman, ve­
chia margine a Moldovei, că avea dreptulă să porte delfini,
atunci cându Chilia nu era pe malulii Dunării și Ackerma-
nulu nu era în întrulă țerii, ci chiaru pe malulii Mării, și
pentru acesta majoritatea membrilor comitetului a susținutei
să se mențiă delfinii, der recunoscu că suntii de prisosii și
mă unescii cu d-lă D. Sturdza ca să’i suprimămă căci nu aii
figurată tot-de-una în armele țerii Moldovei: ceia-ce a fi­
gurată a fostă bourulă, er delfinii aci au figurată, aci n’au
figurată.
In privința coronei, suntă ierăși de altă opiniune. Nu este
esactu de a dice că statulă nu păstreză și corona particulară,
și că, ca tote statele, trebuie să urmămă și noi după regu­
lile eraldice: căci, deca ară fi cum ijice d-sea, corona îm­
păratului Rusiei n’aru fi ceea-ce este astă-di; corona îm­
păratului Austriei asemenea ; corona de fieră a vechilor regi
lombarcli nu s’ară mai pune astă-țli în capulă armelor Ita­
liei; corona Sf. Ștefană n’ară mai figura d’asupra armelor
Ungariei. Suntă state, care, ținu forte multă la păstrarea
eraldicei, a coronei; ănsuși onor. d. G. Ghika ne-a spusă că
corona deschisă, în veculă de midlocă, era a ducilor noș­
tri, și așa este; domnii noștri atunci se numiaă duci (lati-
nesce dux și slavonesce voivozi); prin urmare, deca s’ară
păstra corona deschisă, n’aru fi unu ce conliariă cu datinele
nostre.
Apoi se împacă cu acestă ideiă și alta. Se dice că împărații
bisantini' aă avută coronele închise. Acea coronă este într’a-
deveră mitră; ensă, cândă voiaă să facă actă de suverani
laici, purtaă corona deschisă, cum purta și Charlemagne,
cum purtau și regii lombanji și alți regi.
De ne vomă duce la Assană, la timpulă regatului romano-
bulgară, vomă vede că Papa a trămisă lui Assană corona
de rege și corona de pe vremea aceia era deschisă. De ne
 195

vomu întorce în timpul» mai de înco, v,omu vede că, îrppe-

ratulu Bisanțiului Paleplogu a tremișu corona deschisă lui
Alesandru-celu-bunu.
Așia der or-cum vomu dice, și cu tradițiunile cele d’inpre-
juru și chiaru cu tradițiunile statelor occidentale și cu tra­
dițiunile nostre din întru, vomu vede că corona deschisă
este aceia, pe care au purtat’o domnii noștri ori ca regi, ori
ca duci, ori ca despoți, ori ca șefi ai acestor țeri, care de
multe ori în analele eraldice și politice se calificau de regnum.
A păstra der acele corone, adică cu catifea înainte și cu
cacomu, cum se pusese, este a păstra nisce corone, care nu
erau ale vechilor domni, acei domni care nu erau principi,
cum îi înțelegemu noi astădi, der erau dominuș, adică dQm-
nitorulu, stăpânulu, despotulu.
Așia der acele corone nu le putemu primi.
Prin urmare suntu de părere a se păstra corona cea
vechiă, care, ori ce s’aru (Jice, se găsesce chiaru în forma
ei pe portretuliî originalii, care esistă d’asupra mormântului
de la monaslirea Putna, alu lui Ștefan u-celtî-mare și a-nume
d’asupra pavilionului, care înfățișeză marca întregă, să se
pună corona regală; căci d antâiu, chiaru in timpulii celu
vechiu, țerile nostre despărțite de multe ori se numescii
regnum; pe urmă, avemu în capulu țerii unu principe din
uă familie regală și care are dreptulu să de țerii nostre co­
rona regală.
In câtii privesce corona închisă' a aceloru domni vechi,
să se pună în întrulii marcel sub corona regală. Astă coronă
e potrivită cu corona lui Stefanu-celu-mare : ea este corona
vechiă bisantină.

Iu privința sorelui și lunii, d. M. Kogălnicenu,

afirmându că nu au foștii primite ca semne de va­
salitate, dice : «ba din contra, v’ași ruga să căutați
«în cea d’ântâiu Bibliă a nostră, biblia publicată de
«Șerbanu Cantacuzino, (care bibliă purta marca fa-
1. A voitu, de sicurO, să dică : «deschisă» seu pote că aci erorea
provine fiă de ta stenografiare, fiă de la tipărirea desbaterilor.
 196

«miliei Im și a țerii) și veți vede că se găsesce și

«sorele și luna : acestea erau nisce semne, care a-
«retaă îngrijirea provedinței de di și de nopte asu-
«pra țerii române».
Mai departe disensiunea urmeză asupra observării
făcută de d-lă lonu Gh’ka «că n’ară trebui să fiă doue
«colori una lângă alta, ci să se pună în crucișă» și
asupra observațiunii făcute de d-lă D. A. Sturdza, re­
lativă la câmpulu pe care are să se pună aquila și
capulă de bouru. Desbaterea nu e basată pe argu­
mente eraldice și nu presintă vre-unu interesă sciin-
țifică. Atâtu resultă dintr’ânsa, că colorile Munteniei
erau albastru și galbenă, ale Moldovei albastru și roșiu.
In urina disensiunii urmate, se pune la votii arti-
cululă I și se primesce ast-felă cum ilă presintase
comitetulă delegaților.
Se dă citire articulului II.
D-lu Al. Lahovari ie cuvântulă ca să ceră mănți-
nerea art. II din proiectulă guvernului. D-sea insistă
a se scote sorele și semi-luna din sculă, «mai ânteiă
«pentru a nu’lă încărca ca pe ală unui parvenită, ală.
«douilea ca susceptibilitate națională, că cestiune de
«rea interpretare ce s’aru pute da acestor semne, căci
«6'menii simpli și cei reă-voitori, vedândă pe armele
«nostre simbolulă Turciei, îlă voră lua dreptă sem-
«nulă unei vasalități, care nu a esistată nici în tre-
«cută, nici în presentă, nici in viitoră». D-sea nu
voiesce ca uă curiositate istorică să ne împingă la
uă greșelă politică.
După d. Lahovari, ie cuvântulă d-lu Nicolae lonescu,
care ’și esprimă părerea că «reă a făcută comitetulă
«delegaților in lucrarea sea, de a se ține numai de
«datinele țerii.» D-sea dice că «în starea politică de
«adi (Unirea) și în aspirațiunile nostre naționale, da-
«tinele trecutului nu ne mai potă servi, pentru că
 107

«ele au fostă bătute de tote vânturile și nu ne re-

«presintă uă posițiune fixă. Stema României nu tre-
«buie să coprindă numai suveniri dintr’unu trecută
«plină de animosități și de lupte între doue domnii
«rivale». (Muntenia și Moldova). Apoi d-lă N. lonescu
eombale pe d-lă Kogălnicenu și dice :
«In stema modernă a României, nu se cade să punemu de
■câtu, simplu și curată, numai semneîe acelea, care facă mă­
rirea ei de adi, er nu s’o legămă cu tote epocele trecutului.
Stema este tot-d’uă-dată unu stegu, care trebuie să vorbescă,
nu trecutului, ci presentului pentru viitoru. Deca voiți ca ne­
greșită să avemă și simbole din trecută, să luămă aceste
■doue semne, aquila și patrupedulu care se numesce bourii,
care au fostă continuă și incontestabilă stemele acestor doue
țări, astă-di unite, și să le punemu pe lângă noulă simbolă
ce ne vomă face, dându-le uă posițiune așa, în câtă să în­
semneze că trecutulă acestor doue teri s’a unită într’ună sin­
gură viitoru».

D-lă Nicolae lonescu propune stema următore :

«Semnulă principală ară fi uă carte deschisă-, pe
«care ară ti scrisă 30 Funiu 1866; la drepta și la
«stânga ară fi cele doue steme betrâne ale Moldovei
«și Țerii-românesci, și d’asupra corona regală. Acesta,
«dice d-sea, nu numai că noi ne gândimu la viitoră,
«der că luămă din trecută numai ceia-ce ne pote
«servi in acelă viitoră. Să nu facemă der ca femeia
«prostă, care și-ară pune tote ânelele pe mâni, ca să
«pară frumosă. Stema nostră, credă eă că n’ară fi
«mai frumosă, deca amă pune chiară pe densa tote
«armăriele frumose ale istoriei nostre. De aceia me
«pronunță candidă și precisă (ilaritate) contra aces-
«tei steme, atâtă din rațiuni estetice, câtă și din ra-
«țiuni politice. Uă .stemă trebuie să vorbescă ceva».
1. D-lu Nicolae lonescu face alusiune la Constituțiune.
 198

Oratorulu mai cere «a se lăsa la uă parte, din stema

«propusă, femeia dacă cu coifura cam îndoiosă ; leidu
«din fața ei ; delfinii, sorele și luna. Cându vomit
«grămădi pe stema nostrft tote reminisciuțele trecu-
«tului, totu n’amu făcutu nimicii, pentru că n’amu
«dalii unu simbolu presintelm nostru ; der, cându
«vomu pune constituțiunea nostră, redimată de mar*
«cele celor doue țeri unite, care au realisatu starea
«de lucruri presinte, .atunci amu datu, credu, stemei
«nostre uă semnificare politică și chiaru populară1».
1. Ș’ară păre, la prima vedere, că argumentarea d-lui Nicolac Io*
nescu n’are nici uă contrazicere. Să ne ierte ense, deca vomu rea­
minti aci cuvintele pline de adeverii ale lui Eysenbach : «De câte ori
«nu s’a vădută greșelele deplorabile, în care au cădută istorici, an-
«ticarl, etc. numai din causa lipsei de cunoscere a sciințel eraldice».
Deca s’ară adopta raționamentul! bătrânului nostru profesorii de is-
toriă și academiciană, cu privire la femeia prostă, care ’șl pune tote
ânelele pe mâni, seu alu d-lul Al. Lahovari cu privire Ia omulu par*
venită, apoi atunci armoarielor Austriei, în care se numără peste 62
cartiere, și la ale Prusiei, în care se numără peste 60 cartiere, aru
urma să li-se aplice vre-unulă din acele raționamente! Cred! că se
va răspunde negativă. De altă parte, foștii regi al Franciel își aveă
scutulă, simplu, semănată numai cu 3 flori de crină. Aceste scuturi
cu embleme numerose suntu esplicate în de-ajunsă de sciința armoa­
rielor. Ele constituie ceia-ce se numesce narmoarii de pretensiuni»
adică pe care suveranii le adaugă, pe lângă armoariele statului lor în
virtutea dreptului ce pretindă că aă asupra dre-căror provincii seu
regate, care le-aă fostă răpite și la care n’au renunțată de bună-voiă,
în modă formală și oficială. Nu vomă mai intra deci în amănunte.
Sciința armoarielor mal spune că totă ce este pe scută trebuie să
vorbescă ceva, cutn de alt-felă recunosce și d-lă N. lonescu. Apoi că
pote vorbi, de câtă numai din punctă de vedere alu reminiscințelor
trecutului, crucea Ierusalimului pe scutulu Austriei împreună cu ar­
mele Lorenel, Spaniei, Flandrel și altor multe, cândă nolscimă cșre
suntă limitele imperiului austriacă în diua de astă-țll Acestea suntu
reminiscințele trecutului și pretensiunile presinte ale casei de Austria
asupra acelor țări. Și deca ne-amă propune să aședămu pe scutulă
țării nostre emblemele Bucovinei, Transilvaniei și Basarabiei, amu în­
tâmpina de sicură oposițiune și protestare din partea țărilor vecine,
 199

