MUZEUL

NATIONAL
IV

1978
www.mnir.ro
 ACADEMIA D E ŞTIINŢE S O C I A L E ŞI P O L I T I C E
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

M U Z E U L D E I S T O R I E A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

MUZEUL
NATIONAL
V O L U M O M A G I A L

D E D I C A T C E N T E N A R U L U I

I N D E P E N D E N T E I R O M Â N I E I

I V

19 7 8
BUCUREŞTI

www.mnir.ro
 • Comitetul de redacţie : '

F L O R I A N G E O R G E S C U — redactor responsabil ; LUCICÀ CHIŢESCU,

G H E O R G H E COLEŞICĂ, M I R C E A D U M I T R I U , E L E N A PĂLĂNCEANU,
GAVRILĂ S A R A F O L E A N — membri
AL. D. V A S I L E — secretar de redacţie

în acest volum sînt incluse materiale ale celei de a IH-a Sesiuni ştiiţifice de
comunicări a Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, intitulată :
L U P T A P O P O R U L U I ROMÂN P E N T R U L I B E R T A T E ŞI INDEPENDENŢĂ,
care a avut loc în zilele de 26—27 aprilie 1977.

www.mnir.ro
 S U M A R

COMUNICĂRI I N ŞEDINŢA P L E N A R A

Pag.
MIHNEA GHEORGHIU — Cuvînt de deschidere 3
FLORIAN GEORGESCU — Independenţa naţională — permanenţă a istoriei
României — reflectată i n Programul Partidului Co­
munist Român 7
V A S I L E MACIU — Tratativele pentru încheierea convenţiei româno-ruse
din 4/16 aprilie 1877 17
I L I E CEAUŞESCU — Efortul militar a l României în războiul de indepen­
denţă d i n 1877—1878 25
G H E O R G H E ZAHARIA — Unitatea şi independenţa naţională, valori permanente
ale gîndirii şi acţiunii poporului român . . . 33
EUGEN BANTEA — Reglementările de pace după războiul de independentă 39
CONSTANTIN ANTIP — Războiul de independenţă în presa vremii . . 45
V A L T E R ROMAN — De la Plevna pînă sub zidurile Madridului — acelaşi
fir de singe vărsat pentru cauza dreaptă a indepen­
denţei 51
G H E O R G H E I . IONIŢA — România la Centenarul dobîndirii independenţei sale
de stat 57

COMUNICĂRI P E SECŢII

I. L U P T A P O P O R U L U I ROMAN P E N T R U U N I T A T E ŞI L I B E R T A T E

V E N E R A R A D U L E S C U — Referiri l a vitejia şi dorinţa de independenţă a poporului

român în unele scrieri europene d i n sec. X V şi X V I 71
RADU-ŞTEFAN C I O B A N U — Lupta domnilor Ţării Româneşti — de l a Mihail pînă
la V l a d Ţepeş — pentru apărarea unităţii c u Dobrogea (1418—1462) 81
F L A M I N I U M I R T Z U — Basarab a l I l - l e a , domn a l Ţării Româneşti — prezenţă
activă în lupta pentru independenţă 93
P A N A I T I . P A N A I T — R o l u l Bucureştilor în politica l u i V l a d Ţepeş de apărare a
independenţei Ţării Româneşti 99
NICOLAE B A N I C A - O L O G U — B a n u l Mihalcea, p r i m sfetnic a l l u i Mihai Viteazul 105

www.mnir.ro
 Pag.
E M I L I O N E M A N D I — Participarea Iui Ştefan Răzvan la luptele d i n anul 1595,
purtate de Mihai Viteazul contra turcilor 113
LUCIA B I E L T Z — Aspecte privind importanţa revoluţiei de la 1821 i n lupta de
emancipare naţională 119
C O R N E L I A A P O S T O L — Activitatea diplomatică a Iui Cos tache Negri pentru întă­
rirea autonomiei Principatelor Unite 125
ION ILJNCIOIU — Aspecte ale luptei pentru dobîndirea independenţei României
în anii 1859—1876 131
NICOLAE C I A C H I R — Criza balcanică din anii 1875—1878 şi poziţia României . 137
TEODOR PAVEL — „Daco-România" în viziunea generaţiei independentei . 145
I O S I F I . A D A M — Premisele economice ale cuceririi independenţei de stat a României 151

I I . C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI

— ASPECTE POLITICO-MILITARE

E L E N A P A L A N C E A N U — Acţiuni ale statului român pentru obţinerea independenţei

(1866—1876) 161
A L E X A N D R U PORŢEANU — Preludii diplomatice ale independenţei . . . . 169
N I C O L A E C O R I V A N — Mibail Kogălniceanu şi independenţa României 177
N I C O L A E C I O B A N U — Evoluţia organizatorică a armatei române în perioada pre­
mergătoare războiului pentru independenţă 183
M I R C E A D U M I T R I U — Despre conţinutul şi semnificaţia Convenţiei româno-ruse din
4/16 aprilie 1877 189
B A R B U B E R C E A N U — Actul de Ia 9 mai 1877 şi caracterul său constituţional . 195
G H E O R G H E A N G H E L — Consideraţii privind efortul economico-financiar a l României
pentru războiul de independenţă 203
I O A N S O R E S C U — E r o i s m u l ostaşilor români în luptele de la Vidin . . . . 207
D A N B E R I N D E I — Cucerirea independenţei reflectată în corespondenţa vremii 211
N I C O L A E P E T R E S C U — Fapte de vitejie ale marinarilor români în războiul pentru
cucerirea independenţei României 215
I O N E L CĂNDEA — U n episod a l războiului pentru independenţă ilustrat în Muzeul
Brăilei 225
C O N S T A N T I N S C A R L A T — Consideraţii asupra scufundării navelor otomane în 1877
pe braţul Măcin 231
H O R I A B R E S T O I U , V A S I L E B O B O C E S C U — Activitatea de informaţii şi con train for­
maţii în timpul războiului de independenţă 239
I O N PANŢURU — Aportul pompierilor-artilerişli la războiul pentru independenţă 247
C L E O P A T R A I O N E S C U — Participarea Regimentelor 3 linie şi 7 dorobanţi din
jud. Dîmboviţa la războiul de independenţă 253
L U C H I A N D E A C O N U — Acţiuni militare în zona Olteniei Ia începutul războiului de
independenţă 259
G E O R G E M A R I N — Socialişti în cadrul armatei române în războiul de independentă
(1877—1878) 263
I O N E L B E J E N A R U — F i g u r i de eroi botoşăneni ai războiului pentru independentă 269
P A U L C E R N O V O D E A N U — Războiul de independenţă în lumina rapoartelor ataşa­
tului militar american lt. F . V . Greene 275

VI

www.mnir.ro
 Pag.
S A N D A R A C O V I C E A N U — Informaţii din arhivele străine referitoare la aportul
României la războiul din 1877—1878 281
G A B R I E I A MARAŞOIU. C O R N E L I A M O R A R U — Diplomaţia franceză şi italiană
despre unele aspecte ale războiului de independenţă 287
D I N U R A D U — Mănăstirea Sinaia — locul de emitere a unor acte importante ale
războiului de independenţă 293

III. C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI — CAUZĂ

A ÎNTREGULUI POPOR

NICOLAE L I U — Intelectualitatea românească în războiul pentru independenţă . 299

C E Z A R A V R A M , T O M A RÀDULESCU — Ci leva aspecte privind contribuţia locuito­
rilor jiul. Dolj la războiul dc independenţă 305
VASILE MARINOIU — Contribuţii gorjenc la războiul dc independenţă . . 313
D I N I C A C I O B O T E A — Contribuţii documentare privind activitatea Comitetului doam­
nelor române craiovrne în timpul războiului de independenţă 319
A L E X A N D R U F . D I N U — Contribuţia intelectualităţii din Oltenia la susţinerea răz­
boiului de independenţă 325
PAUL B A R B U — Aspecte ale contribuţiei j u d . Dolj In susţinerea războiului de
independenţă 333
A D O L F MINUŢ — Contribuţii privind participarea j u d . Neamţ la războiul de
independenţă 341
I O N A L D E A — Starea dc spirit a Galaţilor în anii războiului pentru cucerirea inde­
pendenţei României 345
P A U L P A L T A N E A — Ştiri despre contribuţia j u d . Galaţi la susţinerea războiului
pentru independenţă 349
ION J E R C A N — Contribuţia materială a prahovenilor la cucerirea independenţei
României 353
IULIA STANESCU — Contribuţia femeilor prahovene la războiul de independenţă . 359
E U G E N S T A N E S C U — Unele aspecte privind asistenţa sanitară în timpul războiului
de independenţă 365
E M I L P A U N E S C U — Date despre fostul judeţ Vlaşca în timpul războiului pentru
independenţă 369
A D R I A N P A S C U , ΙΟΛΝ T U D O R A C H E — Participarea maselor populare d i n j u d . Ilfov
la războiul de independenţă 375
C O N S T A N T I N I . D U M 1 T R E S C U — Contribuţia maselor populare argeşene la susţine­
rea războiului de independenţă 383
R A D U G I O G L O V A N , C O N S T A N T I N NÀSTASE — Participarea j u d . Dîmboviţa la lupta
poporului român pentru libertate şi independenţă 387
10AN NISTOR — Răsunetul războiului de independenţă pe valea superioară a
Mureşului 393
1 0 A N C H I O R E A N — Contribuţii transilvănene la Tăzboiul de independenţă a României 399
L A Z A R U R E C H E — Solidaritatea românilor din nord-estul Transilvaniei c u războiul
pentru independenţa naţională a României 407
R O M U L P O P — Participarea Maramureşului la evenimentele anului 1877 413
V A S I L E D U D AŞ — E c o u l războiului de independenţă d i n 1877—1878 în Lugoj . 417
E L I S A B E T A IONIŢA — D i n contribuţia Măriei Rosetli în războiul pentru cucerirea
independenţei . , 421
VII

www.mnir.ro
 Pag.
V I R G I L T A T O M I R — Mărturii documentare privind contribuţia maselor populare din
Bucureşti la susţinerea războiului de independenţă . 425

V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U — Presa bucureşteană i n perioada războiului pentru

independenţă . 431

IV. INDEPENDENŢA I N CONŞTIINŢA C O N T E M P O R A N I L O R

VASILE NETEA — Prima monografic consacrată războiului de independenţă a

României 437

I O N D R A G O E S C U — Contribuţii etnologice la studiul războiului pentru independenţă 443

I O A N A U R S E I - M A N A S I U — Muzica l u i 1877 în colecţiile Bibliotecii Centrale de Stal. 461

PAUL G R I G O R I U — Poziţii ale publicisticii româneşti i n timpul războiului de

independenţă 467
D A N A. L A Z A R E S C U — Lupta românilor pentru independenţă oglindită în presa şi
în publicistica străină 477

A D R I A N A D A M A C H E , E L E N A I O S E F I D E — Pictorii participanţi oficiali la războiul

de independenţă, martori ai istoriei 483

S T E L I A N P O P E S C U — Independenţa României şi Statele Unite ale Americii . . 491

R O D I C A F L O R E A — E c o u l războiului pentru independenţă i n literatura populară 497

C O N S T A N T I N N I C O L A E — Poezia românească din anii 1877—1878 în slujba răz­
boiului de independenţă 503

N E S T O R V O R N I C E S C U - S E V E R I N E A N U L — O cronică a războiului pentru indepen­

denţă scrisă în primăvara anului 1878 513

A D R I A N - S I L V A N I O N E S C U — Uniformele armatei române în timpul războiului de

independenţă a patriei 519

RÂZVAN C I U C A — Lupta pentru independenţă în cultura populară din. Ialomiţa 527

DAN C E R N O V O D E A N U — Independenţa României în heraldica şi numismatica

naţională 535
CONSTANŢA ŞTIRBU — Date noi privind emiterea decoraţiilor româneşti dedicate
războiului dc independenţă 545

MARIA D O G A R U — Mihai Eminescu şi independenţa 553

M A R I A ΙΟΝΓΓΑ — Consideraţii asupra identităţii l u i „Peneş C u r c a n u l " . . . . 559

A L E X A N D R U I . B A D U L E S C U — Eroismul ostaşilor români în războiul de indepen­
denţă oglindit în creaţia muzicală d i n a doua jumătate a sec. al X I X - l e a . 565

G I I E B 4 S I M CRISTEA-P1TEŞTEANUL — Războiul de independenţă în documentele

Episcopiei Rîmnicului şi Argeşului · 571

M A R G A R E T A G L ' Z I E C — Noi mărturii cu privire la războiul de independenţă în

Muzeul judeţean dc istoric Galaţi 575

M A R I A T R A C H E , E C A T E I U N A S A R A R U — Mărturii muzeistice privitoare l a recu­

noaşterea internaţională a independenţei României 579

V I C T O R I A P O P O V I C I — Corespondenţa l u i S p i n i Haret c u G . Coşbuc şi M . Sado-

veanu privind promovarea literaturii patriotice dedicate anului 1877 . . 583

A N C A V A S I L E S C U — Recunoaşterea independenţei României de către Italia . 591

VIII

www.mnir.ro
 Pag.
V. C O N S O L I D A R E A ŞI APĂRAREA UNITĂŢII ŞI INDEPENDENŢEI
NAŢIONALE

C O N S T A N T I N CAZĂNIŞTEANU — Independenţa de stat din 1877 în conştiinţa

poporului român 599
E M I L D U M I T R E S C U , R A D U C O R O A M A — Contribuţia societăţii naţionale de Cruce
Roşie la cucerirea şi păstrarea independenţei naţionale (1877—1918) . 603
G H E O R G H E DUMITRAŞCU, M A R I A N A L U P U — Documente privind istoria Dobrogei
în 1877—1878 şi pregătirea reunirii ei cu România 609
G E L C U M A K S U T O V 1 C I — România independentă şi independenţa Albaniei . . 615
ŞERB A N C O N S T A N T I N E S C U — Relaţii externe ale României după cucerirea inde­
pendenţei de stat, 1878—1900 621
B L A G A M I H O C — D i n corespondenţa inedită a l u i George Pop de Băseşti privind
lupta dc eliberare naţională a românilor din Transilvania 629
(OAN COCUZ — E c o u l procesului Memorandului în Bucovina 635
RADU FREITAG, EUGENIU PÀUN — Arcăşiile şi rolul lor în promovarea con­
ştiinţei naţionale 639
P E T R E ŢURLEA — Aspecte din opera şi activitatea l u i Nicolae Iorga relative la lupta
pentru independenţă şi unitate naţională 649
M A R I N C. S T A N E S C U — Despre contribuţia publicistică a l u i Lucreţiu Pătrăşcanu
la lupta dusă de Partidul Comunist Român împotriva pericolului fascist şi pentru
apărarea independenţei şi suveranităţii ţării în deceniul a l IV-Iea . . 653
O O I N A L E A H U — Lupta pentru independenţă şi suveranitate naţională în gîndirea
şi activitatea politică a dr. Petru Groza 661
P E T R E D A C H E — Contribuţia Organizaţiei Bucureşti a P . C . R . la lupta pentru libertăţi
democratice, împotriva pericolului fascist (1934—1938) 669
I O R D A N A L U N G U — Presa comunistă şi democratică în apărarea independenţei şi
suveranităţii naţionale (1938—1940) 675
H O M E R R A D U — Lupta pentru eliberarea României de sub dominaţia Germanici
hitleriste oglindită în ziarul „Graiul L i b e r " 683
• * * — Notă 689

www.mnir.ro
 S O M M A I R E *

COMMUNICATIONS DANS L A SÉANCE PLÊNIÈRE

Page
MI U N E A GHEORGHIU — Discoure introductif 3
FLORIAN GEORGESCU — L'indépendance nationale — permanence de l'histoire
de la Roumanie — reflétée dans le Programme du
Parti Communiste Roumain 7
VASILE MACIU — Les tratatives pour la conclusion dc la Convention
roumaine-russe du 4/16 avril 1877 17
I L I E CEATJŞESCU •— L'effort militaire de la Roumanie dans la guerre
d'indépendance dc 1877—1878 25
GHEORGHE ZAHARIA — L'unité et l'indépendance nationale, valeurs fonda­
mentales de la pensée et dc l'action d u peuple rou­
main 33
EUGEN BANTEA — Les réglementations de paix après la guerre d'indé­
pendance de la Roumanie 39
CONSTANTIN ANTIP — L a guerre de l'indépendance dans la presse de l'époque 45
V A L T E R ROMAN — D e Plevna jusque sous les murs de Madrid — u n
seul fil de sang versé pour la cause juste de l'indé­
pendance 51
G H E O R G H E I . 10ΝΓΓΑ — L a Roumanie a u Centenaire de son indépendance
d'état 57

COMMUNICATIONS DANS L E S S E C T I O N S

I. L A L U T T E D U P E U P L E R O U M A I N P O U R L'UNITÉ E T L A LIBERTÉ

V E N E R A R A D U L E S C U — Références à la bravoure et au désir d'indépendance du

peuple roumain dans certains écrits européens des X V — X V I siècles
e e
. 71
RADU ŞTEFAN C I O B A N U — L a lutte des princes de l a Valachie depuis Michel
jusqu'à V l a d l'Empaleur (1418—1462) pour la défense de la Dobroudja . 81

* L e présente volume d'hommage, dédié à l'anniversaire du Centenaire de l'Indé­

pendance de l a Roumanie, comprend les matériaux de la I I I Session scientifique de
e

communicatione du Musée d'histoire de l a R . S. de Roumanie, dont les travaux se sont

déroulés pendant les jours de 26—27 avril 1977.

XI

www.mnir.ro
 Page
F L A M I N I U M I R T Z U — Basarab I I , Ie prince regnant de l a Valachic — présence
active de la lutte pour l'indépendance 93
P A N A I T I . P A N A I T — L e rôle de la ville de Bucarest dans la politique de défense
de l'indépendance de la Valachie, menée par V l a d Ţepeş 99
N I C O L A E B A N I C A - O L O G U — L e B a n Mihalcea, premier conseiller de Michel le B r a v e 105
EMIL I O N E M A N D I — L a participation de Ştefan Râzvan aux luttes de 1595,
menées par Mihai Viteazul contre les Turcs 113
L U C I A B I E L T Z — Aspects concernant l'importance de la révolution de 1821 dans la
lutte pour l'émancipation nationale 119
C O R N E L I A A P O S T O L — L'activité diplomatique de Cos tache Negri pour la conso­
lidation de l'autonomie des Principantés Unies 125
I O N I L I N C I O I U — Aspects de la lutte pour l'obtention de l'indépendance de la R o u ­
manie a u x années 1859—1876 131
T V I C O L A E C I A C H I R — L a crise balkanique des années 1875—1878 et la position dc
la Roumanie 137
T E O D O R P A V E L — L a devise „Daco-Roumanie" de la génération de l'indépendance 145
I O S I F I . A D A M — Prémisses économiques dc la conquête de l'indépendance d'état
de la Roumanie 151

I I . L A CONQUÊTE D E L'INDÉPENDANCE N A T I O N A L E D E L A R O U M A N I E
— ASPECTS POLTTICO-MILlTAIRES

E L E N A P A I A N C E A N U — Action de l'État Roumain pour l'obtention dc l'indépen­

dance (1866—1876) 161
A L E X A N D R U PORŢEANU — Préludes diplomatiques de l'indépendance . . . 169
N I C O L A E C O R I V A N — Mihail Kogălniceanu et l'indépendance de la Roumanie 177
N I C O L A E C I O B A N U — L'évolution de l'organisation de l'armée roumaine dans la
période antérieure à la guerre pour l'indépendance 183
M I R C E A D U M I T R I U — S u r le contenu et la signification de la convention roumaine-
russe du 4/16 avril 1877 189
B A R B U B E R C E A N U — L'acte d u 9 M a i 1877 et son caractère constitutionnel . 195
G H E O R G H E A N G H E L — Considérations en ce qui concerne les efforts économiques
et financiers de la Roumanie pour la guerre d'indépendance 203
IOAN SORESCU — L'héroïsme des soldats roumains dans les combats de V i d i n 207
D A N B E R I N D E I — L a conquête de l'indépendance reflétée dans la correspondance
de l'époque - 211
N I C O L A E P E T R E S C U — Des épreuves de bravoure des marins roumains dans
la guerre pour l a conquête de l'indépendance de la Roumanie . . . 215
I O N E L C A N D E A — U n épisode de la guerre d'indépendance de 1877—1878 illustre
dans le Musée de Brăila 225
' C O N S T A N T I N S C A R L A T — Considérations sur les navires ottomans sombres en
1877 dans le bras de Mucin 231
H O R I A B R E S T O I U , V A S I L E B O B O C E S C U — Aspects de l'activité d'informations
et contre-informations pendant la guerre pour la conquête de l'Indépendance 239
I O N PANŢURU — Des aspects concernant la participation des pompiers-artilleurs à
la guerre d'indépendance 247
• C L E O P A T R A I O N E S C U — L a participation à la guerre de l'indépendance des régi­
ments trois ligne de bataille et sept des gendarmes d u dép. dc Dîmboviţa 253

XII

www.mnir.ro
 Page
L U C H I A N D E A C O N U — Des actions militaires dans la région d'Olténie a u commen­
cement de l a guerre pour la conquête de l'indépendance 259
G E O R G E M A R I N — Les socialistes dans le cadre de l'armée roumaine dans la
guerre pour l'indépendance nationale (1877—1878) 263
IONEL BEJENARU — Figures des héros de Botoşani de l a guerre pour l'indé-
pendence 269-
P A U L C E R N O V O D E A N U — L a guerre pour l'indépendance dans la lumière des
rapports de l'attaché militaire américain 1t. F . V . Greene 275
S A N D A R A C O V I C E A N U — L'apport de la Roumanie à la guerre de 1877—1878,
informations des archives étrangères 281
G A B R I E L A MARAŞOIU, C O R N E L I A M O R A R U — L a diplomatie française et
italienne sur quelques aspects de la guerre de l'indépendance . . . . 287
DINU R A D U — L e Monastère de Sinaia — le lieu ou sont émis d'importants
documents de la guerre d'indépendance 293-

III. L A CONQUÊTE D E L'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E

— CAUSE D E TOUT L E P E U P L E

N I C O L A E L I U — Les intellectuels roumains pendant la guerre pour l'indépendance 299-

C E Z A R A V R A M , T O M A R A D U L E S C U — Quelques aspects concernant l a contri­
bution des habitants d u dép. dc Dolj à la guerre d'indépendance . 305
V A S I L E M A R I N O I U — Contributions d u dép. de Gorj à l a guerre d'indépendance 313
D I N I C A C I O B O T E A — Contributions documentaires concernant l'activité d u Comité
des dames roumaines de Craiova pendant la guerre de l'indépendance 319
A L E X A N D R U F . D I N U — L a contribution des intellectuels de l'Olténie à l'appui
de l a guerre d'indépendance 325
PAUL B A R B U — Quelques aspects de la contribution d u département de Dolj
à l'appui de la guerre d'indépendance 333-
A D O L F M I N U T — Contributions concernant la participation d u département de
Neamţ, à la guerre de l'indépendance 341
I O A N A U D E A — L'état d'esprit des habitants de la ville de Galalzi a u temps de
la guerre d'indépendance de l a Roumanie 345
PAUL PÀLTÀNEA — Informations sur la contribution d u dép. de Galaţi à la
guerre de l'indépendance 349
I O N J E R C A N — L a contribution matérielle des habitants du dép. de Prahova à
la conquête de l'indépendance de la Roumanie 353
I U L I A S T A N E S C U — L a contribution des fammes d u département de Prahova à la
guerre d'indépendance 359
E U G E N S T A N E S C U — Certains aspects concernant l'assistance sanitaire pèndant la
guerre d'indépendance 365
E M I L P A U N E S C U — Dates B U T l'ex-déparlement de Vlaşca au temps de l a guerre
d'indépendance 369
A D R I A N P A S C U , I O A N T U D O R A C H E — Des aspects concernant la participation des
masses populaires d u département d'Ilfov à la guerre d'indépendance . . 375
C O N S T A N T I N I . D U M I T R E S C U — L a contribution des masses populaires d'Argeş
pour soutenir l a guerre d'indépendance . 383
RADU G I O G L O V A N , C O N S T A N T I N NÀSTASE — L a participation d u dép. de
Dimbovitza à la lutte d u peuple roumain pour la liberté et l'indépendance 387

XIII.

www.mnir.ro
 Page
IOAN NISTOR — L e retentissement de l a guerre d'indépendance dans l a Vallée
supérieure d u Mures .1 393
IOAN C H I O R E A N — Contributions transylvaines à l a guerre d'indépendance de
la Roumanie 399
L A Z A R U R E C H E — L a solidarité des Roumains d u nord-est de l a Transylvanie à
la guerre pour l'indépendance nationale de l a Roumanie 407
ROMUL POP — L a participation d u Maramureş a u x événements de l'année 1877 413
V A S I L E DUDAŞ — L'écho de l a guerre d'indépendance de 1877—1878 dans
la ville de Lugoj 417
E L I S A B E T A ΙΟΝΓΤΑ — S u r l a contribution de Maria Rosetti dans la guerre pour
la conquête de l'indépendance 421
' V I R G I L T A T O M I R — Témoignages documentaires concernant l a contribution des
masses populaires de Bucarest à l'appui de l a guerre d'indépendance . . 425
V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U — L a presse bucarestoise pendant l a période de l a
guerre d'indépendance 431

IV. L'INDÉPENDANCE DANS L A CONSCIENCE

D E S CONTEMPORAINS

"VASILE NETEA — L a première monographie sur l a guerre d'indépendance dc l a

Roumanie 437
I O N DRĂGOESCU — Contributions ethnologiques à l'étude de l a guerre de l'indé­
pendance . 443
I O A N A U R S E I - M A N A S I U — L'année 1877 dans les collections musicales de l a
Bibliothèque Centrale d'Etat 461
PAUL GRIGORIU — Positions des publications roumaines pendant la guerre
d'indépendance 467
DAN A . L A Z A R E S C U — L a lutte des roumains pour leur indépendance, reflétée
dans l a presse et l a littérature européenne 477
ADRIAN ADAMACHE, E L E N A IOSEFIDE — Des peintres participants officiels à
la guerre de l'indépendance „témoins de l'histoire" 483
S T E L I A N P O P E S C U — L'indépendance de l a Roumanie et les Etats Unis d'Amérique 491
R O D I C A F L O R E A — L'écho de l a guerre pour l'indépendance dans l a literature
populaire 497
C O N S T A N T I N N I C O L A E — L a poésie roumaine des années 1877—1878 a u service
de l a guerre d'indépendance 503
N E S T O R V O R N I C E S C U S E V E R I N E A N U L — U n e chronique de la guerre pour l'indé­
pendance écrite dans le printemps de l'année 1878 '. 513
A D R I A N - S I L V A N I O N E S C U — Les uniformes de l'armée romaine pendant l a guerre
d'indépendance de l a patrie 519
RAZVAN CIUCA — L a lutte pour l'indépendance dans la culture populaire de
Ialomiţa 527
DAN C E R N O V O D E A N U — L'indépendance de l a Roumanie reflétée dans l'héral­
dique et dans l a numismatique nationale 535
CONSTANŢA ŞTIRBU — Nouvelles données concernant l a création des décora­
tions roumaines dédiées à l a guerre de l'indépendance 545
MARIA DOGARU — Mihai Eminescu et l'indépendance 553
MARIA IONTTA — Considérations sur l'identité de „Peneş Curcanul" . . . 559

:xrv

www.mnir.ro
 Page
A L E X A N D R U I . B A D U L E S C U — L'héroïsme des soldats roumains dans l a guerre
d'indépendance reflété dans la création musicale de l a deuxième moitié d u
X I X e siècle . 5 6 5
G H E R A S I M CRISTEA-PITEŞTEANUL — L a guerre d'indépendance dans les docu­
ments de l'évêché de R i m n i c et d'Argeş 571
M A R G A R E T A G U Z I E C — Nouveaux témoignages concernant la guerre d'indé­
pendance dans le Musée départemental d'histoire de Galaţi 575
M A R I A T R A C H E , E C A T E R I N A SĂRARU — Témoignages de musée concernant la
reconnaissance internationale de l'indépendance de la Roumanie . 579
V I C T O R I A P O P O V I C I — L a correspondance de Spiru Haret avec G . Coşbuc et
M. Sadoveanu concernant la promotion de la littérature patriotique dédiée
a l'année 1877 583
ANCA V A S I L E S C U — L a reconnaissance de l'indépendance de la Roumanie par
l'Italie . . 591

V. L A CONSOLIDATION E T L A DÉFENSE D E L'UNITÉ

E T D E L'INDÉPENDANCE N A T I O N A L E

C O N S T A N T I N CÂZĂNIŞTEANU — L'indépendance d'état de 1877 dans la conscience

du' peuple roumain , 599
E M I L D U M I T R E S C U , R A D U COROAMÀ — L a contribution de la Société Nationale
de la Croix Rouge à l a conquête et le maintien de l'indépendance nationale
(1877—1918) 603
G H E O R G H E DUMITRAŞCU, M A R I A N A L U P U — Les documents concernant l'his­
toire de la Dobroudja en 1877—1878 et l a préparation de sa réunion avec
la Roumanie 609
GELCU MAKSUTOVICI — La Roumanie indépendante et l'indépendance de
l'Albanie 615
ŞERBAN C O N S T A N T I N E S C U — Les relations externes de la Roumanie après la
conquête de l'indépendance d'état — 1878—1900 621
B L A G A M I H O C — D c la correspondance inédite de George Pop de Băseşti quant
à la - lutte de libération nationale des roumains de Transylvanie . . . 629
IOAN COCUZ — L'écho d u procès de l'action „mémorandiste" en Bucovine . 635
R A D U F R E I T A G , E U G E N I U PÀUN — „Arcăşiile" et leur rôle dans la promotion
de la conscience nationale 639
P E T R E ŢURLEA — Aspects de l'oeuvre et de l'activité de Nicolae Iorga concernant
kl lutte pour l'unité et l'indépendance nationale 649
M A R I N C. S T A N E S C U — S u r l'apport des écrits publicistes de Lucreţiu Pătrâşcanu
à l a lutte menée a u cours de la I V e décennie par le Parti Communiste
R o u m a i n contre le péril fasciste et pour l'indépendance et l a souveraineté
du pays . . 653
D O I N A L E A H U — L a lutte pour l'indépendance et la souveraineté nationale dans
la pensée et l'activité politique d u dr. Petru Groza 661
P E T R E D A C H E — L a contribution de l'organisation de Bucarest d u P . C . R . à l a
lutte pour des libertés démocratiques, contre le péril fasciste (1934—1938) 669
I O R D A N A L U N G U — L a presse communiste et démocratique à l a défense de
l'indépendance et la souveraineté nationale (1938—1940) 675
H O M E R R A D U — L a lutte pour l a libération de la Roumanie de sous la domi­
nation de l'Allemagne hitlérienne reflété dans le journal „Graiul L i b e r " . 683
* • · — NOTE 689

XV

www.mnir.ro
 S U M M A R Y *

COMMUNICATIONS I N T H E P L E N A R Y M E E T I N G

Page
Μ1ΗΝΕΛ G H E O R C H I L ' — Opening word . . . 3
FLORIAN GEORGESCU — The National Independence — a permanence of
Romania's history — reflected in the Romanian Com­
munist Party's Programme 7
VASILE MACIU — The negotiations to conclude the Romanian-Russian
agreement, the 4/16lh of April 1877 . . . . 17
1 L I E CEAUŞESCU — Romania's military effort in the independence war.
1877—1878 25
GHEORGHE ZAHARIA — Unity and national independence, permanent values
of the Romanian people's thought and action . . 33
EUGEN BANTEA — The peaceful war i n the press of the lime 39
CONSTANTIN ANTIP — T h e independence war in the press of the lime 45
V A L T E R ROMAN — At Plevna and under the walls ot Madrid the same
blood shed for the independence' right cause . 51
G H E O R G H E I . IONIŢA — Romania at the Centenary of its stale independence 57

COMMUNICATIONS ON S E C T I O N S

I. T H E ROMANIAN P E O P L E ' S F I G H T F O R U N I T Y
AND I N D E P E N D E N C E

V E N E R A R A D U L E S C U — References to the bravery and the independence wish

of the Romanian people in some European Letters of the X V t h — X V I t h
century . 71
RADU ŞTEFAN C I O B A N U — The fight of the Romanian Country's voivode» —
from Michel to V l a d the Impaler to defend the unity with Dobrudja
(1418—1462) 81

* This reverential volume, dedicated to the Centenary of Romania's independence,

comprises materials of the second scientific Session of Communications, of the National
History Museum, Lhe 26—27lh of A p r i l 1977.

XVII

www.mnir.ro
 Page
F L A M I N I U M I R T Z U — Basarab llic Second, the voivode of the Romanian Country
an active presence i n the fight for independence 93
P A N A I T I . P A N A I T — Bucarest's role in V l a d the Impaler's policy for the defence
of Wallachia's independence 99
NICOLAE BANICA-OLOGU — T h e ban Mihalcea, the first counsellor of Michel
the Brave 105
EMIL I O N E M A N D I — Stcphan Răzvan's participation at the fights from 1595,
carried b y Michel the Brave against the T u r k s 113
LUCIA B I E L T Z — Aspects of the 1821 revolution's importance i n the fight for
national emancipation 119
C O R N E L I A A P O S T O L — T h e diplomatic activity of Costache Negri for the streng­
thening of the Unified Principalities autonomy 125
ION ILINCIOIU — Aspects of Romania's independence fight. 1859—1876 131
N I C O L A E C I A C I I I R — The balkan crisis from 1875—1878 and Romania's position 137
TEODOR PAVEL — "Daco-Romania" in the vision the independence generation 145
IOSIF ADAM — The economic premises of the conquering of Romania's inde­
pendence 151

II. ROMANIA'S F I G H T NATIONAL I N D E P E N D E N C E

— P O L I T I C A L AND M I L I T A R Y A S P E C T S

ELENA PALANCEANU — Actions of the Romanian stale to obtain the indepen­

dence (1866—1876) 161
A L E X A N D R U PORŢEANU — Diplomatic preludes of the independence . . . 169
NICOLAE CORIVAN — Mihail Kogălniceanu and Romania's independence . . 177
N I C O L A E C I O B A N U — T h e organisational evolution of the Romanian A r m y i n the
period preceding the independence war 183
M I R C E A D U M I T R I U — About the content and the significance of the Romanian-
Russian Convention the 4 1 6 t h of April 1877 189
BARBU BERCEANU — The act from the 9 th M a y 1877 and its constitutional
character 195
GHEORGHE ANGHEL — Considerations about the economical financial effort of
Romania for the independence war 203
I O A N S O R E S C U — The heroism of the Romanian soldiers in the fights from Vidin 207
DAN B E R I N D E I — The conquering of llic independence mirrored in the letters
of the time 211
NICOI-ΛΕ P E T R E S C U — T h e heroism of the Romanian sailors in the independence
war of Romania · 215
I O N E L GÂNDEA — A n episode of the fight for independence in the Brăila Museum 225
C O N S T A N T I N S C A R L A T — Considerations about the submergence of the Ottoman
ships i n 1877, on the Măcin a r m 231
I I O R I A B R E S T O I U , V A S I L E B O B O C E S C U — T h e informations activity during the
independence war . . . 239
I O N PANŢURU — T h e firemen-artillerists" contribution in the independence war 247
C L E O P A T R A I O N E S C U — T h e participation of the third and seventh regiments
the Dîmboviţa country in the independence 253

XVIII

www.mnir.ro
 Page
l i U C H I A N D E A C O N U — Military actions i n Oltenia at the beginning of the indepen­
dence war 259
GEORGE MARIN — Socialists i n the Romanian Army during the independence
war (1877—1878) 263
I O N E L B E J E N A R U — Heroes figures from Botoşani i n the independence w a r 269
P A U L C E R N O V O D E A N U — T h e independence war i n the reports of the american
military attaché It. F . V . Greene 275
S A N D A R A C O V I C E A N U — Informations from the foreign archives refering to R o m a ­
nia's contribution to the war from 1877—1878 281
G A B R I E L A MARAŞOIU, C O R N E L I A M O R A R U — T h e F r e n c h a n d Italian diplomacy
about some aspects of the independence war 287
D I N U R A D U — T h e Monastery Sinaia — the emission place of some important
acts of the independence w a r 293

III. T H E C O N Q U E R I N G O F ROMANIA'S I N D E P E N D E N C E
— T H E CAUSE O F T H E W H O L E P E O P L E

N I C O L A E L I U — T h e Romanian intellectuals i n the independence w a r . . 299

C E Z A R A V R A M , T O M A R A D U L E S C U — Some contributions of the Dolj country's
inhabitants i n the independence war 305
V A S I L E M A R I N O I U — Contributions from the Gorj country at the independence war 313
D I N I C A C I O B O T E A — Documentary contributions about the Romanian Ladies'
Commitee from Craiova during the independence w a r 319
A L E X A N D R U F . D I N U — T h e Oltcnian intelectuale' contribution i n the supporting
of the independence w a r 325
PAUL B A R B U — Some aspects of the Dolj country's contribution i n the inde­
pendence war 333
A D O L F M I N U T — T h e Neamţ country's participation at the independence w a r 341
I O N A L D E A — T h e spiritual situation of Galaţi during the independence war . 345
P A U L PALTÀNEA — News about the contribution of the Galaţi country in the
supporting of the independence w a r 349
I O N J E R C A N — T h e material contribution of the Prahova country i n the conquering
of Romania's independence 353
I U L I A S T A N E S C U — T h e contribution of the Prahova country women in the inde­
pendence war 359
E U G E N S T A N E S C U — T h e contribution of the Prahova country women i n the
independence war 365
EMIL PAUNESCU — Data about the former Vlaşca country during the inde­
pendence war . 369
ADRIAN PASCU, IOAN T U D O R A C H E — T h e participation of the Ilfov country
people at the independence w a r 375
C O N S T A N T I N I . D U M I T R E S C U — T h e contribution of the Argeş country people
in the supporting of the independence war 383
R A D U G I O G L O V A N , C O N S T A N T I N N A S T A S E — T h e participation of the Dîmbo­
viţa country i n the fight of the Romanian people for liberty and inde­
pendence 387
I O A N N I S T O R — T h e echo of the independence war on the upper valley of the
Mureş 393

XIX

www.mnir.ro
 Page
IOAN CHIOREAN — Transylvania's contribution to the independence war of
Romania 399
L A Z A R U R E C H E — T h e solidarity of the Romanians from the norlh-cst of T r a n ­
sylvania with the national independence war of Romania 407
ROMUL POP — Maramureş participation at the events from 1877 . . . . 413-
V A S I L E D U D AŞ — The echo of the independence war, 1877—1878, at Lugoj 417
E L I S A B E T A IONIŢA — About Maria Rosetli's contribution at the war for inde­
pendence . 421
V I R G I L T A T O M I R — Documentary proofs about the contribution of the people from
Bukarest in the supporting of the independence war 425
V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U — T h e press of Bukarest during the independence war 431

IV. T H E I N D E P E N D E N C E I N T H E CONSCIENCE
OF T H E CONTEMPORARIES

V A S I L E N E T E A — T h e monograph dedicated to the independence war of Romania 437

ION DRAGOESCU — Ethnographic contributions to the study of the indepen­
dence war 443
I O A N A U R S E I - M A N A S I U — The 1877 music i n the collection of the Central Stale
Library 461
PAUL GRIGORIU — The opinions of the Romanian press during the indepen­
dence war 467"
D A N A . LĂZARESCU — T h e fight of the Romanians for independence mirrored in
the foreign press and journalism 477
ADRIAN ADAMACHE, E L E N A IOSEFIDE — The painters, oficial participants at
the independence war, witnesses of the history 483
S T E L I A N P O P E S C U — Romania's independence and the United Slates of America 491
R O D I C A F L O R E A — The echo of the independence war i n folk literature . 497
C O N S T A N T I N N I C O L A E — T h e Romanian poetry in 1877—1878 dedicated to the
independence war 503
N E S T O R V O R N I C E S C U - S E V E R I N E A N U L — A chronicle of the independence war
written in the spring of 1878 513·
ADRIAN-SILVAN IONESCU — T h e Romanian army's uniforms during the inde­
pendence w a r 519
R A Z V A N CIUCÀ — T h e fight for independence i n the folklore of Ialomiţa . . 527
D A N C E R N O V O D E A N U — T h e independence of Romania mirrored in the national
heraldry a n d numismatics . . 535
CONSTANŢA ŞTIRBU — New data about the emission of the romanian decora­
tions dedicated to the independence war 545-
M A R I A D O G A R U — M i h a i Eminescu and the independence 553-
M A R I A IONIŢA — Considerations about the identity of "Peneş C u r c a n u l " . 559
A L E X A N D R U I . BÀDULESCU — T h e heroism of the Romanian soldiers i n the
independence w a r mirrored i n the musical creation of the secound half of
the X I X th century 565
G H E R A S I M CRISTEA-PITEŞTEANUL — T h e independence war i n the documents
of the Rîmnic and Argeş bishoprics 571

www.mnir.ro
 Page
M A R G A R E T A G U Z I E C — New proofs about the independence war i n the history
Museum of the Galaţi Country 575
M A R I A T R A C H E , E C A T E R I N A S A R A R U — T h e museal proofs about the interna­
tional recognition of Romania's independence 579
V I C T O R I A P O P O V I C I — The letters of Spiru Haret with G . Coşbuc and M . Sado-
veanu regarding the promotion of the patriotic literature dedicated to the
year 1877 583
A N C A V A S I L E S C U — The recognition of Romania's independence by Italy . . 591

V. T H E CONSOLIDATION AND T H E D E F E N S E O F U N I T Y
AND NATIONAL I N D E P E N D E N C E

C O N S T A N T I N CAZĂNIŞTEANU — The Slate independence from 1877 in the

conscience of the Romanian people 599
EMIL D U M I T R E S C U , R A D U C O R O A M A — The contribution of the national
R e d Cross Society i n the conquering and preserving of the national inde­
pendence (1877—1918) 603
G H E O R G H E DUMITRAŞCU, M A R I A N A L U P U — Documents regarding the history
of Dobrudja (1877—1878) and the preparation of its reunion with Romania 609
GELCU MAKSUTOVICI — The independent Romania a n d Albania's independence 615
ŞERBAN C O N S T A N T I N E S C U — The external relations of Romania after the
conquering of its state independence, 1878—1900 621
B L A G A M I H O C — F r o m the unpublished letters of George Pop de BSsesti about
the fight for the liberation of the Romanians from Transylvania . 629
I O A N C O C U Z — The echo of the Memorandum process from Bucovina . . . 635
RADU FREITAG, EUGENIU PAUN — „Arcăşiile" and their role i n the promo­
tion of the national conscience 639
P E T R E ŢURLEA — Aspects of the work and activity of Nicolae lorga related
to the fight for independence and national unity 640
M A R I N C. S T A N E S C U — About the publicistic contribution of Lucreţiu Pătrăşcanu
to the fight of the R . C. P a r l y against the fascist peril and for the defence
of the country's independence and sovereignty i n the 4 th decade . . . 653
D O I N A L E A H U — The independence and national sovereignly fight i n ihc thought
and political activity of dr. Petru Groza 661
P E T R E D A C H E — The contribution of Bucarest' organisation of R . C . P . i n the
fight for democratic liberties, against the fascist peril (1934—1938) . . . 669
I O R D A N A L U N G U — The comunist and democratic press defending the inde­
pendence and national sovereignty (1938—1940) 675
H O M E R R A D U — T h e fight for Romania's liberation under the domination of
hitlcrite Germany mirrored in ihc newspaper " G r a i u l liber" . . . . . . 683
* · * _ NOTE 689

www.mnir.ro
 Z U S A M M E N F A S S U N G *

MITTEILUNGEN IN DER PLENUMVERSAMMLUNG

Seite
ΜΙΗΝΈΑ G H E O R G H I U — Eroffnungswort 3
FLORIAN GEORGESCU — Die nationale Unabhăngigkeit — einc Pennanenz der
Geechichte Rumâniens — widcrspiegelt i m Programm
der R . K . Partei 7
VASILE MACIU — Die Verhandlung fur den Abschluss der rumănisch-
russischen Konvention, a m 4/16. A p r i l 1877 . 17
I L I E CEAUŞESCU — Der militărischer Beitrag Rumâniens i m Unabhăngig-
keitskrieg, 1877—1878 25
GHEORGHE ZAHARIA — Die nationale Einheit und Unabhăngigkeit, unsterb-
liche Wcrte i m Denken u n d Schaffen des rumă-
nischen Volkes 33
EUGEN BANTEA — Die Friedensregelungen nach dem Unabhăngigkeit-
skrieg 39
C O N S T A N T I N ΑΝΤΓΡ — Der Unabhangigkeilskricg i n der Presse der Zeit . 45
VALTER ROMAN — V o n Plevna bis unter den Mauern Madrids dieselbe
vergossene B l u t fûr das gerechte Ideal der Unabhăn­
gigkeit 51
G H E O R G H E I . IONIŢA — Rumănien bei der Hunderljahrigcn Feier der Unab­
hăngigkeit 57

MITTEILUNGEN A U F ABTEILUNGEN

I. D E R K A M P F D E S RUMÂNISCHEN V O L K E S F U R E I N H E I T
UND F R E I H E I T

V E N E R A R A D U L E S C U — Verweise der Tapferkcit und des Unabhângigkeitswunsches

des rumănischen Volkes i n manche europăische Schriften aus dem X V . und
X V I . Jahrhundert . 71
R A D U ŞTEFAN C I O B A N U — D e r K a m p f der Fûr s ten der Wallachei — von Mihail
bis z u V l a d Ţepeş — fur die Verteidigung der Einheit mit Dobrudschja
(1418—1462) 81

* Diese Ferstschriit, der Hundartjăhrigen Feier der Unabhăngigkeit Rumâniens

gewitmet, besteht aus Mitteilungen der I I I . wissentschaftlichen Mitteilungen Session des
Gescbichtsmuseums der S. R . Rumănien, die a m 26.—27. A p r i l 1977 stattgefunden hat.

XXIII

www.mnir.ro
 Scite
F L A M I N I U M I R T Z U — Basarab «1er I I . der Furst der Wallachci, ein aktiver
Kămpfer presenz i m Unabhangigkeilskricg 93
P A N A I T I . P A N A I T — Bukarcsts Rolle i n der Politik Vlad Ţepeş fur die Vcrteidigung
der Unabhăngigkeit der Wallachei 99
N I C O L A E B A N I C A - O L O G U — Der Gouverneur Mihalcca, der crstc Ralgeber Mihai
der Tapfcre 105
E M I L I O N E M A N D I — Die Teilnalime Ştefan Răzvans in den Kămpfcn gegen die
Tiirken von 1595, gcfûhrt von Mihai der Tap fere 113
L U C FA B I E L T Z — Aspektc der Bcdculung der Revolution von 1821 im Kampf der
nationalen Emanzipation 119
C O R N E L I A A P O S T O L — Die diplomatische Aktivitat des Costache Negri fur die
Stârkung der Selbstăndigkcit der Vereinigten Fûrstentûmer 125
ION ILINCIOIU — Aspektc des Kampfes fur die Unabhăngigkeit Rumâniens,
1859—1876 131
N I C O L A E C I A C I I I R — Die balkanische Krise wăhrend den Jahrcn 1875—1878 und
die Stellung Rumâniens 137
TEODOR PAVEL — „Dazich-Rumănicn" i n der Vision der Unabhângigkcitsge-
neration 145
IOSIF A D A M — Die wirlschaillichcn Voraussetzungen der Eroberung der Unab­
hăngigkeit Rumâniens 151

II. D I E E R O B E R U N G D E R N A T I O N A L E N UNABHĂNGIGKEIT
RUMÂNIENS — P O L I T I S C H - M I L I T A R I S C H E A S P E K T E

ELENA PALÀNCEANU — Die politischen Aklionen des rumănischen Slaalcs fur

die Erhaltung der Unabhăngigkeit (1866—1876) 161
A L E X A N D R U PORŢEANU — Diplomatischen Vorspiele der Unabhăngigkeit . 169
NICOLAE COR]VAN — Mihail Kogălniceanu und die Unabhăngigkeit Rumâniens 177
N I C O L A E C I O B A N U — Die organisatprische Entwicklung der rumănischen Armée
vor dem Unabhangigkeilskricg . . 183
M I R C E A D U M I T R I U — Uber den Inhalt und die Bedeutung der rumanisch-russischen
Konvention, a m 4./16. April 1877 189
BARBU BERCEANU — Der A k t vom 9. Mai 1877 und sein konstilutionellcr
Charaktcr . 195
G H E O R G H E A N G H E L — Werlschătzung ûber die wirtschaftlich-finanzicllcn
Anstrcngungen Rumâniens i m Unabhăngigkeitskrieg . 203
IOAN SORESCU — Die Tapferkcit der rumănischen Solda ten in den Kampfen
von V i d i n 207
DAN B E R I N D E I — Die Eroberung der Unabhăngigkeit widerspicgclt im Bricf-
wechscl der Zcit '. . 211
NICOLAE PETRESCU — Die Heldtatcn der rumănischen Matroscn im K r i c g fur
die Unabhăngigkeit Rumâniens 215
I O N E L C A N D E A — E i n Unabhângigkeitskriegsepisode dargcstellt i m Museum Brăila 225
C O N S T A N T I N S C A R L A T — Wertschâtzungcn ûber die Verscnkung der lûrkischen
Schiffe a m Măcin A r m , 1877 231
H O R I A B R E S T O I U , V A S I L E B O B O C E S C U — Die Informalionenaktivităt wăhrend
des Unabhăngigkeitskrieges · · 239
ION PANŢURU — Der Bei trag der Feuerwehrmănner und Artilleristcn wăhrend
dem Unabhăngigkeitskrieg 247

XXIV

www.mnir.ro
 Şei te
C L E O P A T R A I O N E S C U — Die Teilnahmc des 3. u n d 7. Dorobanzenregiments aus
dem Bezirk Dîmboviţa i m Unabhăngigkeitskrieg 253
L U C H I A N D E A C O N U — Militârische Aktionen aus Oltcnien am Beginn des
Unabhăngigkeitskrieges . 259
G E O R G E M A R I N — Die Sozialisten i n der rumănischen Armée wăhrend dem
Unabhăngigkeitskrieg (1877—1878) 263
I O N E L B E J E N A R U — Heldenfiguren aus dem Bezirk Botoşani im Unabhăngigkeits­
krieg 269
P A U L C E R N O V O D E A N U — Der Unabhăngigkeitskrieg widerspigelt i m den Berichten
des americanischen militărischen Attache L t . F . V . Gréene 275
S A N D A R A C O V I C E A N U — Informationen fiber die fremden Archiven, die sich auf
den Beitrag Rumâniens i m K r i e g von 1877—1878 bcziehen 281
G A B R I E L A MARAŞOIU, C O R N E L I A M O R A R U — Die franzôsische u n d italienische
Diplomatie fiber manche Aspekte des Unabhăngigkeitskrieges . . . . 287
D I N U R A D U — Das Kloster Sinaia — das Prâgungsorl mancher bcdeutenden Acten
aus dem Unbhăngigkeitskrieg 293

III. D I E E R O B E R U N G D E R UNABHĂNGIGKEIT RUMÂNIENS

— D I E K A M P F S U R S A C H E D E S GANZEN V O L K E S

N I C O L A E L I U — Die rumănische Intellectualităt i m Unabhăngigkeitskrieg 299

C E Z A R A V R A M , T O M A R A D U L E S C U — Manche Aspekte des Beitrags der E i n -
wohner des Bezirks Dolj a m Unabhăngigkeitskrieg 305
VASILE MARINOIU — Beitrâge des Bezirks Gorj am Unabhângigkeitskreig . . 313
DINICĂ C I O B O T E A — Dokumentarische Beitrâge fiber die Aktivităt des rumă­
nischen Frauer Kommittee aus Craiova wăhrend dem Unabhăngigkeitskrieg . 319
A L E X A N D R U F . D I N U — Der Bei trag der Intelleklualităt aus Oltenien i m Unab­
hăngigkeitskrieg 325
P A U L B A R B U — Aspekte des Beitrags des Bezirks Dolj a m Unabhăngigkeitskrieg . 333
A D O L F MINUŢ — Uber die Teilnahme des Bezirks Neamţ a m Unabhăngigkeitskrieg 341
I O A N A L D E A — Die Lage der Stadt Galaţi wăshrend dem Unabhăngigkeitskrieg . 345
P A U L P A L T A N E A — Uber den Beitrag der Bezirks Galaţi a m Unabhăngigkeitskrieg 349
I O N J E R C A N — Der matérielle Beitrag des Bezirks Prahova i m Unabhăngigkeitskrieg 353
I U L I A S T A N E S C U — Der Beitrag der Frauen aus Prahova i m Unabhăngigkeitskrieg 359
E U G E N S T A N E S C U — Einige Aspekte der sanităren Assistenz wăhrend dem Unab­
hăngigkeitskrieg . 305
E M I L P A U N E S C U — Daten fiber das gewesene Bezirk Vlaşca wăhrend dem Unab­
hăngigkeitskrieg . 369
A D R I A N P A S C U , I O A N T U D O R A C H E — Die Teilnahme des Volkes aus dem Bezirk
Ilfov a m Unabhăngigkeitskrieg 375
C O N S T A N T I N I . D U M I T R E S C U — Der Beitrag des Volkes aus dem Bezirk Argeş
bei der Unterstfitzung des Unabhăngigkeitskrieges . 383
R A D U G I O G L O V A N , C O N S T A N T I N N A S T A S E — Die Teilnahme des Bezirks Dîm­
boviţa a m Unabhăngigkeitskrieg des rumănischen Volkes 387
I O N N I S T O R — Das E c h o des Unabhăngigkeitskrieges a m oberen Mureştal . 393
I O A N C H I O R E A N — Siebenbfirgische Beitrâge a m Unabhăngigkeitskrieg Rumâniens 399

XXV

www.mnir.ro
 Seite
LAZÀR U R E C H E — Die Solidaritât der Rumăner aus dem sfid-estliclien Teii
Siebenbfirgens mit dem Unabhăngigkeitskrieg Rumâniens 407
ROMUL POP — Die Teilnahme des Bezirks Maramureş an den Ereignnsen
von 1877 413
VASILE DUDAŞ — Das E c h o des Unabhăngigkeitskrieges, 1877—1878, i n Lugoj 417
ELISABETA IONIŢA — Maria Rosettis Beitrag a m Unabhăngigkeitskrieg . 421
V I R G I L T A T O M I R — Dokumentarische Zcugnisse des Bukarester Volksbeitragg
bei der Unterstiitzung des Unabhăngigkeitskrieges 425
V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U — Bukarester Presse wăhrend dem Unabhăngig­
keitskrieg 431

IV. D I E UNABHĂNGIGKEIT I M B E W U S S T S E I N
DER ZEITGENOSSEN

VASILE NETEA — Die ers te Monographie uber den Unabhăngigkeitskrieg

Rumâniens 437
ION DRĂGOESCU — Ethnographische Beitrâge z u m Studium des Unabhăngig­
keitskrieges 443
I O A N A U R S E I - M A N A S I U — Die Musik des Jahres 1877 i n den Sammlungen der
Zentralen Staatsbibliothek 461
PAUL G R I G O R I U — Die Stcllung der rumănischen Publizistik wăhrend dem
Unabhăngigkeitskrieg 467
DAN A. L A Z A R E S C U — Der Kampf der Rumânier fiir Unabhăngigkeit wider-
spiegelt i n der frcmdcn Presse u n d Publizistik 477
A D R I A N A D A M A C H E , E L E N A I O S E F I D E — Die Maler, ofizielle Teilnehmcr a m
Unabhăngigkeitskrieg, Zeuge der Geschichte 483
STELIAN POPESCU — Rumâniens Unabhăngigkeit u n d die Vereinigten Staaten
Amerikas 491
RODICA FLOREA — Das E c h o des Unabhăngigkeitskrieges i n der Volksliteratur 497
C O N S T A N T I N N I C O L A E — Die dem Unabhăngigkeitskrieg gewidmetc rumănische
Dichtung de Jahres 1877—1878 503
N E S T O R V O R N I C E S C U - S E V E R I N E A N U L — E i n e K r o n i k des Unabhăngigkeits­
krieges geschrieben i m F r u h j a h r des Jahres 1878 513
A D R I A N - S I L V A N 1 0 N E S C U — Die Uniformen der rumănischen Année wăhrend
dem Unabhăngigkeitskrieg 519
R A Z V A N CIUCĂ — Der Unabhăngigkeitskampf i n der Volkskultur des Bezirks
Ialomiţa 527
DAN C E R N O V O D E A N U — Die Unabhăngigkeit Rumâniens widerspiegelt i n der
nationalen Heraldik und Mfinzkunde . . 535
CONSTANŢA ŞT1RBU — Neue Daten Ober das Erscheinen der rumănischen
Orden dem Unabhăngigkeitskrieg gewidmet 545
MARIA DOGARU — Mihai Eminescu u n d die Unabhăngigkeit 553
MARIA IONIŢA — Wertschăzungen uber die Idenităt des „Peneş Curcanul" 559
A L E X A N D R U I . B A D U L E S C U — D i e Tapferkeit der rumănischen Soldaten i m
Unabhăngigkeitskrieg widerspiegelt i n der Musik der 2. Hâlfe des X I X . J h . 565
G H E R A S I M CRISTEA-PITEŞTEANUL — Der Unabhăngigkeitskrieg i n den Doku-
menten des Bischofosamts Rîmnic u n d Argeş 571

XXVI

www.mnir.ro
 Scite
MARGARETA GUZIEC — Neue Zeugnisse fiber den Unabhăngigkeitskrieg im
Geschichtsmuseum des Bezirks Galaţi x
575-

M A R I A T R A C H E , E C A T E R I N A S A R A R U — Museale Zeugnisse fiber die interna­

tionale E r k e n n u n g der Unabhăngigkeit Rumâniens 579·

V I C T O R I A P O P O V I C I — Der Briefwechsel zwischen Spiru Haret, G . Coşbuc und

M . Sadoveanu fiber die Unterstiitzung der patriotischen Literatur dem Jahre
1877 gewidmet 58$

ANCA V A S I L E S C U — Die Anerkennung der Unabhăngigkeit Rumâniens durch

Italien . . 591

V. D I E VERSTÂRKUNG U N D V E R T E I D I G U N G D E R N A T I O N A L E N
ΕΙΝΗΕΓΤ U N D UNABHĂNGIGKEIT

C O N S T A N T I N CAZANIŞTEANU — D i e Staatsunabhăngigkeit von 1877 i m Bewussl-

sein des rumănischen Volkes 599-

E M I L DUMITRAŞCU, R A D U C O R O A M A — Beitrâge der Nationalen Roten K r e u z

Gesclltschaft bei der Eroberung und Aulbcwahrung der nationalen Independenz
(1877—1878) . 60$

G H E O R G H E DUMITRAŞCU, M A R I A N A L U P U — Dokumente fiber die Geschichte

Dobrudjas 1877—1878 und die Vorbereitung deren Wiedereinigung mit
Rumănien 609~

GELCU MAKSUTOVICI — Das unabhăngige Rumănien u n d die Unabhăngigkeit

Albaniens 615-

ŞERBAN C O N S T A N T I N E S C U — Die Rumâniens Aussenspolitik nach der Eroberung

der Staatsunabhăngigkeit 1878—1900 621

B L A G A M I H O C — Aus dem unverôffentlichem Briefwechsenen des George Pop von

Băscşti fiber den Freiheitskampf der Rumăner aus Siebenbfirben . . 629*

IOAN COCUZ — Das E c h o des Memorandums Prozess aus Bukowina . . . 635

R A D U F R E I T A G , E U G E N I U PĂUN — „Arcăeiile" u n d deren Rolle i n der Bildung

des nationalen Bewusstseins 639
P E T R E ŢURLEA — Aspekte aus Ν. Iorgas W e r k u n d Aktivităt fiber den K a m p f
fiir Unabhăngigkeit u n d nationale E i n h e i t 649"

M A R I N C. S T A N E S C U — Uber Lucreţiu Pătrăşcanus publizistischen Beitrag i m

K a m p f der R . Κ. Ρ artei gegen die faschistische Gefahr u n d fur die Vertei-
digung der Unabhăngigkeit und Souveranitât des Landes i m 4. Jahrzehnt . 653

D O I N A L E A H U — D e r K a m p f fûr Unabhăngigkeit u n d nationale Souverânităt i m

Denken u n d der politischen Aktivităt des dr. Petru Groza . ' . . . 661

P E T R E D A C H E — Der Beitrag der Bukarester Organization der R . K . P . i m K a m p f

fur demokratische Freiheiten, gegen die faschistische Gefahr (1934—1938) . 669

I O R D A N A L U N G U — Die kommunistisch-demokratische Presse i n Verteidigung

der nationalen Unabhăngigkeit u n d Souverânităt (1930—1940) . . . . 675

H O M E R R A D U — Der K a m p f ffir die Befreiung Rumâniens v o m faschistischen

Joch widerspiegelt i n der Zeitung „Graiul L i b e r " . . . . . . . 683

• · * _ NOTE 689»

XXVIL

www.mnir.ro
 C O f l E P > K A H H E

C O O E l U E H H f l HA ΠΛΕΗΑΡΗΟΜ 3ACEMHHH

Grp.

MHXHfl ΓΕΟΡΓΜΥ — BcTynHTejibHoe CJIOBO 3

ΦΛΟΡΗΑΗ A)KOPA>KECKy — HauHOHajibHati HesaBHCHMOCTb — nepMaHeHT-

HocTb HCTopHH P y M U H H H , H a n i e A i u a n α τ ρ α χ β Η Η β
Β FlporpaMMe PyMbIHCKOfi KOMMyHHCTHleCKOH
napTHH 7

B A C H J I E ΜΑΗ y — fleperoBopu o aaKJilOHGHHH pyMbiHopyccKoro

C o r j i a u i e H H H α τ 4/16 a n p e j i n 1877 r o A a . . . 17

HJIME M A y i U E C K y — BoeHHbie ycHJiHn PyMUHHH Β BOHHC 3 a HesaBH-

CHMOCTb 1877—1878 rr 25
ΓΕΟΡΓΕ 3 A X A P H ţ l — HauHOHajibHoro CAHHCTBO Η HauHOHajibHan H e a a -
BHCHMOCTb K a x H e n p e x o A i i i m i e ueHHOCTH, x a p a K -
T e p H u e AJin B o a a p e m i H H npaKTHMecKHx AeficTBHH
pyMbiHCKoro H a p O A a 33

EVA)KEH EAHTfl — M n p H o e yperyjiHpoeaHHe nocjie OKOHiaHHH B O H -

Hbl 3a He3aBHCHM0CTb 39

KOHCTAHTHH ΑΗΤΗΠ — BofiHa a a HeaaBHCHMOCTb Β neiaTH ΤΟΓΟ ΒρβΜβΗΗ 45

BAJIbTEP POMAH — Οτ r i j i e B H u A O C T C H MaAPHAa KpacHofi HHTbw

n p o T H H y j i a c b KpOBb, n p o A H T a n s a n p a e o e &eno
neaaBHCHMocTH 51

ΓΕΟΡΓΕ H . H 0 H H U . 3 — PyMUHHH Β crojieTHioio rOAOBmmiy 3aBoeBaHHH

CBoeS rocyAapcTBeHHofl HeaaBHCHMOCTH . . . 57

C O O E l U E H H f l ΠΟ C E K U H f l M

I. B O P b B A P y M b I H C K O r O H A P O f l A 3 A E f l H H C T B O
H HE3ABHCHMOCTb

BEHEPA P3flyjlECKy —
y n o M H H a n o MyxceCTBe H C T P C M A C H H H p y M U H C K o r o H a -
p O A a Κ He3aBHCHM0CTM Β ΗβΚΟΤΟρΗΧ npOHSBeAeHHSI eBponefiCKHX aBTOpOB X V
Η XVI BB 71

* Β HacTOHIUeM HDÔHJieHHOM CfiopHHKe, nOCBHIU,6HHOM CTCWleTHK) HeaaBHCHMOCTH P y M U ­

HHH, n p e A C T a e ^ e H u M a T e p i i a j i u 3-eft H a y q H O H ceccHH, opraHHSoeaHHOH M y 3 e e M H C T O P H H
CouHajiHCTHHecKofi PecnyèjiHKH P y M U H H H — 26—27 a n p e j i n 1977 r .

XXIX

www.mnir.ro
 Grp.

P A f l y ΙΙΙΤΕΦΑΗ H O E A H y — Bopb6a r o c n o A a p e f i B a j i a X H H — α τ MHxan A O BjiaAa

Uenema — Β 3aimrry GAHHCTBa c floSpyAwefl (1418—1462 I T . ) . . . . 81

•«WIAMHHHy M b l P T U . y — TocnoAapb B a j i a x H H Baccapa6 II-oft H ero aKTHBHOCTb

Β 6opb6e s a HeaaBHCHMOcrb t 93
f l A H A H T Η. ΠΑΗΑΗΤ — Pojib ByxapecTa Β npoeeoAHMOfi BjiaAOM UeneuieM IIOJIH-

THKe s a u i H T b i HesaBHCHMocTH BajiaxHH 99

H H K O J I A E B 3 H M K 3 - O J 1 0 r y — EaH Mnxajiqa nepewfi coeeTHHK MHxan Xpaôporo 105

3 M H J l b H O H 3 M A H A H — y<iacTHe UlTecpaHa PaseaHa Β 6onx Mnxan Xpaôporo

πρατΗΒ T y p o K Β 1695 r 113

J i y i H J l E H E J I T 1 1 — H e K O T o p u e acneKTU, K a c a i o u i H e c n 3HaieHHn p e e o j u o u H H 1821

r . Β 6opb6e s a HauHOHaJibHoe p a c K p e n o m e H H e 119

KOPHEJIHfl AIIOCTOJI — A H i M O M a T H H e c K a H AesiTejiMiocTb KocTaxe Herpn, H a -

npaeAeHHan Ha y x p e n j i e H H e 8ΒΤΟΗΟΜΗΗ 06Ι·6ΑΗΗ6ΗΗΜΧ ΚΗΜΚΜΤΒ . . . . 125

MOH H J 1 H H M O K ) — H e K O T o p u e a c n e x T b i 6opb6w 3a 3aBoeeaHHe HeeaBHCHMOCTH
P y M U H H H B 1859—1876 r r 131
TEOAOP nABEJl — «Aaico-PyMUHHsi» Β npeACTaBjieHHUx noKOjieHHn — coepeMeH-
H H x a 6opb6u s a HeaaBHCHMOCTb 145
MOCH4> A A A M — 3καΗθΜΗΗβεκΗβ n p e A n o c u j i K H saBoeeaHHB PyMUHHefi r o c y A a p -
CTBeHHOH HeaaBHCHMOCTH 151

II. 3 A B O E B A H H E HAIIHOHAJ1 b H O H H E 3 A B H C H M O C T H
PyMblHHH — BOEHHO-nOJIHTHMECKHE ACIIEKTbl

tyiEHA n3J13HHAHy — ACHCTBHH pyMUHCKoro r o c y A a p c T B a Β HanpaejieHHH A O -

C T H x e H H H HesaBHCHMOCTH (1866—1876 r r . ) 161

AJIEKCAHAPy nOPUHAriy — A n n j i O M a T H w e c K H e npejiMAHH He3aBHCHM0CTH . 169

HHKOJIAE KOPHBAH — MnxaHJi K o r s j i H H i a H y H HesaBHCHMocTb PyMUHHH . 177

HHKOJIAE HOEAHy — O p r a H H S a u H O H H a n 3BOJIH>UHH pyMUHCKOfi apMHH Β nepHOA,

npeAuiecTBOBaBuiHH eoAHe 3a HesaBHCHMocTb 183

MHPHA A y M H T P H y — Ο c o A e p x a H H H H 3HaieHHH p y M U H O - p y c c x o r o C o r j i a u i e H H n

α τ 4/16 anpeflii 1877 r 189

SAPBy BEPHAHy — Ακτ O T 9 Man 1877 r. Η e r o KOHCTHTyuHOHHuS x a p a K T e p . 195

ΓΕΟΡΓΕ A H T E J I — HeKOTopue coo6paxeHH5i no ΠΟΒΟΑΥ <pHHaHCOBo-9KOHOMHie-

CKHX yCHJIHH P y M U H H H , BU3BaHHUX BOHHOH 3a HeSaBHCHMOCTb 203

110 A H COPECKy — TepoHsM p y M u H C K H x c o A A a T Β 6onx y ΒΗΑΗΗ3 207

AAH EEPHHAEH — 3aeoeBaHHe He3aBHCHM0CTH H ee o T p a x e H n e Β KoppecnoHAeii-

UHflx T o r o BpeMeHH 211

H H K O J I A E I I E T P E C K y — OTBara, n p o a B j i e H H a s pyMUHCKHMH MoptwaMH Β 6opb6e

3 a 3 a B 0 e s a H H e HesaBHCHMOCTH P y M U H H H 215
H O H E J I b K b l H A H — Ο A H Η H S 3 Π Η 3 Ο Α Ο Β B O H H U s a He3aBHCHMOCTb, α καταραΜ pac-
c x a 3 U B a i O T S K c n o H a T u Η MaTepHajiu Myeeji E p s n j i u 225
KOHCTAHTHH CKAPJIAT — Κ eonpocy o nOTOnjieHHH orroMaHCKHX cyAOB Β
M94HHCKOM pyxase A y n a n Β 1877 r 231

XOPJI BPECTOK), BACHJIE BOBOHECKy —

AenTeJibHoerb paaeeAKH Η KOHTP-
pa3BeA B O epeMH B O H H U 3a HeeaBHCHMOCTb 239

XXX

www.mnir.ro
 Grp.

H0H nAHU,ypy — B K J i a A ΠΟΙΚ&ΡΗΗΚΟΒ — a p T H j u i e p n c T O B Β BOÛHy s a HeaaBHCH­

MOCTb ι 247

ΚΛΕΟΠΑΤΡΑ HOHECKy — yqacTne 3 - r o AHHefiHoro Η 7-ΓΟ n e x o T H o r o ΠΟΛΚΟΒ

ye3Aa AuMÔOBHua Β eofiHe s a HeaaBHCHMOCTb 253

JiyiHAH AEAKOHy — BoeHHwe ACHCTBHH Β acme OJITCHHH Β H a i a j i e B O H H U 3 a

HeaaBHCHMOCTb 259

A)KOPA)KE MAPHH — CouHajiHCTU Β p n A a x pyMUHCKofi apMHH Β nepHOA BOHHU

3a HeaaBHCHMOCTb (1877—1878) 263

H O H E J I B E > K E H A P y — 4 > n r y p u oOToruaHueB — r e p o e e B O H H U 3a He3aBHCHMOCTb . 269

ΠAyJib HEPHOBOAJIHy — B o i i H a 3 a HesaBHCHMocTb Β c e e T e AOHeeeHHH aMepn-

K a H C K o r o BoeHHoro aTTauie, jiefiieHaHTa Β. Φ. rpHHa 275

C A H A A P A K O B H H A H y — CeeAeHHH H 3 H H o c T p a H H u x a p x H B o e o B u i a A e P y M U H H H
Β BofiHy 1877—1878 r r 281
Γ Α Β Ρ Η 9 Λ Α M 3 P 9 I H O r O , K O P H E J I H f l M O P A P y — Φρ3Ηΐ^3εΜΗ H HTajibflHCKan
AHnjioMaTHH o HeKOTOpbix acneKTax B O H H U 3a He3aBHCHM0CTb 287

AHHy PAAy — MoHacTupb C H H a f i n — MecTO HaAaHHn H e K O T O p u x B a i K H u x roey-

A a p c T B e H H U x a x T O B nepHOAa B O H H U a a HesaBHCHMocTb 293

III. 3 A B O E B A H H E H E 3 A B H C H M O C T H
P y M b l H H H — ΛΕΛΟ B C E T O HAPOflA

HHKOJIAE JIHV — PyMUHCxan HHTeji;iHreuHn Β B O H H C 3 a HeaaBHCHMOCTb . 299

H E 3 A P A B P A M , T01WA P S f l y j l E C K y — HeKOTopue a c n e K T U , KacaioutHecn BKJia-

A a HaceJieHHH y e s A a A O J H K Β B o i t a y 3 a HeaaBHCHMOCTb 305

BACHJIE MAPHHOtO — Βκ-iiaA HaceJieHHH T o p w a Β BOHHy 3a HeaaBHCHMOCTb . 313

AHHHK3 HHOBOTJ1 — A o K y M e H T u , paccKa3ueaiomHe α AenTejibHocni KoMHTeTa

p y M U H C K H x A a M KpafloBw Β nepHOA BOAHU s a HesaBHCHMocTb 319

AJIEKCAHAPy AHHy — BxjiaA HHTejijiHreHUHH OJITCHHH Β n o A A e p x t K y BOHHU

HeaaBHCHMOCTb 325

ΠA y Jib BAPBy — HeKOTopue acneKTU, KacarouiHecn B K j i a A a yesAa AOJDK Β Π Ο Α -

A e p j K K y B O H H U s a HeaaBHCHMOCTb 333

AAOJIbΦ M H H y i l , — 06 ynacTHH ye3Aa HHMU, Β B O H H C 3 a HeaaBHCHMOCTb . 341

HOAH AJIAH — yMOHacTpoeHHe HaceJieHHH rajiau, Β T O A U BOHHU aa aaeoeeaHHe

He3aBHCHMOCTH PyMUHHH 345

T I A y j l b n 3 J I T 3 H j I — CeeAeHHH o BKJiaAe y e 3 A a Tajiau Β B o i t a y s a HeaaBHCHMOCTb . 349

HOH )KEPKAH — MaTepHajibHbifi BKJiaA WHTeJiefl y e s A a I l p a x o e a Β A C J I O aaeoeea-

ΗΗΗ HesaBHCHMOCTH P y M U H H H 353

I 0 J I H 5 I C T S H E C K y — BxjiaA weHUiHH ye3Aa f l p a x o e a Β eofiHy 3a HesaBHCHMocTb . 359

EyA>KEH CTSHECKy —HeKOTopue acneKTU, KacammHecn caHHTapHofi cjiyx<6u Β

nepHOA BOHHU s a HeaaBHCHMOCTb 365

3MHJIb n a y H E C K y — AaHHue α 6uBuieM yesAe B j i a u i K a Β nepHOA BOHHU 3a

HeaaBHCHMOCTb 369

A A P H A H n A C K y , H O A H T y A O P A K E — y q a c T H e H a p o A H U x M a c e y e 3 A a HJlbφoB Β
BOHHe 3 a HeaaBHCHMOCTb 375

KOHCTAHTHH H. A y M H T P E C K V — BKJiaA H a p O A H u x M a c e ye3Aa ApA»eui Β

BOHHy s a HesaBHCHMocTb XXXI
383

www.mnir.ro
 Grp.