In cursulu cuvântării, d-lă N. lonescu este întreruptă

de d-lă Geonje Costaforu cu vorbele : «der stema Mă-
«riei Sete»? la care respunde că «stema Măriei Sele
«se va pune d’asupra celor doue steme mici ale țe-
«rilor, și să punemu constituțiunea (cartea, se înțe-
«lege) redimată pe acestă trinitate: Etă că amu pus’o
«la loculu cuvenită»1. Terminândă, d-sea adaugă:
«nu trebuie, domnilor, să ne preocupămă aci așa
«de multă de eraldică: trebuie să căutămă ca stema
«nostră să fiă simplă și semnificativă» 2.
D lă Basile Boerescu, luândă cuventulă, spune între
altele că «trebuie să ne presintămă înaintea Europei
«cu ună ce, care să fiă în acordă cu ideile mo-
«derne3 și mai cu semă cu exigențele sciinței, fi-
«xate prin usă și care aă dobânditu autoritate4. In-
«tr’ună cuvântă trebuie să facemă ună ce simplu5»,
căci acesta arii ave uă semnificare politică, ară reaminti țrecutulu și
ară arăta presintelul aspirațiunile nostre viitore. D-lu N. lonescu vo-
iesce să aibă simbolulă presintelul, adică alu Unirii; apoi, punendu
emblemele țărilor pe același scutu, eraldica ne spune că tocmai la
acestă cestiune respundemu. Propunerea d-sele cu cartea constituțiunil
este, contestată ca originală de d-lu Kogălnicenu ; ea nu are semnulă
distinctivii alu eraldicel pentru a simbolisa • Unirea».
1. Aru fi forte instructivă, deca s’aru vede zugrăvită acestă stemă
curiosă a d-lul N. lonescu.
2. Mărturisirea acesta ne aretă simțimintele ce d-lu Nicolae lonescu
păstreză sciinței eraldice, atâtă de însemnată uă-dată și care chiar
adl e de unu mare ajutoră pentru adeveratulă istorică. Ciudată lucru!
Nu trebuie să ne preocupămă de eraldică dice d-sea și cu tote aces­
tea discutămă asupra armoarielor. Este totă una ca și cându amă voi
să construimă uă clădire și amu lăsa la uă parte ajutorulu ce ne p6te
da sciința inginerului seă architectulul; ca și cândă s’aru pretinde
istorică consumată celă ce nu pote citi uă inscripțiune, traduce uă
frasă latină, aprecia valorea archeologică.
3. Nu înțelegemă la ce idei moderne făcea alusiune oratorulă.
4. Acestă sciință de sicură nu este alta de câtă eraldica.
5. D-lă V. Boerescu face alusiune la cele două feluri de suporte
alo comisiunil și la cele doue feluri de corone: regală și ducală.
 200

D-sea îndemnă comisiunea «să renunțe la nisce

«alianțe imposibile de a uni tradițiunile cu legile în
«ființă; amândouă acestea nu se coincideză’d. D-sa
mai dice; «este mai bine să formămii marca țerii
«după regulile de astă-^i2».
In fine, cere «să se renunțe ia stele și lună (nu
«și la s6re?) pentru cuventulu pre simplu că s’arii
«încărca armele nostre cu pre multe ornamente, și
«aru pute da locu pe de altă parte și la rele inter-
«pretări».
D-lu MihailA Kogălnicenu, luându cuventulu, arătă
că comisiunea a respinsu propunerea d-lui N. lo-
nescu și lămuresce că «cartea ce se propune de d-lu
«N. lonescu nu este ceva nou; e uă copie a faimo-
«sei cliarte francese de la 1830, în care era scrisu:
«la charte sera desormais une verite, și sciti ce felu
«de adeverii a foștii. Cartea ce propune d-lu N. lo-
«nescu are să o țiă aquila; der în stânga ce facemu
«cu capulu de bouru? Trebuie să’i dămii piciore,
«corpii și să ’lu țină și pe elu totu aquila? Negre-
«șitu că nu ar fi bine; apoi, pe lângă acesta, unu alții
«scutu la drepta, la stânga său la midloculu cărții
«și d’asupra ierăși unu al tu scutii, scut ulu fa-
«miliei Hohenzollern, și apoi peste tote acestea, gră-
«mădite, corona regală. Acăsta aru fi uă lucrare,
«care nu aru răspunde nici la regulile esteticei, nici
«la cele eraldice. Nu sciti, pote să se găsescă unu
«pictorii forte îndemânaticii, care arii pute să fiă in
«stare a combina tote aceste embleme mai bine de
«câtii cum le-amu combinații eii ; cu tote acestea
«ensă, ori câtii de fericită arii fi ideia acelui pictorii,
4. Onor, deputată enunță faptulu, der nu esplică pentru ce este
neputinciosă coincidarea.
2. Der regulile de astă-dl suntu totu cele din secolulu XIII și ur­
mătorii.
 201

«eu credu că uă asemenea combinațiune nu aru pute

să fiă armele nostre.» In resumată, d-lu Kogâlni-
cenu este pentru a se mănține proiectul guvernului,
apoi răspunde d-lui Lahovari asupra sorelui și lunii,
aretându că acestea au fostă în armele celor trei pro­
vincii dace (Valahia, Moldova și Transilvania) și pro-
bânduâncă uă-dată, in modă erudită, ceea-ce susține.
D-lu lânu C. Brătianu, ministru de interne, luândă
cuventulu aretă că «nu pră a înțeleșii pe d-lu N. lo-
«nescu, doctor in istoria României, cândă a disă că
«nu mai trebuie să ținemă socotelă, în armele nostre,
«de tradițiunile naționale. Me întrebu: ce suntă a-
«ceste arme seu steme? Ele nu suntă altu nimică,
«de câtu titlurile de noblețe ale unei națiuni *, pre-
«cum suntu și armele unui particulară, titlurile de
«noblețe ale familiei sele. Me întrebu apoi deca noi
«acum pentru ântâia dată esistămă ca națiune, pentru
ântâia și prima dată ne facemă armele nostre, ară fi
«ore bine, aru 11 nemerită ca să facemă, cum a disă
«onor, d-lu N. lonescu, uă stemă cu totulă nouă ?
«Nu, noi nu venimă acum pentru prima oră ca na-
«țiune; noi avemă tradițiunile nostre, avemu ună
«trecută pe care credă că n’ară trebui să’lă uitămă
«nici-uă-dată. Așa der suntu în contra scâterii din
«scutu a sorelui și lunii».
D-lă Petre Grddiștânu propune ună amendamentu,
ca pe scutu să fiă corona cea vecină a principatelor
române. D-sa este pentru conservarea pe scută a
sorelui și lunii, «simbolisândă Românismulă eră nu
vasalagiulă».
D-lu A. Prijbenu, se esprimă ast-felă:
«Deca sorele și luna s’au găsită în armele vechi ale Daci­
lor, credu că ei le-au avută ca unu semnă ală divinitaței la
1. La care aru fi putută adauga ancă titlurile de stăpânire ale națiunel.
 202

care se închinau. Apoi în evangelia nostră se <Jice că, la

mortea Iui Cristosti, s’a întunecată sorele și luna s’a schim­
bată in sânge. Ori-unde sepunecrucea, în ori-ce parte (chiară
și în cărți) suntu ș’aceste două senine. Credă der că dom­
nitorii noștri, numai' inspirați de tradițiunile țerii — și acesta
o dovedescă chiaru scrierile și hrisovele lor — au păstrată
acele semne. Acum se dice că semnulu lunei îlu au și Turcii.
Ei bine, se înțelege că trebuia să ie și ei ceva din semne,
der nu va să <Jică că, deca avemu semnulu lunei și noi, a-
cesta s’ară pute interpreta reu; căci, mai ’nainte de tute,
Turcii au semi-luna, er nu sorele și luna. De aceia puteți
să primiți seu nu acele semne, căci nu aduce nici unu reu».

Se pune la votu închiderea disensiunii și se pri-

mesce.
Se respinge amendamentulu d-lui N. lonescu.
Se citesce alin. I alu art. II, care este întocmai
ca alu guvernului și, punendu-se la votu, se pri-
mesce.
Se citesce alin. II alu. guvernului și alu comitetu­
lui și, punendu-se la votu alu comitetului se pri-
mesce.
Se citesce ari. III și, cerendu-se scrutinulu se­
creții, prin 31 voturi contra 30 se adoptă.
Se pune la votu partea finală a articulului și se
primesce.
După uă scurtă desbatere ivită, în ședința din 30
Martin, între d-lu Al. Holbanu, căruia îi răspunde
raportorulu întrunii modu forte erudită, se pune ia
votu proiectulu în totalii și cu 58 voturi contra 10,
se adoptă următorea:
LEGE
PENTRU FIXAREA Șl STABILIREA ARMELOR ROMÂNIEI
Art. 1. — Armele României se fixeză după cum urmeză:
Art. 2. — Scutulă are forma unui patrată lungă : partea
 203

interidră rotunjită la ambele ânghiuri și terminată Ia mi<J-

loculă basei printr’ună vîrfă. Scutulă se împarte în 4 sec­
țiuni, prin doue linii încrucișate la midlocu. In secțiunea
din drepta de susă, pe albastru, și în cea din stânga de josă,
pe galbenii, figureză aquila romană cu capulă spre aripa
stângă și cu uă cruce de auru în gură, simbolulă Țeriî-ro-
mânesci. In secțiunea din stânga de susu, pe albastru, și în
cea din drepta în josu, pe roșiu, figureză capulu de bouru,
cu uă ste1 între corne, simbolulă Moldovei. In ambele sec­
țiuni superiore ale scutului, în stânga și în drepta liniei des-
părțitore, figureză sorele și luna. Pe scută va fi corona regală.
Art. 3. — In midloculă scutului României' figureză scutulu
M. S. Domnitorului, scartelată, avându secțiunea de susu
din drepta și cea de josu din stânga în albă, er cea din
stânga de susu și cea din drepta de josu în negru. Scutulu
are drepții suporți: în stânga unu leii, er în drepta uă fe-
meiă în costumulu femeilor dace, care ține în mâna stângă
arma dacilor numită arpi.
Art. 4.— Pe suporți este aședată uă eșarpă albastră, pe
care este scrisă devisă familiei Hohenzollern anihil sine deo».
Art. 5. — Pavilionulu este de coldre roșiă2, căptușita cu
hermină, avendă d’asupra corona regală.
Art. ti. — Drapelulă Domnului, ca și acela alu armatei, va
ave dispuse colorile naționale în modulă următorii : alba-
strulă perpendiculară3 și alături cu hampa (lemnulă stin­
dardului), gelbenulă în midlocă, roșulă la margine flolându.
In midlocu voră fi armele țerii.
Art. 7. — Drapelulă guardei orășenesc! va fi întocmai ca
ală armatei, păstrându in loculă armeloră țerii însemnele o-
rașului respectivă și No. legiunii.
Art. 8. — Drapelulă autorităților civile va fi ca celă ală
armatei, fără a purta armele țerii' în midlocă.
Art. 9. — Drapelulă marinei de resbelă va fi întocmai ca
1. Nu se spune cu câte rade, deci steua trebuie să aibă 5 rade.
2. Erore. Colorea pavilionului este purpuriă (pourpre), er nu ro­
șiă (goueiiles).
3. Cuventulfl perpendiculara este de prisosa, căci produce confu-
siune. A se vede nota 3 de la pagina 190.
 20 i

cel ii alu armatei', cu armele țerii în midlocu. Drapelul ii ma­

rinei de comerciu va fi întocmai ca acelu alu marinei de
resbelu, fără ense a purta la midlocu armele țerii».

înainte de a păși mai departe ca să cercetămu cum

a foștii aplicată legea din 1867, ne vomit opri puținu
asupra disensiunii urmate cu privire la felulu coro­
nei, care trebuia să timbreze scutulu țerii. Gestiunea
a foștii considerată numai din punctă de vedere i-
storicu, căci s’au lâsatu cu desăvârșire neatinse regu­
lile artei eraldice.
După cum amu mai spus’o, coronele servescu a
timbra cascele și scuturile gentilomilor «de nume și
de arme»] mai aleșii în Germania timbrarea erea în
vigore și de rigore, căci ea areta semnulu, marca de
cavaleriă (chenalerie). Sciința eraldică deosibesce co­
ronele în doue categorii: corone suverane și corone
de nobleță seu de demnitate. Noi ne vomu ocupa
numai de cele d’ântâiă, încependu cu imperatorii ro­
mani și pene la fixarea regulilor blazonului.
împărații romani aveau uă diademă cu mărgăritare,
făcută in formă de cercă seu bandă, de care spân­
zurau, la spate, nisce fâșii.
Istoricii romani spună că luliu Cesare nu voi să
porte diademă și că i-se oferi în teatru uă coronă
strălucitore cu ra^e; că Caligula de asemenea refusâ
diadema și numai cându voi să’și aroge divinitatea
luâ uă coronă strălucitore ca a lui Cesare1.
1. Nu e vorba aci despre coronele de stejarii, dafinu (lauri), măslinii
și diferite flori, împletite mai multă sau mai puținu cu gustă, o-
ferindă uă simbolisare variată și avendu chiaru ore-care proprietăți
curative și prezervative (laurulă mal alesă, considerată de. Romani ca
putăndu depărta trăsnetulu de la capulu care erea împodobită cu elu).
Se dice că Cesare, a cărui chelia este cunoscută, îșl alesese uă ra­
mură din acestă arbustu, tocmai pentru a fi ferită de trăsnetă. E. O.
Lami. Dictionnaire de l’industrie etc.
 205

Heliogabalu celu d’ântâiu își puse pe capu unu

rondu de mărgăritare in formă de diademă; ense, n’o
purtă de câtu in palatulu seu, pe cându Aurelianu
eși cu dânsa în publică.
De la Constantinu-celu-mare, diadema cu unu
rondu de mărgăritare deveni podoba regilor și îm-
peraților.
«Regii din anticitate purtară uă coronă cu rade,
«pentru ca să pară, in ochii poporelor, mai au-
«gusti, întocmai ca sorele: plini de strălucire și de
«lumină1».
Corona lui Constantinu-celu-mare erea unu felii de
bonetă, pe care o purta obicinuită și pe care Grecii
o numiau «camilavcă-». Mai târdiu, acestă cami-
lavcă se împodobi cu mărgăritare și pietre scumpe,
și remase ca uă diademă principală a imperatorilor.
Corona se compune din diadema de mărgăritare cu
unulu seu doue ronduri, care încinge fruntea și se
legă la spate cu doue șiuvițe, totu de mărgăritare,
care atârnă liberu la cefă. Din acestă diademă ese
unii felu de bonetă, încărcată cu pietre scumpe, d’a­
supra căreia apare unu cercii de mărgăritare, care
și densulu este încărcatu cu unu ornamentă in formă
de penă: acestu cercii începe de la cefă și se ter­
mină în dreptulu frunții, întocmai ca uă crestă de
cască, ceia-ce a făcută ca să se de coronei numele
de «cristata».
Ornamentulu care apare d’asupra acestor diademe
este unu felu de moțu (houppe), egretă, seu unu
rnănuchiu de pene, cu care se împodobiau obicinuită
cascele soldaților.
In urmă2 imperatorii, voindu a’și pune semne es-

1. M. BouterouC pag. 206, 207, 209, 212, 221.

2. VedI și nota 1 de la [ ag. 22.
 200

teriore, care să le arete pietatea, introduseră, d’a-

supra diademelor, uă cruce in loculu moțului.
Camilavca der era uă coronă închisă1.
Unii alu treilea specirnenu de corone este cea pur­
tată de împeratulu Jusiinianu și care consta din-
tr’unu felii pe căciulă (mortier)*, încoronată josu, în
dreptulu frunții, cu unu rondu de mărgăritare, er
susu totii cu unu asemenea rondu. In dreptulu ure­
chilor atârnau doue fâșii, cari aveau la capete nisce
mărgăritare mari.
In blazonului francesu, acestă coronă se numesce
«morlier» și ea timbreză adi armoariele personelor
ce aparținu justiției, fiindu-că, prin tradițiune, se
dice că regii Franciei, părăsindu palatulu din Paris,
pentru ca să rădice unu templu alu justiției, dederă
în același timpii ornamentele lor regale acelora, care
trebuiau să preside ședințele, pentru ca sentințele
ce le voru eși din guri să aibă ânlâiu mai multă greu­
tate și autoritate, apoi să fiă primite de popore ca și
cum aru li foștii eșite din chiaru gura principelui3.
Alu patrulea soiu de diademă este în formă de
pelăriă piramidală4, care se termină priutr’unu vârfu
cu unii mărgăritaru mare: cu alte cuvinte, diadema
și rândulu de mărgăritare se împreunau pe frunte
cu șiuvițele /lambeaux) care atârnau.
Istoria a deslușită în-de-ajunsu cestiunea diade­
melor: noi nu facemu de câtu să recapitulămu dife-
1. Vita S. Remig. t. I. Hist. Fr. p. 530. «Je ne doute pas que la
couronne, que l’empereur Anastase envoya â Clovis avec le brevet de
consul, n’ait este de la forme des catnelauques, c’est-a dire de cou-
ronnes fermees*. Grandmaison. Dictionnaire heraldique p. 195.
2. Numele de mortier, piuă, l’a luatu de la forma ei. mal largă la
fundu (susă), de câtu josu.
3. D’Orleans en ses ouvert. des Pari. La Rocheflavyn en ses
Pari I. X. c. 5.
4. M. Bouteroue, p. 248, 251, 253.
 207

ritele fase prin care a trecută podoba capului irnpe-

ratorilor, regilor și principilor suverani. Alâtă impe-
ratorii din orientă, câtă și cei din occidentă, au con­
tinuată a purta diadema, adică unu felii de cortină
deschisă. Așa erea moda pe atunci!
Afară de Lolhaire (795—855), Enric de Luxemburg 1
pare a fi celă d’ântâiu despre care cronica 2 spune că,
la încoronarea sa, aru ii avuții uă coronă închisă :
«le legat avec tous Ies barons lui mit le diademe en
«son chef, qui estoit fait en guise de couronne, puis
«couvert par dessus en aguisant contremont: et par
«dessus sied une fleur pleine de pierres precieuses,
«en segnifiance que sa couronne surmonte toutes Ies
«autres. Car entre celles des autres roys, elle est
«seule couverte par dessus»34 .
De altă parte, in Francia, observămă că toți regii
din rasa a treia, pfene la Francisc I (1494—1547),
portă pe capetele lor1 unu cercii de aură, împodo­
bită cu pietre prețiose și avendu împrejuri! flori de
crinii (forma coronelor ducale de adi). Se dice că,
pentru a face în ciuda lui Carolu alu Vlca (Garolă-
Quintulă), care se alesese imperatoră germană, și pen­
tru a’i arăta că elu erea rege alu unui regată care nu
atârna de câtu de dumnezeu, Francisc I, regele
Franciei, dete ordină să i-se facă și lui corănă
închisă.
De și se pote ca acestă părere să aibă ore-care
probabilitate, totuși în Ceremonial de France56 se ci-
tesce că,■ în dina
3 intrării lui Ludovic XII în
7 Paris0,
1. Enricu alu VII imperatoră germana (1308—1313).
2. Chronique de Flandres, chapitre 51.
3. Dictionnaire heraldique. Grandmaison, p. 198.
4. Ast-felu se vedu încoronați pe monete.
5. Dictionnaire heraldique. p. 198 Grandmaison.
6. Acesta rege domnesce de la 1498 penii la 1515.
 208__