PAfly A>KOrJIOBAH, KOHCTAHTHH H3CTACE — YiacTHe yesAa ΑΗΜ6ΟΒΗΙ«

Β 6opb6e p y M U H C K o r o HapoAa 3 a c e o f i o A y Η HeaaBHCHMOCTb 387

HOAH HHCTOP — 3το BOHHU a a HeaaBHCHMOCTb Β AOJiHHe BepxHero TeieHHH

Mypeuia 393

HOAH K H O P J I H — B x j i a A TpaHCHJibBaHiiee Β BOHHy 3 a HeaaBHCHMOCTb P y M U H H H . 399

JIA33P yPEKE — n o J i H a n n o A A e p K K a p y M U H a M H ceeeponocTOMHOH TpaHCHjibBaHHH

B O H H U 3 a He3aBHCHMOCTb P y M U H H H 407

POMyjI ΠΟΠ — yqacTHe ye3Aa MapaMypeui Β CO6UTHHX 1877 r 413

BACHJ1E A y A A U l — O T 3 B y K , K O T o p u A H a u i j i a BOHHa 3 a HeaaBHCHMOCTb 1877—1878

ir. Β Jlyrowe 417
3JIH3ABETA H0HHU.3 — O BKJiaAe Mapun PoceTTH Β BOHHy s a saeoeBaHHe
He3aBHCHMOCTH 421

BHPA)KHJI TATOMHP — ΛακγΜβΗΤΜ, c B H A e T e j i b C T B y i o m H e ο BKJiaAe HapoAHux

Mace ByxapecTa Β BOHHy s a HeaaBHCHMOCTb . ι 425

B H P J D K H J I H y 3. T E O A O P E C K y — F l p e c c a E y x a p e c T a Β nepHOA BOHHU 3 a He3a-

BHCHMOCTb J 431

IV. H E 3 A B H C H M O C T b Β C 0 3 H A H H H C O B P E M E H H H K O B

BACHJIE HETţl — i l e p e a n H3 ΜΟΗΟΓρβφΗΗ, n o c e n i u e H H u x BoiiHe s a HesaBHCHMocTb

PyMUHHH 437

HOH APSTOECKy — B K J i a A STHOJioroB Β Hsy<ieHHe B O H H U 3 a HesaBHCHMocTb . . 443

HOAHA yPCEH-MAHACHV — My3UKa 1877 r . Β KOJiJieKUHHx U e H T p a j i b H o A Tocy-

AapcTBeHHofi BH6JIHOT6KH 461

riAyjlb TPHTOPHy — ΠΟ3ΗΗΗ(Ι pyMUHCKOH ny6jiHUHCTHKH Β nepHOA BOHHU sa

HeaaBHCHMOCTb 467

AAH A. JI333PECKy — B o p 6 a p y M u H 3 a HesaBHCHMocTb, H a u i e A i u a n c e o e O T p a w e -

HHe Β HHOCTpaHHOH n e i a T H Η nyGjiHUHCTHKe 477

AAPHAH AAAMAKE, E J I E H A Η 0 3 Ε Φ Η Α Ε — X y A O W H H K H , npHHHMaeuiHe αφκιΐΗ-

ajibHoe y i a c T H e Β BOÎÏHe 3 a HeeaBHCHMocTb, ΚΛΚ C B H A C T C J I H H C T O P H H . 483

CTEJIHAH nOflECKy — He3aBHCHM0CTb PyMUHHH H CoeAHHeHHue UlTaTu

AMepHKH 491

POAHKA ΦΛΟΡ51 — O T s e y K , K O T o p u A n a u i j i a B o i m a 3 a HesaBHCHMocTb Β j i n r e p a -

TypHOM HapoAHOM TBopnecTBe 407

KOHCTAHTHH HHKOJIAE — P y M U H C K a n n o a s H H 1877—1878 r r . H a c j i y w S e B O H H U

aa HeaaBHCHMOCTb 503

HECTOP BOPHHMECKy CEBEPHHflHyjI — BeceHHHH (1878 r . ) x p o H H K a BOHHU

aa He3aBHCHMOCTb 513

AAPHAH-CHJIBAH HOHECKy — BoeHHan φορκα pyMUHCKofi apMH Β nepHOA

BOHHU 3 a HeaaBHCHMOCTb pOAHHU 519

P33BAH HyK3 — B o p b 6 a 3 a HesaBHCHMocTb Β HapoAHofl K y j i b T y p e 5 ) J I O M H U U . 527

AAH MEPHOBOAflHy — HesaBHCHMocTb PyMUHHH, HauieAUian ceoe orpamenue

Β HauHOHajibHoA r e p a j i b A H K e H HyMHSMaTHKe 535

KOHCTAHllA HITHPEy — Hoeue AaHHue 06 ycTaHOBjieHHH p y M u H C K H X HarpaA,

nocBfimeHHUx BoAHe 3a HesaBHCHMocTb 545

MAPH51 A O r A P y — M n x a A 3 M H H e c K y Η HesaBHCHMocTb 553

MAPHfl H0HHU.3
XXXII
— H e K O T o p u e cooôpaxeHHSi n o n o e o A y ycTaHOBjieHHH A C H C T B H -
TejibHoA J I H H H O C T H I l e H e u i a K y p K a H y j i a 559

www.mnir.ro
 Grp.

AJIEKCAHAPy H . B3AyjlECKy — TepoHSM pyMUHCKHX Β Ο Η Η Ο Β Β 6 o p b 6 e a a

HeaaBHCHMOCTb, H a i u e A u i H H ceoe o T p a w e H n e Β M y s u K a j i u i o M T B o p i e c T B e B T O -
poH no/ίαBHHbi Χ Ι Χ - Γ Ο B e K a 565

T E P A C H M KPHCTfl IlHTEllJTflHyjI —
BoÛHa a a HeaaBHCHMOCTb Β A O K y M e H T a x ,
HaXOAfllUHXCH Β PblMHHKCKO-ApAWeUlCKOM E n H C K O n c T B e 57 L

Μ Α Ρ Γ Α Ρ Ε Τ Α ry3HEK — H o B b i e CBeAeHHn, K a c a i o i U H e c n B O A H U a a HeaaencHMOTb,

HaHAeHHbie Β T a j i a U K O M yeaAHOM H C T o p H i e c K O M M y a e e 575

MAPHfl TPAKE, EKATEPHHA C3PAPy — Myaefi MaTepnaJiu, CBHAeTejibCTBywmiie

α MeiKAyHapoAHOM npHSHaHHH HeaaBHCHMOCTH P y M U H H H 579

ΒΗΚΤΟΡΗΛ ΠΟΠΟΒΗΗ — I l e p e n H C K a C r m p y X a p e r a c Γ. K o m 6 y i t o M Η M .
CaAOBHHy 0 6 yTsepiKAeHHH naTpHOTHiecKofi j i H T e p a T y p u , nocenmeHHoA 1877 r . 583

AHKA B A C H A E C K y — flpH3HaHHe H T a j i n e A HeaaBHCHMOCTH P y M U H H H . . . . 591

V . y K P E n J I E H H E H 3AIHHTA HAUHOHAJIbHOTO EflHHCTBA

H HAlIHOHAJlbHOH HE3ABHCHMOCTH

KOHCTAHTHH K333HHUlTflHy — TocyAapcTBeHHaii HeaaBHCHMOCTb, ycraHOB-

j i e H H a n Β 1 8 7 7 r . , Β co3AaHHH pyMUHCKOro HapoAa . . . . . . . . 599

3MHJlb AyMHTPECKy, Ρ AAV KOPOAM3 — BmiaA HauHOHajibHoro oomecTBa

KpacHoro K p e c T a Β AeJio 3 a e o e B a H H H Η coxpaneHHti HauHOHajibHoft HesaBHCH-
MOCTH (1877—1918 rr.) 603

ΓΕΟΡΓΕ AyMHTPAUIKy, MAPHAHE JlVny — AoKyMeHTu, OTHOcniunecn κ H C T O -

P H H A o 6 p y A W H Β 1 8 7 7 — 1 8 7 8 r r . Η παΑΓΟταΒκε e e O G M A H H C H H H C PyMbiHHeA . 609

A>KEJIKy MAKCyTOBHH — H e a a B H C H M a j i PyMbiHHn HeaaBHCHMOCTb A j i 6 a H H H .

Η 615

111 Ε Ρ Ε Α H KOHCTAHTHHECKy — BHeuiHHe cHOUieHHn P y M U H H H n o c j i e 3 a e o e B a -

HHn r o c y A a p c T B e H H O H H e s a B H C H M o c r n , Β 1 8 7 7 — 1 9 0 0 r r 621

BJ1ATA MHXOK — H s Η£Η3Α3ΗΗΟΗ K o p p e c n o H A e H i i H H AwopAwe I l o n a H3 B a c e u i T b

06 ocao6oAHTeAbHoA Gopboe pyMUH TpaHCHjibBaHHH 629

HOAH KOKy3 — O T K J I H K H Ha npouecc MeMopaHAyMa Β ByxoBHHe 635

PAAy Φ Ρ Α Η Τ Α Γ . EyA)KEHHy nayH BoHHCKHe — coeAHHeHHH Η H X pojib Β

y T B e p w A e H H H HauHOHajibHoro c o s H a H n n 639
ΠΕΤΡΕ U.yPJlfl — HeKOTopue acneKTw TBopiecTBa Η AeflTejibHOCTH HHKOjiae
H o p r n , OTHocfluiHecn κ 6 o p b 6 e s a HauHOHajibHyio HesaBHCHMocTb Η HaiţHOHajib-
Hoe eAHHCTBo 649
MAPHH K. CTSHECKy —Ο BKJiaAe ny6jiHUHCTHCTHKH J l y K p e i i H f l n a T p 9 u i K a H y Β
6 o p b 6 y P y M U H C K O H KoMMyHHCTHieCKOfi n a p T H H ΠρΟΤΗΒ φβΗΙΗΓΤΟωΑ OnaCHOCTH
Η Β AeJio 3 a i U H T u He3aBHCHM0CTH Η c y e e p e H H T e T a cTpaHu Β 40-ue TOAU . 653

AO Π H A J l f l X y — B o p b ô a s a H a u H o H a j i u i y i o HesaBHCHMocTb H c y e e p e H H T e T Β nojin-
THMecKHX B033peHHHX H noJiHTHHecKoA AenTejibHOCTH Α - p a I l e T p y Tp03a . · 661

Π Ε Τ Ρ Ε AAKE —
BKJiaA E y x a p e c T c x o A opraHHsauHH Ρ Κ Π Β 6 o p b 6 y 3 a AeMOKpa-
THMecKHe C B o 6 o A u , n p o T H B onacHOCTH φ β π η κ Μ β ( 1 9 3 4 — 1 9 3 8 r r . ) . . . . 669

ΗΟΡΑΑΗΑ JiyHry — KoMMyHHCTHnecKaH Η A e M O K p a T H i e c K a H n e i a T b — Β sauuiTy

HauHOHaJibHoA He3aBHCHMOCTK Η cyeepeHHTeTa (1938—1940 rr.). . . . 675

XOMEP PAAy — Bopbôa s a O C B O Ô O K A C H H C PyMUHHH α τ rocnoACTBa niTJiepoBCKoA

TepMaHHH, 0Tpa3HBui5jicB H a cipaHHiţax ra3eTu cTpaAyA Jin6ep> («CBOCOA-
HUH rojioc») β 8 3

* * * — npHMeiaHHe 689

XXXIII

www.mnir.ro
 SUMARIO

COMUNICACIONES E N L A R E U N I O N P L E N A R I A
MIHNËA G H E O R G H I U
FLORIAN GEORGESCII
VASILE MACIU
I L I E CEAUŞESCU
GHEORGHE ZAHARIA
EUGEN BANTEA
CONSTANTIN ANTIP
VA L T E R ROMAN
GHEORGHIŢĂ I . IONIŢA
Pag.
— Discurso introduclorio 3
— L a independencia nacional — pcrmanencia de la
historia dc Rumania — reflejada en cl Programa del
Partido Comunista Rumano 7
— L a s negociaciones para la conclusion del convenio
rumano-ruso del 4/16 de abril de 1877 . . . 17
— E l esluerzo militar de R u m a n i a en la guerra dc
indcpendencia de 1877—1878 25
— L a unidad y la independencia nacional, valores per­
manentes del pansamicnto y de la acciôn del pueblo
rumano 33
— L i s reglamcntacioncs de paz después de la guerra dc
independencia 39
— L a guerra de independencia en la prensa de aquellos
ticmpos 45
— Dcsdc Plevna has ta dcbajo de las murallas de Madrid
— el misnio hilo de sangre vertida para la justa
causa de la independencia 51
— R u m a n i a a l Cenlcnario de la obtencion de su inde­
pendencia de estado 57

COMUNICACIONES E N L A S S E C C I O N E S

I . L A LUCHA D E L P U E B L O R U M A N O POR L A U N I D A D
Y LA LIRERTAD
V E N E R A R A D U L E S C U — Referencias a la valenlia y a l deseo de independencia
del pueblo rumano en ciertos escritos europeos de los siglos X V y X V I . 71
R A D U ŞTEFAN C I O B A N U — L a lucha de los Sefiores dc Valaquia — desde Mihai
hasta V l a d cl Empalador — por la demensa dc la unidad con. Dobrogea
(1418—1462) 81

* E l présente volumen de homenajc, dedicado a l aniversario del Centenario de l a

independencia de R u m a n i a , comprende los materiales de la I I I Sesion eienlifica de comu-
nicaciones del Museo de Historia de la R . S. de R u m a n i a , cuyos trabajos se lutn desarrollado
los dias 26—27 de abril de 1977.

XXXV

www.mnir.ro
 Pig.
F L A M I N I U M I R T Z U — Basarab I I — sefior de Valaquia — una presencia activa
en la lucha por la independencia 93
P A N A I T I . P A N A I T — E l papel de Bucarest en la politica de Vlad el Empalador
por la delensa de la independencia dc Valaquia 99
N I C O L A E BĂNICA-OLOGU — E l " b a n " (gobernador) Mihalcea, primer consejero
de Miguel el Valiente 105
E M I L I O N E M A N D I — L a participaciôn dc Stefan Răzvan en las luchas del ano
1595, Uevadas por Miguel el Valiente en contra de los turcos 113
LUCIA B I E L T Z — Aspectos concernientes a la importancia de la rcvoluciôn de
1821 en la lucha por la emancipaciôn nacional 119
C O R N E L I A A P O S T O L — L a aelividad diplomatica de Costache Negri para el forta-
lccimiento de la autonomia de los Principados Unidos 125
I O N I L I N C I O I U — Aspectos de la lucha por la obtencion de la independencia de
R u m a n i a en los aflos 1859—1876 131
N I C O L A E C I A C H I R — L a crisis balcanica de los aflos 1875—1878 y la posiciôn de
Rumania 137
TEODOR PAVEL — " D a c i o - R u m a n i a " en la vision de la generacîôn de la inde­
pendencia 145
IOSIF A D A M — Premises econômicas de la conquisla de la independencia de
estado de Rumania 151

I I . L A CONQUISTA D E L A I N D E P E N D E N C I A NACIONAL
D E RUMANIA — ASPECTOS POLÏTICO-MILITARES

ELENA PALĂNCEANU — Acciones del estado rumano para la obtencion de la

independencia (1866—1976) 161
ALEXANDRU PORŢEANU — Prcludios diplomâticos de la independencia 169
NICOLAE CORIVAN — Mihail Kogălniceanu y la independencia dc Rumania 177
N I C O L A E C I O B A N U — L a evoluciôn organizativa del cjéreito rumano durante el
période anterior a la guerra dc independencia 183
M I R C E A D U M I T R I I ! — Sobre cl conlenido y la significacion del Convenio ruma-
no-ruso del 4/16 de abril dc 1877 . 189
B A R B U B E R C E A N U — E l aclo del 9 de Mayo dc 1877 y su caracter conslitucional 195
G H E O R G H E A N G H E L — Considcracioncs sobre cl esfuerzo econômico-financicro
de R u m a n i a para la guerra de independencia 203
I O A N S O R E S C U — E l heroismo de los soldados rumanos en las luchas dc Vidin 207
D A N B E R I N D E I — L a conquisla de la independencia reflejada en la correspon­
d e n c e de aquellos tiempos 211
N I C O L A E P E T R E S C U — Hcchos dc valentia de los marineros rumanos en la
guerra por la conquista de la independencia de R u m a n i a 215
I O N E L CĂNDEA — U n episodin dc la guerra por la independencia prescnlado en
el Museo de Brăila 225
C O N S T A N T I N S C A R L A T — Considcracioncs sobre la sumersion de los barcos olo-
manos en 1877 en el brazo de Măcin 231
H O R I A B R E S T O I U , V A S I L E B O B O C E S C U — L a aelividad de informacioncs y con-
trainformacioncs durante la guerra de independencia 239
ION PANŢURU — L a contribution de los bomberos-artilleros a la guerra de
independencia 247

X X X V I

www.mnir.ro
 Pig.
C L E O P A T R A I O N E S C U — L a participaciôn de los Regimientos 3 linea y 7 dorobanzi
del dep. de Dîmboviţa en la guerra de independencia 253
L U C I I I A N D E A C O N U — Acciones militares en l a zonn de Oltenia ni comienzo de
la guerra de independencia 259
GEORGE MARIN — Socialista» en el marco del ejéreito rumano en la guerra de
independencia (1877—1878) 263
I O N E L B E J E N A R U — Figuras de béroes de Botoşani en la guerra de independencia 269
P A U L C E R N O V O D E A N U — L a guerra de independencia a la Iuz de los informes
del agregado militar norte-americano tente F . V . Greene 275
S A N D A R A C O V I C E A N U — Informaciones de los archivos exlranjeros concernïentes
a la contribucion de R u m a n i a en la guerra de 1877—1878 281
G A B R I E L A MĂRĂSOIU. C O R N E L I A M O R A R U — L a diplomacia francesa e italiana
sobre ciertos aspectos dc la guerra de independencia 287
D I N U R A D U — E l Monastcrio dc Sinaia — el lugar donde se cmileeron ciertas
actas importantes de la guerra de independencia 293

I I I . L A CONQUISTA D E L A I N D E P E N D E N C I A D E RUMANIA
— CAUSA D E TODO E L P U E B L O
N I C O L A E L I U — L a intelectualidad rumana en la guerra de independencia
C E Z A R A V R A M . T O M A R A D U L E S C U — Algunos aspectos concernientes η la con- 305
tribuciôn de los habitantes del dep. de Dolj a la guerra de independencia
V A S I L E M A R I N O I U — Conlribuciones del dep. de Gorj a la guerra de independencia 313
D I N I C A C I O B O T E A — Contribuciones documentâtes concernientes α la aelividad
del Comité dc las damas rnmanas de Craiova durante la guerra de inde­
pendencia 319
A L E X A N D R U F . D I N U — L a contribucion de la intelectualidad de Oltenia a l apoyo
de la guerra dc independencia 325
P A U L B A R B U — Aspectos de la contribucion del dep. de Dolj a l apoyo dc la
guerra de independencia 333
A D O L F ΜΙΝΙΓΓ — Contribuciones concernientes a la participaciôn del dep. de Neamţ
en la guerra dc independencia 341
I O A N A L D E A — E l estado de espiritu dc la ciudad dc Galaţi durante la guerra
por la conquisla dc la independencia de R u m a n i a 345
P A U L PALTÀNEA — Nolicias sobre la contribucion del dep. de Galaţi al apoyo de
la guerra de independencia 349
I O N J E R C A N — L a contribucion material de los habitantes del dep. de Prahova
a la conquisla de la independencia dc Rumania . . 353
I U L I A S T A N E S C U — L a contribucion dc las mujeres del dep. de Prahova a la guerra
dc independencia
E U G E N S T A N E S C U — Ciertos aspectos concernientes a la asistencia sanitaria durante
la guerra de independencia 365
EMIL PAUNESCU — Dalos sobre c l ex — dep. de Vlaşca durante l a guerra dc
independencia 369
A D R I A N P A S C U , I O A N T U D O R A C H E — L a participaciôn de las masas populares del
dep. de Ilfov en la guerra dc independencia 375
C O N S T A N T I N I . D U M I T R E S C U — L a contribucion de las masas populares del dep.
dc Argeş a l apoyo de la guerra de independencia 383
RADU G I O G L O V A N , C O N S T A N T I N NÀSTASE — L a participaciôn del dep. de
Dîmboviţa en la lucha del pueblo rumano por la libertad y la independencia 387

XXXVII

www.mnir.ro
 Pag-
IOAN NISTOR — E I cco de l a guerra de independencia en el valle superior del
rfo Mureş 393
I O A N C H I O R E A N — Contribuciones transilvanas a la guerra dc independencia de
Rumania 399
L A Z A R U R E C H E — L a solidaridad de los rumanos del norte y del este de Transil­
vania con la guerra por la independencia nacional de R u m a n i a . . . . 407
R O M U L P O P —' L a participaciôn del dep. de Maramureş en los acontecimientos del
aflo 1877 413
V A S I L E DUDAŞ — E l eco de la guerra de independencia de 1877—1878 en la ciudad
de Lugoj 417
E L I S A B E T A IONIŢA — Sobre la contribucion de Maria Rosetti a la guerra por la
conquis ta de la independencia 421
V I R G I L T A T O M I R — Testimonies documentâtes concernientes a la contribucion de
las masas populares de Bucarest a l apoyo de la guerra dc independencia . 425
V 1 R G I L I U Z. T E O D O R E S C U — I ^ i prensa bucarestina durante cl periodo dc la
guerra dc independencia 431

IV. L A I N D E P E N D E N C I A E N L A CONCIENCIA D E L O S
CONTEMPORANEOS

V A S I L E N E T E A — L a primera monografia consagrada a la guerra dc independencia

de R u m a n i a . ' 437
ION D R A G O E S C U — Contribuciones etnolôgicas a l estudio de la guerra de inde- ,
pendencia 443
I O A N A U R S E I - M A N A S I U — L a mùsica del ano 1877 en las colccciones de la Biblio­
teca Central de Estado 461
P A U L G R I G O R I U — Posiciones del periodismo rumano durante la guerra de inde­
pendencia 467
D A N A . LĂZĂRESCU — L a lucha de los rumanos por la independencia reflejada
en la prensa y las publiciones extranjeras 477
A D R I A N A D A M A C H E , E L E N A I O S E F I D E — Los pintores participantes oficialcs
en la guerra de independencia, testigos de la historia 483
STELIAN POPESCU — L a independencia de R u m a n i a y l o s E s U i d o s Unidos de
América 491
R O D I C A F L O R E A — E l eco de la guerra dc independencia en Ia literatura popular 497
C O N S T A N T I N N I C O L A E — L a poesia rumana de los afios 1877—1878 a l servicio
de la guerra de independencia 503
N E S T O R V O R N I C E S C U - S E V E R I N E A N U L — U n a cronica de la guerra por la inde­
pendencia escrita durante la prima vera del ano 1878 513
A D R I A N S I L V A N 1 0 N E S C U — Los uniformes del ejéreito rumano durante l a
guerra de independencia de l a patria • · 519
R A Z V A N C I U C A — L a lucha por la independencia en la cultura popular del dep.
de Ialomiţa 527
D A N C E R N O V O D E A N U — L a independencia de Rumania reflejada c n la heraldica
y l a numismatica nacional 535
CONSTANŢA ŞTIRBU — Nuevos datos concernientes a Ia emisiôn de las deeora-
ciones rumanas dedicadas a la guerra de independencia · 545
M A R J A D O G A R U — Mihai Eminescu y la independencia 553
M A R I A IONIŢA — Considcracioncs sobre Ia idenlidad de "Peneş C u r c a n u l " . . 559

XXXVIII

www.mnir.ro
 Pig.
A L E X A N D R U I . B A D U L E S C U — E l heroismo de los soldados rumanos en l a
guerra de independencia reflejado en l a creaciôn musical de l a segunda mitad
del siglo X I X . 5 6 5
G H E R A S I M CRISTEA-PITEŞTEANUL — L a guerra de independencia en l o i docu­
m e n t s del Obispado de R i m n i c y Argeş 571
M A R G A R E T A G U Z I E C — Nuevos testimonies concernientes a la guerra de inde­
pendencia en cl Museo departamental de historia de Galaţi 575
M A R I A T R A C H E , E C A T E R T N A S A R A R U — Testimonies de museo concernientes
al reconocimiento internacional de la independencia de R u m a n i a . . . 579
V I C T O R I A P O P O V I C I — L a correspondencia de S p i n i Haret con G . Coşbuc y
M. Sadoveanu concerniente a la promociôn de la literatura patriotica dedi-
cada al ano 1877 583
ANCA VASILESCU — E l reconocimiento de la independencia de R u m a n i a por
Italia 591

V. L A CONSOLIDACION Y L A D E F E N S A D E L A UNIDAD
Ε I N D E P E N D E N C I A NACIONAL

C O N S T A N T I N CĂZÂNIŞTEANU — L a independencia de estado de 1877 en la

concicncia del pueblo rumano 599
E M I L D U M I T R E S C U , R A D U COROAMĂ — L a contribucion de la sociedad nacio­
nal de la Cruz R o j a a la conquisla y conservaciôn de l a independencia
nacional (1877—1878) 603
G H E O R G H E DUMITRAŞCU, M A R I A N A L U P U — Documentes concernientes a la
historia de Dobrogea en 1877—1878 y l a preparacion de su reunion con
Rumania 609
GELCU MAKSUTOVICI — L a Rumania independiente y la independencia de
Albania 615
ŞERB A N C O N S T A N T I N E S C U — L a relaciones externas de R u m a n i a después de la
conquista de l a independencia de estado, 1878—1900 621
BLAGA MIHOC — Sobre la correspondencia inédita de George Pop de Băseşti
concerniente a la lucha de liberaciôn de los rumanos de Transilvania . 629
I O A N C O C U Z — E l eco del proceso del Memorandum en Bucovina . . . . 635
R A D U F R E I T A G , E U G E N I U PÀUN — L a s "arcăşii" y su papel en la promociôn
de la conciencia nacional 639
P E T R E ŢURLEA — Aspectos de la obra y de l a actividad de Nicolae Iorga con­
cernientes a la lucha por l a independencia y la unidad nacional . . . 649
M A R I N C. S T A N E S C U — Sobre I a contribucion como periodista de Lncreţin
Pătrăşcanu a la lucha del Partido Comunista Rumano en contra del peligro
fascista y por la defensa de la independencia y soberanfa del pais en el I V
decenio 653
D O I N A L E A H U — L a lucha por la independencia y soberanfa nacional en el
pansamiento y la actividad politica del dr. Petru Groza 661
P E T R E D A C H E — L a contribucion de la Organizaciôn de Bucarest del P . C . R . a la
lucha por las libertades democrâticas, en contra del peligro fascista (1934—1938) 669
I O R D A N A L U N G U — L a prensa comunista y democrética en l a defensa de l a inde­
pendencia y soberanfa nacional (1938—1940) 675
H O M E R R A D U — L a lucha por la liberaciôn de R u m a n i a de bajo la dominaciôn
de la Alemania hitleriana reflejada en el pcriôdico " G r a i u l l i b e r " . . . 683
• · · — NOTA 689

XXXIX

www.mnir.ro
COMUNICĂRI ÎN ŞEDINŢA P L E N A R A

www.mnir.ro
 CUVINT D E DESCHIDERE

Prof. dr. doc. M I H N E A G H E O R G H I U ,

preşedintele Academiei de Ştiinţe
Sociale şi Politice

S reprezintă
esiunea Ştiinţifică de
de fapt o
comunicări, pe care am onoarea s-o deschid acum,
reuniune bienală obişnuită a Muzeului nostru de
istorie naţională, pe care, anul acesta, am dedicat-o Centenarului Războiului
de Independenţă.
Tema la care ne vom concentra atenţia şi care este evocată în titlul
Sesiunii noastre (Lupta poporului român pentru libertate şi independenţă)
doreşte să pună în evidenţă, odată mai mult, o idee fundamentală, o perma­
nenţă a întregului nostru mod de a înţelege sensul şi importanţa
Centenarului sărbătorit şi anume aceea că marele ideal al neatîrnării η-a intrat
niciodată în sfera utopiei ideolgice şi nici în fatalismul mişcărilor politice
determinat la nivelul marilor puteri, ci a reprezentat, în chip activ şi combativ,
o luptă conştientă continuă, multiseculară, ale cărei concluzii istorice, scrise
cu sîngele ostaşilor noştri pe cîmpurile de luptă, n-au avut nevoie de bună­
voinţa, ci de simpla recunoaştere politică onestă din partea celorlalte state
participante la război sau beneficiare ale Războiului nostru de Independenţă,
ca şi ale ultimelor două războaie mondiale.
0 altă idee de bază a sensului înalt al acestei lupte necurmate şi care
se detaşează pe un traseu milenar, este participarea întregului popor, şi în
primul rînd a ţărănimii, la întregul proces al cuceririi independenţei României,
adică a românilor din toate provinciile, inclusiv din teritoriile aflate vremelnic
sub stăpînire străină.
Poporul a dus greul războiului ; el a fost „oastea cea mare" şi a dat
cei mai mulţi eroi — cunoscuţi şi mai cu seamă necunoscuţi — şi cele mai
multe victime şi de aceea l u i se cuvine eterna glorie, de Ia Plevna la
Mărăşeşti şi pînă la 23 August 1944.
Centenarul Independenţei ne oferă de asemenea prilejul de a evidenţia
cum tînăra clasă muncitoare din România a participat cu deplină dăruire de
sine la această luptă. Prin atitudinea faţă de războiul din 1.877—1878.
socialismul românesc, mişcarea muncitorească s-au ridicat la înălţimea sarcinei
istorice de a f i exponenţii aspiraţiilor celor mai înalte ale societăţii româneşti,
ale întregului popor.
Odată cu elanul şi izbînzile ostaşilor noştri pe cîmpurile de luptă ale
independenţei şi ale unirii tuturor românilor, sînt vrednice de subliniat conştiinţa
socială şi patriotismul care au însfleţit în permanenţă ideologia unirii şi

www.mnir.ro
Prof. univ. d r . d o c . M i h n e a G h e o r g h i u . preşedintele A c a d e m i c i de Ştiinţe S o c i a l e şi l ' o l i l i c e , r o s t i n d C u v i n l u l d e d e s c h i d e r e a celei de a
111 a S e s i u n i ştiinţifice de comunicări a M u z e u l u i de I s t o r i c a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a .

www.mnir.ro
Participau[i l a lucrările şedinţei p l e n a r e — aspect din Aula muzeului.

www.mnir.ro
6 ΜΓΗΝΕΑ G H E O R G H I U

neatîrnării, gîndirea istorică, social-politică a intelectualităţii noastre progresiste,

ai cărei fruntaşi — cărturari, oameni de ştiinţă şi cultură — au participat
activ, şi cu gîndul şi cu fapta, la realizarea marelui nostru ţel.
Sesiunea noastră urmăreşte să puncteze cu fermitate înţelesul gencral-
valabil al cîtorva din marile momente ale acestei lupte îndelungate pentru
libertatea naţională şi socială a poporului român, precum şi concepţia româ­
nească despre libertatea şi egalitatea tuturor celorlalte naţiuni, concepţie
ilustrată admirabil, încă de acum o sută de ani, de editorialul din revista
.,Dacia viitoare", care scria : „ca socialişti, noi fiind duşmani ai acestei
despoieri de la om la om, nu putem f i decît împotriva celei de la popor la
popor...".
In programul lucrărilor celor cinci secţiuni ale Sesiunii figurează de ase­
menea frăţia de arme româno-rusă pe cîmpul de luptă, la care se alătură
voluntarii bulgari, precum şi o amplă judecată de valoare asupra ecourilor
în contemporaneitate ale evenimentului aniversat, semnificaţia actuală a luptei
poporului român pentru unitatea, independenţa şi suveranitatea statului său,
pe pămîntul strămoşesc, care n i se înfăţişează, în continuare, ca o minunată
tradiţie patriotică şi progresistă întru apărarea cuceririlor noastre revoluţionare,
după victoria socialismului în România sub steagul Partidului Comunist Român.
Concluziile noastre, în această privinţă, vor sublinia odată în plus faptul
că partidul nostru, preluînd cele mai bune tradiţii ale mişcării muncitoreşti
din ţara noastră şi ridicîndu-le pe trepte superioare, apreciind şi finalizînd
adevărul socialismului ştiinţific că „eliberarea naţională creează cadrul eliberării
sociale", s-a situat în tot cursul existenţei sale în primele rînduri ale luptei
pentru independenţa, pentru libertatea deplină a patriei şi poporului, pentru
libertatea, independenţa şi progresul tuturor naţiunilor.
Deschizînd lucrările Sesiunii ştiinţifice de comunică dedicate Centenarului
Războiului de Independenţă, vă rog să primiţi, din partea Prezidiului Academiei
de Ştiinţie Sociale şi Politice* colegiale urări de succes.

www.mnir.ro
 INDEPENDENŢA NAŢIONALĂ — PERMANENŢA
A I S T O R I E I ROMÂNIEI — R E F L E C T A T A I N
P R O G R A M U L P A R T I D U L U I COMUNIST ROMÂN

Prof. dr. F L O R I A N GEORGESCU

directorul Muzeului de Istorie al R.S.R.

Esteistorică
un adevăr — cu valoare de axiomă — faptul că ampla retrospectivă
cuprinsă în Programul Partidului Comunist Român, adoptat de
Congresul al XI-lea la partidului, a constituit un stimulent fără precedent în
acţiunea de reconstituire a trecutului nostru, pentru toţi cei angajaţi în opera
de evocare a drumului multimilenar parcurs de societatea omenească de pe
teritoriul României, din timpurile cele mai îndepărtate pînă azi. Nicicînd
istoricii noştri nu au avut la îndemînă un îndreptar teoretic, de o asemenea
valoare ; niciodată — aşa ca acum — cercetătorii trecutului patriei nu au
beneficiat de putinţa de a reconsidera, cu maximă rigurozitate — în lumina
unor teze clare şi precise — momentele de seamă care au jalonat ascensiunea
prin veacuri a românilor. Spiritul marxist-leninist creator, care străbate pagi­
nile retrospectivei istorice din Programul Partidului, ideile fecunde pe care le
promovează, analiza profundă efectuată, toate acestea constituie acum temelia
sigură pe care, neîndoielnic, istoriografia românească contemporană va face
paşi noi şi rodnici pe calea afirmării sale în planul noii noastre spiri­
tualităţi.
Din retrospectiva istorică realizată de Programul Partidului se reliefează,
între multe altele, ca o latură fundamentală a procesului de dezvoltare a
societăţii noastre de-a lungul timpului, lupta grea şi necurmată pe care a
trebuit să o ducă poporul român pentru independenţă, precum şi faptul
că această luptă s-a împletit permanent şi condiţionat cu eforturile depuse de
înaintaşi pentru dobîndirea drepturilor şi libertăţii pe plan social. Se scrie
astfel în această cartă ideologică a mersului nostru înainte : „întreaga istorie
a poporului român se Înfăţişează ca istoria unor necontenite lupte de clasă,
a bătăliilor purtate de masele populare pentru libertate şi dreptate socială,
pentru apărarea fiinţei naţionale şi nealîrnare, pentru progres şi civilizaţie"' . 1

Rezultă din această formulare — remarcabilă prin acurateţe ştiinţifică şi prin

concizie — că lupta poporului român pentru independenţă este nu un fapt
istoric izolat, produs al unei unice conjuncturi pe parcursul dezvoltării societăţii
noastre, ci un proces, care s-a conturat, amplificat şi a evoluat timp de
vacuri, în condiţii istorice specifice.
în adevăr, din timpuri străvechi, de cînd vastele teritorii carpato-
danbuiene-nord-balcanice erau populate de geto-daci, strămoşii direcţi ai româ-

1
Programul Partidului Comunist Romăn de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate şl înaintare a României spre comunism, In Congresul al XI-lea al Partidului Comu­
nist Român, Bucureşti, Edit. Politica, 1975, p. 620.

www.mnir.ro
8 FLORIAN GEORGESCU

ailor, şi pînă în plin ev contemporan, locuitorii ţării acesteia au trebuit

neîncetat să-şi apere pămînturile şi fiinţa etnică, bunurile şi civilizaţia.
Armatele imperiului persan al l u i Darius, oştile regatului macedonean, legiu­
nile romane, mulţimile de populaţii migratoare, armatele regatelor maghiar şi
polon ; apoi, şi mai ales, forţa militară impunătoare a celor trei imperii
feudale vecine, iar, tîrziu, în epoca contemporană Ungaria horthystă şi Ger­
mania lui Hitler au pus, veac după veac, la grea încercare existenţa poporului
nostru, nesocotindu-i voinţa de a f i permanent în vatra strămoşească liber
şi stăpîn pe soarta sa.
Aspiraţia românilor pentru independenţă a crescut, s-a afirmat şi s-a
maturizat astfel ca produs al unei confruntări aspre a colectivităţii noastre
etnice, naţionale, cu tendinţele expansioniste, cu uneltirile de culise, cu încer­
cările de dominaţie economică şi politică ale claselor exploatatoare, dominante
dintr-o serie de state străine.
De pe poziţiile unei înalte principialităţi ştiinţifice, cu o pilduitoare
respectare a adevărului defineşte Programul Partidului condiţiile care au
făcut ca lupta pentru independenţă să constituie o permanenţă a istoriei
României : anume, numeroase şi repetate încercări de cotropire a vetrei
noastre străvechi îndeosebi de către imperiile vecine. Aprofundînd teza aceasta,
dezvoltînd-o, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : ,,0 caracteristică importantă
a procesului de formare a statelor feudale româneşti şi apoi a naţiunii române,
a statului nostru naţional unitar o constituie faptul că el a avut loc in
condiţiile vecinătăţii poporului român cu cele trei mari imperii ale vremii,
începînd cu cel otoman, iar mai tîrziu cu imperiile ţarist şi habsburgic. Această
împrejurare a făcut ca timp de peste 400 de ani poporul nostru să fie
obiectul unei permanente politici de dominaţie străină, să îndure mari priva­
ţiuni, să ducă lupte grele pentru a-şi apăra libertatea, neatîrnarea, propria
fiinţă, pămîntul străbun" . 2

In lumina acestor teze cuprinse în Programul Partidului, dar mai ales

în scrieri recente ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, apare, pentru întîia dată,
puternic reliefată, împrejurarea că lupta noastră pentru independenţă se
defineşte — prin amploarea, durata şi formele în care s-a manifestat — ca
un aspect cu totul specific nouă, propriu poporului român, deosebindu-i istoria
de a multor popoare europene, apropiindu-i-o, în schimb, de a altora. Se
dovedeşte profund înnoitoare, încărcată de semnificaţii politice, ideea con­
semnată de Programul Partidului, dezvoltată în lucrări recente ale tovarăşului
Nicolae Ceauşescu, că în lupta sa pentru independenţă poporul român n-a
afirmat niciodată idealuri naţionaliste, manifestări cu caracter şovin, ci că.
dimpotrivă, şi-a dezvoltat, veac după veac, etica sa internaţionalistă, prietenia
faţă de altei naţionalităţi şi popoare, unindu-se cu ele pentru a-şi vedea
împlinite năzuinţele. Se precizează astfel în Program că „...intre poporul român
şi popoarele acestor imperii — îndeosebi poporul rus, popoarele din Balcani
şi din bazinul dunărean — între forţele progresiste din rîndul acestor
popoare s-au dezvoltat relaţii de colaborare şi ajutor reciproc în lupta
pentru idealul libertăţii naţionale şi sociale..." . De pe aceste poziţii Programul
3

Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în numeroase cuvîn-

tări şi scrieri ale sale, reliefează deopotrivă într-ajutorarea poporului român
1
Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polltlco-ldeologlcă şl cultural-
educativă de formare a omului nou, constructor conştient şi devotat al societăţii socialiste
multilateral dezvoltate şi al comunismului In România, Bucureşti, 1976, p. 13.
' Programul P . C . R . p . 620.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA NAŢIONALA R E F L E C T A T A I N PROGRAMUL P.C.R. 9

cu naţionalităţile conlocuitoare, aportul acestora la cauza luptei pentru inde­

pendenţă. „...Un adevăr istoric care nu poate f i în nici un fel contestat —
preciza secretarul general al partidului — este faptul că aceste populaţii au
luptat împreună cu populaţia băştinaşă românească pentru a-şi apăra libertăţile,
împotriva asupririi feudale, a cotropitorilor străini, pentru independenţă, pentru
o viaţă liberă" . 4

în spiritul acestor teze, în lumina lor se deschide, fără îndoială, un cîmp

larg de activitate pentru cercetarea istorică din patria noastră, care va
trebui să adîncească mai mult ca pînă acum studiul relaţiilor întreţinute de
poporul nostru cu alte popoare în lupta pentru independenţă, precum şi pentru
mai buna cunoaştere a tuturor momentelor în care naţionalităţile conlocuitoare
s-au aflat alături de români pentru apărarea gliei comune.
Abordînd — sintetic, dar în toate ipostazele sale — procesul luptei
poporului român pentru păstrarea şi apărarea fiinţei naţionale, pentru inde­
pendenţă. Programul Partidului defineşte, cu claritate şi precizie, forţele
motrice care au ţinut sus stindardul acestei multiseculare bătălii. Ε consfinţit
astfel rolul viguros, decisiv pe care l-au avut permanent, în numeroasele şi
marile confruntări pentru dreptul la o existenţă liberă, independentă, clasele
sociale purtătoare ale progresului de-a lungul istoriei României : ţărănimea, în
evul mediu, clasa muncitoare, în epocile modernă şi contemporană.
„Ţărănimea — se arată în Programul Partidului — a dus greul bătă­
liilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea ţărilor române, pentru
cucerirea independenţei de stat, pentru închegarea statului naţional unitar
român" . într-o formulare îmbogăţită, mai nuanţată, tovarăşul Nicolae
5

Ceauşescu arăta : „Multă vreme, de-a lungul milenarei existenţe a poporului

nostru, ţărănimea a reprezentat cea mai importantă forţă a progresului social,
purtătoarea năzuinţelor de neatîrnare şi a sentimentului de demnitate naţională.
Ea alcătuia oastea vitează a l u i Decebal — marele erou al dacilor — principala
forţă a armatei l u i Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor
Vladimirescu, Avram Iancu ; ea a dus greul bătăliilor pentru unirea ţărilor
române, pentru cucerirea independenţei, pentru închegarea statului naţional
unitar român. Animată de o neţărmurită dragoste pentru glia strămoşească
şi de un înalt spirit de sacrificiu, ţărănimea s-a ridicat în calea năvălitorilor
şi cotropitorilor, a apărat cu propriul ei sînge independenţa ţării. însăşi fiinţa
naţională a p o p o r u l u i " . Aportul maselor ţărăneşti la triumful luptei pentru
6

neatîrnare a poporului nostru, în urmă cu un veac, e de asemenea elogiat de

secretarul general al partidului : „...o adevărată epopee au scris cu sîngele lor
ţăranii-ostaşi în războiul de independenţă din 1877, cucerind prin lupte grele
— la Plevna, Griviţa, Smîrdan, Rahova — dreptul la existenţă de sine
stătătoare a naţiunii noastre, impunînd în atenţia lumii întregi voinţa poporului
român de a f i singur stăpîn în propria-i ţară" . 7

în acelaşi spirit, Programul Partidului evidenţiază rolul istoric al clasei

muncitoare, faptul că aceasta a fost, de la apariţia sa, întotdeauna prezentă
în momentele hotărâtoare ale dezvoltării poporului român. Alături de miile
de ţărani, armata română aflată în războiul de independenţă a cuprins şi

4
Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez­
voltate, voi. 11, Bucureşti, Edit. Politică, 1975, p. 693.
5
Programul P.C.R. p. 621.
Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialistevol.
6
1,
p. 277—278.
' Nicolae Ceauşescu, Cuvlntare la Congresul consiliilor de conducere ale unităţilor agri­
cole socialiste, al întregii ţărănimi, în „Scînteia", an. X L V I , nr. 10 781 din 19 aprilie 1977, p. 2.

www.mnir.ro
I m a g i n e d i n l i m p i d lucrărilor şedinţei p l e n a r e a S e s i u n i i ,

www.mnir.ro
Vedere- (le a n s a m b l u din Aula muzeului in l i m p i d lucrărilor şedinţei plenare a Sesiunii.

www.mnir.ro
12 FLORIAN GEORGESCU

lucrători, muncitori îmbrăcaţi în haină militară, care au luptat cu aceeaşi

abnegaţie, cu neînfricare. Proletariatul din ţara noastră, socialiştii români s-au
pronunţat cu fermitate şi au acţionat pentru unirea Transilvaniei cu România,
pentru desărvîşirea procesului de făurire a statului naţional unitar. Pe o
treaptă superioară s-a ridicat lupta clasei noastre muncitoare, aportul ei la
făurirea unei Românii libere, cu adevărat independente, după apariţia pe arena
politică a ţării a Partidului Comunist. Continuator al celor mai valoroase
tradiţii de luptă pentru liberbate, dreptate şi neatîrnare, afirmîndu-se în întreaga
sa existenţă ca forţă politică consecvent revoluţionară, Partidul Comunist
Român a mobilizat şi condus proletariatul, întregul popor la lupta împotriva
fascismului, s-a pronunţat cu hotărîre împotriva ştirbirii integrităţii teritoriale
şi a suveranităţii naţionale ; a iniţiat, organizat şi călăuzit înfăptuirea actului
istoric din august 1944, care a deschis României calea pentru dobîndirea
adevăratei libertăţi şi a adevăratei independenţe de stat.
Definind, în lupta pentru afirmarea dreptului la o existenţă liberă şi
independentă a poporului român, rolul hotărîtor al ţărănimii şi al clasei
muncitoare, Programul Partidului Comunist reliefează totodată — de pe
poziţiile gîndirii materialismului dialectic şi istoric — şi aportul de seamă al
atîtor şi atîtor personalităţi afirmate ca atare tocmai prin felul în care
s-au identificat cu aspiraţiile maselor populare, prin modul în care au militat
pentru înfăptuirea lor. Trecutul nostru multisecular apare astfel aureolat de
numele şi faptele a numeroşi eroi ai luptei pentru independenţă : Dromichailes
şi Oroles, conducători ai unor formaţiuni prestatele geto-dace, care luptau
pentru apărarea gliei lor în faţa expansiunii regatului macedonean sau a
bastarnilor : Burebista şi Decebal, a căror energie unificatoare s-a subordonat
luptei împotriva tendinţelor expansioniste ale Imperiului roman ; conducătorii
celor dintîi voievodate româneşti care-şi apărau pămînturile împotriva oştirilor
maghiare sau tătărăşti ; ctitorii statelor feudale, Basarab şi Bogdan ; apoi
lungul şir al domnitorilor evului mediu, Petru Muşat şi Vlaieu Vodă, Mircea
cel Bătrîn şi Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Ion Vodă,
Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu, Dimitrie Cantemir şi mulţi alţii —
urmaţi de patrioţii revoluţionari paşoptişti şi de eroii războiului pentru inde­
pendenţă, dar deopotrivă de cei ai anilor 1916—1918 şi de eroii războiului
antihitlerist. Toţi aceştia şi-au înscris pe veci numele în cartea de aur a
istoriei naţionale, prin aspiraţiile şi lupta lor pentru păstrarea şi apărarea gliei
şi fiinţei poporului român, pentru neatîrnare.
Evocînd lupta dusă veacuri de-a rîndul de poporul nostru pentru inde­
pendenţă, Programul Partidului Comunist are şi meritul de a f i reliefat modul
în care ea a contribuit la conturarea unei fizionomii spirituale şi etnice proprii
poporului nostru. Referindu-se la „luptele împotriva dominaţiei străine", docu­
mentul precizează : „Această particularitate specifică şi-a pus amprenta asupra
întregii evoluţii sociale a României, asupra felului de a f i şi de a gîndi al
poporului român..." . 8

Importanţa acestei teze din Programul Partidului, perspectiva pe care ea

o deschide nu numai ştiinţei istorice, dar şi altor discipline, care au ca obiect
studiul profilului moral al poporului nostru, nu mai trebuie subliniate. Dar e
neîndoielnic că ştiinţa românească e datoare să depună noi eforturi, să
efectueze investigaţii suplimentare pentru a evidenţia rădăcinile şi condiţiile
8
Programul P.C.R.p. 620.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA NAŢIONALA R E F L E C T A T A I N PROGRAMUL P.C.R. 13

istorice în care s-au afirmat, au evoluat şi s-au desăvîrşit însuşiri caracteristice

românilor, cum sînt : setea de neatîrnare, sentimentul de neînfricare în luptă,
dorinţa şi capacitatea de întrajutorare colectivă în faţa unor obstacole dificile,
înţelepciunea în a discerne pe adevăraţii prieteni şi pe adevăraţii duşmani,
disponibilităţile nesecate, nealterate de omenie faţă de cei aflaţi în restrişti
şi nevoi.
Pe fondul bogăţiei de idei, de precizări cu caracter profund stimulatoriu
oferite cercetării istorice referitoare la lupta poporului român pentru inde­
pendenţă, o definire, pe cît de concisă pe atît de completă şi de profundă,
o dă Programul Partidului importanţei şi consecinţelor pe care le-a avut
actul istoric din anii 1877—1878, sărbătorit acum de întreaga noastră naţiune.
„Rezultat al luptei eroice a armatei române împotriva imperiului otoman, al
voinţei ferme de libertate şi neatîrnare a poporului nostru, care şi-a dovedit
încă odată marea capacitate de luptă — se arată în document — dobîndirea
independenţei naţionale a dat un nou şi puternic imbold dezvoltării economice
şi sociale a ţării, a exercitat o profundă înrîurire asupra întregii evoluţii istorice
a României pe drumul progresului social, a permis afirmarea tot mai viguroasă
a poporului nostru ca naţiune de sine stătătoare" . Dezvoltînd şi această teză
9

a Programului Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a precizat, în primul

rînd, caracterul obiectiv şi imperios necesar al luptei românilor pentru
cucerirea independenţei, rezultat din gravele consecinţe ale dominaţiei străine
asupra poporului nostru : „...o influenţă profund negativă asupra evoluţiei
économico-sociale a ţării a avut-o dominaţia străină de sute de ani, pe care
a fost nevoit s-o suporte poporul român şi care a secătuit avuţia naţională,
a produs grele suferinţe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea
forţelor de producţie, mersul înainte pe calea progresului social şi economic" . 10

Iată de ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu a definit cîşţigarea independenţei în

1877 drept „moment epocal în istoria poporului nostru", considerînd că „fără
proclamarea independenţei de stat, însăşi fiinţa naţională şi dezvoltarea
poporului român, a naţiunii noastre nu ar f i fost posibile" . 14

I n sfîrşit, în lumina tezelor cuprinse în Programul Partidului Comunist

referitoare la lupta poporului nostru pentru apărarea fiinţei sale, pentru neatîr­
nare, este evident că istoriografia românească contemporană are şi datoria de
a sublinia în continuare, cu noi şi noi argumente, contribuţia adusă de ţara
noastră de-a lungul timpului prin lupta sa proprie, pentru idealurile sale,
cauzei libertăţii şi independenţei, progresului şi civilizaţiei popoarelor din
întreaga Europă.
Este într-adevăr un fapt, care nu poate nicicum f i pus la îndoială sau
tăgăduit, că romanii, apărîndu-şi pămînturile strămoşeşti în faţa atîtor primejdii,
atîtor oşti cotropitoare, au asigurat în acelaşi timp pacea şi securitatea multor
altor popoare de pe continentul nostru. Pe aceste temeiuri putem afirma că
dacă Occidentul a avut răgazul şi liniştea de a înălţa catedralele gotice şi
palatele renaşterii, de a-şi dezvolta civilizaţia, faptul s-a datorat într-o anume
măsură şi românilor moldoveni, munteni o r i transilvăneni, care, cu armele în

9
Ibidem, p. 623.
m Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societarii s o c i a l i s t e v o i . 8, p. 254.
» Ibidem, vol. 12, p. 556.

www.mnir.ro
I/l FLORIAN GEORGESCU

mîini, i n multe şi multe bătălii crîncene au barat calea oştilor otomane spre
•centrul Europei. Este contribuţia poporului român adusă securităţii progresului
-şi civilizaţiei pe continent, prin lupta sa proprie pentru independentă.

Asigurînd, prin bogăţia şi caracterul înnoitor al tezelor sale, un veritabil

f reviriment operei de reconstituire a trecutului nostru, retrospectiva istorică
cuprinsă în Programul Partidului Comunist Român oferă, în acelaşi timp, o
• călăuză nepreţuită şi pentru activitatea ştiinţifică şi cultural-educativă a mu­
zeelor cu profil de istorie din ţară. Iată pentru ce sarcini importante şi strin-
.gente stau în faţa acestor instituţii, în acţiunea de evocare a dezvoltării
multimilenare a societăţii pe teritoriul României şi de difuzare a marilor
adevăruri despre trecutul nostru în mase tot mai largi ale publicului vizitator.
Ilustrarea tuturor etapelor importante pe care le-a parcurs societatea
• omenească din spaţiul carpato-dunăreano-pontic, din cele mai vechi timpuri
pînă în imediata contemporaneitate, discernarea problemelor şi evenimentelor
-celor mai importante şi pezentarea lor cu maximă exactitate în lumina adevă­
rului, a faptelor, aşa cum s-au petrecut ele, constituie astfel un obiectiv ce se
• cere împlinit de către toate muzeele noastre de istorie. Pentru aceasta, Pro­
gramul Partidului oferă îndrumarul cel mai preţios. Sarcina muzeologilor —
a cărei îndeplinire pretinde un înalt nivel de pregătire politico-ideologică şi
profesională — constă în depistarea şi selectarea fondului de exponate cu cea
.mai mare forţă probatorie pentru a materializa tezele Programului Partidului
referitoare la istoria românilor.
0 îndatorire de prim ordin a lucrărilor din muzee este şi aceea de a
îmbogăţi conţinutul de idei al expoziţiei permanente, încît lupta dusă veacuri
de-a rîndul de poporul nostru pentru apărarea fiinţei sale, pentru independenţă
să fie evocată ca un proces început încă pe timpul strămoşilor geto-daci şi
evoluînd pînă astăzi, în vremea edificării socialismului şi comunismului, cind
politica internă şi externă a Partidului Comunist Român asigură ţării noastre
într-adevăr neatîrnarea năzuită de înaintaşi, independenţa trainică a economiei,
deplina suveranitate a statului, respectul şi preţuirea faţă de România şi
preşedintele său, manifestate de toate ţările lumii.
Trebuie să dăm muzeelor noastre înfăţişări noi, argumente suplimentare
• evocării rolului decisiv pe care l-au avut forţele sociale revoluţionare de-a
lungul timpului — ţărănimea în evul mediu şi mai ales clasa muncitoare,
care, sub conducerea Partidului Comunist Român, a preluat şi dus mai departe,
pînă la izbîndă, stindardul luptei pentru libertate.
*
în aceste zile de puternic avînt politic, determinat de ascensiunea
noastră pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, jalonat
cotidian de marile victorii obţinute în dezvoltarea economiei, a vieţii sociale,
a culturii, adăugăm temeiurilor noastre de voinţă către progres şi bunăstare
amintirea grelelor bătălii şi a numeroaselor jertfe aduse de înaintaşi in lupta
multiseculară a poporului nostru pentru apărarea fiinţei sale, pentru libertate
şi independenţă naţională.

www.mnir.ro
I N D E P E N D E N T A NAŢIONALA R E F L E C T A T A I N PROGRAMUL P.C.R. 15

INDÉPENDANCE N A T I O N A L E — P E R M A N E N C E D E L ' H I S T O I R E
D E L A R O U M A N I E — REFLÉTÉE D A N S L E P R O G R A M M E
DU PARTI COMMUNISTE ROUMAIN

Résumé

Prenant comme point de départ la thèse de la lutte permanente du peuple roumain

pour la défense de sa liberté et de son indépendance — thèse qui a été amplement
soulignée dans le Programme du Parti Communiste Roumain — l'auteur illustre quelques
moments capitaux du passé de notre pays : la lutte des géto-daccs sous les rois Burebista
et Décébale pour le développement de la société et la consolidation de l'état, pour la
défense de sa liberté en face de l'expansion romain ; la lutte du peuple roumain et des
nationalités co-habitantes contre l'exploitation féodale et la domination étrangère, pour la
constitution des étals roumains et de leur union politique, de même que la dure lutte qui,
à l'époque moderne et contemporaine, a tété menée pour la libération nationale et la
réalisation de l'état unitaire, indépendant et souverain.
L'auteur y relève que les forces motrices qui, le long des siècles, ont gardé et
défendu notre existence nationale, et qui ont eu un rôle principal dans la lutte pour
l'indépendance cl le progrès — ces sont, tout d'abord, la paysannerie au Moyen Âge et
à l'époque moderne et, ensuite, à un échellon supérieur, la classe ouvrière qui a lutté
pour forger une Roumanie libre.
À la fin de l'article, l'auteur, s'appuyant sur les thèses du Programme du Parti,
relève le rôle scientifique, culturel et éducatif du Musée d'Histoire, qui doit discerner et
présenter les événements historiques les plus importants à l'aide d'un riclie matériel à
valeur éducative.

www.mnir.ro
 T R A T A T I V E L E P E N T R U ÎNCHEIEREA
CONVENŢIEI ROMÂNO-RUSE
D I N 4/16 A P R I L I E 1877

de prof. dr. V A S I L E MACIU

R evoluta română de la 1848 urmărea crearea unui stat român independent,

care să întrunească toate ţinuturile locuite în majoritate de români, dar
ea a fost înăbuşită prin intervenţia armatelor contrarevoluţionare otomane,
ţariste şi habsburgice. Poporul român η-a renunţat însă la unirea şi indepen­
denţa sa şi a militat cu perseverenţă pentru realizarea lor, fără de împlinirea
cărora era ameninţat în însăşi existenţa l u i naţională. Cei mai avansaţi dintre
revoluţionarii români, exilaţi în urma înăbuşirii revoluţiei, au luptat in anii
următori, împreună cu revoluţionarii exilaţi ai altor popoare asuprite, pentru
eliberarea şi independenţa ţării lor printr-o nouă revoluţie. Democratul revo­
luţionar N . Bălcescu, în articolul său Mersul revoluţiei în istoria românilor,
adevărat manifest, publicat în revista „România viitoare", apărută în 1850 la
Paris, îşi exprima convingerea că o nouă revoluţie românească „va cere
unitatea şi libertatea naţională" şi că ea va avea loc în cadrul unei noi
1

revoluţii europene . 2

O nouă revoluţie europeană η-a mai izbucnii însă penlm că marea

burghezie occidentală, înspăimîntată de insurecţia proletariatului parizian din
iunie 1848, i s-a opus, iar încercările revoluţionarilor români de a provoca în
anii 1853:—1854 o insurecţie n-au reuşit. Continuînd totuşi lupta pentru înde­
plinirea programului revoluţionar de la 1848, românii au înfăptuit în 1859
unirea Moldovei şi Ţării Româneşti, crcind astfel statul naţional român, a
cărui deplină autonomie a fost recunoscută de cele şapte puteri garante, i n ­
clusiv de Imperiul otoman, căruia România continua să-i plătească tribut.
Pentru a se întruni într-un singur stat şi a se dezvolta în condiţii mai
bune, poporul român avea totuşi nevoie ca România să aibă o deplină
independenţă şi suveranitate, în care scop el căuta cu atenţie crearea unor
condiţii externe favorabile, care să-i dea posibilitatea ţării sale să se declare
independentă. Cîtă vreme însă cele trei imperii vecine — Imperiul otoman,
Rusia şi Austro-Ungaria — erau în raporturi paşnice, slrînsă între alcestea,
România nu avea sorţi să reuşească a obţine recunoaşterea independenţei
pe care eventual şi-ar f i proclamat-o. I n iulie 1875 însă aceste raporturi
paşnice au început a f i subminate de răscoala ţăranilor din Herlcgoviria şi
Bosnia, provinciile otomane din nord-vestul Peninsulei balcanice, întrucît răs-

1
N. Bălcescu, Mersul revoluţiei in istoria românilor, in Opere, t. I , (partea I - a ) , Bucu­
reşti, .1940, p. 107.
' Ibidem.

www.mnir.ro
18 V A S I L E MACIU

coala redeschidea chestiunea orientală pe care Austro-1 Ingaria şi Rusia aveau

interese s-o agraveze pentru a putea astfel să-i ia Imperiului otoman unele
provincii şi a-i micşora dominaţia în Balcani.
Pe măsură ce răscoala din cele două provincii otomane se intensifica,
guvernul ţarist concentra trupe la graniţa sa dc sud-vest, care era şi graniţa
României. U n război al Rusiei contra Imperiului otoman devenea astfel
posibil, în care scop guvernul tarului pregătea terenul pentru a obţine acordul
guvernului român penlru trecerea trupelor sale prin teritoriul României. I n
noiembrie 1875, consulul rus la Bucureşti. Ivan Zinoviev, a întrebat guvernul
român asupra atitudinii sale în chestiunea orientală, dar guvernul conservator
prezidat de Lascăr Catargiu s-a pronunţat pentru neutralitate . I n decembrie 3

acelaşi an, generalul Iancu Ghica, agentul diplomatic român la Constantinopol,

chemat Ia Bucureşti pentru a raporta asupra desfăşurării evenimentelor, a spus
lui Carol I că ambasadorul Rusiei la Constantinopol. generalul conte N . Igna-
tiev, „i-a declarat că într-un eventual conflict cu Turcia, Rusia ar putea f i
nevoită să ocupe România, ca garanţie" *, considerînd, de bună seamă,
România o simplă provincie otomană şi uitînd că Rusia era una din puterile
care garantau existenţa acesteia ca principat cu deplină autonomie şi ale cărui
graniţe nu pute.au f i încălcate fără acordul celor şapte puteri semnatare ale
tratatului de la Paris din 1856, luat în colectiv. îngrijorat de această intenţie,
Lascăr Catargiu, care gira şi Ministerul Afacerilor Străine, a trimis la 4/16
ianuarie 1876 o notă agenţilor diplomatici ai României, pentru a f i arătaă
guvernelor puterilor garante, pe Iîngă care erau acreditaţi, spre a afla atitu­
dinea lor faţă de eventuala acţiune a României. I n nota menţionată se afirmă
că aceasta nu face parte din Imperiul otoman şi că, rămînînd neutră, ea se
va opune cu armele pentru a-şi face respectată neutralitatea şi a împiedica
pe eventualii beligeranţi să pătrundă pe teritoriul ei . 5

Rusia nu s-a decis însă în iarna şi primăvara anului 1876 la război,

conducătorii ei forindu-se de a-1 porni fără o înţelegere prealabilă cu Austro-
Ungaria, care era sprijinită de Germania, ambele ţări aliate ale Rusiei în
cadrul Alianţei celor trei împăraţi. Criza Imperiului otoman agravîndu-se în
urma răscoalei bulgare din aprilie 1876 şi a înlăturării sultanului Abdul-Aziz,
chestiunea orientală s-a agravat şi ea prin războiul pomit la 18/30 iunie 1876
de Serbia şi Muntenegru contra Imperiului otoman. Cu două zile înainte,
guvernul român, prin ministrul său al Afacerilor Străine, M . Kogălniceanu,
revendicase independenţa de faclo a României.
Ca urmare a agravării chestiunii orientale, ţarul Alexandru I I , însoţit
de cancelarul său Gorceakov, s-a întîlnit la 26 iunie/8 iulie 1876 la Reichstadt,
în Boemia. cu împăratul Francise Iosif însoţit de ministrul său de Externe,
contele Andrâssy, unde s-a ajuns la înţelegerea verbală ca, în cazul prăbuşirii
Imperiului otoman, să se creeze un principat bulgar autonom, tributar sulta­
nului, între Balcani şi Dunăre, Rusia să ia sud-vestul Basarabiei, iar Austro-
Ungaria să anexeze Herţegovina şi Bosnia . 6

' Tltu Malorescu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României
sub domnia lui Carol I, vol. I I (1876—1881), Bucureşti, 1897, p. 20—21.
< Memoriile regelui Carol I al României (De un martor ocular), vol. V É , Bucureşti,
(£.a.), p. 28.
5
Documente priuind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol. I (partea a I l - a ) .
Evenimentele militare şi premergătoare anului 1877 (în continuare : Doc. Rdzb. Ind.), Editura
Academiei, (Bucureşti), 1954, p. 65—67.
• Serge Gorlaïnov, L e Bosphores et les Dardanelles. Etude historique sur la question
des Détroits. D'après la correspondance diplomatique déposée aux Archives de Saint-Pétersbourg
et à celles de l'Empire. Préface de M. Gabriel Hanautaux de l'Académie française, Paris,
1B10, p. 313—314.

www.mnir.ro
ÎNCHEIEREA CONVENŢIEI ROMANO-RUSE 19

Imperiul otoman nu s-a prăbuşit însă, iar armatele sale au învins pe

cele ale Serbiei, din care cauză ţarul Alexandru I I s-a pregătit să pornească
război contra l u i , în care scop a convocat pe principalii săi colaboratori Ia
Livadia în Crimeea spre a se sfătui cu ei în ce mod şi pe ce cale să pornească
lupta. Ofensiva rusă prin Caucaz era dificilă, aşa încît n u - i rămînea Rusiei
decît să atace pe turci trecînd armatele sale prin România, a cărei autonomie
era însă garantată, cum s-a arătat mai sus, de cele. şapte puteri semnatare
ale tratatului de la Paris d i n 1856. Se adăuga şi faptul că domnul ţării, Carol I
-de Hohenzollern Sigmaringen, era înrudit cu împăratul Germaniei, Wilhelm
de Hohenzollern, şi că guvernul român ducea de cîţiva ani o politică de bună
vecinătate cu Austro-Ungaria, ţară care se opunea unei eventuale ocupări
armate a României de armatele ţariste. Trebuia deci ca ţarul Alexandru I I
să obţină consimţământul guvernului român ca armatele sale să treacă prin
teritoriul României.
între timp, la 28 august 1876, împăratul Francise Iosif, sosit la Sibiu,
de bună seamă nu d i n întîmplare, a primit o delegaţie guvernamentală
română în frunte cu Ion C. Brătianu, noul preşedinte al Consiliului de Miniştri
al României, venit să-i facă o „vizită de curtoazie". Era de fapt o punere în
vedere că Austro-Ungaria se va opune ocupării armate a României, ceea ce
guvernul ţarist a înţeles. în consecinţă o delegaţie guvernamentală română,
tot sub conducerea l u i Ion C. Brătianu, a fost invitată să-i facă ţarului
Alexandru I I o vizită la Livadia. Către sfîrşitul lunii septembrie, delegaţia
a sosit la reşedinţa ţarului. într-o primă întrevedere, cancelarul Gorceakov a
cerut l u i I o n C. Brătianu să consimtă la trecerea armatelor ruse prin teritoriul
României contra Imperiului otoman. Preşedintele Consiliului de Miniştri român
s-a declarat de acord, cu condiţia ca trecerea să se facă pe baza unui tratat
bilateral, semnat de suveranii celor două state. Condiţia pusă η-a fost acceptată
•dc cancelarul Gorceakov, sub motivul că România nu era un stat independent.
I s-a răspuns că fără semnarea unui tratat, România se va opune trecerii
armatelor ruse prin teritoriul ei, la care cancelarul a ameninţat că în acest
caz armata română va f i zdrobită ; dar i s-a declarat că nu va f i convenabil
pentru Rusia „care merge să libereze creştinătatea în Orient, să zdrobească pe
primii creştini, pe care-i întîlneşte în cale" . Curînd însă cancelarul şi-a revenit
7

•şi, la despărţirea din această primă întîlnire, i-a strigat l u i Ion C. Brătianu :
„La urma urmelor, Domnule Brătianu, tot o să ne înţelegem" . în timpul 8

vizitei la Livadia, şeful delegaţiei române a găsit prilejul de a arăta cuprinsul

tratatului pe care-1 pretindea, anume tratarea României ca stat independent
şi respectarea integrităţii ei teritoriale. în legătură cu această din urmă clauză,
încă în prima întîlnire, el întrebase pe Gorceakov ce intenţii are guvernul
ţarului privind sud-vestul Basarabiei, la care cancelarul rus i-a răspuns : „Mie
nu-mi place să răspund, mie îmi place să f i u ghicit". La a doua întîlnire,
Ion C. Brătianu a reînnoit întrebarea, spunîndu-i totodată cancelarului :
„Fiindcă îţi place să f i i ghicit, eu cred că te-am ghicit. A m ghicit că Dvs.
aveţi intenţii rele cu privire la Basarabia". De astă dată, Gorceakov a pro­
testat : „Dar cum se poate ! Apoi Basarabia nu este consacrată prin tratate ?
Şi credeţi că nu se vor respecta tratatele ?" . 9

7
Ion C. Brătianu, România şi chestiunea Orientului. Reflexiunl, consideraţiuni şi
•amintiri. In culegerea de conferinţe Războiul Neatirnăril, Bucureşti, 1927, p. 88.
• Ibidem.
• Ibidem, p. 89.

www.mnir.ro
20 V A S I L E MACIU

Audienţa delegaţiei la împăratul Alexandru I I a decurs fără a se face

precizări politice. Peste puţin timp cei doi parteneri au avut o nouă convorbire
(pregătită de generalul conte N . Ignatiev, ambasadorul Rusiei la Constantinopol),
în care Gorceakov i-a spus şefului delegaţiei române : „O să ne aranjăm" . 10

Aşa cum s-a remarcat, „n-a fost încheiat la Livadia niciun acord,
scris sau verbal ; η-a fost decît u n schimb de véderi preliminar, în care
principiul unei convenţii româno-ruse a fost pus şi admis, pentru a reglementa
trecerea trupelor ruse prin teritoriul unui stat suveran, care nu putea să se
resigneze a se vedea tratat ca provincie ocupată" . Dacă η-a fost la Livadia
41

un acord scris sau o înţelegere verbală precisă, delegaţia guvernamentală

română a plecat însă cu convingerea că s-a ajuns la înţelegerea ca trecerea
armatelor ruse prin România să se facă pe baza unui tratat scris, cum a şi
hotărît peste cîteva zile, Ia 4/16 octombrie, consiliul prezidat de ţar . 12

Sarcina de a face să se încheie convenţia a revenit generalului conte

N. Ignatiev, care a trimis în acest scop la 15 noiembrie 1876 la Bucureşti,
incognito, pe consilierul său de ambasadă, contele Α. I . Nelidov, cu o scrisoare
către preşedintele Consiliului de miniştri al României, înştiinţîndu-1 că A. 1.
Nelidov era „însărcinat să negocieze un aranjament secret în vederea unei
eventualităţi posibile" . Ion C. Brătianu η-a acceptat scrisoarea Iui N . Ignatiev
13

decît ca o scrisoare de introducere şi a cerut u n act de depline puteri din

partea guvernului rus. După cîteva săptămîni de tratative duse în secret,
proiectul de convenţie a fost terminat, trebuia numai să primească „sancţiunea
oficială", dar nici cancelarul Gorceakov, nici preşedintele Consiliului de Miniştri
român nu se grăbeau să ia măsurile cuvenite pentru eventualitatea războiului . iA

Ion C. Brătianu a declarat că va semna proiectul de convenţie cînd delegaţia

rusă va prezenta depline puteri, dar nici în ianuarie 1877 cancelarul Gorceakov
nu ajunsese la decizia de a începe războiul.
Neavînd încă un tratat semnat de Rusia, România a continuat să
ceară sprijinul puterilor garante spre a obţine independenţa, dar Conferinţa
din decembrie 1876—ianuarie 1877 de la Constantinopol a celor şapte putori
semnatare ale tratatului de la Paris din 1856, convocată spre a impune;
reforme administrative în ţinuturile bulgăreşti, precum şi în Bosnia şi Herţe-
govina, η-a acceptat să ia în discuţie şi cererea României de a i se consacra
statutul politic „printr-o garanţie specială a neutralităţii sale perpetui" şi, în
cazul unui război al unei puteri cu Poarta, să i se acorde „o garanţie specială
pentru respectarea drepturilor sale, a neutralităţii şi integrităţii ei" . 15

I n urma respingerii de Poartă atît a propunerilor Conferinţei de la

Constantinopol, cît şi a protocolului de la Londra din 19/31 martie 1877,
Rusia s-a hotărît să pornească războiul contra Imperiului otoman, privit ca
potrivnic reformelor cerute de provinciile răsculate, după ce încheiase cu
Austro-Ungaria o convenţie de neutralitate pe baza înţelegerii verbale de la
Reichstadt dintre împăraţii celor două state. Totodată guvernul rus a cerut

10
Ibidem, p. 88.
11
G. I . Brătianu, La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, Bucureşi, 1943, p. 97.
a
Dnevnlc D. A. Miliutlna, Moscova, 1949, p. 94.
" Α. I. Nelldow, Souvenirs d'avant et d'après la guerre de 1877—1878, In „Hevue des
deux mondes", — L X X V année — sixième période, tome vingt septième, 2e livraison, 15 Mai
1915, vol. 4, p. 245.
« Ibidem, p. 251—255.
a
Vasile Maciu, L a Roumanie et la Conférence de Constantinople de Décembre 1876 —
Janvier 1877, in volumul Mouvements nationaux et sociaux roumains au XIXème siècle,
Editions de l'Académie de la République Socialiste de Roumanie, Bucarest, 1971, p. 242.

www.mnir.ro
ÎNCHEIEREA CONVENŢIEI ROMANO-RUSE 21

României, aşa cum se convenise, să semneze proiectul de convenţie elaborat

ta Bucureşti în noiembrie 1876. Redevenit ministru al Afacerilor Străine,
M . Kogălniceanu a semnat împreună cu agentul diplomatic al Rusiei în
România, baronul D m i t r i Stuart, acest document de mare semnificaţie politică
pentru ţara sa.
Convenţia „relativă la trecerea trupelor ruse prin România" cuprinde
patru articole, în afară de introducerea justificativă a conţinutului ei şi de
celelalte elemente necesare oricărui act de asemenea natură. Art. 1 al ei
prevede că guvernul României „asigură armatei ruse, care va f i chemată a
merge în Turcia, libera trecere prin teritoriul României şi tratamentul
rezervat armatelor amice". Se preciza, în continuare, că „Toate cheltuielile
care ar putea f i ocazionate de trebuinţele armatei ruse, de transportul ei,
precum şi pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor sale, cad naturalmente în
sarcina guvernului imperial". Art. I I stipulează că guvernul „împăratului tuturor
Rusiilor se obligă a menţine şi a face a se respecta drepturile politice ale
Statului Român, astfel cum rezultă din legile interioare existente, precum şi
a menţine şi a apăra integritatea actuală a României". Art. I I I al Convenţiei
prevede ca „Toate detaliurile relative Ia trecerea trupelor ruse, la relaţiunile
lor cu autorităţile locale, precum şi toate învoielile cari ar trebui să fie luate
pentru acest sfîrşit, vor f i consemnate într-o convenţiune specială, care va f i
încheiată de delegaţii ambelor guverne, şi ratificată în acelaşi timp, ca şi ceai
dc faţă, şi va intra în vigoare de îndată".
Ultimul art., I V , cuprinde obligaţia guvernului român de „a obţine pentru
Convenţiunea de faţă", precum şi pentru cea menţionată la art. precedent,
„ratificarea cerută de legile române şi a face imediat executorii stipulaţiile
cuprinse i n ea . 1D

Convenţia specială cuprinde X X V I articole, referitoare la utilizarea de

armatele ruse, in timpul trecerii lor prin România, a călior ferate, a comuni­
caţiilor fluviale, a drumurilor, poştelor şi telegrafelor ţării, a resurselor ei mate­
riale „pentru necesităţile de aprovizionare, de furajuri şi de transport" în con-
diţiunile stipulate în articolele I I — X X V I . Se prevede (art. II) că relaţiile
„autorităţilor militare ruse cu autorităţile locale se vor face prin mijlocirea
comisarilor speciali români" numiţi în acest scop. „Un comisar general
român va f i delegat pe lîngă comandantul cap al trupelor ruse pentru toată
durata trecerii lor prin România". Pentru folosirea căilor ferate, armatele
imperiale vor f i asimilate celor române (art. V I ) , guvernul român obligîndu-se
„pentru reducţiune de patruzeci la sută asupra tarifelor ordinare şi se rezervă
de a regula detaliurile acestei chestiuni printr-o înţelegere ulterioară cu com­
paniile" de căi ferate din ţară. Şeful comunicaţiilor ruse va putea cere (Art.
XI) „executarea tuturor lucrărilor necesare pentru sporirea şi securitatea
mişcării atît pe linii cît şi în gări, şi materialul rulant, precum platforme,
rampe, căi de garaj, îmbranşamente auxiliare, gări provizorii, apropriaţiuni
de vagoane de mărfuri şi trucuri pentru transportul oamenilor, cailor şi mate­
rialului etc.".
Se va stabili (art. X V I I I ) „la spatele armatei ruse o linie şi puncturi
de etape (étapes), exceptmdu-se oraşul Bucureşti, unde nu vor f i trupe ruse".
Bolnavii şi răniţii trupelor ruse (art. X I X ) „vor f i trataţi şi îngrijiţi în stabili­
mente sanitare organizate" i n acest scop „pe linia de comunicaţiune şi de

" Doc. Rizb. Ind., voi. Π (l ianuarie 1877—9 mai 1877), Editura Academiei, (Bucureşti),
1952, p. 111—112.

www.mnir.ro
22 V A S I L E MACIU*

etape, oriunde comandantul rus va găsi indispensabil, afară de oraşul Bucureşti,

şi pe cît se va putea afară de centrurile mari de populaţiune, exceptîndu-se-
spitalurile pentru răniţi". A r t . X X I I I prevede că toate plăţile ce vor f i
efectuate „cu ocaziunea trecerii trupelor ruse prin România, atît guvernului
princiar (român) cît şi companiilor căilor ferate şi particulare, vor f i calculate
pe baza unităţii monetare române şi franceze". Alte prevederi (art. X X I V ,
X X V şi X X V I ) se referă la dreptul guvernului rus de a importa în România
şi de a trece prin teritoriul ei în timpul războiului materialele necesare
armatei sale, de a obţine sprijnul guvernului român pentru „dovedirea şi
arestarea" culpabilor săi şi pentru găsirea şi rezolvarea cazurilor neprevăzute
în convenţia specială . 11

Convenţia din 4/16 aprilie 1877 şi anexa sa, Convenţia specială, au fost
aprobate printr-o lege votată la 16/28 aprilie acelaşi an de Adunarea deputa­
ţilor şi la 17/29 aprilie de Senat. Legea a fost îndată sancţionată de Carol I ,
în timp ce ţarul Alexandru I I a ratificat cele două convenţii depunînd pe ele
sigiliul şi semnătura sa.
încheierea Convenţiei din 4/16 aprilie şi a anexei sale era rezultatul
tratativelor duse de guvernul român cu guvernul rus reprezentat mai întii
de consilierul ambasadei ruse din Constantinopol, Α. I . Nelidov, venit în mod
special la Bucureşti, apoi de baronul D m i t r i Stuart, agentul diplomatic al
Rusiei în România. Convenţia era u n act bilateral între Imperiul rus şi princi­
patul României, al cărui drept de a încheia asemenea acte fusese recunoscut
în 1875 de Austro-Ungaria prin semnarea unei Convenţii comerciale, vamale
şi de navigaţie şi în 1876 de însăşi Rusia, tot prin semnarea unei Convenţii
comerciale, vamale şi de navigaţie. Ea demonstra că România era un stat
ajuns la deplina maturitate, gata a se proclama independent, căci încheierea
ei a fost impusă guvernului ţarist, convins să accepte prevederile cerute de
România referitoare la respectarea integrităţii ei teritoriale. Deşi semnarea
acestui document diplomatic a fost privită cu neplăcere de unele din puterile
garante, acestea au înţeles curîiid că vor trebui să recunoască valabilitatea l u i
şi, n u mult în urmă, independenţa României. Prin conţinutul ei, Convenţia
româno-rusă din 4/16 aprilie impunea independenţa de fapt a statului român
şi respectarea integrităţii teritoriului său.