în anulă 1498, «le grand escuyer porta son heaume

«et tymbre, sur lequel y avait une couronne de fines
«pierres precieuses, et au dessus du heaume, au mi-
«lieu de iadite couronne, y avait une fleur de lys
«d’or, comme empereur» : ceia-ce pare a arăta, dice
Grandmaison, că acestă coronă erea inchisă.
Unu faptă constatată cu sicuranță este că regii nu
începură a purta corone închise, de câtă numai de
câte-va secule și acesta prin imitațiune de la împă­
rații bizantini.
Pănă în secululă XII, coronele afectaă forma ci­
lindrică; de ia secululă XIII începă a se deschide,
a se lărgi la partea superioră, primindă în același
timpă ună numără mai mare de ornamente, mai
alesă pietre prețiose.
Cu secululă XIV numărulă fleoronelor și ornamen­
telor variedă după demnitatea personei. Cu câtă a-
ristocrația feudală se plecă înaintea puterei regale,
cu atâtă acăsta din urmă îșt afirmă mărirea puterii,
încărcâudn’și de ornamente diadema, semnulă es-
terioră ală puterii1.
In seculiî din urmă, coronele împărătesei și re-
gesci nu’și mai păstreză tipurile tradiționale: arta,
fantasia, gustulă momentului leaă inspirată adesea-on
forma și amănuntele; ignoranța ensă a contribuită
forte multă la pocirea desăvârșită a artei, trecăndu
nu numai hotarele gustului, der chiaru și pe ale
fantasiei.
Principii noștri, în calitatea lor de suverani inde­
pendenți, s’aă încoronată, după obiceiulă timpului,
la începută cu corone deschise; primiaă chiar ca
daruri asemenea corone de la imperatorii bizantini,
care de sicură nu ’i-ară ti tractată pe picioră de

1. ViolPt-le-Duc.
 209

egalitate (trămițendu-le corone împărătesei), deca nu

aru li avutu vre-uă calitate suverană. Cu vremea, în
secululu XV, forma coronelor suverane fu hotărîtă
pretutindeni a li închisă; deci închisă li s’a cuve­
nită și lor, și numai ignoranța ne deslușesce cum
ei, — suverani — admită în scuturile lor corone des­
chise, cându acestea se cuveniau numai nobleței seu
demnității nobilitare.
A pretinde că corona scutului României, adi, în se­
cululu alu XIX, să Hă deschisă, sub pretestu că așa
erea în vechime, nu este de ajunsă: trebuie âncă să
se mai dovedescă că erea și este istorică, adică că avea
și are legată de densa uă legendă, uă faptă gloriosă,
uă împrejurare solemnă, ast-felu precum este bună-
oră legenda coronei lui Lisimachu său eternisarea vi-
tejielor oștirii române în contra Turcilor, pe câmpiele
Bulgariei in 1877.
Neesistându unu ast-felu de motivă, nu s’a pututii
cu dreptă cuventu admite in parlamentulu românii
uă coronă deschisă și deci inferioră demnității domni­
torului română, mai cu semă adi, in secululu alu
XIX cându chiaru principii nesuverani portă corone
închise.

Cea d’ântâiu aplicațiune a legii din 1867 a fostă ba­

terea monetelor care portă milesimulu legii, căci dis-
cusiunea stabilirii stemei României a supravenitu toc­
mai cu ocasiunea facerii monetelor.
Traducerea în faptă a legii nu a fostu fidelă prescrip-
țiunilor admise, precum se pote vede pe tote mo-
netele de aramă din 1867, pe care se observă și parti­
cularitatea, că de și la acea epocă țera recunoscea su­
zeranitatea Turciei, totuși leulu are coda scosă afară;
acesta liă disu în trecătu celor ce credu în simbo-
lisarea vasalității (coda între piciore). S’a susținută
14
 210

de unii că leulu a fostu pusu ca susținătorii alu

scutului «fiindu că fusese emblema Dacilor», er femeia
simboliseză ensâși Dacia, la care s’a doritu a se face
alusiune (cu leulu și femeia). Ne vomu permite a re­
spinge asemenea ipotese, de 6re-ce ele suntu celii
puținii nisce născociri glumețe.
In adeverii, precum amu mai disii, deca leul ii a fostu
emblema Dacilor12 , elu—in acestă calitate de emblemă
— în scutii ’și-arii fi avutii loculii, căci interiorulii scu­
tului este emblematicii, er esterioruhi nu este de câtu
podobă, nu represintăde câtu uăsimbolisare, cabună-
dră femeia care simboliseză Dacia seu geniulii ei.
Acestă confesiune provine din aceia că se crede
pote emblema ca sinonimă cu simbolulu. Erorea
este flagrantă și de alt-felu scusabilă pene la unii ore-
care punctu.
LTă emblemă simboliseză totii-de-una ceva, pe cându
unu simbolii nu este mimai de câtu uă emblemă.
Simbolulu Galilor și apoi alu Francesilor erea și este
unu cocoșă^ închipuindu vigilența, luptele și victoria ;
cocoșulu ensuși este simbolulu vigilenței, er nuabi-
butu alu Franciei seu alii Francesilor.
Balanța și spata, suntu atributele justiției, pe care
o simboliseză. Cânele este simbolulu fidelității, fără
ca să lie emblema Im X, Y seu Z.
Credu inutilii a mai lungi disensiunea asupra sem­
nificării cuvintelor emblemă și simbolu; atâtii femeia,
câtu și leulu, nu potu fi altii-ceva de câtii cavalerii
(ecuyers) străvestiți, precum am ii spus’o la pagina 24.

1. A se vede Dacia înainte de Romani, pag. 382, de d-nu Gr. G.

Tocilescu.
2. Dintre totd paserile, cocoșii suntii cel mal curagioșî; într’uă
luptă el preferă să moră, de câtu să cedeze adversarului. Cine n'a
vedutu lupta între doui cocoși?
 211

Să blazonămu acum armeana imprimată pe mo-

netele de aramă din 1867:
România portă:
Scartelatu, in primulă (cartieru) pe azurii, uă aquilă
(nu e represintată colorea) conturnată cu sborulu josu
și cruciată (de auru), ținândă in ghiare trăsnetele și
privindă unu sore (ce metalii?) mișcătorii din ânghiulă
senestra superioră, care represintă Muntenia ; in alu
douilea pe azuru uă întâlnire de bou 1 (ce smaltu ?)
avendu intre corne uă ste (cu cinci rade, ense de ce
smaltu?) ; uă lună-nouă (ce smaltu?) intorsă și miș-
cătore din dnghiulu dextru superioru însoțescă întâl­
nirea, care represintă Moldova ■, în alu treilea pe roșu
uă întâlnire de bou 1 (de ce smaltu?) avendu intre
corne uă ste (cu cinci ra^e, ense ce smaltu?); în alu
patrulea pe aurii uă aquilă conturnată (de ce smaltu?)
cu sborulu josă și cruciată (de auru), avândă in ghiare
trăsnetele.
Scutulu este timbrată cu uă coronă regală. Suporții
suntu : uă femeiă la drepta, avendu in dextra 2 uă sa­
bie încovăiată 3 și la senestra unu leu, alu cărui capă
este conturnată 4 la senestra. Totulă se află sub pavilionă
domnescă, timbrată cu uă coronă ca precedenta. De­
visa «nihil sine Deo» este a casei de Hohenzollern :
După cum vedemu, de la începutu chiaru bourulă
este, în ciuda legii, rasu și transformata în bou. La
ce se pote atribui acăstă călcare vedită, căci acum
nu mai este vorba de ignoranța regulilor artei! Aba-
1. Legea dice bourii.
2. Legea spune greșită «în mâna stângă».
3. Legea spune «arma Dacilor numită arpl». A se vede și Dacia
înainte de Romani de d-nu Gr. G. Tocilescu. Bucurescî, 1880, pa­
gina 377.
4. Legea spune numai «unu leu» și prin acesta se înțelege «în po-
sițiunea obicinuită» (vedl pagina 21). pe cându, ît» realitate, leulu
se uită înainte er nu de profilu.
 212

terea legii din 1867 de la regulile eraldicei este uă

«Gestiune», er traducerea greșită în faptu a legii este-
uă crimă, ca ori-ce călcare de lege.
Dă mu, după Siebmacher's Wappenbuch, armoaria
principatului României (Fiirstenthum RumănienJ. In
acestă operă, după ce se aretă din ce țeri se com­
pune principatulu, autoruludice(fiindureu informații)
«că țerile tributare Turciei s’au unitii, âncă de la 1861r

Fig. 66.

«sub unii singurii principe (seit 1861 zinter einem

«Fursten, Cari v. Hohenzollern, vereinigte Land, welches
«der Turkei tributpflichtig ist).»
Totu așa de reii informații a foștii autorulu operei
de mai susu și în ce privesce armoaria (fig. 66):
 213

«Das vereinigte Wappen von Rumânien ist geviertet von

«B. R. u. G. (blau, roth und gold), und enthalt im aufge-
«legten Herzschilde (peste-totulu) das Stammwappen Hohen-
«zollern (geviertet von S. und #). I. u. IV Wappen der
«Wallachei: ein s. Adler die Fliigel niederschlagend (napo-
«leonischer Adler), linkssehend, haltend im Schnabel schrăg
«aufwărts gerichtet ein s. Passionskreuz.
«II u. III. Wappen der Moldau : vorwărtsgekehster s. Buf-
«felkopf (mit sichtbarem abgerissenem Halsfell); zwischen
«den Hbrnern schwebt ein funfstrahliger s. Stern. In I u.
II. Felde erscbeint im inneren Obereck noch eine g. Kugel.
«Auf dern Schilde ruht eine Konigliche Krone. Eine gleiche
«halt auch den, das Ganze ungebenden, Furstenmantel zu-
«sammen.
«.Schildhalter ist: rechts ein Weib in s. Kleid, in der ab-
«wărts gestreckten Hand einen Tartarensăbel haltend, links
«vorwărtsseh. g. Lowe. Beide auf s. Bând mit der # Devise :
■«Nihil sine deo.»

Iată traducțiunea acestei steme, după metoda fran-

■cesă de blazonare :
România portă: Scartelată, in primulă pe azurii și
in alu patrulea pe aurit, uă aquilă de argintii12 cu sbo­
rulu josu și conturnată, ținendă în ghiare trăsnetele
(aquila napoleoniană) și în ciocit uă cruce de același
metalu, care represintă Muntenia. In cartierulu primu,
aquila este însoțită în ânghiulu senestru superioră de
uă ghiulea (!?) de auru (eine g. Kugel), ceia-ce lip-
sesce din alu patrulea cartieru ; în ală douilea pe
uzură și în alu treilea pe roșiă, uă întâlnire de taurii-
de argintă, avendă între corne uă ste de același metalu
(cu 5 radej, care represintă Moldova. In cartierulu alu
■douilea, întâlnirea de tauru este însoțită în ânghiulu
1. Cartierulu alu patrulea ne presintă uă armoariă ci enquerre
(\edi pag. 118).
2. Autorulu germană face aci erore, dicăndu, *Buffelkopf*, căci fi­
gura represintă unu capu de tauru (Stierkopf).
 214

dextru superioră de uă ghiulea (!?) de auru, ceia-ce

lipsesce din alu treilea cartieru.
Pesle-totulu scartelatu, în primulă și ală patrulea
de Lună (argintii), in alu douilea și ală treilea de Sa­
turau (nisipă), care represintă casa Hohenzollern.
Uă coronă regală timbrăză scutulu, er ca susținetori
suntu : la dextra uă femeiă în haină de argintă și ți-
nendă in dextra uă sabiă tartară (!?), la senestra unu
leu de aură cu capulă conturnată și limbată (lampasse)
roșu. Totulă este sub pavilionu domnescu de azură (!)
căptușită cu cacomă și frangiatu (frânge) cu auru, a-
vendu dreptă cimieru. (vârfă) uă coronă ca precedenta.
Uă panglică de argintă (!) portă devisa : anihil sine
Deo» făcută cu litere de nisipu (!).
Acestă armoariă ca desemnă este uă reproduc-
țiune fidelă a celei ce se află pe monetele de aramă
bătute in 1867: numai sabia din mâna femeie! are
forma diferită. In ceia-ce privesce smaltulu emble­
melor, ghiulelele, colorea azură a pavilionului și
banda cu devisa, ele suntu cu totulă contrare dis-
posițiunilor legii din 1867 și se datorescu numai
informațiunilor greșite, ce s’au dalii autorului ger­
manii de către omeni nepricepuți.

Pe unu pasportă liberată medicului G. Bălăce’nă

în anulă 1868 (Septembre) se vede stema repre-
sintată prin figura 67 și care se blasonâză întocmai
ca cea de pe monetele de aramă, cu deosebire că :
întâlnirea de bou are ancă ca particularitate limba
scdsă și roșiă, er trăsnetele din ghiarele aquilei lip—
sescă; apoi luna-nouă este, ca și sorele, de argintă,
ânse suprafața circonferinței (cerculă), care formeză
luna, este roșiă.
Și aci s’aă călcată prescripțiunile legii!
 215

Nu mai dămii alte esemple, pentru a areta cum a

fostu aplicată legea din 1867. Vomu spune numai că
forte raru ni-s’a întâmplatu să vedemu sigilii și steme
făcute în conformitate cu legea.
Acum să vedemu prin ce ensăși legea se abate
de la regulile blazonului.

Fig. C7.

Desbătută în camera deputaților, ea nu a foștii sta­

bilită seu scrisă în limba și conformii regulilor artei,
ci in articule, precum se vede, amestecate unele cu
altele, adică puse în ordine cu totulu. arbitrară. In
acestă privință, nu s’a admișii nici metoda germană,
nici cea francesă, de și nu pre diferă multii una de alta.
Legea a datu uă descriere pre amenunțită a formei
 216

scutului (lucru de care se putea dispensa) și apoi,

după ce descrie cartierele, revine din noii pentru a
vorbi despre sore și lună1.
După acâstă descriere, urma să vorbescă despre
scutulu din centru (peste-totulu) și apoi de timbra­
rea 2 scutului cu corona regală ; în urmă despre
suporți, pavilion u, verfulu pavilionului (cimier), pen­
tru a termina cu devisa și strigătulu34de resboiu.
înainte de a enumera omisiunile și abaterile de la
regulile eraldice, vomu blazona ânsăși legea :
România portă : scartelatu, în 1 pe azurii și in alu
IV pe aurii * figureză aquila română conturnată (ce
smaltu are?) cu sborulu joșii și crucială de aură, în­
soțită 5 de unii sore (ce smaltu ?) mișcându din ân-
ghiulu senestra superioră, care represintă Țera-româ-
nescă ; in alii II pe azuru și in alii III pe roșu figu­
reză uă întâlnire de bouru (ce smaltu ?) cu uă ste (ce
smaltu ?) între corne insolită5 de uă lună-nouă (ce
smaltu ?) întorsă și mișcândă din ânghiulii dextra su­
periorii, care represintă Moldova.
Peste-totulu, scartelatu, in I și IV de lună (argintă),
in alii II și 111 de Saturau (nisipu), care este Hohen­
zollern. Scutulu este timbralii cu uă coronă regală.
Suporți! suntu : in dextra uă femeiă in costumulu
femelelor dace, care ține in mâna dextră (legea elice in
stânga, ceia-ce este uă greșelă, căci cu mâna stângă
susține scutulu) arma Dacilor numită arpi, in senestra
unu leii (conturnatu? de ce smaltu?)

1. Legea cjice lună și desemnulu represintă uă lună-nouă.

2 Cască și lambrequinurl nu prevede legea.
3. Strigătulu de răsboiu nu’lu prevede legea.
4. Noi urmămii prescripțiunile legii; în realitate nu avemii drepții
a blazona ast-felu, de 6re-ce cartierele alu III și IV suntii sfărlmate
prin schimbarea smalțurilor.
5. Numai în cartierulu superiorii.
 217

Totulu sub pavilionu domnescii de coldre roșie

căptușită, cu cacomu (și frangiată cu aur ; în acestă
privință legea tace și numai desemnulă vorbesce) și
timbralii cu uă coronă regală ca precedenta.
Devisa înscrisă pe uă eșarpă de azurii (nu se spune
cu ce felă de litere) este unihil sine Deo» a casei Ho-
henzollern.
In privința omisiunilor și abaterilor de la regulile
artei, avemu de semnalată următorele :
Abaterile suntă nemotivate de lege prin vre-uă
împrejurare bine-cuventată b Der să începemă pe
rondă:
Se omite a se areta smaltulă aquilei, bourului, so­
relui, lunei, stelei, suporților și literilor devisei ; nu
se dă argumente care să esplice absența sorelui și
lunei din cartierele interiore. Acestă absentă, îm­
preună cu schimbarea smalțurilor de pe câmpuri are-
eraldicesce uăaltă însemnătate, după cum vomă vede
numai de câtă. Ast-felă de și legea spune că car­
tierele 3 și 4 represintă totă Muntenia și Moldova,
acestă dorință nu pote fi nici măcară bănuită de
ună străină, căci nu numai lipsa sorelui și lunei,
(care ară fi singure de ajunsă a’lă face să credă că
cartierele 1 și 2 represintă cu totulă alt-ceva de câtă
numerile 3 și 4), der schimbarea ensăși a smalțuri­
lor câmpurilor i-ară confirma din nou, și âncă uă
dată mai multă, că cele patru cartiere represintă pa­
tru provincii seu țeri diferite.
Din desbaterile urmate în camera deputaților re-
sultă că legiuitorulă nici n’a avută intențiunea să
pună pe scutulă țerii, ală României, — de câtă em­
blemele Munteniei și Moldovei: urma deci ca în doue
cartiere (1 și 4) să fiă represintată Muntenia, er în

1. A se vede cele dise la pagina 118.

 218

cele-l-alte doue (2 și 3) Moldova. Deci represintărea

trebuia să se facă identică, atâta ca mobile, câtu și
ca smalțuri. Ca mobile s’au omisă, fără argumentă,,
sorele și luna, der in același timpă s’aă schimbată și
câmpurile scutului. In acestă din urmă alterare seă
abatere de la regulile artei credemă a găsi intențiu-
nea deputaților de a ave în același timpă pe scută
și colorile drapelului națională, ast-felă că s’a comisă
uă erore gravă, care de alt-telă adeveresce proverbulă
că «totu ce este pre multii nu este sănătosu».
Drapelulă belgiei este tricoloră (negru, galbenă și
roșiă) : cu tote acestea, in scutulă belgiană nu se
vede de câtă nisipulu ca smaltă ală câmpului și leală
de aură, adică numai doue colori : negru și galbenă.
Intențiunea de a represintă pe scută atâtă em­
blemele, câtă și colorile drapelului, a dată nascere
sfărimării armoariei. «En termes de blason, dice
Grandmaison *, ia brisure est un changeinent dans
«Ies armoiries pour distinguer Ies branches d’une
«meme familie. On peut briser de plusieurs mani-
«eres differentes : savoir, par le changeinent de tou-
«tes Ies pieces, en conservant seulement Ies emaux ;
«par le changement des emaux; par le changeinent de
(da situation de quelques figures, ou par la diminu-
«tion du nombre des pieces semblables; par l’ad-
«dition de quelque piece nouvelle, ou par l’accrois-
«sement du nombre des pieces semblables ; par Ies
«partitions ou Ies ecartelures; par le changeinent
«dans la forme des figures ; enfm par le changement
«des cimiers.»
Suntă unii autori eraldi, care pretindă că «lors-
«qu’on retranche quelques pieces ou pârtie d’une ar-

1. Dictionnaire heraldique page 91. A se vede asemenea și baro-

nulâ V. Sacken. Katechismus der Heraldik, pag. 126
 219

«moirie, alors elle est dite diffamee, comme une mar-

«que d'infamie» L
Legea din 1867 nu pomenesce nimicu despre cască
și lambrequinun'. Amu aretatu12 importanța acestor
podobe esteridre, aci constatămu numai lipsa lor din
scutii și nu mai insistămu. Lambrequinurile ense ofe-
riau uă bună ocasiune legiuitorului de a’și satisface
dorința, cu privire la colorile drapelului.

LEGEA3 DIN 1872

Acestă lege fiindu pene adi în vigore, o reprodu-
cemu aci învestită de tote formele sancționării :
Carol rIU
PRIN GRAȚIA LUI DUMNEDEU ȘI VOINȚA NAȚIONALĂ
DOMN® ALO ROMÂNILOR
La toți de față și viitori sănătate,
Corpurile Legiuitore au votată și noi sacționămă ce urmeză:

LEG E
PENTRU MODIFICAREA ARMELOR ȚERII

Art. 1. Armele României se fixeză:

Art. II. Scutulu seu pavăza are forma vechilor scuturi
românesci, adică a unui patratu lungii rotunjită la ambele
ânghiuri de josu și terminată la midloculă basei printr’unu
vârfă; eră de la midloculu laturilor înălțimii scutulu se as­
cute și apoi cresce ierăși spre ânghiurile de susu.
Linia de susu a capului (chef)este ușorii înălțată, în semi-
cercu orizontală de la ună ânghiă spre cel-l-altă.