L E S T R A T A T I V E S POUR L A CONCLUSION D E L A
C O N V E N T I O N R O U M A I N E - R U S S E D U 4/16 A V R I L 1877

Résumé

La révolution roumaine de
pendant, mais elle a été étouffée
manes et tsaristes. Les Roumains
la Roumanie, par l'union en 1859
dépendant de l'Empire Ottoman.
1848 militait pour la création d'un État roumain indé­
par l'intervention des armées contrerevolùtionnaires otto­
ont formé quand même un État pleinement autonome,
de la Moldavie et de L· Valachie, Etat qui restait encore
La réouverture de la question orientale en Juillet 1875

«' Ibidem, p. 113—121.

www.mnir.ro
ÎNCHEIEREA CONVENŢIEI ROMANO-RUSE 23

par la révolte des paysans herzégoviniens et bosniaques el en avril 1876 des Bulgares,
a crée les conditions extérieures favorables à la conquête de l'indépendance de la Roumanie.
Une de ces conditions était l'intention de la Russie de faire la guerre à la Turquie.
En novembre 1875, le consul russe à Bucarest, Ivan Zinoviev, a demandé au
gouvernement roumain sur son attitude dans la question orientale, mais on lui a
répondu que Ια Roumanie tient a rester neutre. Après un mois, l'Ambassadeur du tsar à
Constantinople, N. Ignatiev, déclarait à l'agent diplomatique roumain auprès du governe-
ment ottoman, Iancu Ghica, que „dans un éventuel conflit avec la Turquie, la Russie
pourrait se voir contrainte d'occuper la Roumanie, comme garantie", la considérant
sûrement comme une simple province ottomane. La Russie ne s'est pas décidée vite, quand
même, a commencer la guerre, avant de se mettre d'accord avec Γ Autriche-Hongrie,
surtoût après que, le 18/30 Juin 1876, la Serbie el le Monténégro ont déclaré la guerre
à l'Empire Ottoman. Le 26 Juin/8 Juillet, à Reichstadl, les souverains d'Autriche et de
Russie, François Joseph et Alexandre II, ont arrivé à un accord verbal que dans le cas
de l'effondrement de l'Empire Ottoman, qu'on crée une principauté bulgare autonome
tributaire au Sultan, entre les Balcans et le Danube, la Russie prenne le sud-ouest de la
Bessarabie (qui appartenait à la Roumanie), et l'Autriche-Hongrie annexe l'Herzégovine et
la Bosnie.
Comme l'Empire Ottoman ne s'est pas effondré, le tsar Alexandre II a convoqué
à Livadia, dans la péninsule de Crimée, en Septembre 1876, ses principaux conseillers
pour prendre les mesures nécessaires au déclenchement de la guerre. Tant que l'autonomie
de la Roumanie était garanti par les grandes puissances signataires du traité de Paris
de 1856, les armées russes ne pouvaient pas traverser son territoire sans son accord
préalable. Par conséquence, le tsar a invité le president du Conseil des Ministres de la
Roumanie, Ion C. Brătianu, à Livadia, pour obtenir son consentement. A la fin de
Septembre 1876 la délégation gouvernementale roumaine est arrivée à Livadia. Ion C.
Brătianu a eu immédiatement une première entrevue avec le chancelier russe Gortchakov,
qui lui a demandé a consentir que les armées russes traversent le territoire de la Roumanie
vers l'Empire Ottoman. Ion C. Brătianu s'est déclaré d'accord, avec la condition que
le passage soit fait sur la base d'un traité. Gortchakov a répondu qu'il n'accept pat
cette condition parce que la Roumanie n'était pas un État indépendant. Mais, comme le
chef de la délégation roumaine ne se laissait pas convaincu, Gortchakov, à la fin de l'entrevue,
lui a crié : „Pourlant, Monsieur Brătianu, nous nous entendrons quand même". Après
quelques jours le Conseil du tsar s'est décidé de conclure la Convention demandée par
le gouvernement roumaine. En novembre est arrivé à Bucarest incognito le Conseiller
d'ambassade russe A. 1. Nelidov, qui a élaboré avec Ion C. Brătianu le projet de la
Convention, laquelle devait être signée quand la Russie aurait été décidée à commencer
la guerre.
Après l'échec de la Conférence de Constantinople de Décembre 1876—Janvier 1877
et après le refus du gouvernement ottoman d'accepter le protocole dc Londres, relatif
aux réformes ά introduire dans les provinces révoltées, le gouvernement russe s'est décidé
a commencer la guerre et, par conséquence, a demandé au gouvernement roumaine de
signer le projet de Convention élaboré antérieurement.
Le 4/16 Avril 1877, M. Kogălniceunu, ministre des Affaires Etrangères de Je
Roumanie, et Dmitri Stuart, agent diplomatiques de la Russie à Bucarest, ont signé la
Convention pour le passage des armée russe à travers le territoire de la Roumanie vers
l'Empire Ottoman. Dans cette Convention la Roumanie s'engageait à assurer aux armée»
russes le libre passage à travers son territoire tandis que le gouvernement du tsar
Alexandre II s'obligeait de maintenir et de faire respecter „Ies droits politiques de l'Êta
Roumain, ainsi comme Us résultent des lois intérieures existentes, ainsi que le maintenir
et de défendre l'intégrité actuel de la Roumanie". On annexe une convention spéciale
pour l'utilisation par les armées russes des chemins dc fer roumains, des chaussées, des
postes et télégraphes etc.

www.mnir.ro
 E F O R T U L M I L I T A R A L ROMÂNIEI I N RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢĂ D I N 1877—1878

de general-maior dr. I L I E CEAUŞESCU

I npoporului
bimilenara lor istorie, românii — popor neolatin rezultat din contopirea
geto^dac cu cel roman — au aspirat necontenit la o viaţă
statală independentă şi la unitate naţională. Mărturie elocventă în această
privinţă sînt luptele dirze purtate pentru libertate, care au marcat întreaga
istorie românească începînd din timpurile cele mai îndepărtate, cînd geto-
dacii conduşi de Burebista şi Decebal au înfruntat legiunile romane, pînă
în epocile mai apropiate de noi, cînd poporul român şi-a apărat cu preţul
unor incomensurabile suferinţe şi jertfe existenţa împotriva unor mari state
şi imperii expansioniste. Războaiele de apărare au concentrat toate energiile
românilor din spaţiul carpato-danubian, peste împărţirile statale rezultate din
conjuncturile istorice nefavorabile sau impuse de stăpînirile străine vremelnice.
Ţările române — Moldova, Transilvania, Ţara Românească — au acţionat în
strînsă cooperare împotriva cotropitorilor şi au tins, ireversibil, spre contopirea
lor într-un stat naţional unitar, indepedent şi suveran.
I n secolul trecut, ca rezultat al luptelor desfăşurate anterior, conjugate
cu acelea ale noilor generaţii de revoluţionari şi patrioţi care preluaseră steagul
luptei pentru neatîrnare şi progres, poporul român a repurtat biruinţe de
importanţă istorică pentru destinele l u i : în ianuarie 1859, unirea Moldovei şi
Munteniei — eveniment ce a pus bazele României moderne ; la 9 mai 1877,
proclamarea independenţei statului român — act prin care au fost lichidate
ultimele vestigii ale suzeranităţii otomane.
Rememorarea acestor pagini din trecutul poporului român oferă elemente
pentru a aborda, dintr-o perspectivă mai largă, semnificaţiile şi conţinutul
efortului militar al României în contextul conflagraţiei din 1877—1878.
I . Caracterul participării României la această conflagraţie este definit,
sintetic şi exact, de însăşi denumirea ei — război de independenţă — dată
încă de contemporanii evenimentului şi preluat apoi în scrierile istorice,
într-adevăr, intrînd în războiul dus împotriva Imperiului otoman de Rusia,
Serbia, Muntenegru şi Grecia, la care au participat şi unele cete de voluntari
bulgari în cadrul armatei ruse, România a vizat u n singur obiectiv : să obţină
recunoaşterea internaţională a independenţei ei depline. A fost, din partea ei,
un război legitim, de eliberare, întru totul conform năzuinţelor de veacuri
ale poporului român, cerinţelor obiective ale devenirii istorice care, în secolul

www.mnir.ro
26 I L I E CEAUŞESCU

trecut ca şi acum, au stat la baza procesului complex de afirmare de sine

stătătoare a popoarelor în graniţele unor state naţionale proprii, independente
şi suverane . i

Dar, ca orice denumire sintetică, aceea de război ale independenţei nu

epuizează, desigur, nici problema cauzelor angajării României în conflictul din
1877—1878, nici — şi cu atît mai puţin — pe aceea a cuantumului aportului
românesc la înfrîngerea Imperiului otoman.
într-adevăr, pentru a răspunde la întrebarea : de ce s-a angajat România
in războiul antiotoman ? ar f i insuficient să se invoce, pur şi simplu, necesi­
tatea recuceririi independenţei. Aşa cum atestă experienţa istorică, deşi cuce­
rirea neatîrnării implică din partea popoarelor aflate sub dominaţie străină o
luptă tenace şi, adeseori, presărată cu incomensurabile suferinţe şi jertfe, nu
este întotdeauna obligatoriu ca aceasta să îmbrace forma unui război de elibe­
rare. Se ştie că desprinderea de sub dominaţia colonialistă a unor popoare din
Asia, Africa şi alte continente s-a putut înfăptui in anumite conjuncturi favo­
rabile (mai ales după cel de-al doilea război mondial) pe căi nemilitare, în
esenţa lor politico-diplomatice.
Pînă în ajunul războiului din 1877—1878 România însăşi s-a orientat
— preferenţial şi prioritar — spre redobîndirea deplinei independenţe prin
tratative cu Poarta şi cu alte puteri europene interesate. Trei factori conver­
genţi au închis insă, definitiv, la sfîrşilul anului 1876 — începutul l u i 1877
calea trataivelor şi au impus războiul ca mijloc decisiv pentru satisfacerea
aspiraţiilor româneşti.
Primul factor a fost poziţia constant negativă a Porţii, care a rămas
pînă la sfîrşit ostilă oricărei abordări realiste a raporturilor ei cu România.
A proclama România o „provincie privilegiată", aşa cum se stipula în noua
constituţie otomană din decembrie 1 8 7 2 , şi a-1 chema pe domnitorul ei la
2

ordine ca pe un paşă oarecare însemna chiar ceva mai mult decît o blocare
a tratativelor ; căci asemenea acte vădeau neechivoc tendinţa guvernului
otoman de a impune României un statut de dependenţă agravată, incompatibil
cu voinţa de libertate a naţiunii române.
A l doilea factor a fost deteriorarea rapidă a relaţiilor dintre Rusia şi
Imperiul otoman după redeschiderea aşa-zisei crize orientale, deteriorare care
a condus, la 12/24 aprilie 1877, la declanşarea războiului între aceste state.
Datorită poziţiei ei, de tampon între părţile beligerante, România nu putea să
rămînă nici indiferentă, nici în afara conflictului : pe de o parte, exista
riscul ca teritoriul românesc să devină, aşa cum se intîmplase adeseori în
trecut, teatru de operaţii pentru cele două imperii ; pe de altă parte, atîta
vreme cît independenţa ei nu era recunoscută pe plan internaţional, România
se putea trezi la pace în situaţia unei monede de schimb între învingător şi
învins, ambii animaţi de aceeaşi politică de dominaţie.
A l treilea factor a fost refuzul marilor puteri nebeligerante de a
recunoaşte legitimitatea aspiraţiilor românilor la independenţa deplină a patriei
lor. Angajate ele însele în cursa pentru preluarea moştenirii „omului bolnav"*
al Europei, Austro-Ungaria, Anglia, Germania şi Franţa au căutat, în epocă,
să-şi păstreze mîinile libere pentru tranzacţiile de la sfîrşitul războiului.

3
Ion C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte şi documente, vol. I I , partea 1, Imprimeriile
„Independenta", Bucureşti, 1012, p. 252.
1
Dan Berindel, Cucerirea independenţei României (1*77—1878), Edit. Ştiinţifica, Bucu­
reşti, 1967.

www.mnir.ro
E F O R T U L M I L I T A R A L ROMÂNIEI I N RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 27

Într-un moment în care stiuaţia externă a României părea fără ieşire,

guvernul de la Bucureşti a reuşit să efectueze în planul strategiei politice şi
militare singurele mişcări ce s-au dovedit, pînă la urmă, salvatoare : la
începutul lunii aprilie 1877 s-a decretat mobilizarea întregii armate române 3

şi concentrarea ei în dispozitiv de acoperire a frontierei cu Imperiul otoman,

pe aliniamentul Dunării ; concomitent, printr-o convenţie semnată de repre­
zentanţii guvernelor de la Bucureşti şi Petersburg, s-a reglementat trecerea
trupelor ruse peste teritoriul românesc spre teatrul de război balcanic ; la
9 mai 1877, parlamentul român a proclamat unilateral independenţa ţării '•
şi a început să acţioneze pentru a pregăti terenul în vederea recunoaşterii
internaţionale a acestui act.
Aplicate concomitent, aceste măsuri au avut ca efect : în primul rînd,
ruperea ultimelor vestigii ale suzeranităţii otomane printr-un act de voinţă
naţională, ceea ce limita considerabil posibilităţile marilor puteri rivale de a
tranzacţiona independenţa sau chiar existenţa statului român ; în al doilea
rînd, salvarea poporului român de drama unui război pe teritoriul său ; în
al treilea rînd, deschiderea perspectivei ca, printr-un aport militar substanţial
la înfrîngerea Porţii, România să acumuleze un capital care ar cîntări greu în
balanţa deciziilor puterilor ce aveau să participe la areopagul european al
tratativelor postbelice.
Necesitatea războiului, ca mijloc decisiv pentru a consacra şi a consolida
actul de independenţă din 9 mai 1877, a fost recepţionată plenar de toate
categoriile sociale, de întreaga naţiune română. Transpusă în planul conştiinţei,
ea a acţionat ca un puternic factor de unitate naţională, de concentrare inte­
grală a potenţialului material şi uman al poporului român pentru susţinerea
campaniei din 1877—1878 pînă la obţinerea victoriei finale. Obiectivul na-
ţional-eliberator al războiului şi-a găsit astfel un corespondent perfect în baza
naţional-populară a efortului militar românesc.
I I . Aportul militar românesc la înfrîngerea Imperiului otoman a îmbrăcat,
în decursul conflagraţiei, forme multiple şi s-a concretizat într-un şir de bătălii
purtate pe cont propriu de armata română sau în cooperare cu trupele
altor state, în principal cu acelea ale Rusiei.
Cit de întins şi cît de însemnat a fost acest aport ?
Unele aspecte de ordin, ca să spunem aşa, cantitativ, utile unei abordări
comparative, se pot deduce din datele de mai jos :
a) România a mobilizat încă de la începutul războiului, în aprilie 1877,
circa 100 000 de combatanţi. Unităţile permanente şi teritoriale, însumînd
58 700 de militari, 12 300 de cai şi 190 de tunuri, constituiau Armata de
operaţii, iar rezerva acesteia, avînd u n efectiv de 33 000 de luptători, era
formată din structuri militare de esenţă populară (miliţii, gărzi orăşeneşti şi
altele) . Pentru comparaţie, amintesc că ceilalţi parteneri ai României au
5

dispus iniţial pe teatrul de război din Balcani de următoarele efective : Rusia

— aproximativ 200 000 , Serbia — 60 000 , Muntenegru — 25 000 , Grecia
6 7 8

3
Documente privind istoria României. Rdzboiut pentru independenţă, voi. π (1 ianuarie
1877—9 mai 1877), Edit. Academiei, Bucureşti, 1952, p. 127.
• „Monitorul oficial al României", nr. 118, 27 mal/8 iunie 1877, p. 5 449.
5
General Radu Rosetti, Partea luatâ de armata română în războiul din 1877—1878,
„Cultura Naţională", Bucureşti, 1926, p. 18.
' Comislunea istorică a Marelui stat major rus, Resboiul ruso-turc din 1877—1878 in
Peninsula Balcanică, traducere făcută cu autorizaţia Marelui stat major rus de locotenent-
colonel I . Gârdescu, tom. Π, Tipografia ..L'Indépendance Roumaine", Bucureşti, 1902, p. 24—25.
7
Vojna Enciklopedtja. Drugo izodanje, 9, Izdanje Redakcije, Vojne Enciklopedlje,
Beograd, 1975, p. 121.
» Ibidem.

www.mnir.ro
28 I L I E CEAUŞESCU

— 8 0003, iar cetele de voluntari bulgari — pînă la 7 0 0 0 . I n diverse 1 0

izvoare sînt citate cifre variate, dar n u mult diferite de acestea.

b) Participarea militară românească a îmbrăţişat, ca şi cea rusă, întreaga
durată a războiului, din aprilie 1877 pînă în ianuarie 1878. Precizez, tot
pentru comparaţie, că trupele muntenegrene şi cetele de voluntari bulgari
au acţionat cu intermitenţe, armata sîrbă a reintrat în război în decembrie
1877, după căderea Plevnei, iar Grecia a declarat război Imperiului otoman
abia după semnarea armistiţiului, fără a mai participa efectiv la operaţii.
c) Armata română a dat, în luptele purtate la nord şi la sud de Dunăre,
un greu tribut de sînge — peste 10 000 de morţi şi răniţi — situîndu-se, 11

din acest punct de vedere, imediat după cea rusă, ale cărei pierderi au atins
cifra de 20 000 ; trupele sîrbe au avut circa 5 400 de morţi şi răniţi, cele
1 2

muntenegrene — 650 şi cetele de voluntari bulgari — 800 . 13

d) Războiul a solicitat întregul potenţial economic al statului român,

al tuturor claselor şi categoriilor sociale, inclusiv al conaţionalilor din teri­
toriile româneşti, care se mai aflau sub stăpînire străină. Efortul economic al
poporului român pentru susţinerea campaniei a însumat valoric circa
100 000 000 lei aur — cifră care, raportată la potenţialul demografic şi la
gradul de dezvoltare economică a ţării în acea perioadă, este prin ea însăşi
elocventă. Şi, fapt semnificativ pentru sprijinul de masă larg de care a
beneficiat războiul de independenţă : satisfăcînd integral obligaţiile ce-i reve­
neau potrivit legislaţiei atunci în vigoare, populaţia a pompat totodată con­
tinuu spre cîmpul de bătălie, prin donaţii benevole suplimentare, cantităţi
masive de alimente, îmbrăcăminte, medicamente, furaje etc., a căror valoare
a depăşit suma de 10 000 000 lei a u r . 1 4

Elemente şi mai relevante pentru evaluarea aportului românesc la

războiul din 1877—1878 oferă analiza principalelor operaţii executate de
armata română pe parcursul celor 10 luni de război.
Astfel, întîia — în ordinea cronologică — operaţie de anvergură desfă­
şurată de trupele române — acoperirea strategică a Dunării pe întreaga fron­
tieră româno-otomană — a avut implicaţii multiple asupra cursului general
al războiului. O primă consecinţă : comandamentul otoman a fost nevoit să
amine şi pînă la urmă să renunţe la planul de a crea capete de pod la
nord de fluviu, aşa cum procedase în războaiele duse anterior cu Rusia
sau alte imperii adversare ei. O a doua consecinţă : beneficiind de această
acoperire, armata rusă şi-a putut efectua nestînjenită marşul strategic pe
teritoriul românesc, unde a fost primită cu prietenie de autorităţi şi populaţie,
a avut la dispoziţie reţeaua română de comunicaţii, i s-a asigurat încarti-
ruirea, aprovizionarea cu subzistenţe etc. O a treia consecinţă : concentrărea
armatei române pe Dunăre a silit comandamentul otoman să disperseze în

' Kolos Evangelos, Greece and the Eastern Crisis, 1875—1878, Thessalonikl Institut for
Balkan Studies, 1975, p. 75—78.
10
G . Gheorghiev, V. Topalov, Cratca Istorlia na osvoboditelnata volna 1877—1878,
Izdatelstvo na Bălgarskata Communlsticesca Partlia, Sofia, 1958, p. 57.
" Tabela de ostaşii morţi in resboiul din 1877—1878, Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii
Publice, Bucureşti, 1878 ; cf. Istoricul resboiului din 1877—1878. Participarea României Ia acest
rdsboi. Bucureşti, 1897, anexă p. C C X I X — C C C X L I U .
u
État-Major Général de l'Armée Serbe, Guerre de la Serbie contre la Turquie 1877—1878,
Imprimerie de l'Etat, Belgrade, 1879, p. 166—167.
13
Iono Mltev, Formirane i boini poduizi na bdlgarscoto opălcenie, in Osvobojdenieto
na Bàlgariia ot tursco igo 1877—1958. Sbomic staţii; Izdatelstvo Bălgarscata Komunisticesca
Partlia, Sofia, 1958, p. 176—177.
" Victor Slăvescu, Finanţarea războiului de independenţă, tn „Democraţia", an. X V , nr. 6,
iunie 1927, p. 52—56.

www.mnir.ro
E F O R T U L M I L I T A R A L ROMÂNIEI ΓΝ RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 29

cetăţile riverane fluviului, pe malul drept, numeroase forţe care, practic, au

rămas imobilizate acolo pînă la sfîrşitul campaniei ; faimosul general otoman
Osman paşa, de pildă, a stat inactiv în cetatea Vidin pînă în iulie 1877,
avînd misiunea de a se opune acolo în cazul unei eventuale dezvoltări a
ofensivei române din Oltenia spre zona nord-centrală a Peninsulei Balcanice.
începînd din iulie—august 1877, cea mai mare parte a armatei regulate
şi teritoriale române a trecut la sud de Dunăre, unde a participat, în cooperare
cu trupele ruse, la bătăliile a treia şi a patra de la Plevna ; totodată, forţele
române au susţinut cu succes, pe cont propriu, un şir de bătălii şi lupte,
din oare mai importante au fost cele purtate pentru cucerirea puternicelor
cetăţi Rahova şi Vidin.
0 precizare nu este, poate, de prisos. Guvernul şi comandamentul
superior român propuseseră, încă în preajma declanşării războiului, încheierea
unei alianţe militare, dar oferta lor fusese respinsă : Petersburgul, din consi­
derente politice şi subpreţuind potenţialul militar otoman, socotise indezirabil
şi de prisos aportul armatei române. Dar, după pierderea primelor bătălii
de la Plevna, cercurile politice ruse şi-au reconsiderat rapid poziţia şi au făcut
apeluri presante la Bucureşti pentru a obţine participarea imediată a armatei
române la operaţiile de la sud de Dunăre. „Turcii — se arăta într-o depeşă
a marelui duce Nicolae adresată la 19/31 iulie domnitorului României —
adunînd cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci
fusiune, demonstraţiune şi, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după
cum doreşti, între J i u şi Corabia. Demonstraţiunea aceasta este neapărat
necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele" . 15

Comanda supremă a forţelor române şi ruse din zona Plevna — unde,

în perioada următoare, s-au desfăşurat bătălii ce s-au dovedit decisive pentru
însuşi deznodămîntul războiului — a fost încredinţată domnitorului Carol I
al României, secondat iniţial de generalul rus Zotov, ca şef de stat major,
iar apoi de generalul Totleben, ca adjunct ad latus.
Trecerea armatei române Ia sud de Dunăre a contribuit nemijlocit la
redresarea situaţiei trupelor ruse şi la schimbarea raportului de forţe din
Balcani. Deşi aliaţii au pierdut bătălia a treia de la Plevna (30 august/11 sep­
tembrie 1877), în lunile septembrie—noiembrie ei au reuşit să blocheze com­
plet puternica grupare otomană comandată de faimosul Osman paşa şi apoi
să o silească să capituleze, i n urma unei a patra bătălii sîngeroase (28 noiem­
brie/10 decembrie 1877).
Atît în timpul bătăliilor de la Plevna, cît şi în acelea de la Rahova şi
Vidin, armata română, de la soldat la general, a etalat o gamă remarcabilă
de virtuţi ostăşeşti. Numeroşi observatori — ataşaţi militari, trimişi speciali
ai presei din diverse ţări — au apreciat cu obiectivitate atît aceste virtuţi,
cît şi rolul armatei române în ansamblul războiului din 1877—1878. Astfel,
colonelul L . Gaillard, ataşat militar al Franţei la Petersburg, scria la 31 au­
gust/12 septembrie 1877 că „armata română s-a acoperit de glorie /.../ nimeni
nu va putea aplauda mai cordial decît mine succesele ei viitoare" . Cores­ i 6

pondentul ziarului vienez „Die Presse" consemna : „Ordinea excelentă şi

sîngele rece cu care soldatul român intră în bătaie dovedesc îndeajuns moralul

15
Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular, vol. X , Edit, ziarului
„Universul", Bucureşti, (f.a.), p. 38—39.
u
Pagini din lupta poporului român pentru independenţă naţională 1877—1878, Edit,
politică, Bucureşti, 1967, p. 194.

www.mnir.ro
30 ILŒ CEAUŞESCU

trupelor. A m văzut cu ochii mei cum s e bate soldatul român şi pot atesta
că el e neînfricat, curajos şi dibaci în bătaie !" . „Daily News" aprecia că
17

„la asaltul redutei Griviţa românii şi-au împlinit datoria în modul cel mai
strălucit" , iar „Daily Telegraph" că „soldaţii români s-au comportat cu o
ω

bravură demnă de cele mai bune elogii" . După capitularea grupării otomane
19

de la Plevna, ţarul Rusiei i-a telegrafiat domnitorului României : „Rezultatul

a fost desărvîşit şi mă bucur de strălucita parte ce armata Alteţei Voastre a
luat întru aceasta" 2°. Ziarul belgian „ L e Bien Public" comenta aportul
românesc în termeni similari : „Românii s-au purtat cu vitejie, ei au luat o
mare parte la împresurarea Plevnei şi la învingerea definitivă a l u i Osman
paşa, care a hotărît rezultatul campaniei ; ei şi-au dovedit în război, ca
şi în pace, dreptul de a exista ca naţiune independentă" . 21

Faptele de arme săvîrşite de ostaşii români în războiul din 1877—1878

au îmbogăţit tradiţiile de luptă ale armatei române, despre care preşedintele
Republicii Socialiste România spunea că „de-a lungul secolelor a fost întot­
deauna o armată de apărare a fiinţei poporului, a independenţei naţionale.
Ea a jucat întotdeauna un rol activ în marile evenimente istorice care au
dus la formarea statului naţional unitar" . 22

Totodată, luptele comune purtate împotriva doniinaţiei otomane au

contribuit la dezvoltarea prieteniei dintre popoarele balcanice, dintre ostaşii
români şi ruşi, care au scris împreună numeroase pagini de vitejie şi eroism.
Sacrificiile făcute de poporal român în războiul din 1877—1878 nu au
fost zadarnice. Independenţa României şi-a găsit, şi pe plan internaţional,
consacrarea de jure, fiind statuată atît în textul preliminar al păcii de la
San Stefano (februarie 1878), cît şi în tratatul parafat de puterile europene
la congresul de la Berlin. Totodată, Dobrogea — străvechi pămînt românesc
— s-a reunit cu patria-mamă.
Cucerirea independenţei a deschis poporului român perspective noi,
favorabile, dezvoltării progresive a patriei sale, eliberării teritoriilor româneşti
care se mai aflau sub stăpînire străină şi desăvîrşirii stalului naţional
unitar, la care năzuiseră în decursul secolelor toate generaţiile de patrioţi.

L ' E F F O R T M I L I T A I R E D E L A R O U M A N I E DANS L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE D E 1877—1878

Résumé

Dans leur histoire deux fois millénaires, les Roumains ont aspiré sans cesse à
une vie d'état indépendante et à l'unité nationale.

" Apud prof. dr. A. P. Alessi, prof. Massimu Popu, Resbelu orientalu ilustratu, Edit.
Paul Ciesler, Gratz, 187B, p. 500.
'« Ibidem.
« Ibidem, p. 499.
*> Colonel Leonida Loghln, locotenent-colonel Constantin Ucrain, Plevna 1877, Edit. Mili­
tară, Bucureşti, 1967, p. 80.
11
„Le Bien Public", Februarie 1878.
12
Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polltico-ideologlcă si cultural-
educativd de formare a omului nou, constructor conştient şl devotat al societăţii socialise
multilateral dezvoltate şi al comunismului tn România, prezentată la Congresul educaţiei politice
şl al culurli socialiste — 2 iunie 1976, Edit. Politică, Bucureşti, 1976, p. 18.

www.mnir.ro
E F O R T U L M I L I T A R A L ROMANŢEI ΓΝ RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 31

En participant à la guerre menée contre l'empire ottoman, la Roumanie visait un

seul objectif : obtenir la reconnaissance plénière de son indépendance sur le plan inter­
national. La guerre de l'indépendance a constitué pour la Roumanie une guerre légitime,
de libération, qui répondait entièrement aux aspirations millénaires du peuple roumain.
La nécessité de la guerre, comme moyen décisif de la confirmation et de la conso­
lidation de l'acte de l'indépendance du 9 Mai 1877, a été adoptée plénièrement par toutes
les catégories sociales, par toute la nation roumaine.
L'apport militaire roumain -à la défaite de l'empire ottoman, a connu au long de
la conflagration des formes multiples.
Ainsi, la Roumanie a mobilisé dès le commencement dc la guerre, en avril 1877,
environ 100.000 combattants, 12.300 chevaux et 190 canons, tandis que sur le théâtre
des actions militaires des Balcans les autres partenaires disposaient des effectifs suivants :
la Russie — environ 200.000, la Serbie — 60.000, le Monténégro 25.000, la Grèce
8.000 et les volontaires bulgares — jusqu'à 7.000.
La participation militaire roumaine s'est étendue, de même que celle des russe,
tout au long de la guerre, à partir d'avril 1877 jusqu'en janvier 1878.
Dans les luttes menées au nord et au sud du Danube, l'armée roumaine a subi
de lourdes pertes, plus de 10.000 morts et blessés en se situant, de ce point de vue
immédiatement après l'armée russe, dont les pertes ont été de 20.000 ; les pertes subies
par les troupes serbes se sont élevées à 5.400 morts et blessés, celles subies par les
troupes monténégrinnes à 650 et celles subies par les volontaires bulgares à 800.
L'effort économique du peuple roumain pour le soutien de la campagne s'élève
à 1 million Ici or, la population contribuant par des dqnations massives de vivres
t

vêtements, médicaments, fourrages dont la valeur a dépassé les 10 millions lei or.
L'analyse des principales opérations exécutées par l'armée roumaine pendant les
dix mois de guerre, met en évidence d'une manière plus qu'éloquente la contribution de
notre peuple dans la guerre de 1877—1878.
Aussi la couverture stratégique du Danube sur toute la frontière roumano-otto-
mane, a entraîné des implications multiples sur le cours général de la guerre.
A partir des mois de juillet et août 1877, la plus grande partie dc l'armée
roumaine s'est déplacée au sud du Danube, où elle a participé, en coopération avec les
troupes russes, à la troisième et à la quatrième bataille de Plevna ; en même temps les
forces roumaines ont mené à ses propres comptes toute une série de batailles et luttes,
dont les plus importantes étant celles pour la conquête des puissants renforts de
Rahova et Vidin.
La dislocation de l'armée roumaine au sud du Danube a directement contribué au
changement du rapport des forces des Balcans.
Bien que les alliés ont été vaincus dans la troisième bataille de Plevna (30 aoûtlll
septembre 1877) durant les mois de septembre — novembre ils ont réussi à bloquer
complètement le puissant groupement ottoman commandé par Osman pacha et à le
forcer à capituler à la suite d'une quatrième bataille sanglante (28 novembre/10 dé­
cembre 1877).
Les sacrifices faits par le peuple roumain dans la guerre de 18/7—1878 n'ont pas
été en vain. L'indépendance de la Roumanie a trouvé sur le plan international aussi,
la confirmation ..de jure", celle-ci étant consacrée tant dans le texte préliminaire de la
paix de San Stefano (février 1878) que dans le traité conclu par les pouvoirs européens
au Congrès de, Berlin. En même temps la Dobroudja — ancien territoire 'roumain —
a été attachée à la patrie mère.
La conquête de l'indépendance a ouvert au peuple roumain de nouvelles perspec­
tives, favorables pour le développement progressif de la patrie, pour la libération des
territoires roumains qui se trouvaient encore sous la domination étrangère et pour la
réalisation complète de l'état national unitaire, ce qui constituait l'aspiration dc toutes
les générations de patriotes depuis des siècles.

www.mnir.ro
 U N I T A T E A ŞI INDEPENDENŢA NAŢIONALA,
V A L O R I P E R M A N E N T E A L E G I N D I R I I ŞI ACŢIUNII
P O P O R U L U I ROMÂN

de prof. dr. G H E O R G H E ZAHARIA

I dealurile unităţii şi independenţei naţionale au reprezentat o constantă a

gindirii şi acţiunii forţelor înaintate ale poporului român în toate epocile
istorice, împletindu-se indisolubil cu idealurile de progres social. împlinirea
în aceste zile a unui secol de la abolirea suzeranităţii Imperiului otoman
şi a protectoratului celor şapte puteri europene, instituit în 1856, după războiul
Crimeei, ne oferă prilejul să evocăm momentele principale ale luptei poporului
român pentru menţinerea identităţii, unităţii şi independenţei sale naţionale.
Istoria poporului nostru începe cu milenii în urmă. Primele ştiri scrise
despre locuitorii patriei noastre datează de peste două m i i cinci sute de ani,
amintind despre daci, care aveau o organizare statală proprie şi atinseseră un
nivel înalt de dezvoltare încă din a doua jumătate a secolului al 11-ea î.e.n.
Războaiele îndelungate daco-romane au evidenţiat voinţa dacilor de a-şi
menţine existenţa de sine stătătoare, chiar şi atunci cînd Imperiul roman
a reuşit să ocupe o parte a Daciei.
Vechile legături cu Roma, apoi vremelnica ocupaţie română asupra unei
părţi a Daciei au dus la împletirea celor două civilizaţii mari, dînd un curs
nou dezvoltării istorice a societăţii omeneşti din ţinuturile dacice. Nici valurile
succesive ale popoarelor migratoare, din secolele ce au urmat, n-au putut
întrerupe continuitatea poporului român, născut din altoiul roman pe trunchiul
puternic geto-dac, cu rădăcini înfipte adînc în solul acestui spaţiu carpato-
danubiano-pontic nici fărâmiţarea feudală η-a putut submina unitatea poporului
român, exprimată i n continuitatea limbii, a culturii materiale şi spirituale de
pe aproape întregul cuprins al Daciei l u i Burebista. Continuate şi dezvoltate pé
parcursul secolelor, prin legături multilaterale, ele vor adinei conştiinţa unităţii
de neam şi vor genera şi alimenta profund năzuinţa de refacere a unităţii
statale.
începînd cu epoca feudală, formaţiile statale româneşti, în plină dezvoltare
economică, socială şi culturală, s-au aflat sub ameninţarea expansiunii regatelor
ungar şi polon, a imperiilor otoman, habsburgic şi ţarist. Dar puterea de rezis­
tenţă a poporului şi capacitatea forţelor l u i politice şi militare au asigurat prin
tratate (capitulaţii) suveranitatea ţărilor române, constituite, în secolul al XIV-lea,
ca state feudale centralizate, spre deosebire de situaţia celor din sudul Dunării,
care au fost desfiinţate şi transformate în paşalîcuri otomane. Timp de circa
cinci secole Poarta a fost nevoită să recunoască ţărilor române prerogativele
statale, în schimbul unui tribut, care implica din partea puterii suzerane respec­
tarea şi apărarea integrităţii lor teritoriale.

www.mnir.ro
 34 G H E O R G H E Ζ AH ARIA

La mijlocul sec. al XV-lea, cînd otomanii reiau ofensiva la Dunăre,

coaliţia de forţe, avînd în frunte pe Iancu de Hunedoara, îndepărtează pentru
trei sferturi de secol pericolul otoman de centrul Europei, prin marca victorie
de la Belgrad (1456), Iancn si-a meritat pe drept cuvînt numele de „erou al
creştinătăţii". Operă l u i avea să fie continuată de alţi asemenea eroi, Vlad Ţepeş
şi Ştefan cel Mare.
în 1541, Imperiul otoman reuşeşte să transforme centrul şi sudul Ungariei
în paşalîcuri, cu capitala la Buda ; Transilvania împreună cu Banatul au format
un principat autonom sub suzeranitatea Porţii, avînd un statut similar cu al
Munteniei şi Moldovei, care au fost silite acum să accepte sporirea tributului.
Imixtiunile otomane tindeau a determina unele schimbări în sistemul relaţiilor
existente ; dar strălucitele fapte de arme în slujba independenţei, eroismul
popular, manifestate sub Ion-Vodă domnul Moldovei (1572—1574) şi îndeosebi
sub Mihai Viteazul (Ţara Românească, 1593—1601), domnul primei mari uniri
politice, a impus Porţii respectarea suveranităţii statale a ţărilor româneşlj.
Victoriile l u i Mihai Viteazul şi unirea celor trei ţări româneşti, în 1600,
au făcut din marele voievod una din cele mai luminoase figuri de conducători
ai poporului român. Actul său politic era expresia procesului legic al dezvoltării
istorice. Tocmai de aceea unirea realizată de Mihai Viteazul a dominat gîndirea
şi fapta generaţiilor care au urmat ; el a rămas în conştiinţa poporului român
ca un simbol al luptelor pentru independenţă, unitate naţională şi statală.
Incepînd cu sec. al XVIII-lea, conştiinţa unităţii de neam, amintirea unirii
celor trei ţări româneşti sub Mihai Viteazul şi a faptelor sale au exercitat o
puternică influenţă în sensul încheierii unor alianţe între ţările române pentru
menţinerea suveranităţii lor. I n 1613, se încheie tratatul între munteanul Radu
Mihnea, moldoveanul Ştefan Tomşa şi transilvăneanul Gabriel Bethlen, prin
care cei t r e i se legau „a trăi ca fraţi şi a nu se părăsi unul pe altul pînă la
moarte" ; în 1635 se semnează alianţa între Transilvania şi Ţara Românească ;
în acelaşi sens acţionează şi Mihnea I I I Radu, domnul Ţării Româneşti, în
înţelegere ou Gheorghe Râkôczi I I , principele Transilvaniei (1659—1660).
Toate acestea erau urmarea conştiinţei faptului constatat de marii noştri
cronicari, care au prins în slova lor adevărul istoric că „românii, cît se află
lcteuitorii şi la Ardeal şi la Maramoroş, de la u n loc sînt cu moldovenii", că
toţi se trag „de la un izvod", că „numele cel mai adevărat, autentic, de la
primul descălecat prin Traian, este Rumân, care... nume este dat îndeobşte
muntenilor şi moldovenilor şi celor ce .locuiesc în Ţara Transilvaniei", că
„Neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, cu toţii cu un nume de obşte
români se cheamă" ; ca noţiunea de valahi, folosită de străini, era sinonimă cu
aceea de români, întrebuinţată curent în vorbirea locuitorilor vechii Dacii, care
„dintr-o fin tină au izvorît şi cură".
Tudor Vladimirescu şi pandurii săi, în numele libertărţii naţionale şi
progesului social au luptat în revoluţia din 1821, aprinzînd mai vie această
flacără, transformată în conştiinţă naţională. Crezul lor a fost preluat de revolu­
ţionarii democraţi de la 1848, care spuneau, prin glasul teoreticianului lo,
Nicolae Bălcescu : „Unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri cei
viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari, care întrupară în sine individualitatea
şi cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii Pentru dînsa ei trăiră, munciră,
suferiră şi muriră".

www.mnir.ro
U N I T A T E A ŞI INDEPENDENŢA NAŢIONALA, V A L O R I P E R M A N E N T E 3.->

0 etapă nouă în lupta pentru emanciparea şi unitatea naţională a deschis

unirea din 1859 a celor două principate româneşti — Moldova şi Ţara Româ­
nească — eveniment de însemnătate istorică, punînd bazele României moderne.
Salutînd cu entuziasm unirea, masele populare şi spiritele înaintate ale vremii
au văzut în ea u n început, continuînd să militeze, de o parte şi de cealaltă a
Carpaţilor, pentru unirea' tuturor provinciilor româneşti. Subliniind atracţia
pe care tînărul stat naţional o exercita asupra românilor din Imperiul austro-
ungar, cărturarul A l . Papiu-Ilarian arăta că aceştia „numai la Principate privesc".
Sentimentele românilor din teritoriile anexate de Imperiul habsburgic şi-au găsit
o vie expresie şi în cuvintele rostite de alt cărturar transilvănean, Timotei
Cipariu, în 1867 : „Simţul naţional — spunea Cipariu — s-a deşteptat în toată
românhnea. Naţiunea română a venit la cunoştinţa poziţiei care i se cuvine
intre naţiunile Europei ; ea va face toţi paşii cuveniţi pentru a ocupa această
poziţiune cu demnitate... A m început a ne libera patria, am început a ne libera
limba. A m început, domnilor, abia am început, dar nu am terminat ; râmîne ca
să continuăm şi să terminăm".
Dorinţa arzătoare a întregii populaţii româneşti de a înfăptui unitatea
naţională s-a vădit cu putere cu prilejul răscoalelor armate ale popoarelor bal­
canice subjugate de Imperiul otoman, în deceniul opt al sec. al XIX-lea, şi al
războiului Rusiei cu Poarta, pentru hegemonie în bazinele Mării Negre şi
Dunării. Independenţa absolută, proclamată la 9 mai 1877 de corpurile legiui­
toare, pecetluită cu sîngele ostaşilor români în războiul d i n 1877—1878, a
redat totodată României moderne Dobrogea, străvechi teritoriu românesc,
răpit Ţărni Româneşti de Poartă, în 1420. în lunile războiului, în pofida
stavilelor puse de autorităţile autro-ungare, m i i de români din Transilvania şi
Bucovina au trecut clandestin fruntaria, înrolîndu-se ca voluntari în armata
română. Ţăranii transilvăneni, care-şi trimiteau feciorii pe frontul de la Plevna,
îşi exprimau speranţa că după victorie, aceştia, împreună cu ostaşii din „Patria
Mumă", vor „porni către Transilvania".
în faţa unor astfel de fapte care demonstrează vechimea, continuitatea
şi greutatea sporită de la u n secol la altul ale gîndirii şi acţiunii românilor
pentru unitate, pentru apărarea organizării lor statale suverane şi neatârnarea
de vreun imperiu, apare cu atît mai ciudată opinia denaturată a unor istorici,
potrivit cărora actul independenţei absolute din 1877 n-ar f i fost pregătit din
punct de vedere politic, că armata română n-ar f i fost pregătită de război, că
totul s-ar f i datorat exclusiv unei conjuncturi internaţionale, că ar f i fost
„un dar" al unor mari puteri.
Desigur, conjunctura internaţională nu poate f i nesocotită, ea creînd
acele împrejurări favorabile desfăşurării cu succes a acţiunii forţelor interne.
Dar una este să-i recunoşti meritele reale şi alta este să negi rolul hotărî tor al
forţelor interne şi să exagerezi rolul conjunctural al factorului extern, mai ales
cînd acesta nu a fost lipsit de aspecte şi acţiuni contrare integrităţii teritoriale,
suvernităţii şi independenţei României, pe scurt : intereselor fundamentale ale
poporului român.
Cît priveşte „darul" marilor puteri, dacă este să vorbim de vre-un astfel
de dar, ri-am putea recunoaşte decît preponderenţa lacrimilor, suferinţelor, jigni­
rilor, sărăciei pricinuite poporului nostru de marile puteri, care n-au lăsat să le
scape niciun prilej favorabil politicii lor expansioniste în vatra etnică a
românilor. *•

www.mnir.ro
36 G H E O R G H E ZAHARIA

După cucerirea independenţei absolute, la sfîrşitul sec. al XIX-lea şi

începutul sec. al XX-lea, în condiţiile unei accentuate dezvoltări economice,
desăvîrşirea unităţii naţionale s-a impus cu şi mai multă acuitate, ca o cerinţă
stringentă, ca o necesitate obiectivă pentru progresul societăţii româneşti. Pro­
blema făuririi statului naţional unitar a trecut pe primul plan al vieţii politice
româneşti, a devenit revendicarea dominantă a întregului popor român, a
tuturor claselor şi păturilor sociale.
Burghezia, aflată în plină ascensiune, urmărea să-şi asigure o piaţă
naţională unică, să dezvolte mai rapid forţele de producţie şi să extindă
relaţiile capitaliste, să-şi consolideze din punct de vedere economic şi politic
poziţiile sale de clasă dominantă.
Masele muncitoare în frunte cu mişcarea muncitorească, adînc implîntată
în solul şi realităţile ţării, au militat pentru înfăptuirea năzuinţelor întregului
popor, de eliberare şi unitate naţională, legînd, totodată, de aceasta, crearea
condiţiilor favorabile dezvoltării luptei pentru drepturi şi libertăţi democratice,
pentru progresul economic şi social. Edificatoare în această privinţă este revista
socialistă „Dacia viitoare", care, apreciind, în 1883, importanţa actului unirii
din 1859, considera totuşi că : „Astă unire e incompletă. Peste Carpaţi, trei m i ­
lioane de români, care zic ca noi : „sum român", care vorbesc aceeaşi limbă şi
au celeaşi sentimente ca noi... E i bine !... vom spune dar, verde şi lămurit,
cugetarea noastră : Voim Dacia aşa cum ea f u , fiindcă istoria şi dreptul,
tradiţiunea şi plebiscitul, trecutul şi prezentul ne dau dreptul a aspira la o
Dacie Română.
Acest pămînt, udat cu sîngele şi sudoarea străbunilor noştri, înmulţit cu
ţarina lor de douzeci de ori seculară, e al nostru. Voim dar ca injusta, neome­
neasca şi nefdetmna dé* secolul în care trăim dominare a unei naţiuni asupra
alteia să înceteze, ca românii să fie toţi liberi şi să formeze un stat, iar nu să
geamă sub nişte dominaţiuni străine şi vitrege".
Reluînd ideea „Daciei viitoare", gazeta „Emanciparea" scria, în acelaşi
an : „Voim Dacia, dar nu Dacia cămătarului... Trebuie să scriem pe steagurile
care vor trece munţii : Libertate şi Frăţie şi curcanul (dorobanţul, infanteristul
— n. n.), întors acasă de la luptă, să ştie că se întoarce pe moşia l u i . Trebuie
ca acest pămînt, îngrăşat cu sînge ţărănesc, al ţăranului să fie".
După izbucnirea primului război mondial, în 1914, dezideratul unităţii
naţionale, care anima masele cele mai largi, a fost exprimat cu putere in
presă, ca şi în nenumărate întruniri şi manifestaţii populare organizate dc „Liga
culturală", „Societatea Carpaţi", „Acţiunea Patriotică" şi altele, în cadrul cărora
au luat cuvîntul personalităţi politice şi culturale marcante ca istoricul N . Iorga,
diplomatul N . Titulescu, socialistul Constantin Miile, scriitorul Barbu Ştefănescu-
Delavrancea şi mulţi alţii. La 18 septembrie 1915 s-a creat la Bucureşti „Fede-
raţiunea unionistă", care îşi punea ca scop înfăptuirea idealului naţional.
Infruntînd opreliştile şi persecuţiile din partea autorităţilor autro-ungare,
românii din Impreiul austro-ungar şi-au exprimat în nenumărate forme voinţa
de a se uni cu fraţii de peste munţi. La 16 februarie 1915 Vasile Lucaciu, fruntaş
al Partidului Naţional din Transilvania, vorbind la o întrunire a Ligii Culturale,
transmitea mesajul ardelenilor : „...toţi românii d i n cele patru unghiuri, una
sîntem şi hotărîţi pînă la moarte a ne lupta pentru înfăptuirea marelui ideal
naţional". Tot el arăta la o întrunire din Turnu Severin : „Noi nu voim subju­
gare, ci voim libertate ; nu voim asuprirea altor ţări şi altor popoare, voim

www.mnir.ro
U N I T A T E A ŞI INDEPENDENŢA NAŢIONALA, V A L O R I P E R M A N E N T E 37

dezrobirea neamului românesc. N o i nu voim încălcarea altor teritorii ce nu ne

aparţin, voim numai asigurarea drepturilor noastre naţionale, de veacuri răpite
cu nedreptul". L a 15 martie 1915, s-a ţinut la Bucureşti „Congresul românilor
de peste hotare", care a exprimat lămurit voinţa acestora de a se uni cu ţara,
odată cu convingerea că „condiţiile prielnice de dezvoltare pentru neamul
românesc numai de la români vor veni".
Dorinţa fierbinte a românilor din Imperiul habsburgic de a se uni cu
fraţii lor de peste munţi într-un singur stat naţional, unitar şi independent,
explică bucuria şi entuziasmul cu care ea a primit, în august 1916, trupele
române, ieşindu-le înainte, potrivit tradiţionalului obicei al ospeţiei, cu pîine şi
sare, întocmai cum, cu trei secole în urmă, locuitorii acestor ţinuturi primiseră
oştirea l u i Mihai Viteazul. Salutînd, la rîndul său, populaţia Transilvaniei şi
explicînd misiunea armatei române, comandantul Armatei 2 române, gene­
ralul Alexandru Ayerescu, a spus atunci : „Armata românească, păşind pe
pămîntul sfînt, pe care răsună de veacuri graiul neamului nostru obiiduit, nu
a venit cu gînd de duşmănie împotriva oamenilor de orice lege şi orice neam,
rămaşi pe la vetrele lor, ci dimpotrivă, însufleţită de cele mai frăţeşti sentimente
pentru tot norodul paşnic".
Intrată în luptă alături de Antantă, pentru eliberarea teritoriilor româneşti
anexate de Austro-Ungaria, războiul crease împrejurări favorabile pentru reali­
zarea integrală a aspiraţiilor de unitate ale poporului român, ca rezultat al
puternicelor zguduiri sociale ce s-au produs în ambele tabere beligerante.
Triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a dat popoarelor de
la periferiile Rusiei posibilitatea să-şi aleagă singure calea de urmat. Aceasta a
constituit un stimulent pentru popoarele din Europa şi Asia, care luptau pentru
realizarea aspiraţiilor lor de libertate naţională şi progres social.
Sub loviturile marilor mişcări revoluţionare, de eliberare naţională şi
pentru transformări sociale burghezo-democratice, ale polonezilor, cehilor, slova­
cilor, slovenilor, sîrbilor, croaţilor, românilor, ungurilor, Imperiul austro-ungar
s-a prăbuşit ; pe ruinele l u i au luat naştere state independente.
în aceste împrejuări, la 27 martie 1918, Moldova dintre Nistru şi Prut
(denumită de ţarişti Basarabia) s-a unit cu România, find urmată, la 28 noiembrie
acelaşi an, de partea nordică a Moldovei (denumită de Habsburgi Bucovina).
La 1 decembrie 1918, în prezenţa a peste 100 000 de participanţi, Marea
Adunare Populară de la Alba Iulia a hotărît unirea Transilvaniei cu Ţara,
consfinţind, prin votul ei unanim, încheierea procesului multisecular de făurire
a stalului naţional român unitar.
Voinţa atît de clar exprimată de poporul român, jertfele grele date pe
cinipul de luptă au impus marilor puteri ale Antantei recunoaşterea, în tratatele
de pace încheiate la Paris, în 1919 şi 1920, a actului împlinit de mase.
Realizarea statului naţional român unitar a avut consecinţe din cele mai
profunde în viaţa poporului nostru : ea a înfăptuit cadrul naţional şi social-
economic care a permis creşterea mai rapidă a forţelor de producţie, precum
şi a forţelor progresiste ale societăţii, în frunte cu mişcarea muncitorească
revoluţionară, care vor organiza şi conduce lupta maselor pentru progresul
multilateral şi neînterupt al României.

www.mnir.ro
38. GHEORGHE ZAHARIA

L'UNITÉ E T L ' I N D E P E N D A N C E NATIONALE, VALEURS

FONDAMENTALES D E L A PENSÉE E T D E L ' A C T I O N
DU P E U P L E ROUMAIN

Résumé

La communication commence par montrer que les idéaux d'unité et d'indépendance

nationale du peuple roumain ont représenté une constante de la pensée et de l'action
de ses forces avancées, à toutes les époques historiques, s'alliant indissolublement aux
idéaux de progrès social.
Evoquant les principaux moments de la lutte pour le maintien de l'identité, de
l'unité et de l'indépendance nationale menée dès l'époque des Daces, ces braves et
indomptables, ancêtres des Roumains, l'auteur montre le processus d'organisation de
l'état des Roumains au Moyen Age, le combat pour la souveraineté des Etats féodaux
roumains centralisés — Moldavie, Tzara Românească (Munténie ou Valachie) et Transyl­
vanie '—' la signification de la création de l'Etat national roumain moderne en 1850, la
conquête, en 1877—1878, de l'indépendance nationale absolue, terminant par l'édification
de l'État national roumain unitaire par les actes plébiscitaires des Roumains de Moldavie
d'entre le Dniestr et le Pruth, dénommée Bessarabie par les tzaristes (27 mars 1918), par
ceux des Roumains de la partie septentrionale de la Moldavie, dénommée Bucovine
par les Habsbourgs (28 novembre 1918) et de ceux des Roumains de Transylvanie
(1er décembre 1918). La réalisation de l'État national roumain unitaire avait créé le
cadre national et socio-économique, qui a permis la croissance plus rapide des forces
de production, ainsi que des forces progressistes de la société, ayant à leur tête le
mouvement ouvrier révolutionnaire, lesquelles allaient organiser et conduire la lutte des
masses pour le progrès multilatéral et ininterrompu de la Roumanie.

www.mnir.ro
 REGLEMENTĂRILE D E PACE DUPA RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢA

de gcneral-niaior dr. EUGEN B A N T E A

,ιη punctul de vedere al României pacea de după războiul din 1877—1878

ar f i fost foarte simplă. Ţara noastră nu cerea dc la nimeni nimic ; ea voia
doar să i se recunoască ceea.ee îi aparţinea, în primul rînd independenţa procla­
mată prin decizia naţională proprie, ca o expresie de autodeterminare internă, a
propriului popor. Dacă epoca n-ar f i fost molipsită de boala inegalităţii între
state şi popoare, totul s-ar f i putut încheia printr-o pace separată între cei doi
foşti beligeranţi — România şi Poarta. într-adevăr, dacă militărcşte războiul
românilor a fost, prin forţa împrejurărilor, amestecat cu conflictul mtdtistatal
din Balcani, în primul rînd cu războiul purtat de Rusia, din punct de vedere
politico-moral efortul militar românesc a fost distinct, a fost oarecum paralel
celuilalt război, întrucît nouă ne era străină orice tendinţă de extindere sau
păstrare a unor anexiuni, posesiuni sau zone de influenţă de orice fel, noi
voiam doar ratificarea independenţei depline a ţării.
Realităţile epocii au împiedicat această soluţionare simplă. încadraţi într-un
război de coaliţie, a trebuit să acceptăm o pace de coaliţie, cu lot ce implica ea.
Pentru a înţelege semnificaţiile esenţiale ale reglementării dc pace obţinute
de România în 1878, după sfîrşitul victorios al războiului, este necesar să
întoarcem privirile spre începutul l u i .
La 9/21 mai reprezentanţa naţională a stalului proclamase independenţa
sa absolută cu de la sine putere, fără a aştepta aprobarea străinătăţii — astăzi
ni se pare firesc, strigător de legitim, atunci era u n act de enorm curaj, cu
riscuri dramatice. Dar dincolo de gravitatea acestui moment istoric se pune
întrebarea : faţă de cine îşi proclamase România neatîrnare a: ? Răspunsul vine
firesc pe buzele tuturor, cunoscut din şcoala primară : faţă de Imperiul otoman,
în subordonarea căruia eram. însă nu numai cetăţeanul mijlociu, ci adeseori şi
specialistul în istorie omite un amănunt, care nu e amănunt : din sec. al XVIlI-lea
dependenţa ţărilor române devenise dublă : în afara Porţii şi-au arogat asupra
ţărilor române, României, drepturi de supraveghere şi control la început Rusia,
sub denumirea de „protectorat", apoi — din 1856 — cele 7 mari puteri ale
Europei, sub denumirea de „garante". De aceea, ca o navă — cu o parte
deasupra apei şi cu alta nevăzută sub—, declaraţia de independenţă a României
a comportat două nivele : unul vădit, proclamat răspicat — desprinderea din
orice subordonare faţă de Poartă ; celălalt mai mult subînţeles, neafirmat
zgomotos, din motive lesne de priceput — abolirea dreptului de tutelă şi con­
trol asupra României al oricăror alte state, deci anularea principiului şi practicii

www.mnir.ro
40 E U G E N BANTEA

puterilor garante. Poate că formula de independenţă absolută folosită în mai

1877 de oamenii de stat români viza, printre altele, şi faptul că ne desprindeam
nu numai din suzeranitatea otomană, ci a oricărui alt stat sau grup de state.
De altfel în ultimul secol dependenţa faţă de Poartă se restrînsese, răminînd
o suzeranitate care în preajma l u i 1877 era pur formală. în repetate rînduri,
Marx şi Engels au apreciat că în sec. al XIX-lea cele mai grave apăsări exer­
citate asupra României nu mai proveneau de la Imperiul otoman. într-un mod
indirect, foarte voalat, această latură — adeseori omisă — a independenţei
României era totuşi atinsă în memorabilul discurs rostit de M . Kogălniceanu
în Parlament la 9/21 mai 1877 : „Aşadar, d-lor deputaţi, nu am cea mai mică
îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale că noi sîntem o
naţiune liberă şi independentă. însă d-lor, acum încep greutăţile, fiindcă noua
noastră condiţiune cu definirea independenţei noastre într-un mod mai deter­
minat şi mai absolut trebuie să fie acceptată de Europa. Aci este cestiunea,
aci se reclamă patriotismul, aci se reclamă prudenţa, aci se reclamă sîngele
rece. E u , cît pentru mine, nu in-am îngrijit de loc de notele l u i Savfet-paşa
(ministrul de Externe al Imperiului otoman — E. B.) : dar foarte mult m-am
îngrijit de acele cuvinte zise la tribuna parlamentului din Londra, că România
face parte integrantă din Imperiul otoman şi că armata otomană poate trece
Dunărea" .i

De aceea, cine ţine seama de acest dublu caracter al dependenţei ante­

rioare a României nu se mai miră că în 1878 principalele dificultăţi create ţării
noastre pentru recunoaşterea independenţei ei n-au venit din partea Imperiului
otoman, ci a celorlalte puteri ale Europei. Ceea ce e puţin obişnuit, conflictul
militar din 1877—1878 nu s-a încheiat printr-o singură reglementare de pace,
ci parcă în stilul unei corigenţe de liceu. într-adevăr, după armistiţiul de la
Adrianopol încheiat la 19/31 ianuarie 1878 între ruşi şi otomani şi tot acolo,
schiţa sumară a unei păci, s-a contractat o pace la San Stefano (azi Ycşilkioi,
aeroportul internaţional al Istanbulului) la 19 februarie/2 martie, tot între Rusia
şi Poartă. Puterile Europei, concurente Rusiei, n-au agreat această „iubire"
ruso-otomană în doi, au silit cele două imperii să dea din nou examenul în
prezenţa şi sub girul tuturor celor 7, drept care pacea a fost repetată la Berlin,
la 1/13 iulie 1878.
Din punctul de vedere al României, a cărei situaţie internaţională şi
existenţă se agravaseră după ianuarie 1878, s-a depus străduinţa ca recunoaş­
terea internaţională a independenţei ei să nu se vadă legată de nici un fel de
impietare directă sau indirectă.
Cerinţa fundamentală — ratificarea solemnă internaţională a neatîrnării —
s-a obţinut şi la San Stefano şi la Berlin. La San Stefano se formula că Poarta
e aceea care o recunoaşte, la Berlin că toate puterile Europei fac asta. La San
Stefano într-un mod indirect şi în termeni de tranzacţie speculativă, la Berlin
direct şi fără vreo aluzie de schimb, Dobrogea cu gurile Dunării a fost recu­
noscută ca aparţinînd vechii ei patrii, România.
în ambele părţi a rămas nesatisfăcută cerinţa României de a-şi menţine
statutul teritorial, căruia Rusia cu un an înainte îi dăduse o nouă garanţie
prin convenţia din 4/16 aprilie 1877 dintre România şi Rusia, permiţînd trecerea
trupelor ruse prin teritoriul nostru.

1
Războiul pentru independenţă naţională 1877—1878. Documente militare, volum rea­
lizat de : dr. Dan Berindei. colonel Leonida Loghin, locotenent-colonel Gheorghe Stoean,
Edit. Militară, Bucureşti, 1971, p. 174—175.

www.mnir.ro
REGLEMENTĂRILE D E P A C E DUPA RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 41

In ce ne priveşte, s-au mai păstrat Ia Berlin unele prevederi din docu­

mentul de la San Stefano care impietau indirect independenţa abia recunoscută :
dreptul trupelor ruse de a trece spre noul stat creat — între Dunăre şi Balcani
— sub numele de Bulgaria : din cei doi ani prevăzuţi la San Stefano au rămas
nouă luni pentru acest drept de trecere atît de prezent în istoria tratatelor Rusiei.
Apoi interdicţia fixată global statelor mici de pe Dunăre de a avea flote
militare fluviale, mai rea decît situaţia anterioară, care, ca şi dreptul unei puteri
stTăine de a menţine trupe la noi, ne întorcea înainte de 1829 (dealtfel în pri­
vinţa flotei se specifica că navele militare ale marilor puteri au dreptul să intre
pe Dunărea maritimă, tipică discriminare între ranguri de state). M a i grav,
pe'ste ce) s-a impus la San Stefano s-au adăugat stipulaţii iniţiate de celelalte
mari puteri europene : faimosul articol 44 care cerea modificarea Constituţie"
ţării privind lichidarea discriminării religioase în acordarea drepturilor cetă­
ţeneşti. N u e cazul să mă opresc aici asupra acestui aspect ; e doar de spus că
oricit dc reacţionară şi diversionistă ar f i fost "în această privinţă legislaţia
internă anterioară, şi ea era aşa, nici o categorie a populaţiei, dacă e efectiv
legală de acest pămînt, nu poate avea beneficii de perspectivă în virtutea
intervenţiei străine şi că democratismul impus d i n afară se transformă ineluc­
tabil în contrariul său. La fel, ştirbirile impuse politicii economice a ţării
prin îngrădirea dreptului de a percepe taxe de tranzit pînă la încheierea
problematică a unor convenţii convenabile ţărilor industrializate şi, de ase­
menea, întărirea exleritorialităţii Comisiei Europene a Dunării. Fireşte, incom­
patibilitatea acestor prevederi cu suveranitatea şi legitimitatea statală româ­
nească avea să le facă caduce, mai devreme sau mai tîrziu.
încă două elemente principale ale desfăşurărilor :
1. De la începutul pertractărilor de armistiţiu şi pace România a dorit
să fie reprezentată. Argumentările ei ar putea f i , fără mari schimbări, avansate
şi i n ziua de azi. Se insista „asupra părţii active luate de armata noastră la
evenimentele militare, asupra concursului real pe care I-am dat (...) armatelor
imperiale dar păslrînd necontenit individualitatea noastră (...), asupra solidari­
tăţii cimentate între armata română şi armata rusă cu sîngele vărsat în comun,
în sfîrşit asupra dreptului pe care ni-1 conferă sacrificiile împlinite de a participa
ca un stat distinct Ia soluţiune din moment ce am participat la acţiune" . 2

în general! nii s-a replicat, de Rusia la Adrianopol şi San Stefano, de puterile

europene la Berlin, că ele vor vorbi în numele României, acoperind-o cu
umbrela lor de bunăvoinţă. Unul din răspunsurile româneşti, cel dat de colonelul
Eraclie Arion contelui Nelidov : „nu considerăm (nu luăm în considerare) ceea
ce s-ar faoe pentru noi în afară de noi şi fără participarea noastră directă.
(...) nu voim a fi remorcaţi de nimeni (...), suntem destul în putinţă a naviga
prin noi înşine" . Glasul raţiunii diplomatice şi echităţii internaţionale a răsunat
3

atunci în zadar. Dar parcă în 1946—1947 n i s-a hărăzit altceva şi chiar, în

esenţă, în 1919 ?
2. Nici nu se stinsese pojarul înfruntării şi guvernul român, prin M . Kogăl-
niceanu, se adresa Constantinopolului, fără a cere cuiva permisia : „A venit
momentul să uităm trecutul sau să nu ne mai amintim decît învăţămintele l u i
şi să ne gîndim să orînduim viitorul într-o sinceră şi tovărăşească înţelegere
(...). Astăzi România (...) ar dori ca Sublima Poartă să (...) recunoască prima
independenţa efectivă a statului român". Şi, mai departe : ,,(...) recunoaşterea

2 Ibidem, p. 527.
3
Ibidem, p. 531, 532.

www.mnir.ro
42 E U G E N ΒΑΝΤΕΛ

spontană a desrobirii noastre politice ar avea binefăcătorul efect de a asigura

pentru totdeauna cea mai sinceră înţelegere între Imperiul otoman şi România
şi de a, înnoda între cele două state, printr-o fericită transformare, legături
cu mult mai puternice decît cele din trecut" . Conducerea otomană, decrepită,
4

η-a înţeles ce intuia diplomaţia românească : că statutul de mare putere al Porţii

era o ficţiune, că popoarele respective — ambele mici sau mijlocii — trebuiau
să-şi reglementeze raporturile lor fără voia marijor puteri, dc unde pentru
ambele veneau tot mai presant primejdii de subjugare şi desfiinţare, aşa încît
independenţa României să apară cît mai puţin un dar al nepoftiţilor ei mari
protectori şi garanţi, iar recunoaşterea ei făcută de Poartă cît mai puţin o
cesiune forţată impusă de aceeaşi. A trebuit o jumătate de secol pen truca
Imperiul otoman să fie abolit şi înlocuit cu Turcia, în cazul dat nu e simplă
schimbare de nume la notariatul internaţional, pentru ca raporturile româno-
turce, cu toată evoluţia lor sinuoasă, să se îndrepte pe făgaşul benefic preconizat
de înţelepciunea statală românească, care vedea mereu departe în viitor.
Rememorînd tensiunea trăirilor de acum un secol se resimte că sub
multe aspecte ea nu e un obiect de contemplare paseistă. Cite lucruri nu ne
explică această experienţă densă a trecutului ? Printre altele şi opunerea noastră,
cei din România socialistă, ca în treburile internaţionale alţii să vorbească în
numele ei sau să f i m în situaţia coristului modulat de baghela dirijorului ; şi de­
mersurile noastre de democratizare reală a relaţiilor internaţionale prin abolirea
reală a discriminărilor de atribute şi drepturi ce există între marile puteri şi
mulţimea ţărilor mici şi mijlocii, discriminări prezente pînă şi în Carta ONU ;
şi alergia noastră la prezenţa de trupe şi baze pe teritorii străine sau a dreptu­
rilor diverse de tranzit militar ; şi atîtea altele. Peste toate, actuala poziţie a
ţării, doctrina politică şi militară elaborată şi aplicată ferm de Partidul Comunist
Român, de secretarul său general, se vădeşte nu o improvizaţie subiectivă de
moment, cum le place unora să creadă, ci încununare organică, superioară, a
înţelepciunii statale exemplare a naţiunii române.

LES RÉGLEMENTATIONS D E PAIX APRES LA GUERRE

D'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E

Résumé

Engrenée comme force distincte dans la confrontation militaire des Balkans de

1877—1878, la Roumanie, tout en la terminant en posture de vainqueur, a été impliquée
dans la réglementation de paix, passée d'abord entre les deux gros belligérants — la
Russie et l'Empire Ottoman — et puis répétée sous la houlette des Grandes Puissances
européennes.
Les démarches roumaines, visant à ce que le statut territorial du pays ne fût pas
lésé n'ont été satisfaites ni à San Stefano, ni à Berlin, de même que sa demande
d'être représentée à part entière aux négociations de paix ; de la même manière le
Congrès de paix a stipulé des empiétements de l'indépendance à peine acquise : transit

4
Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol. I X (16 Ianua­
rie 1878—3 martie 1878), Edit. Academiei, 1955, p. 224—225.

www.mnir.ro
REGLEMENTĂRILE D E P A C E D U P A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 43

d'une armée étrangère sur le territoire de la Roumanie, interdiction d'avoir une flottille
de défense sur le Danube, exterritorialité de la Commission Européenne du Danube etc.
Doutée remarquablement du sens de la perspective, la diplomatie roumaine s'est
efforcée — certes, sans le réussir — d'assurer sur une base strictement bilatérale i e s
nouvelles relations roumano-ottomanes, à .l'écart de toute interférence des Grandes.
Puissances. Notammant la Roumanie a proposé que l'Empire Ottoman fût le premier à
reconnaître l'indépendance de ία Roumanie, ce qui aurait clairement affirmé la souve*
rainelè entière de ces deux sujets de la politique européenne.

www.mnir.ro
 RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ I N P R E S A V R E M I I

de general-maior CONSTANTIN ANTIP

P entru a hrăni speranţe, pentru a întreţine energii, pentru a alina durerea

J J pierderilor prin omagiul adus celor căzuţi — consemnează Nicolae Iorga
referitor la presa româriă din 1877 — au trebuit să se întemeieze, aducînd în
haosul patimilor o suflare de viaţă mai curată, trecînd peste undele v i i ale
neamului, ziare de informaţie răpede, de literatură vioaie" *. Şi în adevăr, în
acel an memorabil, pe lîngă ziarele deja în fiinţă — „Românul", „Telegraful",
„Timpul", „Gazeta Transilvaniei" şi altele — , au apărut noi publicaţii : „România
liberă" (Bucureşti, 15 mai), „Steaua României" (Iaşi, 22 mai), „Socialistul"
(Bucureşti, 26 mai), „Resboiul" (Bucureşti, 23 iulie), „Dorobanţul" (Bucureşti,
15 noiembrie).
Răsfoirea colecţiilor de ziare de acum un secol învederează că, peste
apartenenţa politico-socială, de la gazeta „Socialistul", care exprima opinia miş­
cării socialiste născînde şi poziţia clasei noastre muncitoare în proces de afirmare,
la „Românul", exponentul burgheziei liberal-radicale, şi de la acesta la ziarul
conservator „Timpul", de la gazetele apărute în chiar focul evenimentelor, ca
„Resboiul" şi „Dorobanţul", la decanul de vîrstă al presei române de atunci
„Gazeta Transilvaniei", întreaga presă română vibra la idealul obţinerii inde­
pendenţei depline a statului român. Dacă în privinţa scopului exista un consens
general, cînd era vorba de modalităţile realizării l u i se manifestau şi în ziaristică
opţiuni diferite, conforme cu poziţiile grupărilor politice existente. După
„Timpul", o singură cale era de urmat, aceea a tratativelor, a apelului la
ocrotire din partea Europei ; „Românul", însă, constatînd că această cale,
negociată, fusese epuizată, milita ca independenţa să fie rodul voinţei şi luptei
armate a poporului român însuşi. „Dorinţa noastră cea mai vie, scria «Româ­
nul»-, este de a vedea armata noastră trecînd Dunărea şi mergînd să contribuie
la nimicirea unei dominaţiuni devenite odioase lumii întregi. Voim ca românii
să-şi datorească lor înşile independenţa absolută a patriei, o dorim pentru că
credem că ea va contribui la mărirea şi la ridicarea patriei" . Intrucît aceasta
2

era şi dorinţa întregii suflări româneşti, după ce armata naţională s-a angajat
în confruntarea cu forţele otomane, „Timpul" şi alte publicaţii conservatoare,
fără a se dezice de vechile puncte de vedere în chestiunea independenţei,
au adoptat un ton moderat faţă de guvern şi acţiunile sale. De altfel, cerinţa
de a se renunţa la o polemică sterilă şi a se merge pe o direcţie constructivă
o găsim exprimată fără echivoc în paginile multor publicaţii. „Ne unim şi noi
1
N. Iorga, Istoria presei româneşti, tipărită de Sindicatul ziariştilor din Bucureşti,
1922, p. 142.
2
„Românul" din 14 mai 1877.

www.mnir.ro
 CONSTANTIN ΑΝΤΙΡ

O U acei care susţin că astăzi nu e timpul d-a face polemică cu diferite partide
politice sau ziare, nici d-a se agăţa necontenit de guvern şi actele sale — scria
-«Resboiul». O asemenea procedare din partea oricărui organ ar f i astăzi cu totul
inoportună..." .3

Adeziunea unanimă cu care românii de pe ambele versante ale Carpaţilor

au întîmpinat momentul solemn al proclamării independenţei de stat la 9 mai
1877 a dominat paginile presei noastre în acele zile. „Independenţa absolută a
României este oficial consacrată şi proclamată — nota «Românul» imediat după
memorabilul act istoric. Starea noastră de război faţă de imperiul otoman este
asemenea categoric şi oficial consacrată şi proclamată. Ştim în fine pozitiv unde
mergem, ce facem, şi în faţa dominaţmnii musulmane, devenită odioasă tuturor
puterilor din Europa, putem striga plini de încredere în viitor : Trăiască
România absolut independentă !" . Dînd glas atitudinii mişcării socialiste şi a
4

proletariatului, „Socialistul" scria : „Azi e timpul cînd românii, în avîntul şi

•entuziasmul suvenirilor trecute, iau armele pentru a-şi apăra independenţa" . 5

De peste munţi, „Gazeta Transilvaniei" exolama : „Cauza ostaşului român e o

-cauză generală română, victoria l u i e a întregii naţiuni, fie aceasta risipită
în oricare parte a l u m i i " .6

Dej la cele 130 de lovituri de t u n de la Calafat din 26 aprilie 1877, la

.asalturile asupra Plevnei, Rahovei, capitularea armatei l u i Osman Paşa şi pînă
la ultimele salve trase asupra Vidinului la sfîrşitul l u i ianuarie 1878, presa
română a fost nu numai o cronică emoţionantă a războiului naţional-eliberator,
ci, prin cuvîntul cu care fortifica moralul poporului şi armatei, u n adevărat
ostaş de linia întîi. Paginile ei au dat un relief impresionant patriotismului
fierbinte al naţiunii, dăruirii cu care masele populare, în primul rînd ţărănimea,
au susţinut campania antiotomană, vitejiei, eroismului şi abnegaţiei ostaşilor şi
•ofiţerilor noştri. Ziarele nu se* rezumau la atitudini constatative, ci trăgeau
concluzii generalizatoare privind forţa solidarităţii naţionale în susţinerea războ­
iului, lupta armatei române ca argument pentru recunoaşterea drepturilor
poporului român la deplina independenţă şi suveranitate politică. Cu prilejul
trecerii Dunării de către armata noastră, „România liberă" exulta : „România
s-a deşteptat !... Alergaţi viteji români, alergaţi ca vintul, ca gîndul ! Lăsaţi
plugul la bătrîni, sapa la femei, vitele la copii... Calea vă este deschisă la glorie
şi nemurire. Strămoşii noştri se găseau odinioară totdeauna între sapă şi sabie,
între plug şi puşcă, vrednici şi de una şi de alta... Faceţi din piepturile şi din
braţele voastre un zid v i u şi puternic de apărare... U n popor e ca u n gigant
în unire, ca o furnică în desunire ; să ne unim şi să ne iubim, căci în unire
şi în virtute stă mântuirea neamului românesc" . După victoria noastră de la
1

Griviţa, „Românul" arăta că „Ziua de 30 august va rămîne în analele istoriei" , 8

iar „Teklgrafut" scria : „O ţară care are asemenea f i i ca ai tăi, României, n u

poate niciodată a pieri. U n popor care ştie să moară cu arma în mînă merită
să trăiască respectat şi i u b i t " . După luptele de la Rahova, prin pana l u i
9

Mihail Eminescu, „Timpul" afirma : „Astăzi ostaşii noştri se aruncă cu bărbăţie

în luptă ; pămîntul se cutremură sub picioarele lor ; cad şi iar cad şi totuşi

» „Resboiul" din 17 august 1877.

< „Romanul" din 10 mal 1877.
' „Socialistul" din 26 mai 1877.
1
„Gazeta Transilvaniei" din 21 iulie 1877.
7
Constantin Avram, Lauda vitejiei româneşti — Eroismul ostaşilor români in războiul
pentru independenţe oglindit in publicistica vremii —, Edit, militară, Bucureşti, 1977, p. 47.
* „Românul" din 5 septembrie 1877.
• „Telegraful" din 22 septembrie 1877.

www.mnir.ro
RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A I N P R E S A V R E M U 47

merg înainte ; lumea întreagă este uimită" . La rîndul ei, „Familia" de la

10

Oradea, după încheierea războiului, aprecia : „Armata română şi-a cîştigat în

războiul actual un nume nemuritor şi astfel a făcut ^naţiunii române onoarea
nepieritoare" . i l

Ziarele „Resboiul", „Dorobanţul" şi altele şi-au făcut un obicei din a

consacra prima pagină portretelor eroilor. „Rugăm cu stăruinţă pe rudele şi
amicii ofiţerilor căzuţi pe cîmpul luptei d-a binevoi să ne împrumute fotografiile
acestor bravi, pentru a le reproduce în foaia noastră. Totodată rugăm a ne
trimite împreună cu fotografia şi o însemnare de vîrsta, locul naşterii, trecutul
şi alte asemenea date din viaţa răposaţilor" era apelul repetat pe care-1
1 2

găsim în coloanele celor două ziare citate ca şi ale altor gazete. Datele primite
în urma unor astfel de anunţuri au dat posibilitatea înfăţişării personalităţii
căpitanului Nicolae Valter Mărăcineanu, maiorilor George Şonţu, Dimitrie
Giurăscu, Constantin Ene şi atîtor altor eroi ale căror nume au intrat în legendă.
Scrisorile particulare expediate de luptătorii de pe front familiilor şi prietenilor
au constituit, de asemenea, substanţa evocării de către presă a spiritului de
jertfă dovedit de ostaşii români. „Gazeta Transilvaniei", de pildă, a inserat
o suită de scrisori ale căpitanului (ulterior maior) Moise Groza, bănăţean în
armata română . I n „Resboiul" putem citi scrisori ale sublocotenentului
13

Mauriciu Brociner şi ale altor luptători. Fiorul luptelor de peste Dunăre era
transmis şi prin reportajele în creion şi culoare ale artiştilor plastici care au
însoţit trupele pe front — Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Carol Fopp de
Szathmary, prin creaţiile literare, ca acelea ale l u i Vasile Alecsandri, ale cărui
poezii „Peneş Curcanul", „Sergentul", „Hora de la Plevna", „Hora de la
Griviţa" şi altele au văzut lumina tiparului în revista junimistă „Convorbiri
literare", fiind preluate apoi şi de ziarele de informaţie şi opinie.
Active au fost gazetele româneşti şi în ceéa ce priveşte susţinerea războiu­
lui de către populaţia din ţară prin răspunsul prompt la rechiziţii, prin donaţii
în bani pentru cumpărarea de arme, precum şi în natură — îmbrăcăminte,
alimente, medicamente. Apelurile Crucii Roşii, ale comitetelor locale constituite
în acest scop, ale comitetelor de femei din Transilvania şi Bucovina, liste de
subscripţii, îndemnuri proprii erau zilnic prezente în gazete. După cunoscutul
apel al guvernului din 7 septembrie 1877 prin care se solicitau contribuţii
benevole în vederea cumpărării de arme şi mai moderne, „Steaua României"
se adresa astfel locuitorilor laşului : „Să îmbărbătăm pe luptători, să le înarmăm
braţele cejle, vînjoase cu arme mult mai bune... Români ! şi v o i vătrari ai
Municipiului Iaşi, aşa este, v o i veţi da obolul vostru pentru arme române,
căci cine-şi dă fiul de soldat patriei, bucuros îi va da şi arma în mînă" . Şi 14

ziarele nu s-au rezumat numai la latura publicitară în acest domeniu, ci au

întreprins şi acţiuni organizatorice privind primirea şi trimiterea donaţiilor la
destinaţie ; „Românul", „Monitorul oficial", „Monitorul oastei", „Gura satului"
(Arad) şi alte ziare au înfiinţat pe lingă redacţii servicii speciale în acest scop . 15

*° Teodor Vlrgolici, Ecourile literare ale cuceririi Independenţei naţionale, Edit. Eminescu,
Bucureşti, 1976, p. 70.
u
„Familia" din 18 mal 1878.
° „Resboiul" din 15 septembrie 1877.
° Vezi şi Sextll Puşcariu, Douăzeci de scrisori ale Iul Moise Groza din războiul de la
1877, in „Anuarul Institutului de istorie naţionala", Cluj, I V , 1926—1927.
14
Constantin Avram, op. cit., p. 68.
is Vezi Vasile Netea, C. A. Rosettt, Edit, ştiinţifica, Bucureşti, 1970, p. 322 ; General-
raaior Constantin Antip, Războiul de independenţi in presa vremii, In „Presa noastră",
nr. 2, 1977.

www.mnir.ro
48 CONSTANTIN ΑΝΏΡ

Pentru a ilustra valoarea eforturilor poporului român şi armatei sale,

ziarele publicau telegrame şi articole din presa de peste hotare sau corespon­
denţe scrise special pentru ele de gazetari străini aflaţi la faţa locului. Iată, de
pildă, trimisul ziarului elveţian „Bund" şi al celui american „Chicago Gazette",
Lachmann, care pentru sprijinul efectiv dat artileriştilor români va f i şi decorat
cu ordinul „Steaua României", scria ziarului „Telegraful" : „Fiind însumi ofiţer
într-o armată străină, cred că aprecierea mea poate avea oarecare valoare, dc
vreme ce am destulă experienţă din timpurile trecute, cînd am avut şi eu
onoarea de a lupta cu arma în mînă... Astăzi am ferma convingere că armata
română merită a f i pusă alături de orice altă armată din Europa şi oricine
poate f i mîndru de soldaţii şi ofiţerii ei, care au dat probe atît de strălucite
de vitejie" .
16

I n acelaşi timp, în numele demnităţii naţionale şi ostăşeşti a românilor,

gazetele răspundeau cu fermitate diverselor aserţiuni calomnioase ale unor
organe de presă străine. „Noi nu vom neglija, scria «Resboiul»-, a da din cînd
în cînd cîte o probă despre incorecta procedare a susnumitelor ziare («Neue
Free Presse»- din Austro-Ungaria şi altele — n. n.) ca să cunoscă şi publicul
nostru de care trebuie să se ferească mai mult d-a da crezămînt, deoarece este
vădit că-şi umplu coloanele numai cu insinuaţii, scorneli şi ştiri tendenţioase" .
17

Concomitent cu ilustrarea luptei ostaşilor români, a solidarităţii naţionale,

presa noastră oglindea acţiunile armatei aliate, cooperarea şi camaraderia de
luptă dintre trupele române şi cele ruse. în „Resboiul", „Dorobanţul" şi alte
publicaţii au fost prezentaţi comandanţi şi generali ca marele duce Nicolae,
Totleben, Skobelev, eroi ca generalul Dorojinski, locotenentul Romanov şi
mulţi alţii. I n portretul locotenentului Romanov din „Resboiul" citim : „Pe
lîngă veteranii armatei ruseşti, care merg înaintea inamicului, înconjuraţi de
aureola unei reputaţii strălucite, mai sînt acei tineri ofiţeri care pentru întîia
oară trec prin botezul focului şi care de la cele dintîi păsuri, faima militară le
trîmbiţează numele... Dacă este adevărată zicătoarea populară că ziua bună se
cunoaşte de dimineaţă, apoi desigur putem spune despre viitorul junilor ofiţeri
ruşi că va f i demn de veteranii l o r " . 18

Şi inamicul era înfăţişat la valoarea sa militară. După capitularea Plevnei,

„Dorobanţul" scria : „Groaznicele întăriri de la Plevna nu mai sînt amenin­
ţătoare pentru viaţa oştenilor noştri. Viteazul, inteligentul şi curajosul Osman-
Paşa e biruit şi întăririle l u i luate... Căpitanul cel mai viteaz şi oştirea cea
mai disciplinată, care luptau pentru existenţa Turciei, d-acum nu mai sînt de
nici un folos în resbelul de faţă. E i s-au predat fără condiţiuni, însă după. o
luptă care face onoare nu numai oştirilor aliate, ci şi vrăjmaşului l o r " .
19

De altfel, căderea Plevnei a fost înfăţişată în coloanele presei cu un patos

deosebit, dîndu-se glas bucuriei populare manifestată în oraşe şi sate pe' ambele
versante ale Carpaţilor, ca şi în coloniile române din alte ţări. Ea s-a făcut,
totodată, ecoul simpatiei arătate faţă de români de masele populare din
alte ţări. La jumătatea lunii decembrie 1877, „Dorobanţul" publica o cores­
pondenţă din Marsilia, pe care o reproducem pentru filonul ei emoţional :
„Un amic din Marsilia ne comunică impresiunea ce a produs asupra france­
zilor sărbătoarea de la Corniche. On(oratul) d. Plagino, care locuieşte la
Corniche, îndată ce a primit vestea luării Plevnei, a arborat tricolorul românesc

1S
„Telegraful" din 4 septembrie 1877.
" „Resboiul" din 18 august 1877.
18
„Resboiul" din 14 august 1877.
19
„Dorobanţul" din 30 noiembrie 1877.

www.mnir.ro
RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA ΓΝ P R E S A V R E M I I 49

In balconul d-sale, iar seara şi-a iluminat casa. Locuitorii din acea parte,
informaţi de fericita ştire, ...luară parte la acea sărbătoare şi aclamaţiunile de
«Vive les Roumains, nos frères !» făcură mult timp să răsune atmosfera. Apoi
Seara se petrecu într-o manifestare frăţească, în care francezii îşi arătară senti­
mentele lor de iubire pentru fraţii lor din Valea Dunării şi astfel ştirea
căderii Plevnei se răspîndi repede în populaţiunea rurală din partea de
miazăzi a Franţei" 2°.
Marile manifestaţii populare care au avut loc cu acest prilej au cuprins
în avîntul lor şi presa ; mulţimile care au inundat străzile Bucureştiului au
ovaţionat îndelung şi în faţa casei l u i C. A. Rosetti, directorul „Românului",
monitorul cel mai înflăcărat al războiului de neatîrnare. Era în aceasta expresia
gratitudinii faţă de întreaga presă care, încadrată în ansamblul efortului na­
ţional, a contribuit din plin la triumful cauzei celei mai inlţătoare şi mai
drepte dintre toate.

LA GUERRE DE L'INDÉPENDANCE DANS LA PRESSE

DE L'ÉPOQUE

Résumé

La communication „La guerre de l'indépendance dans la presse de l'époque" fait

ressortir que les journaux roumains d'il y a un siècle, quelle que fût leur orientation
politico-sociale, depuis „Socialistul" (Le Socialiste), exprimant les opinions du mouvement
socialiste et de la classe ouvrière, par- „Românul" (Le Roumain), porte-parole de la
bourgeoisie radicale-libérale, jusqu'à l'organe conservateur „Timpul" (Le Temps), depuis
les publications qui commencèrent leur parution durant la guerre même, telles que
„România liberă" (La Roumanie libre), „Steaua României" (L'Étoile de L· Roumanie),
,Jiesboiul" (La guerre) ou „Dorobanţul" (Le soldat des troupes de dorobantzi), jusqu'au
doyen d'âge du journalisme roumain „Gazeta Transilvaniei" (La gazette de la Transyl­
vanie) (qui paraissait depuis 1838), toute la presse roumaine s'est rangée du côté de
l'idéal de l'indépendance, a appuyé l'effort militaire, humain et matériel accompli par
la nation roumaine pendant la guerre de 1877—1878 pour consacrer le statut de l'indé­
pendance de la Roumanie proclamée le 9 mai 1877.

Les pages des journaux et des revues ont donné un relief impressionnant au
patriotisme enthousiaste de la nation roumaine, à l'abnégation dont firent preuve les
masses populaires dans la campagne antiottomane, à l'héroïsme et au dévouement des
soldats et des officiers de l'armée nationale. De pair avec l'illustration des prouesses des
combattants roumains, de la solidarité nationale, la presse roumaine reflétait les faits
d'armes des troupes allées, la coopération et la camaraderie entre Roumains et Russes.
À la fois, l'adversaire était présenté à sa juste valeur militaire.

» „Dorobanţul" din 17 decembrie 1877.

www.mnir.ro
50 CONSTANTIN ΑΝΤΠ»

Dans la communication on relève que les journaux roumains reproduisaient des

télégrammes et des articles de la presse étrangère ou des correspondances écrites à leur
intention par certains des plus de trente journalistes étrangers se trouvant à pied d'oeuvre,
contributions qui mettaient en relief l'ampleur de la participation du peuple roumain et
de son armée à la guerre de 1877—1878.

On souligne, en conclusion, que, insérée dans l'ensemble de l'effort national, la

presse roumaine a pleinement contribué à la victoire de la cause de l'indépendance de
la patrie.

www.mnir.ro
 D E L A P L E V N A ΡΙΝΑ S U B Z I D U R I L E M A D R I D U L U I
— ACELAŞI F I R D E S I N G E VĂRSAT P E N T R U
CAUZA DREAPTĂ A INDEPENDENŢEI

de prof. dr. doc. ing. V A L T E R ROMAN

I η aceste zile, cînd sărbătorim cucerirea independenţei naţionale a României,

* doresc să evoc, alături de cei care de-a lungul secolelor şi în special în 1877
şi-au dat viaţa pentru independenţa şi bunăstarea poporului nostru, alături de
cei care, mai tîrziu, au luptat pentru menţinerea şi consolidarea suveranităţii
şi integrităţii teritoriale a ţării şi pe acei români care, departe de ţară, au luptat
şi şi-au dat viaţa pentru aceeaşi cauză sfîntă a libertăţii şi independenţei, în
acea încleştare armată care, de fapt, a prefaţat cel de al-doilea război mondial
şi care s-a desfăşurat pe pămîntul Spaniei.
Se ştie ce s-a întîmplat atunci şi acolo. Poporul spaniol s-a ridicat in
preajma celui de al doilea război mondial, cu arma în mînă, întru apărarea
democraţiei şi independenţei sale, împotriva fascismului internaţional şi a răz­
boiului, care avea să zguduie, la foarte puţin timp după terminarea războiului
civil din Spania, întreaga Europă, lumea întreagă şi despre a cărui luptă marele
Albert Einstein avea să spună atunci : „lupta poporului spaniol pentru libertate
şi demnitatea omului are o valoare extraordinară pentru menţinerea speranţei
omenirii în timpuri mai bune".
Se cunoaşte că în timpul războiului civil din Spania (1936—1939) au
luat fiinţă Brigăzile internaţionale, ca un simbol al solidarităţii tuturor oame­
nilor de bine de pretutindeni cu lupta plină de abnegaţie a poporului spaniol,
şi că, în cadrul acestor Brigăzi, au luptat 615 f i i ai poporului nostru.
„în împrejurările grele ale războiului civil — spunea tovarăşul Nicolae
Ceauşescu — , sute de comunişti şi patrioţi români, împreună ou voluntari din
alte ţări ale lumii, s-au alăturat comuniştilor şi patrioţilor spanioli, au ajutat
poporul spaniol în lupta sa eroică" . 1

în rîndurile armatei republicane spaniole — alături de unităţi militare

de diferite naţionalităţi — au existat şi unele formaţiuni militare româneşti :
Regimentul român de artilerie motorizat „Ana Pauker" ; compania de puşcaşi
„Griviţa" denumire pusă în memoria celor care au luptat în 1877 la Griviţa ;
bateria „Tudor Vladimirescu" ; grupul artileriştilor români „Gheorghe Gheoi-
ghiu-Dej", un număr însemnat de medici şi surori.
Trebuie spus şi subliniat că P.C.R. a trimis în Spania un număr mare
dintre activiştii săi, această cifră reprezentînd un procentaj destul de ridicat

1
Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, voi. 5, Edit. Politică, Bucureşti, 1971, p. 386.

www.mnir.ro
52 V A L T E R ROMAN

faţă de întregul său efectiv de atunci în libertate ; iar în ce priveşte numărul

medicilor, el a fost cel mai ridicat, chiar în cifre absolute, faţă de toate
celelalte naţionalităţi prezente în Spania.
Unităţile şi formaţiunile militare româneşti au participat, începînd de la
apărarea Madridului — 7 noiembrie 1936 — şi pînă la sfîrşitul războiului —
martie 1939 — , la toate luptele crincene, defensive şi ofensive, ale armatei
republicane spaniole, acoperind steagurile lor de glorie. Dintre cei care au
plecat şi au luptat în Spania, au căzut eroic acolo peste 70 de f i i ai poporului
nostru, iar — ulterior — în timpul celui de al doilea război mondial, în diferite
ţări ale Europei, în lutpa împotriva ocupantului nazist, încă 60.
Prezenţa fiilor poporului nostru, ai fiilor naţionalităţilor conlocuitoare :
maghiari, germani, evrei, sîrbi, ucrainieni şi de alte naţionalităţi, toţi militanţi
ai aceluiaşi partid comunist român şi ai aceleeaşi mişcări antifasciste româneşti,
în marea bătălie împotriva fascismului şi întunericului barbar, medieval din
Spania, pentru democraţie şi independenţă reflecta aceleaşi sentimente de
solidaritate revoluţionară a clasei noastre muncitoare cu lupta forţelor revo­
luţionare din alte ţări, care şi-a găsit expresia încă de pe baricadele Comunei
din Paris, în războiul pentru apărarea tinerei republici sovietice, faţă de re­
publica sfaturilor din Ungaria, faţă de răsculaţii de la Viena şi din Asturias ;
ea reflecta sentimentele adînc înrădăcinate ale poporului nostru pentru cauza
sfîntă a independenţei sale proprii şi a respectului pentru independenţa tuturor
popoarelor.
Intr-un document al partidului nostru din acei ani se spunea : „S-au
dus luptătorii noştri să-i povestească poporului spaniol lupta dusă de poporul
român împotriva jugului celor ce au vrut timp de veacuri să-i robească,
împotriva jugului turcesc şi împotriva fanarioţilor, împotriva grofilor unguri
şi a imperialiştilor germani, iar azi împotriva celor ce vor să aducă robia
fascismului străin în România. Timp de veacuri poporul român şi-a apărat
•«sărăcia, nevoile şi neamul». E l nu poate f i decît alături de poporul spaniol.
Poporul român a înţeles repede că în Spania lupta se duce totodată şi pentru
viitorul, libertatea, pacea şi drepturile sale" . 2

Dolores Ibarruri îşi exprima în felul următor sentimentele spaniolilor

faţă de gestul de solidaritate a poporului român : „Alături de noi au venit
să lupte, în cadrul eroicelor brigăzi internaţionale, comunişti, socialişti şi demo­
craţi din multe ţări, printre care şi tovarăşi din România, care n-au precupeţit
nimic, inclusiv viaţa, căzind pe pămîntul Spaniei alături de eroii războiului
nostru naţional revoluţionar" . 3

Despre Brigăzile internaţionale — în fruntea cărora au stat asemenea

figuri proeminente ale mişcării muncitoreşti, internaţionale ca André Marty,
Luigi Longo, Pietro Nenni, Franz Dahlem, Hans Beimler, Jules Dumont, Carol
Zwierczevski (generalul Walter), Maté Zalka (generalul Lukâcs), Rajk Lâszlo,
Vlko Vlahovici, Vladimir Ciopici, Dimitri Pavlov, Grigore Stern ş. a. — se
scrie următoarele în Istoria Partidului Comunist din Spania : „Eroicele Brigăzi
internaţionale au cîştigat pentru totdeauna dreptul de a ocupa un loc de onoare
în istoria universală printre luptătorii pentru liberate, progres şi pace şi recu­
noştinţa nepieritoare a tuturor democraţilor spanioli.

2
Din broşura Luptele din Spania, editată de P.C.R. in iulie 1938.
3
Din intervenţia tovarăşei Dolores Ibarruri la Congresul al X-lea al P.C.R., In voi.
Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român, β—12 august 1X9, Edit. Politică, Bucureşti,
1969, p. 198.

www.mnir.ro
D E L A P L E V N A ΡΙΝΑ S U B Z I D U R I L E MADRIDULUI 53

Brigăzile internaţionale ne-au dat un exemplu luminos şi ne-au lăsat o

amintire de neuitat, care în Spania de mîine va constitui, pentru generaţiile
tinere, o lecţie vie şi permanentă de solidaritate proletară în forma cea mai
sublimă" . 4

Spiritul de solidaritate internaţionalistă faţă de lupta eroică a poporului

spaniol pentru democraţie şi independenţă, la fel ca şi faţă de lupta de
eliberare socială şi naţională a altor popoare, izvora din adîncul patriotism al
fiilor poporului nostru.
Ce frumos se exprima Nicolae Titulescu, într-o telegramă adresată
voluntarilor români din Brigăzile internaţionale, după istorica bătălie de Ia
Guadalajara — unde diviziile trufaşe ale l u i Mussolini au suferit acea înfringere
teribilă. I n acea telegramă Titulescu scria : „Cînd Pacte nu sînt respectate şi
oamenii de stat devin falimentari, îmi face o deosebită plăcere să pot felicita
ostaşi români, care, acţionînd în spiritul echităţii şi dreptăţii, reînvie, departe
de patrie, virtuţile strămoşeşti" . 5

Doresc ca alături de aceste cuvinte, pline de înţelegere şi de admiraţie,

să citez şi cele spuse de Geo Bogza : „Prezenţa voluntarilor români în Spania
e nu numai un capitol patetic, din viaţa cîtorva sute de oameni, ci un capitol
al istoriei noastre cu care putem să ne mîndrim... un f i r , acelaşi f i r de sînge
vărsat pentru o cauză dreaptă duce — deşi orizonturile s-au schimbat mult —
din vale de la Rovine pînă sub zidurile Madridului" . 6

Ce diferenţă, ca de la cer la pămînt, între cei peste 600 de voluntari

antifascişti români, care la chemarea partidului şi a propriei lor conştiinţe
revoluţionare s-au dus să lupte şi,' la nevoie, să moară pentru idealul libertăţii,
independenţei, bunăstării şi fericirii poporului nostru pe meleagurile l u i Cer­
vantes şi Lope de Vega, a l u i Velasquez şi Goya, a l u i Albeniz şi de Palia,
a l u i Unamuno şi Garcia Lorca şi cei 7 legionari care s-au înrolat în armata
odiosului călău Franco, luptînd alături de trupele Germaniei hitleriste, care
ameninţa, atunci, în aceeaşi măsură şi suveranitatea, independenţa naţională
şi integritatea teritorială a propriei noastre Patrii, smulgînd, ceva mai tîrziu,
din trupul ţării noastre partea de nord a Transilvaniei. E i s-au situat alături
de Germania hitleristă, săvîrşind şi prin aceasta un act de înaltă trădare
naţională.
Comentînd prezenţa în Spania a fiilor autentici ai poporului nostru şi
cea a acestor trădători şi vînzători de neam, Comitetul Central al partidului
nostru, într-un document dat publicităţii cu ocazia zarvei făcute cu prilejul
înmormintării celor doi legionari la Bucureşti, ucişi la Majadahonda, avea să
spună cu privire la unii şi la ceilalţi : „Mulţi dintre ei au căzut pe cîmpul de
luptă răspuşi de obuze germane sau de bombe italiene. La înmormîntarea lor
n-au fost nici sute de preoţi, nici muzici, nici coroane. Mormintele lor sînt
pierdute, undeva printre stîncile Gudarramei sau prin eîmpiile Cataloniei. Dar
numele lor nu vor pieri. A n i vor trece. U n Moţa, un Marin vor rămîne în
amintirea oamenilor ca nişte rătăciţi, căzuţi pentru o cauză vrăjmaşă poporului
şi patriei lor, vrăjmaşă lumii şi omenirii. Dar amintirea eroilor luptei pentru
Republica Spaniolă va rămîne neşlearsă ca amintirea unor luptători pentru
libertatea Spaniei şi a ţării lor, pentru binele şi pacea lumii întregi" . 7

4
Historia del Partido Comunisto de E&pana, 1965, p. 275.
5
Voluntari români din Spania, Edit. Politică, Bucureşti, 1971, p. 190—191.
r>
Geo Bogza, Paznic de far, Edit. Minerva, Bucureşti, 1974, p. 389.
7
Din broşura Luptele din Spania, editate de P.C.R. in iulie 1938.

www.mnir.ro
54 V A L T E R ROMAN

Istoria a confirmat şi confirmă tot mai deplin această apreciere. Comu­

niştii şi patrioţii români au luptat i n Spania însufleţiţi de convingerea izvorîtă
din cel mai fierbinte patriotism că ei servesc astfel nemijlocit cauza propriului
lor popor, că prin jertfa lor apără libertatea poporului român, integritatea
teritorială a patriei, independenţa şi suveranitatea naţională a României,
ameninţate atunci de hitlerismul german şi de hortismul maghiar.
Cei 615 voluntari români d i n Brigăzile internaţionale şi-au făcut pe
deplin datoria înscriind, cu sîngele lor nobil, o pagină în istoria zbuciumată
a poporului nostru. E i au fost însufleţiţi de aceleaşi idealuri ca şi înaintaşii
lor eroii de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smîrdan, Vidin şi a tuturor celorlalţi
care, toţi împreună, au contribuit atît de mult la făurirea istoriei noastre
milenare, la făurirea României.
Lupta poporului spaniol, lupta celor 40 000 de voluntari din 64 de ţări
ale lumii, între care şi a voluntarilor români pentru libertatea Spaniei, η-a fost
în zadar. Sub zidurile capitalei Spaniei, — despre care cel mai mare poet
de limbă spaniolă în viaţă Rafael Âlberti spunea în acele zile grele din 1936
că Madridul n-are voie să adoarmă, căci atunci zorile zilei nu vor mai veni
să-1 vadă — , s-a întîmplat acea „minune" care a impresionat atunci atît de
mult opinia publică democratică din lumea întreagă — Madridul a rezistat,
la această rezistenţă contribuind cu modestie, dar cu sacrificiul sîngelui şi fiii
poporului nostru. Iar astăzi zorile zilei au venit să-1 vadă. Partidul Comunist
din Spania, democraţia spaniolă — după o lungă suferinţă şi luptă de aproape
patru decenii — se renaşte. Sărbătorirea independenţei noastre naţionale
coincide, în mod fericit, cu această reînviere.
Parafrazînd pe scriitorul citat mai sus putem spune că de la Plevna
pînă sub zidurile Madridului se înlănţuieşte acelaşi f i r de sînge vărsat pentru
cauza dreaptă şi sfîntă a independenţei patriei noastre.
Pe răbojul acoperit de glorie a istoriei noastre milenare alături de
Valter Mărăcineanu, George Şonţu, Dimitrie Giurescu, Dimitrie Lemnea, G r i -
gore loan, Constantin Ţurcanu, Moise Groza şi a multor altora, de la a căror
moarte vitejească au trecut o sută de ani şi cărora le aducem astăzi omagiul
nostru plin de recunoştinţă, se cuvine să fie gravate cu aceleaşi litere de aur
şi numele acelor f i i ai poporulu român care au căzut pe meleagurile Spaniei
îndepărtate şi totuşi atît de aproape de inimile noastre, ca cel al l u i Mihai
Ardeleanu din Bihor, fiul ţăranului răsculat în 1904 de la Aleşd, căzut la
porţile Madridului, al muncitorilor Nicolae Cristea, Nicolae Pop, Costache
Burcă, al doctorului Andrei Tilea şi al atîtor altora.
E i au murit pentru ca România să trăiască — liberă, independentă şi
fericită !

DE PLEVNA JUSQUE SOUS L E S MURS D E MADRID —

UN S E U L F I L D E S A N G VERSÉ P O U R L A C A U S E JUSTE
DE L'INDÉPENDANCE

Résumé

Dans la communication on montre : ces jours-ci, lorsque nous fêtons la conquête

de l'indépendance nationale de la Roumanie, nous devons évoquer, à côté de tous ceux
qui, à travers les siècles, ont sacrifié leur vie, surtout en 1877, pour l'indépendance et

www.mnir.ro
D E L A P L E V N A ΡΙΝΑ S U B Z I D U R I L E MADRIDULUI

le bien-être de notre peuple, à côté de tous ceux qui, plus tard, ont combattu pour le
maintien et la consolidation de la souveraineté et de l'intégrité territoriale du pays, les
Roumains qui, loin de leur pays, ont lutté et se sont sacrifiés à la même cause, la cause
sainte de la liberté et de l'indépendance, dans ce dur combat armé qui a constitué au
fond le préambule de la Deuxième Guerre mondiale et qui s'est déroulé sur la terre de
l'Espagne.
On sait que pendant la guerre civile d'Espagne (1936—1939) on a créé les Brigades
Internationales comme un symbole de la solidarité de tous les hommes de coeur du monde
avec la lutte pleine d'abnégation du peuple espagnol el que, dans le cadre de ces Brigades,
ont lutté 615 fils de notre peuple.
On y mentionne que : les 615 volontaires roumains des Brigades Internationales
ont pleinement fait leur devoir, en inscrivant, avec leur noble sang, une page glorieuse
dans l'histoire tourmentée de notre peuple. Ils ont été animés par les mêmes idéaux que
leurs prédécesseurs, les héros de Plevna, Grivitza, Rahova, Smîrdan, Vidin, que ceux qui,
tous ensemble, ont contribué dans une si grande mesure à la création de notre histoire
millénaire, à la création de la Roumanie.
En conclusion de la communication, on dit : en paraphrasant les mots de l'écri­
vain Rafael Alberti on pourrait dire que de Plevna jusque sous les murs de Madrid il
n'y a qu'un seul fil de sang versé pour la cause juste et sainte de l'indépendance de
notre patrie.
Dans les pages glorieuses de notre histoire millénaire, à côté de Valter Mârăci-
neanu, George Şonţu,, Dimitrie Giurescu, Dimitrie Lemnea, Grigore loan, Constantin
Ţurcanu, Moise Groza et de beaucoup d'autres qui sont morts héroïquement il y a cent
ans et auxquels nous rendrons aujourd'hui un hommage plein de reconnaissance, nous
devons inscrire aussi, avec les mêmes lettres d'or, les noms de ceux qui sont tombés sur
la terre lointaine de l'Espagne, si proche pourtant de nos coeurs — le nom de Mihai
Ardeleanu de Bihor, le fils du paysan révolté de 1904 d'Aleşd, tombé devant les portes
de Madrid, des ouvriers Nicolae Crislea, Nicolae Pop, Costache Burcă, du docteur Andrei
Tilea et de combien d'autres.
Ils sont morts pour que la Roumanie vive — libre, indépendante et heureuse !

www.mnir.ro
 ROMANIA L A C E N T E N A R U L D O B I N D I R I I
INDEPENDENŢEI S A L E D E S T A T

de eoni. dr. G H E O R G H E I . IONIŢA

L a 9 mai 1977 se vor împlini 100 de ani de la proclamarea independenţei

absolute a României, moment crucial în istoria poporului nostru, în lupta
sa pentru libertate naţională şi socială.
Rezultat al unui îndelungat proces istoric, acest act a împlinit aspiraţia
multiseculară a poporului român de scuturare a dominaţiei străine, de înfăp­
tuire a unităţii şi independenţei, de afirmare suverană a statului român în
viaţa internaţională. „încununare a unor năzuinţe şi lupte de veacuri ale
poporului român — aprecia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general
al partidului nostru, la Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste — ,
cucerirea independenţei, al cărei glorios centenar îl vom aniversa anul viitor,
a avut o profundă înrîurire asupra întregii dezvoltări a societăţii româneşti
pe calea progresului economic şi social, deschizînd largi orizonturi naţiunii
noastre spre afirmarea liberă, de sine stătătoare" . 1

în mod legitim la acest strălucitor jubileu vom evoca trăsăturile princi­

pale ale dezvoltării istorice a poporului român, continuitatea sa neîntreruptă pe
aceste meleaguri, lupta pentru păstrarea identităţii sale naţionale, împrejurările
istorice care au constituit premisele obiective şi subiective ale dobîndirii marelui
act al independenţei din 1877—1878. Totodată, cu acest prilej vom pune în
evidenţă consecinţele imediate şi de mai largă perspectivă ale dobîndirii —
în urmă cu un secol — a independenţei de stat a României, lupta forţelor
progresiste ale societăţii româneşti pentru consolidarea marelui act de la
9 mai 1877, ridicarea pe trepte calitativ superioare de către mişcarea revolu­
ţionară şi democratică, de către Partidul Comunist Român a luptei pentru
salvgardarea independenţei şi suveranităţii patriei.
Conştiinţa unităţii de neam şi destin istoric, a continuităţii din timpuri
imemorabile pe teritoriul unde s-a născut şi s-a dezvoltat a constituit un suport
vital în toate luptele purtate de poporul nostru pentru independenţă. Idealurile
independenţei, suveranităţii şi unităţii naţionale au reprezentat o constantă a
gîndirii şi acţiuniii forţelor înaintate ale poporului român în toate epocile
istorice ; ele s-au împletit indisolubil cu idealurile de progres social în acelaşi
efort închinat ridicării patriei pe culmi mai înalte ale civilizaţiei, bunăstării
şi fericiriii.

1
Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polltico-ldeologicd si cultural-
educativă de formare a omului nou, constructor conştient si devotat al societăţii socialiste
multilateral dezvoltate si al comunismului in România, prezentata la Congresul educaţiei
politice şl al culturii socialiste — 2 iunie 1978, Edit. Politică, Bucureşti, 1976, p. 16—17.

www.mnir.ro
58 G H E O R G H E I . ;ONITA

Poporul român a fost confruntat, încă în perioada etnogenezei sale, cu

numeroase invazii ale populaţiilor migratoare, împotriva cărora a trebuit să-şi
apere cu tenacitate vatra strămoşească şi fiinţa sa etnică. Aflată pe o treaptă
superioară de evoluţie şi cultură, păstrătoare a unor tradiţii şi virtuţi militare
moştenite de la strămoşii săi daci şi romani, poporul român a reuşit
să-i alunge sau să-i asimileze pe migratori, păstrmdu-şi neîntrerupt aşezămintele
sale statale distincte. Confruntările din acele veacuri învolburate au constituit
un factor accelerator în procesul de concentrare a formaţiunilor voievodale
române de pe teritoriul vechii Dacii în state puternice feudale, ceea ce a asi­
gurat în perspectiva istorică atît dezvoltarea forţelor de producţie, cit şi apă­
rarea în faţa marilor imperii ale vremii. întregul ev mediu s-a caracterizat
printr-un efort general al maselor — în rîndul cărora rolul principal a revenit
ţărănimii — , al oştirilor române pentru păstrarea neatîrnării şi apoi pentru
redobândirea ei deplină. în aceste lupte s-au distins Basarabii şi Muşatinii,
Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan de Mare, Radu de
la Afumaţi, Petru Rareş, loan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Dimitrie
Cantemir, Constantin Brîncoveanu şi alţi străluciţi conducători de ţară şi căpi­
tani de oşti.
Silit să înfrunte adeseori inamici care dispuneau de un potenţial militar
superior, poporul român şi-a făurit un mod propriu de purtare a luptei —
războiul de t i p popular, caracterizat prin mobilizarea la efortul militar a
tuturor celor apţi de a purta armele, a întregii populaţii în măsură să opună
rezistenţă, şi prin folosirea unor procedee adecvate pentru înfrîngerea şi alun­
garea invadatorilor. în vremurile de mari primejdii, populaţia ţărilor române,
indiferent de obîrşia de clasă, s-a unit şi a acţionat cu dîrzenie pentru
salvgardarea existenţei neamului. Totodată peste împărţirile statale vremelnice,
rezultate din evoluţia istorică anterioară, s-au dezvoltat legături multiple între
românii aflaţi de o parte şi de alta a Carpaţilor, s-a realizat adeseori o cola­
borare militară strânsă între Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Lupta
pentru independenţă s-a împletit astfel în mod obiectiv cu aceea pentru
restabilirea unităţii naţionale, în cadrul aceluiaşi stat de sine stătător. I n acest
context s-a înfăptuit, sub sceptrul l u i Mihai Viteazul, prima unire politică a
ţărilor române într-un stat feudal centralizat, expresie a nestrămutatei voinţe
de libertate a poporului nostru. Deşi de scurtă durată, acest act istoric a
demnostrat că obstacolele care stăteau încă în calea unirii tuturor românilor
nu erau de netrecut şi, prin aceasta, a devenit un exemplu şi un simbol
însufleţitor pentru generaţiile din secolele următoare.
Nesfîrşitul şir de lupte pentru independenţă purtate în evul mediu a
asigurat statutul de autonomie permanentă a ţărilor române faţă de Imperiul
otoman — spre deosebire de alte state, care au fost transformate în paşalîcuri
— , a făcut să eşueze tentativele marilor imperii vecine de a-şi consolida stăpî-
nirea asupra teritoriilor româneşti pe care reuşiseră să le încorporeze vremelnic.
în epoca modernă, aspiraţiile poporului român la independenţă şi unitate
au căpătat noi valenţe şi împliniri. Ele s-au manifestat pregnant în timpul
revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, al marii ridicări sociale şi naţionale
din 1848, cînd românii — moldoveni, munteni şi transilvăneni — şi-au expri­
mat hotărârea de a sfărima relaţiile feudale, de a făuri unitatea statală şi a
lichida orice formă de dominaţie străină. U n moment de o deosebită impor­
tanţă istorică a fost marcat de înfăptuirea în 1859 a statului naţional modern,

www.mnir.ro
ROMANIA L A C E N T E N A R U L DOBÎNDIRII INDEPENDENŢEI 5S>

prin unirea Ţării Româneşti cu Moldova. Acest măreţ eveniment, pe lingă

consecinţele l u i pozitive politice şi sociale interne, a deschis perspectiva apro­
piată a cuceririi independenţei absolute a României.
Secolele de jertfe şi de neîntrerupte eforturi închinate libertăţii şi pro­
gresului patriei) au condus, astfel, în mod obiectiv, la actul istoric de la
9/21 mai 1877, cînd a fost proclamată deplina independenţă de stat a
României. Acest act s-a produs pe fondul puternicei crize a sistemului domi­
naţiei otomane în Balcani, determinată de intensificarea mişcării de eliberare
a popoarelor, de izbucnirea războiului ruso-turc din 1877.
Răscoalele din Bosnia, Herţegovina şi Bulgaria, războiul contra Porţii
dus de Serbia şi Muntenegru, amploarea mişcării populare din România pentru
obţinerea independenţei au zdruncinat din temelii Imperiul otoman.
Imperiul ţarist, care pînă la această dată dusese politica de aşa-zis
protectorat, înţelegea să nu piardă ocazia pe care i-o oferea situaţia creată
pentru a înlătura cu forţa armelor dominaţia otomană în Balcani şi a-şi întări
propriile poziţii în această parte a Europei.
Guvernul român, convingîndu-se că independenţa absolută de stat putea
f i dobîndită doar pe calea armelor, s-a orientat spre o alianţă cu Rusia,
încheind convenţia de la 4/16 aprilie 1877. în baza acestei'Convenţii, guvernul
rus- a obţinut dreptul de trecere a armatelor sale prin ţara noastră spre
Balcani, obligîndu-se a „respecta drepturile politice ale statului român, astfel
cum rezultă din legile anterioare şi tratatele existente, precum şi a menţine
şi a apăra integritatea actuală a României" . 2

în acest context, la 9/21 mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat,

la Bucureşti, independenţa absolută de stat a ţării. Cu acest prilej, Mihail
Kogălniceanu, ministrul de externe, declara : „Domnilor deputaţi, nu am nici
cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale
că sîntem o naţiune liberă şi independentă". în acelaşi timp, el releva :
„Trebuie să arătăm că sîntem o naţiune hotărîtă să ne ocupăm de noi, să ne
ocupăm de naţiunea noastră, să ne ocupăm de dezvoltarea ei, de dezvoltarea
buneistări morale şi materiale, iar nicidecum ca să îngrijim, ca să neliniştim
pe cineva" .3

Adunarea Deputaţilor a votat apoi următoarea moţiune : „Camera,

mulţumită de explicările guvernului asupra urmărilor ce a dat votul de la
29 aprilie/11 mai anul curent, ia act că rezbelul între România şi Turcia, că
ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au
primit consacrarea lor oficială" . Prin această moţiune, Adunarea Deputaţilor
4

a proclamat independenţa absolută a României, iar Senatul i-a urmat exemplul

în aceeaşi zi. Proclamarea independenţei absolute — arată mărturiile vremii
— a fost primită cu marie entuziasm atît de deputaţi, cît şi de mulţimea
strînsă în j u r u l clădirii Adunării Deputaţilor şi pe străzile alăturate.
De la măreţul act al unirii Principatelor, capitala ţării nu mai avusese
prilejul să cunoască o asemenea manifestaţie populară. Mulţimea care asistase
în curtea şi pe dealul Mitropoliei — mase de studenţi, împreună cu negustorii
şi muncitorii bucureşteni — a arborat drapele şi a manifestat cu torţe pe
străzi, cîntînd „Deşteaptă-te române". Manifestaţii asemănătoare au avut loc

1
Documente privind istoria României. Rdzboiul pentru Independenţă, n . Edit. Aca­
demiei, Bucureşti, 1953, p. 112.
3
„Monitorul oficial", nr. lie din 27 mai/8 iunie 1877 ; vezi şi Mihail Kogălniceanu,
Texte social-politice alese, Edit. Politică, Bucureşti, 1967, p. 316—317.
' „Monitorul oficial", nr. 118 din 27 mal/8 iunie 1877.

www.mnir.ro
60 G H E O R G H E I . IONIŢA

în oraşele şi satele ţării. „De la o margine a ţării la alta — nota în memoriile

sale T. C. Văcărescu — toate inimile sînt cuprinse de un nespus entuziasm.
Autorităţile şi Corpurile constituite, oraşele, satele, cătunele, toţi într-un cuvînt,
de la mic pînă la mare, se rostesc gata la orice jertfe pentru a susţine cu toate
bunurile naţiunii, cu aurul şi sîngele ei, libertatea şi neatîrnarea patriei".
După proclamarea independenţei de către corpurile legiuitoare, Mihail
Kogălniceanu, printr-o notă către agenţii diplomatici ai României în străinătate,
le cerea să explice guvernelor europene, pe lîngă care erau acreditaţi, că
mişcarea naţională care a dus la înfăptuirea actului de la 9/21 mai 1877 era
de nestăvilit şi că poporul era ferm hotărît să-şi apere cu armele drepturile
sale. Guvernul român cerea, totodată, ca puterile garante să recunoască inde­
pendenţa deplină a României.
Atitudinea guvernelor principalelor puteri europene faţă de proclamarea
de către România a independenţei de stat a fost, în general, rezervată şi rece,
mergînd pînă la ostilitate din partea Imperiului otoman şi a Angliei. Poarta
a declarat că îşi păstrează „drepturile intacte" asupra României şi-şi rezervă
mijloacele de a le pune în aplicare. Guvernul britanic, sub pretextul că
proclamarea independenţei României e contrară tratatelor, cerea puterilor
europene să ia măsuri energice de pedepsire. I n acelaşi timp, presa otomană
şi cea engleză, susţinînd că statul nostru este un „vasal răzvrătit" contra suze­
ranului său, sultanul, a dezlănţuit o companie furibundă la adresa României.
La Paris, vestea proclamării independenţei ţării noastre a fost primită cu
răceală de oficialitatea franceză. Nici la Berlin această hotărîre nu a fost
privită favorabil, iar Imperiul dualist austro-ungar a adoptat o atitudine de
ostilitate, cerînd şi celorlalte puteri europene să se pronunţe abia după război
in privinţa neatîrnării României. »
Rusia, care încheiase Convenţia cu România, a evitat să se pronunţe
imediat în privinţa hotărîrii Corpurilor legiuitoare româneşti. Peste cîteva luni,
însă, primul ministru Gorceakov a declarat că priveşte independenţa României
ca un fapt împlinit, urmînd ca din punct de vedere al dreptului internaţional
să fie întărită mai tîrziu printr-o hotărîre comună Λ ţărilor europene . 3

Italia, care abia îşi realizase unitatea naţională, deşi privea cu simpatie
politica de independenţă promovată de guvernul român, a aprobat în mod
tacit actul curajos al României, scuzîndu-se că nu-1 poate recunoaşte oficial.
I n condiţiile date, independenţa trebuia să fie — aşadar — consfinţită
şi apărată pe cîmpul de luptă, spre a putea f i impusă Imperiului otoman
şi recunoaşterii din partea puterilor europene.
Mobilizată încă de la 6/18 aprilie 1877, armata română era pregătită să
opună rezistenţă tentativelor de incursiune otomană Ia nord de Dunăre.
Bombardamentele artileriei duşmane, începute la 26 aprilie/8 mai 1877, au fost
întîmpinate cu o nestăvilită hotărîre de a „respinge forţa prin forţă".
în noaptea de 14—15/26—27 iunie 1877, trupele ţariste, sub comanda
marelui duce Nicolae, forţează Dunărea pe la Zimnicea şi pătrund în Balcani.
Domnitorul Carol a trimis, la 16/28 iulie 1877, două regimente din Divizia
a 4-a română pentru a coopera cu trupele ruseşti Ia luptele din Bulgaria. în
urma înfrîngerilor grele suferite de armatele ruseşti la Plevna, comandantul
suprem al trupelor ruse, marele duce Nicolae, a cerut domnitorului Carol al
României, la 19/31 iulie 1877, printr-o telegramă, ajutor militar : „Turcii,

s
D. A. Sturza, Charles I-er Roi de Roumanie — Chronique — Actes — Documents,
tom. II, 1B76—1877, Bucarest, 1904, p. 794.

www.mnir.ro
ROMANIA L A C E N T E N A R U L DOBÎNDIRII INDEPENDENŢEI 61

adunînd cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci
fuziune, demonstraţiune şi, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata, după
cum doreşti. între J i u şi Corabia demonstraţiunea aceasta este neapărat nece­
sară pentru înlesnirea mişcărilor mele" . 6

Ca urmare a altor telegrame insistente ale marelui duce Nicolae, din 9/21
şi 19/31 august 1877, au mai fost trimise încă două divizii româneşti, numărul
soldaţilor români ridicîndu-se la 38 000, dintr-un efectiv de 58 700, cît avea
armata română, în afară de serviciile de ordine, pază a frontierelor, miliţie
şi garda civică.
Armatele româno-ruse din sectorul Plevna, aflate sub comanda domni­
torului Carol, asistat de generalul rus Zotov şi de generalul român Alexandru
Cernât, au dat principala şi eroica bătălie de la 28 noiembrie/10 decembrie
1877. Generalul Osman Paşa, comandantul trupelor turceşti din zona Plevna,
s-a predat unităţilor româneşti.
în asaltul redutelor de la Griviţa, în bătăliile de la Rahova, Smîrdan,
Vidin şi din celelalte localităţi din Balcani, ostaşii români au dovedit u n
eroism demn de strămoşii lor, care au luptat la Rovine, Vaslui, Călugăreni.
Poporul rosteşte şi astăzi cu emoţie numele unor eroi ai independenţei, ca
ofiţerii George Şonţu, Nicolae Valter Mărăcineanu sau ca ale ostaşilor Grigore
loan, Constantin Ţurcanu şi mulţi alţii, care au luptat pentru cucerirea liber­
tăţii patriei.
La 19/31 ianuarie 1878, cînd Vidinul era pe cale de a capitula în faţa
trupelor române, Rusia a încheiat armistiţiul cu Imperiul otoman.
Forţa socială hotărîtoare a luptei pentru independenţa naţională absolută
au constituit-o masele largi ale celor ce muncesc de la oraşe şi sate, animate
de un fierbinte patriotism, nădăjduind că odată cu aceasta vor putea obţine
o viaţă mai bună. Ca în toate momentele de răscruce din istoria patriei, ţără­
nimea s-a afirmat ca purtătoarea năzuinţelor de neatîrnare, a dat dovadă de
un înalt spirit de sacrificiu, purtînd pe umerii ei principalele poveri ale
războiului.
Deşi aflată la începuturile organizării sale, clasa noastră muncitoare s-a
situat i n primele rînduri ale luptei pentru independenţă, afirmîndu-se, de pe
atunci, ca purtătoare hotărâtă a idealurilor de libertate şi progres ale poporului
român. Tinerele cercuri socialiste au salutat lupta pentru independenţă ca un
act just, progresist şi au participat direct la toate acţiunile pentru susţinerea
războiului.
Continuînd tradiţiile luminoase ale cărturarilor patrioţi, intelectualitatea
românească a susţinut nemijlocit cauza independenţei, atît prin înrolarea
voluntară a m i i de învăţători, profesori, medici şi alţi intelectuali în rîndurile
armatei, cît şi prin creaţia literar-artistică, inspirată şi dedicată acestui mare şi
permanent ideal.
Independenţa absolută a României a fost plătită şi de data aceasta cu
sîngele a aproape 10 000 de morţi şi răniţi pe cîmpul de luptă. Se cuvine
a sublinia, de asemenea, larga participare a populaţiei la aprovizionarea armatei
cu echipament, mijloace de transport, ca şi ofrandele de ordinul a zeci de
milioane de lei strînse de la populaţia oraşelor şi satelor.
Independenţa naţională a României a constituit o cauză a întregului
popor. Creînd un entuziasm naţional, războiul pentru independenţă a avut

• Documente privind Istoria României. Războiul de Independenţă, vol. V, p. 138 şl 177 ;

Memoriile regelui Carol I, vol. X , p. 38.

www.mnir.ro
62 G H E O R G H E I . IONIŢA

u n puternic ecou şi în rîndurile populaţiei româneşti din provinciile aflate

încă sub dominaţia străină. Participarea a numeroşi voluntari din aceste teri­
t o r i i , înrolaţi sub drapelul românesc, la războiul pentru cucerirea independenţei
depline a constituit o pagină impresionantă de solidaritate naţională în reali­
zarea uneia din cele mai de seamă năzuinţi ale întregului nostru popor.
Războiul de la 1877—1878 a reliefat cu putere conştiinţa poporului
român, solidaritatea întregii populaţii româneşti, în pofida frontierelor impuse
de vitregia vremurilor, aspiraţia comună- spre desărvîşirea statului naţional
unitar şi independent, „Cauza ostaşului român — scria «Gazeta Transilvania»
la 2 iunie 1877 — este o cauză generală română, victoria l u i e a întregii
naţiuni, fie aceea risipită în oricare parte a l u m i i " . încrezători în vitalitatea
naţiunii şi a armatei române, ardelenii arătau că într-o zi „dorobanţii şi călăraşii
români pot porni către Transilvania", ca întregul popor român „să ajungă şi
acel moment în care să poată serba şi marea sărbătoare a reconstituirii, a
unităţii sale".
Eroismul şi sacrificiile tinerei armate române în războiul de indepen­
denţă au avut un larg ecou internaţional. Contestînd legitimitatea suzeranităţii
Porţii asupra României şi urmărind lupta ei de emancipare, Marx şi Engels
apreciau cu căldură vitejia ostaşilor noştri. Reprezentanţi de frunte ai opiniei
publice democratice, progresiste, ziare şi reviste din alte ţări, ca : Rusia,
Austria, Spania, Germania, Finlanda, Norvegia au dat o vie expresie înţe­
legerii şi aprobării cauzei României, sprijinind recunoaşterea pe plan interna­
ţional a actului istoric al neatîrnării.
O dată cu semnarea armistiţiului dintre Rusia şi Poarta otomană,
războiul victorios purtat de Rusia, România şi popoarele din Balcani a luat
sfîrşit. Independenţa popoarelor subjugate a putut f i impusă Imperiului otoman
numai pe calea armelor. România adusese o contribuţie militară foarte impor­
tantă, în anumite momente hotărîtoare ale desfăşurării campaniei anti-otomane,
contribuţie care a uşurat şi a scurtat durata războiului.
La 19 februarie/3 martie 1878 s-a încheiat, la San Stefano, lingă
Constantinopol, tratatul de pace ruso-turc, prin care România, Serbia şi Munte-
negru au fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit
autonomă ; totodată, se hotăra autonomia administrativă a Bosniei şi Herţe-
govinei . 7

Marile puteri europone — şi, în primul rînd, Anglia, Austro-Ungaria şi

Prusia — , urmărind să obţină anumite teritorii şi sferă de influenţă şi de
interese în Imperiul otoman, au contestat valabilitatea tratatului de la San
Stefano şi au impus ţinerea unui nou congres de pace la Berlin, ale cărui
lucrări s-au desfăşurat între 1/13 iunie şi 1/13 iulie 1878. România (ca de
altfel şi Serbia) η-a fost admisă nici de data aceasta să participe ca parte
beligerantă, pe motiv că independenţa ei nu era recunoscută. Admisă numai
pentru a-şi expune punctul de vedere, delegaţia României la Berlin — în
frunte cu primul ministru, I . C. Brătianu, şi ministrul afacerilor străine,
M i h a i l Kogălniceanu — a apărat cauza independenţei şi a respectării inte­
grităţii teritoriului ţării. Reprezentanţii României au subliniat că nu era vorba
de a n i se dărui independenţa naţională de Europa, ci de a n i se recunoaşte
după „dreptul cel vechi" şi potrivit cu jertfele făcute în război.
Prin tratatul de la Berlin s-a recunoscut independenţa deplină a României
şi restabilirea autorităţii statului român asupra Dobrogei, străvechi teritoriu

7
Documente privind istoria României. Războiul pentru Independenţă, vol. I X , p. 367.

www.mnir.ro
ROMANIA L A C E N T E N A R U L DOBÎNDIRII I N D E P E N D E N T E I 63

românesc ce fusese cotropit de turci în 1420, în schimbul a trei judeţe din

sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad), care fuseseră restituite Moldovei
în 1856 şi care acum intrau în componenţa R u s i e i . 8

Obţinerea independenţei absolute a exercitat o puternică înrîurire favo­

rabilă asupra dezvoltării economice, sociale, politice şi culturale a României, a
permis afirmarea tot mai viguroasă a poporului nostru ca naţiune de sine
stătătoare. Conştiinţa naţională şi voinţa maselor pentru desăvîrşirea unităţii
statale a tuturor provinciilor româneşti a căpătat, în noile condiţii, o amploare
şi o intensitate mereu creseîndă. Clasa muncitoare şi partidul ei politic —
înfiinţat în 1893 — , împreună cu toate forţele sociale şi politice interesate
în progresul patriei şi-au manifestat holărîrea de a apăra independenţa,
cucerită cu grele sacrificii şi au militat pentru realizarea unităţii naţionale
depline.
Asemenea cuceririi independenţei, desăvîrşirea unităţii statale a avut loc
la sfîrşitul primului război mondial prin voinţa şi eforturile întregului popor
român. I n timpul primului război mondial, în care România a intrat pentru
a-ş,i apăra independenţa ameninţată de puterile imperialiste, armata română,
masele populare din ţara noastră au înscris în istoria patriei o pagină nepieri­
toare de eroism. încheierea procesului de unificare naţională a României la
1 decembrie 1918 — proces legic, operă a tuturor claselor şi păturilor sociale
ale naţiunii — a contribuit la lărgirea şi consolidarea independenţei de stat,
a dat un puternic impuls dezvoltării generale a întregii societăţi româneşti.
în perioada următoare, statul român a dus o politică de apărare a
integrităţii teritoriale şi suveranităţii naţionale împotriva expansiunii imperia­
lismului fascist şi a revizionismului, pentru securitate colectivă şi menţinerea
slalu-quo-ului, pentru salvgardarea păcii. în avangarda luptei pentru apărarea
intereselor naţionale, a independenţei ţării, pentru pace şi o viaţă mai bună,
pentru transformarea revoluţionară a societăţii româneşti s-a situat clasa
muncitoare în frunte cu Partidul Comunist Român.
Evoluţia nefavorabilă a situaţiei externe a României în preajma şi la
începutul celui de al doilea război mondial a condus la izolarea treptată a ţării
iioaslr<;, la aruncarea ei i n orbita Reichului nazist şi la dezmembrarea ei
teritorială. Cu sprijinul decisiv al Germaniei, în septembrie 1940 s-a instaurat
dictatura militară-fascistă ; independenţa şi suveranitatea ţării au fost grav
afectate, armata română a fost antrenată în războiul hitlerist. în aceste drama­
tice împrejurări, stegar al luptei pentru restabilirea suveranităţii şi indepen­
denţei, pentru eliberarea naţională şi libertăţi democratice a fost clasa mun­
citoare condusă de P.C.R., care a organizat rezistenţa maselor, a concentrat
în jurul său toate forţele sociale şi politice antihitleriste ale ţării şi, în cola­
borare cu acestea, a înfăptuit insurecţia naţională armată antifascistă şi anti-
impcrialistă din august 1944. Şi de această dată, armata română, alăturîndu-se
în totalitatea ci insurecţiei şi luptînd vitejeşte pentru victoria acesteia, şi-a
dovedit în modul cel mai pregnant ataşamentul faţă de propriul popor.
Insurecţia a constituit o afirmare dintre cele mai elocvente a indepen­
denţei şi suveranităţii statului şi poporului român, a deschis o eră nouă în
istoria patriei noastre.
Piatră de hotar, început de eră nouă în dezvoltarea poporului român,
insurecţia din august 1944 îşi datorează această semnificaţie excepţională,
înainte de toate, faptului că ea a deschis calea eliberării depline şi definitive a

* Ibidem, p. 382.

www.mnir.ro
64 G H E O R G H E I . IONIŢA

României de sub dominaţia imperialistă, calea dobîndirii unei independenţe

reale, cum nu a mai cunoscut niciodată poporul nostru în decursul istoriei
sale multimilenare. „23 August libertate ne-a adus" — prin această lozincă,
născută spontan în primele mari manifestaţii ce au urmat sfărâmării jugului
fascist, masele populare au exprimat sugestiv această schimbare fundamentală.
Ε drept că România apăruse ca stat independent pe harta politică a lumii
încă de acum un secol, în urma războiului din 1877—1878. Pe cîmpurile de
luptă de la Plevna, Smîrdan, Rahova, Vidin, poporul român a cucerit o
victorie ce încununa veacuri de speranţe şi năzuinţe, de neistovite eforturi şi
sacrificii în bătălia mereu reluată spre a sfărîma lanţurile asupririi străine
şi a deveni stăpîn în ţara sa. Ce s-a întâmplat, însă, în deceniile următoare
cu independenţa dobîndită prin atît de grele jertfe se cunoaşte prea bine.
Politica claselor exploatatoare, de deschidere largă a porţilor pentru capitalul
străin, a dus la acapararea celor mai importante bogăţii ale ţării de către marile
monopoluri imperialiste, la transformarea României într-o sursă de materii
prime ieftine şi piaţă de desfacere. Potrivit unor calcule estimative, în ajunul
celui de al doilea război mondial, ponderea capitalului străin în economia
românească se ridica la 40,5 la sută în industria mare, 43,5 la sută in
comerţul mare de mărfuri, 25 la sută în marile bănci, la aceasta adăugîndu-se
participarea sa masivă la datoria publică, drept urmare a celor peste 40 de
împrumuturi înrobitoare contractate de guvernele burghezo-moşiereşti în pe­
rioada dintre cele două războaie.
Cine dictează în economie dictează şi în politică. Acest aforism s-a veri­
ficat şi prin experienţa României, înrobirea ei economică atrăgînd după sine
subordonarea şi pe plan politic puterilor imperialiste. Generaţiile mai vîrslnice
îşi amintesc de vremurile de tristă memorie cînd orientările politicii interne
şi externe a ţării erau hotărîte în cancelariile diplomatice din Apus, cînd
însuşi teritoriul naţional, întregit prin voinţa şi lupta plină de sacrificii a
poporului, a devenit obiect de tîrguială şi tranzacţii între marile puteri. Această
nefastă evoluţie a atins limitele extreme în anii celui de-al doilea război
mondial, cînd România a fost ocupată de trupele hitleriste, tîrîtă în războiul
criminal antisovietic, ruinată economic, adusă în pragul catastrofei.
Dacă în August 1944 poporul român a răspuns ca un singur om chemării
la insurecţie a partidului comunist, dacă el s-a angajat cu toate forţele şi
resursele sale în această luptă, făcînd dovada unui neasemuit eroism, aceasta
s-a datorat voinţei şi hotărîrii l u i de a ieşi din situaţia dezastruoasă in care îl
adusese subjugarea străină, de a-şi redobîndi libertatea. Şi tocmai pentru ca
eliberarea să fie deplină, să nu mai fie posibilă reeditarea vechii politici de
sacrificare a intereselor naţionale unor interese străine, masele largi, ale poporu­
lui au urmat atît de ferm partidul comunist în perioada ce a urmat insurecţiei,
în lupta revoluţionară pentru răsturnarea domniei claselor exploatatoare şi
instaurarea puterii populare.
Orinduirea nouă, socialistă, născută din această luptă, a răspuns întru-
totul năzuinţelor poporului, însetat de libertate. După cum sublinia tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, „socialismul a realizat pentru prima dată în istoria României
înfăptuirea idealurilor de independenţă naţională şi suveranitate a poporului,
pentru care au luptat nenumărate generaţii ale înaintaşilor".
într-adevăr, luînd în mîinile sale întreaga putere politică, devenind, ca
urmare a instaurării şi generalizării proprietăţii socialiste în întreaga economie,
stăpînul tuturor bogăţiilor ţării, poporul muncitor a dobîndit efectiv posibili-

www.mnir.ro
ROMANIA L A C E N T E N A R U L DOBÎNDIRII I N D E P E N D E N T E I 65

tatea de a conduce de sine stătător ţara, de a-şi hotărî singur soarta. Realităţile
de astăzi ale ţării învederează, ca o trăsătură majoră a vieţii noastre sociale,
faptul că în toate problemele vitale pentru existenţa naţiunii — de la cele
care privesc economia, cultura sau nivelul de trai şi pînă la multiplele aspecte
ale politicii internaţionale — dreptul de decizie aparţine poporului român,
forurilor de partid şi de stat, constituţional şi legitim împuternicite de el să
exercite prerogativa conducerii. Şi ce poate f i mai concludent pentru perfecta
concordanţă dintre deciziile adoptate şi interesele poporului decît înseşi planu­
rile şi programele dezvoltării économico-sociale a ţării, urmărind deopotrivă
progresul ei multilateral şi bunăstarea generală, actele de politică internă,
pătrunse de principiile umanismului socialist, ale eticii şi echităţii socialiste,
sau iniţiativele şi acţiunile desfăşurate de România socialistă pe plan interna­
tional, situate consecvent pe linia slujirii intereslor poporului român, a cauzei
generale a păcii şi prieteniei între popoare !
Independenţa politică a dobîndit o bază materială de nezdruncinat prin
politica de dezvoltare în ritm înalt a economici, de industrializare socialistă.
Respingînd cu hotărîre orice concepţii care, într-o formă sau alta, pledau
pentru menţinerea în continuare a României în situaţia de ţară agrară, redusă
la rolul de furnizoare de materii prime şi produse agricole, Partidul Comunist
Român a aşezat industrializarea la temelia întregii sale politici de construire
a socialismului. Prin eforturile dîrze, tenace ale poporului român a fost făurită,
în anii socialismului, o industrie puternică, diversificată, în plin proces de
modernizare, în măsură să asigure nu numai satisfacerea principalelor necesi­
tăţi, de materii prime, materiale şi utilaje ale economiei în ansamblul ei şi a
nevoilor de produse industriale ale populaţiei, dar şi participarea activă a
României la diviziunea internaţională a muncii, creîndu-se astfel condiţii tot
mai favorabile pentru dezvoltarea rapidă a întregii ţări, pentru creşterea
venitului naţional şi ridicarea nivelului general de trai, pentru consolidarea
continuă a independenţei şi suveranităţii naţionale.
Cucerită prin grele jertfe şi sacrificii, independenţa naţională de care se
bucură astăzi poporul român este privită de el ca bunul său cel mai de preţ,
premisă fundamentală a progresului multilateral, iar apărarea şi consolidarea
ei ca suprema îndatorire. Exponent credincios al intereselor vitale ale poporu­
lui, Partidul Comunist Român se afirmă azi, ca şi în trecut, drept stegarul
neabătut al independenţei patriei, Programul partidului consemnînd angaja­
mentul său ferm de a „asigura condiţii optime pentru întărirea continuă a
statului naţional, a independenţei şi suveranităţii sale", ca „parte integrantă
a luptei pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi edificarea
comunismului în România".
Exercitîndu-şi dreptul de a dispune liber de soarta sa, fără nici un
amestec din afară, poporul român concepe independenţa sa naţională nu în
sensul izolării de alte popoare, ci, dimpotrivă, în indisolubilă legătură cu dez­
voltarea colaborării internaţionale. Ca ţară socialistă, România pune pe primul
plan colaborarea cu toate ţările socialiste, amplificarea relaţiilor de prietenie,
solidaritate şi conlucrare multilaterală cu acestea. Acţionăm totodată pentru
întărirea legăturilor cu ţările în curs de dezvoltare, cu ţările capitaliste
dezvoltate, cu toate statele lumii. Stă la loc de frunte în conştiinţa noastră
sentimentul mîndriei de a nu ne f i închistat în găoacea egoismului naţional,
c i ' dej a fi; militat fără încetare pentru prietenie şi colaborare cu toate
popoarele, în spiritul respectului pentru deplina lor egalitate în drepturi cu

www.mnir.ro
 66 G H E O R G H E I . IONIŢA

convingera fermă, pe de-a-ntregul verificată de viaţă, că numai pe temelia

acestor principii se poate clădi o colaborare rodnică între ţări, în interesul
fiecăreia în parte şi al tuturor laolaltă, că numai pe această temelie poate f i
consolidată pacea în lume.
Cunoscînd prin propria sa experienţă preţul independenţei, bucurîndu-se
astăzi din plin de binefacerile ei, poporul român nutreşte un profund respect
pentru independenţa celorlalte popoare, se manifestă pe arena internaţională
ca un ferm apărător al dreptului fiecărei naţiuni de a dispune de soarta sa.
Solidaritatea şi sprijinul neprecupeţit dat luptei popoarelor pentru lichidarea
dominaţiei străine, pentru dezvoltarea de sine stătătoare formează, în aceeaşi
măsură ca şi apărarea propriei independenţe, o coordonată majoră a politicii
Republicii Socialiste România şi, neîndolienic, unul din temeiurile imensului
prestigiu pe care ţara noastră 1-a cîştigat în întreaga lume.
Conştiinţa independenţei sale reale, cucerită pe drumul deschis de
August 1944, reprezintă un imens izvor de forţă morală pentru poporul
nostru, îi insuflă nelimitată încredere în forţele sale, un viguros optimism.
Sărbătorirea peste puţin timp a centenarului poclamării independenţei
absolute a României ne prilejuieşte omagierea operei înaintaşilor, a tuturor
patrioţilor, a maselor populare care cu bărbăţie şi dîrzenie neînduplecată au
apărat glia strămoşească, au durat societăţii româneşti temelii trainice, pe
care s-au sprijinit generaţiile zilelor noastre i n ridicarea măreţului edificiu al
socialismului. Acest centenar are loc în condiţiile cînd poporul român munceşte
cu avînt şi abnegaţie pentru a da viată grandioaselor perspective ale făuririi
societăţii socialiste multilateral dezvoltp'ţ şi înaintării României spre comunism
— stabilite în mod ştiinţific de Programul partidului şi de Directivele adoptate
de Congresul al XI-lea.
Mai strins unit decît oricînd în jurul Partdiului Comunist Român, al
secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poporul român păşeşte
încrezător înainte, spre împlinirea pe pămîntul românesc a celui mai înalt
ideal al omenirii — comunismul.

LA ROUMANIE A U CENTENAIRE D E SON

I N D E P E N D A N C E D'ÉTAT

Ré nume

En présentant les significations historiques des événements qu'il-y-a un siècle, ont

conduit vers l'obtention de l'indépendance d'état de la Roumanie, l'auteur de cette commu­
nication met en relief les nouvelles circonstances dans lesquelles, seulement après la
victoire de l'insurrection nationale armée anti-fasciste et anti-impérialiste du mois d'Août
1944, a été possible accomplir la réelle indépendance du pays. C'est dans ce sens qu'on
traite amplement le sens des mesures que le pouvoir populaire et spécialement le Parti
Communiste Roumain a adopté le long des derniers 33 ans pour consolider l'indépen­
dance de la Roumanie.

www.mnir.ro
ROMANIA L A C E N T E N A R U L DOBÎNDIRII I N D E P E N D E N T E I 67

A l'anniversaire du premier Centenaire de l'indépendance d'état de la Roumanie,

tel qu'on présente dans l'article, nous évoquons avec un légitime orgueil l'héroïque et
séculaire histoire du peuple roumain durant laquelle a toujours brûlé avec la même vigu­
eur la flamme de la lutte pour la liberté et l'indépendance, pour secouer le joug de
l'exploitation et de l'oppression, pour l'affirmation complète et illimitée de son génie
créateur, pour assurer le progrès et la civilisation de notre patrie.
A l'anniversaire de son indépendance d'état, la Roumanie se présente comme une
République Socialiste libre et indépendante, les transformations radicales qui ont eu lieu
dans tous les domaines, préfigurant en toute clarté et sûreté le tableau lumineaux de
l'avenir, la création de la société socialiste multilatéralement développée et la réalisation
des fondements durables pour l'édification du communisme en Roumanie.

www.mnir.ro
C O M U N I C Ă R I P E SECŢII

www.mnir.ro
 I. L U P T A P O P O R U L U I R O M A N
P E N T R U U N I T A T E ŞI L I B E R T A T E

www.mnir.ro
 R E F E R I R I L A V I T E J I A ŞI DORINŢA
D E INDEPENDENŢĂ A P O P O R U L U I ROMÂN
IN U N E L E S C R I E R I E U R O P E N E DIN S E C . X V ŞI X V I

dc V E N E R A RADULESCU

Unirea primelor cnezate şi voievodate in state bine structurate a pus în faţa ţărilor
române necesitatea organizării apărării pentru a rezista unei conjuncturi internaţionale
neprielnice, caracterizată prin lupta dintre puterile vecine pentru dominaţie in spaţiul
cârpa U>-dun3rean.
In lupta pentru păstrarea unei independenţe depline în cure domnul putea numi
cu mîndrie „...(ara de sine stătătoare a domniei melc...", aportul puternic şi consecvent
a fost cel a l maselor populare.
I n cadflul politic de la sfîrşitul sec. a l X I V - l e u marcat de expansiunea otomană,
puterile europene ameninţate deopotrivă îşi vor mări interesul pentru zona balcanică şi
în special pentru ţările române care făceau eforturi de a nu fi supuse înaltei Porţi.
D i n încercările forţelor europene de a forma o coaliţie anliolomană face parte şi
activitatea diplomatică a arhiepiscopului loan de Sultanych. Călugărul dominican, în
dorinţa sa de a informa puterile creştine asupra teritoriilor ce se aflau sub stăpînirea sau
in vecinătatea turcilor, alcătuieşte în anul 1404 o descriere : „Libellus dc Notilia Orbis", în
care insistă în special asupra Europei sud-estice şi a Asiei Mici.
In comparaţie cu Bulg|aria, despre care se spune că „a fost o ţară mănoasă dar
acum a fost devastată dc turci", vorbind în continuare de Valahia „cea Mare şi cea
Mică", înţelegînd prin aceasta Ţara Românească şi Moldova la un loc, preciza că Valahia
era o „ţară mare" cu „un domn a l său", iar turcii „nu au dobîndit stăpînirea acestei
ţări" '. Mircea cel Bătrîn este singurul conducător menţionat pentru ambele ţări române,
aceasta datorită anilor numeroşi dc domnie pe care îi însumase în 1404 în comparaţie cu
domnul Moldovei, Alexandru cel B u n , dar mai ales vitejiei prin care se făcuse cunoscut
ţărilor europene.
In prima jumătate a sec. a l X V - l e u expansiunea otomană devenise, o realitate
politică permanentă şi îngrijorătoare. I n aceste condiţii, conducerea efectivă a acţiunii
anliotomane trece de partea ţărilor direct ameninţate şi în primul rind a ţărilor române.
I n această luptă asistăm la o unire de interes politic a acestora, unire de caracter
feudal, impusă de lupta dintre religii, dar izvorîlă dintr-o conştiinţă a unităţii de neam,
de limbă şi teritoriu. Legăturile economice, politice şi culturale dintre Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania, atestate încă de la crearea statelor feudale româneşti, dovedeau
implicit acest lucru.