1. Sieur de Chevigni. La Science des personnes de cour, d’epe et

<le robe. Tome VIII, page 251. Paris 1752.
2. A se vede pag. 22.
3. A se vede Monitorulă Oficială No. 57 din 1‘/23 Martiu 1872.
 220

Scutulu se împarte în patru secțiuni prin doue linii în­

crucișate la midlocu.
In l-a secțiune, din drepta, de susu pe albastru figureză a-
quila romană cu capulu spre aripa dreptă, cu uă cruce în
gură, cu corona domnescă, sabia și toiagulii, simbolele prin­
cipatului Țerii-românesci, tote de auru. In drepta aquilei susu
unu sore mișcându [mouvant) asemenea de auru.
Ina Il-asecțiune, din stânga, de susu pe roșiu figureză capu
de bourii cu uă ste cu 6 rație între corne, simbolulii principa­
tului Moldovei, tote de auru. In stânga bourului susii uă lună
mișcândă 'mouvant) asemenea de auru.
In a IH-a secțiune, din drepta, de joșii, pe roșiu figureză
leulu ridicatu, coronatu, coda furcată (queue fourcheej cu
uă ste cu 6 ra^e între piciore și eșindti dintr’uă coronă de
Banii, tote de aurii ; simbolulii banatului Craiovei.
In a IV-asecțiune, din stânga, de joșii, pe albastru figureză
duoi delfini, capii la capu și codele depărtate în susii, care
suntu simbolulu țărmurilor Mării-negre, tote de auru. Pe
scutu va fi corona regală.
Art. III. In mițlloculu scutului României figureză scutulu
M. S. Domnitorului, scartelatu, avendu în secțiunea l-a susii
din drepta și în cea din josu din stânga albă (argintu); eră în
cea din stânga de susu și în cea din drepta de josă negru
/sabie).
Scutulu României are suporți duoi lei de colore naturală, pri-
vindu scutulu și cu codele trecendă între piciore: simbolulu
Daciei.
Art. IV. Sub suporți este aședată uă eșarpă albastră, căp­
tușită cu roșiu, pe care este scrisu cu auru devisa familiei
Hohenzollern: nihil sine Deo.
Art. V. Pavilionulu este de colore purpuriă, căptușită cu
hermină (cacomu) avându d’asupra corona regală.
Art. VI. Drapelulu Domnului, ca și acela alu armatei, va
ave dispuse colorile naționale în modulă următorii :
Albastru perpendicular (?) și alături cu hampa (lemnulă stin­
dardului) galbenă în mițllocă; roșiu la margine flotândă. In
midlocu voră fi armele țerii.
Art. VII. Drapelulu gardei orășăneșcl va fi întocmai ca alu
 221

armatei, păstrându în loculu armelor, insefnenele orașului

respectivii și No. legiunii.
Art. VIII. Drapelulii autorităților civile va fi întocmai ca
acelii alii armatei, fără a purta armele țerii în mijlocii.
Art. IX. Drapelulii marinei de resbelii va fi întocmai ca
celu alii armatei, cu armele țerii în mijlocii.
Drapelulii marinei de comerciii va fi întocmai ca acelii alii
marinei de resbelii, fără ensea purta în midlocu armele țerii.
Promulgămu acestă lege și ordonămii ca ea să fie investită
cu sigiliulu statului și publicată în Monitorulu Oficialii.
Dată în BucurescI, la 8 Martin 4872
No. 498.
CAROL.
Ministru secretarii Ministru-Președinte
de Stată la Departamentu Justiției l CATARGI.
G. COSTA-FORU.
(L. S.).

Ajungemu acumu la aplicațiunile acestei legi.

După Siebmacher, armoaria (ob neuere1 Bestim-
mung?) aru consista în (figura 68) :
«Feld I : in b. ein #, g. bewehrter Adler mit g. Span-
«gen2; II: in r. ein * Stierkopff, (se înșelă, aci arii fi tre-
«buitu să clică Buffelkopf, de unde ’lii o fi scosii ?) mit
«sechsstraligem g. Stern zwischen den Hbrnern; III : in
«g. ein # Stierkopf mit r. Zunge (de unde a scosii și a-
«cesta?); IV: in b. zwei mit den Schwănzen aufgerichtete
«g. Delphine.
«Schildhalter : Zwei g. Lowen. Das Uebrige wie Oben».

1. Siebmacher ensușî seîndouiesce despre veracitatea stemei ce de­

scrie, căci pune unu punctă de întrebare.
2. In privința originii agrafelor (spangen) și secerilor, ce se vădu
desemnate pe piepturile unor acquile, în biazonulu germană, baro-
nulu v. Sacken în op. cit pag. C3 dice : «Die metallene Sichel hat
ihren Ursprung wahrscheinlich in dem «Gebrauch metallener Span­
gen zăr Bel'estigung plastischer oder aus geschnittener Adler auf
dem Schilde».
 222

Siebmacher, precum vedemu, se mărginesce de astă

dată a da, după noua întocmire seu lege (ob neuere
Bestimmung), numai deosebirile principale, ne mai
blazonându restulu arrnoariei. De alt-felu, cu cuvin­
tele «Gold-bewehrter Adler mii g. Spangen» nu a po-

Fig. 68

menilu nimicii despre cioculu, limba și aripele pa­

serii, ci numai despre ghiare. Primele trei cartiere din
armoariă, suntu absolutu false și de fantasia. Elă
cum blazonămu noi acestă armoariă :
România pârtă (după Siebmacher) scartelată pe azură
uă aquilă de nisipă, (ă enquerre), (Siebmacher va sci
doră motivulu derogării) cu sborulu luată, membrată,
ciocată și limbată de aură (membree, becquee et Han-
 22.'!

guee) avendu doue agrafe— trefle de același metalu, care

aru represintă Muntenia; în alu douilea pe roșu uâ în­
telnire de bivolii (de unde ’lii-o fi scosu?) de nisipu
(«â enquerre») avendu între corne uă ste de aurii cu
șese rade, care aru (?) represintă Moldova', în ală trei­
lea, pe aurii, uă întelnire de bivolii de nisipu, limbată
roșii (altă istoria /) care probabilă aru vră să repre-
sinte ierăși Moldova; în atu patrulea, pe aiurii, doui
delfini de aurii afruntali și așezați curbii în «pal» (af-
frontes et courbes en pal), care represintă Basara­
bia (armoaria este din naintea resbelului din 1877).
Scutulu este timbratii cu uă coronă regală, cu caucii
de azurii (/?). Suporții suntu doui lei de aurii, lim­
bați roșii. Totulă sub pavilionu domnescă de azură 1
căptușitii cu cacomă, frangialu cu aură și timbrată
cu uă coronă ca precedenta 2. Devisa «Nihil sine Deo»
este înscrisă pe uă eșarpă de azură, cu litere de
argintă.
Uă altă aplicatiune a legii, — și acesta este apli-
cațiune oficială—-se află pe stogurile distribuite oști­
rii in anii 1874-1875.
Etă descrierea stemei după stegulă3 lklluI Bata-
lionu de Pompieri. România portă : Scartelatu, în
primulă pe azurii uă aquilă de nisipă (contrară legii)
ciocată (becquee, nu prevede legea) membrată, cruciată,
de argintă și coronată princiară de aură, ținendă in
ghiara dextra uă spadă de argintă, er in senestra ună
sceptru de același metalu, privindă unu sore de aură miș­
cătorii din ânghiulă dextru superiorii, care represintă
Muntenia', in alu douilea, pe roșu, uă întelnire de bourii
1. In blazonu nu se vorbesce despre colorea pavilionului, sciindu-se
de toți ca hotărîtă a fi purpura.
2. România nu ave ancă la acea epocă, «corona dc oțetii, luată uă
dată cu proclamarea regatului.
3. Depusă la Arsenalulu armatei din Bucurescl.
 224

de nisipă, cu cârnele de argintă (accornee d’argent) și

avendă între corne uă ste de aură cu șese rade; uă
lună-nouă de același metală, întârsă și mișcândă din ân-
ghiulă senestru superiorii, însoțesce întâlnirea de bourii;
acesta represintă Moldova; — in alu treilea, pe roșu,
ftgureză unu leu de auru «issant» dintr’uă coronă an­
tică și coronată cu uă coronă de Bană-mare, privindă
uă ste' de auru cu șese rade, care represintă Banatulă
Craiovei; — in alu patrulea, pe azurii, figureza doui
delfini de argintă afruntați și aședați curbii in «pal»
(affrontăs et courbăs en pal) care represintă «țărmu­
rile Marei-negre.
Peste totul, scartelată de Lună și Saturnă care re­
presintă Hohenzollern.
Scutulu este timbratii cu uă coronă regală, ală cărui
globii este de azură.
Susținătorii suntă doui lei (cu codele intre piciore)
de aură, limbați roșă (lampasses de gueules).
Ori-ce amu pute spune asupra acestei «aplicațiuni»
a legii din 1872 se resumă în cuvintele : abatere de­
săvârșită, armoariă fantastică !.

Uă a doua aplicațiune oficială se află pe monete.

Cititorulă n’are de câtu să alăture doue monete, care
aru ave anii de batere diferiți, și se va asicura de­
spre abaterea ore-căror amănunte, este adevărată,
de la lege. Nu vomă studia fie-care modelă în parte,
de dre-ce vomă fi siliți să repetămă același lucru : on
abatere de la lege ori abatere de la regulile artei.
Cu tote acestea, vomă presinta doue figuri, care
suntă împrumutate de la nisce «pașaporte» și care, de
alt-feiă, se asemănă cu armoariele de pe monete. 1

1. Citămu aci și figura din: Petzendorfer, Schriftcn-Atlas «Fremde

Staatswappen» pl. 119. Hoclidanz, Stuttgart.
Fig, 70 15
 S26

Pe unii «pașaportu», liberată în anulă 1883 se vede

stema represintată prin figura 69, er pe unu altulu
din anulă 1887 stema este precum o aretă figura 70.
Intre ambele se observă difei ințele următore :
In figura 69, susținătorii (leii) aă codele între piciore
(după lege); în figura 70 codele suntă afară. In figura
69 corona, care timbreză pavilionulă, are forma obici­
nuită a coronelor regale; în figura70 corona pavilio­
nului este cea istorică, — corona de oțelă, avendu
dreptă verfă (cimier), crucea trecerii Dunării. Ei bine
atâtă în 1883, câtă și în 1887, M. S. Regele avea co­
rona de oțelă! Este adevărată că uă lege ad-hoc nu
a coresă, in acestă privință, legea din 1872, faptă de
care se simte nevoiă.
In ambele figuri se vede ordinulă «Sleita Româ­
niei». Decorațiunea esistă și avemă dreptulă de a o
introduce în armoariă, der legea din 1872, care nu
pute să o preveadă, nu a fostă modificată nici
pene adi1
Despre lipsa din armoariă a cascei, lambrequinu-
rilor și acelor-l-alte ornamente esteriore, mănținemă
cele ce amă disă mai susă, cu ocasiunea legii din
1867.