1
Calatori străini despre ţările romane, I , Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 38—40.
(in continuare Călători) ; vezi şl Ş. Papacostea, Un călător in ţările române la începutul
ueocuiui al XV-lea, în „Studii", XVTII (1965), l , p. 171—174.

www.mnir.ro
72 VENERA RADULESCU

I n sec. al X V - l e a asistăm l a două asemenea momente de unificare a (arilor române,

unificare ce a avut loc în cadrul structurii politice obişnuite a feudalismului. Aceste două
momente sînt : Iancu de Hunedoara şi Ştefan cel M a r e . 2

Acţiunile l u i Iancu de Hunedoara au unit sub acelaşi steag pe ostaşii din Transil­
vania şi Ţara Românească, amintind în acelaşi sens corespondenţa acestuia cu domnul
Moldovei, Bogdan al II-lea . 3

Suzeranitatea l u i Iancu de Hunedoara asupra ţărilor române de dincoace de Carpaţi,

exercitată sub forma unei conduceri militare şi politice temporare, trebuie pusă în
legătură cu calitatea sa de căpitan suprem peste ţările şi oştilc care luptau la Dunărea
de Jos împotriva turcilor.
La jumătatea sec. a l X V - I c a , în împrejurările în care Imperiul bizantin îşi trăia
ultimele zile, se făceau eforturi pentru închegarea unei coaliţii antiotomane. Flavio Biondo
(1383—1463), renumit umanist, secretar apostolic, adresa în acest sens numeroase apeluri
in anii 1452 şi 1453 către diferiţi suverani ai Europei. I n două dintre apeluri, ocupîndu-sc
de spaţiul sud-est european, descrie în acest cadru ţările române şi pe locuitorii lor.
In discursul către ducele de Genova '', „Romano ortos sanguine ulachos" sînt enumeraţi
printre popoarele care ar putea susţine în Balcani lupta antiotomană. Interesul pe care
Flavio Biondo îl acorda românilor avea u n dublu sens : politic şi ştiinţific umanist.
In acelaşi context, îl menţionăm pe E n e a Silvio Piccolomini (1405—1464). Ca legat
papal în Boemia, Moravia, Silezia şi ducatele austriece, iar apoi ca papă (1458—1464),
urmăreşte organizarea luptei împotriva Semilunei . I n operele sale literare, eruditul umanist
5

se ooupă în m a i multe rînduri dc români, în care vedea un element important în

îndeplinirea misiunii s a l e . Deşi a fost utilizat în special pentru teoriile privind afirmarea
6

romanităţii românilor, amintim că în lucrarea sa Cosmographie , 1

dovedindu-se a fi un bun
cunoscător a l izvoarelor antice, face dese referiri la vitejia popoarelor dace, ca un apel
la urmaşii acestora, contemporani ai săi, de a da dovadă de aceeaşi vitejie ca şi străbunii :
„Regiunea Transilvaniei ( . . . ) a fost locuită odinioară de daci, popoare viteze şi vestite
prin multele înfrîngeri ale romanilor (. . . ) " .
8
Vorbind de pămintul Valahiei, în(elegtnd
prin aceasta Ţara Românească împreună cu Moldova, arăta : „Acest pămînt a fost locuit
odinioară de geţi, care l-au pus pe fugă ruşinoasă pe Durius, fiul l u i Histaspe (...)"
Concomitent cu operele umaniştilor italieni, ştiri despre români ne sînt furnizate
şi de cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil (circa 1423—1465 ? ) . Scriindu-şi întreaga sa
operă la Alena, informaţiile le deţine din diverse surse pe care nu n i le dezvăluie. E l se
ocupa de evenimentele esenţiale ale epocii sale şi anume creşterea puterii turceşti şi
căderea marii împărăţii a Bizanţului. Lucrarea sa se încheie cu anul 1464. I n cadrul
expunerilor sale istorice autorul înregistrează faptele de vitejie din timpul voievozilor
Mircea cel Bătrîn, Vlad Ţepeş şi Iancu de Hunedoara. „Este acest neam, dacii, viteaz în
ale războiului (...)" 1 0
, spune autorul. Descriind pregătirile l u i Sigismund de a trece

2
P. P. Panaitescu, Problema unificării politice a ţărilor române In epoca feudală, în
Studii privind Unirea principatelor. Edit. Academiei, Bucureşti, 1960.
3
Tratatele de alianţă încheiate la 11 februarie si 5 iulie 1430 între Bogdan al II-lea,
domnul Moldovei şi Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei. Vezi Relaţiile externe ale
României in documente (1368—1900), Edit. Politică, Bucureşti, 1971, p. 109—111.
* Ad Petrum de Campo Fregoso illustrem Genuae ducem Biondus Flavius Forlivensis, în
Scritti tnedltl e rari, p. 70 ; cf. şi A l . Marcu, Rlflesst dl storia rumena In opere Italiane dei secoti
XIV e XV, în „Ephemeris Dacoromâna", I, 1923, p. 362—363.
S. Voigt, Enea Silvio de Piccolomini, als Papst Plus der Zwette und sein Zeltalter,
I — I I , Berlin, 1856—1862.
11
Se pare că informaţiile asupra românilor i-au parvenit prin misionarii dominicani şi
franciscani. Vezi şi Marin Popescu-Spinenl, Geograful Sylvius Aeneas si fdriie romdnesn,
Cluj, 1938.
' Lucrarea a apărut cu titlul Historia rerum ubtque gestarum locorumque descriptto
in Europam, Memmingen, 1489.
» Călători, I , p. 471.
• Ibidem, p. 472.
10
Laonic Chalcocondil, Expuneri Istorice, in româneşte de Vasile Grecu, Edit. Acade­
miei, Bucureşti, 1958, p. 63.

www.mnir.ro
V I T E J I A ŞI DORINŢA D E I N D E P E N D E N T A A P O P O R U L U I ROMAN 73

Istrul în contra lui Baiazid, în preajma luptei de la Nicopole (1396) amintea că „şi daci,
un neam viteaz, ar avea cu dinşii, care să Ic arate calea şi să deschidă drum oştirii" u
.
Aprecieri deosebit de valoroase găsim l a adresa tacticii şi strategiei de luptă folosite de
oştirea lui Mircea cel Bătrîn. Sub Iancu dc Hunedoara ne sînt descrise actele de vitejie
ale ostaşilor români în luptele de la Zlatiţn (decembrie 1443), V a r n a (10 noiembrie 1444)
şi Kossovopolje (17—19 octombrie 1448). Cu multă admiraţie aminteşte vitejiile l u i Vlad
Ţepeş şi impresiile pe care acest voievod le produsese asupra sultanului Mahomed a l
II-lea : „Chiar şi împăratul, cuprins de uimire, spunea intr-una că nu poate să ia ţara
unui bărbat care face lucruri aşa de mari şi, m a i presus de fire, ştie să se folosească
aşa de domnia şi dc supuşii l u i . Mai spunea că acest bărbat care face astfel de isprăvi,
ar fi vrednic de mai mult" . n

Pentru istoria ţării noastre de la sfirşitul sec. al X I V - l e a şi din prima jumătate

a sec. a l X V - l e a opera l u i Laonic Chalcocondil constituie u n u l din cele mai de preţ
izvoare narative.
Victoria lui Iancu de Hunedoara la Belgrad în 1456, izbînzile l u i Vlad Ţepeş şi
Ştefan cel Mare măresc prestigiul ţărilor române peste graniţe. Acţiunile comune de luptă
trebuie înţelese în mare parte şi prin existenţa unei conştiinţe populare larg răspîndite
asupra unităţii teritoriale, care implica într-o mare măsură şi pe cea etnică.
Vorbind despre epoca l u i Ştefan cel Mare, istoricul P. P. Panaitescu avea s-o
numească „al doilea moment important a l unificării feudale a ţărilor române în faţa
turcilor ( . . . ) , cînd iarăşi se formează un organism politic între ţările române" . Intre 13

1472 şi 1481, domnul moldovean căuta cu stăruinţă să conducă politic vecina sa din sud,
după cum căuta alianţa Ardealului.
Faptele sînt de altfel lămurit relatate de izvoarele timpului. Contemporanul său,
cronicarul polon J a n Dlugosz, referindu-se la evenimentele anului 1477 arăta : „Ştefan,
după ce a redus sub stăpînirea sa toată Ţara Românească şi a alungat din ea pc turci
şi pe mulţi i-a ucis, a aşezat în ea pe guvernatorul său, anume Ţepeluş şi a făcut această
ţară supusă l u i " . l i

Se poate afirma pe drept cuvînt că legăturile de ordin economic şi politic care

cimentase încă din prima jumătate a sec. al X V - l e a o strînsă colaborare intre Moldova,
Ţara Românească şi Transilvania, v a dobîndi o amploare deosebită în cea de a doua
jumătate a acestui secol.
Aceasta este perioada cînd o seric de cronicari şi umanişti poloni şi unguri vor
avea ocazia să cunoască direct şi mult mai bine realităţile din ţările române. D c la croni­
carul polon J a n Dlugosz (1415—1480) păstrăm cea mai frumoasă descriere a voievodului
moldovean Ştefan cel Mare, „cel dintîi dintre principii l u m i i " , căruia, datorită vitejiei
sale nemăsurate, ar fi trebuit să i se încredinţeze conducerea întregii lupte antiotomane a
.
Merită menţionat de asemenea umanistul italian Antonio Bonfini (1434—1503), care
îşi petrece ultimii şaptesprezece ani din viaţă la curtea lui Matei Corvin . , L a comanda 16

regelui scrie o istorie a ungurilor, care începe cu o descriere a Sciţiei şi ajunge pînă
în anul 1495. Ultima parle a lucrării are o deosebită valoare documentară, înfaţişiiul
faptele la care autorul asistă ca martor ocular .
17

Îndeplinind la curtea regelui Poloniei misiunea dc consilier politic şi ambasador

pentru politica orientală, Filippo Buonaccorsi Callimaco (1437—1496) a avut ocazia să

» Ibidem, p. 59.
Ibidem, p. 289.
11

P. P. Panaltescu, op. cit., p. 60.

11

" Jan Dlugosz, Hlstoriae Poloniae llbrl, I I , Leipzig, 1712, col. 562.
Ibidem, col. 528.
15

" Pentru viaţa şi opera sa vezi Giullo Amadlo, La vita e Vopera di Antonio Bonfini
primo storico della nazione ungher ese in generale e dl Mattia Corvlno in parttcolare, Monalto
Marche, 1930.
A. Bofinius, Rerum Ungartcarum decades quatuor cum dimidla, Basel, 1568.
17

www.mnir.ro
74 VENERA RADULESCU

cunoască Moldova l u i Ştefan cel Mare, în acea perioadă de maximă importanţă politică
a sa pentru sud-estul şi estul european. I n cuvin tarea pregătită pentru adunarea principilor
convocaţi de Inocentiu a l V I H - l e a l a 25 martie 1490 la Roma, argumentînd originea
romană a poporului român, intenţiona să determine papalitatea şi puterile occidentale
să-şi mărească efortul în lupta antiotomană . Admiraţia sa pentru vitejia acestui popor
m

este de altfel consemnată. V l a d Ţepeş era asemuit cu vestitul Scanderbeg, fiind calificat
drept „maximum illum Imperatorem, et Ducem suum Vladislaus Draculam" ω
.
Veacul a l X V I - l e a înseamnă pentru Europa o serie de transformări sociale, politice
şi culturale, transformări simţite cu intensitate şi de statele din estul şi sud-estul conti­
nentului.
I n condiţiile creşterii pericolului otoman, umaniştii europeni vor face din afirmaţiile
lor privind originea, continuitatea şi unitatea românilor principii de bază ale unor pro­
grame politice. Tot de acum datează primul document în limba română, păstrat, scrisoarea
lui Neacşu din Cîmpulung către Johannes Benkner judele Braşovului, document ce se
referea la o problemă comună tuturor românilor — lupta pentru păstrarea neatîmării
faţă de înalta Poartă.
Dintre umaniştii care se ocupă de ţările noastre la acest început de veac amintim
pe F e l i x Petan£ici (circa 1445 — după 1517), raguzan de origine, care înfăţişează în anul
1502 regelui maghiar Vladislav a l II-lea, în cadrul unui proiect de cruciadă, memoriul
„De itineribus quibus aggredienle sunt T u r c i " ,
w
amintind in acelaşi cadru victoriile lui
Ştefan cel Mare şi V l a d Ţepeş . 21

Pentru estul şi centrul Europei, al doilea deceniu a l sec. a l X V I - l e a avea să

constituie intensificarea pericolului, odată cu urcarea pe tron u l u i Selim I (1512—1520).
îngrijorat, papa Leon a l X - l e a (1513—1521) v a organiza o coaliţie ofensivă antiotomană.
Conciliul de la Lateran din primăvara anului 1514 se întrunea în acest scop. Arhiepiscopul
de Gnezno, J a n Ltaski, expune aici u n amplu plan de măsuri concrete. Referitor la
ajutorul ce-1 pot da ţările române îşi pune mare nădejde în armata M o l d o v e i . 22

Vizitând Ţara Românească la începutul sec. a l X V I - l e a , raguzanul Michael Bocignoli

(? — după 1534) culegea de aici preţioase relaţii despre trecutul acestei ţări. Scrisoarea
cuprinzînd aceste ştiri a fost publicată la scurtă vreme ca material de propagandă în
vederea pregătirii unei cruciade împotriva păgînilor. M . Bocignoli a înregistrat una din
cele mai preţioase relatări despre luptele şi virtuţile l u i Vlad Ţepeş, „bărbat ager şi cît
se poate de priceput în treburile ostăşeşti", care-şi apăra „deosebit dc bine ţ a r a " . I)ii|>ă 23

ce povesteşte luptele cu turcii şi arată că sultanul a fost învins, Bocignoli ne relatează

atitudinea hotărîtă a domnului faţă de partizanii înţelegerii cu Poarta, domnul susţinind
ferm că „nu v a îngădui niciodată cit v a trăi, ca Ţara Românească să ajungă tributară
turcilor"Amintirea faptelor de arme ale l u i Ţepeş erau înregistrate ca exemplu de
urmat pentru contemporanii săi. Descriind momentul cînd turcii doresc să se infiltreze
la conducerea Ţării Romaneşti — în 1521 — numind epitropi turci care • să cîrmuiască
alături de minorul Teodosie (fiul l u i Neagoe Basarab), arăta că delegaţii trimişi la înalta
Poartă insistau că „nu este potrivit cu datina cea veche ca să fie dală ţara turcilor"
şi că „nici românii nu vor îngădui vreodată acest l u c r u " ^ .

P h . Calllmachus, Ad lnnocentium VIII de bello Turds Inferendo Oratio, Edit. Irmlna

19

Lichonska, Varsoviae, 1964, p. 8.

» Ibidem.
» Manuscrisul nu s-a păstrat. Tipărirea manuscrisului a avut loc la Viena, in 1552, prin
grija umanistului Joannes Cusplnianus, sub titlul : Feilcis Petancli cancellarii Segniae Dlsser-
tatio de itineribus aggredlendl turcam ad Vladislaum Hungariae et Bohemiae regem.
Calatori, I , p. 444.
21

N. Iorga, Dovezi despre conştiinţa originii românilor, în „Analele Academiei Române",

n

Mem. Secţ. 1st., seria I I I , tom. X V I I , 1936, p. 262.

Călători, I , p. 176.
a

Ibidem, p. 177.
24

Ibidem, p. 178.
25

www.mnir.ro
V I T E J I A ŞI DORINŢA D E INDEPENDENŢA A POPORULUI ROMAN 75·

Cu a l treilea deceniu a l sec. a l X V I - l e a , pericolul otoman devine de neînlăturat

pentru Europa creştină. Soliman al II-lea Magnificul (1520—1566) va realiza visul
înaintaşilor săi de a pătrunde în centrul continentului.
Contradicţiile de ordin intern sau extern, caracteristice celor mai multe puteri
occidentale, au favorizat victoriile otomane.
U n loc aparte în istoria veacului a l X V I - l e a îi revine umanistului de faimă euro­
peană Nicolaus Olahus (1493—1568). O m de o vastă cultură, întreţinînd legături cu
umaniştii contemporani, Nicolaus Olahus a lăsat o serie de scrieri dintre care, desigur,,
o importanţă deosebită pentru istoria noastră prezintă lucrarea scrisă prin anii 1536—1537,.
intitulată Hungaria . 76
Referitor la Ţara Românească, voievodul R a d u de la Afumaţi, a.
cărui vitejie stă înscrisă pe piatra sa de mormint, este considerat „bogat şi p u t e r n i c " . 27

In caz dc pericol pentru ţară putea „să strîngă înăuntrul hotarelor sale pînă la patruzeci
de mii de oameni înarmaţi şi să-i ducă la război" . Moldovenii 2e
se socoteau „mai aleşi
şi mai viteji (ca cei din Ţara Românească — n. n.) ( . . . ) . Foarte adesea s-au depărtat de-
regele Ungariei, foarte adesea au purtat război cu regele Poloniei. Se spune că ar putea să
strîngă cam patruzeci de m i i şi m a i bine dc oameni înarmaţi" . 29
Despre locuitorii
Transilvaniei se aprecia : „poporul este vînjos, războinic, înarmat şi înzestrat cu cuL
zdraveni şi b u n i " . 3 0

Legat de N . Olahus amintim diploma de înnobilare a sa, scrisă dc Paul de Varda

şi semnală la 23 noiembrie 1548 de Ferdinand I , „regele romanilor", în preambulul căreia,,
elogiindu-se faptele de arme mai vechi sau mai noi ale locuitorilor din aceste părţi ale
Europei, se demonstra o permanenţă istorică : rolul ţărilor române în istoria universală^
în antichitate ca apărătoare ale provinciilor romane de barbari, iar apoi în evul mediu
de apărătoare a ţărilor creştine de invaziile turcilor o t o m a n i . 31

Prima jumătate a sec. a l X V I - l e a marchează schimbări de ordin politic în situaţia:

ţărilor române, schimbări urmate implicit de agravarea economică, concretizată prin mărirea
haraciului faţă de Poarta otomană • . Raporturile politice, eclesiastice şi comerciale
)2
dintre
ţările române şi diferite state europene pot fi urmărite în continuare printr-o bogată
scrie de documente de arhivă sau însemnări ale celor ce cunoscuseră direct aceste
meleaguri.
Dintre diplomaţii şi militarii implicaţi direct în politica l u i Ferdinand I faţă dc
ţările române amintim pe Georg Reicherstorffer şi Anton Verancsics. Georg Reicherstorffer-
(circa 1495 — după 1554), originar din Biertan, secretar regal şi consilier, îl slujeşte pc-
Ferdinand I în diferite misiuni în Transilvania şi Moldova. O primă relaţie, întocmită,
prin 1528 pentru Ferdinand, a constituit nucleul Chorographiei Moldovei, redactată după
sfîrşitul l u i octombrie 1538. Apariţia acestei lucrări în 1 5 4 1 , apoi a doua ediţie a sa în
33

1550, cu care prilej textul capătă o serie de adaosuri relative la împrejurările din Moldova
şi Ţara Românească din perioada 1541—1550, precum şi publicarea Chorographiei Transil­
vaniei ,M
vădeşte interesul ce l trezeau ţările române în această jumătate de secol.

a
Lucrarea a fost tipărita în sec. al XVIII-lea sub titlul : Hungaria sive de origtnibus
gentls, regionls, situ, dlvlslonls, habitu atque opportunitatlbus de Mathlas Bel, in Adparatus
ad Historiăm Hungarlae, Pozson, 1735.
Calatori, I , p. 487.
27

« Ibidem.
Ibidem, p. 488.
29

Ibidem, p. 409.
30

A l . Tonk, Diplomele de înnobilare ale lut Nicolaus Olahus, în „Revista Arhivelor",.

31

XII, 1969, 1, p. 13—31.

M. Berza, Haractul Moldovei şi Ţării Româneşti in secolele XV—XIX,
32
în „Studii şi
cercetări de istorie medie", z, 1957, p. 7—47.
Prima ediţie a apărut sub titlul : Moldaviae, quae olim Daclae pars
33
Chorographter-
Oeorglo a Reicherstorffer Transylvano autore — Excusum Vlennae Pannontae per Johannem
Stngrentum MDXLI, 4°.
Chorographla
34
Transylvanlae, quae Dada olim appellata allarumque provlndarum
et regionum succinta descripţia et explication, Georgio a Reicherstorffer Transylvano autore...,
Viennae Austriae, Anno MDL, excudebat Egldius Aqulla in Curia divae Annae (cuprinde şi
Chorographla Moldovei).

www.mnir.ro
76 VENERA RADULESCU

Interesul este mărturisit de altfel chiar d e autor în Încheierea Chorographiei Mol­

dovei : „Această scurtă descriere a Moldovei are d e scop să facă pe Maiestatea T a şi pe
ceilalţi principi creştini să înţeleagă ce primejdie mare ameninţă întreaga creştinătate prin
pierderea acestei ţări"
Textul din Chorographla Transilvaniei este interesant prin frecvenţa cu care îi
pomeneşte p e români „băştinaşi ai acestor provincii", catalogaţi ca u n „neam de oameni
foarte aspru ( . . . ) (care) nu ascultă de nici u n fel d e legi făcute d e o a m e n i " . Au tond 36

face aici aluzie la manifestările d e ostilitate faţă d e stăpînirea maghiară în Transilvania,

manifestări mai mult sau mai puţin violente în tot evul mediu românesc.
I n slujba l u i Ferdinand I a fost şi dalmatul Anton Verancsics (1504—1573). După
terminarea studiilor la universităţile din Viena şi Cracovia, îndeplineşte mai multe funcţii
eclesiastice şi laice pînă la aceea de vice-rege a l Ungariei, calitate în care îl încoronează
p e Rudolf a l II-lea. E r u d i t , întreţinînd legături cu umaniştii de seamă ai epocii, prieten
cu unii dintre reformatori, lasă în urma sa mai multe scrieri cu caracter istoric. Intr-una
dintre aceste lucrări, tratînd epoca ce începe cu anul 1490, anul morţii l u i Matei Corvin,
stăruie asupra unor momente hotărîtoare din prima jumătate a sec. a l X V I - l e a , ca luarea
Belgradului (1521), dezastrul de la Mohâcs (1526), expediţia l u i Soliman I (1538), transfor­
marea Budei în paşalîc (1541) e t c . . Intr-unul din capitolele operei sale prezintă situaţia
37

geografică şi istorică a ţărilor române . Amintim cu această ocazie referirile sale la unele
38

momente din trecutul de luptă a l poporului nostru pentru suveranitate : „Căci foarte
adeseori simţind cum se trezeşte în cugetul lor oarecare duh a l puterii lor de altădată
şi căutînd să-şi aşeze iarăşi vechea lor stăpînire, cădeau din nou în răzvrătire. într-acolo
tindeau mai ales muntenii în timpul domniilor lui C a r o l ,
M
Ludovic 4 0
şi Sigismund '',
căci stăpînirea ungurească era mai urîtă decît se poate spune" . i 2

Referitor la evenimentele timpului său şi anume expediţia sultanului Soliman al

II-lea din 1538, A . Verancsics întrevede unirea ţărilor române cu mai bine de şaizeci dc
ani înaintea primei ei înfăptuiri politice. Textul constituie de altfel o frumoasă descriere
a puterii de apărare a ţărilor române, a virtuţilor militare ale românilor : „...Dar s-a
temut Soliman ca nu cumva, cînd ar încerca el să ocupe Transilvania, sau Ţara Românească
sau Moldova, toate aceste ţări să se unească împreună şi să se apere in parte prin
curse, în parte — ceea cc dc asemenea nu este greu de crezut — prin forţă, deoarece
sînt foarte bine apărate de mun|ii cei mai abrupţi, de pădurile cele mai greu de străbătut,
dc cele mai mari prăpăstii, de rîuri repezi ( . . . ) , cu o cavalerie uimitor de numeroasă
şi o armată ţărănească atît dc pricepută şi atît de dirză în atacarea duşmanului in
asemenea locuri grele (...). Îmbrăcaţi într-o dimie de culoare brună, grosolană şi peste
măsură de păroasă, acoperiţi pe cap cu o căciulă ascuţită (...) şi încălţaţi cu opinci
(...), înarmaţi doar cu un ţepoi şi o coasă legată de o prăjinii, nespus de sprinteni,
aleargă departe în mare număr prin acele păduri şi munţi şi atacă peste lot loeul
deopotrivă rlndurile duşmanilor (...)" / , : )
. E r a explicabilă această strategie a ostaşilor
noştri deoarece, aşa după cum spune autorul, „potrivit cu decretele împăraţilor vechi

35
Călători, I . p. 203.
38
Ibidem, p. 208.
37
Catalogul operelor sale a fost publicat de G. M. Kovăchich. Opera sa a fost editată
fragmentar de acelaşi G . M. Kovăchich in Scriptores rerum hungaricarum minores, vol. I, I I ,
Budapesta, 1798, şi apoi integral de L . Szalay şi G . Wenzel in Monumenta Hungariae Historica,
6. I I , Scriptores, vol. I I — V I , I X — X , X I X — X X şl X X X I I , Budapesta, 1857—1875.
38
De Situ Transylvantae, Moldaviae et Transalplnae, in Monumenta Hungariae Historica,
Scriptores, I I , p. 118—150.
39
Carol Robert, rege al Ungariei (1308—1342).
<o Ludovic cel Mare (1342—1382).
41
Sigismund de Luxemburg (1387—1437).
42
Cdldtori, I , p. 405.
43
Ibidem, p. 418—419. Traducerea s-a făcut după textul latin publicat in Monumenta
Hungariae Historica, Scriptores, I I , p. 75 : D e apparatu Ioannis regis contra Solimanum cae-
sarem in Transllvaniam lnvadentem.

www.mnir.ro
V I T E J I A ŞI DORINŢA D E INDEPENDENŢA A P O P O R U L U I ROMAN 77

ţi ale împăraţilor turceşti de acum, lor nici nu le este îngăduit să întemeieze cetăţi şi
fortăreţe, nici să-şi împrejmuiască oraşele cu ziduri şi întărituri, toată puterea ţării stînd
numai în numărul şi vitejia ostaşilor"**.
L a acest eroism făcea de altfel apel şi domnii ţărilor române. Dacă proclamaţia
lui lacob Heraclid, datată 1562 februarie, a fost atît de discutată de i s t o r i c i pentru a fi
45

socotită sau nu ca primă manifestare întilnită în istoria noastră, de exprimare a ideii

unirii Moldovei şi Ţării Româneşti i n legătură cu ideea descendenţei romane a locuitorilor
săi, nu putem trece cu vederea că ea se adresa unui popor cu vechi tradiţii de luptă
pentru independenţă : „Cu voi, oameni viteji şi neam războinic, coborîtori din valoroşii
romani care au făcut să tremure lumea, nădăjduiesc să cuceresc în curînd locurile
Moldovei mele ce le ţine păgînul, adecă malul Dunării, şi nu numai acelea, dar şi
Valahia şi apoi toată G r e c i a . . . " . M

Cunoscînd suficient de bine conştiinţa colectivă, domnitorul aventurier miza pe o

finalitate politică precisă, aceea a unităţii în cadrul luptei de eliberare anti-otomană.
Pentru aceaşi perioadă scrierile numeroşilor umanişti, diplomaţi sau misionari v i n
să îmbogăţească ştirile referitoare l a vitejia românilor.
I n 1564, Antonio Maria Graziani (1537—1611), făcînd o descriere a Moldovei,
aprecia că oamenii de aici „se încaieră la luptă cu atîta îndrăzneală, cu atîta dispreţ
de duşman şi încredere în sine, încît adeseori cu puţine forţe au bătut chiar oştiri puter­
nice dc ale vecinilor ( l o r ) . . . "
4 7
.
In acelaşi an Giovanandrea Gromo (1518 — după 1567), căpitan al gărzii regale
a lui loan Sigismund, printr-o descriere a Transilvaniei, milita pentru a dovedi importanţa
strategică a acestui principal, scut pentru Polonia, Boemia şi Ungaria. Se elogiau cu această
ocazie virtuţile oastei ţărăneşti a românilor, cărora „cînd se duc la război le merge
numele a fi atît de viteji încît dispreţuiesc moartea, luptînd cu înverşunare"
Abatele Giulio Ruggiero (? — după 1573), nunţiu apostolic al papei Pius al V-lea
în Polonia, în raportul său către papă, întocmit în anul 1568, face o descriere sumară
a Moldovei, prezentind şi puterea de apărare a acesteia, de circa cincizeci de m i i de
ostaşi călări, cu precizarea că „aceşti oameni sînt foarte războinici" . Literatul france/
49

Biaise de Vigenère (1523—1596), în lucrarea La Description Du Royaume de Poloigne et

pays adiacens..., care apărea în 1573 la Paris, cuprindea şi un succint capitol despre
Moldova. Rezumînd diferite izvoare polone şi maghiare contemporane, înfăţişa dorinţa dc
independenţă a moldovenilor şi a voievodului lor Ştefan cel Mare : „Căci (moldovenii)
au fost întotdeauna u n popor ( . . . ) foarte aspru şi războinic şi care de multe ori a
dat de furcă celor care nu i-au dat pace ( . . . ) şi acest domn (Ştefan cel Mare — n. n.)
(a fost) cel m a i viteaz şi mai renumit comandant de oşti din vremea sa ( . . . ) " *°.
Aceeaşi dorinţă de independenţă a poporului este amintită şi pentru românii de la sud
de munţi, care au dat o ripostă puternică regelui Carol Robert de Anjou în 1330 :
„ ( . . . ) cînd împăratul Carol al I V - l e a , încereînd să se lege de ei, a păţit-o foarte r ă u " .
5 1 52

« Cdidtori, I , p. 404.
45
N. Iorga, Dezvoltarea ideii politice a românilor, Bucureşti, 1915 ; D. Onciul, Idela
latinităţii şi a unităţii naţionale, In „Revista istorică", an. V, august 1919 ; A. Sacerdoţeanu,
Consideraţii asupra Istoriei românilor în evul mediu, Bucureşti, 1936.
49
Textul latin a fost publicat în Hurmuzakl, n/1, p. 416.
" Călători, I I , Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 383. Traducere din textul latin publicat
de E . Legrand, Deux vies de Jacques Basilicos, Paris, 1889, p. 169 ş.u.
48
Giovan Andrea Gromo, Scurtă descriere a Transilvaniei, 1564 decembrie 19, în Cdidtori,
I I , p. 323.
49
Cdidtori, I I , p. 631.
» Ibidem, p. 640.
51
Confuzie a autorului intre Carol Robert, regele Ungariei şi Carol al rv-lea de Luxem­
burg, împărat romano-german (1347—1378).
» Cdidtori, Π, p. 641.

www.mnir.ro
78 VENERA RADULESCU

Pentru a doua jumătate α sec. a l X V I - l e a nu putem să omitem istoriografia poloneză,

-care acordă o atenţie deosebită ţărilor române, fapt explicabil prin legăturile economice,
politice şi culturale care au existat în tot cursul evului mediu. Stanislaw Orzechowski
(1513*—1566), autor umanist de înaltă ţinută ştiinţifică, reluînd tradiţia istoriografiei
naţionale polone iniţiată de Dlugosz, crează în opera sa o frumoasă şi complexă caracteri-
-zare medievală a românilor . 53
Maciej Osostowicz Stryjkowski (1547—1582 ? ) , om de o
vastă cultură, autor a l mai multor scrieri în versuri şi proză, are prilejul în 1574—1575,
făcînd parte dintr-o solie trimisă la Constantinopol, să treacă prin Moldova şi Ţara Româ­
nească. Amintirea acestei călătorii îi v a oferi ocazia de a da unele informaţii privind
istoria ţărilor române. Făcînd o frumoasă evocare a luptelor şi victoriilor repurtate de
Ştefan cel Mare aprecia că pe acest voievod „orice istoric poate să-1 preamărească cu
<lrept cuvînt" M
.
Aceasta este perioada în care străluceşte figura viteazului loan Vodă (1572—1574),
-asupra căruia cronicarii poloni contemporani L . Gorecki, B . Paprocki şi I . Lasicki aduc
mărturii preţioase. I . Lasicki spunea că loan Vodă „cu aceeaşi străşnicie a ştiut să insufle
poporului respect şi dragoste... că după aceea nu numai că l-au cinstit şt l-au temut, ci
s-au luptat cu multă bărbăţie pentru e l " ^ .
L a sfîrşitul sec. a l X V I - l e a , în cadrul pontificatelor l u i Grigore al X H I - l e a (1572—
1585) şi Sixt a l V-lea (1585—1590) se urmărea din nou aderarea românilor la planurile
de cruciadă antiotomană iniţiate de Sfîntul Scaun.
N u putem să nu recunoaştem că pentru sec. X V şi X V I scrierile europene referi­
toare la români şi în special la vitejia acestora se făceau uneori deliberat, în scopul
organizării apărării Europei în faţa pericolului Semilunei şi implicit pentru ciştigarca
adeziunii românilor, care erau arătaţi întotdeauna de neam roman. I n împrejurările istorice
date, aceasta făcea parte dintr-o anumită ideologie a epocii.
Vastitatea operelor păstrate pot oferi desigur nenumărate alte exemple.
Marea epopee care avea să încheie sec. a l X V I - l e a şi să-1 înceapă pe cel următor,
prima unire politică a românilor, ca o încununare, fie ea şi de scurtă durată, a unei lungi
perioade de lupte şi năzuinţi comune, avea să-şi găsească un larg ecou european, concre­
tizat printr-o mare bogăţie de scrieri care apăreau în nenumărate centre europene.

REFERENCES À LA BRAVOURE E T AU DESIR D'INDEPEN­

DANCE DU PEUPLE ROUMAIN DANS CERTAINS ECRITS
E U R O P E E N S D E S XV«—XVI« S I E C L E S

Résumé

Dès le moment de leur création comme états Indépendants, les pays roumains ont
organisé la défense de leur territoire, un rôle décisif étant détenu par les masses populaires.
En mime temps avec l'expansion ottomane dans les Balkans, les pouvoirs européens
accordaient une attention particulière aux pays situés dans cette zone, espérant que le brave
peuple roumain fasse la preuve de son pouvoir de résistance.
Innombrables humanistes, missionnaires, diplomates, marchands etc., en prenant contact
avec les réalités du sud-est du continent enrichissent les Informations sur la position géogra­
phique, la vie politique, socio-économique et culturelle de la Moldavie, la Valachle et la
Transylvanie.

a
St. Orlchovius, Annales poloniei ab excessu Sigismundi, In I . Dlugosus, Historiée
polonicae, Libri ΧΠ, ed. cit., Π, col. 1555.
H
Made] Osostowicz Stryjkowski, Kronica Polska... Konlgsberg, 1582 : Cdidtori, I I , p. 454.
B
A l . Paplu Harlan, Tesauru de monumente Istorice pentru Romania, m , Bucureşti,
1864, p. 258.

www.mnir.ro
V I T E J I A ŞI DORINŢA D E INDEPENDENŢA A P O P O R U L U I ROMAN 79

Pour le XVe siècle nous mentionnons les notes de loan de Sultanyeh, Flavio Biondo,
Enea Silvio Piccolomini, Laonic Chalcocondil, Jan Dlugosz, Antonio Bonfini, Filippo Buo-
naccorsi Calllmaco.
Les victoires de Mlrcea l'Ancien, Iancou de Hunedoara, Vlad l'Empaleur et Etienne le
Grand avaient accrû le prestige de notre peuple aussi hors les frontières.
Le XVIe siècle signifiera l'augmentation du péril ottoman, son installation dans le
centre de l'Europe, des changements d'ordre politique pour les pays roumains. Les coalitions
antiottomanes qui se concluaient pendant ce-temps-ΙΔ sur le continent misaient toujours sur
l'aide qu'elles pouvaient obtenir dans cette lutte du côté de la Moldavie, la Valachle ou la
Transylvanie. Les écrits des humanistes européens au sujet des roumains comprenaient les
principes fondamentaux de vrats programmes politiques. Dans ce but Us se référaient à certains
moments du passé combatif de notre peuple pour la souveraineté. Nous mentionnons dans
ce sens les noms de Felix PetanUci, Ian Laskt, Michael Bocignoli, Nicolaus Olahus, Georg
Rétcherstorffer, Anton Verancsics, Gtovanandrea Gromo, Giulio Rugglero, Biaise de Vigenère,
Stanlslaw Orzechowskl, Made) Osostowlcz Stryjkowskl, 1. Lasicki etc.
Les textes se réfèrent toujours au pouvoir de défense des pays roumains, aux vertus
militaires de l'armée formée de paysans.

www.mnir.ro
 L U P T A DOMNILOR ŢÂRII ROMANEŞTI
— D E L A M I H A I L PÎNĂ L A V L A D ŢEPEŞ —
P E N T R U APĂRAREA UNITĂŢII CU DOR ROG E A
(1418—1462)

dc RADU-ŞTEFAN C I O B A N U

Într-o scurtă lucrare dedicata ţărilor române, Jules Michelet a scris că Europa
occidentală trebuie să fie recunoscătoare pentru bunăstarea şi prosperitatea ci popoarelor
din răsăritul continentului şi în special românilor, care au stat în calea atacurilor tătarilor
şi turcilor otomani Recitind puţinele, dar sugestivele cuvinte scrise de eruditul francez,
ne-a reînviat plastic în faţă lupta dusă dc români în lungul evului mediu pentru apărarea
fiinţei şi hotarelor lor — implicit şi a altor neamuri europene — ameninţate de expan­
siunea „imperiului militarist-prădalnic" al otomanilor .2

Temporal şi spaţial, primii dintre români care au intrat în luptă pentru oprirea
otomanilor au fost locuitorii Ţării Româneşti. L a sfirşitul sec. a l X I V - l e a şi la începutul
celui următor, ei au trebuit să-şi oprească o „promiţătoare înflorire" ale cărei roade
lăsau să se întrevadă, in perspectivă, realizarea unei remarcabile civilizaţii originale
româneşti 3
şi să lupte împotriva turcilor otomani, pe care i-au înfrînt sub conducerea
domnilor Vladislav I Vlaicu (1364 — ? 1375), R a d u I (? 1375—1383) şi Dan I (? 1383—
1386). Urmaşul lor, Mircea cel Bătrin (1386—31 ianuarie 1418) a reuşit să înalţe lupta
antiotomană pe o culme deosebită : 1-a biruit pe impetuosul sultan Baiazid I Ilderim
(1388—1403), stare ce i-a permis în contextul evoluţiei problemei orientale, marcată de
lupta de la Angora (28 iunie 1402), să devină, între 1402—1413, arbitrul vieţii politice
din sud-estul Europei.

După terminarea luptelor de succesiune la tronul otoman, prin bătălia de la

Ceamurlu (5 iulie 1413) şi victoria definitivă a l u i Mehmet I Celebi (1413—1421), noul
sultan a decis să continue planurile expansioniste ale tatălui său, deci şi ofensiva
împotriva ţărilor române.
Despre campaniile l u i Mehmet I Celebi în zona Dunării dc Jos s-q afirmat în
istoriografia clasică românească că ar fi avut loc fie în 1413 '', fie i n 1 4 1 5 , fie în 1416 °, 5

Cf. J . Michelet, Madame Rosetti, Principautés danubiennes, Paris, 1848—1853, cap. Π,

1

L a Roumanie, p. 2—3.
Cf. H. Stahl, Studii de sociologie istoried. Bucureşti, 1972, p. 56—62.
2

Cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrin, Bucureşti, 1944, p. 7—8.

3

Cf. D. Onciul, Scrieri istorice, ed. de A. Sacerdoţeanu, vol. I , Bucureşti, 1968, p. 256.
4

Cf. Istoria României, vol. Π, Bucureşti, 1962, p. 382—383 ; Mustafa A l l Mehmet, Istoria
3

turcilor. Bucureşti, 1976, p. 145.

' 0
Cf. N. Iorga, Studii asupra Chiliei si Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899—1900, p. 70, 72 ; idem.
Istoria romanilor, vol. I I I , Bucureşti, 1937, p. 337 ; idem. Istoria comerţului românesc. B u c u ­
reşti, 1925, p. 62—63 ; J . de Hammer, Histoire de l'empire ottoman depuis son origine jusqu'à
nos jours, vol. I I , Paris, 1935, p. 175—176 ; R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, ln
La Dobroudja, Bucureşti, 1938, etc.

www.mnir.ro
82 R A D U ŞTEFAN CIOBANU

fie în 1 4 1 7 , că ar fi fost în număr sau de t r e i . sau dc două , sau ar fi fost u n a

7 8 9

singură 1 0
şi, în fine, că în urma lor s-ar fi impus l u i Mircea cel Bătrîn un t r a t a t , prin ,l

care acesta ar fi recunoscut pierderea Dobrogei de nord, a cetăţilor Isaccea, Ieni-Sale,

Giurgiu, Turnu-Măgurele, Severin, obligaţia de a plăti u n haraciu anual şi de a trimite
un f i u a
sau f i i i a
săi ca ostateci l a Sublima Poartă.
Cercetări recente i-au condus pc istorici la concluzii deosebite de cele enunţate mai
sus. Astfel, P. S. Năsturel a arătat că în timpul domniilor l u i Vlad Dracul (143G—1442 ;
1443—1447) şi a fiului său Vlad Ţepeş (? 1448 ; 1456—1462 ; + 1476) otomanii nu au
stăpînit D o b r o g e a , li
iar M.M. Alexandrcscu-Dersca-Bulgaru a continuat discuţia, afirmîad
că cucerirea pămîntului dintre Dunăre şi Marea Neagră de către turci a fost începută
în 1417 şi terminată între 1445 şi 1462 „în condiţii pe care nu le cunoaştem" . L a B

rîndul ei, A . Ghiaţă a susţinui că Mehmet I Celebi a organizat trei campanii contra
Ţării Româneşti — în 1415, în 1419 şi în 1420. Consecinţa lor ar fi fost impunerea lui
Mircea cel Bătrîn a tratatului mai sus menţionat (1415) şi pierderea Dobrogei de nord
(1419—1420) 1 6
cu excepţia zonei Deltei Dunării pe care otomanii conduşi de Baia/.id I I
(1481—1512) au cucerit-o abia în 1 4 8 4 . I n fine, C. C. Giurescu şi D . C. Giurescu, după
17

ce au admis posibilitatea organizării în 1417 a unei expediţii militare a l u i Mehmet I Celebi

împotriva Ţării Rom;neşti, au demonstrat, o dată în plus, că singurul izvor ce permite
să se vorbească despre un tratat intre turcii otomani şi Mircea cel Bătrîn — u n pasaj
din cronica scrisă de Dionisie Fotino — este infirmat dc critica istorică**.
Examinarea ansamblului izvoarelor istorice din sec. al X V - l e a şi fructificarea celor
mai noi roade ale istoriografiei ne-au permis să ajungem la concluzii noi, care, sperăm,
vor continua şi vor îmbogăţi cercetările predecesorilor noştri în privinţa condiţiilor,
momentului şi fazelor cuceririi Dobrogei de către turcii otomani.
Privind poziţia şi evoluţia istorică a ţinutului dintre Dunăre şi Marea Neagră,
remarcăm că expediţiile otomanilor pentru cucerirea lui nu au lost determinate numai
de dorinţa de a-i lovi pc români, aşa cum s-a afirmat pină în momentul de faţa**,
ci au avut ca temei un complex cauzal. Desigur că, în cadrul l u i , un loc deosebit
1-a ocupat dorinţa turcilor otomani de a controla ţările române. O . dovadă în acest sens
o constituie acţiunea l u i Mehmet I Celebi, caro .prin cucerirea cetăţilor Isaccea, leni-Sale,
Giurgiu, Turnu-Măgurele, Severin şi a Dobrogei de Nord, a adus trupele sale la graniţa

' Cf. M. D. Ionescu, Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, Bucureşti, 1904, p. 553 ;
I. Minea, Principatele române ţi politica orientală a împăratului Sigismund. Note istorice, B u c u ­
reşti, 1919, p. 137 ; C. Brătescu, Populaţia Dobrogei, in „Analele Dobrogei", I X , 1, 1928, p. 221,
223 ; O. Mărculescu, Salica si Dobrotict, Cernăuţi, 1937, p. 32 ; Die Dobroudscha, Bucureşti,
1940, p. 30, 32 ; P. P. Panait eseu, op. cit., p. 343 ; G . I . Brătianu, La Mer Notre, Paris, 1969,
p. 299 ; I . Barnea, Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, vol. ΙΠ, Bucureşti, 1971, p. 374 ; Ε. Stă-
nescu, Byzance et les pays roumains aux IXe—XVe siècles în XIVe Congrès international des
études byzantines. Rapports, IV, Bucureşti, 1971, p. 37 ; C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria
românilor, vol. 2, Bucureşti, 1975, p. 81—82 (redă sintetic Ideile din lucrările anterioare).
8
A se vedea nota 4.
' Cf. G . I . Brătianu, Recherches sur Viclna et Cetatea Albă, Bucureşti, 1935, p. 122 ;
I. Barnea, şt. ştefănescu, op. cit., p. 374.
A se vedea notele 5, β, 7, cu excepţia lucrării citate la nota 9 (I. Barnea, Şt. ştefănescu).
10

••
' A se vedea notele 4, 5, 6, 7, cu excepţia lucrării lui C. C. Giurescu, D. C. Giurescu.
" OrudJ-bin-Adil, in Cronici turceşti privind Ţările Române. Extrase, vol. I , sec. X V — X V I ,
publ. de M. Guboglu si Mustafa AU Mehmet, Bucureşti, 1956, p. 51.
« Aşîk-paşa-Zade, in Crolnlc turceşti, vol. 1, p. 85.
Cf. P. Ş. Năsturel, Vlad l'Empaleur libérateur de Hlrşova et de Russe, in „Studia Balca­
14

nica", 1, 1970, p. 126—128 ; idem. Etapes et alternatives de la conquête ottomane de la Dobroudia

au XVe siècle, comunicare prezentată la „Le Ile Congrès International d'études du sud est euro­
péen", Atena, 1970, p. 29—30 (rezumat).
Cf. M. M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, Aspecte ale vieţii economice dtn tirgurile si
15

oraşele din Dobrogea sub stăpînirea otomană (sec. XV—XVII) în „Studii", X X V I (1973), p. 33—36.
Cf. Anca Ghiaţă, Condiţiile instaurdrii dominaţiei otomane In Dobrogea în Studii
1β

istorice sud-est europene, vol. 1, Bucureşti, 1974, p. 82—94.

" Ibidem, p. 95 şi urm.
Cf. C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 81—82.
18

u
A se vedea notele 4. 5, 6.

www.mnir.ro
L U P T A DOMNILOR ŢARII ROMANEŞTI P E N T R U APĂRAREA D O B R O G E I 83

de est, de sud şi de vest ale Ţării Româneşti, în sudul Moldovei şi în sud-vestul

Transilvaniei, silindu-i pe domnii şi voievozii români să ţină seama de politica Sublimei
Porţi, cc constituia de acum înainte u n imanent pericol potenţial. Ocuparea Dobrogei
permitea stăpînilor ei să controleze navigaţia pe Dunăre şi Întărea supravegherea Mării
Negre, care era încă „o placă turnantă" a comerţului euro-asiatic , ca şi a „marelui drum 20

polon" , 21
ce unea emporiile hanseatice de pe ţărmurile Mării Baltice cu „constelaţia
coloniilor genoveze" de pe litoralul p o n t i c . 22
Otomanii, care-i izolau astfel pe români,
au fost interesaţi să cucerească grabnic Dobrogea şi datorită faptului că acolo locuia un
neam înrudit cu ei — turcii selgiucizi — care le provoca mari neplăceri pe plan militar,
social-politic şi în special ideologico-religios. U n singur exemplu în acest ultim domeniu îl
socotim semnificativ şi suficient. Cu acordul turcilor selgiucizi şi a l l u i Mircea cel Bătrîn
a venit la Babadag şeicul reformator Bedreddin, care apoi s-a stabilit în sudul Dobrogei,
în Deliorman. De aici, cu sprijinul domnilor români, şi-a propagat ideile ce preconizau
reorganizarea social-politică a otomanilor . 23
Aceste idei, ca şi altădată în evul mediu, au
fost îmbrăcate într-o haină religioasă constituind fermentul răscoalelor ţărăneşti , 24
care
acum îşi aveau centrul de iradiere în Dobrogea de s u d 3 5
: situaţia era inadmisibilă pentru
sultanii otomani aflaţi atunci în luptă cu o serie de bei r e b e l i . I n fine, viziunea politică
20

în perspectivă i-a îndemnat pe otomani să atace insistent şi succesiv Dobrogea, care

era o platformă ce permitea întreprinderea unor lesnicioase atacuri împotriva fie a
Ţării Româneşti, fie a Moldovei, fie a Hoardei de A u r , fie a Poloniei sau a Rusiei . 2 7

Toţi aceia care au datat expediţiile de cucerire a Dobrogei între anii 1413—1417 s-au
bazat în special pe cele scrise de cronicarii otomani Sukrullah, Orudj-bin-Adi], Aşîk-Paşa-
Zade, Mehmet Neşri, Idrissi-Bitlissi, Nişandji, Saadeddin, Kodja-Hussein, Cara Celebi Zade 2 8

şi pe conţinutul actelor turceşti relative la aceleaşi evenimente . 29

Lectura pasajelor respec­
tive din cronicile şi actele menţionate anterior ne impune cîteva remarei. Nici unul din
cronicarii enumeraţi n u a participat direct la expediţiile ce ne interesază, situaţie care
explică imprecizia şi numeroasele confuzii cronologice şi spaţiale din scrierile lor. Deoarece
naraţiunilor tuturor cronicarilor sînt similare între ele, putem presupune că autorii au
folosit un arhetip comun sau s-au inspirat din opera l u i Sukrullah, primul care a descris
aceste evenimente. I n funcţie de informaţiile suplimentare scrise sau orale pe care le-a
dobîndit fiecare autor, descrierea expediţiilor l u i Mehmet I Celebi în zona Dunării de
Jos a fost mai bogată ori mai săracă în amănunte. I n aceeaşi ordine de idei trebuie să
relevăm că in cronicile ' amintite nu există o concordanţă asupra datelor la care au fost
întreprinse campaniile militare conduse de Mehmet I Celebi în vederea cuceririi Dobrogei 30

şi asupra rezultatelor lor : se vorbeşte despre o expediţie de pradă a acîngiilor, despre

cucerirea cetăţilor Isaccea, Ieni-Sale, Giurgiu, Turnu-Măgurele şi Severin, care uneori apar

Cf. G . I . Brătianu, Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au Xllle
20

siècle, Paris, 1929, passim ; M. Berza, La Mer Noire à la fin du Moyen Age, In „Balcania", I V ,
MCMXLI, p. 409—433 ; R. Şt. Ciobanu, Aspecte ale civilizaţiei portuare din Dobrogea la sfirşitul
secolului al XlU-lea si in secolul al XlV-lea, in Pontice, I I I , 1970, p. 298.
Cf. P. P. Panaitescu, La route commerciale de Pologne ά la Mer Noire au Moyen
21

Age. in „Rev. 1st. rom.," I U , 1933, fasc. 2—3, p. 172—193.

Cf. Roberto Lopez, Storia délie colonie genovesi nel Medlterraneo.
23
Studi gturldlcl e
storici dlrettl da P. S. Lelcht, Bologna, 1938, p. 362.
Cf. Osman Turan, The Ideal of world domination among medieval Turcs, în „Studia
zl

istorica", IV, 1955, p. 77—90 ; Cronici turceşti..., vol. 1, p. 27, 51 ; Mustafa A l l Mehmet, op. cit.,
p. 144—145 ; idem, La pensée philosophique et sociale dans l'empire ottoman aux XlVe siècle,
in ,,Bulletin d'Association Internationale d'étude du sud-est européen", Bucureşti, I V , nr. 1—2,
1968, p. 76—102.
» Ibidem.
Ibidem.
23

» Ibidem.
Cf. B . Spuler, Die Goldene Horde. Die Mongolen in Russland (1223—1502), Leipzig,
27

1943, p. 151.
Cronici turceşti..., vol. 1, p. 32, 51, 85, 116, 175—176, 161, 163, 291, 307, 342, 403, 445,
28

447, 544.
Cf. M. Guboglu, Despre materialele arhivlstice otomane din Turcia şi importanţa lor
29

pentru Istoria ţărilor romane, în „Revista Arhivelor", I X , 1966, 2, Bucureşti, 1966, p. 182, n. 54.
A se vedea nota 28.
30

www.mnir.ro
84 R A D U ŞTEFAN CIOBANU

toate împreună , alteori fără Turnu-Măgurele

31 32
şi în fine despre plala unui haraci şi
darea unui fiu sau a fiilor domnului român ca ostateci sultanului. I n sfîrşit, am fost
surprinşi de faptul că domnul Ţării Româneşti nu a fost niciodată nominalizat : dacă
ar fi fost, Mircea cel Bătrîn ar fi fost indicat precis, căci cu alte ocazii, în aceleaşi opere,
a fost d e s e m n a t , 33
dovadă a faptului că era bine cunoscut cronicarilor pc carc-i discutăm.
In această situaţie ne-am întrebat care a fost numărul şi caracterul campaniilor otomanilor
contra Ţării Româneşti în ultimii ani ai domniei l u i Mircea cel Bătrîn şi în vremea
aceleia a fiului şi succesorului său Mihail (1418—1420). Din titlul purtat de Mircea cel
Bătrîn în momentul alcătuirii privilegiului către braşoveni la 6 august 1413 (6921) , al 3/1

emiterii hrisovului de la Argeş Ia 10 iunie 1415 (6923) 3 5

şi al expedierii epistolei dc la
Giurgiu către regele Poloniei Wladislav Jagello la 10 august 1415 3 6
rezultă clar că la
acele date el nu pierduse nici cetatea militară Giurgiu, nici Dobrogea de nord.
I n anul 1413 nu a putut fi organizată o marc campanie otomană împotriva Ţării
Româneşti deoarece sultanul Mehmet I Celebi era prea slab în acel moment : abia
cucerise tronul 3 şi trebuia să şi-1 consolideze luptînd în Anatolia împotriva beilor rebeli *,
7 3

deci nu putem data expediţia acum. I n schimb, în 1415, sultanul Mehmet I Celebi a
trimis către Ţara Românească o armată de acîngii, care a urmărit probabil să pustiiască
ţara, înspăimîntîndu-i pe oamenii de rînd, pe boieri şi pe domn, care, înainte de 10 iunie
1415, îi oferise azil l u i Mustafa Celebi u n pretendent la tronul otoman, venit la Curtea
de Argeş împreună cu credincioşii săi, între care se afla şi Azep-bei (Izzetin ?) , cel
w

ce-1 v a primi în 1417 pe B e d r e d d i n . 41

Mustafa Celebi a ales reşedinţa l u i Mircea cel
Bătrîn deoarece ştia că acesta este suficient de puternic pentru a-1 înfrunta cu succes pc
Mehmet I Celebi, inamicul său de moarte, iar la Curtea dc Argeş se putea ajunge
lesne, fără pericol, venind pe mare şi apoi prin Dobrogea, provincia orientală α Ţării
Româneşti. I n această situaţie prin campania trupelor de acîngii se urmărea lichidarea
lui Mustafa Celebi şi realizarea unei campanii cu caracterul unei demonstraţii de forţă în
faţa l u i Mircea cel Bătrîn. Această expediţie prădalnică, imprecis datată de cronicarii
otomani 42
, a avut loc probabil în vara anului 1415 între 10 iunie — momentul menţionării
lui Mustafa Celebi la Curtea de A r g e ş 43
— şi 10 august — data expedierii epistolei către
Wladislav Jagello, cînd diecii din cancelaria Ţării Româneşti au adăogat la titlul domnului
lor şi starea nouă de stăpîn a l mai multor cetăţi turceşti. Noua titulatură a domnului
de la Curtea de Argeş, care-1 anunţa astfel pe regele Poloniei despre terminarea campaniei
aeîngiilor şi victoria românilor, este confirmată de o scrisoare a regelui Ungariei Sigismund
de Luxemburg. Aici el a afirmat că în vara anului 1415 trupele sale, aliate cu românii,
au luptat pentru apărarea Ţării Româneşti (Wolachia), Ungariei, Bosniei şi Herţegovinci,
timp în care au cucerit şi mai multe cetăţi turceşti

Cronici turceşti..., vol. 1, p. 447.

31

'! ibidem, p. 32, SI, 85, 116, 161, 163, 175—176 etc.
Ibidem, p. 158, 422.
33

Cf. I. Bogdan, Documente si regeşte privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Bra­

34

şovul si cu Ţara Ungureasca in veacurile XV—XVI, vol. 1, Bucureşti, 1905, p. 3—4.

Cf. Documenta Romaniae Historica (= DRH) B. Ţara Romanească, vol. I (1 247—1 500),
33

Bucureşti, 1966, doc. 38, p. 80—81.

Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria românilor, vol. I , 2, p. 825, sub data
33

1 383—1 419, text latin şi slavon ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 328—329 a redatat argumentat
documentul in 1 415.
Cf. H. Inalclc, The Ottoman Emplre-The
37
Classical Age (1 300—1 SO0), Praeger History
of civilisation, New-York-Washington, 1973, p. 98 ; Mustafa Ali Mehmet, op. cit., p. 137.
Cronici turceşti..., vol. 1, p. 32, 51, 85, 116, etc.
38

D.R.H., vol. 1, ed. cit., p. 82.

38

Cf. Cronld turceşti..., vol. 1, p. 25.

40

41
Ibidem.
A se vedea nota 28.
42

A se vedea nota 39.

43

A se vedea nota 36.

44

45
Ibidem.

www.mnir.ro
L U P T A DOMNILOR ŢARII ROMANEŞTI P E N T R U APĂRAREA D O B R O G E I 85

Examinarea situatei politico-mililarc a statului otoman ne arată în mod clar că

sultanul nu a putut participa în vara anului 1415 la campania aeîngiilor în zona Dunării
de Jos. I n acea vreme Mehmet I Celebi era reţinut în Anatolia unde lupta pentru
temperarea beilor rebeli şi se ocupa dc pregătirea unui nou război împotriva lui Mustafa
Celebi şi a Veneţiei ' . Probabil că expediţia prădalnică împotriva Ţării Româneşti a fost
,0

condusă în vara anului 1415 de u n bei oarecare, nenominalizat, asemănător l u i Evreinos-

bei 4 7
şi multor altora care au jefuit pămînturile româneşti, de la marea campanie condusă
de Baiazid I Ilderim în 1 3 9 4 48
pînă la venirea l u i Mehmet I Celebi la Dunăre. I n condi­
ţiile în care analiza documentelor nc dovedeşte peremptoriu că turcii otomani au fost
înfrinţi pierzînd mai multe cetăţi, nu putem admite nici cel puţin ipoteza că Mircea
cel Bătrîn ar fi pierdut în 1415 cetatea militară Giurgiu şi ar fi păstrat numai aşezarea
civilă . 4fl
Dacă privim planul şi poziţia fortificaţiilor cetăţii G i u r g i u 5 0
înălţate de Mircea
cel Bătrîn pe o insulă, astăzi dispărute , dar observate şi descrise în veacul a l X V - l e a de
51

Wallerand de W a v r i n ° , remarcăm cu uşurinţă că în acel loc nu se putea realiza un

2

condominium româno-o toman, cetatea, dc mici proporţii, ocupa întreaga suprafaţă locuibilă,
neinundabilă a insulei, deci garnizoana putea vieţui numai în condiţiile în care era
întreţinută de locuitorii din foburg. Nu putem presupune existenţa unor raporturi normale
in 1415 între o garnizoană otomană şi populaţia civilă română din foburgul cetăţii
Giurgiu dacă ţinem scama dc realităţile indicate de documente : trupele de acîngii au
jefuit locurile, au luat pradă bogată, „robi şi s c l a v e " , iar apoi Μ
s-au reîntors acasă *. 5/

Desigur că, în situaţia de atunci, populaţia civilă fie s-a refugiat în interiorul fortificaţiilor
cetăţii din piatră, fie a fugit în zonele mlăştinoase şi împădurite : în nici u n caz nu
a aşteptat să fie luată în robie. I n această succesiune logică este inacceptabilă şi afirmaţia
că domnul Ţării Româneşti, victorios împotriva otomanilor, cuceritor a l mai multor cetăţi
turceşti — între care evident nu se înscria Giurgiu — ar fi acceptat situaţia umilitoare
de a rămîne in micul şi nesigurul foburg a l cetăţii Giurgiu de unde ar fi expediat
scrisoarea sa către Wladislav Jagello .55
I n mod evident, logica istorică ne arată că
cetatea Giurgiu, cu întreg hinterlandul c i , aparţinea la 10 august 1415 domnului Ţării
Româneşti care η -a pierdut-o atunci, ci a folosit-o ca reşedinţă temporară. I n această
situaţie nu mai există nici un sprijin documentar pentru susţinerea ipotezei că Dobrogea
ar fi fost cucerită în 1415 de către o t o m a n i . x
Cei ce au fost partizanii acestei datări
s-au bazat pe faptul că izvoarele sînt unanime în afirmaţia că cetăţile Giurgiu, Isaccea
şi leni-Salc au fost cucerite de otomani în urma aceleiaşi campanii încununate de succes.
Deci păstrarea cetăţii Giurgiu de către Mircea cel Bătrîn impune implicit concluzia că
acum, in 1415, Dobrogea a continuat să fie parte integrantă a Ţării Româneşti.
Dovedind că domnul Ţării Româneşti i-a învins pe acîngii, a cucerit mai multe
cetăţi turceşti şi a reuşit să păstreze cetatea Giurgiu şi Dobrogea nu putem admite

" Cf. H. Inalcic, op. cit., p. 98 şi urm ; idem, La Dobroudja, în Encyclopédie de l'Islam,
vol. I I , Nouvelle édition, Leyden, Paris, 1963, p. 626—627 ; O. Turan, op. cit., p. 80 ;, Atsiz,
Osmanii tarlhlne ait takvimler, Istanbul, 1961, p. 28. Mulţumim şi pe această cale turcologului
M. Maxim pentru traducere.
« Cf. Istoria României, vol. I I , p. 377.
Cf. Leunclavius, Historiae Musulmanae Turcorum de monumentls Ipsorum
48
excrlptae
Hbri XVIII, Frankfurt, 1591, col. 318.
Cf. Anca Ghiaţă, op. cit., p. 84 şl urm.
<0

Cf. Ν. Iorga, Les chateaux occidentaux en Roumanie (BCMI), ΧΧΙΠ, 1929, p. 49—57 ;
M

N. A. COnstantinescu, Cetatea Giurgiu. Originile şi trecutul el, AARMSI, s. I I , t. X X X V I I I ,

1916 ; D . C. Giurescu, Ţara Româneasca in secolele XIV—XV, Bucureşti, 1973, p. 334—335.
Cf. I. Barnea, P. Cernovodeanu, C. Preda, Şantierul arheologic Giurglu, M.C.A., I V ,
51

1957, p. 219—235.
Jehan de Wavrin, Chronique anchlenne, în Cdidtori strdini despre fdrile romdne, vol. I ,
Bucureşti, 1968, p. 103—104.
Idrls Bitlisl, în Cronici turceşti..., vol. I , p. 164.
M

Ibidem ; a se vedea şl nota 28.

51

A se vedea nota 36 ; Anca Ghiaţă (op. cit., p. 84) consideră că această expresie ar
55

Include şi cetatea Giurgiu, care nu a apărut niciodată cu acest calificativ în actele Ţârii
Româneşti sau in actele maghiare din primele două decenii ale sec. al XV-lea.
" A s e vedea nota 5.

www.mnir.ro
86 R A D U ŞTEFAN CIOBANU

afirmaţia că acum, în 1415, s-ar fi încheiat u n tratat de pace între Mircea cel Bătrîn şi
Mehmet I Celebi prin care primul ar fi plătit u n barăci anual în echimbul căruia cel
de a l doilea ar fi oprit atacurile acîngiilor . A r fi iraţional să admitem că înfrîntul sultan,
57

aflat în A n a t o l i a , ar fi impus biruitorului domn român u n tratat a cărui existenţă n u a

68

fost dovedită de critica i z v o a r e l o r . După victoria obţinută în vara anului 1415 împotriva
59

campaniei prădalnice a acîngiilor, Mircea cel Bătrîn a fost şi mai mult considerat dc
bine-informata Signorie a Veneţiei ca u n u l dintre cei mai puternici cînnuitori sud-est
europeni, aflat în război cu otomanii, pe care era capabil să-i înfrîngă. Signoria, în 1416,
referindu-se l a evenimentele petrecute anterior, a arătat solului ei care discuta condiţiile
păcii cu Mehmet I Celebi că sultanul era ameninţat de Caraman, de Mustafa Celebi şi dc
valah, adică de Mircea cel Bătrîn. I se cerea solului ca în cazul în care tratativele intrau
în impas, să-i ajute pe cei trei să se înarmeze şi să-i îndemne să lupte contra sulta­
nului m
.
Relaţiile Ţării Româneşti cu Sublima Poartă au continuat să fie încordate şi în
anul următor : 1417. Atunci Mircea cel Bătrîn a oferit sprijinul necesar organizării
răscoalei l u i Bedreddin, care de altfel i-1 ceruse ca urmare a poveţelor anterioare ale l u i
Mustafa C e l e b i . Deşi între Mircea cel Bătrîn şi Mehmet I Celebi raporturile au fost
61

proaste în 1416—1417, nu se confirmă ipoteza susţinută de N . I o r g a 6 3

şi după el de
A. Decei 6 3
că atunci sultanul ar fi organizat o campanie împotriva domnului Ţării
Româneşti, i a r consecinţa ei ar fi fost impunerea păcii cu lanţul ei de urmări negative
pentru români. Analiza evenimentelor petrecute atunci în Anatolia, deci a ansamblului
situaţiei politice a imperiului şi sultanului otoman, ne arată lipsa de temei a acestei
ipoteze : în 1416 Mehmet I Celebi a fost înfrînt de veneţieni, dar a reuşit să-1 învingă
definitiv pe Mustafa Celebi, iar în 1417—1418 a fost reţinut în Anatolia de luptele purtate
împotriva beilor de Caraman şi C a s t a m o n u . M
Deci putem conchide în acest moment, în
sprijinul unor păreri mai vechi , œ
pe care le-am întărit cu noi dovezi, că Mircea cel
Bătrîn nu a fost înfrînt de Mehmet I Celebi, n u a încheiat nici u n tratat de pace
favorabil otomanilor şi ca atare a lăsat urmaşului său Mihail teritoriul Ţării Româneşti
neştirbit, aşa cum 1-a stăpînit şi el. Ne bazăm aserţiunea noastră pe documentele emise
de cancelaria Ţării Româneşti la 10 iulie 1418 (6926) 6 6
şi la 18 martie 1419 (6927) 6 7
:
în ele domnul se intitulează „încă" stăpîn a l ambelor părţi ale Podunaviei „pînă la Marea
cea Mare" şi a l cetăţii Dristorului. Mihail a reuşit să apere integritatea teritoriului ţării
sale pînă în vara anului 1419, cînd a fost atacat de o armată condusă de însuşi Mehmet I
Celebi. A m datat expediţia armatelor conduse de sultan în zona Dunării de Jos în acest
moment, deoarece toţi cronicarii o t o m a n i , ω
indiferent de data pe care o indică în scrierile
lor, au afirmat categoric că Mehmet I Celebi a putut veni aici numai după ce au
fost supuşi beii Djandarides şi Caramanoglu, care împreună cu alţi bei otomani i-au dat
ajutorul militar absolut necesar pentru lupta contra Ţării Româneşti . C9

Cf. A. Ghiaţă, op. cit., p. 84—85. Pentru valoarea acestui tratat a se vedea şi nota 18.
57

" A s e vedea nota 46.

" A s e vedea nota iu.
Hurmuzakl, Documente, I , 2, p. 500—501.
M

·> Halii Inalcic, La Dobroudja, p. 27.

° A s e vedea nota 6.
Decei, Dobruca, în Islam Ansikopedisi, m, 1945, p. 635.
83

" A s e vedea nota 46.

* A se vedea nota 4 ; St. Nlcolaescu, Domnia lui Alexandru Vodd Aldea, fiul lui Mircea
Vodă cel Bătrîn (1433—1 435), Bucureşti, f.a., ρ. 8 ; A. A. Vasllescu, Urmaşii Iui Mircea cel
Bătrîn plnă la Vlad Ţepeş (1418—1456). I. De la moartea lui Mircea cel Bătrîn pînă la Vlad
Dracu (1418—1437), in „Rev. pentru 1st. arh. şl fil.," X V , Bucureşti, 1925, p. 6, extras. ; şt. Şte­
fănescu, Bănia in Ţara Romănească, Bucureşti, 1965, p. 490.
" D.R.H., B . Ţara Rom., vol. I , doc. 43, p. 88—89.
" Ibidem, doc. 45, p. 90—91.
• A s e vedea nota 28.
• Ibidem.

www.mnir.ro
L U P T A DOMNILOR ŢARII ROMANEŞTI P E N T R U APĂRAREA D O B R O G E I 87

Aserţiunea noastră este întărită de coroborarea informaţiei că sultanul a atacat

Ţara Românească numai după supunerea beilor anatolieni — despre care ştim pozitiv
că a avut loc în primăvara anului 1419 — cu datele din cronicile bizantinilor Mihail
Ducas 7 0
şi Laonic C h a l c o c o n d i l , care narează campania în zona Dunării în cadrul eve­
71

nimentelor petrecute în anul 1419, afirmînd că „domnul Daciei trimiţînd soli la el

(Mehmet I) a încheiat pace cu condiţia să plătească tributul pe care i 1-a ordonat
împăratul Mehmet" " . 2
Faptul că sultanul Mehmet I Celebi a atacat personal, pentru
prima dată, în 1419 Ţara Românească este confirmat şi de izvoarele sîrbeşti 7 3
şi maghiare.
Intr-un act din 1420 se arată că în luna noiembrie a anului anterior castelanul maghiar
de la Severin, St. de Losoncz, împreună cu doi boieri români, a apărat cetatea împotriva
otomanilor , 74
ştire confirmată şi de cronicarii Anlonius Bonfinius 75
şi loan Turoczi . 16

Campania fructuoasă din 1419 i-a dat putinţa l u i Mehmet I· Celebi să-şi atingă ţelurile
propuse. E l a impus domnului Ţării Romaneşti, Mihail — nenominalizat de cronicarii
otomani, deoarece probabil n u le era cunoscut — să încheie o înţelegere cu el, desigur
verbală, prin care îl obliga să-i plătească haraci anual, să-i dea ostateci şi să recunoască
pierderea cetăţilor isaccea, leni-Sale, Giurgiu, Turnu-Măgurele şi Severin. Prin ocuparea
cetăţii Isaccea, care controla vadul Obluciţa unde se întilneau calea terestră ce unea
Peninsula Balcanică cu ţinuturile baltice şi drumul fluvial dunărean, şi cetatea leni-Sale,
ce avea încă funcţii maritime prin supravegherea portului Babadag şi a traficului navelor
în complexul lacustru Razim-Sinoe şi prin canalul Dunavăţ spre Delta Dunării , practic 11

otomanii şi-au impus dominaţia asupra întregii Dobroge şi astfel au temperat răscoala
generată de B e d r e d d i n . Totodată, sultanul a încheiat u n tratat de pace cu Sigismund
7S

de Luxemburg, căruia i-a oferit Severinul în schimbul încetării ostilităţilor , adică al 79

liniştii necesare pentru consolidarea tronului otoman.

Mihail şi domnii care l-au succedat pc tronul Ţării Româneşti pînă la Vlad Ţepeş
nu s-au împăcat cu noua situaţie şi nu luptat pentru redobîndirea cetăţilor de margine
şi a Dobrogei, care le asigura legătura cu marea. Ştiind că în Dobrogea locuia o numeroasă
populaţie românească , m
majoritară în mozaicul etnic ce vieţuia a c o l o , 8I
animată de o
puternică dorinţă de rezistenţă antiotomană, domnii români au folosit în sprijinul lor,
ori de cîte ori a fost posibil, situaţia etnică şi spirituală.
După cum au arătat cronicarii otomani Kodja-Hussein 82
şi Idrissi Bitlissi , w

domnul Ţării Româneşti s-a aliat cu regele Ungariei, α călcat „legămintul" către Poartă
şi s-a răsculat în anul 823 Η (17 I 1419 — 17 I I 1420), alungind sau distrugind garni­
zoanele otomane din cetăţile Isaccea, leni-Sale, Giurgiu şi Turnu-Măgurele . M
Riposta
sultanului a fost promptă. Mehmet I Celebi a organizat în primăvura anului 1420 o nouă
campanie contra Ţării Româneşti, care a avut drept urmare recucerirea cetăţilor Isaceea,
leni-Sale, Giurgiu şi Turnu-Măgurele **, urmărirea, înfrîngerea şi uciderea lui M i h a i l 8 6
şi

Cf. M. Ducas, Istoria turco-bizantină (1341—1462), ed. V. Grecu, Bucureşti, 195B, p. 160.
70

Cf. Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, Bucureşti, 1956, p. 137.
71

» Ibidem, p. 120.
Cf. A. Iancu, Ştiri despre romănl in izvoare istoriografice sirbeşti, (sec. XV—XVHI),
73

în Studii istorice sud-est europene, vol. I , Bucureşti, 1974, p. 19.

Hurmuzaki, Documente, I , 2, p. 511—512.
74

A. Bonfinius, Historia Panonlca sive Hungaricarum

75
rerum decades V et dimidia,
Colonia, 1690, p. 311.
™ J . de Turoczi, C/ironica Hungarorum, în Script. Rer. Hung., ed. Schwandtner, I ,
Viena, 1766, p. 201.
Cf. R. St. Ciobanu, Cetatea Enisala, in B.M.I., I, 1971, p. 23 şi fig. 2.
77

A se vedea nota 23.

71

™ Cf. I . Minea, op. cit., p. 138.

C. Brătescu, op. cit., p. 201—258 ; P. P. Panaitescu, Originea populaţiei in Dobrogea
80

nouă, Bucureşti, 1949, passim ; C. C. Giurescu, Informations sur la population roumaine de la

Dobroudja dans des cartes médiévales et modernes, ,,Revue roumaine d'histoire", 3, 1965,
p. 441—443 ; H . Inalcic, op. cit., p. 628.
Cf. R. St. Ciobanu, Aspecte ale civilizaţiei portuare, loc. cit., p. 298.
81

β Cronici turceşti, vol. I , p. 446—447.

Ibidem, p. 163.
D

A se vedea nota 28.

84

www.mnir.ro
88 R A D U ŞTEFAN CIOBANU

punerea pc tron a unui domn favorabil turcilor : Radu Praznaglava (1420—1422 ; 1426"—
1427). Spre deosebire dc expediţia din 1419, acum otomanii au mers mai departe : au
cucerit cetăţile Chilia şi Licostomion, care controlau circulaţia vaselor pe Chilia, singurul
braţ navigabil al Deltei Dunării. Victoria otomanilor este neîndoielnică : cucerirea
Liçostomion-ului a fost comunicată în iulie 1420 de Wladislav Jagello l u i Sigismund
de L u x e m b u r g , care a confirmat ştirea la 25 august 1420, cînd 1-a înştiinţat pc marele
87

magistru al Ordinului Teutonic că a renunţat la planurile sale din 1 4 1 8 88

de a construi
un drum către Chilia, căci fusese cucerită de turci **. Deoarece sultanul nu α putut
organiza imediat Dobrogea, eventual prin colonizare cu musulmani, care-ar fi putut anihila
ponderea şi sentimentele românilor, a trebuit să se limiteze la repararea fortificaţiilor
cetăţilor dobrogene c u c e r i t e s i t u a ţ i e confirmată şi de cercetările arheologice efectuate la
IeniiSale . 91
Deşi au luat aceste măsuri de organizare militară, probabil că nici acum
otomanii nu au instaurat u n control ferm asupra Dobrogei de nord, trebuind să se
limiteze la menţinerea garnizoanelor în cetăţile care permiteau o supraveghere teritorială
relativă. Instabilitatea stăpînirii otomane în Dobrogea de nord explică absenţa acestei
zone în sec. al X V - l e a din actele udjului cu sediul la S i l i s t r a 92
şi posibilitatea lui Radu
Praznaglava ca la 1 septembrie 1421 (6929) 9 3
să se intituleze stăpîn al Podunavici pînă
la Marea cea Mare şi să întărească privilegiile mănăstirii Cozia asupra bălţilor
Dunării. N u avem motive să ne îndoim de veridicitatea actului dacă ţinem seama dc
situaţia geomorfologică din sec. a l X V - l e a , cînd uscatul era mai puţin întins în Dobrogea ,94

şi de afirmaţia francezului Guibert dc Lannois că în 1422 a fost obligat să plece dc la

Cetatea Albă pe mare, deoarece în sudul Dunării, în Dobrogea, erau l u p t e . 9>
Urmaşul
lui Radu Praznaglava, D a n I I (1422—1426 ; 1427—1431) a reuşit fie în timpul luptelor
din 1422, fie în vremea acelora din anul următor, cînd α cucerit mai multe cetăţi
turceşti , să ocupe şi Chilia
96
şi Licostomion, care i-au servit drept baze navale lui şi
aliatului său Sigismund de Luxemburg. Probabil că tot acum a reintrodus şi controlul
său în Dobrogea. Acest fapt explică atacarea dc către otomani în 1426 a Ţării Româneşti
prin Dobrogea : astfel şi-au restabilit dominaţia asupra regiunii şi apoi l-au înlocuit pe
Dan I I cu Radu Praznaglava. Atunci Alexandru cel B u n , tcmîndu-se că otomanii ar putea
reocupa Chilia, a c u c e r i t - o . Această acţiune, justificată din punct dc vedere al apărării
91

inlcgrilăţii Moldovei, 1-a nemulţumit pc Dan I I : a încercat fără succes în 1429 şi în

1430 să recucerească c e t a t e a 98
şi implicit şi Dobrogea. înfrînt, părăsii de boieri şi de
Sigismund de Luxemburg ce privea către Europa apuseană, Dan I I a fost obligat să încheie
un tratat de pace cu otomanii, prin care aceştia recunoşteau, dc jure şi de facto, starea
de independenţă a Ţării Româneşti, fără Dobrogea
In condiţii pe care n u le cunoaştem încă, Vlad Dracul a reuşit să restabilească
dominaţia Ţării Româneşti asupra Dobrogei de nord. Deşi nu putem piceiza momentul

B
A se vedea nota 31.
" A s e vedea nota 65.
87
Cf. F . Constantinlu, S. Fapacostea, Tratatul de ta Lublau (ÎS martie 1412) si situaţia
internaţională a Moldovei la începutul veacului al XV-lea in „Studii", V, 1964, p. 1129.
88
Cf. Altman, Die Urkunden Kaiser Slgismunds (Regesta imperii, 11), no. 2 857.
89
Cf. E . Constantinlu, S. Papacostea, op. cit., p. 1140.
00
A se vedea nota 28.
" Cf. R. St. Ciobanu, Cetatea EnisaZa, loc. cit., p. 28.
92
Cf. H . Inalcic, op. cit.. Ioc. cit., p. 630 şi urm.
93
D.R.H., Β. Ţara Rom., vol. I , doc. 48, p. 95—96.
84
Cf. P. Coteţ, Geomorfologta României, Bucureşti, 1973, p. 339—352.
95
Cf. Cdidtori sfrdini, vol. I , p. 49—52.
88
Hurmuzakl, Documente, I , 2, p. 825.
07
Cf. Istoria Romdniei, vol. Π, p. 386.
88
Ibidem.
90
Hurmuzakl, Documente, I , 2, p. 515

www.mnir.ro
 L U P T A DOMNILOR ŢARII ROMANEŞTI P E N T R U APĂRAREA D O B R O G E I 89

în care şi-a impus autoritatea domnul român, ştim că după înfrîngerea cruciaţilor la Varna
(10 noiembrie 1444), Iancu de Hunedoara a fost ajutat să-şi salveze viaţa de u n grup de
păstori români ° , care, ştiind că este de acelaşi neom
10
cu ei, l-au condus pe drumurile
dobrogene pînă la vadul Hîrşova , 101
trecîndu-1 apoi l a Cetatea de Floci, unde a fost
primit de oamenii l u i Vlad D r a c u l . Fapta păstorilor români nu arată numai curaj,
m

ci şi absenţa autorităţilor otomane din lungul drumurilor dobrogene şi a vadului Hîrşova,

care erau controlate de străjile române.
Relatările l u i Wallerand de Wavrin confirmă, în anul următor, 1445, absenţa
otomanilor dintr-o mare parte a Dobrogei. Flota comandată de el, pornită în căutarea
lui Wladislav Jagello, în realitate decedat la V a r n a , a putut să acosteze m
nestingherită
în portul M a n g a l i a 104
. Faptul că o flotă creştină, duşmană otomanilor, nu a întimpinat
nici o rezistenţă nc arată clar că turcii nu se aflau acolo, iar portul avea u n alt
suzeran, probabil domnul român. Continuîndu-şi descrierea drumului, burgundul a arătat
că la Licostomion i-a întîlnit pe români ° şi deşi i-a căutat pe otomani 10
pe Dunăre nu
i-a găsit piuă la Brăila, unde i-a întîlnit tot pe români 10G
. Pe turci i-a găsit numai în
cetăţile S i l i s t r a 107
, Turtucaia 1 0 8
şi G i u r g i u 1 0 9
: ultimele două le-a eliberat împreună cu
Vlad Dracul, ce Ie-a preluat imediat în stăpînire 1 1 0
.
Existenţa unei populaţii româneşti nesupusă otomanilor, gata să-şi rişte viaţa
pentru conducătorii ei, absenţa autorităţilor turceşti din porturile medievale dunărene
Isaccea şi H î r ş o v a p o s i b i l i t a t e a trupelor l u i Vlad Dracul să se mişte neslingherite pe
malul dobrogean al Dunării, ne arată că în acel moment turcii nu stăpîneau o mare
parle a ţinutului dintre marele fluviu şi Marea Neagră. Dacă se aflau atunci în Dobrogea
dc nord aveau o garnizoană de mici proporţii în cetatea leni-Sale şi în portul Babadag,
pe care probabil le controlau. Probabil că Vlad Dracul a reuşit să-şi menţină dominaţia
asupra Dobrogei pînă la sfîrşitul domniei sale, căci sultanul Murad I I a fost ocupat între
1446—1448 cu lupte pe alte f r o n t u r i . l a
Turcii şi-au restabilit dominaţia asupra zonei
Dunării de Jos în condiţii ce sperăm să le lămurim integral cu alt prilej. E i au venit
după ce au obţinut victoria de la Cossovopolje (1448), au văzut că selgiucizii le-au devenit
favorabili, iar forţele domnului român Vlavislav I I Vlaicu (1448—1456) au fost mult
slăbite.

Vlad Ţepeş, ridicînd steagul luptei antiotomane, α reluat planurile tatălui său
de α elibera Dobrogea de nord. Profitînd probabil de sprijinul populaţiei româneşti amin­
tită de Mihail Ducas la Dunăre, în 1 4 6 0 1 1 4
a cucerit cetatea Hîrşova ,115
a trecut la
pustiirea zonei I e n i - S a l e - C a t a l o i , unde locuiau musulmani, ce puteau deveni un element
116

de rezistenţă, şi a ajuns pînă în dreptul Chiliei, pe care a preluat-o în stăpînirea s a 1 1 7

.

m
P. P. Panaltescu, op. cit., p. 40.
m
Cf. R. s t . Ciobanu, Un monument istoric puţin cunoscut : cetatea feudală de la
Hîrşova, in B.M.I., 1, 1970, p. 25—30.
Cf. C. Mureşan, Iancu de Hunedoara, Bucureşti, 1968, p. 109.
102

«o ibidem.
m
Cf. Jehan de Wavrin, op. cit., p. 82.
us ibidem.
"*> Ibidem, p. 84.
·»' Ibidem, p. 87—89'.
Ibidem, p. 94—95.
108

>°» Ibidem, p. 102—105.

Ibidem.
110

Flota a trecut obligatoriu prin faţa acestor două porturi, dar turcii nu au fost
111

menţionaţi în ele, deoarece, desigur, nu se aflau acolo.

Cf. R. Şt. Clobanu, Cetatea Enisala, passim.
112

Cf. H. Inalclc, The Ottoman Empire..., p. 140 şi urm.

, u

M. Ducas, op. cit., p. 426—427.

A se vedea nota 14.
115

81 82 ' " C f N
' Ι Ο Γ 8 3
f ' Mare pentru poporul român, Bucureşti, 1966,
I s t r r i a l u i s t e a n c e

117
Cf. Ν. Stolcescu, Vlad Ţepes, Bucureşti, 1976, p. 104—105.

www.mnir.ro
90 R A D U ŞTEFAN CIOBANU

Campania din 1460—1461, încheiată cu succes, a eliberat şi a readus Dobrogea sub

autoritatea domnilor români. Reunirea ei cu Ţara Românească a durat puţin. I n . 1462
o parte a oştilor comandate de sultanul Mehmet I I au venit prin Dobrogea pentru a
lupta cu Vlad Ţ e p e ş 118
: acum turcii au reuşit să ocupe definitiv pămîntul dobrogean şi
apoi au trecut în Ţara Românească. Deşi acţiunea l u i Vlad Ţepeş a fost ultima din
şirul faptelor de arme ale domnilor români care au luptat pentru menţinerea unităţii
Ţării Româneşti cu Dobrogea, în evul mediu a mai existat un moment in care a fost
eliberat coridorul dintre Dunăre şi Marca Neagră : în timpul domniei l u i Mihai Viteazul.
In 1595, pştile române comandate de fraţii Buzeşti au eliberat Hîrşova " , 9
„oraşul"
Dăeni şi o parte a Dobrogei de nord. Acţiunea domnului român, ruptă de politica dc
ansamblu a predecesorilor şi succesorilor săi, ne arată numai că el a vrut să reînvie
o tradiţie şi a avut o concepţie politică superioară contemporanilor. I n această situaţie
putem conchide spunînd că în condiţiile în care afirmaţiile celor ce au susţinut că Dobrogea
a fost pierdută în timpul primei părţi a domniei l u i Mircea cel Bătrîn 120
s-au dovedit
ueîntemeiate , iar analiza documentelor
m
ne-a arătat că domnul de la Curtea dc Argeş
nu a fost înfrînt de sultanul Mehmet I Celebi, integritatea teritorială a Ţării Româneşti
nu a fost ştirbită, iar românii nu au plătit atunci haraci sultanului, primul domn român
care α pierdut Dobrogea şi a plătit haraciul către Poartă a fost Mihail. Atît el cît şi
urmaşii săi pe tron, pînă la Vlad Ţepeş inclusiv, nu au acceptat de bună voie luarea
Dobrogei de către turci, ci au luptat cu fermitate pentru apărarea integrităţii statului lor.
Această situaţie a făcut ca între 1419—1462 stăpînirea politică asupra Dobrogei să penduleze
între români şi otomani, ultimii reuşind să se impună numai după o serie de campanii
succesive.
Românii dobrogeni rămaşi sub otomani pînă la sfirşitul războiului de independenţă
— care a avut drept urinare şi reunirea Dobrogei cu România, contribuind astfel la
făurirea statului naţional român — , au avut tot lungul evului mediu complexe legături
cu conaţionalii lor de pe celălalt m a l al Dunării . E i au păstrat în memoria
122
colectivă,
prin legende culese de folclorişti ca C. Andronescu 1 2 3
şi Ap. D. Culea 124
, amintirea luptei
eroiecj a domnilor care în veacul al XV-lea au apărat unitatea Dobrogei cu Ţara
Românească. Neîndoielnic aceasta α fost un imbold pentru participarea românilor dobro­
geni în 1877 la lupta de eliberare a pămîntului lor, căci „jugul asupririi străine poate frîna
sau întîrzia pentru un timp evoluţia unui popor, dar nu poate împiedica realizarea aspi­
raţiilor sale legitime — cucerirea libertăţii şi unităţii, asigurarea progresului social —
dacă el este hotărit să lupte pînă la capăt cu fermitate şi eroism" 1 2
δ
.

"» Ibidem, p. 120.

Cf. N. Clachlr, R. St. Clobanu, Revenirea Dobroget la aria de viaţă a starului romdn,
119

consecinţa a permanenţei populaţiei româneşti pe pâmintul dobrogean, (1678), In Din lupta

poporului romdn pentru Independenţă, Bucureşti, 1977, p. 157—168.
Cf. V. Karateodorov, Dobrudja. Geogra/sfco-lstorlcesfci ocerk, Sofia, 1956, p. 41 ;
u o

M. G . Markov, Istorlces/citt prava na Balgarta vlrhl Dobrudja, Sofia, 1917, p. 6, 35, 41 ; V. Mutav-
cieva, N. Todorov, La passée de la Bulgarie. Sofia 1969, p. 58 ; J . V. Popov, La Dobrudja et
les relations bulgaro-roumalnes, Liège, 1935, p. 18—19 ; N. Todorov, L . Melnichki, Bulgarie.
Aperçu historique et géographique, Sofia 1969, p. 68.
Cf. I . Barnea, Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 363—379.
u l

Cf. N. Ciachlr, St. Clobanu, op. cit., p. 157—168.

m
Cf. V. Andronescu, Contribufiunl istorice si numele de Dobrogea, Constanţa, 1901,
p. 139 şl urm.
m
Cf. Apostol D. Culea, Antologia Dobrogei, Bucureşti, 1928, passim.
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral
135

dezvoltate st înaintare a României spre comunism, Bucureşti, 1975, p. 30.

www.mnir.ro
L U P T A DOMNILOR ŢARU ROMANEŞTI PENTRU APĂRAREA DOBROGEI 91

L A L U T T E D E S PRINCES D E L A VALAC1HE DEPUIS M I C H E L

JUSQU'À V L A D L'EMPALEUR (1418—1462) POUR
LA D E F E N S E D E L A DOBROUDJA

Résumé

L'analyse de l'ensemble des documents historiques du XVe siècle, nous a permis d'aboutir
à des conclusions différentes de celles de nos prédécesseurs quant au moment de l'Instaura­
tion, les phases et le caractère de la domination ottomane en Dobroudja. Nos conclusions en
diffèrent du fait même que nous ne nous sommes pas borné à une seule catégorie de sources
et nous avons circonscrit les événements de la Dobroudja au contexte de l'évolution historique
du sud-est de l'Europe et d'Anatolle.
La considération circonstanciée des données comprises dans les chroniques et les docu­
ments ottomans, magyars, sèrbes et roumains, corroborés aux résultats des découvertes
archéologiques nous permet d'affirmer que ce ne fut pas pendant le règne de Mircea l'Ancien
en 1394, 1413, 1415, 1416 ou 14Π que les ottomans s'emparèrent de la Dobroudja.
Les premières campagnes dirigées par le sultan Mehmet 1 Celebi pour la conquête de
la Dobroudja ont eu lieu entre les années 1419 et 1420 pendant le règne du prince Michel
(1418—1420), fils de Mircea l'Ancien. Dès ce moment jusqu'à la fin du deuxième règne de
Vlad l'Empaleur (1456—1462) on assiste ά une offensive permanente des ottomans visant à
leur assurer la domination absolue de la Dobroudja. Ce n'est qu'en 1462 que le sultan Mehmet
II (1451—1481) réussit à conquérir et intégrer définitivement la Dobroudja aux territoires de
la Grande Porte.
Contrairement à nos prédécesseurs nous avons démontré que nombre de raisons outre
le désir de porter des coups a la Valachte, ont poussé les ottomans à entreprendre les cam­
pagnes iucceslves visant la conquête de la Dobroudja. Les ottomans envisageaient de dominer
le territoire limité par la Mer Noire et le Danube afin de contrôler ce carrefour des grandes
routes commerciales que le Delta du Danube et les Principautés Roumaines représentaient au
XVe siècle.
En même temps les sultans ont cherché de se servir de la Dobroudja comme d'une
plaque tournante dans leur expansion vers les steppes du Nord de la Mer Noire dominées alors
par la Pologne et la Horde d'or. Du même coup on tentait de mettre fin ά l'héresle du
cheik Bedreddin car la Dobroudja en était le centre.
Tous les éléments antérieurement énumérés démontrent que l'auteur s'est placé sur une
position nouvelle quant à la période, les phases et le caractère de l'expansion ottomane au
sud-est de l'Europe, a la politique, la position et la force des Principautés Roumaines au
XVe siècle.

www.mnir.ro
 B A S A R A B A L I I - L E A , DOMN A L ŢĂRII ROMANEŞTI
— PREZENŢĂ ACTIVĂ I N L U P T A
P E N T R U INDEPENDENŢĂ

de F L A M I N T U M I R T Z U

„De l a formarea d c către B u r e b i s t a , i n s e c o l u l I înaintea erei noastre, a statului

dacic centralizat, de la epoca înfloritoarei societăţi dacice a l u i Decebal, şi apoi
de a lungul a două milenii de existenţă, pînă în ziua de a z i , poporul nostru a
trebuit să ducă lupte grele pentru a-şi constitui şi apăra fiinţa proprie, entitatea
naţională" . O etapă
l
importantă pe acest parcurs a fost l u p t a pentru păstrarea libertăţii
noastre, grav ameninţate de continua expansiune politico-teritorială a Imperiului otoman,
a „clasei ocupanţilor m i l i t a r i t u r c i " (Marx), c a r e urmărea r e a l i z a r e a h e g e m o n i e i universale.
Românii şi-au afirmat solidaritatea internaţională pentru apărarea continentului împotriva
cuceritorilor otomani, c h i a r în luptele d e l a V i d i n , d i n 1369, şi alături de poporul sîrb,
i n bătălia d e l a C i r m e n , d i n a n u l 1371. A u u r m a t a p o i glorioasele bătălii p e n t r u apărarea
a însăşi independenţei româneşti. Conducerea a avut-o remarcabilul strateg şi înzestratul
om politic Mircea c e l Bătrîn, p e c a r e o cronică otomană, recent descoperită , 2
îl c a l i f i c a
drept „regele regilor d i n ţările creştine d i n vremea sa..., neexistînd cineva să s t e a în
calea torentului său". C u a l doilea sfert a l s e c . a l X V - l e a , u n element n o u v a r i d i c a însă
eficienţa luptei antiotomane, dusă de poporul r o m â n , atît p e n t r u libertatea sa proprie, c i l
şi p e n t r u s a l v g a r d a r e a existenţei naţionale a p o p o a r e l o r b a l c a n i c e . S e iveşte, d i n t r e românii
aprigi dc la munte, Iancu de H u n e d o a r a , coordonatorul eroismului maselor populare,
ţărăneşti îndeosebi, românetşi şi d e a l t e naţionalităţi, înfrăţiţi p r i n convieţuirea în m u n c ă
şi dorinţă d e l i b e r t a t e . A p a r e conducătorul a cărui a c t i v i t a t e şi o b i e c t i v e politice, sprijinite
p c o largă bază socială, a u fost însăşi apărarea independenţei p o p o r u l u i , urmărită în c a d r u l
unui sistem politico-militar, de colaborare antiotomană, unitară, a c e l o r trei ţări româneşti
împreună c u popoarele balcanice. I n acest timp, însă, surveniseră schimbări î n peninsulă,
favorabile pentru n o i cuceriri teritoriale d e către turci . 3
Erau fricţiunile politice interne,
oalcanice, barierele deosebirilor e t n i c e rău înţelese, şi d e f e t i s m u l militar a l marilor potenţe
comerciale internaţionale ale vremii : Genova, Ragusa, Veneţia, preferind solidarităţii con­
tinentale buna l o r s t a r e personală. I n opoziţie Insă c u aceste d i s e n s i u n i , acţiunea unitară
a ţărilor r o m â n e v a n e u t r a l i z a , timp d e a p r o a p e două d e c e n i i , p e r i c o l u l , i m i n e n t , t u r c e s c . I a n c u
de H u n e d o a r a , devenit voievod a l T r a n s i l v a n i e i î n 1441, este u n u l d i n p a r t i z a n i i i d e i i confe-
derării ţărilor r o m â n e , i d e e p r o m o v a t ă şi d c M i r c e a c e l Bătrîn şi m a i tîrziu d e Ştefan de M a r c ,
pe care o v a r e a l i z a , l a n i v e l u l u n i r i i p o l i t i c e c o n c r e t e , Mihai V i t e a z u l .
4

1
Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polttlco-ldeologlcă ş l cultural-
educatlvă de formare a omului nou, constructor conştient s i devotat al societăţii socialiste
multilateral dezvoltate s i al comunismului i n Romania, în „Sclntela", a n . X L V , n r . 10.504,
3.VI.1976.
M u s t a f a A . M e h m e d , C r o n i c i turceşti privind ţările romăne, I , p. 191 şi cercetările
2

acelulaş t u r c o l o g român în B i b l i o t e c a M o s c h e e ! N u r u o s m a n y e , d i n I s t a n b u l .
3
D . A n g h e l o v , Certains aspects de la conquête des peuples balcantques par les turcs,
in „Byzantinoslavica", X V I I , 2, 1959, p. 220—275.
Ştefan ştefănescu, C d t r e c i t i t o r , prefaţă l a I . Sîrbu, I s t o r i a l u i Mlhal Vodă
4
Viteazul,
domnul Tării Romaneşti, Bucureşti, 1976, p . 11.

www.mnir.ro
94 FLAMTNIU MTATZU

Pentru apărarea independenţei şi a entităţii naţionale, obiective izvorîte din conştiinţa

comunităţii de neam, pe c a r e o a v e a u românii d i n cele trei ţări surori, fundamentată fiind
pe identitatea originii, limbii şi religiei, s-a pus atunci problema înfăptuirii unui „plan
dacic", urmărind o confederare a teritoriilor locuite d e români. Se punea însă şi varianta
— lărgită — a unei refaceri a unităţii balcanice, prin alungarea definitivă a turcilor din
E u r o p a , respectiv vechiul obiectiv a l „planului b i z a n t i n " . 5

Considerăm că Iancu de Hunedoara a îmbinat, In modul cel mai judicios al vremii,

ambele planuri. într-adevăr, el a urmărit aceeaşi închegare unitară a forţelor d i n sud-
estul continentului, pentru a lichida, ireversibil, extinderea cuceririi otomane, prin elibe­
rarea ţărilor deja subjugate, practic însemnând evacuarea turcilor de pe continent. In
prealabil însă c l a urmărit integrarea, cît m a i strînsă, a Ţării Româneşti şi a Moldovei
în frontul comun de luptă antiotomană, fapt care 1-a şi determinat l a u n amestec direct
în treburile interne ale acestora. Ca atare, înlăturarea de la conducerea ţărilor în cauză
a celor împotriva planurilor sale antiotomane era obligatorie, „a fortiori" distrugerea celor
devotaţi direct S u l t a n u l u i , şi în mod imperios necesar, sprijinirea efectivă a conducătorilor
statelor româneşti, dc la sud şi de In est de Carpaţi, care se încadrau în eforturile
pentru independenţă ale poporului român, respectiv ca aliaţi eficienţi ai săi. D a r alianţele,
în spiritul şi practica evului mediu, se realizau, frecvent, şi în forma suzeranităţii feudale,
pentru că aveau la bază instituţia uzuală şi caracteristic medievală a vasalităţii , relaţie 6

care trebuie însă privită, în speţă, ca „o suveranitate aproape întreagă" • I n acest 1

context
de plan potitico-militar, factori de actualitate erau. acum în sec. a l X V - l e a , şi pretendenţii
domneşti, prezenţi în acţiunile diplomatice şi militare ale vremii. Astfel, genetic, acum cu
Iancu de Hunedoara se profilează şi figura, mai puţin cunoscută, omisă dc cronica internă,
deşi o realitate istorică concretă, a acelui enigmatic Basarab al II-lea, domn a l Ţării
Româneşti pe parcursul anilor 1442—1443.

La 9 octombrie 1439, avem prima menţiune documentară asupra sa. Documentul

cel mai vechi în problemă a fost emis de către regele Albert a l Ungariei, în localitatea
Szond , 8
cînd viitorul domn se afla, încă pretendent şi refugiat, în Ungaria. Genealogic
istoriografia îl confirmă ca fiul lui D a n a l II-lea cel V i t e a z , cel care în cele 5
9
domnii
(alternate cu vărul său primar R a d u Vodă Preasnaglava, protejatul turcilor) a organizat,
între anii 1420—1431, o eroică rezistenţă antiotomană . Basarab al II-lea 10
a avut fraţi
•şi fiu, deasemenea domni ai Ţării Româneşti , respectiv pe Vladislav al II-lea
41
(1447—
1456, cu întrerupere) şi pe Basarab cel Bătrîn — Laiotă (1473—1477, cu 5 întreruperi),
iar fiu pe Basarab Mlad (cel Tînăr) — Ţepeluş (1477—1482, cu întrerupere). Aderent la
planul l u i Iancu de Hunedoara, prima sa afirmare militară în acţiunea antiotomană îl
pune în lumină în lupta de l a 22—23 martie 1442 dată în zona Alba Iulia — Sibiu 12
,
sau după alte izvoare desfăşurată l a Poarta de Fier a Transilvaniei. Atunci, după victoria
armatelor transilvane, unite cu detaşamente din Ţara Românească în frunte cu Basarab
conducerea avînd-o Iancu dc Hunedoara, cînd însuşi comandantul turc, begul Mezid al
Vidinului, este ucis, resturile oastei otomane fugind către T u r n u l Roşu, sînt urmărite în
continuare de trupele comandate de către B a s a r a b 1/1
şi nimicite, inclusiv grupurile de

Ibidem.
6

• Ibidem. '
1 . Slrbu, op. cit., p. 10.
7

' Codex diplomaticus comltum Zlchy, v n i , Budapesta 1895, p. 670—671.

' C. C. Giurescu şi Dinu Giurescu, Istoria românilor, vol. 2, Bucureşti, 1976, p. 118 ;
F r . Pall, Iancu de Hunedoara si confirmarea privilegiului pentru negoţul braşovenilor cu Ţara
Românească, in 1443, In „Anuarul Instit. de Istorie C l u j " , I X , 1966, p. 78, nota 70 ; C. Mure­
şan, Iancu de Hunedoara, Bucureşti, 1968, p. 73.
Istoria României, vol. I I , p. 386 ; cf. „Revista istorică", 1936, p. 112.
10

I . C. Filitti, Genealogia BasarabUor, supl. 18 in „Arh. Olteniei", I I I , 13/1924.

11

» C. Mureşan, op. cit., p. 76 şi harta p. 77 ; Istoria României, vol. I I , p. 436.

F r . Pali, op. cit.
13

" C. Mureşan, op. cit., p. 78.

www.mnir.ro
B A S A R A B A L I I - L E A , DOMN A L ŢARII ROMANEŞTI 95

turci refugiate în Carpaţi. Armata condusă de Iancu trece curînd în Ţara Românească lj

şi arc loc, cum aminteşte şi Diploma din 17 aprilie 1443, dată deci mai tîrziu, de
Vladislav I regele Ungariei , 16
înscăunarea l u i Basarab a l II-lea. Scaunul domnesc al
Ţării Româneşti devenise liber, pentru că acum , în 1442, sultanul Murad al II-lea, sub
17

impresia înfrîngcrii lui Mezid beg , rechemase l a Poartă pe Vlad Vodă Dracul, trimiţînd
1β

însă şi un paşă, cu armată, şi care, pînă la noi intenţii, deocamdată să tuteleze „domnia"
copilului Mircea, fiul domnului mazilit şi aflat închis, acum, la Gallipoli. 0 scrisoare
mai tîrziedin febr. 1443, a călugărului Bartolomeo de Yano, atestă tot pentru
anul 1442, după înfrîngerea l u i Mezid beg, o nouă victorie a forţelor unite ale românilor,
comandate de Iancu, ajutat de Basarab, cînd „Ies Hongres et ceux du dit pais de Valachie"
zdrobesc pe turci, încît „toute ceste multitude de mécréans a été mise à l'épée sans nuls
réschaper". Considerăm că domnia l u i Basarab al II-lea începe curînd după victoria
asupra armatei l u i Mezid beg, din 22—23 martie 1442, a armatelor româneşti unite, —
şi nu de-abia în v a r ă , căci altfel ar apare prea precipitată expediţia de pedepsire, de
M

la 2 septembrie, încheiată tragic pentru turci, dar care reclamase timp pentru pregătire.
Ca atare, nici aşa-zisa „domnie" a minorului de 13 ani, M i r c e a , nu s-a putut 21
prelungi
de „primăvara pînă vara" ,2 2
întrucit victorioasa alianţă politico-mililară a românilor
dc dincolo cu cei dc dincoace de Carpaţi n-avea motiv să-1 tolereze şi nici greutate să-1
înlăture, cum s-a dovedit cînd armata turcească — dc sprijin a copilului Mircea — a fost
repede „mise à l'épée, sans nuls réschaper", exceplind minorul domn, ucis tîrziu, împreună
cu tatăl său Vlad Dracul, în 1447, la Bălteni-Ilfov . 23
De altfel, de la acest copilandru
nici nu avem atestări ale exercitării prerogrativelor domneşti, ca emiterea de documente de
cancelarie şi de monete, ceea ce tocmai s-au păstrat de Ia Basarab a l I I - l e a ' . Se ajunge, 2/

astfel,, la menţionata luptă de la 2 sept. 1442, de pe cursul superioar al Ialomiţei, victorie

de mare prestigiu internaţional pentru românii uniţi sub comanda l u i Iancu de Hune­
doara şi a aliatului său B a s a r a b , ihaugurîndu-se, astfel, etapa campaniilor ofensive
Μ
anti-
olomane, de viitor. Înfrîngerea dezastruoasă a expediţiei otomane conduse de către
Sehabcddin, beglerbcgul Rumeliei, guvernator cu trei t u i u r i 2 7
şi purtînd rang de vizir,
produce o importantă schimbare politică în istoria relaţiilor dintre Ţara Românească cu

15
Ci Giurescu şi Dinu Giurescu, loc. cit., confirmă trecerea lui Iancu de Hunedoara
in Ţara Romanească, după înfrîngerea turcilor ; C. Mureşan, loc cit., este de aceeaşi părere ;
Matei Cazacu, Precizări privind cronologia domnilor munteni din deceniul al V-lea al sec. XV,
in „Studii", 23, 3, 1970, p. 607, contestă urmărirea turcilor prin trecerea lui Iancu în Ţara
Românească, fără să aducă coroborări probatorii noi.
1B
F r . Pali, op. cit., p. 78, arătîndu-1 ca „filius quondam Daan wayvoda". Diploma lui
Vladislav I , regele Ungariei, din 17.IV.1443, atestînd peremptoriu pe Basarab I I ca fiu al Iul Dan Π,
a fost republicată recent în Documenta Romanlae Historica, D. Relaţii între Ţările Române, 1,
Bucureşti, 1977, doc. nr. 269, p. 373.
" Istoria României, vol. I I , p. 429.
18
F r . Pali, Ioc. cit.
,n
N. Iorga, Les aventures sarrazines des français de Bourgogne du XVe siècle, în
Mélanges d'histoire générale, Cluj, 1942, p. 31—38.
21
Matei Cazacu, op. cit., p. 608.
21
Aceeaşi opinie la C. Mureşan, op. cit., p. 74 : „copil, rămas de formă să domnească".
22
Matei Cazacu, op. cit., p. 608.
23
Documente privind istoria României, B . Ţara Românească, veac. X V I , vol. I I , doc.
nr. 155 din 3 apr. 1534.
24
N. Iorga, op. cit., p. 40 ; Ν. Iorga, Studii şi documente, ΓΠ, p. X I X .
2
'' „Serenissima Republică" a sărbătorit solemn, în Piaţa San Marco, cu participarea
dogelui, victoria ce aducea speranţe Europei pentru înlăturarea primejdiei otomane, cf.
Istoria României, vol. I I , p. 437 ; C. Mureşan, op. cit., p. 81.
28
Istoria medie a României, sec. X—XVI, manual universitar, Bucureşti 1966, p. 202.
C. C. Giurescu, op. cit., consideră că, în preliminariile luptei de pe Ialomiţa, avangarda
otomană fusese deja distrusă de către forţele româneşti, tot la Poarta de Fier, a Transilvaniei,
unde pătrunsese duşmanul.
22
Mustafa A. Mehmed, Documente turceşti privind Istoria României, Bucureşti 1976,
p. 330 ; Lazăr Şeineanu, Influenţa orientală asupra Umbli-şt culturii române, I , Bucureşti
1900, p. C X L I I .

www.mnir.ro
 96 FLAMTNIU MIRTZU

imperiul sultanilor : readucerea la situaţia de stat independent a ţării ,

m
schimbare
recunoscută, ca atare, chiar de către contemporani . 20
Noua condiţie a Ţării Româneşti şi a
domniei, cu prerogativele independenţei, a durat pînă în vara anului 1443. Interval de
timp scurt, dar folosit cu eficientă de către domn, care reorganizează ţara, emite acte dc
cancelarie — cum vom arăta — şi stimulează comerţul cu emisii monetare proprii. Datarea
absolută a sfîrşitului domniei l u i Basarab a l II-lea rămîne însă controversată. Istoriografia
subscrie pentru un terminus relativ şi atestat indirect, prin revenirea la domnie a lui
Vlad Dracul, reînscăunat de către turci, în speranţa, nerealizată, întocmai, că acesta
se v a ralia sultanilor, ceea ce ar fi eliminat Ţara Românească din expediţia antiotomană
în perspectivă. Astfel, după martie 1443, lună cînd Basarab încă mai d o m n e a . M
şi pînă
toamna, în octombrie Vlad Vodă reuşise să revină în s c a u n 3 1
şi respectiv primul îşi
încheiase domnia. Considerăm totuşi posibilă reducerea acestei aproximaţii, folosind o
atestare documentară rămasă, pînă astăzi, nevalorificată. Este scrisoarea 3 2
din 3 iulie 1443
a l u i Vlad Dracul către pîrgarii şi boerii Braşovului, pcrmiţînd negustorilor braşoveni
„să umble slobozi, cu marfă, în Ţara Românească, să aducă postav şi pînză de-a
săsoaicelor şi încălţăminte", dar limitînd scoaterea monclei din ţară, învoind-o „decît în
sîn", căci altfel le v a lua „şi capul şi marfa". Dar Vlad Dracul nu putea să trimeată
o astfel de scrisoare, decît fiind în scaun, deci cînd Basarab al II-lea nu mai era domn.
Cît priveşte sfîrşitul acestuia din urmă, în contextul său politic, penuria actuală a
ştirilor nu ne permite precizări.

Vom reţine însă că prezenţa activă şi victorioasă a enigmaticului domn, în lupta

antiotomană, pentru libertatea şi neatîrnarea ţării sale, s-a datorat îndeosebi unei orientări
politice interne juste, căci întocmai tatălui său D a n a l 11-lea cel Viteaz şi sprijinitorului
şi aliatului său Iancu de Hunedoara, domnul şi-a apropiat mobilizator masele populare,
ţărănimea îndeosebi, care a fost, pe parcursul istoriei românilor, „principala forţă socială
a poporului nostru..., ea jucînd rolul esenţial atît în luptele pentru dreptate naţională şi
socială, pentru independenţă" . Conducerea Ţării Româneşti de către Basarab a l II-lea a
33

exprimat o realitate istorică peremptorie. I n scurta sa domnie, atestată documentar mai sus,
între sfîrşitul lunii martie 1442 şi cursul lunii iunie 1443, (ara a redevenit independentă, iar
Basarab a emis documente dc cancelarie, din Curtea de la Argeş şi conţinutul unuia din
acestea s-a păstrat , ceea ce nu avem
33
de la un Radu I (1377—1383) — din a cărui
domnie de 7 ani nu se cunoaşte încă nici u n document (exceptînd cele numismatici").
Basarab a l I I - l e a a bătut monetă p r o p r i e , duca(i din argint, şi a ridicat economia
34
ţării.
Emiterea de monedă indica şi o stare de efervescenţă economică, oglindind necesitatea
asigurării volumului de instrumente tehnice specifice schimburilor : moneda, intrucît
favoriza practic satisfacerea acestora, dar care era reclamată de existenta de valori econo­
mice, cantitative, în ţară. Ducaţii l u i Basarab aveau şi o valoare intrinsecă mai ridicată,
dovadă că în aceeaşi scrisoare, din 3 iulie 1443, rivalul său Vlad Dracul limita, ieşirea
monedei din ţară (deci cea rămasă de la predecesorul său) la cantităţi mici : „decît (se

Istoria medie a României, sec. X—XVI, p. 202.

a

Istoria României, vol. I I , p. 429.

28

F r . Pali, op. cit., p. 78—79 ; C. Mureşan, op. cit., p. 86.

30

Matei Cazacu, op. cit., p. 60S ; F r . Pali, op. cit. ; C. Mureşan, op. cit.
31

I . Bogdan, Relaţiile Tării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria, Bucureşti, 1902. p. 52.

33

documentul nr. X L I X .
Nicolae Ceauşescu, Expunere... Io Congresul educaţiei politice si al culturii socialiste.
33

In „Scînteia", nr. 10 504 din 3.VI.1076.

« Documente privind istoria României, veac. X I I I — X I V — X V , B . Tara Românească,
p. 112, doc. nr. 103 ; P. P. Panaltescu, Documentele Tării Româneşti, I , Bucureşti, 1938,
p. 202—203.

www.mnir.ro
B A S A R A B A L J J - L E A , DOMN A L ŢARII ROMANEŞTI 97

poate duce) în s î n " m ă s u r ă ce a putut fi reclamată nu numai pentru asigurarea volu­

mului necesar circulaţiei monetare, ci motivată şi de calitatea superioară, în metal nobil,
a monedei. Exceptînd faptul că victoriile româneşti antiotomane, de atunci, au produs şi
cantitative prăzi de război, încît se spunea că toţi locuitorii Ţării Româneşti ajunseseră
bogaţi , un alt element
37
intervine însă, edificator, în problemă. Ne referim la cetatea
Chilia, port de tranzit spre drumul cetăţii Albe şi (în prelungire spre Caffa genoveză,
din Crimeea), arteră principală pentru transporturile venite, prin Polonia, din atelierele
ţesătorilor F l a n d r e i 3 8
şi zonei Rinului, pe lîngă peştele şi grînele venite pe Dunăre,
port internaţional în s e c a l X V - l e a , disputat între Moldova şi Ţara Românească, ajuns în
stăpînirea l u i Iancu de Hunedoara, pentru scopuri strategice în lupta antiotomană . 39

Acceptînd astăzi, ca dovedit, că în 1445 Chilia se afla în posesia Ţării Româneşti *°,
aceasta, prin acelaşi domn Vlad Dracul, v a fi avut-o în slăpînire şi trei ani mai înainte,
la încheierea domniei sale anterioare, la începutul anului 1442, prin continuarea vechilor
eforturi m i l i t a r e 41
şi diplomatice , 42
în cauză, ale nepotului său D a n a l II-lea. Considerăm,
ca atare, în contextul de mai sus, şi pînă l a dovezi contrare, că în perioada domniei
lui Basarab al II-lea cetatea Chilia se află încă în stăpînirea Ţării Româneşti, apartenenţă
susţinută şi de Iancu, care a şi obţinut-o, în 1448, din partea Moldovei ce o reluase
Ţării Româneşti 43
în anul 1446. Ca urmare, stăpînirea l u i Basarab asupra Chiliei, com­
ponentă tradiţională a vechei unităţi pontice : Vicina, Cetatea Albă, Chilia , 4 4
a adus
apreciabile avantaje comerţului extern şi de tranzit, respectiv economiei ţării, inclusiv
problemelor monetare ale acesteia. Aşa cum se intitulează în documentul emis la 9.1.1443
„domnitoriu şi stăpînitor a toată Ţara Românească, încă despre laturile plaiurilor. Amlaş
şi Făgăraş herţeg, pre scaunul răposaţilor părinţilor domniei mele". Basarab al II-lea a
apreciat just, ca necesare, pentru menţinerea independenţei poporului român, colaborarea
şi sprijinul l u i Iancu, conducătorul politico-militar al luptei antiotomane din sud-estul
Europei de la mijlocul sec. a l X V - l e a .

De altfel Iancu avea afinităţi directe cu românii dc dincoace dc munţi, fiind el

însuşi român de origină din chiar zona genetică a statului românesc de la sud de Carpaţi,
din zona Argeş-Muscel, respectiv de là Corbii de Piatră . Evitând tendinţele apologetice
45

asupra l u i Basarab, este totuşi necesară o restituire. Cel în cauză a fost un aliat activ,
eficient şi consecvent l u i Iancu, mai mult decît Vlad Dracul, silit la alternanţe politice,
sau decît celălalt aliat a l său, Petru a l II-lea al Moldovei, care trebui totuşi să presteze

C. Molsll, Moneta lui Basarab Vodă, în C.N.A., 1/1920—1921, p. 1—13, dar C. Secâşeanu,
35

în „Almanahul" ziarului „Curentul" pe 1934, p. 131, atribue această monedă lui Basarab cel
Bătrîn-Laiotă, fără să argumenteze ; Oct. Iliescu, Emisiuni monetare ale Tării Româneşti,
in S.C.N., 2/1958, p. 330, menţine determinarea lui C. Moisil şi respectiv ca emitent al monedei
descoperite pe Basarab Π ; Flamlniu Mirtzu, O monetă necunoscută a Iul Basarab al II-lea,
în „Revista muzeelor", I V , 3, 1967, p. 272—274, atribue ca emitent al monedei descoperite
atunci în săpăturile arheologice ce a efectuat la Lereşti-Muscel, pe cel menţionat, de aceeaşi
părere fiind atunci şi Oct. Iliescu. De curînd. Oct. Iliescu, Ducofil Ţdrti Romdnesti cu numele
de Basarab Voevod, în S.C.N., V I , 1975, p. 139—152, reconsideră emisiile in cauză, argumentând
judicios că emitentul monedelor cu numele de Basarab a fost în realitate Basarab cel
Bătrîn-Laiotă (1473—1477) — (fratele lui Basarab Π — n.n.). Recent însă, în mai 1976, acelaşi
specialist ne-a comunicat că în săpăturile arheologice de la Podul Dîmboviţei-Argeş s-a desco­
perit, de astă dată, o monedă emisă, în mod sigur, de către Basarab al II-lea ca domn al
Ţării Româneşti (1442—1443).
De altfel, Vlad Dracul, în scrisoarea citată, preciza că (deosebit de emisiile sale
38

monetare din 1436—1437 — n.n.) încă nu bătuse monetă şi „cînd îmi vor eşi ducaţli cei noi,
am să vă dau de ştire".
Istoria României, voi. Π, p. 436 ; C. Mureşan, op. cit., p. 79.
37

P. P. Panaitescu, Legăturile moldo-polone

38
in sec. XV şl problema Chiliei, în
„Romanoslovica", ΙΠ, 1958, p. 95.
F r . Pali, Stăpînirea Iul Iancu de Hunedoara asupra Chiliei si problema
38
ajutoram
Bizanţului, în „Studii", 18, 3, 1965, p. 620—638.
«o ibidem, p. 634 şi nota 65.
Istoria României voi. Π, p. 387 şi 395.
41

« Ibidem, p. 395. „ „ , ,„„„

M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de ştefan cel Mare, I I , Iaşi, 1932,
43

n 244 245.
(

Răzvan Theodorescu, Un mileniu de artd la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1976, p. 155.

44

www.mnir.ro
 98 FLAMTNIU MIRTZU

omagiu şi l u i Cazimir a l I V - l c a a l Poloniei expansioniste . I n Ţara Românească aportul

46

lui Basarab a fost determinant pentru realizarea acţiunilor politico-militare din anii
1442-—1443, ale l u i Iancu. Colaborarea şi sprijinul reciproc a l conducătorilor români din
„momentul" Iancu de Hunedoara — Basarab I I — Petru I I , avîndu-1 pe primul ca
protagonist, a contribuit efectiv l a integrarea celor trei ţări româneşti într-o adevărată
unire 4 7
„de facto" pentru o perioadă din deceniul 5 a l se. al X V - l e a . A fost u n cadru
pozitiv pentru încă unul din numeroasele „momente" ale independenţei noastre. Aceasta
sub semnul unei neîntrerupte continuităţi a celor trei state româneşti , sudate printr-o
48

interdependenţă etnică, socială, politică şi militară, economică şi culturală, toate acestea

fiind faţetele unei constante caracteristice istoriei poporului român.

B A S A R A B I I P R I N C E RÉGNANT D E L A V A L A C H I E ,
PRÉSENCE A C T I V E D E L A L U T T E P O U R L'INDÉPENDANCE

Résumé

L'auteur présente un remarquable moment de la lutte héroïque déployée par le peuple

roumain — au XV-ème siècle — pour la défense de son existence nationale, de son indépendance,
au temps de l'expansion, politique et territoriale, des turcs. C'était juste au moment quand le
front antiottoman du sud-est européen était dirigé par le remarquable chef, militaire et
politique, le roumain Iancou de Hunedoara, qui poursuivait à réaliser une confédération des
principautés roumaines et en même temps l'affranchissement des pays balkaniques, en
expulsant les turcs de l'Europe. Collaborateur actif au plan anttottoman de celui-ci, Basarab
II, prince régnant de la Valachie, fils, frère et père des princes roumains a un court mais
positif régne (mars 1442 — juillet 1443).
En second de Iancou de Hunedoara, aux brillantes victoires des roumains sur les
envahisseurs ottomans (ă Poarta de Fier et Jalomitza) et par sa juste conduite des affaires
de l'état, la Valachie est revenue à l'Indépendance et a connu une fleurissante période éco­
nomique. Par ses documents officiels et par ses émissions monétaires, conservées jusqu'à nos
jours, Basarab II, omis par la chronique Interne, peu connu par l'ancienne historiographie,
est aujourd'hui confirmé pour une active et héroïque présence de la lutte du peuple roumain
— au XV-ème siècle — pour son Indépendance et existence nationale.

Flaminlu Mirtzu, Originea argeşeand a lui lancu de Hunedoara, In lumina reconsi­

45

derării, critice si exhuastlve, a cronicii lui Bonfinius, in Studii si comuniedrt. Piteşti, 1972,
Ρ. 243—251. Pentru origina, din Ţara Românească, a eroului, convine şi F r . Pali, intervenţie
lui Iancu de Hunedoara In Tara Românească si Moldova, in „Studii", X V I , 5/1963, p. 1054,
nota 2.
« Relatarea lui Pasquale de Sorgo, din sept. 1446, in N. Iorga, Du nouveau..., p. 15—16.
47
P. P. Panaitescu, Problema unificării politice a ţărilor romane, in epoca feudală.
In Studii privind unirea Principatelor, Bucureşti I960, p. 58—60.
48
C. C. Giurescu şl Dinu Giurescu, Istoria romăntlor, voi. 2, Bucureşti, 1976, p. 16.

www.mnir.ro
 R O L U L BUCUREŞTILOR I N P O L I T I C A L U I V L A D
ŢEPEŞ D E APĂRARE A INDEPENDENŢEI ŢARII
ROMÂNEŞTI

de P A N A I T I . P A N A I T

In luna decembrie 1976 s-au împlinit 500 de ani de l a năprasnica dispariţie, pe

«impui dc luptă, a l u i Vlad Ţepeş, u n u l dintre marii voievozi ai Ţării Româneşti. Cu
acest prilej au văzut lumina tiparului două meritorii monografii a fost consacrat un
număr a l „Revistei de i s t o r i e " , s-au organizat
2
sesiuni de comunicări în diferite centre
urbane din ţară . 3
Personalitatea l u i Vlad Ţepeş a fost reliefată totodată peste hotare,
acolo U n d e în ultima jumătate de veac goana după efecte comerciale facile a ridicat p e
noi eşafodaje faptele cutremurătorului Dracula, simbol a l răului uman. Comemorarea unui
scmimilcniu de la moartea, în împrejurimile Bucureştilor, a acestui mare erou a permis
redimensionarea, pe criterii noi, superioare, a faptelor temerarului răzvrătit împotriva
marelui sultan Mohamed a l II-lea F a t i h la jumătatea sec. a l X V - l e a . Sîntem nevoiţi să 4

reţinem, fugitiv, că în pofida caracterului lor ştiinţific cele două monografii scapă din
vedere, după părerea noastră, un aspect important al politicii lui V l a d Ţepeş, legată
dc prezenţa sa în oraşul dc pc Dîmboviţa, în contextul eroicelor eforturi dc apărare a
Dunării şi de cimentare a unui echilibru în Carpaţi. Astfel în prima lucrare datorată i u i
Ştefan Andrccscu citim faptul că Vlad Ţepeş a hotărît să ridice o curte domnească
întărită la Bucureşti în contextul accentuării comerţului cu Imperiul otoman, teză pc care
autorul nu-şi propune să o analizeze cu suficientă convingere . Cea de-a doua monografie 5

datorată dr. N . Sloirescu consacră un modest paragraf poziţiei domneşti faţă dc cetatea
Bucureştilor. Cunoscutul medievist atribuie ridicarea cetăţii de pe malurile Dîmboviţei
bucureştene locului strategic al aşezării, situată la încrucişarea unor importante drumuri .fi

Ca atare istoriografia românească rămîne şi în 1976 tributară unor tratări sumare

a rolului lui Vlad Ţepeş asupra celui mai marc oraş românesc, reşedinţă voievodală timp
de mai multe veacuri, înccpînd cu acel mijloc dc secol X V .
Primul izvor scris cert privind prezenţa lui Vlad Ţepeş la Bucureşti este hrisovul
din 20 spetembric 1459 descoperit cu ocazia organizării expoziţiei din 1906, document
păstrat în Biblioteca Academici R . S . R . • Cunoscutul
1
act, destul de greu încercat de
curgerea vremii, cu puternice fisuri şi goluri, întărea l u i Andrei, Iova şi Drag ocini în
l'onor, localitate aflată în Mehedinţi, într-o zonă subinontană. Totodată voievodul scutea

1
ştefan Andreescu, Vlad Ţepeş (Dracula), Bucureşti, 1976 ; Nicolae Stolcescu, Vlad
Ţepeş, Bucureşti, 1976.
- „Revista de istorie", tom. 29, nr. 11, 1976.
3
De o prestigioasă participare s-a bucurat sesiunea cu tema Vlad Ţepeş si B u c u ­
reştii, organizată de Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti In ziua de 15 noiembrie 1976.
ştefan ştefănescu, Vlad Ţepeş — un conducdtor de stat celebru, In „Revista de
4

Istorie ", tom. 29, nr. 11, 1976, p. 1 647 ş.u.

6
ştefan Andreescu, op. cit., p. 87—88.
6
N. Stolcescu, op. cit., p. 56—57.
7
Documenta Romaniae Historica, Β. Ţara Românească, I , Bucureşti, 1966, p. 203 (se
v a cita D.R.H., B . ) . Original păstrat In Biblioteca Academiei R.S.R., Secţia manuscrise, CLXX/2.

www.mnir.ro
100 PANAIT I. PANAIT

de obligaţii, de dijme şi prestaţii pe micii boiernaşi, textul încheindu-se cu menţiunea

că „s-a scris în septembrie 20 în cetatea Bucureşti". Documentul voievodal a fost întocmit
în limba slavonă, în redacţie medio-bulgară . E l păstrează titulatura domnească cu carac­
8

tere majuscule şi şnurul de prindere a sigiliului, care din nefericire este pierdut, probabil,
pentru totdeauna. Este drept că documentul, păstrat în condiţii destul de precare, intrat
în atenţia cercetătorilor încă din perioada interbelică , nu consemnează Bucureştii ca oraş
9

de scaun voievodal, ci ca loc de emitere a unui act domnesc. Abia la 14 octombrie 1465
Radu cel Frumos v a semna un hrisov în „cetatea de scaun Bucureşti" . Acest fapt nu 10

înseamnă totuşi că aşezarea de pe malul sting a l Dîmboviţei mijlocii nu a îndeplinit

funcţia de reşedinţă voievodală cu mult înaintea semnării documentului menţionat mai
sus. Totuşi în lumina izvoarelor scrise se pune legitima întrebare privitoare la începuturile
exercitării funcţiei de reşedinţă domnească a Bucureştilor. Chestiunea este mult mai
complexă decît o simplă atestare documentară. Astăzi este elucidat faptul că documentul
scris surprinde, cel puţin în Cîmpia Română, realităţi cu mult anterioare. Este de amintit
în acest sens că cercetările arheologice efectuate în ultimele decenii au dovedit că satele
atestate în documentele medievale sînt cu mult mai vechi decît data păstrată în acele
izvoare. Pentru Bucureşti faptele sînt fericit completate de descoperirea unei cetăţi existentă
în cel de-al X I V - l e a veac, punct de dispecerat al legăturilor cu Dîrstorul şi Giurgiu . u

Documentul l u i Mircea cel Bătrîn din 1401 dat unui român din Ţara Făgăraşului în
Cetatea Bucureştilor, amintit şi de G h . I . Ionescu-Gion în voluminoasa sa monografic
ar fi, în situaţia în care aprecierea caracterului său fals se elimină, prima atestare scrisă
a numelui Bucureşti. Problema trebuie reluată în studiu în lumina şi a recentelor desco­
periri. L a 20 septembrie 1459 Vlad Ţepeş se afla în mod sigur în oraşul-cetate Bucureşti.
Din cel opt documente interne rămase de l a el două au fost date în mod sigur la
Bucureşti , cel de-al treilea, fără loc de emitere, fiind o întărire de proprietate
13
asupra
satului Călugăreni, semnat la 27 septembrie 1461, pentru mănăstirea C o z i a . Şi acesta
14

poate fi tot atît de bine bucureştean dacă avem în vedere că un alt document al lui
Basarab Ţepeluş, tot pentru Cozia, în care sînt amintite Călugărenii şi alte stăpiniri ale
aşezămîntului monahal vîlcean, a fost dat în „Cetatea nouă a Bucureştilor" Ά Dacă la
aceste acte mai adăugăm şi scrisoarea către braşoveni din 13 iunie 1458 expediată de
„lîngă apa Dîmboviţei" , pe care cei mai mulţi istorici contemporani nouă o identifică cu
16

Bucureşti , înseamnă că Vlad Ţepeş s-a aflat în această localitate, pentru perioade
17
greu
de stabilit, în anii 1458, 1459, 1460 şi 1461. Ca atare din cei şase ani ai celei de-a doua
domnii, voievodul α rămas în Bucureşti în patru din aceşti ani, şi anume în cei ce
acoperă ultimele trei pătrimi. Nu este vorba aşadar de un accident care ar fi putut face
ca la Bucureşti Vlad Ţepeş să emită unul din hrisoavele sale. Succesiunea actelor dovedeşte
o constanţă pe care nu o putem surprinde şi în 1462 atîta vreme cît nu se cunoaşte nici
un document intern emis de cancelaria domnească în anul marii confruntări cu oştite
sultanale. Analizînd situaţia hrisoavelor emise în cel puţin 15 localităţi din Ţara Româ-

• H. Chlrcă, Comentariu istorico-filologtc asupra hrisovului din 20 septembrie 1459,

In „Studii", an. ΧΠ, 5, 1959, p. 6.
» Iile Mirea şi L . T . Boga, Cum se moşteneau moşiile in Ţara Românească plnă la
sfîrşitul sec. al XVI-lea, In „Cercetări istorice", an. X — X I I , 1934—1936, 1, p. 303—336.
10
D.R.H., Β. I , p. 219—220.
11
Panait I . Panait, Cetatea Bucureştilor In secolele XIV—XVI, în „Revista Muzeelor",
an. V I I , 4, 1969, p. 314.
** Gh. I . Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1899, p. 22.
13
D.R.H., Β. I , p. 197—207.
" Ibidem, p. 206—207.
15
Ibidem, p. 267—268.
'* loan Bogdan, Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şl Ţara Ungurească, Bucureşti,
1905, p. 320.
17
Ion Ionaşcu, Petric Aron, Pompiliu Caraion, Bucureşti — Pagini de istorie, Bucu­
reşti, 1961, p. 18 ; Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1967, p. 50 ; Paul
Simlonescu, Paul Cernovodeanu, Cetatea de scaun a Bucureştilor, Bucureşti, 1976, p. 12.

www.mnir.ro
R O L U L BUCUREŞTILOR I N P O L I T I C A L U I V L A D ŢEPEŞ 101

nească în perioada 1372—1500, printre care se află Argeşul, Tîrgoviştea, Giurgiu, Piteşti,
Gherghiţa ş. a., rezultă că Bucureştii se plasează, începînd cu Vlad Ţepeş şi cu urmaşii
săi, într-o poziţie tot mai favorabilă. Oraşul de pe Dîmboviţa nu poate fi încadrat în
categoria localităţilor Creaţă, Floreşti, D r i d u , Cornăţel ş. a., în care prezenţa suitelor
domneşti este în mod sigur temporară în sec. X I V — X V . L a Bucureşti este vorba, începînd
cu Vlad Ţepeş, de o constanţă, izvorîtă din mai multe considerente pe care, din nefericire,
cronicile nu sînt în măsură să ni le precizeze. Astfel Letopiseţul Cantacuzinesc nu men­
ţionează nici u n eveniment mai reprezentativ petrecut la Bucureşti în timpul l u i Vlad
Ţepeş .u
Cît priveşte pe R a d u Popescu relatarea sa se opreşte în a atribui fiului l u i
Vlad Dracul construirea mănăstirii Snagov şi a cetăţii Poienari, fapte în parte reale .
19

Acoeaşi lacună se constată şi în naraţiunile germane sau în cele ruseşti . 20

Nu sînt
informaţii corespunzătoare nici în cronicile turceşti care descriu luptele l u i Vlad Ţepeş . 21

Şi totuşi viteazul domn a reprezentat pentru Bucureşti un moment de puternică afirmare

economică şi politică.
Cauzele stabilirii l u i Ţepeş în cetatea Dîmboviţei mijlocii au provenit atît din
evoluţia raporturilor cu Poarta otomană, cît şi din situaţia deseori critică în Carpaţi. I n
1456 raporturile domnului Ţării Româneşti cu transilvănenii erau bune. L a 6 septembrie
acel an el încheie cu reprezentanţii saşilor din Braşov şi Ţara Bîrsei o convenţie conform
căreia putea să se retragă în caz de primejdie în Ţara Bîrsei, iar negustorii braşoveni
primeau învoirea de-a face u n liber comerţ . 22
Patru zile mai tîrziu domnul, aflat la
Tîrgovişte, cere „oameni înarmaţi" de la braşoveni, sfătuindu-i să nu dea ascultare
vrăjmaşilor săi aflaţi în pribegie Într-adevăr în perioada 1456—1458 peste munte se
aflau D a n voievod, sprijinit de braşoveni, Vlad Călugărul, u n Basarab voievod '. 2/
Ţepeş
îşi dă seama de primejdia existentă şi în iarna l u i 1458 trece la represalii împotriva
negustorilor saşi. L a 13 iunie emisarul l u i Petru Sor se afla în misiune de împăcare cu
braşovenii. Dar rivalii rămîneau în continuare o primejdie reală. Şederea în continuare
Ia Tîrgovişte sau la Argeş devenea lot mai riscantă.
Cînd Ţepeş întemeiază „iarmaroacele de hotar" în 1459, evoluţia raporturilor cu
meşteşugarii şi negustorii transilvăneni a intrat pe u n făgaş aparte. Susţinătorii preten­
dentului D a n devin tot mai puternici, permiţîndu-şi chiar încălcarea hotarelor ţării, încer­
carea temerară, soldată cu prinderea, în martie 1460, şi executarea l u i D a n . Ca atare 2 5

zona nordică a Ţării Româneşti se păstra extrem de nesigură în anii 1458—1460. Nici
raporturile cu Poarta otomană nu evoluau prea bine. Pretenţiile marilor dregători creşteau
mereu, iar încercarea de aducere a voievodului la E d i m e părea simptomatică. U n iscusit
om politic cum era V l a d Ţepeş înţelegea că evoluţia acestor tatonări nu putea duce
decît la un conflict armat. într-o atare conjunctură el a fost nevoit să adopte o hotărîre
importantă privind reşedinţa domnească. Nu α părăsit Tîrgoviştea, acolo unde înălţase
T u m u l Chindiei din ansamblul arhitectonic al Curţi domneşti, dar considera că se impune
alegerea şi a unei noi reşedinţe permanente. I n acest context el s-a oprit asupra B u c u ­
reştilor. Tîrgul de aici oferea cîteva condiţii remarcabile. I n primul rînd el se constituia
în mijlocul unei puternice concentrări de sate, aflate în plină dezvoltare economică.

" Istoria Ţării Româneşti, 1290—1690. Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu şi

D. Simonescu, Bucureşti, I960, p. 4.
" Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţdrii Romdneşti, ed. C. Grecescu, Bucureşti, 1963, p. 15.
20
loan Bogdan, Vlad Ţepeş si naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui, in Scrieri
alese, ed. G. Mihăilă, Bucureşti, 1968, p. 468 ş.u. ; Pândele Olteanu, Limba povestirilor slave
despre Vlad Ţepeş, Bucureşti, 1961, p. 355—365.
21
Mihai Guboglu şi Mustafa Mehmet, Cronici turceşti privind ţările române, I, Bucureşti,
1966, p. 198, 454 ş.a.
22
loan Bogdan, Relaţiile..., p. 316—317.
22
Ibidem, p. 317—318.
24
Constantin Rezachevici, Vlad Ţepeş. Cronologie. Bibliografie, în „Revista de istorie",
tom. 29, nr. 11, 1976, p. 1 747.
29
Constantin Şerban, Relaţiile lut Vlad Ţepeş cu Transilvania, in „Revista de istorie",
tom. 29, nr. 11, 1976, p. 1 707.

www.mnir.ro
102 P A N A I T I . PANAIT*

Importante drumuri se înmănunchiau in vatra aşezării. Ocupînd un teritoriu în ' centrul

Cîmpiei Române, noua reşedinţă putea asigura legături lesnicioase cu Giurgiu, Brăila şi cu
centrele nord-carpatine, sau cu aşezările de pe Ialomiţa şi de la Dunărea de Jos. OraşuT
1

Bucureşti n u putea fi atacat prin surprindere nici de oşti nord-carpatine, nici de armate
ale semilunei. E s t e drept că tîrziu, în sec. a l X V I I I - l e a , mici detaşamente rivale vor
reuşi să se apropie de Bucureşti luînd în captivitate pe voievodul Nicolae Mavrocordat.
D a r situaţia era de altă natură la mijlocul sec. a l X V - l e a . Oraşul de pe Dîmboviţa nu
oferea u n cadru natural suficient de bine dotat în vederea rezistenţei în faţa unei oştiri
rivale; Singurele elemente, mlaştinele şi codrii au contribuit la salvarea oamenilor, d a r
nu şi la apărarea construcţiilor orăşeneşti. Marele avantaj era dat de plasarea la
acea încrucişare de căi de veghe, într-o zonă cu u n incontestabil potenţial economic şi
uman. Cercetările efectuate în ultimele decenii nu dovedit că cele mai multe din acele-
41 de sate atestate documentar în sec. X I V — X V I existau l a mijlocul sec. a l . X V - l e a . 2 6

Ca atare hinterlandul bucureştean reprezenta o puternică concentrare de aşezări umane,

unele dintre acestea fiind probabil stăpîniri ale Drăculeştilor. Se ştie că R a d u cel Frumos
stăpînea la Tînganu. Satul Greci se află în tangenţă cu proprietăţile Drăculeştilor. Satul
Măneşti (Buftea), cercetat recent de A . Ştefănescu, care a descoperit mărturii precise ce-
indică existenţa lui în sec. a l X I V - l e a era l a începutul sec. al X V I - l e a în stăpînirea lui
Mihnea cel Rău. Ca atare sîntem într-o zonă cu însemnate stăpîniri ale acestei familii
voievodale.
Pentru politica lui Vlad Ţepeş noul oraş de reşedinţă domnească va însemna
revitalizarea unor atribute mai vechi, printre care se înscrie şi ridicarea noii cetăţi.
Planul acestei construcţii este u n dreptunghi cu laturile de 30,45 X 22,75 m, orientat
E - V . O curte interioară pătrată ocupă suprafaţa de 110 m . E s t e de fapt suprafaţa ce a
aparţinut turnului de apărare din sec. al X I V - l e a . Tratarea fiecărei laturi ce constituie
cetatea s-a făcut diferit. Astfel camerele de pe partea de est se ridicau peste pivniţe
late de 5 m , pc cînd cele ce formează laturile de nord şi sud măsurau laturi de G i n .
Corpul de vest este dublu celor laterale, adică de 12 m . Datele pe care le deţinem in
urma descoperirilor arheologice dovedesc că tot acest edificiu beneficia cel puţin de suhsoL
înălţat, şi parter. Separaţia între aceste două compartimentări se făcea prin tavane susţi­
nute pe bîrne groase de lemn. Lăcaşele a două şiruri de bîrne s-au păstrat în colţul de-
N-V al cetăţii, ele indicînd grosimea bîrnelor care variau între 20 X 22 cm şi 36 X 36 cm.
Folosind drept reper aceste goluri putem aprecia că parterul cetăţii se afla cu circa
1,16 m mai sus decît nivelul de călcare înconjurător. Partea cea mai importantă, unde-
presupunem că au existat şi camerele voievodului, se afla pe latura de vest. L a subsol
această zonă era compartimentată în patru travée delimitate prin stîlpi patrulateri de-
susţinere.
întreaga construcţie a fost făcută din bolovani de rîu de dimensiuni mici şi
mijlocii. Mortarul este galben-alburiu cu cuiburi de v a r nestins, dînd zidurilor o mare
stabilitate. Toţi pereţii au fundaţiile puţin adîncite faţă de pavimentul subsolurilor, 0,40»
m, procedeu întîlnit frecvent şi la alte construcţii contemporane- sau mai tîrzii. Grosimea
pereţilor este de numai 0,80 m , cu totul nesatisfăcătoare unui obiectiv militar de apărare.
Se ştie de altfel că în acea perioadă, sub ameninţarea forţei distructive q artileriei, în
ţările române se trece la dublarea zidurilor cetăţilor, situaţie exprimată în mod clar la?
Suceava. Cetatea Bucureştilor este departe de a se compara prin trăinicia zidurilor ci cu
cetăţile de la Giurgiu sau de la Poienari-. Prin materialul de construcţie şi prin dimen­
siunea grosimii zidurilor ea se aseamănă, pînă la identitate, cu biserica mănăstirii Tînganu.
Unele elemente de legătură se întîlnesc şi l a fundaţia lăcaşului dc la Sf. Gheorghe-Nou..

Panait I . Panait, Dezvoltarea economică si socială a aşezărilor din bazinul mijlociu:

29

al Argeşului In secolele X XVI, Bucureşti, 1976, p. 10.

www.mnir.ro
R O L U L BUCUREŞTILOR I N POLITICA L U I VLAD ŢEPEŞ 103

Ca atare, l a jumătatea sec. a l X V - l e a s-au ridicat l a Bucureşti, i u aceeaşi tehnică, cel

puţin trei construcţii reprezentative : două de cult şi cetatea. Planul cetăţii Bucureşti ridică
cîteva aspecte- demne de a fi reţinute. I n primul rînd construcţia aceasta este o reşedinţă
şi nu o cetate în propriul înţeles a l cuvîntului. Căutîndu-i analogii ea se prezintă ca o
reluare a planului caselor domneşti de la Tîrgovişte datorate l u i Mircea cel Bătrîn.
Acelaşi contur dreptunghiular cu dimensiuni sensibil apropiate, acelaşi procedeu al
separării subsolului în travée marcate de stîlpi patrulatcri. L a Tîrgovişte zidurile sînt mai
groase, ele fiind făcute din blocuri de piatră. Ceea cc aduce nou cetatea Bucureşti este
curtea interioară, pe care, la mijlocul sec. al X V I - l e a , Mircea Ciobanul o v a îngloba în
pivniţele palatului său. Ridicată deci în tehnica frecvent întîlnită la jumătatea Sec. al
X V - l e a , ctitoria l u i V l a d Ţepeş preia planul construcţiei voievodale de pe Ialomiţa, pe
care îl îmbogăţeşte prin crearea curţii interioare. O atare clădire nu putea rămîne însă fără
un sistem complementar de apărare. Ducă în j u r u l primei fortăreţe dalînd din sec. a l
XIV-lea s-a găsit un şanţ de apărare, cetatea lui V l a d Ţepeş nu cunoaşte o asemenea
lucrare în imediata ci apropiere. U n fapt este lotuşi concludent şi anume că terenul
delimitat precis, mai trlziu, ca aparţinînd curţii domneşti nu păstrează urmele unor case
de târgoveţi sau de uliţe. D i n tot ce s-a săpat pînă acum in sectorul sir. Covaci nu s-a
reperat nici u n indiciu privind eventuala existenţă a unor clădiri evacuate pentru a se
face loc curţii domneşti din sec. ol X V I - l e a . D i n capul locului, mai precis din sec.

X I V —XV, terenul acesta a fost inlerzis stabilirii târgoveţilor, vatra lor fiind dincolo de
actualele străzi Şepcari şi Gabroveni. Marcarea acestui vast teren se făcea, în sec.
X V —XVI, prin stâlpi groşi de stejar. I n str. Gabroveni, spre intersecţia cu Pasajul
Francez, s-a descoperit, cu puţini ani în urmă, u n şir de astfel de stîlpi, urmărit pe o
lungime dc circa 20 m . Abia în sec. al X V I I - l e a curtea domnească v a beneficia de
ziduri de apărare făcute din cărămidă. Pînă atunci sistemul de partajare a construcţiei
domneşti a rămas cel descris în 1574 de juristul francez Pierre L e s c a l a p i e r .
21

Cetatea Bucureştilor, datorată l u i Vlad Ţepeş, se prezintă astfel ca o construcţie

cu puternice elemente comune celorlalte edificii contemporane bucureştene. I n acelaşi timp
ea transpune, cum era şi firesc, unele din componentele curţii domneşti din Tîrgovişte în
noua reşedinţă voievodală de pe Dîmboviţa, împlinind cu prisosinţă procesul continuu
ul operei arhitectonice medievale româneşti.

Mijlocul sec. al X V - l e a aduce de fapt revilalizarea unor trăsături ale arhitecturii

autohtone întilnite atît în construcţia modestă a tîrgovcţilor şi ţăranilor, cit .şi in ctito­
riile domneşti. Este cazul să menţionăm, lapidar chiar, că cea de-a doua domnie a
lui Vlad Ţepeş a însemnat nu numai un moment de energică ridicare împotriva Scmilunei,
ci şi o etapă de frumoase realizări arhitectonice. Opera ctitoricească a voievodului alătură
cetăţii Bucureşti lucrările dc l a Tîrgovişte, în fruntea cărora stă T u r n u l Chindiei, întărirea
zidurilor dc l a Poienari, biserica de la Tîrgşor, rod al osîrdiei depusă în 1 4 6 1 . 2S
Vlad
Ţepeş este legat totodată de mănăstirea Comana, pe care o înzestrează cu sulul Călugăreni,
aşa cum indică actul din 27 septembrie 1461, de Snagov unde sc presupune n-i fi
mormîntul şi de probabila ctitorie α tatălui său de la Govora, căreia îi dăruia în 1457
un clopot. D i n toate aceste realizări începutul marilor ctitorii revine Bucureştilor, fapt
pentru care Vlad Ţepeş poate fi considerat, pe bună dreptate, un ctitor al marii metropole
româneşti.

Paul Simlonescu, Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 23.

17

Const. C. Giurescu, O biserlcd α Iui Vlad Ţepes Ia Tirgşor, în „Buletinul Comisiei

a

Monumentelor Istorice", X V I I , 1924, p. 74.

www.mnir.ro
104 P A N A I T I . PANAIT

L E R O L E D E L A V I L L E D E B U C A R E S T DANS L A P O L I T I Q U E
D E D E F E N S E D E L'INDÉPENDANCE D E L A V A L A C H I E ,
M E N E E P A R V L A D ŢEPEŞ

Résumé

Le document daté le 20 septembre 145» et provenant de la chancellerie prlnclère porte

la plus ancienne mention écrite du nom de la ville de Bucarest. Les recherches archéologiques
effectuées durant la dernière décennie ont permis la découverte, dans le centre actuel de la
capitale roumaine, d'une forteresse, bâtie pendant le XlVe siècle. Au dessus des fondations
de cet édifice ont été élevés, en 1458—1459, les murs en pierre du château — fort dû à Vlad
Ţepeş. C'est avec ce prince que la ville de Bucarest devient résidence prindere de la Ţara
Românească. Les documents prouvent que Vlad Ţepeş s'y trouvait, dans sa nouvelle résidence,
pendant les années 1458—1459, donc la plupart du deuxième règne de l'Illustre prince. Les
causes qui l'ont déterminé d'attribuer au Bucarest l'Importante fonction de résidence prindère
sont d'ordre économique, politique et familier. A la moitié du X V e siècle le centre de la
Plaine roumaine connaissait un très fort essor économique, dû à l'activité déployée par les
agglomerations rurales gravitant autour de Bucarest.
La plupart des 60 villages attestés sur l'aire bucarestolse d'aujourd'hui existaient ă la
moitié du XVe siècle. En même temps la ville de Bucarest assurait la possibilité de surveiller
les mouvements des troupes turques sur le Danube, là où le péril d'une Intervention étrangère
devenait imminent. I l n'était pas possible en cas d'une éventuelle invasion des prétendants
d'outre Carpathes, d'attaquer par surprise la nouvelle résidence. En même temps la famille
des Drăculeştt détenait déjà semble-t-il, des domaines autour de Bucarest. C'est ainsi que,
dans le contexte de sa politique d'Indépendance, Vlad Ţepeş ajoutait ă Tîrgovişte une nouvelle
résidence prlnclère, Bucarest, qui deviendra, très vite, la plus importante ville roumaine.

www.mnir.ro
 BANUL MIHALCEA, PRIM SFETNIC
A L L U I MIHAI V I T E A Z U L

de N I C O L A E B A N I C A - O L O G U

Epopeea lui Mihai Viteazul a fost posibilă datorită uriaşului efort al poporului
român de pe ambele versante ale Carpaţilor, datorită minţii luminate şi braţului viteaz
al marelui voievod, în realizarea proiectului de unire a celor trei ţări române Mihai
bazîndu-sc pe sprijinul unor colaboratori credincioşi, buni militar şi buni diplomaţi.
Fraţii Buzeşti — Radu clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul — , Teodosie Rudeanu
marele logofăt, Udrca banul din Băleni, Radu Calomfirescu, la care s-au adăugat vitejii
căpitani din Balcani, Baba Novac şi Deli Marcu, au fost cei care l-au sprijinit pe Mihai
Viteazul în lupta sa pentru ridicarea Ţării Româneşti. Deasupra tuturor se ridică Mihalcea
Caragea din Cocorăşti, cel mai apropiat colaborator al marelui voievod, care şi-a legat
definitiv viaţa de numele eroului de la Turda.
Originar din insula Chios s a ocupat în tinereţe cu negoţul de carne sărată şi vite
la Constantinopol . 2
Stabilit în Ţara Românească, Mihalcea Caragea se căsătoreşte cu
Marula din Cocorăşti, strănepoată a l u i Vlad Călugărul , căsătorie prin care se înrudeşte
3

cu Pătraşcu cel B u n , tatăl lui Mihai Viteazul . 4

înrudirea dintre Mihalcea Caragea şi
Mihai Viteazul îl determină pe George Basta să-1 considere pe principalul sfetnic al
voievodului „parente del Valacco" , 3
datorită faptului că la 1600 banul Mihalcea avea
o vîrstă destul de înaintată °, iar pe de altă parte Mihai se consulta în toate problemele
de diplomaţie cu acesta '. Cunoaşterea limbilor greacă, maghiară şi italiană 8
i-a permis
în lunga sa viaţă să străbată o mare parte a Europei, să cunoască atît diplomaţia turcă,
cît şi cea austriacă. Aceste calităţi au făcut din el unul dintre sfetnicii apropiaţi ai l u i

1
N. Iorga, Contribuţiuni la istoria Munteniei, Bucureşti, 1896, p. 46—52 ; în scrisorile
sale către Marloara Vallarga, sora doamnei Ecaterina Salvaressi, soţia lui Alexandru Mircea,
îşi spune : „Mihalcea banul lui Mihnea voievod" şi „Mihail Plscio sau Piştion din Chios" —
idem, Documente nouă relative la Petru Şchiopul şl Mihai Viteazul, Bucureşti, 1899, p. 56.
2
I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzlno, Bucureşti, 1919, p. 254. Beducino
11 consideră un om de rînd care vinduse carne sărată şi vite la Constantinopol, de unde venise
în ţară cu Petru Cercel, vezi N. Iorga, Un nou izvor cu privire la Mthal Viteazul si Radu
Şerban, în „Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Istorice", tom. X I I (1932), p. 8—10 ;
(in continuare : A.A.R.M.S.I.) ; aceeaşi părere despre Banul Mihalcea o are şi Ciro Spontoni,
Historia délia Transilvania, Veneţia, 1638, p. 170—171.
3
Documente privind istoria României, B, Ţara Românească, veac. XVII, vol. I, Editura
Academiei, Bucureşti, p. 475 (in continuare D.I.R., B.) ; Documenta Romaniae Historica, B,
Ţara Românească, vol. X X I , Editura Academiei, Bucureşti, 1971, p. 31 (în continuare D.R.H., B ) .
4
N. Stolcescu, Legăturile de rudenie dintre domni şt marea boierime, în „Danubius",
Muzeul judeţean Galaţi, Istorie, vol. V (1971), p. 125.
3
A. Veress, Epistolae et acta generaltts Georgil Basta, vol. I , p. 390, In Monumenta
Hungariae Historica, voi. X X X I V , Budapesta, 1909.
* O. G. Lecca îl consideră născut în 1530, în Dicţionarul Istoric, arheologic şt geografic
al României, Bucureşti, 1937, p. 145 ; aceeaşi vîrstă la E . Hagi-Moscu, Boierii Iul Mihai Viteazul,
extras din „Arhivele Olteniei", an V i n (1929), nr. 43—44, p. 8.
' Ν. Bălcescu vorbeşte de „ţintirile ambilor Mihai", faţă de necesitatea ocupării Transil­
vaniei, în Romdnii supt Mihai-Voievod Viteazul, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 255—256.
» SzamoskSzy, în Monumenta Hungariae Historica. Scriptores, voi. XVJJI, p. 285 : „Is
Michael ban italicae quoque lingue, quae Valachorum congener dialectus est, non ignarus".

www.mnir.ro
106 NICOLAE BANICA-OLOGU

Mihnea a l II-lea Turcitul, cînd apare în acte cu titlul de ban, iar domnul 11 însărcinează
cu rezolvarea cazului Lecundo de L u c a r i . 9
Ridicat la rangul de mare ban, apare în
sfatul ţării din 5 septembrie .1583 pînă la 10 decembrie acelaşi an , ca în 1584 august 28 10

să apară în sfat ca fost mare b a n . 1 1

De la această dată timp de zece ani documentele
păstrează tăcere asupra activităţii banului Mihalcea.
Încă din momentul urcării pe tronul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul a înţeles că.
pentru a putea duce la îndeplinire planurile făurite, este necesară introducerea în divanul
tării a unor boieri credincioşi ; în primul an a l domniei întilnim în divan boieri ce
slujiseră sub Mihnea Turcitul, sub Ştefan Surdul, ba chiar sub Alexandru cel R ă u . a

Pentru a şi-1 apropia pe fostul mare ban, domnul dă din Bucureşti, la 28 mai 1594. un
hrisov prin care întăreşte „cinstitului vlastelin al domniei mele jupan Mihalcea fost
mara b a n " satul Orleştii , a
care pe timpul lui Alexandru vodă plătise „birurile" şi
„dăjdiile" locuitorilor satului fugiţi peste Dunăre, din cauza impozitelor impni/Λ dc
domnie.
. I n octombrie 1594, în ajunul luptei cu turcii, boierii cei vechi sînt - înlăturaţi
brusc din divan, fiind înlocuiţi cu boieri credincioşi domnului : ca I v a n vornicul, Teodosie
Rudeanu vistierul, Şerban paharnicul, Calotă spătarul şi R a d u l Florescu comisul ' ; iar v

mai tîrziu fraţii Buzcşti . 15

După schimbările efectuate în sfatul ţării, şi cu acordul
marilor săi demnitari, Mihai organiză masacrarea turcilor şi a creditorilor străini din
Bucureşti, la 13 noiembrie 1594, după care şi Aron vodă domnul Moldovei aderă la
răscoală, omorînd turcii din I a ş i . Campania antiotomană din iarna anului 1595 culmi­
16

nează cu bătălia de la Şerpătcşti, unde armatele tătare sunt zdrobite, hanul însuşi „abia
a scăpat şi s-a adăpostit la Silistra" După victoria de la Şerpătcşti, Mihai trecu
Dunărea îngheţată şi se îndreptă spre Rusciuk, unde la 25 ianuarie încheie magistral,
printr-o excepţională victorie asupra turcilor conduşi de Mustafa paşa, o campanie care
uimi Europa, speriind Constantinopolul. Mihai dădu dispoziţie banului Mihalcea —
participant activ Ia întreaga campanie din iarna l u i 1595 — să atace cu corpul său de
armată Silistra, unde Ştefan Surdul, omul turcilor în fruntea unei armate de circa 8 000
de tătari şi turci, aştepta prilejul să intre în Ţara Românească . Incercuind Silistra cu )8

2 000 de o a m e n i , 19
banul Mihalcea o bătu cu tunurile, punînd pe fugă pe turci şi tătari,
pretendentul Ştefan Surdul cade în luptă sau fuge, pierzîndu-i-sc u r m a . 2 0
L a întoarcere
împreună cu corpul de armată condus de Albert K i r a l y , pradă şi distruge T u r t u c a i a , 21

înlăturînd pericolul turco-tălar din această zonă. înrăutăţirea relaţiilor cu turcii şi faptul
că marele vizir Ferhad paşa a început organizarea unei expediţii pentru a-i „cuminţi
pe rebelii din Ţara Românească cea neascultătoare" 22
şi după ce Sigismund Bathory
înlocuise în aprilie 1595 pe Aron vodă — prietenul l u i Mihai — cu un om a l său Ştefan
Răzvan, domnul Ţării Româneşti se hotărî să-şi asigure sprijinul militar al lui Bathory

N. Iorga, Contribufiuni la istoria Munteniei, p. 46—52.

9

D.I.R., B , veac. X V I , vol. V, Bucureşti, 1Θ52, p. 132—143.

10

» Ibidem, p. 173.
« I. C. Flllttl, op. cit., p. 51 ; D.R.H. B, vol. X I , p. 1—125.
D.R.H., B, vol. X I , p. 76—79.
a

" P. P. Panaitescu, Minai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 69—72.