Revenindă la legea din 1872, vom constata că din

ensuși coprinsulă ei se vede că n’a fost redactată în
stilă eraldică.
Articolului ală II-lea, pre lungă în descrierea for­
mei scutului, vorbesce despre aquila romană, aretândă
unde îi este intorsă capulu (lucru de care se putea
dispensa, de 6re-ce posițiunea este cea obicinuită),
1. In interpelarea din 46 Februariu 1890, nu s’a pomenită de câtu
despre nisce mici amănunte, importante de alt-felu, fără a se lua
vre-uă hotărâre.
A se vede Desbaterile senatului, No. 41 din 1890.
 227

ânsă nepomenindă nimicu despre aripe și nespecili-

cându deca paserea este cu sborulă josă seă cu elă
luatu etc. *.
La alineatulă alu patrulea de sub același articulu
se vorbesce despre «.toiagă» in locu de buzdugană șeii
sceptru. Este de sicuru uă erore, căci prin «toiagă»
se pote înțelege, celu multă, insemnulu de «archie-
reu», nici de cum celu de domnitorii, adică puterea
laică: numai spada și sceptrulu suntu însemnele
dreptății și puterii. Toții în același alineată se dice că
intregulu mobiliarii din cartierulu ântâiu este «sim­
bolulă principatului Țerii-românesci». Cuvântulă sim-
bolu trebuie să fie în locuiții prin emblemă, căci aquila
nu este de călii simbolulă maiestăței- și emblema
Munteniei. Posițiunea sorelui este aretată prin cuvin­
tele «in drepta aquilei susă», ceia-ce se pote dice în
vorbirea obicinuită pe cândă in eraldică trebuia să
se esprime prin cuvintele «in ânghiulă dextru supe-
rioră» seă «în flanculă dextru ori senestru» etc.
La alineatulă alu cincilea, facemă aceleași obser-
vațiuni în privința cuvântului «simbolu» și a positiu-
nii lunii. Nu se spune ce felă de lună este; figura
represintă ânse uă lună-nouă întorsă și mișcândă din
ânghiulă senestru superiorii.
La alineatulu alu șesela, se vorbesce despre coda
/'urcată a leului, voindu a se înțelege cu totulă altă-
ceva de ce insemneză cuvântulă furcată. In adeverii,
uă «codă furcată» în blazonă are doue ramuri ceia-
ce nu se vede pe figura officială care este represin-
tată armoaria banatului Craiovei, seă, cu alte cuvinte,
pe desemnulă colorată care se intituleză «Marea pe-
cetiă a statului». Incovoiarea codei leului, cum se

1. A se vede pag. 19.

2. A se vede pag. 20.
 228

vede pe desemnă, este prevedută de blazonu 1; prin

urmare nu se pote dice că ea este «furcată». Așa
der cuventulu acesta e de prisosu, ca și mențiunea,
ce se face despre codă. Leulu nu este simbolulă, ci
emblema banatului.
Redactarea alineatului mai lasă de dorită și în alte
privințe. Prin cuvintele «leulu rădicată» se indică toc­
mai posițiunea obicinuită a animalului în blazonu,
pe cându legiuitorulu a voită să dică «leu rădicata, și
eșindu dinlr'uă coronă'» (Hon issant), căci alt-felu s’aru
înțelege că steua este eșindă din coronă, er nu leulu.
La alineatulă ală șeptelea, cuvintele «codeledepărtate
in susu» ară trebui înlocuite prin : curbați in susu (cour-
bes eu pal), sciindu-se în blazonu cum se zugrăvescu
delfinii, care la noi adi ară trebui să fiă emblema
Dobrogei, er nu simbolulu țărmurilor Mării-negre.
Articolulă ală lH-lea, la alineatulă ală douilea dice :
«codele trecendu între piciore». Amă vorbită în destulă
despre punctulă acesta. Aci adăugămă numai că aru
fi de dorită să se rede leilor posițiunea pe care le-o
fixeză blazonulă. Bulgaria, pene adi vasală Turciei,
are trei lei în armoariă; unulă ca emblemă (leulu
Așanidu) și doui ca suporți, ense nici unuia și cu
dreptă cuventă nu i s’a băgată coda între piciore.
Articolulă ală V-lea trebuie modificată pentru ca
corona ce timbreză pavilonulă să fie uă coronă isto­
rică— corona de oțelu — er nu corona regală, căci în
acestu casă se scie că ea este de aură. In privința
coronei de oțelă este de discutată deca trebuie să
timbreze pavilionulu seu scutulă. Uă lege este neapă­
rată necesară.
La articolulă ală VLlea sase scotă cuventulu «.per­
pendiculară» din alineatulă alu douilea, nefiindu fo-
lositoră, ba din contră putândă da nascere la inter­
pretări greșite.
1. A se vede pag. 21.
 ‘2‘29

CONCLUSIUNE

Conclusiunea ce putemu trage din studiulu de față,

și asupra căreia atragemu totă băgarea de seamă a
cititorului, se resumă în urmetorele puncte :
1° De la întemeiarea principatelor și pene la uni­
rea lor desăvârșită în 1859, atâtu Muntenia, câtu și
Moldova aii avuții ca embleme aquila și capulu de
bouru, er nu corbulu și boulu, cum unii streini reu-
tăcioși «cu înțepătură de vorbă» au doritu a falsifica
istoria, a interverti adeverii! ii.
2° Aserțiunile distinsului nostru profesorii și aca-
demicianu d. V. A. Urechiă, cu privire Ia «,nova plan­
tația», nu potu fi luate în considerare, nefiindu clă­
dite pe temelii sicure. De-ne demonstrațiuni sciințifice
și atunci îi vomu li recunoscători. Câtii despre «corbulă
((care a figurată cându-va pe herbulu munUnă» pote că
d. Urechiă va fi descoperitii acum niscai-va docu­
mente, căci în anulu 1867, la marea disensiune din
parlamentulu țerii, nu se vedea li luatu cuventulu nici
a li protestații în urmă, celii puținii, în contra celor
(lise de d-nii Nicolae lonescu și Mih. Kogălniceanu,
de și d-sa afirmă 1 că a conclucratii la stabilirea ste­
mei actuale a României.
3° Afară de câți n’au datii atențiunea cuvenită em­
blemei muntene și afară de calificativulu «corbii» ce
se da aquilei în vecinele cărți bisericesc! (califica­
tivii conscientii atunci, cându ast-felu erea vorba
Românului, der adi devenitu unu isvoru de contro­
verse, deca se ie cuventulu cum este, deca nu voimîi
1. Studii de sigilografic romănescă, Revista Literară, pag. 196,
Anulu XII : «Za care avui on6rea de a fi și eu colaboratorul
 230

a ține seină de limba și de obiceiurile dupe vremi1

afară, dicu, de aceste doue categorii de omeni și de
scriitorii unguri, d-lu V. A. Urechiă este singurulu
care pretinde că «corbu, er nu aquilă» a fostu cându-
va pe herbulu muntenii.
Pe lângă autorii citați păn’aci, noi ne mai permi-
temu a areta cititorului ancă câte-va nume cunoscute
de bărbați care aii scrisu seu pomenită despre em­
blemă, nu întreprindendă unu studiu ad-hoc asupră’i,
ci în modă incidentală și cu totulii într’uă altă or­
dine de idei, scriindii care poesiă, care filosoflâ, care
istoriă, etc.
Nemuritorii Ionii Ileliade, Dim. Bolintinenu și Mih.
Kogălnicenu ne vorbescu despre aquilă, nici-uă-dată
despre corbu.
Pre fericitulă intru pomenire episcopalii Melhise-
dek, în lucrarea’! intitulată: Uă visită la cdte-va mă­
năstiri și biserici antice din Bucovina 2, susține același
lucru.
Distinsului archeologă și academiciană d-lu Dim.
Sturza și betrânulu nostru istoricii d-lui Nicolae lo-
nescu aquilă spună că aii purtată Muntenii.
Tenerulu poeții d. Nenițescu, în opera sa «Pui de
lei», într’uă inspirațiune pornită dintr’uă animă nobilă
și plină de patriotismă adevărată, «der nu exagerată»,
dice într’uă poesiă dedicată Sucevei, vechia capitală
a Moldovei :
căci zimbrulu ancă are luceferii între corne,
pe secularii dușmani stând u gata să’I restorne,
și leulu încordeză sfâșiătorea’I ghiară
să rupă pe vrăjmașii cei poftitori de țară ;
1. «Pour juger Ies gens et leurs actions, il faut leur passer Ies
prejuges de leur temps.» Montesquieu.
2. A se vede «Revista pentru Istoriă, Archeologiă și Filologia :
pag. 258. anulu I. voi. I. «Bourulu cu sorele, luna și uă ste, și «mil-
turulii adică aquila (er nu corbulu) cu crucea, etc.»
 231

și ancă ținu delfinii basarabenulă mală

și vulturulu12 totu cată din piscuri spre Ardiilu.

Cine pdte dice că aceste versuri au fostu scrise

«pro domo.» ?
In cartea intitulată «Colecțiă din poesiile dumnelui
Marelui Logofelu I. Văcărescu»* la biografia Văcăres-
cilor, pagina IV, repausatului lonu Voinescu II dice :
«însărcinată la 1818 de curtea Domnului Caragea să
«scriă ceva pentru Pravila de curendu promulgată,
«poetulu (Văcărescu), uitându legile curteniei, în locu
«de uă odă seu imnu adresate puterii, făcu uă bu-
«cată națională, in care sufletulu seu plină de mâh-
«nire pentru sorta țerii strigă :
«Atuncea și ăstă corbă sărmanii
«er aquilă s’ară face
«Cu tote imperfecțiile sale, acestu mică cântă patrio-
«tică e scumpă Rumânului, a căruia inimă se umple
«de bucuriă, cândă vede că corbulă celu schimonosită
«și ureciosă a sburată, pentru ca să facă locă ierăși
«vulturului (aquilei) îndrăzneță !»
Etă ce scrisese nemuritorulă Văcărescu «sub pece-
tia principatului'» (er nu a principelui, pecetie care
nu represintă nova plantatio') pusă pe «.Pravila Urii.»
Șepte-spre-dece înconjoră, Romanulă sufletă s’a adusă
semne 3 de rodnicie singură la moleșire.
aquila 4 ce-a venită în sboru sciindă totu nemu-a’I fi supusă
din Roma la Dacie5? a isbândi elu, fire !
încetă s’adorme câtl-va ani :

1. Și aci trebuie a se înțelege taquilă,» care s’ară fi potrivită mal

bine și cu realitatea și cu versulă.
2. Tipărită «cm fondurile asociației literare» la BucurescI în 1848.
3. Esplicațiunea poetului: 47 județe puse în jurulu pecetie! țerii.
4. Esplicațiunea poetului: vulturulă seă pajereaîmpărătescă. (VedI și
nota 1, pag. 130.
5. A se vede colecțiunea de poesil pag. 271.
 232

tote se dau uitării,

Rumâni se iacii acei Români,
aquila, corbu țării;
corbu, ce’n pecete odihnită
a sta se mulțămesce
c’unu semnă de lege dăruită
în gură’i se păzesce.
Romanulu împărații celu sfântă,
stândă la Mitropolia,
de Romăniă c’ună cuventă
îl dă lui mărturia
Ah ! d’aru pute-ne dobândi
și câte-avemu pierdute !
Atunci ce Duhuri n’ară gândi,
ce guri aru mai fi mute?
Atunci... și acestă corbu sărmană
ier aquilă s’aru face
ș’orl-ce Rumânu ară fi Romană,
mare ’n războiu și’n pace.