C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, Istoria românilor. Edit, ştiinţifică şi enciclopedică.
15

Bucureşti, 1976, p. 328.

« ibidem.
O istorie α lui Minai Viteazul de el însuşi, traducere şi note de A. Decei, în „Litera­
17

tura română veche", (1402—1647), voi. Π, Bucureşti, 1969, p, 42.

E . Hurmuzakl, Documente privitoare la istoria românilor, vol. X I I , volum adunat
u

şl publicat de N. Iorga, Acte relative la războaiele şl cuceririle Iul Minat Vodă Viteazul,
Bucureşti, 1903, p. 37.
Ibidem.
19

Istoria Ţării Româneşti, 1290—1690, Letopiseţul Cantacuzinesc, ediţie critică C. G r e -

39

gescu şi D. slmionescu. Editura Academiei, Bucureşti, 1960, p. 68.

C. Zagoritz, Cdlugdrenii sub o nouă înfăţişare, Ploieşti, 1940, p. 51.
21

Mihai Guboglu şl Mehmed Mustafa, Cronici turceşti privind ţdrile romăne (cronica
22

lui Pecevi Ibrahim), extrase, sec. X I V — miji. sec. X V H , Bucureşti, 1966, p. 600.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 107

printr-un tratat, chiar cu riscul recunoaşterii suzeranităţii principelui, convins fiind că

acest tratat este formal şi nu v a putea f i . pus în practică niciodată. Delegaţia Ţării
Româneşti, condusă de mitropolitul ţării, Eftimie, v a semna un trata umilitor — la
20 mai 1395—, un act pe care N . Ionga 1-a numit nu numai trădare, „dar şi de nebunie,
dc unică nebunie în tot trecutul nostru" . Mihai a acceptat umilitorul tratat din necesităţi
2 3

politice, pericolul otoman era atît de puternic, încît ajutorul l u i Bathory era mai necesar
ca orieînd. Modul în care. domnul Ţării Româneşti a depăşit acest moment critic, atît
pentru el cît . şi pentru domnie, ne demonstrează excepţionalul său simţ politic şi
diplomatic, fiind u n bun cunoscător a politicii europene a timpului şi a contemporanilor
săi. Situaţia conflictuală din iarna şi vara anului 1595 v a culmina cu bătălia de la.
Călugăreni, din 13/23 august, cînd armatele Ţării Româneşti, cu sprijinul destul de firav
din partea l u i Sigismund Bathory, prin eroismul românilor şi al voievodului lor, înving'
pc t u r c i * . B a n u l Mihalcea nu a putut participa la lupta de la. Călugăreni pentru că la
2

începutul lunii august Mihai Viteazul îl trimisese, împreună cu căpitanul Samoilă, într-o-
solie la curtea din Praga, cu scopul de a expune împăratului planurile domnului român
şi de a cere ajutoare în lupta contra paginilor. Cei doi soli ai lui Mihai Viteazul sînt opriţi
la Alba-Iulia de Sigismund Bathory şi reîntorşi acasă, principelui transilvănean fiindu-r
teamă că apropierea Mihai-Rudolf ar dăuna stăpînirii sale în T r a n s i l v a n i a . După desco­ 25

perirea complotului d i n vara anului 1 5 9 6 , cînd Mihai taie capetele

26
I u i Çhisar logofăt
din Leonteşti, fiului său şi marelui boier Dumitru, ceilalţi fugind in M o l d o v a , opoziţia 21

internă este lichidată sau cel puţin redusă la tăcere. I n aprilie, banul Mihalcea fusese
introdus în sfatul domnesc unde v a rămâne pînă la 8 august 1600 . 29
Pentru slujbă
credincioasă, Mihai întăreşte sfetnicului său satele Mosăştii Pistrui (sat în fostul judeţ
Slam Râmnic) , şi Călugărenii (din acelaş judeţ) , cumpărate de banul Mihalcea de lai
3 0 31

cnezii sărăciţi.
In decembrie Mihai văzind şovăielile lui Sigismund Bathory, cure reluă şi legăturile
dc amiciţie cu Poarta, însoţit de banul Mihalcea şi Radu Buzescu, rudele s a l e , împreună, 3 2

cu alţi boieri, sosi în Transilvania, unde sînt primiţi la curte cu o n o r u r i , cu intenţia M

de a-1 hotărî pe nchotărîtul Sigismund pentru o campanie antiotomană de proporţii.

Discuţiile de la Alba-Iulia dintre Mihai şi Sigismund,. dintre Mihai şi dieta Transilvaniei
şi dintre colaboratorii l u i Mihai şi cei ai l u i Sigismund au scos în evidenţă politica
şovăielnică a Bathoreştilor, incapacitatea l u i Sigismund de a prelua frînele luptei anti­
otomane în cadrul Ligii, în urma acestor tratative Mihai devenind sufletul şi spada
coaliţiei antiotomane . 34
După discuţiile de la Alba-Iulia, Mihai văzind că nu poate obţine
un sprijin serios din partea lui Sigismund, chiar din reşedinţa principelui trimise pe-

23
N. Iorga, Mihai Viteazul, Edit. Militară, Bucureşti, 1968, p. 165.
» Despre bătălia de la Călugăreni vezi A l . Atanaslu, Bătălia de la Călugăreni, 1595,
ed a Π-a, Bucureşti, 1928, p. 160 ; A l . Cullcl, Campania munteană din 1595, Călugăreni—Tîrgo­
vişte—Giurgiu, Bucureşti, 1930, p. 36 ; A Veress, Campania creştinilor in contra lut Sinan Paşa
din 1595, extras din A.A.R.M.S.I. seria I I I , tom. I V , 1962, p. 66—148 ; C. Zagorltz, op, cit., p. 72.
25
A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şt Ţării, Romaneşti,
vol. I V , Bucureşti, 1932, p. 250—257 ; i l loro principe Mlchaele Vaivoda havea mandato a
V.M.C. solennlslmo ambasclator, ii Gran Ban dl Craglievo, per nome Mlchallo, con altro i n
sua compagnla, căpitan Samuel, quali in Transilvania, iurno intertenuti et fatti ritornar i n
drio, i l che fu avanti mio arrivo in Transilvania dai principe, la qual Altezza lntentendo
la venuta del ser-mo Massimiliano in Ungaria superiore..."
E . Hurmuzakl, Documente, voi. m/2, p. 227—228 : scrisoarea lui Mihai Viteazul către
21

Sigismund Bathory din 6 septembrie 1596.

Ibidem, p. 487—488 ; E . Hagi-Moscu, op. cit., p. 11 ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 75.
27

a
D.R.H., B, vol. X I , p. 205.
» Ibidem, p. 564.
» Ibidem, p. 190—192.
Ibidem, p. 250—252.
21

N. Stoicescu, op. cit., p. 125 ; Radu Buzescu este ginerele Banului Mihalcea, marele
22

clucer fiind căsătorit a doua oară (pe la 1590) cu Preda, fiica marelui ban, vezi : D.I.R., B.,
veac. X V I I , vol. I , p. 231—232.
E . Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 289 ; Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 66.
21

E . Hurmuzakl, Documente, voi. I I I / l , p. 275—276 ; I . Crăciun, Cronicarul

34
Szamoskozv
şi însemnările lut privitoare la români, Cluj, 1928, p. 109.

www.mnir.ro
108 NICOLAS BANICA-OLOGU

banul Mihalcea şi sasul Marcu Schonkabunk în solie la curtea l u i Rudolf a l II-lea, pentru
a-i expune împăratului planurile voievodului român şi pentru a obţine „ceva ajutor bănesc
cu care să putem ţine o a s t e " . Voievodul
35
înmîna solilor săi o scrisoare către arhiducele
Maximilian, care se afla cu armatele sale aproape de graniţa Transilvaniei, în care îi
explica fratelui împăratului rostul acestei solii, rugîndu-1 să intervină pe lîngă împărat
pentru a-i primi solia, dîndu-i mină liberă banului Mihalcea în ducerea tratativelor la
Curtea din P r a g a .3 e
L a 12 februarie 1597, delegaţia voievodului român este primită
în audienţă de Rudolf a l II-lea, cu care ocazie „den alten B a n s " 3 7
explică împăratului
planurile l u i Mihai şi pericolul ce paşte Europa în cazul în care turcii ar reuşi să treacă
peste Ţara Românească. Solia este încheiată cu succes, Rudolf hotărî să acorde subsidii
pentru 4 000 ostaşi, care să fie puşi sub ordinele l u i Mihai. Activitatea soliei de la
Praga durează pînă la 27 martie 1597, cînd l i se anunţă p l e c a r e a . Sprijinul împăratului 3B

austriac a sosit abia după luni de aşteptare — şi aşa destul de modest — la începutul
lui iunie 1597, alcătuit dintr-un contigent de 4 000 de oameni : 1000 sub comanda lui
Moise Secuiul şi 3 000 sub comanda l u i Mathia P e r u s i t h . Banii trimişi dc Rudolf erau
39

destul de puţini, întrucit în iulie mercenarii se răsculară ameninţînd şi insultînd pe domn,

cerînd să l i se plătească soldele ' , l0
aşa cum relatează Erich Lassota în raportul său
către împărat, în care cere cu insistenţă banii promişi domnului**, aşa cum o v a face
în toată toamna lui 1597. Intre timp lucrurile în Transilvania se complică, prin abdicarea
lui Sigismund Bathory în aprilie 1598, în favoarea împăratului Austriei, primind în
schimb ducatele Oppeln şi Ratibor oferite de Rudolf a l II-lea în schimbul T r a n s i l v a n i e i . 42

Această situaţie schimba radical problema relaţiilor româno-austriace, care acum capătă
o altă nuanţă, mai ales că Austria deveni vecinul Ţării Româneşti. Neîntreruptele legături
diplomatice dintre Mihai şi Casa de Austria se vor materializa prin încheierea tratatului
dc l a mînăstirea Dealul din 30 mai/9 iunie, prin care se reglementa sprijinul militar
şi politic obţinut de Mihai din partea lui Rudolf şi obligaţiile domnului pentru
apărarea „creştinătăţii" B a n u l Mihalcea semnează alături de marii boieri ai l u i Mihai
jurămîntul faţă de împărat. Succesele obţinute de diplomaţia Ţării Româneşti vor primi o
nouă lovitură, la 20 august 1598, cînd Sigismund Bathory, nemulţumit dc ducatele oferite
de Rudolf, se reîntoarce pe furiş la Cluj, unde dieta îl proclamă din nou principe al
Transilvaniei, iar comisarii împărăteşti sînt arestaţi. Dar nestatornicul Sigismund nu va
rămîne mult în scaunul principatului, pentru că la 29 martie 1599 renunţă la tronul
Transilvaniei în favoarea vărului său cardinalul Andrei Bathory, partizan a l polonilor
şi turcilor, care imediat după Învestitură reluă tratativele cu turcii. Preten­
ţiilor l u i Andrei Bathory, de a fi recunoscut ca stăpin al Ţării Româneşti — aşa cum
era convins că fusese şi vărul său Sigismund la 1595 — , Mihai răspunde printr-un act
care avea să-1 deruteze pe cardinal ; la 26 iunie însoţit de marii săi boieri — inclusiv
banul Mihalcea — semnează tratatul cu Andrei Bathory. „Cardinalul în trufia lui —
remarca pe bună dreptate Manole Ncagoe — cădea în plasa fin ţesută de iscusinţa politică
a voievodului"**. Scrisoarea din 5 septembrie 1599 — scrisoare de trădare a marilor
boieri, banul Mihalcea, fraţii Buzeşti, Teodosie Rudeanu, banul Udrea, Calotă banul , 4 3

A. Veress, op. cit., vol. V, p. 51—52 ; Şt. Meteş, Domni şi boieri din ţările române in
33

oraşul Cluj şl românii din oraşul Cluj, Cluj, 1935, p. 7 : scrisoarea lui Mihai Viteazul din
5 Ianuarie 1597, din Alba Iulia, către arhiducele Maximilian.
M
A. Veress, op. cit., vol. V, p. 51—52.
Ibidem, p. 78—82 ; Erich Lassota în scrisoarea sa către împărat il numeşte „des
37

alten Bans".
Ε. Hurmuzakl, Documente, voi. HI/2, p. 237—238.
38

M. Neagoe, Mihai Viteazul, Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1976, p. 121.

39

A. Veress, op. cit., vol. V, p. 78—82.

40

«ι Ibidem.
C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, op. cit., p. 341.
43

E . Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 359.

43

M. Neagoe, op. cit., p. 152.

44

D.R.H., B., vol. X I , p. 485 ; Şt. Ştefănescu, Ştiri noi cu privire la domnia Iul Mihai
45

Viteazul, în „Studii şi materiale de istorie medie, vol. V, Bucureşti, 1962, p. 187.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 109

este nu numai u n fals, ci u n document conceput şi emis sub îndemnul lui Mihai Viteazul,
pentru a-i induce în eroare pe potrivnicii săi vecini. Ofensivei asupra Ţării Româneşti,
pornite de Bat horeşti, Movileşti, poloni sau turci, Mihai le-a răspuns printr-o abilitate
politică demnă numai de geniul său, abilitate care i-a permis să pregătească în taină
campania pentru unirea Transilvaniei cu Ţara Românească — campanie încheiată prin
victoria de Ia Şelimber şi intrarea în Alba-Iulia l a 20 octombrie/l noiembrie 1599. Faţă
de necesitatea ocupării Transilvaniei, colaboratorii principali ai l u i Mihai Viteazul au
avut poziţii diferite. Teodosie Rudeanu marele logofăt era un „pm în vîrstă şi renumit la
toţi prin onorabilitatea sa, nu-i plăcea invaziunea Transilvaniei" ,4β
iar Radu
Buzescu marele clucer era văzut de Szamoskôzy drept prieten al ungurilor . 47

Rezerva acestor doi sfetnici apropiaţi ai l u i Mihai se explică pe de o parte prin vîrstă
înaintată a celor doi, care priveau acţiunea l u i Mihai drept o aventură, iar pe de altă
parte se opuneau principalului colaborator a l domnului, banul Mihalcea, care era adeptul
unei intervenţii urgente şi de proporţii în Transilvania, îndemn pe placul l u i Mihai, care
luase de mult această hotărîre . Dacă Imperiul otoman a recunoscut pe Mihai ca domn
48

al celor două provincii unite prin campania din octombrie 1599 în a doua jumătate a
lunii n o i e m b r i e ,a
tratativele cu austriacii erau îngreuiate de colaboratorii l u i Rudolf, cu
ştirea acestuia imperialii încereînd să obţină pentru împărat Transilvania. L a 29 noiembrie
Mihai trimite la Praga o nouă solie alcătuită din banul Mihalcea şi Stoica vistiernicul,
partizani ai u n i r i i , M
solii ducînd împăratului mai multe daruri din partea domnului
român. L a 22 decembrie ei se aflau la V i e n a , iar la 5 ianuarie 1600 soseau l a Pilsen,
5 1

unde se afla împăratul . Intrarea solilor l u i Mihai în Pilsen este maiestuoasă , cortegiul
52 a

era format din 4 trăsuri cu 12 cai, împreună cu 20 de oameni, iar în fruntea cortegiului
erau expuse darurile aduse : calul cardinalului Andrei Bathory, 4 steaguri cucerite la
Şelimber, pecetea cardinalului, sigiliul Transilvaniei şi alte obiecte de preţ. Cu toate
acestea Curtea i-a primit cu răceală. B a n u l Mihalcea şi Stoica vistiernicul fură primiţi în
audienţă de Rudolf a l II-lea la 8 i a n u a r i e , cu care ocazie cei doi soli expuseră pe larg
M

condiţiile în care Mihai a cucerit Transilvania. Cu toate că ei arătară împăratului că

Mihai este gata „să ofere" T r a n s i l v a n i a , banul Mihalcea insista ca domnul
55
său să fie
recunoscut ca guvernator cu titlul de principe, duce sau chiar rege vasal împăratului, ca
în discuţiile din zilele următoare să aducă la cunoştinţă împăratului cererea l u i Mihai
privind restituirea cetăţilor Hust, Satu Mare şi Oradea, ocupate de armatele arhiducelui
Maximilian . M
L a 15 ianuarie se convoacă, în prezenţa solilor l u i Mihai dieta imperială
pentru a discuta chestiunea T r a n s i l v a n i e i , austriecii începînd să se plîngă de comportarea
57

banului Mihalcea S , care era intransigent

8
privind drepturile l u i Mihai în Transilvania.
Aflînd de înrăutăţirea relaţiilor dintre solii săi şi comisarii imperiali, Mihai trimite la
26 ianuarie 1600 colaboratorilor săi instrucţiuni noi, care în linii mari nu se deosebesc
de cele anterioare : domnie ereditară asupra celor două provincii, cedarea către Transil­
vania a teritoriilor ocupate de austrieci, recunoaşterea domniei şi subsidii pentru între­
ţinerea mercenarilor. Mihai dă solilor săi posibilitatea tratativelor : „ce-aţi . făcut într-un

48
W. Bethlen, Historia de rebus Transsylvanlcls, tom. I V , Clbinli, 1875, p. 336.
47
I . Crăciun, op. cit., p. 131 şi 138.
48
Privitor la poziţia boierilor Ţării Româneşti faţă de necesitatea ocupării Transilvaniei
a se vedea rapoartele raguzanului Paolo Georgio, în Hurmuzakl, Documente, voi. I I I / l , p. 352 ;
Ibidem, vol. I V / l , p. 6 şi vol. X H , p. 740—742.
48
C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, op. cit., p. 349.
60
A. Veress, op. cit., vol. V I , p. 13 ; Hurmuzakl, Documente, vol. ΠΙ/1, p. 356—357, 383—384
şi 393 şi vol. X I I , p. 520 ; Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 76.
51
Ε. Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 550—551 ; 559—560.
52
A. Veress, op. cit., vol. V I , p. 7—8.
53
Ibidem, p. 7, 8, 9 şi 10 ; scrisori ale agenţilor dogelui Veneţiei şl ducelui de Modena.
» Ibidem, p. 9 şi 13.
55
Ibidem, p. 9—10 ; Hurmuzakl, Documente, vol. ΧΠ, p. 513—514 şi 524 nota 1.
56
Hurmuzakl, Documente, vol. XTJ, p. 672 şi 674.
57
Veress, op. cit., vol. V I , p. 13.
58
Hurmuzakl, Documente, vol. ΧΠ, p. 664.

www.mnir.ro
110 N I C O L A E BANICA-OLOGU

chip voi să lăsaţi, să fie cum aţi tocmit, iar să v a părea câ este mai bună această
tocmeală ce-am trimes acum şi pohta ce-am pohtit, iar voi să mergeţi să grăiţi împăratului
să faceţi tocmeala pe această pohtă şi tocmeala ce-am trimes acum la v o i " . I n discuţiile 5 9

sale cu comisarii imperiali Carlo Magno, David Ungnad şi Mihai Szekely, Mihai şi-a dat
-seama că intransigenţa banului Mihalcea ar putea dăuna relaţiilor cu imperialii, decla-
TÎndu-le acestora că solii săi au depăşit instrucţiunile, care la rîndul lor comunică
împăratului la 8 februarie 1 6 0 0 L a începutul lunii martie banul Mihalcea rămas singur
l a Praga, după plecarea l u i Stoica vistiernicul în ţară, îi scrie dr. Bartolomeo Pezzen, să
plece cît mai repede în Transilvania unde îl aşteaptă M i h a i , iar peste cîteva zile îi scrie
e l

o nouă scrisoare prin care îi comunică noile cereri ale l u i Mihai către împărat . I n 62

timp ce banul Mihalcea ducea tratative la Pilsen, veni la Braşov „un aga bătrîn t u r c " , 6 3

ceea ce îl determină pe Mihai la 10 martie să-i comunice sfetnicului său instrucţiuni noi,
potrivit cărora venirea acestui sol n-ar schimba cu nimic politica sa faţă de turci . M

"Fiind informat că nişte unguri au plus la cale un asasinat împotriva l u i Mihai, la sfîrşitul
l u n i i martie părăseşte P r a g a , găsindu-1 l a 2 aprilie în ţară .
œ ββ
Reîntors la Alba-Iulia,
participă activ la elaborarea planului de cucerire a Moldovei. L a 4 mai, Mihai înştiinţează
•comisarii imperiali că pe timpul campaniei sale în Moldova Iasă locţiitor în Transilvania
pe banul Mihalcea . 67
I n timpul acestei campanii el întreţinu o vie corespondenţă cu
•comisarii imperiali — Ungnad şi Szekely — şi cu dr. Pezzen, ţinîndu-i la curent cu
desfăşurarea evenimentelor . 68
Atitudinea şovăielnică a comisarilor, care îşi dădeau tot mai
mult seama de adevăratele intenţii ale l u i Mihai, duc la arestarea lor de către Teodosie
Rudeanu l a 13/23 mai 1 6 0 0 . 6a
Arestarea reprezentanţilor împăratului Austriei trebuie
•căutată nu în „nesocotinţa" marelui logofăt, ci în faptul că Teodosie Rudeanu descoperise
un complot a l nobilimii maghiare, pus la cale cu ştirea şi aprobarea comisarilor imperiali.
I n urma scrisorilor adresate banului Mihalcea, aceştia sînt eliberaţi, locţiitorul domnului
adresîndu-le şi o scrisoare cu s c u z e . 70
Cu toate insistenţele comisarilor imperiali, primul
-sfetnic a l l u i Mihai tergiversează negocierile, pînă la întoarcerea domnului din Moldova,
acestora fiindu-le teamă „să n u fie cumva u n plan contra împăratului" . 71
Reîntors la
Alba-Iulia, capitala celor trei provincii unite, Mihai găseşte aici un adevărat focar, nobi­
limea maghiară ridieîndu-se la răscoală. B a n u l Mihalcea, asemenea altor boieri români,
l-au sfătuit pe Mihai „să taie nobilimea maghiară — ne spune Szamoskôy — , dar de la
acest gînd 1-a abătut R a d u marele clucer B u z e s c u " . 7 2
I n tot timpul domniei lui Mihai
ca „domn a l Ţării Româneşti, a l Ardealului şi a toată Ţara M o l d o v e i " , 73
banul Mihalcea
-se intitula „Michael regni Transalpinensis Banus et consiliarius ac Ilustris ct Magnifici
Domini Michaelis, vaivodae T r a n s a l p i n e n s i s " , delegat plenipotenţiar al ilustrului domn
74

Mihai la statele şi ordinele a r d e l e n e " , 75

„locţiitor şi consilier a l preaslăvitului domn" ' , 6

68
Ν. Iorga, Documente noud relative la Petru Şchiopul şt Minai Viteazul, p. 42 ; I . D.
Condurachl, Diplomaţi romdni din trecut (sec. XIV—XVII), în „Ţara Bârsei", an. I X (1937),
J i r . 6, p. 517—520 ; N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni. Vălenii de Munte,, 1925,
,p. 235—239.
00
Hurmuzakl, Documente, voi. ΧΠ, p. 605.
« Ibidem, p. 740.
» Ibidem, p. 747—748.
a
Ibidem, p. 764.
« Ibidem, p. 771.
a
Ibidem, p. 817—818.
* Ibidem, p. 832.
" Ibidem, vol. IV/1, p. 45 şl 46.
œ
Ibidem, p. 57 şl urm.
» Ibidem, p. 59—60.
70
Ibidem, p. 57—58 şi 61.
" Ibidem, vol. ΧΠ, p. 950.
π
I . Crăciun, op. cit., p. 127 şi 138.
73
D.R.H., B . , vol. X I , p. 535 şi urm.
" Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 500—501.
79
L . Szadecky, Erdély és Mthdly tôrténete, Timişoara, 1893, p. 301—303 ; St. Nlcolaescu,
Documente de la Mihai Viteazul ca domn al Ţdrii Româneşti, al Ardealului şl al Moldovei,
1600, Bucureşti, 1916, p. 23, 24 şi 27.
79
Hurmuzakl, Documente, voi. I V / l , p. 58, 61, 62 şl urm.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 111

„cel mai înalt (summus) consilier" " , sau „locţiitor la domnia Transilvaniei şi supremul
consilier al preaslăvitului d o m n " . 7 8
Greutăţilor întîmpinate de Mihai în guvernarea celor
trei ţări române se adaugă intervenţia străină, polonă, austriacă şi turcă, intervenţie care
favorizează căderea sa. înfrînt la Mirăslău (8/18 septembrie 1600), iar mai tîrziu la
Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie), Bucov (20 octombrie) şi Curtea de Argeş
(25 octombrie) Mihai convoacă la Râmnic pentru ultima dată colaboratorii rămaşi lingă
dînsul, fraţii Buzeşti, Udrea banul, Baba Novac şi banul Mihalcea, unde se hotărăşte
ca cei rămaşi în ţară să „accepte" domnia l u i Simion Movilă, iar banul Mihalcea şi Baba
Novac îl vor însoţi pe domn în pribegie la Curtea l u i Rudolf al II-lea. Tratativele din
iarna şi primăvara anului 1601 vor fi încununate cu succes, Rudolf hotărăşte să-i acorde
lui Mihai sprijinul necesar pentru o campanie asupra l u i Sigismund Bathory — reales
principe al Transilvaniei — , dar tot acum se hotărî omorîrea voievodului şi a principalilor
săi colaboratori. L a 30 iunie 1601, Mihai aştepta in tabăra de la Debreţin sosirea banului
Mihalcea împreună cu 800 soldaţi , care participă apoi alături de voievodul său la bătălia
79

din 3/13 august de la Gorăslău, cînd armatele conduse de Mihai şi generalul Basta înving
pe Sigismund Bathory. I n zorii zilei de 9/19 august pe Câmpia Turzii se sfîrşi planul
conceput în alcovurile palatului imperial de la Praga, fiind omorît mişeleşte din ordinul
unui vîntură lume — mecenar în cuget şi profesie l-am numit pe G . Basta — cel mai
strălucit voievod al românilor. I n aceeaşi dimineaţă, fu omorît şi banul Mihalcea, omul
care a visat alături dc Mihai, a luptat şi suferit alături de el şi avea să se jertfească
odată cu marele său domn. Iată cum descrie cronicarul Szamoskôzy moartea acestuia :
„Avut-a Mihai vodă u n sfetnic de frunte, banul Mihalcea, care văzînd ce s-a întîmplat
(după omorîrea l u i Mihai — n. n.) a încălecat şi fiind o moară den sus de Turda a
fugit în acea moară. Valonii au intrat după el şi 1-a scos afară. După multe cazne şi
schingiuiri a mărturisit pe rînd toate fapte şi sfaturile l u i Mihai vodă... I n cele din urmă
trupul banului Mihalcea a fost aruncat la Bălgrad (Alba Iulia — n. n.) într-o groapă de
pietre de unde l-au scos cîinii şi l-au mincat..." Crimele gratuite de pe Câmpia Turzii
au făcut u n mare deserviciu poporului român, dar nu au adus servicii nici imperialilor.
B a n u l Mihalcea a rămas i n galeria ilustră a bărbaţilor neamului, pentru serviciile aduse
poporul român 1-a adoptat şi iubit, păstrîndu-i neştearsă memoria.

LE BAN MIHALCEA PREMIER CONSEILLER D E MICHEL

LE BRAVE

Résumé

Dans la lutte pour l'indépendance de la Valachie et l'accomplissement de l'Union en

ltOO, Michel le Brave s'est appuyé sur quelques collaborateurs attachés à lui, parmi lesquels
s'est distingué surtous le ban Mihalcea — son premier conseiller.
Originaire de l'Ile de Chios (Grèce) dans les années de sa jeunesse II s'est occupé du
comerce. Il a épousé Manila de Cocorăşti, descendente de la famille régnante des Basarabi.
En tant que bon militaire, il a participé ă la campagne contre les Turcs de l'hiver de 1812s
octobre 1599 et à celle de Gorăslău — le 3/13 août 1801. Michel le Brave a fait de lut son ambas-

" Ibidem, p. 72.

" Ibidem, vol. ΧΠ, p. 929.
™ Veress, op. cit., vol. V I , p. 389.
" I . Crăciun, op. cit., p. 159.

www.mnir.ro
112 NICOLAE BANICA-OLOGU

sadeur auprès dé Rudolf II l'empereur de l'Autriche en 1597, 1599 et 1900. Après ΓΙ/nion de la
Transylvanie d Za Valacftie, pendant la campagne de Moldavie, le prince le laisse comme
adjoint en Transylvanie. En cette qualité II engage des pourparlers avec les comlssatres de
l'empereur, se montrant Intransigeant concernant les droits de son prince sur les trois provinces
roumaines unies. Après la bataille de Mirdslău — en 1800, le 18 septembre — i l accompagne
Michel le Brave en exil à Prague, où II participe activement aux préparatifs diplomatiques et
militaires de la campagne du mois d'août de 1601 pour l'expulsion de Sigismund Bathory.
Le 9/19 août 1601 lorsque G. Basta met en application le pran conçu à Prague concernant
l'assassinat de Michel le Brave, les acolytes du général autrichien tuent également le premier
conseiller du grad prince.
Le peuple roumain, qui l'a adopté et aimé pour ses services, lut garde un souvenir
inoubliable.

www.mnir.ro
 P A R T I C I P A R E A L U I ŞTEFAN RĂZVAN L A L U P T E L E
DIN A N U L 1595, P U R T A T E D E MIHAI V I T E A Z U L
CONTRA T U R C I L O R

dc E M I L I O N E M A N D I

A doua jumătale a sec. a l X V I - l e a se caracterizează prin sporirea neîncetată a

obligaţiilor faţă dc Poartă şi prin luptele ţărilor române pentru apărarea entităţii statale.
Pe plan international se produc mutaţii neaşteptate în sistemul de alianţe. Marile state
fac eforturi pentru a-şi întări pe orice cale poziţiile, in starea conflictuală cc se crease
şi tindea să ia proporţii. Presiunile externe tot mai insistente, precum şi dificultăţile
politice şi economice interne prejudiciau statutul politic al ţărilor române şi făceau
iminentă încorporarea lor în hotarele puterilor vecine, care le disputau. In contextul
acestei situaţii interne şi internaţionale, Mihai Viteazul a reuşit, în urma luptelor crîncene
şi a campaniilor rămase celebre prin rapiditatea lor, nu numai să înlăture primejdia
otomană, dar şi să creeze un sistem de alianţe între cele trei ţări române. I n acest
sens, rapoartele diplomatice anunţau, la sfîrşitul lunii octombrie 1594, alcătuirea unei
alianţe între ţările române (denumită în documente „Confederaţie"), dînd detalii cu
privire la planul de nimicire a garnizoanelor turceşti din Moldova şi Ţara Românească
Observatorii politici şi-au concentrat atenţia nu numai asupra luptelor purtate de ţările
române contra turcilor, dar şi asupra schimbărilor de ordin politic din Moldova provocate
de lupta pentru asigurarea supremaţiei în această parte între Imperiul habsburgic şi
regatul polon. Datorită ambiţiilor personale, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei,
a reuşit într-o primă etapă să se impună în politica internă a Moldovei, înaintea regatului
polon, creind o stare politică lipsită de o bază statornică şi puternică în sistemul de
alianţe al celor trei ţări româneşti. Acţiunile de forţă purtate in Moldova şi sprijinite de
principele Transilvaniei au dus la înlăturarea l u i Aron vodă şi la instalarea l u i Ştefan
Răzvan (24 aprilie 1595), omul de încredere a lui Sigismund Bathory. Noile trupe trimise
dc principele Transilvaniei, în a p r i l i e , aveau drept scop nu numai asigurarea domniei lui
2

Ştefan Răzvan, dar şi întărirea hegemoniei militare în Moldova. I n aceste momente

grele pentru cele două ţări române, Sigismund Bathory trata la Praga cu , împăratul
să desfiinţeze pe cei doi domni, iar teritoriul acestor „ţări" să sc unească cu Transil­
vania . 3

In contextul acestei situaţii generate de politica internaţională purtată dc Sigismund

Bathory, îşi începe domnia Ştefan Răzvan, in α cărui activitate putem distinge patr
etape.
lntr-o primă etapă, Ştefan Răzvan, ca hatman şi comandant a l gărzii personale

E . Hurmuzakl, Documente privitoare la istoria românilor, vol. I H , partea I - a , B u c u ­

1

reşti, 1880, p. 193 ; Ibidem, I V , p. 94 şl p. 177 ; A. Veress, Documente privitoare la istoria

Ardealului, Moldovei si Ţdrii Româneşti, vol. I V , Bucureşti, 1932, p. 142.
E . Hurmuzakl, op. cit., ΧΠ, p. 38.
9

Ibidem, m/1, p. 469.

9

www.mnir.ro
114 E M I L I O N EMANDI

a lui Aron vodă, participă la asediul Cetăţii Albe contra turcilor, cucereşte Ismailul şi ia
din Cetatea Chilia o sută de tunuri ''. I n aceste lupte, Ştefan Răzvan se remarcase ca un
bun ostaş şi conducător de oaste.
In cea de-a doua etapă, Ştefan Răzvan reuşeşte să-1 înlăture pe Aron vodă şi să
se instaleze domn. Această schimbare îl afectă în primul rînd pe Mihai Viteazul, care
regretă pierderea aliatului de nădejde din M o l d o v a . 5
Imediat după proclamarea l u i Ştefan
Răzvan ca domn, Dieta din Transilvania a luat o serie de măsuri privind administrarea
veniturilor ce intrau în visteria ţării . De asemenea, la 3 iunie 1595, se încheie un tratat
6

între Ştefan Răzvan şi principele Transilvaniei, prin care ţara sa se supune acestuia, el
nefiind decît doar un locţiitor . Principele Transilvaniei îşi asumă dreptul
7
de a numi
pîrcălabi peste cetăţile Moldovei. L a 27 iunie 1595, Ştefan Răzvan primea de la
principele Transilvaniei, prin Caspar Kornis, steagul dc întărire a domniei sale .8
Toate
acestea au provocat reacţia oficialităţilor polone, care doreau ca Moldova să fie sub
influenţa lor. I n această situaţie Ştefan Răzvan este socotit ca un intrus şi uzurpator dc
către poloni. însuşi solul polon Liubienichi, trimis special la voievodul Mihai, se plîngea
de schimbarea din Moldova făcută de Sigismund Bathory, deoarece acest Răzvan era
de „rea credinţă" .9
Totuşi, domnul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, s-a străduit să
întreţină relaţii bune cu Ştefan Răzvan, deşi îl agrea mai puţin decît pe Aron-vodă " l
In acele momente, Mihai Viteazul căuta să aplaneze situaţia ivită in Moldova, vroind
să creeze un front comun contra turcilor, intervenind în fuvoarea lui Ştefan Răzvan,
aliatul susţinut de Sigismund Bathory . 11
Apropierea turcilor dc Dunăre a făcut ca
ştafetele lui Mihai Viteazul să anunţe pe principele Transilvaniei şi pe Ştefan Răzvan,
în Moldova, de sosirea acestora. Aceste ştiri determină pe Ştefan Răzvan să-şi strîngă
oastea pentru a veni in ajutorul domnului din Ţara Românească împreună cu Sigismund
Bathory. Dar tot acum Moldova este ameninţată de trecerea tătarilor şi a cazacilor,
Ştefan Răzvan temindu-se mai ales de un atac al polonilor . 12
Cu toate acestea, Ştefan
Răzvan îi dăduse de veste cancelarului Poloniei, Zamoyski, de venirea lui Sinan şi ii
cere ajutorul Acesta a fost un motiv foarte bun pentru cancelarul Poloniei de a
ocupa Moldova. I n jurul datei de 24 august 1595, Ştefan Răzvan, cu I C 000 de moldoveni
călăreţi, pedeşlri şi patru tunuri, se afla în sudul Moldovei. Dar după trei zile este
anunţat că polonii şi cazacii au ocupat laşul şi l-au instalat ca domn pe Ieremia
Movilă M
.

Cea de-a treia etapă se caracterizează prin participarea activă a armatei moldovene
la lupta contra turcilor şi prin pierderea tronului Moldovei de către Ştefan Răzvan.
Venirea polonilor în Moldova, precum şi a boierilor fugiţi, determină părăsirea de către
unii boieri moldoveni a oastei lui Ştefan Răzvan, acesta răminînd cu 2 000 de unguri şi
cu a r t i l e r i a Ş t i r i l e privind participarea oastei moldovene la lupta de la Călugăreni
sînt contradictorii şi mai puţin sigure. Astfel, cei doi trimişi ai l u i Sigismund Bathory

' Ibidem, p. 472.

> IMdem, X I I , p. 51.
0
Ibidem, m/1, p. 50.
' Ibidem, p. 473—476 ; Ion Sirbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, domnul Tării Româ­
neşti, Edit. Facia, 1976, p. 147 ; P. P. Panaitescu, Mlhat Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 112 şi urm.
• Ε. Hurmuzakl, op. cit., I I I / l , p. 479 ; Ion Sirbu, op. cit., 136.
9
N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti, 1968, p. 177.
19
Călători străini despre ţările române, vol. I I I , Bucureşti, 1971, p. 497, 500.
11
I. Corfus, Jurnalul expediţiei polone in Moldova din 1595, în „Revista Arhivelor-',
X L V I I , 1970, nr. 2, p. 535 ; Minai Viteazul, culegere de studii, Bucureşti, 1975, p. 53.
" E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , p. 78 şi I I I / l , p. 201 ; A. Veress, op. cit., I V , p. 268 ;
Ibidem, I , p. 255.
" E . Hurmuzakl, op. cit., X I , p. 294.
14
Ibidem, X I I , p. 105 ; Cdidtori strdini despre ţările române, vol. ΠΙ, p. 478. Mal men­
ţionăm că primele acte de întărire a proprietăţii date de Ieremia Movilă datează de la 1595,
fără să se precizeze data pînă în luna octombrie. Ultimul act de întărire dat de Ştefan Răzvan
datează de la 12 iulie 1595 (vezi D.I.R. Α., veac X V I I , vol. I V , p. 126 şi urm.).
15
E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , p. 106 ; Călători strdini despre fdrile romdne, voi. ΙΠ, p. 478.

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A L U I ŞTEFAN R A Z V A N L A L U P T E L E D I N A N U L 1593 115

în oastea l u i Mihai Viteazul scriau unui ambasador veneţian că „au ajuns l a bătălie
moldoveni, români, transilvăneni" , 16
i a r Sinan informa pe sultan că „s-au arătat pe
celălalt ţărm creştini fără număr, poloni, transilvăneni, moldoveni şi alte neamuri" . 1 7

U n i i istorici 1 8
afirmă că erau ostaşi moldoveni în oastea l u i Mihai, dar ei slujeau
cu leafă, Ştefan Răzvan neparticipînd l a lupta de la Călugăreni. Alţii înclină să afirme
că „ar fi fost poate şi ajutoare de la Răzvan, dar oarecum aceştia se văzuseră siliţi să
părăsească steagul l u i Mihai şi să se ducă înapoi spre casă, căci năvăliră polonii" .19

După bătălia de Ia Călugăreni, Mihai Viteazul şi-a dat seama că oraşul Bucureşti n u poate
fi apărat şi s-a retras în zona muntoasă, aşteptînd ajutoare de Ia Sigismund Bâthory
şi Ştefan Răzvan. L a 28 septembrie 1595, Ştefan Răzvan trecu prin pasul Oituz,
îndreptîndu-se spre şesul Braşovului, unde se întîlni cu cardinalul Andrei Bâthory, la
Bran .2 0
Sigismund Bâthory, preocupat de problemele sale personale, întîrzie să sosească.
O dată cu sosirea sa la începutul lunii octombrie se ţinu o adunare la Rucăr, l a care
participă şi Ştefan Răzvan. Datele asupra componenţei oastei sale sînt foarte contradictorii :
unii afirmă că oastea sa se compunea din 2 000 de unguri şi vreo 4 000 dc moldoveni
veniţi mai tîrziu , alţii estimează oastea la 2 000 de unguri, 4 000 de moldoveni,
21
precum
şi 22 de tunuri . L a oastea moldovenilor se alipiră şi cei 100 de ostaşi italieni veniţi mai
22

tîrziu. Atît la tabăra de la Rucăr, cît şi de la Stoeneşti, cei trei conducători au stat pînă
la data de 15 octombrie, cînd au ridicat steagurile şi s-au îndreptat spre Tîrgovişte.
La 16 octombrie au ajuns în faţa Tîrgoviştei, pe care Sinan o părăsise, lăsînd cîteva
grupe de turci şi 30 de tunuri. Cetatea Tîrgoviştei a fost înconjurată de trupele l u i
Mihai, alcătiund straja întîia şi de ale l u i Răzvan, alcătuind straja a doua. L a 18
octombrie s-a declanşat atacul asupra Tîrgoviştei, dîndu-se foc împrejurimilor. Sînt ucişi „o
mie de turci, capturate două paşale şi 30 de tunuri cu steaguri şi p r o v i z i i " . I n Cronica 2 3

anonimă se arată că Ştefan Răzvan, împreună cu secuii din oastea l u i Sigismund Bâthory,
primise ordin de la Mihai de a păzi drumul ce ducea l a Bucureşti '. 2/
După luarea
Tîrgoviştei, oastea s-a îndreptat spre Bucureşti. F i i n d informaţi că Sinan α luat-o în mare
grabă şi neorînduială spre Giurgiu, se hotărîse ca trupele să-i taie calea, lăsînd la o parte
Bucureştii. L a 21 octombrie 1595, Ştefan Răzvan scria din Bucureşti străjii de hotar
din sudul Moldovei, Cîrstea, despre biruinţa creştinilor asupra turcilor şi „grija sa de α
păzi ţara dc turci" ^. Probabil că i n această situaţie Ştefan Răzvan a fost nevoit să
elibereze Bucureştii dc cele cîteva cete de turci rămase acolo. Intre 20—27 octombrie,
oastea a mărşăluit foarte rapid ca să ajungă la Giurgiu, unde nu mai rămăseseră doar
decît o parte din robi şi vreo 2 000 de turci. Cu privire la asediul cetăţii Giurgiului
ştirile sînt foarte puţine şi confuze, mai mult păstrîndu-se povestiri. L a sosirea sub cetatea
Giurgiului, Mihai Viteazul era în fruntea străjii celei dinţii, cu călărimea între armele
pedestraşilor. Ştefan Răzvan, care sosise şi el, era la dreapta infanteriei, încadrat între
două escadroanc, după obiceiul moldovenesc. Italienilor, fiind pricepuţi la asediul cetă­
ţilor, l i se încredinţă comanda de a conduce operaţiunile de asediere a cetăţii (comanda

E . Hurmuzakl, op. cit., vol. IU/2, p. 132—133.

18

" Ibidem, HI/1, p. 486.

Ion Sîrbu, op. cit., p. 167.
18

A. Veress, Campania creştinilor în contra lui Sinan-Paşa din 1595, in „Analele Acad.
19

Rom.," Mem. Sect. 1st., tom. IV, 1925, p. 65 şi urm. ; Alexe Anastasiu, Bătălia de la Călugăreni,
1595, Bucureşti, 1928, p. 34 şi urm. ; E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , 257.
E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , p. 72 ; A. Veress, op. cit., I , p. 288.
20

Ν. Iorga, op. cit., p. 194.

21

E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , p. 80.

22

N. Iorga, Istoria armatei româneşti, Bucureşti, 1970, p. 220—222.

23

I. Sirbu, op. cit., p. 189.

24

E . Hurmuzakl, op. cit., X I I , p. 214 ; P. P. Panaitescu, Documente privitoare la Istoria

23

lui Minai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 15 şl urm.

www.mnir.ro
116 E M I L ION EMANDI

avînd-o Piccolomini). Intre malul drept şi insulă se găsea un şanţ cu apă, unde se
instalase un m i c pod, pe care italienii şi trupele l u i Ştefan Răzvan aveau sarcini
de a-1 apăra . 28

Sigismund îşi instalase tunurile între cele două turnuri ale cetăţii, unde zidul era
mult slăbit. Cei care pătrund primii prin spărturile create în urma bombardamentului
sînt trupele l u i Mihai şi italienii. Turcii cuprinşi de groază fug pe poarta dinspre pod,
dar acolo dau peste italieni şi moldoveni în frunte cu Ştefan Răzvan. Voievodul Moldovei
se repezi cu două cete de pedestraşi de-ai săi „pe podul mare, tăind vreo 40 din e i " . 2 /

Garnizoana turcă vroi să se predea, oferind condiţii de capitulare, de care creştinii nu

ţinuseră seama. I n această situaţie, turcii începură să se apere din nou, dar fură căsăpiţi,
„prin toate părţile, cetatea fu jefuită grozav şi curăţată de c i , în urmă fu arsă" .
2S

Episcopul de Cervia, de faţă la această bătălie, care a durat două zile, afirmă că „au
picat 40 de unguri şi nici u n i t a l i a n " . L a 1 noiembrie
M
1595, oastea se îndreaptă spre
Bucureşti, unde a stat trei zile. Părăsind Ţara Românească, Sigismund Bâthory îşi luă
partea sa de pradă, precum şi 50 de tunuri. Aşa lua sfirşit cea de-a treia etapă
prin care Ştefan Răzvan s-a dovedit un participant foarte activ la biruinţa finală contra
turcilor.

Cea de-a patra etapă se caracterizează prin lupta l u i Ştefan Răzvan pentru dobîn-
direa tronului Moldovei, hotărîre ce se luase în Dieta din Braşov, la 26 noiembrie 1595,
punîndu-se la dispoziţia l u i Ştefan Răzvan 5 000 de călăreţi, precum şi sprijinul voievo­
dului din Ţara Românească, care s-a mulţumit doar să se îndrepte spre Brăila. L a 27
noiembrie, plecînd din Braşov cu oastea, Ştefan Răzvan intră în Moldova unde îşi
trimisese oamenii cu scrisori ca să-i vestească venirea l u i . 3 0
Ieremia Movilă avea cu
sine trupele chemate în grabă ale l u i loan Potocki, castelanul de Cameniţa. Ştefan
Răzvan este înfrînt în lupta de la Tătăraşi, el fiind prins şi omorît . I n situaţia nou 31

creată, Ieremia Movilă stărui pe lingă Zamoyski ca prin intervenţia sa la principele

Transilvaniei, acesta „să nu-1 mai t u l b u r e " . 32

Ceea ce caracterizează această scurtă perioadă de domnie a lui Ştefan Răzvan în

Moldova este, pe de o parte, amestecul puterilor vecine în treburile interne ale Moldovei
şi, pe de altă parte, dorinţa l u i Ştefan Răzvan, după ocuparea Moldovei de către poloni,
de a se afirma în lupta antiotomană, crezînd prin aceasta că v a dobîndi u n ajutor
destul de substanţial din partea lui Mihai Viteazul şi Sigismund Bâthory pentru a ocupa
din nou tronul Moldovei. Dîndu-şi seama de schimbările politice ce s-au petrecut în
Moldova, Ştefan Răzvan era conştient de pericolul marilor state vecine, de a ocupa
Moldova, crezînd că stabilirea echilibrului politic în situaţia ce se crease la sfîrşitul sec.
al X V I - l e a se v a putea realiza cu sprijinul principelui Transilvaniei.
Politica lui de Mihai Viteazul faţă de Moldova, în această scurtă perioadă de
timp, s-a concentrat în direcţia luptei comune antiotomane, urmărind însă cu atenţie
acţiunile militare şi schimbările politice ce se petreceau în această parte de ţară.

N. Iorga, op. cit., p. 224.

38

I . Sîrbu, op. cit., p. 192.

17

E . Hurmuzakl, op. cit., ΧΠ, p. 89 şl urm.

28

M
Ibidem, m/2, p. 152.
Ibidem, X I I , p. 178.
38

N. Iorga, Originea lui Ştefan Răzvan, In „Analele Acad. Rom.," Mem. Sect. Inst.,
31

tom. X I , 1930, p. 157 şi urm. ; Cdidtori strdini despre ţdrile romdne, voi. ΠΙ, p. 661 şi urm. ;
Miron Costln, Letopiseţul Ţării Moldovei, In Opere, 1958, p. 51 şi urm. ; I . Mlnea, Data de zi
a luptei de la Areni, in „Comunicări", nr. 1, Iaşi, 1941, p. 3—8 ; M. Iacobescu, Movila lui Răzvan,
in „Zori noi", 7, X I , 1976, p. 3.
E . Hurmuzakl, op. cit., Π/1, p. 371—372.
33

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A L U I ŞTEFAN RĂZVAN L A L U P T E L E D I N A N U L 1585 117

L A P A R T I C I P A T I O N D E ŞTEFAN RĂZVAN A U X L U T T E S D E
1595, M E N E E S P A R M I C H E L D E B R A V E C O N T R E L E S T U R C S

Résumé

Le breve régne de ştefan Răzvan, en Moldavie, se caractérise par l'Ingérence des forces
étrangères dans la vie politique de la Moldavie et la participation de Ştefan Răzvan ă la lutte
contre les Turcs ă côte de l'armée de Michel le Brave et Sigismund Bathory. L e dernier aspect,
moins connu dans la littérature scientifique, fait l'objet de l'analyse dans cet article. Dans
ce sens, l'auteur remarque quatre étapes dans l'activité de Ştefan Răzvan. Dans les premières
deux étapes Ştefan Răzvan se remarque dans les luttes contre les Turcs, comme chef de la
garde de corps d'Aron-Vodă, pour le succéder en qualité de prince, après l'élolgnement de
celui-ci. La troisième étape se caractérise par la participation active de l'armée de la Moldavie
aux luttes contre les Turcs : à Tîrgovişte, à Bucarest, ă Giurgiu. Dans ces luttes, l'armée de
la Moldavie a eu un commandement propre (l'armée étant coordonnée par le prince Sigismund
Bathory) et elle a participé ă côté des Szeklers de Sigismund Bathory à l'occupation de
Tîrgovişte et ă côté des Italiens au siège de la cité de Giurgiu. Probablement qu'à l'ordre de
Michel le Brave, Ştefan Răzvan a libéré la ville de Bucarest. La quatrème étape se caractérise
par la lutte de ştefan Răzvan pour réoccuper le trône de la Moldavie en croyant que, par
sa participation active à la lutte contre les Turcs, il obtiendra tous les aides nécessaires de
Michel le Brave et Sigismund Bathory, pour évincer Ieremia Movilă, l'homme de condance des
Polonais. La politique de ştefan Răzvan en Moldavie, dans cette brève période de temps, a
été concentrée dans la direction de la lutte commune contre les Turcs aussi, mais suivant
avec intérêt les actions militaires et les modifications politiques qui arrivaient dans les trois
pays roumains.

www.mnir.ro
 A S P E C T E P R I V I N D IMPORTANŢA REVOLUŢIEI
D E L A 1821 I N L U P T A D E E M A N C I P A R E
NAŢIONALĂ

de L U C I A B I E L T Z

L u p t a poporului român pentru neatârnare, pentru păstrarea fiinţei naţionale a

constituit una dintre componentele de seamă ale frămintatei sale istorii. Dacă permanenţa
acestei lupte a constat în păstrarea limbii, a folclorului, a conştiinţei, originii etnice, a
întregului complex de valori materiale şi spirituale create de-a lungul timpului, n u rareori
poporul român s-a ridicat la luptă, cu arma în mină, pentru emanciparea naţională, pentru
independenţă. Inscriindu-se în mod organic între ridicările la luptă (revoluţii şi mişcări
revoluţionare) ce au zguduit întreaga Europă la sfîrşitul sec. a l XVIII-lea-lnceputul sec.
al X L X - l e a , revoluţia de la 1621 a constituit u n moment de cotitură în lupta pentru
libertate socială şi naţională, prefigurînd astfel marile transformări din istoria patriei.
Emanciparea socială şi emanciparea naţională, coordonate majore ale revoluţiei
de la 1821 au fost desigur relevate în repetate rînduri de literaura istorică de specialitate.
Este însă tot atît de adevărat că de multe ori s-a acordat o importanţă sporită uneia
dintre aceste coordonate în detrimentul celeilalte, fapt care a rezultat ori dintr-o analiză
subiectivă a evenimentului, sau de cele mai multe ori, dintr-o analiză superficială a celor
mai importante documente ale revoluţiei, aducîndu-se în ultimă instanţă un deserviciu
adevărului istoric. Consider, aşadar, că pentru înţelegerea evenimentului de la 1821, în
întreaga lui complexitate, cele două aspecte ale luptei sînt practic inseparabile, iar in
cazul de faţă separarea nu este implicată de gradul de importanţă a uneia dintre ele,
ci p u r şi simplu de tema propusă spre tratare.
I n cele ce urmează voi încerca să subliniez că revoluţia de la 1821 a constituit
un puternic moment al luptei pentru emancipare naţională (urmărind ambele componente
— autonomie şi unitate), jalonînd totodată implicaţiile pe care le-a avut în cucerirea u n u i
statut de autonomie a l principatelor în perioada care i-a urmat.
D i n desfăşurarea evenimentelor de la 1821, ca şi din ideologia exprimată în pro­
gramul revoluţiei, în proclamaţii, în corespodenţa oficială a conducătorului' revoluţiei se
desprinde cu multă claritate dorinţa emancipării naţionale.
A m hotărît, spunea Tudor Vladimirescu la 20 martie 1 8 2 1 , „dînd cel întîi semn
l

de bun patriot într-acest pravoslavnic pămînt rumânesc întru care am strămoşeasca

naştere să ocîrmuiesc pe toţi cei ce au încins arme din partea a tot norodului spre
zdrobirea şi încetarea a veri căruia jaf şi nedreptate... i a r cea mai de temei hotărîre a
mea, însoţită cu glasul norodului, este ca nici într-un chip să nu încetez din cererea
dreptăţilor ţării...". M a i mult decît atît, documentul subliniază că Tudor, ca reprezentant
al popourlui, este temeinic hotărît să nu înceteze lupta decît atunci cînd dreptăţile ţării
vor fi cucerite, fie pe tărîm diplomatic, fie pe calea armelor „împotriva vericăruia vrăjmaş

1
Documente privind istoria României. Rdscoala din 1821, vol. I , Bucureşti, 1059, p, 385.

www.mnir.ro
120 LUCIA BIELTZ

se v a arăta călcătorii! acestor dreptăţi...". Tudor făcea aici o adevărată mărturisire de

credin(ă în ceea ce privea dorinţa l u i , în calitate de conducător a l maselor, de a recuceri
dreptăţile ţării, adică de a recuceri acel statut de autonomie încălcat de Poarta otomană
de-a lungul timpului. O astfel de faptă, dc o impunătoare măreţie, cerea sacrificiu şi
jertfă, cerca totodată unirea tuturor forţelor, a diverselor clase şi categorii sociale interesate,
pentru un motiv sau altul, în redobîndirea autonomiei. Tocmai de aceea Tudor, adresîndu-se
judeţelor, făcea apel la locuitori „de ori ce treaptă", iar adresîndu-şi proclamaţia bucu-
reştenilor, la 20 martie spunea : „Către toţi locuitorii din oraşul Bucureştilor parte biseri­
cească şi mircanească, boierească şi negustorească şi către tot norodul" ; şi continua cu
un mobilizator apel pentru unitate : „vă chem pe toţi să vă uniţi cu norodul şi să
lucraţi dimpreună obşteasca fericire... Fraţilor cîţi n-aţi lăsat să se stingă în inimile voastre
sfînta dragoste, cea către patrie, aduceţi-vă aminte că sinteţi părţi ale unui neam... să
nc unim dar cu toţii mici şi mari, şi ca nişte fraţi, fi ai unei maici, să lucrăm cu toţii
dimpreună, fieştecare după destoinicia sa, cîştigarea şi naşterea a doua a dreptăţilor
noastre..." . 2
Departe de a face concesii în domeniul social, Tudor conşlientiza greutăţile
care puteau surveni în lupta pentru recucerirea autonomiei şi tocmai de aceea avea
nevoie de unitatea forţelor din interior, fie ea şi o unitate temporară. Pentru că Tudor
ştia foarte bine care sînt forţele cc reprezintă patria în sensul cel mai adevărat al
lucrurilor ; „patrie este norodul, iară nu tagma jefuitorilor" spunea Tudor Vladimirescu,
la 11 februarie 1821, exprimînd crezul său şi întreaga sa revoltă împotriva îngustelor
vederi de clasă ale b o i e r i m i i . Unirea forţelor interne era, în ultimă instanţă, o chestiune
3

de strategic la care Tudor η -a rescurs decît pentru recucerirea autonomiei ţării. Tocmai
de aceea el încheie şi înţelegerile cu boierii la 23 martie 1821 *, documente în care pune
aceeaşi problemă a luptei comune pentru recucerirea dreptăţilor pierdute de către ţară.
Neîndoielnic că Tudor a îndemnat boierii să se adreseze Porţii şi legitimînd astfel ridicarea
poporului să recunoască că s-au unit cu acesta pentru cererea dreptăţilor pierdute, fapte
menţionate într-adevăr de boieri şi mitropolit în arzul trimis Porţii otomane la 27 martie
1 8 2 1 . Documentul era întocmit în numele a „toată obştea locuitorilor pămîntului ţării..."
5

şi arăta că ridicarea locuitorilor ţării s-a făcut „pentru dreptăţile şi privileghiurile ce din
vechime au avut ţara aceasta", iar boierii pămînteni s-au unit cu poporul „spre cererea
acestor dreptăţi pierdute". Sigur că boierii pămînteni nu doreau şi nu puteau cere din
partea Porţii otomane revendicări sociale. I a r dacă încălcarea autonomiei principatelor
a avut implicaţii pe plan social, în sensul cel mai propriu a l înăspririi exploatării maselor
şi a frînării dezvoltării burgheziei, nu face decît să argumenteze ideea după care revoluţia
de l a 1821 prin natura lucrurilor nu a putut avea numai un caracter social.

Cînd Poarta otomană nu revine asupra încălcării drepturilor ţării^ Tudor, în fruntea
oştirii dc panduri, este gata de luptă. Retragerea pandurilor din Bucureşti nu avea alt
scop şi altă semnificaţie decît aceea α unei retrageri strategice. Intenţionînd să evite
distrugerea Capitalei, Tudor pornea să susţină lupta în Oltenia, unde mănăstiri ca :
Tismana, Strehaia, Motru, Horezu fuseseră fortificate pentru o atare eventualitate de la
Începutul revoluţiei . Consecvent aşadar ideei emancipării naţionale, Tudor era conştient
6

de faptul că o luptă armată cu Turcia se impunea prin însăşi refuzul acesteia de a

recunoaşte pe cale diplomatică vechile drepturi ale ţării. Tocmai de aceea, în cuvîntul
pe care îl rostea l a 15 m a i 1 8 2 1 , el arăta că lupta cu turcii nu mai poate fi evitată,
7

1
Arhivele Statului Bucureşti, Fond Saint-Georges, pachet m, dosar 10/1821.
3
Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, vol. I , p. 258.
« Ibidem, p. 395—397.
' Ibidem, p. 409-410.
• C. D. Arlcescu, Istoria revolufiunii romane de la 1821, Craiova, 1874, p. 96—97.
7
C. D. Arlcescu, Acte justificative la Istoria reuo'ufiunii romane de la 1821, Craiova,
1874, p. 96—97.

www.mnir.ro
IMPORTANTA REVOLUŢIEI D E L A 1B21 ÎN L U P T A D E E M A N C I P A R E NAŢIONALA 121

deoarece aceştia au încălcat pămîntul strămoşesc şi n-au dat ascultare cererilor drepte ale
ţării, cereri pe care Tudor le formulase încă din 17 ianuarie 1821, sub titlul „Cererile
norodului rumftnesc din V a l a h i a " . Documentul, constituind de fapt programul revoluţiei,
8

cuprindea pe lîngă punctele privind problema social-economică, politică şi culturală a

ţării şi puncte referitoare la îngrădirea sistemului fanariot de impunere a domnitorilor cu
tot ceea ce decurgea din această impunere, trecerea tuturor mănăstirilor închinate locurilor
sfinte sub administraţie autohtonă şi înfiinţarea unui corp de oaste naţională. I a r preve­
derea din ultimul punct a l programului, privind întărirea l u i prin jurămînt obştesc şi prin
iscălitura domnitorului ce se obliga astfel să-1 respecte, ridica acest program la nivelul
unei constituţii a ţării . Toate acestea sînt doar unele aspecte
9
ce pledează pentru rolul
deosebit pe care 1-a avut revoluţia de la 1821 în lupta pentru emanciparea naţională.
Totodată aceste fapte ne conferă posibilitatea să înţelegem schimbările care au avut Ioc
în statutul extern a l principatelor după revoluţia de la 1821.
Nedepăşind cadrul cronologic a l evenimentelor de la 1821 trebuie să subliniem că
emanciparea naţională n u a fost văzută nici atunci, nici astăzi numai ca o luptă pentru
cucerirea autonomiei pe plan extern. Revoluţia de la 1821 a avut meritul să reanime
lupta unită a românilor şi această dorinţă de unitate în luptă porneşte fie de la
conducătorul revoluţiei, fie de la masele populare din Transilvania şi Moldova, care
aşteptau momentul luptei. Astfel la 5 aprilie 1821, adresîndu-se boierilor din Ţara Româ­
nească, Tudor spunea : „iar mai din adins trebuinţă urmează să aveţi corespondenţe cu
dumnealor boierii moldoveni, ca unii ce sîntem de u n neam şi de o lege... Aşadar urmează
să ştim cele ce se fac acolo şi să le vestim ceste de aici, ca fiind la u n gînd şi la un glas
cu Moldova să putem cîştiga deopotrivă dreptăţile acestor prinţipaturi, ajutorîndu-ne unii
pe a l ţ i i " . 10

Nesupunerea la obligaţiile feudale manifestată de ţăranii din diverse ţinuturi ale

Moldovei ca şi convingerea exprimată adeseori de transilvăneni că Tudor o să treacă
munţii 12
şi pornindu-se o nouă „horiadă" o să facă dreptate socială şi naţională, exprimă
viu dorinţa românilor de a lupta uniţi pentru emancipare. O nouă ridicare la luptă,
ca pe timpul l u i Horea, de data aceasta şi cu participarea pandurilor din Ţara
Românească a constituit pentru autorităţile habsburgice o temere întemeiată şi plauzibilă.
Nu întâmplător baronul Sturmer din Ministerul de Externe, adresîndu-se contelui Teleky,
arăta referitor la revoluţia din Ţara Românească şi la situaţia din Transilvania că :
„In ori ce parte a imperiului s-ar fi produs mişcarea am fi privit cu linişte desfăşurarea
evenimentelor. Simple măsuri de prevedere ar fi fost de ajuns. Dar în Transilvania, unde
o mare parte a locuitorilor se compune din oameni care prin origină, nume, datini şi limbă
sînt aşa de strîns înrudiţi cu locuitorii Ţării Româneşti... e nevoie de alte măsuri" a
.
Şi aceste măsuri n u întîrzie să se i a . Aşa-numiţii agitatori sau suspecţi sînt arestaţi,
se face u n sever control a l paşapoartelor, se dau numeroase circulare pentru supravegherea
populaţiei ce ar putea fi uşor atrasă de evenimentele din Ţara Românească. O primă
circulară de acest gen este dată de G h . Banff y guvernatorul Transilvaniei, la 26 februarie
1821 14
şi adresată tuturor autorităţilor laice şi religioase. L a scurt timp, circularele

• A r h . St. Vîlcea, mss. 147/1B21.

• Vezi şl Luis Roman, Cererile, norodului rumânesc si forţele social-politice la 1821
în „Studii şi articole de istorie", XXX—XXXI/1875, p. 102.
m E . Vlrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose, fapte şi documente noi, — 1821, Bucureşti,
1827, p. 102—103.
Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, vol. I I , p. 114—116 ; 173—175.
11

Documente privind istoria României, colecţia E . Hurmuzakl, voi. ΓΠ, serie nouâ.
u

Solidaritatea românilor din Transilvania cu mişcarea lui T. Vladimirescu, Bucureşti, 1067,

p. 175—177.
« Ibidem, p. Β.
» Ibidem, p. 66—67.

www.mnir.ro
122 LUCIA BIELTZ

autorităţilor centrale ajungeau în fiecare sat transilvănean. Astfel la 13 martie episcopul

ortodox d i n Sibiu îi comunica protopopului Braşovului că a primti circulara guvernato­
rului Bănffy privind ridicarea poporului sub conducerea l u i Tudor în Ţara Românească
şi cerea ca fiecare preot din parohiile sale „cînd învaţă norodul în biserică legea şi
aceia să-i înveţe să fie credincioşi împărăţii, că este bună şi să nu să amăgească careva
dintre poporani să urmeze a c e l o r a . . . " . D a r ţăranii din Transilvania n u ţin seamă de
15

poruncile sau ameninţările autorităţilor, ei se întrunesc, discută în taină despre înarmare

pentru a fi gata de luptă în ziua cea mare, l a 10 aprilie cînd ei considerau că Tudor
o să treacă munţii . Teama autorităţilor habsburgice se manifestă atît de pregnant încîl
16

şi după intervenţia otomană în Ţara Românească interzic orice întrunire a ţăranilor, fie
ea şi religioasă, fără ca organele de ordine să fi fost anunţate din timp despre aceasta
Tragicul sfîrşit al l u i Tudor, „acel român care ştiu ridica arma pentru cauza
naţională" , după cum îl caracteriza E . Régnaull, ca şi brutala intervenţie otomană în
ω

principate, loveşte în cei ce se ridicaseră la luptă şi în cei care aşteptau momentul

înfrăţirii şi a l biruinţei. Neîndoielnic însă faptul că ideile nu mor odată cu oamenii.
N . Bălcescu s p u n e a , 19
referindu-se la evenimentele de la 1821, că revoluţia nu moare
odată cu Tudor. Prin forţele pe care le-a mobilizat şi mai ales prin ideile pc care
le-a făcut să circule în masele largi, revoluţia de la 1821 a întărit adine în conştiinţa
contemporanilor şi urmaşilor nestrămutata dorinţă a libertăţii şi unităţii naţionale. De
la 1821 pînă la 1848, în ţările române este prezentă o permanentă stare de efervescentă,
stare ce cuprinde pături sociale dintre cele mai diverse.
Inspirîndu-se din ideile promovate de revoluţie, boierii din Ţara Românească şi
Moldova alcătuiesc u n mare număr de p r o i e c t e 20
privind emanciparea pe plan naţional,
economic, politic şi cultural a ţării. Aceste proiecte înmînate guvernanţilor Turciei sau
Rusiei, deşi n u cuprind nici o revendicare socială — fapt care constituie de altfel limita
lor cea mai serioasă şi mai gravă — , au totuşi meritul de a revendica : renunţarea de
către Poarta otomană la sistemul domniilor fanariote ; administraţie românească în mănăsti­
rile închinate ; respectarea de către Poarta otomană a tratatelor încheiate cu Principatele
Române înainte de domniile fanariote ; libertatea comerţului extern ; dreptul deplinei pro­
prietăţi asupra produselor subsolului, iar în privinţa Ţării Româneşti stabilirea graniţei
pe talvegul Dunării. Aceleaşi proiecte prevăd introducerea pe plan intern a unor reforme,
cum ar fi deschiderea fabricilor româneşti, reforma Divanului, a vistieriei, reorganizarea
armatei naţionale şi alcătuirea unei noi pravile pentru a legifera această reorganizare.
Toate acestea sînt cereri imperios revendicate de forţele interne şi necesare pentru respec­
tarea statutului de autonomie.
Revenirea în 1822 l a domniile pămîntene η -a însemnat numai o schimbare de
persoane, ci îndepărtarea unui regim de abuzuri şi spoliaţie, însemnînd totodată repunerea
în valoare a tradiţiilor şi a forţelor naţionale. F i r m a n e l e 21
Porţii otomane date primilor
domnitori pămînteni consemnează că revenirea la domniile pămîntene a fost cerută în
repetate rînduri de către principate şi însemnează revenirea l a u n drept pe care acestea
l-au avut în vechime : „Fost-au împărăteasca noastră voinţă — se spune în firmanul dat

16
Biblioteca Academiei R.S.R., mss. C M L V I — S49.
i« Documente privind istoria României, col. E . Hurmuzakl, voi. citat, f. 20—23, 175—177, 180.
17
Biblioteca Academiei R.S.R., mss. C M L V H I — 221, 1821 septembrie 21.
m
C. D. Aricescu, Istoria revoluţlunll române de la 1821, p. 257.
» N. Bălcescu, Mersul revoluţiei i n istoria românilor, Paris, 16 septembrie 1850 I n Opere,
tom. I , partea a I l - a , Scrieri soctal-polttlce şi economice, Bucureşti, 1040, p. 103.
20
E . Vîrtosu, 1821, date şl lapte noi. Bucureşti, 1932, p. 117—140, 155—158, 178—183 şl
I . C. Filittl, Frămtntările politice şl sociale in Principatele Române de la 1821 la 1828, B u c u ­
reşti, 1932, p. 77—78, 91, 95—112.
21
A r h . St. B u c , mss. 98, f. 354 — traducerea firmanului de numire a domnitorului
Gr. D. Ghlca ; Biblioteca Academiei R.S.R., mss. DCCCLXXXV/35 — traducerea firmanului de
numire a domnitorului I . S. Sturza.

www.mnir.ro
IMPORTANŢA REVOLUŢIEI D E L A 1821 I N L U P T A D E E M A N C I P A R E NAŢIONALA 123

domnitorului Ţării Româneşti — de a să rîndui şi a să alege domn dintr-aceşti pămînteni

după cum şi mai înainte au fost...". D a r voinţa Porţii s-a manifestat, aşa cum ea însăşi
a recunoscut-o, după ce principatele au cerut cu insistenţă aceasta, după ce în 1821 Tudor
Vladimirescu s-a ridicat la luptă în fruntea maselor. Referindu-se la importanţa revoluţiei
de la 1821, I . C. Filitti spunea că : „Tudor a servit interesele ţării... a dovedit că
nemulţumirea pătrunsese pînă în păturile cele mai adinei ale societăţii şi reacţiunea lor
violentă a silit mai mult decît orice jeluiri boiereşti sau cărturăreşti şi pe turci şi pe
ruşi să dea o atenţie serioasă situaţiei interne a Principatelor R o m â n e " . Această 22
idee
trebuie avută în vedere de cîte ori subliniem prevederile convenţiei de la A k k e r m a n 2 3

şi a tratatului de la A d r i a n o p o l ,
M
pentru că nici o clauză a acestora, prin care se
recunoaşte autonomia principatelor, nu a fost înscrisă fără ca ea să nu fi fost revendicată
anterior de forţele interne, începutul făcîndu-1 desigur revoluţia de la 1821.
Marele merit al revoluţiei de la 1821 este de a fi redeschis calea luptei pentru
emancipare pe toate planurile şi de a fi prefigurat astfel marile evenimente din istoria
modernă a României. Aşa după cum remarca A. D. Xenopol : „Fără revoluţia de la 1821,
cererile boierilor ar fi fost puse la o parte, precum se mai făcuse. Turcii însă văzură că
un popor întreg cerea restatornicirea vechei sale stări" . M

In 1871 Petrache Poenaru, într-un frumos discurs ţinut la Academie, referindu-se

la personalitatea care a întruchipat cu atîta dăruire ideile revoluţiei de la 1821, spunea :
„Vocea înfocată a gloriosului bărbat, Tudor Vladimirescu, în a l cărui piept ardea focul
sacru a l dorului de patrie, acea voce potente buciuma în anul 1821, în auzul românilor,
deşteptarea lor la simţul naţional" . 2e

La scurt timp după acest discurs, România îşi cucerea independenţa deplină şi
ca u n semn de recunoştinţă a l unei Românii independente în legendele medaliilor dedicate
celui ce s-a sacrificat pentru „dreptăţile ţării" stau înscrise cuvintele pe care le reaminitm
de cîte ori prilejul ne-o oferă : „Domnului Tudor, Martirului independenţei r o m â n e " 27
;
„Tudor Vladimirescu — eroul redeşteptării naţionale" .
x

ASPECTS CONCERNANT L'IMPORTANCE D E L A REVOLUTION

D E 1821 D A N S L A L U T T E P O U R L ' E M A N C I P A T I O N
NATIONALE

Résumé

Dans l'étude ,,Aspects concernant l'importance de la révolution de 1821 dans la lutte

pour l'émancipation nationale" l'auteur souligne le fait que la révolution de 1821, dont le chef
était Tudor Vladimirescu, a constitué un moment important de la lutte du peuple roumain pour
la cause nationale.