Că paserea (aquilă ori corbu) erea marca țerii,

acesta se pote vede și diu faptulu că (după cum
amu mai ()isu) nu numai principii din nemulu Ba-
sarabilor, der și cei-l-alți principi o purtară pe scutu,
er cându se întâmpla ca tronulu să remână vacantă,
aquila nu sbura de pe scutu, căci țera erea presinte,
avea ființă, poseda aquila ca emblemă. Așa avemu
unu esemplu în «Cartea ce se numesce împărțirea de
«grâu a sfântului Ionii gură-de-auru, tipărită în anulă
«1833 Iulie, în eparhia sfintei episcopii Buzeului, mi-
«tropolitu a totă Ungro-Vlahia fiindu Kiriu Grigorie1.»
Se scie că, după domnia lui Grigorie Ghika (1822-1828),
urmâ guvernulu provisoriă alu Rusiei (1828-1834 sub
renumitulu comite Kisselef. In acestă limpu se tipări
cartea de mai susu, pe care se vede stema Munte­
niei întocmai ca în figura 52, cu deosebire că însem­
nele domnesc! suntu în sensu inversă și corona este
regală, er nu princiară.
Reposatulu C. D. Aricescu, în Istoria revoluțiunil
române de la 1821, dice la pagina 188 că aquilă cu
crucea ’n pliscu (er nu corbu) erea pe stegulu lui
Tudoră Vladimirescu.
Reposatulu C. Aristia vorbesce totă despre aquilă,

1. Aliată în biblioteca d-lul ptofesoră Theodorescu G. Dem.

 233

în scrierea’! Prințulu românii1 «Parada la biserică,»

pagina 14, dice :
Aci și batalionulii de cinste, fala mare,
aci și stegul țării, vulturulu creștinită ;
aci stăpâna cruce mal naltă, susu, mal tare,
aci ’n midlocă se 'nalță și mirele doritii.

Poetulu Barbulu Paris Mămulenulu, în poesiele sale2,

la pagina 107 vorbesce despre corbii, și la pagina
108 numesce boii figura din stema Moldovei :
Corbulu veselii ne vestesce că astă-dl s’a pre ’noitu
a Valahiel domnia, de alu seă fiii bunii iubită3.
er mai departe elice :
Blândulu bou fără prihană, ce gemea sub jugu.străinii,
astă-di veselii cu Moldova aducă laude, să’nchinu, etc.
Esplicarea este că Mămulenulu vorbia ca poporală,
către care se adresa cu fabulele și poesiele sale.
Ne opritnu la acestă enumerare succintă, căci aru
trebui să tipărimu volume, deca amu sta să înșirămu
numele tuturor acelora, care nu dintr’unu simțimentu
esageratu de românismu, cum dice d-lii Urechiă, au
susținută și credă că aquilă a foslu când-va pe her­
bul u muntenu.

Ne mai remâne să atingemu, în trecelu, cestiunea

următore: eraldica, nu ca amănunte, ci ca principii
generale, fost-a ea la felu în I6te țerile?
Adeverulă este că în fiă-care dintre marele state,
în care a înflorită cavalerismulu — ca Anglia, Fran-
cia, Germania, Italia, Portugalia, Spania — eraldica
se forma (după cum amu vedutu) din timpurile cele
1. Tipărită cu ocasiunea alegerii la Domniă a principelui George
D. Bibescu.
2. Tipărite la BucurescI (1837), în tipografia lui Eliadu.
3. Grigorie Ghika.
¥
 234

mai vechi. Atunci coincidența caracterelor princi­

pale ale artei esista, ense în amănunte se găsiau
ore-care particularități seu nuanțe locale, care for­
mară unu felu de caraclerii națională alu armoarie-
lor și care stau în strînsă legătură cu modulă gene­
rală de a vede, precum și cu gustulă ei mai multă
seă mai puținu înrădăcinată la diferitele naționali­
, cărora în evulă mediă le lipsia
tăți. «In țările slave12
«uă civilisațiune mai desvoltată și în care cavaleris-
«mulă nu ajunsese în flore, eraldica nu s’a desvol-
«tată într’ună chipă pronunțată, er adi ea nu oferă
«de câtă unăproduclu recenlu, rococo și fără stilă. Mai
«alesă în Rusia, starea ei actuală se află pe uă a-
«dâncă treptă de decădere; căci, fiindu espusă la
«modă și la fantasiă-, va continua a fi în decandență.
«Așa bună-oră se află acolo, probândă uă absolută
«nesciințâ despre principiele eraldice, uă încărcare
«desgustătore de întortochiări, de colțișor! și de mo-
«dernisare. Așa in Polonia se află 30 pene la 40 de
«familii cu același blazonă.» La noi, ca și in Polonia,
proprietarii de case, doritori de a ave scuturi pe
frontispiciele clădirilor, alegă de preferință unii mo­
nograme, alții embleme, care facă alusiune la me­
seria lor.
«In Francia, eraldica a fostă stabilită în modă sci-
«ințifică de către eraldi. Aci domnesce, conformă
«caracterului națională, uă predilecțiune specială
«pentru splendore și luxă, de 6re-ce colorile stră-
«lucitore (aură și azură) și blănile (hermine și vair)
«aă uă preponderență mare, ca și figurile eraldice.
«In Italia, Portugalia și Spania, eraldica se apropie
«de cea francesă. In Anglia, forma scuturilor este
1. A se vede Katechismus der Heraldik, pagina 137, de baronulil
v. Sacken.
2. Și la noi asemenea.
 235

«colțorată și ascuțită; adesea au colțuri eșite, in ju-

«rulă cărora se află, ca margine, uă cure pe care este
«înscrisă devisa. Figurile nu se represintă de câtu
«cu colore naturală. Căscile suntă omise âncă de
«multă (din vechime) și s’aă pusă numai coronele
«en abime» (adică «plutindu^ d’asupra scutului) seă
«toce coronate și cu lambrequinurl. Devisele suntă
«de rigore și se distingă prin apropourile lor. In
«Germania, eraldica se desvottă in modă didactică
și academică: formele apară din seculii XIV și XV în
«modă adevărată eraldică și cu mare bogățiă. Colorile
«suntă de obiceiă simple ; blănurile suntă forte rare ;
«ca figuri în scută, cele eraldice aă pasulă asupra
«celor naturale seă artificiale. Căscile aă decorațiuni
«forte bogate și frumose, de s-pirită și în strînsă legă-
«tură cu scutulă. Piese de luxă se întelnescă mai rară
«și numai la nobleță cea mare. In Belgia și Olanda,
«eraldica se află sub influența franco-germană.»
In resumată, daca voimă ca sciința blazonului să
fiă la înălțimea ei, trebuie să ne reîntorcemă la prin-
cipiele’i fundamentale, din care s’a formată și să lu-
crămă în sensulă acelor timpuri, cândă densa erea
în flore.

Nu vomă termina, fără a esprima dorința de a

vede uă dată fixate prin lege cestiunile următore :
I. Marea pecetiă a Statului să fiă completată după
regulile artei, și să nu se întrebuințeze de câtă pe
, documente, diplome, acte de valore istorică ale țe­
rii : să fiă pecetia esclusivă a Regelui și a corpuri­
lor legiuitore.
II. Uă pecetiă mică, fără pavilionă, avendă numai
scutulă, corona regală, suporții și devisa, să fiă în­
trebuințată de tote autoritățile din stată.
III. Fiă-care Județă să’și aibă pecetia, după regu-
 236

Iile artei, er capitalele județelor să nu se deosibescă

de câtu prin timbrarea scutului cu uă coronă mu­
rală seu princiară, după cum se va găsi cu cale
seu va resultă din istoriculu lor.
IV. Orașiului Bucuresci să i se fixeze emblema
în modu certu; căci adi nu se scie deca Sf. George
său Sf. Dumitru figureză pe scutu, de dre-ce pe ace­
iași clădire comunală (hala centrală) se vede unu
sfântă călare, er altulu pe josu cu uă suliță în mână.1
V. Comunele și județele să nu potă usa nici-uă-
dată de sigiiiulu statului, ci de alii lor propriu.
VI. Clădirile comunale seu județene să nu’și îm-
podobescă frontispiciele cu stema țerii
VII. Particularii sub nici unii cuvântă să nu potă
usa de stema țerii seu a județelor și comunelor.
VIII. In fine, administrațiunea spirituală a țerii
fiindu împărțită intre diferitele mitropolii și episco­
pii, este neapărată trebuinciosu a se fixa mai ântâiu
pecetia înaltului corpu alu sf. sinodu, apoi a flă-că-
rei eparchii, de 6re-ce capii bisericei autocefale ro­
mâne se servescu, în decretele și diplomele ce dau,
de peceții.
1. Se scie că numai sfântulu George este represintatu, în tote țe-
riie, călare și ucidendu legendara scorpie.

Fine.
 TABLĂ DE GREȘELI 1

In primele pagine ale acestui «studiu» penă la pagina 38, nu s’a

întrebuințată litera u scurt ne fiindu admișii de jurnalulă «fiomdniu
Militară» unde s’a publicata întrega lucrare.
Cititorulu este rugată a face singură corecțiunea.
La pagina 17 nota 1, să se citescă: pieptare în locu de pipetarc.
» » 46 rondulu alu 10lea de josu, să se citescă: qui seri în
loc de qui sort.
» » 63 nota 3, să se citescă: pag. 35 în locu de 34.
» » 65 rondulă alu 7“ de josQ, să se citescă : Ldtre în locu
de Littre.
» » 79 rondulu alu 3a de susă, să se citescă: cronicari în
locu de croncari.
» » 92 să se închidă parantesulu după cuvântulă *ji steua».
» » 101 rondulu ala 9“ de josă, să se adauge preposițiunea
«de» după cuvântulă colțurile.
» » 105 rondulu ala 4a de josă, după cuvântulă Stcmma să
se adauge : «în ea».
» » 105 nota 2a, să se citescă: pagina 820.
» » 108 In locu de «Pe faimosulă» Codex Bassaraba, să se
citescă: «pe faimosa» Pravilă mică intitulată ele.
Codex Bassaraba este tipărită in anulă 1652. Pe
prima sa pagină josă, se vede uă aquilă cu scutulă
de concesiune ală Ungariei ca în figura 34.
La pagina 113 rândula alu 9a de josu, să se citescă: nu paternii es-
plica prezența etc.
Pentru cele-l-alte mici greșeli ce se vor fi strecurată în acestă lu­
crare, rogă pe cititoriă a le îndrepta singură.