22
I . C. Filitti, op. Cit., p. 72.
23
I . Ionaşcu, P. Bărbulescu, Gh. Gheorghe, Relaţiile Internaţionale ale României In
documente (1389—1900), Bucureşti, 1971, p. 280—283.
24
Ibidem, p. 284—289.
25
A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Tratând, vol. V , Iaşi, 1892, p. 490—491.
29
E . Virtosu, Tudor Vladimirescu. Glose, fapte şl documente noi — 1821. Bucureşti,
1927, p. 23.
27
„Buletinul Societăţii Numismatice Române", an. m , nr. 11—12/1906, p. 100.
28
I . G . Probota, Medalistică noastră în 1921, i n „Buletinul Societăţii Numismatice Române",
an. X V I , nr. 40, octombrie—decembrie 1921.

www.mnir.ro
124 L U C I A BŒLTZ

En se soulevant à la tête des masses pour „Ies droits du pays", Tudor Vladimirescu
revendiquait la reconnaissance du statut d'autonomie des principautés, statut transgressé par
l'Empire Ottoman spécialement par l'institution du système de nomination de princes étrangers
pour régner en Valachie et en Moldavie au début du XIXe siècle. Ainsi, par suite de la
révolution de 1821, dans la période des années 1822—1829, moyennant les firmans et les traités
internationaux, la Porte Ottomane reconnaît l'ancien droit à l'autonomie des principautés
roumaines.
En même temps l'article souligne le fait que la révolution de 1821 a fourni l'occasion
d'être énerglquement affirmé le séculaire désir de la lutte unie de la Valachie, la Moldavie et
la Transylvanie pour la cause commune — la liberté et l'unité nationale.
En s'tnscrivant, d'une manière organique, parmt les soulèvements (révolutions et mouve­
ments révolutionnaires) qut ont secoué toute l'Europe à la fin du XVIIIe siècle, la révolution
de 1821 a constitué le moment d'un tournant dans l'histoire de la lutte pour la liberté sociale
et nationale, étant donné qu'elle annonçait les grands événements qui allaient suivre dans
('histoire moderne de la Roumanie.
Pour argumenter les Idées cl-dessus énoncées l'auteur employe les travaux spécialisés
et les documents de l'époque, publiés ou Inédits et qui se trouvent dans les fonds des Archives
de l'Etat et dans ceux de la Bibliothèque de l'Académie de la R. S. de Roumanie.

www.mnir.ro
 A C T I V I T A T E A DIPLOMATICA A L U I C O S T A C H E
N E G R I P E N T R U ÎNTĂRIREA A U T O N O M I E I
PRINCIPATELOR UNITE

de C O R N E L I A A P O S T O L

Unirea Principatelor şi crearea statului naţional român modern constituie unul din
cele mai importante momente ale dezvoltării istorice a poporului român, ridicarea pe o
treaptă superioară a luptei sale pentru unitate, libertate şi independenţă naţională. Odată
cu înfăptuirea sa, în faţa naţiunii române, a domnitorului A l . I . Cuza şi a remarcabililor
săi colaboratori au fost puse noi şi însemnate probleme. Astfel, pe baza unui vast şi
cuprinzător program de măsuri şi reforme, ce a fost aplicat în cele mai importante
domenii, s-a realizat consolidarea tânărului stat naţional român modern, asigurîndu-se
totodată apărarea şi întărirea autonomiei sale.
Paralel s-a desfăşurat o intensă activitate pe planul politicii externe, care s-a
concretizat atît prin încheierea primelor convenţii internaţionale şi înfiinţarea de agenţii
diplomatice în străinătate, cît şi prin rezolvarea unor probleme dificile ca aceea a
paşapoartelor, a regimului jurisdicţiei străine, a transportului armelor sîrbeşti sau prin
întreţinerea şi dezvoltarea unor relaţii de prietenie cu statele vecine şi întreprinderea celor
două vizite ale domnitorului A l . I . Cuza la Constantinopol, cu importante succese pentru
afirmarea ţării pe plan extern. E l e ilustrează, în totalitatea lor, faptul că politica dusă
de Principatele Unite în anii unirii s-a caracterizat printr-o atitudine constantă şi demnă
adoptată în relaţiile cu statele europene, printr-o apărare energică a drepturilor legitime
ale statului român. Ca urmare, Principatele Unite şi-au asigurat o nouă poziţie în rapor­
turile cu celelalte state ale Europei şi în primul rînd cu Turcia, ca şi creşterea afirmării
lor internaţionale.
Toate acestea au fost rodul luptei şi activităţii depuse de domnitorul ΑΙ. I . Cuza
şi de apropiaţii săi colaboratori, între care s-au distins în mod deosebit Mihail Kogălniceanu,
Vasile şi Iancu Alecsandri, Ştefan Golcscu, Dimitrie Bolintineanu şi Costache Negri ;
reprezentanţi dc frunte ai generaţiei revoluţionare de la 1848, ei au avut marele merit
de a fi înţeles cerinţele epocii, de a se fi confundat cu interesele vitale ale naţiunii
române, de a fi reuşit să rezolve şi să impună marilor puteri năzuinţele şi înfăptuirile
acelor ani.
Pentru activitatea permanentă şi neobosită desfăşurată cu o pricepere şi abilitate
deosebită în această direcţie, Costache Negri poate fi considerat ca o personalitate din cele
mai reprezentative, fiind unul din cei mai străluciţi diplomaţi ai istoriei moderne a
României. E l a fost nu numai un mare diplomat, dar şi u n permanent sfătuitor al
domnitorului A l . I . Cuza în împrejurările grele şi complexe, interne şi externe, care soli­
citau multă înţelepciune i n realizarea dezideratelor vitale ale poporului nostru. „ 0 inte­
ligenţă adînc văzătoare, matură în cele mai neînsemnate judecăţi şi un suflet gata la

www.mnir.ro
126 C O R N E L I A APOSTOL

orice jertfe personale..., o abnegare aproape inadmisibilă şi un devotament închinat

exclusiv patriei" -, C. Negri a jucat unul din cele mai importante roluri în lupta pentru
rezolvarea marilor probleme, în afirmarea noii poziţii a Principatelor în anii unirii.
Desemnat, prin calitatea sa de unic şi permanent reprezentant a l Principatelor Unite
la Constantinopol, a deţine u n loc pe cît de important pe atît de dificil în viaţa politică
a tînărului stat naţional român constituit, Costache Negri s-a ridicat l a înălţimea sarcinilor
ce i-au revenit, dovedindu-se n u numai u n mare politician a l vremurilor sale, dar mai
ales u n sfetnic de nădejde, sincer şi devotat al domnitorului Cuza. Intr-o scrisoare pe
care i-o adresa în decembrie 1863, A l . I . Cuza, avînd în vedere importantele interese
ale naţiunii române, îi expunea planul politicii ce trebuia urmată, gîndurile sale pe care
i le mărturisea, ţinînd tocmai cont de „cunoscutul său patriotism, de experienţa, dc devo­
tamentul dovedit" . 2
C. Negri s-a distins în mod deosebit prin adînca sa dragoste de
patrie şi o mare modestie, punînd întotdeauna mai presus de orice interesele naţiunii :
„...el a fost u n om care a putut să aibă cea mai mare avere din ţara Moldovei, şi a
murit sărac ; a fost un om care a avut prilejul să fie domn şi a r e f u z a t " . 3

L a scurt timp după alegerea lui A l . I . Cuza ca domn a l Moldovei, în scrisorile către
marele vizir 4
şi către ministrul de E x t e r n e 5
al Turciei, F u a d paşa, noul domnitor îi
desemnează pe trimişii săi pe lingă Poartă, între care se număra şi C. Negri. După
realizarea ideii de unire a Principatelor Române, prin dubla alegere a lui A l . I . Cuza.
greutăţile datorate opoziţiei Turciei au făcut ca la Constantinopol să se concentreze centrul
luptei pentru recunoaştere actului de la 5 şi 24 ianuarie 1859, ca şi a tuturor celor ce
i-au urmat. Astfel că misiunea celor două deputăţii, moldoveană şi munteană, în care
rolul predominant l-au jucat C. Negri şi I . I . Filipescu, a fost foarte dificilă . Dîndu-şi
6

seama de acest fapt şi avînd în vedere importanţa vitală a locului şi rolului pc care
îl ocupau raporturile cu Turcia, care trebuiau să capete o nouă orientare, favorabilă
intereselor noastre, C. Negri a întrevăzut importanţa politică a reunirii celor două repre­
zentanţe într-una singură. E r a , totodată, un element şi un argument în plus la unirea
definitivă şi de aceea el îi scria l u i Cuza la 23 martie 1859 „că reunirea celor două
cancelarii moldoveană şi munteană într-una singură... ar duce la consolidarea marelui
nostru principiu al u n i r i i " . 7
O depeşă telegrafică expediată de Ştefan Fălcoianu la
31 martie 1859 îl anunţa pe Negri că : „Cele două deputăţii ale Principatelor Unite sînt
unite în una singură sub presidenţia d-voastră" , numirea sa oficială în funcţia de agent
8

al Moldovei şi agent interimar al Ţării Româneşti pe lîngă Sublima Poartă s-a făcut Ia
31 octombrie 1 8 5 9 , fiind recunoscut în ianuarie 1 8 6 0 .
9 10

Din acest moment şi pînă în 1866 — cînd, odată cu abdicarea domnitorului

Al I . Cuza, el s-a retras, fiind înlocuit cu Alex. C. Golescu — , Costache Negri a fost
reprezentantul unic şi permanent al Principalelor Unite la Constantinopol, calitate în care
a adus „patriei... prinosul serviciilor sale nepreţuite, comoara sa sufletească, prevederea
şi simţul său politic, calda şi dezinteresata sa dragoste dc p a t r i e " .
11
Deşi i s-a propus
să revie în ţară pentru a ocupa înalte demnităţi, el a considerat că locul său este în
capitala Turciei, acolo unde trebuia dusă lupta pentru apărarea intereselor naţiunii sale.

Eroii Untrel. Jertfa lui C. Negri, Bucureşti, 1912, p. 11.

1

Biblioteca Academiei R.S.R., mss. rom. S 743, f. 322—323.

2

Eroii Vnirei..., p. 13.

3

B.A.R.S.R., mss. rom. 4 643, f. 177.

4

Ibidem, 1. 180.
6

• Dan Berindei, Lupta diplomatici pentru desăvîrşirea Unirii, in Studii privind unirea
Principatelor, Bucureşti, 1960, p. 421.
' B.A.R.S.R., Arh. domnit. A l . I . Cuza, mapa I (4 857), f. 11—12.
B.A.R.S.R., mss. rom. 4 643, f. 115.
8

Arhiva istorică a Ministerului Afacerilor Externe, voi. 292, f. 42.

9

Ibidem, vol. 293, f. 33—34.

19

R. V . Bossy, Agenţia diplomatică a României in Paris şl legăturile politice

11
franco-
romăne sub Cuza Vodă, Bucureşti, 1931, p. 14.

www.mnir.ro
APĂRAREA ŞI ÎNTĂRIREA AUTONOMIEI P R I N C I P A T E L O R U N I T E 127

Scrisoarea ce i-a fost adresată în decembrie 1864, prin care i se propunea înalta funcţie
de preşedinte al Adunării Elective, nu este altceva decît u n elogiu adus omului şi
politicianului C. Negri, distinselor sale calităţi . a

Ceea ce se impune a fi subliniat este faptul că, în toată perioada cît a îndeplinit
această funcţie, C. Negri a acordat o atenţie deosebită evenimentelor din ţară, urmărind
cu interes situaţia' internă şi desfăşurarea faptelor, intervenind cu sfatul şi sprijinul său
de cîte ori era nevoie. Conştient de greutăţile pe care le avea de întâmpinat domnitorul
Cuza. nu numai pe plan extern, dar şi intern. în realizarea marilor înfăptuiri, C. Negri
a fost alături de acesta în momentele cele mai grele susţinîndu-1 moral, încurajîndu-1. I n
1863, răspunzîndu-i la o scrisoare, prin care Cuza îi mărturisea că din cauza atîtor
împotriviri interne şi externe v a renunţa la domnie, Negri îl sfătuieşte să nu facă
aceasta, căci astfel „primejduieşte unirea cu atîta necaz dobîndită" . Aceasta demonstrează a

maturitatea gîndirii şi înţelegerii sale politice, punînd întotdeauna mai presus de orice
interesele poporului pe care îl slujea.
Epoca Unirii şi a domniei l u i A l . T. Cuza a avut ca o trăsătură esenţială politica
externă pe care a desfăşurat-o şi care s-a caracterizat în primul rînd prin stăruinţă, calm
şi energie, prin echilibru şi demnitate şi a urmărit în tot cursul său apărarea şi întărirea
autonomiei naţionale, asigurarea unei noi poziţii a principatelor în raporturile cu statele
europene, creşterea afirmării lor internaţionale. C. Negri α fost un reprezentant de frunte
al acestei activităţi şi α avut u n rol fundamental în înfăptuirea ei. Pe această linie,
reprezentantul nostru diplomatic l a Constantinopol a urmărit realizarea şi întreţinerea
unor cît mai bune raporturi cu reprezentanţii puterilor garante l a Constantinopol, cărora
le-a demonstrat şi impus drepturile ţării, justeţea luptei noastre pentru apărarea ·demnităţii
şi autonomiei, urmînd de fapt principiile expuse de domnitor într-o scrisoare pe care i-o
adresa în decembrie 1863 şi care se cuprindeau în : „1. respect pentru legăturile noastre
cu Curtea Suzerană: 2. deferenţă pentru hotărîrile Sublimei Porţi şi a Puterilor garante ;
3. fermitate pentru .apărarea drepturilor noastre de autonomie" M
. Ca urmare, Negri a
militat cu dîrzenie şi constanţă, calm şi demnitate pentru recunoaşterea înfăpturilor i n ­
terne, care consituiau importanţi paşi pe calea afirmării şi întăririi autonomiei şi suve
ranităţii naţionale. De altfel, după "cum arăta însuşi Negri, scopul final al politicii externe
pe care o promova era „independenţa completă a principatelor, pusă sub paza noilor
tratate colective..." Κ Sînt de menţionat în acest sens eforturile sale pentru adoptarea şi
recunoaşterea reformei privind secularizarea averilor mănăstireşti, pentru instituirea unui
ordin national şi de batere a monedei proprii româneşti ; lupta diplomatică intensă şi
totodată do o mare fineţe pentru rezolvarea dificilei probleme a paşapoartelor şi recu­
noaşterea pavilionului românesc tricolor ; crearea unei atmosfere nu numai favorabile, ci de
respect şi admiraţie faţă de principate şi domnitor, cu ocazia vizitelor întreprinse în
capitala Turciei.
Una din marile probleme, dar şi marile realizări ale epocii Unirii α fost secularizarea
averilor mănăstireşti. Rezultat al unei îndelungate lupte diplomatice, înfăptuirea ei a fost
o expresie α forţei morale a poporului român, a politicii sale de autonomie şi independenţă,
demonstrând hotărîrea stalului român de a-şi rezolva singur problemele sale interne. încă
în 1848, cu ocazia unui banchet dat la Paris de către emigranţii şi studenţii români,
C. Negri, care avea să joace mai tîrziu u n rol hotărî tor în rezolvarea acestei dificile
probleme. îşi exprima convingerea că „veni-va odată ziua dreptăţii, unde fiecare v a rămînea
cu ale sale" . Activitatea sa a căpătat o mare amploare
10
în anii Unirii, cînd a întocmit

12
B . A . R . S . R . , Arh. domnit. A l . I. Cuza, mapa V I (4 862), f. 129—133.
« Ibidem, mapa I (4 857), f. 469—470.
" Ibidem, mss. rom. 5 743, f. 322—323.
is Ibidem, mss. rom. 4 683, f. 194.
16
A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. I, 1903, f. 310.

www.mnir.ro
128 C O R N E L I A APOSTOL

o serie de m e m o r i i , 17
a susţinut şi demnostrat în faţa reprezentanţilor puterilor străine
şi a Turciei legitimitatea drepturilor şi a dorinţei statului român de a rezolva această
problemă. Bogata corespondenţă a acelor ani demonstrează interesul şi eforturile făcute
de C. Negri pentru rezolvarea acestei chestiuni. Astfel, dintr-o scrisoare către Iancu
Alecsandri, rezultă faptul că Negri lega indisolubil problema mănăstirilor închinate de
autonomia principatelor şi de dreptul intern, el subliniind încă o dată că aceasta este
o problemă care „ţine de resortul nostru ca o problemă internă" şi că „noi intenţionăm
să-i dăm o rezolvare de către ţară şi în ţ a r ă " . w
I n ciuda protestelor 19
pe care le-a
stîrnit, votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstireşti a constituit încă o ocazie
de manifestare a forţei naţiunii române, iar l u i C. Negri i-a revenit un mare merit,
drept pentru care i-au fost consacrate o serie de medalii " ,
U n interes deosebit a manifestat C. Negri faţă de încercarea domnitorului de insti­
tuire a unui ordin naţional, atribut al afirmării suveranităţii şi independenţei naţionale.
Intr-o scrisoare adresată agentului Principatelor Unite la Constantinopol, în septembrie
1864, domnitorul îi făcea cunoscută hotărîrea sa de a institui u n ordin naţional, care
să se numească „Ordinul U n i r i i " , şi îi cerea să-i înfăţişeze lui F u a d paşa această intenţie,
insistînd în mod deosebit „să-i demonstreze necesitatea acestei instituiri în România" , 21

care îi v a permite „să recompenseze demn serviciile aduse ţării şi care să fie un simbol
al devotamentului, patriotismului şi onoarei" . Deşi în ciuda eforturilor ordinul nu a putut
22

fi legiferat, el a constituit încă o manifestare a tendinţelor noastre spre suveranitate

şi independenţă naţională.

Alte aspecte care ilustrează activitatea diplomatică desfăşurată de C. Negri pe linia

apărării şi întăririi autonomiei Principatelor au constituit-o demersurile sale pentru recu­
noaşterea pavilionului românesc tricolor şi a paşapoartelor emise de Principatele Unite.
Prin decretul emis la 22 iunie 1861 de către domnitorul A l . I . Cuza, avînd ca
ministru de Externe pe D. Bolintineanu, s-a hotărît modelul pavilionului pentru navele
de comerţ ale ambelor principate. I n document se menţiona totodată că agentul Principa­
telor Unite din Constantinopol este autorizat „să aducă la cunoştinţa guvernului înaltei
Porţi modelul de pavilion încuviinţat pentru navele de comerţ şi să ceară recunoaşterea
l u i " . L a scurt timp după aceasta, Costache Negri îi comunica domnitorului că, în urma
2 3

demersurilor făcute, „pavilionul nostru tricolor a fost în sfîrşit recunoscut de către

I. Poartă, şi iată că încă una din dificilele noastre probleme a fost reglementată" . M

I n aceeaşi perioadă s-a acţionat pentru rezolvarea problemei paşapoartelor româneşti,

emise de către Principatele Unite şi purtind titulatura lor, dar nerecunoscute şi substituite
de către Turcia. Faţă de această încălcare a autonomiei noastre naţionale, C. Negri a
adoptat o atitudine plină de dîrzenie şi consecvenţă, care a dus în cele din urmă la accep­
tarea de către Turcia a paşapoartelor româneşti. I n scrisoarea adresată la 17/29 iulie I860
lui I . Filipescu, ministrul de Externe al Ţării Româneşti, Negri îi aducea la cunoştinţă
că Sublima Poartă a expediat o circulară către toţi agenţii săi diplomatici din străinătate,

Memoriul întocmit de C. Negri, după ce a fost aprobat de domnitor, a fost remis lui
17

AU Paşa. I n el se motivează şi se susţine necesitatea trecerii mănăstirilor închinate în proprie­

tatea statului român — B.A. R.S.R., A r h . domnit. A l . I . Cuza, mapa X I V (4 867), f. 47—49.
·» Ibidem, mss. rom. 5 748, f. 50—51.
" însuşi marele vizir Fuad Paşa a adresat domnitorului A l . I. Cuza o scrisoare de
protest, prin care exprima profunda sa nemulţumire faţă de adoptarea acestei legi, trecînd peste
voinţa sa şi a marilor puteri — B.A. R.S.R., A r h . domnit. A l . I. Cuza,- mapa X I V (4 867), f. 96—97.
Municipalitatea oraşului Rimnicu Sărat a votat o medalie de aur pentru C. Negri (B.A.
20

R.S.R., A r h . domnit. A l . I. Cuza, mapa X I V (4 867), f. 422), medalia bătută de oraşul Turnu
Măgurele (in Muzeul de Istorie al R. S. România, nr. inv. 6 404).
« B.A. R.S.R., Arh. domnit. A l . I . Cuza, mapa V I I (4 862), f. 125—126.
Ibidem.
n

A r h . Inst. M.A.E., dbs. 57, f. 21.

9

» Ibidem, dos. 266, f. 10—19.

www.mnir.ro
APĂRAREA ŞI ÎNTĂRIREA AUTONOMIEI P R I N C I P A T E L O R U N I T E 129

prin care se dădeau instrucţiuni să se vizeze şi să nu se mai substituie paşapoartele

avînd titulatura Principatelor Unite. Şi C. Negri arăta că de acum „putem să considerăm
această afacere definitiv încheiată" • 25

Era încă u n succes a l politicii româneşti, a l diplomaţiei lui Costache Negri ; era
încă o cucerire pe drumul apărării şi întăririi statului naţional român şi a autonomiei
sale. E l a însemnat, ca şi toate celelalte succese, ani de muncă intensă, de devotament
şi dăruire faţă de interesele ţării sale.
Epoca Unirii a marcat o nouă etapă în cadrul raporturilor dintre România şi
puterea sezerană, fapt demonstrat nu numai de recunoaşterea unor mari înfăptuiri ale
Principatelor, cum au fost : dubla alegere a lui A l I . Cuza, secularizarea averilor mănăsti­
reşti, actul de la 2/14 mai 1864 sau rezolvarea unor dificile probleme, dar şi de cele
două vizite întreprinse de domnitor la Constantinopol în anul 1860 şi 1864. E l e au eviden­
ţiat o dată în plus noua atitudine a Porţii otomane faţă de principate şi domnitor şi au
constituit, prin fastul şi onoarea cu care a fost primit, dar mai ales prin rezultatele
obţinute, un remarcabil succes politic.
Conştient de marea importanţă pe care o aveau aceste vizite pentru domnitor şi
principate, C. Negri a făcut totul pentru reuşita lor. I n numeroasele scrisori pe care
i le-a adresat domnitorului în anii 1859—1860, el îl informa despre atmosfera şi pregătirile
ce se făceau în capitala Turciei pentru primirea domnitorului Unirii şi C. Negri insista
asupra foloaselor pc care trebuia să le obţinem. D i n o astfel de vizită şi întîlnire cu
întregul guvern otoman, ca şi cu reprezentanţii puterilor garante, îi scria C. Negri domni­
torului în 1859, „nu poate să rezulte decît avantaje importante pentru Principate"
şi într-adevăr ea a adus recunoaşterea actului din 5 şi 24 ianuarie 1859, semnificînd
înfăptuirea deplinei şi defintivei uniri. I n ce priveşte vizita din vara anului 1864, ea a
constituit u n eveniment politic deosebit de important, domnitorul A l . I . Cuza obţinînd
de l a Poartă dreptul „de a putea în viitor modifica şi schimba legile care privesc
administraţia lor din-lăuntru, cu concursul legal al tuturor puterilor stabilite şi fără nici o
intervenţie externă" . Aceasta însemna acceptarea modificării Convenţiei de la Paris din
21

1858 şi totodată recunoaşterea loviturii de stat din 2/14 mai 1864. E r a un succes politic
al statului naţional român, era un important pas înainte pe drumul întăririi autonomiei
şi a independenţei noastre interioare. E r a u n rezultat al luptei diplomatice desfăşurate de
domnitorul A l . I . Cuza şi reprezentantul său la Constantinopol, C. Negri, căruia îi revine
marele merit de a fi pregătit atmosfera prielnică cauzei principatelor, pledînd în faţa
Turciei şi a reprezentanţilor puterilor garante pentru recunoaşterea marilor prefaceri din
ţară, a drepturilor sale Ia autonomie şi suveranitate naţională.

Importanta funcţie pe care a îndeplinit-o C. Negri şi locul unde a activat au făcut

ca el să aibă u n rol activ şi important în toate acţiunile desfăşurate pentru înfăptuirea
acestor obiective. D a r ceea ce a făcut din Costache Negri o mare personalitate a
vremurilor sale, unul din cei mai de seamă colaboratori ai domnitorului A l . I . Cuza, au
fost calităţile sale deosebite de fin diplomat, dîrz susţinător al cauzei principatelor, sincer
şi devotat colaborator al domnitorului. Contribuţia sa esenţială la lupta pentru crearea şi
consolidarea statului naţional român modern, pentru afirmarea drepturilor noastre de
. autonomie şi suveranitate naţională, pentru creşterea prestigiului internaţional al princi­
patelor, îl situează pe Costache Negri între fondatorii României modeme.

» IMdem, dos. 291, f. 163—164.

" B.A. R.S.R., A r h . domnit. A l . I . Cuza, mapa I (4 857), 1. 27—30.
» Ibidem, mapa V U (4 862), f. 46—51.

www.mnir.ro
130 C O R N E L I A APOSTOL

L'ACTIVITÉ DIPLOMATIQUE D E COSTACHE NEGRI POUR

L A CONSOLIDATION D E L'AUTONOMIE
D E S PRINCIPAUTÉS U N I E S

Résumé

L'époque de l'Union a constitué un moment important dans la lutte du peuple roumain

pour la défense de ses droits à l'autonomie et à la souveraineté nationale. Les mesures prises
dans le domaine de la politique interne, à côté des sages mesures concernant la politique
externe ont assuré la consolidation du jeune état national roumain moderne et son affirma­
tion au plan International. Pour la réalisation de ces desiderata qui se trouvaient devant la
nation roumaine, à côté du prince régnant Al. I. Cuza et d'autres grands hommes politiques,
Costache Negri a occupé une place marquante.
Sa personnalité d'enthousiaste patriote et de grand diplomate a été mise en relief dans
le présent matériel, qui souligne spécialement celles réalisations dans l'accomplissement des­
quelles Costache Negri, représentant unique et permanent des Principautés Unies à Constan­
tinople, a joué un rôle de première importance.
Sont mentionnées ainsi la réforme pour la sécularisation des biens des monastères, la
solution du problème des passeports, ses démarches pour être reconnu l'ordre de l'Union et
aussi son activité pour la préparation des deux visites entreprises par Al. I. Cuza à Constan­
tinople, qui ont eu comme résultat d'importants succès pour les Principautés.
Ses hautes qualités de fin diplomate, ferme défenseur de la cause de sa patrie, sincère
et dévoué collaborateur du prince Cuza, démontrées par toute son activité et mises au service
de la défense des droits et de la consolidation de l'état national roumain moderne, Inscrivent
à Costache Negri parmi ceux qui ont lutté pour la réalisation des idéals d'unité et d'Indépen­
dance du peuple roumain.

www.mnir.ro
 ASPECTE A L E LUPTEI PENTRU DORINDIREA
INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI I N ANII 1859—1876

de I O N ÏLINCIOIU

Peri Im cunoaşterea, fie ca chiar lipsită de detalii, a situaţiei Principatelor Unite in

perioada dc după 24 ianuarie 1859 se impune prezentarea acesteia aşa cum a fost şi
cum a evoluat în anii de pînă la cucerirea independenţei.
Acest lucru este cu atît mai necesar cu cît în numeroase studii, articole, lucrări
mai mari sau de mai mici proporţii, mai vechi sau mai recente, autorii lor operează cu
termeni şi formulări care, deşi au devenit notorii, n-au fost niciodată explicaţi şi nici
raportaţi la situaţiile concrete, trezind uneori confuzii şi nedumeriri *. Este cazul, de
pildă, cu termenii : autonomie, neatîrnare, independenţă sau cei care au exprimat denu­
mirea ţării : Principatele Unite ale Moldovei ţi Valahiei sau România.
Un alt motiv care ne determină la o explicaţie mai amplă a situaţiei ţării noastre
în perioada care ne stă în atenţie este legat de dorinţa de a face cunoscute, mai ales
generaţiilor tinere, atît eforturile înaintaşilor închinate apărării fiinţei poporului român,
drepturilor unei ţări disputată de marile puteri, fără consimţămîntul şi împotriva voinţei
sale, cît şi contribuţia românilor la promovarea unor principii politice externe bazate pe
sprijinirea popoarelor care luptau pentru libertatea ţării lor, pe respectul demnităţii tuturor
naţiunilor, a neingerien ţclor în afacerile interne şi externe ale statelor, a creării unui climat
de bună înţelegere şi conlucrare fructoasă între naţiuni egale şi stăpîne pe drepturile lor.
Pînă la războiul pentru cucerirea independenţei raporturile ţării noastre pe plan
extern, cu Poarta, ca şi cu puterile garante, se întemeiau şi decurgeau din stipulaţiile
Tratatului de la Paris din 1856, adnotat şi completat prin prevederile Convenţiei din
7/19 august 1858, semnală tot în capitala Franţei.
După cum se şlic, Convenţia se ocupa în special cu organizarea internă a treburilor
din Principatele Române, dar ca conţinea şi articole privitoare la relaţiil internaţionale ale
principatelor, constituind, dc fapt, u n statut care funda şi peciza locul ţării noastre în
contextul vieţii politice europene şi mondiale.
înainte de a intra în detaliile stipulaţiilor se impune precizarea că atît Tratatul
din 1856, cît şi Convenţia d i n 1858 ne recunoştea entitatea noastră politică şi pentru

* I n numeroase rinduri am lost pus In situaţia de a răspunde la Întrebări care îşi

aveau sorgintea în neexplicarea unor termeni sau situaţii. Aşa, bunăoară, a devenit tot mai
des formulată întrebarea : de ce în perioada anilor 1859—1877 în documente ale timpului sau
în materiale publicate de diverşi cercetători, în unele discursuri, amintiri, note zilnice ale
unor personalităţi politice, date şl ele publicităţii, în unele articole apărute atunci în diverse
ziare se vorbeşte cînd de autonomie, cînd de independenţă sau neatîrnare, cînd de România,
şi termenul este mai frecvent, cînd de Principatele Unite. întrebări Justificate după opinia
mea, şl unele dintre ele vor i i lămurite în materialul nostru, iar altele, din lipsă de spaţiu, le
vom da o explicaţie cu un alt prilej.

www.mnir.ro
132 ION ILINCIOIU

primo oară E u r o p a garanta existenţa şi drepturile politice ale ţării noastreTurcia,

împreună cu noi, era admisă ca factor al echilibrului politic european, declarîndu-se
totodată, neutralitatea statului nostru.
Convenţia din 1858 a stabilit pentru viitorul stat naţional romăn o stare de lucruri
oarecum confuză şi, desigur, imperfectă. E r a însă o stare de lucruri reală. D i n textul
Convenţiei rezulta că sîntem u n stat, avînd o existenţă individuală şi specială, stat care
în mod general face parte dintr-un tot, Imperiul otoman, de care rămîne însă distinct şi
separat. Acest tot statal a fost garantat în mod expres şi special. I n acest fel, existenţa
ţării noastre era garantată indirect, iar viitorul stat naţional al românilor intra, astfel, în
dreptul public european.
Tratatul şi Convenţia au reconfirmat suzeranitatea Porţii, înlocuind protectoratul
ţarist cu garanţia colectivă a marilor puteri garante.
Conform celor două acte, ţara noastră nu putea încheia tratate externe care să
contravină tratatelor şi înţelegerilor stabilite între Poartă şi alte ţări, iar datorită situaţiei
concrete pe plan european statul nostru nu putea încheia de fapt nici o înţelegere, nici
un tratat cu un alt stat. Totodată, nu ni se îngăduia să ducem o politică comercială şi
vamală proprie, de protejare a industriei autohtone, nu ni se permite să batem o monedă
proprie, într-o vreme cînd la noi circulau numeroase monede străine, după unele aprecieri
peste 70 de astfel de monede, iar zărăfia şi specula luau proporţii.
Acest statut politic a l României era, după cum se poate observa, incomplet,
imperfect şi, desigur, confuz, lăsînd loc la interpretări, de cele mai multe ori determinate
de anumite interese. O asemenea interpretare greşită a situaţiei viza existenţa individua­
lităţii statului român. Unele puteri, în funcţie de interesele ce le urmăreau, interpretau
statutul nostru pînă acolo încît ne confundau cu celelalte provincii ale Imperiului
otoman.
In anii care au urmat, înalta Poartă, deşi a aderat şi a semnat cele două acte, a
înţeles să adopte faţă de noi o atitudine care era departe de spiritul şi litera tratatelor
subscrise de ea.
Situaţia s-a complicat după abdicarea l u i A l . I . Cuza. Lunile din primăvara şi vara
lui 1866 au fost deosebit de agitate pentru diplomaţia românească. Pentru recunoaşterea
ca domnitor a l l u i Carol I , înalta Poartă a emis unele pretenţii nu numai de neacceptat,
dar, aşa cum a fost apreciat la vremea respectivă, proiectul turcesc al propunerilor pri­
vitoare Ia recunoaştere era „în cea mai mare parte a l u i neadmisibil şi chiar ofensator
ca formă" . 2

într-adevăr, prin acest proiect, ce cuprindea condiţiile prin care Poarta ar fi fost
dispusă să recunoască pe Carol I drept principe domnitor a l României, se stipulau mai
vechile prevederi din Convenţia de l a Paris reformulate într-o viziune nouă, care afecta
fondul statutului juridic internaţional a l ţării noastre, paralel cu ridicarea unor pretenţii
nejustificate şi neconforme cu realităţile. Se emite astfel pretenţia ca în firmanul de învesti­
tură să figureze obligaţia ca Principatele Unite să lase pentru totdeauna neatinse rapor­
turile de vasalitate faţă de Poartă. Apoi, se cerea ca în virtutea raporturilor de
dependenţă, ţara noastră să aibă datoria de a lua parte activă la . orice conflict militar
al Porţii, atît ofensiv cît şi de apărare. Se emitea apoi pretenţia ca Principatele să nu
întreţină relaţii oficiale cu alte state, ele fiind, în acelaşi timp obligate a respecta toate
tratatele şi convenţiile încheiate de Poartă cu alte ţări. Tot aici, înalta Poartă adăuga

I n articolul al II-lea al Convenţiei se făcea referirea la vechile capitulaţi! încheiate

1

de domnitorii români cu Imperiul otoman de-a lungul secolelor. I n acest fel, pentru prima
dată Europa recunoştea valabilitatea capitulaţlilor şi, Indirect, se sublinia că prin Convenţie
nu ni se crea o situaţie nouă, ci ni se restituia, deşi parţial, ceea ce de-a lungul timpului
Imperiul otoman răpise.
Memoriile regelui Carol I, vol. I , p. 82 (în continuare Memorii).
3

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U DOBINDIREA I N D E P E N D E N T E I ROMÂNIEI 133

că „Convenţiunile de interes pur local Intre două administraţii limitrofe şi neavînd

formă de tratat oficial, nici cu caracter politic, vor continua a rămîne în afară de aceste
restricţii" . s

Se interzicea apoi Principatelor Unite posibilitatea de a bate monedă proprie, de a

emite sau conferi decoraţii ale sale.
Două articole ale propunerilor, cel de a doilea şi a l şaselea, inserau modalităţi
vizibile de impunere a unor stări de lucruri neconforme cu realităţile şi drepturile
istorice ale poporului nostru. Astfel, prin a l doilea articol se lăsa o portiţă deschisă unei
posibile dizolvări în viitor a Unirii, act de excepţională însemnătate, realizat în 1859,
iar articolul a l şaselea stipula nici mai mult nici mai puţin decît că Principatele Unite
far. parte integrantă din imperiu.
Luînd în discuţie proiectul, Consiliul de miniştri al României, în unanimitate, îl
respinge şi hotărăşte să redacteze u n contraproiect de propuneri. I n esenţă, acestea
promiteau respectarea în viitor a suzeranităţii sultanului, propuneau, spre afirmarea
unităţii naţionale, numele de „România" sau „Principatele Unite Române" pentru statul
nostru, care se obliga să acorde ajutor Porţii numai în caz de război defensiv, de apărare.
Se reformula apoi articolul cu privire la aplicabilitatea tratatelor internaţionale încheiate
dc Poartă, stipulîndu-se expres că acestea v o r fi obligatorii „în tot ce nu v o r atinge
drepturile" ţării noastre.
S-au suprimat complet pretenţiile cu privire la interzicerea baterii de monede,
emiterii sau conferirii de decoraţii proprii. Nu exista nici o bază legală, nici u n precedent
pentru emiterea unor astfel de pretenţii. Ţara noastră a considerat totdeauna asemenea
probleme ca fiind de ordin intern.
In tratativele care s-au dus pînă în toamnă cu Poarta cele mai spinoase probleme
caro îşi cereau rezolvarea s-au rezumat la : România ca parte integrantă a Imperiului ;
denumirea statului român ; reducerea armatei sub 30 000 de oameni, cifră pe care
armata română o avea deja i n timpul domniei lui A l . I . Cuza ; baterea de monedă
proprie ; dreptul ţării noastre de a putea încheia convenţii şi tratate cu alte ţări.
Din prima problemă, înalta Poartă făcuse o condiţie sine qua non. De aceea, la
28 septembrie/10 octombrie 1866 guvernul român face cunoscut că acceptă această pretenţie,
adăugîndu-i însă formularea că stipulaţia este valabilă „în limitele fixate de capitulaţii
şi dc Tratatul de 1a P a r i s " , prevedere acceptată.
In ce priveşte problema denumirii statului şi a celorlalte chestiuni spinoase, ele
au rămas in suspensie, fără o definitivă rezolvare.
Pentru α se scurta tratativele şi pentru a se stabiliza situaţia în această parte- a
Europei, situaţie în care erau interesate şi puterile garante, s-a căzut de acord asupra
unui schimb de scrisori între înalta Poartă şi ţara noastră, în cuprinsul cărora să fie
recunoscute condiţiile puse, dar şi să se spună şi să se afirme, astfel, cerinţele noastre
legitime. Se pare că ideea a aparţinut ambasadorului Franţei Ia Constantinopol, Moustier.
Referitor la acest aspect, N . Iorga scria că, în cuprinsul acestor scrisori, urma „să zică
oi ce vor, să zicem noi ce găsim cu cale..., scrisori care să cuprindă în final aceleaşi
concesii, fiecare întrcbuinţînd limbajul care-l măguleşte sau îl satisface mai mult. Şi
aşa s-a făcut" *.
E r a , evident, că în situaţia din 1866 ar fi fost foarte greu, dacă nu imposibil, să
se încheie o convenţie între ţara noastră şi înalta Poartă. Această convenţie nu putea
fi încheiată şi datorită diplomaţiei otomane. E r a o întreagă lume care ne despărţea. Noi
voiam să ştim numai de viitor, iar înalta Poartă numai de trecut, de acel trecut înţeles
numai de ea.

Ibidem.
1

* Ν. Iorga, Politica externă a regelui Carol I, Bucureşti, 1916, p. 40.

www.mnir.ro
134 ION I L I N C I O I U

De aceea, sultanul amintea în scrisoarea sa despre populaţiunile moldo-valahe şi de

„legăturile seculare prin care această importantă parte a imperiului său e legată dc
Turcia". Tot în această scrisoare se fixa cifra de 30 000 de persoane pentru forţele
armate ale ţării, posibilitatea de a bate monedă sub rezerva însă ca aceasta „să poarte
semnul particular al guvernului imperial". Principatelor Unite nu li se permitea dreptul
de a emite sau conferi ordine sau medalii. I n final, se sublinia că Principatele Unite
„vor respecta în chip constant drepturile suzeranităţii sultanului", adăugîndu-se şi faptul
că ele „fac parte integrantă din Imperiul otoman şi că vor păstra cu îngrijire legăturile
seculare ce le unesc cu i m p e r i u l " . 5

I n scrisoarea de răspuns, formulările erau foarte diferite de cele ale Înaltei Porţi.
Se vorbea în aceasta despre populaţia română şi despre „principiul european al integrităţii
Imperiului otoman", ca răspuns la problema privitoare la apartenenţa noastră ca teritoriu
la i m p e r i u . Este de reţinut în acest sens că, l a 1 noiembrie st. n., atunci cînd Carol se-
e

afla la Rusciuc după călătoria l a Constantinopol, în timpul căreia Înalta Poartă şi-a dat
asentimentul cu privire la investirea principelui ca domnitor al Principatelor Unite, acesta,
în toastul pe care-1 rosteşte în faţa oficialităţilor otomane, ridică paharul în sănătatea
sultanului, mulţumindu-i pentru atenţia de care s-a bucurat în imperiu şi accentuînd că
acest toast îl rosteşte acum cînd părăseşte teritoriul Imperiului otoman. E r a o formulă
diplomatică, de o fină nuanţă, de protest împotriva faptului că România era considerată
de Turcia ca făcînd parte integrantă din imperiu. Acesta era statutul juridic a l ţării noastre
în raporturile cu Poarta şi alte state şi a m zăbovit asupra l u i pentru a se putea desprinde
cu m a i multă claritate paşii pe care România i-a întreprins şi realizat pe calea scuturării
acestor legături şi afirmarea existenţei şi a drepturilor naţiunii române şi a statului său
în plină vigoare şi dezvoltare economică, socială şi politică.
înseşi tratativele duse între Poartă şi guvernul român în 1866 atestă existenţa
unor realităţi care erau departe de ceea ce gîndea sau dorea să fie fapt diplomaţia
otomană. Aceste tratative n u au constituit cel dinţii pas în afirmarea drepturilor naţiunii
române spre independenţă deplină.
încă în timpul celor şapte a n i de domnie a l u i A l . I . Cuza se întreprinseseră
asemenea paşi. Amintim în acest context măsurile întreprinse pe plan intern care nu puteau-
fi luate fără a obţine în prealabil asentimentul Conferinţei ambasadorilor marilor puteri.
E s t e vorba, între altele, de Statutul l u i Cuza, care în final a modificat Convenţia din
1858, instituirea unui Parlament bicameral : Senat şi Cameră, măsură care, de asemenea,
contravenea textului Convenţiei, încheierea unei convenţii cu Austria privind extrădarea
răufăcătorilor. Chiar şi cu Turcia s-au dus tratative, în 1865, în vederea stabilirii hotarelor
pe insulele de pe Dunăre, lucru care evidenţiază faptul că Principatele Unite nu
constituiau, aşa cum avea pretenţia Porta, o parte integrantă a imperiului.
Paşi spre afirmarea unei politici independente au fost întreprinşi în timpul lur
A l . I . Cuza şi în domeniul militar. Sînt semnificative în acest sens relaţiile noastre cu
Serbia, care vizau strîngerea legăturilor din punct de vedere militar, Serbia acordînd
României în cazul unui conflict în Balcani rolul unui arbitru în rezolvarea chestiunii
orientale. De amintit aici şi faptul că A l . loan Cuza a permis trecerea prin România a
unui transport masiv de arme pentru Serbia, lucru care a determinat, la începutul l u i
1863, unele din marile puteri să ceară să se i a măsuri coercitive împotriva ţării noastre,
deoarece se emisese părerea că s-ar fi încălcat textul Convenţiei . Toate acestea îl deter­ 7

minau pe Napoleon a l I I I - l e a să releve în timpul unei discuţii, în septembrie 1863, ci»

V . Alecsandri, spiritul de independenţă în politica externă promovat de România . 8

s
Memorii, voi. Π, p. 47—48.
* Textul integral al scrisorii în Memorii, voi. Π, p. 49—51.
' Biblioteca Academiei B.S.R., mss. A r h . A l . I . Cuza, Mapa I V , f. 90.
8
Ibidem, f. 172.

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U D O B l N D I R E A I N D E P E N D E N T E I ROMÂNIEI 135

Măsuri pentru întărirea armatei au fost luate şi după 1866, ele permiţînd, în 1877,
să putem lua parte la război cu o forţă armată bine instruită, care a jertfit totul idealului
neatîrnării.
Tot în deceniul premergător războiului sînt dc semnalat unele dintre actele politice,
care nu numai că vizau cucerirea neatîrnării României, ci şi afirmarea acestei stări de
lucruri. Este, cred, suficient a aminti doar cîteva dintre aceste acte : baterea unei monede
proprii cu efigia domnitorului şi inscripţia „Carol I domn al românilor", lucru care avea
să atragă atenţia şi protestul Austro-Ungnriei ca şi al Porţii, emiterea unor decoraţii
proprii, încheierea convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria, atitudinea energică a guvernului
român în 1875 în condiţiile în care, peste capul României, înalta Poartă a încheiat cu
Austro-Ungaria u n tratat prin care sc autoriza monarhia dualistă să facă lucrări pentru
lărgiea albiei Dunării şi îmbunătăţirea navigaţiei la Porţile de Fier. Cu acest prilej a
răsunat cu putere glasul poporului român, care îşi exprima dreptul său Ia apărarea
suveranităţii ţării. L a Viena, agentul nostru diplomatic declara guvernului Austro-Ungar
că noi „nu vom recunoaşte în drept pe nimeni pentru a trata pentru noi şi în numele
nostru" şi că pentru noi nu v a fi obligatoriu „niciun act privitor la suveranitatea noastră
teritorială" . 9

Asemenea acte de afirmare a suveranităţii fuseseră precedate de altele, între care

vom aminti tratativele din vara lui 1869 cu Grecia, duse din iniţiativa acesteia, pentru
încheierea unei alianţe pe baza căreia cele două ţări aveau să acţioneze în comun în
vederea cuceririi neatîrnării , 10
Memoriul înaintat înaltei Porţi în 1873, memoriu care
cuprindea u n număr de şapte probleme rămase în litigiu între Imperiu şi România . 41

Aceste puncte aveau să fie reluate peste trei ani în cunoscutul memoriu înaintat Porţii
de M . Kogălniceanu.
Pe linia păstrării integrităţii teritoriale, a afirmării demnităţii poporului român sînt
şi holărîrile din 1876 ale guvernului României legate dc apărarea teritoriului ţării în
faţa unei eventuale agresiuni. Se contura atunci, în cazul intervenţiei Rusiei în eveni­
mentele din Balcani, ocupnrea României „ca garanţie". Pericolul era destul de mare
înlrucît, aşa cum informa Ion Ghica de la Constantinopol, cam în acelaşi fel gîndca şi
Austro-Ungaria. I n faţa unei asemenea situaţii, factori de cea mai înaltă răspundere în
stat declarau că „Noi sîntem decişi a respinge, cu armele în mînă, orice ocupaţiunc, din
orice parte ar veni. Fireşte că nu v o m putea ţine piept în contra unei puteri mari, dar
vom susţine punctul nostru de vedere şi n u vom primi ca în trecut armatele de
ocupaţiunc ca armate liberatoare" . 12

In condiţiile de la sfîrşitul anului 1876 guvernul român, domnitorul, masele

populare urmăreau cu atenţie desfăşurarea evenimentelor din Balcani nu fără exprimarea
intenţiilor de scuturare atît de jure cît şi de facto a jugului otoman. Se relua acum ideea
şi hotărîrea exprimată în ziarul „Presa" în noiembrie 1870 de către V . Boerescu, care
găsea ca necesară proclamarea independenţei ţării cn singurul mijloc dc propăşire a
României şi startonicirea unor relaţii dc egalitate, nediscriminalorii între statele din
Europa.
Starea dc spirit η poporului român in contextul evenimentelor ce sc precipitau în
Balcani la sfîrşitul anului 1876 era sugestiv exprimat într-o epistolă a domnitorului, în
care se spunea printre altele : „Cît timp suzeranitatea turcească nu a fost decît formă
fără însemnătate, care se oprea la plata tributului şi la dificultăţi în chestiunea armatei
sau a creării de decoraţii, E u r o p a putea să înlăture plîngerile noastre. Dar din momentul
în care atîrnarea noastră de Poartă jigneşte dezvoltarea noastră economică, reformele

9
B . Boerescu, Discursuri politice, vol. I I , Bucureşti, 1910, p. 266.
19
Arh. 1st. centr., fond Casa regală, dos. 25/1867, f. 5—6.
11
Vezi textul integral al memoriului în A r h . ist. centr., fond Casa regală, dos. 22/1873.
° D. A. Sturdza, Zece Mai, în „Analele Academiei Române", s. I I , tom. ΧΧΠ, B u c u ­
reşti, 1900, p. 74.

www.mnir.ro
136 I O N rXiTNCIOIU

noastre financiare, creditul nostru, noi putem reclama, cu drept cuvînt, să se tragă o
linie de demarcare politică netedă între u n imperiu rebel la orice reformă şi u n stat
ttnir care începe a înflori şi a dat Europei în ultimii ani garanţii r e a l e " . a

Şi garanţiile date pînă atunci de România aveau să capete consistenţa faptelor

din timpul războiului, precum şi η drumului străbătut pe calea unor noi realizări în
deceniile care au urmat.
Se cuvine, dc aceea, a aprecia că România independentă este opera colectivă şi
succesivă a numeroase generaţii, cu conducătorii lor luminaţi şi patrioţi, care, cu precădere
dnpă 1821, au adus, cu spirit de solidaritate şi continuitate, partea lor de contribuţie l a
edificarea statului român modern.
Opera durată în 1877 nu este rezultatul îmtîmplării sau a l hazardului, ci al
patriotismului, al abnegaţiei şi jertfei maselor largi ale poporului român, precum şi al
înţelepciunii conducătorilor acelor vremuri, care fără a pierde din vedere năzuinţele şi
scopul politicii noastre, au ştiut să formuleze precis, să sesizeze şi să realizeze în chip
concret principiile fundamentale fără de care nu se putea întemeia şi nici asigura
viitorul statului român modern.
Aceste elemente politice la baza cărora au fost situate încrederea în forţele v i i ale
poporului, ca şi chibzuinţă şi răspunderea în acţiune, sînt singurele ce pot garanta şi
«sigura viitorul statului şi naţiunii române.

ASPECTS D E L A L U T T E POUR L'OBTENTION D E L'INDEPEN­

D A N C E D E L A R O U M A N I E A U X A N N E E S 1859—1876

Résumé

La communication traite certains problèmes moins abordés au dernier temps et même

avant dans notre historiographie. Le thème de la communication envisage {'elucidation de
certains aspects d'ordre diplomatique concernant le statut juridique interne et international
de notre pays dans la période ci-dessus mentionnée et aussi la mise en évidence des efforts
de la diplomatie roumaine, des démarches entreprises en vue d'obtenir un statut indépendant
pour le jeune état roumain moderne et d'établir des relations d'égalité entre la Roumanie
et les autres états.
La principale conclusion de la communication met en relief le fait que la Roumanie
indépendante est l'oeuvre collective et succesive de nombreuses générations, ayant comme
chefs des gens éclairés et patriotes qui, spécialement après 1821, ont apporté, en manifestant
un ésprit de solidarité et continuité leur partie de contribution à l'édification de l'état
roumain moderne, réalisé sur le champ de bataille en 1877—1878.

u
Ibidem, p. 72.

www.mnir.ro
 CRIZA BALCANICA D I N ANII 1875—1878
ŞI POZIŢIA ROMÂNIEI

de dr. N I C O L A E CIACHIIA

In urma revoluţiilor din 1821 şi 1848, poporul român dă dovadă de energie şi

vitalitate, iar prin Unirea din 1859 pune bazele statului naţional şi continuă lupta în
vederea cîştigării independenţei de stat. Ceilalţi vecini şi prieteni din perimetrul balcanic :
sîrbi, bulgari, muntenegreni, greci, albanezi, macedoneni, dau dovadă de aceeaşi vitalitate
şi pregătesc ultimul asalt împotriva citadelei anacronice otomane.
Mutaţii similare, dar cu curacter mult. mai spectaculos, se petrec atît în
Europa — unde are loc unificarea Italiei şi a Germaniei — cît şi în afara ei, unde
SUA, după războiul civil din 1861—1865, şi Japonia, după revoluţia burgheză din 1868,
se dezvoltă cu o repeziciune impresionantă, dornice să ajungă şi chiar să întreacă
Anglia, care, mizînd pe flota cea mai puternică, pe imperiul colonial cel mai vast
şi pe o diplomaţie experimentată şi abilă, căuta să-şi menţină poziţiile . l

Meticulozitatea germană, pregătirea militară şi voinţa de fier a cancelarului Otto

von Bismarck surpă, ca pe un castel de nisip, cel de-al doilea Imperiu francez, iar
arbitrul Europei din 1856, Napoleon al IIT-lea, coboară de pe scena istoriei, cedînd locul
Germaniei.
Rusia, care-şi revenise în urma înfrîngerii din războiul Crimeii, se pregătea pentru
o nouă ofensivă în Balcani, urmărită cu discreţie şi tenacitate dc către Curtea vieneză,
care încerca să-şi redreseze influenţa şi să-şi recupereze teritoriile pierdute în cadrul Con­
federaţiei germane şi nordul Italiei, pe scama Peninsulei Balcanice. Italia — intrată ultima
în rîndul marilor puteri europene — chiar dacă nu declara încă public, dar aspira la
telurile urmărite de Rusia şi Austro-Ungaria. mulţumindu-se iniţial cu mici capete de
pod pc teritoriul albanez şi muntenegrean.
Astfel studierea problemei proclamării şi cîştigării independenţei de stat a României
este un fenomen complex, care trebuie aprofundat în cadrul balcanic şi european, pentru
a înţelege şi a pune în lumină adevărul obiectiv.
Această acţiune a poporului român s-a desfăşurat în special în cadrul crizei
orientale din anii 1875—1878, redeschisă în vara anului 1875 prin răscoalele din Herţe-
govina şi Bosnia, urmate dc cele două răscoale ale poporului bulgar, din toamna anului
1875 şi primăvara lui 1876, şi agravate prin intrnren în război a Serbiei şi Muntenegrului
din iunie 1876, de războiul declarat de Rusia Imperiului otoman în aprilie 1877, război
la care participă foarte curînd şi România (29 aprilie 1877), în care Poarta este înfrîntă,

1
Vezi pentru amănunte Hauser Henri, Histoire diplomatique de l'Europe (1871—1914),
vol. I , Paris, 1929 ; Renouvin Pierre, Histoire des relations internationales... XIX-e siècle (de
1871 à 1914), tom. I V , Paris, 1955 ; Istoria diplomaţiei, sub red. Iul Potemchin (trad, rom), voi.
ΠΙ, Bucureşti, 1948, etc.

www.mnir.ro
138 N I C O L A E CIACHIH

criza terminîndu-se doar parţial prin tratatul de la San Stefano şi congresul de la

Berlin (1878), deoarece nu toate statele au fost mulţumite de hotărîrile luate de
areopagul european . s

Criza orientală din anii 1875—1878 a fost punctul culiminant al evoluţiei problemei
orientale din sec. al X I X - l e a , punctul culminant al mişcărilor de eliberare naţională,
soldîndu-se cu independenţa României, Serbiei, Muntenegrului, cu crearea Principatului
autonom bulgar, cu ieşirea a o serie de teritorii din componenţa Imperiului otoman, acesta
primind o lovitură de graţie în posesiunile sale din peninsula Balcanică, lovitură din care
nu-şi v a mai reveni.
Pentru a studia cu toată obiectivitatea poziţia şi aportul României în perioada
crizei orientale şi în special perioada de neutralitate, trebuie să cunoaştem întreaga
complexitate a problemelor ce frămîntau E u r o p a , unele depăşind chiar raza continentului.
Aceste contradicţii, grupate, erau următoarele :
a) Contradicţii deosebit de puternice între Imperiul otoman şi statele şi popoarele
din sud-estul Europei, culminînd cu acţiuni armate la care otomanii au răspuns cu deose­
bită violenţă.
b) Contradicţii între Imperiul otoman şi o mare parte dintre marile puteri, care
doreau să ocupe o serie de posesiuni cheie din Turcia europeană, avînd în vedere în
special aşezarea strategică a Constantinopolului.
c) Contradicţii deosebit de puternice între marile puteri, unele — în special Anglia
— urmau politica unui echilibru european şi doreau păstrarea integrităţii Imperiului
otoman, ca nu cumva alte puteri — în speţă R u s i a — să obţină avantaje prea muri în
urma înfrîngerii Porţii.
d) Contradicţii între popoarele balcanice, deşi urmăreau acelaşi ţel : înlăturarea
suzeranităţii otomane.
Sec. a l X I X - l e a a fost, după cum se ştie, prin excelenţă secolul care a dezvoltat
conştiinţa naţională, iar popoarele aflate sub dominaţia directă α Porţii au primit sprijin
din partea Greciei independente (1830), a României, Serbiei şi Muntenegrului, state auto­
nome, la care legătura cu T u r c i a se limita practic la plata unui tribut anual. Trebuie
să adăugăm, în plus, că România, prin aşezarea sa geografică, a fost un azil perma­
nent pentru balcanici, începînd cu grecii şi sîrbii şi terminînd cu bulgarii şi albanezii.
Dar paralel cu acţiunile comune ale popoarelor balcanice de-a înlătura definitiv dominaţia
otomană, burghezia greacă urmărea să reînvie vechiul Imperiu bizantin care-şi avusese
capitala la Constantinopol, burghezia sîrbă urmărea să realizeze un stat mare în graniţele
ţarului Duşan, cea bulgară dorea o ţară în graniţele ţarului Simeon, iar cea română,
devenind puternică prin realizarea unităţii naţionale, provoca invidia celorlalte. Realizarea
deci a acestor ţeluri sporea în mod inevitabil vigilenţa burgheziilor balcanice, creindu-se
o suspiciune reciprocă, care ulterior a degenerat în conflicte armate . 3

e) Contradicţii existau de asemenea între marile puteri şi statele din sud-estul

Europei. Marile puteri urmăreau cu multă atenţie evoluţia acestora spre emancipare totală
faţă de Imperiul otoman, sprijinindu-le lupta numai în măsura care convenea diplomaţiei
statului respectiv. I n acelaşi timp, diplomaţiile română, sîrbă, muntenegreană şi greacă

Contradicţiile existente au declanşat ulterior războiul sirbo-bulgar din anii 1886—1887,

2

cu implicaţii pe plan european, războiul turco-grec din 1897, răscoala poporului macedonean
din 1903, criza bosniacă din 1908, războaiele balcanice din anii 1912—1913 şl au declanşat cel
mai puternic flagel de plnă atunci, primul război mondial, ai cărui germeni trebuie căutaţi incă
in 1878 la Berlin, cînd au ieşit la iveală puternicele contradicţii între marile puteri.
2
Autorul ajunge la aceste concluzii după ce a cercetat ultimele lucrări ale istoriografiei
sud-est europene, colecţii de documente, materiale de arhivă, depistate mai ales in urma unei
călătorii de peste 2 luni, făcută în două serii în vara şi toamna anului 1976, în Iugoslavia,
Albania, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Vezi de asemenea lucrările : Evanghelos Kofos, Greece
and the eastern crisis ISIS—ISIS, Thessaloniki, 1975 ; Cedomir Popov, Francusfca l Srbija
1871—1878, Beograd, 1974 ; Dimitrije-Dimo Vujovlé, Crna Cora i Francuska 1860—1914,
Cetinije, 1971.

www.mnir.ro
CRIZA B A L C A N I C A D I N A N I I 1875—1878 ŞI POZIŢIA ROMÂNIEI 139'

erau atente ca roadele scoaterii turcilor din Peninsula Balcanică să revină balcanicilor, iar
nu Austro-Ungarici şi Rusiei, cele mai interesate să ocupe locul Sublimei Porţi. De fapt
cele 6 mari puteri, impunîndu-şi tutela asupra României, Serbiei şi Muntenegrului prin-
hotăririle congresului de la Paris (1856), nu făcut numeroase şicane diplomaţiilor balcanice-
în perioada 1856—1878, care luptau spre emancipare politică totală. I a r acest lucru se-
vede tot mai pregnant din 1875, directivele fiind semnate fie de Bismarck ori Disraeli,
de Andrassy ori Gorceacov, de Decazes ori Corti, urmărind în speţă numai interese-
egoiste, care să concorde statului pe care-1 reprezentau.
In plus, nu trebuie să uităm că sud-estul Europei este locuit de popoare de-
origine latină (români, aromâni), de origine slavă (sîrbi, muntenegreni, bosnieci, bulgari),
dc origine greacă şi iliră (albanezi). Românii, grecii şi albanezii urmăreau cu multă n e ­
linişte acţiunile panslavismului, căci în ciuda sîngelui vărsat de ostaşii ruşi în timpul
războaielor din secolele X V I I I şi X I X , împotriva Imperiului otoman, diplomaţia ţaristă s-ar
dovedit α fi machiavelică şi erau neliniştiţi ca nu cumva prin favorizarea slavilor bal­
canici să l i se aducă prejudicii. De altfel, balcanicii urmăreau cu aceeaşi nelinişte jocul 1

dosebit de perfid al diplomaţiei habsburgice, de infiltrare sistematică pe ţărmurile Adria-

ticei pînă la sud de Muntenegru şi spre Salonic, încereînd să intuiască aranjamentele-
marilor puteri şi jocul de culise al acestora.
f) Contradicţii deosebit de puternice frămîntau însăşi societatea turcă. Falnicul'
Imperiu otoman dc odinioară era de la începutul sec. a l X I X - l e a în totală decădere.
Sultanii Selim I I I (1789—1807), Mahmud I I (1808—1839) şi în special Ahdul Medjid Ϊ
(1839—1861) au iniţiat o serie de reforme, care să adapteze instituţiile Turciei la noile-
condiţii moderne. Desfiinţarea corpului de ieniceri (1826), îndepărtarea relativă a influenţei
marilor aiani, urmate de reorganizări administrative, au creat premise pentru o nouă'
creştere a autorităţii sultanului, spre o monarhie centralizată. începe să se schimbe
mentalitatea turco-islamică faţă de lumea creştină, în sensul recunoaşterii egalităţii supuşilor,,
fără deosebire de credinţă. însuşi sultanul Mahmud a l II-lea încerca să confirme acest
principiu, declarînd : „Eu deosebesc pe musulmani la moscheie, pe creştini în biserică, iar
pe evrei la sinagogă ; în afara lor, cu n u - i deosebesc" . i

Totuşi, reformele preconizate de Tanzimat, deşi au reprezentat un moment de coti­

tură în istoria poporului turc, practic — mai ales în domeniul economic şi politic —
n-au avut efect, din cauza rezistenţei elementelor conservatoare. Aplicarea lor, tărăgănîn-
du-sc decenii, a arătat supuşilor creştini incapacitatea administraţiei otomane de a le-
aplica. Totodată nu trebuie să uităm faptul că Turcia ieşind victorioasă din războiul)
Crimeii (1853—1856), în urma sprijinului acordat de Anglia şi Franţa, şi-a reorganizat
şi modernizat armata cu ajutorul instructorilor străini şi dotînd-o cu armament de ultimul*
tip începe să n u ţină cont de doleanţele statelor vasale : România, Serbia, Muntenegru r

Egipt, să sfideze cererilor supuşilor balcanici şi să se eschiveze de a efectua reforme, în

ciuda insistenţei cabinetului de la Petersburg sau chiar a întregii diplomaţii' europene,,
profilînd de divergenţele între marile puteri.
Deşi, în 1869, a fost adoptată în Imperiul otoman legea cetăţeniei în sensul modern
al cuvînlului, şi nu pe principii religioase, ca în trecut, care condiţionau cetăţenie de-
liecerua Ia islmamism, în ciuda activităţii „Societăţii noilor otomani" (Yeni Osmanlilar) , 5

care cercau reforme largi i n cadrul societăţii otomane, majoritatea demnitarilor otomani r

" C i t a t după Mustafa A l l Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, 1976, p. 310; de altfel
volumul respectiv prezintă destul de bine încercările de regenerare ale Imperiului otoman,
din sec. al X I X - ; a.
5
„societatea noilor otomani" constituită în 1865 şl avînd ca Ideologi o serie de perso­
nalităţi literare şi politice ca : Ibrahim Slnsi, Namile Kemal, Zyia Paşa etc. luptau împotriva
absolutismului, cereau reforme largi, constituţie şl chiar republică. Ideologia lor avea ur»
(-•i-acter iluminist, preconizînd Instrucţiunea ca factor de bază în aplicarea acestor reforme.
O parte din aceştia vor forma mal tîrziu organizaţia „Junilor turci".

www.mnir.ro
140 N I C O L A S CIACHIR

a feudalilor otomani şi in special başbuzucii, cerchezii şi tătarii stabiliţi in Peninsula

Balcanică nu puteau concepe să fie trataţi ca egali cu creştinii, în plus să le cedeze şi o
6

parte din pămînturi. Aceasta explică masacrele la care s-au dedat turcii — ne referim în
special la armata neregulată — mai ales în timpul răscoalei poporului bulgar din
aprilie 1876 şi rezistenţa acerbă a armatei otomane la Plevna, Şipca etc., precum şi faptul
că o serie de garnizoane, deşi încercuite, au rezistat pînă la sfîrşitul războiului (Vidin,
Rusciuk, Silistra, Şumla, Varna etc.). Cu toate că existau o serie de elemente lucide la
conducerea organelor centrale şi la nivelul provinciilor, totuşi linia generală era de a nu
ceda în faţa pretenţiilor legitime ale popoarelor sau statelor, care erau în dependenţă
totală sau parţială, încît această miopie şi încăpăţînare otomană a dus în mod firesc la
unica soluţie : războiul.

După cum se ştie, în conjunctura problemei orientale, România, prin aşezarea sa

geografică, deţinea o poziţie cheie, deoarece în eventualitatea unui război ruso-turc,
comandamentul militar ţarist a optat totdeauna pentru frontul balcanic, cel din Caucaz
sau atacarea direct de către flota rusă a bazelor turceşti prezentau riscuri suplimentare . 7

Dacă turcii satisfăceau interesele legitime ale României, adică recunoaşterea independenţei
de stat, cerută de atitea ori şi sub diverse forme în perioada 1859—1877 (amintim aici
numai cele 7 revendicări din iunie 1876 ale ministrului de Externe, Mihail Kogălniceanu,
cererile prezentate conferinţei de la Constantinopol din decembrie 1876 etc.), mai mult
ca probabil că România n u ar fi intrat în război, cu toate simpatiile ce o legau de
balcanici, iar trupele sale masate la Prut, în loc dc Dunăre şi susţinute de o parte din
marile puteri, n-ar fi permis Rusiei să pornească prin teritoriul românesc u n război
împotriva Imperiului otoman, deoarece un război ruso-turc putea să aibă repercusiuni
asupra integrităţii teritoriului românesc, lucru intuit de diplomaţia română.
încît poziţia României în perioada crizei orientale din anii 1875—1878 nu poate
fi studiată cu toată obiectivitatea, dacă n u se ţine cont de întreaga complexitate a
problemelor ce frămîntau Europa, de faptul că România exista ca stat, cu instituţii
viabile, avea u n guvern, care îşi asumase o serie de obligaţii, pe bază de tratate şi
convenţii, mai ales cu puterile garante, încît simpatia sa faţă de creştinii balcanici trebuie
să sc manifeste cu multă prudenţă, căci de multe ori guvernul şi autorităţile criticau pe
fată şi sprijineau în ascuns pe insurgenţi.
De fapt, pe plan extern România, Serbia şi Muntenegru urmăreau aceleaşi obiective
comune : abolirea suzeranităţii otomane şi proclamarea independenţei, coordonarea liniei
politice comune fată de acţiunile diplomatice ale marilor puteri în sud-estul Europei,
înlăturarea Imperiului habsburgic dintr-o serie de teritorii care în urma consolidării
statelor naţionale urmau să revină lor şi mai ales acordarea de ajutor populaţiei din
Peninsula Balcanică, care se găsea sub directa dominaţie a Imperiului otoman . 9
Desigur
în realizarea acestor obiective se miza şi pc sprijinul Greciei, care avea de recuperat o
parte din E p i r , o parte d i n Macedonia, Tesalia şi numeroase insule care se mai găseau
sub tutelă străină .9

Documentele atestă că România, deşi s-a declarat iniţial neutră, cînd Bosnia,
Ilerţegovina şi bulgarii din zona Stara Zagora (toamna anului 1875) s-au răsculat, a

Este vorba de tătarii din Bugeac şi Crlmeea, care au fost colonizaţi in Peninsula
8

Balcanică după 1774 şl mal ales după Includerea Crimeli in cadrul Imperiului rus (1783).
Vezi pt. aceasta : Mark Plnsk Ottoman colonization of the Circassians in Rumili after the Crimée
war, in ..Etudes Balkaniques", nr. 3 (1972), p. 71—85. Cerchezii s-au aşezat la Isaccea, Babadag,
Balcic In 1864, nedorind să rămină in zonele montane ale Caucazulul, trecute Ia Rusia.
' şi cel balcanic avea două bariere naturale în iaţa Înaintării ruse : Dunărea şl Balcanii,
dar acest Inconvenient era compensat de faptul că populaţiile creştine ar fi sprijinit pe ruşi.
N. Clachir, Aspects concernant des relation politique roumatno-serbes entre I86J—1875,
8

in „Balcanica", V (1974), Beograd, p. 283—288 ; vezi şi N. Clachir, Rumunţja u borbi za nacio-

nalno oslobodenie balkanskïh naroda (1856—1878, în „Balcanica", V I I (1976), Beograd, p. 183.
Evanghelos Kofos, Greece and the eastern crisis, 1875—1878, p. 22—24.
9

www.mnir.ro
C R I Z A B A L C A N I C A D I N ΑΝΠ 1879-1878 ŞI POZIŢIA ROMÂNIEI 141

sprijinit lupta popoarelor din Balcani, dind azil refugiaţilor sîrbi şi bulgari şi în numeroase
cazuri ajutor m a t e r i a l . Prin teritoriul României s-a permis trecerea în Serbia a numeroşi
10

voluntari, arme, muniţii, alimente, medicamente, ceea ce i-a adus în repetate rînduri
proteste din partea guvernului otoman şi suspiciuni din partea majorităţii marilor puteri,
care doreau menţinerea statului-quo în Balcani
De asemenea România a continuat să sprijine editarea de periodice şi cărţi bulgăreşti,
aici după cum se ştie şi-au desfăşurat activitatea nestingheriţi corifeii renaşterii bulgare,
ca Gheorghe Sava Racovschi, V a s i l Levschi, Hristo Botev, Liuben Caravelov şi tot cu
asentimentul României au fost instruiţi, Ungă Ploieşti, detaşamentele de voluntari, care
au format nucleul armatei bulgare . a

Că neutralitatea României era de natură tactică şi că cercurile conducătoare

româneşti vedeau rezolvarea problemelor balcanice în general şi ale ţării noastre în special
pe calea armelor, o vădeşte şi o scrisoare a prinţului Carol, trimisă tatălui său în august
1875, care scria : „Orientul creştin este sătul de reaua administraţie turcească... înalta
diplomaţie este neputincioasă a rezolva chestiunea Orientală, care nu poate fi rezolvată
decît în Orient, chiar pe teatrul războiului, cu concursul popoarelor direct interesate" . a

In continuare, Carol arăta că, în situaţia complicată creată în Balcani, România trebuia
să se întărească din punct de vedere economic şi militar pentru a face faţă oricărei
eventualităţi . I n acest sens, consulul Serbiei, acreditat l a Bucureşti, raporta Belgradului,
14

în decembrie 1875, că România se pregătea din punct de vedere militar, putindu-se

bizui în primăvara anului 1876 pe circa 50 000 de soldaţi apţi de l u p t ă . u
Opinia
publică românească îşi manifestă din ce în ce mai mult dorinţa participării la război
alături de Serbia şi Muntenegru, pentru ca prin luptă să-şi cîştige independenţa.
„Aici toţi sînt contra turcilor şi spiritul public începe să devină războinic" — nota
Carol în memoriile sale . 1 6
Parelel cu acţiunile dc întărire a capacităţii sale militare,
România urmărea prin presiuni făcute asupra Turciei să obţină pe cale paşnică recu­
noaşterea independenţei. Respingerea acestor doleanţe, ca şi înfrîngerea militară a Serbiei
din toamna anului 1876, o face să se orienteze spre o înţelegere cu R u s i a . Oamenii
politici români şi în speţă guvernul liberal al lui I . C. Brătianu, aflat la putere, erau
conştienţi că statele şi popoarele din sud-estul Europei singure nu pot Infringe potenţialul
militar otoman, mai ales că în spatele acestuia se găseau o serie de mari puteri ce doreau
menţinerea integrităţii.
Dacă diplomaţia ţaristă, dînd dovadă de multă abilitate, a reuşit să convingă
cele 5 mari puteri (Anglia, Franţa, Germania, Austro-Ungaria, Italia), ca alături de
dînsa să iscălească protocolul de la Londra din 31 martie 1877 (stil nou), care obliga
Turcia să efectueze reforme, iar în caz de refuz R u s i a era puterea mandatară a Europei
de a-i face război, diplomaţia română obţine şi ea un real succes, căci prin convenţia
româno-rusă din 4 aprilie 1877 se prevedea ca integritatea ţării şi fie respectată. I n urma
încheierii acestei convenţii, guvernul român, prin măsurile luate şi prin posibilităţile
create armatei ruse de a trece nestingherită prin România, s-a angajat activ în evenimentele
din Balcani, ajungînd de fapt la o stare de război cu Imperiul otoman (29 aprilie 1877).
Astfel România a răspuns cu tunul la provocările Turciei, în timp ce Parlamentul ţării
hotăra la 9 mai 1877 ruperea oricăror legături cu Poarta şi proclamarea independenţei
de s t a t . 1 7

Arh. St. B u c , MAI, Div. Aom., dos. 5 094 (1876) ; vezi şi Arh. St. Craiova, fond
10

Prefectura Dolj, dos. 95 (1876), etc.

N. Ciachlr, România in sud-estul Europei (1848—1886), Bucureşti, 1968, p. 111.
u

Sbornlk ot document!. Bâlgarscoto opolcenie, Sofia, 1960, doc. 162, 227, 232.
a

Regele Carol I , Acte si cuvintirl, vol. I , p. 430.

13

" Ibidem, p. 430—431.

*» Arh. M.A.E. a Iugoslaviei, P/S, ΙΠ, teleg. clfr. din 11 dec. 1875.
'· Memoriile regelui Carol I, vol. I X , p. β.
*> Doc. privind răzb. ind., I I , B u c , 1952, p. 666.

www.mnir.ro
142 N I C O L A E CIACHIR

Vestea proclamării independenţei de stat a României a fost primită cu satisfacţie

şi bucurie de către Serbia, Grecia şi Muntenegru, ca de altfel şi de către poporul bulgar
şi de ceilalţi creştini care locuiau în perimetrul b a l c a n i c . Foarte curînd armata română
ω

•cu un efectiv d e circa 50 000 de oameni v a trece Dunărea, participînd alături de armata
rusă la luptele din vestul Bulgariei, evidenţiindu-se în mod deosebit la Griviţa, Plevna,
Rahova, Smîrdan şi în faţa V i d i n u l u i . „Sîngele vărsat de ostaşii români — arată istoricul
l e

bulgar Hristina Mihova — la Griviţa, Rahova şi Smîrdan a cimentat unitatea şi legăturile

•prieteneşti între poporul bulgar şi român în lupta împotriva dominaţiei o t o m a n e " . Iar 20

ziarul grec „Stoa" făcea aprecieri elogioase l a adresa armatei române, socotind-o „...ca
m o d e l demn d e imitat d e către popoarele balcanice" . 21

Este necesar să facem precizarea că armata română s-a ciocnit pe frontul balcanic
•cu trupele de elită ale Imperiului otoman şi că a luptat în sectorul cel mai important
al războiului, sectorul care a decis soarta războiului. D i n cele 7 armate turceşti care
'făceau securitatea Imperiului, trupele de elită păzeau linia Dunării, de unde aşteptau
(lovitura principală, plus cele care aveau garnizoană la Istanbul şi în împrejurimi. I n
plus, Vidinul, acolo unde vor acţiona trupele române, era cetatea turcă cea mai
Întărită cu artilerie (Vidinul avea 90 tunuri ; Silistra = 24 ; Rusciuk = 18 ; Şumla = 16 ;
Varna = 30 ; Istanbul = 18). De asemenea, cea mai puternică concentrare de forţe turceşti
se găsea în zona V i d i n u l u i : 53100 militari, urmat de Silistra (13 890), Şumla (10 900),
•Rusciuk (10 000) etc. N u trebuie uitat faptul că infanteria turcă avea numeroşi instructori
străini şi în mare parte era dotată cu arma modernă americană Peabody-Martini (seria
1 8 7 0 , cu viteza iniţială a glonţului de 415 m/sec), cavaleria cu revolvere Smitt et Bacon
şi revolvere Colt, iar artileria începea să fie dotată tot mai mult cu tunuri K r u p p , oare
-şi-au arătat eficacitatea în special în războiul franco-prusac din anii 1870—1871 2 3
.
Deşi aveau armament superior, otomanii adoptaseră tactica unui război defensiv,
.aşa cum făcuse Omer paşa să-i oprească pe ruşi pe linia Dunării în tot timpul războiului
Crimeii. Insă comandantul şef Abdul K e r i m Nadir paşa, deşi era un bun ofiţer de stat
major cu studii militare făcute la Viena, fiind bătrîn, bolnav şi lipsit de iniţiativă, n-a
. acţionat prompt, încît ruşii forţaseră şi trecuseră Dunărea . M
Mareşalul turc a fost
destituit şi judecat de curtea marţială, dar inevitabilul se produsese, ruşii trecuseră
Dunărea, înaintaseră cu armata de centru pînă la Şipca, împărţind practic armata
'turcă în două.
In această conjunctură, în scopul opririi înaintării ruseşti şi creării unui pericol
de flanc, este întărită cetatea Plevna şi trimis acolo capabilul ofiţer Osman paşa, care se
-evidenţiase în campania împotriva Serbiei din 1876, drept care fusese avansat la gradul
-de mareşal (muşir) . B
Cele două atacuri nereuşite ale ruşilor de la Plevna au făcut să
licărească pentru turci ideea schimbării raportului de forţe, mai ales că principalele
cetăţi turceşti de pe Dunăre erau încă în mina otomanilor (Vidin, Rahova, Rusciuk,
Silitra), bine fortificate, bine înarmate şi bine aprovizionate şi care în orice moment
puteau periclita spatele frontului r u s e s c . I n plus, cercurile politice din Anglia şi Austro-
26

Ungaria erau satisfăcute de insuccesele ruseşti din sectorul Plevna, deşi iscăliseră proto­
colul de l a Londra d i n 31 martie 1877, deoarece victoriile iniţiale ale ruşilor îi înspăimîntau

o Pentru amănunte vezi Cedomir Popov, Francuska i Srbija 1871—1878, Beograd, 1974 ;
vezi şi LHmltrije-Dimo Vu)ovl6, Crna Gora 1 Francuska 1860—1914, Cetlnija, 1971.
19
Istoricul războiului din 1877—1878, part. I , B u c , 1887, p. 263—265.
29
Hristina Mihova In Sbornifc Staţii. Osvobojdenieto na Bălgaria ot tursko igo (1878—1958),
: Sofia, 1958, p. 217.
21
Reprodus in Evanghelos Kofos, op. cit., p. 31.
22
Voenna podgotovfca i provejdane na AprUskoto vdstanie 1876, Sofia 1976, p. 192.
23
Ibidem, p. 192—194.
u
Cern Atabeyoglu, Gazi Osman paşa, în revista „Pirelli", apr. 1976, revistă ce apare
(la Istanbul.
25
Ibidem.
29
Ibidem.

www.mnir.ro
CRIZA B A L C A N I C A D I N ΑΝΠ 1875—1878 ŞI POZIŢIA ROMÂNIEI 143

la ideea trecerii sud-estului Europei sub control rusesc. De asemenea, trebuie să arătăm
că, pc baza unor documente care au fost date destul de recent l a iveală, la 19 zile după
iscălirea protocolului de l a L o n d r a Anglia dezavuează acest document şi faptul că Rusia
începuse războiul, anunţînd Petersburgul că v a acţiona în raport cu interesele sale şi
duce tratative în acest sens cu Viena. Austro-Ungaria, deşi iscălise u n document secret
cu Rusia (convenţia secretă de l a Budapesta d i n 15 i a n . 1877), care-i făgăduia Bosnia
şi Herţcgovina în schimbul neutralităţii, era foarte sensibilă l a avansurile Londrei, deoarece
dc aicea se putea alege cu mai multe avantaje, de asemenea avea unele îndoieli pe care
încerca să i le spulbere Bismark, că partenerul rus s-ar putea să nu-şi respecte angaja­
mentele.
înaltul comandament rus, care cunoaştea exact situaţia, n u întîmplător a lansat
cele două telegrame de colaborare grabnică prinţului Carol, prin persoana cea mai
autorizată, marele duce Nicolae, care deţinea funcţia de comandant şef al frontului din
Balcani. Cu siguranţă, el a cerut în acest sens aprobarea ţarului Alexandru I I , care
se găsea pe front, iar expedierea lor, adică a telegramelor, din moment ce s-a făcut, evident
că primise girul ţarului. I n această conjunctură, sînt trimise cele două telegrame ale
Marelui Duce Nicolae, intervenţia armatei române făcîndu-se într-un moment psihologic.
Căderea Plevnei — considerată de documentele ruseşti şi o t o m a n e 27
ca locul
unde s-a decis soarta războiului — a avut un răsunet enorm şi în întregul sud-est euro­
pean, provocînd reintrarea în război a Serbiei. în proclamaţia dată cu această ocazie,
de către prinţul Milan, se arăta : „Vom găsi pe cîmpul de luptă viteaza armată rusă
acoperită de glorie eroică ; v o m găsi pe fraţii muntenegreni şi pe vitejii noştri vecini
românii, care trecînd Dunărea, s-au dus să se lupte pentru independenţa şi libertatea
oreştinilor asupriţi" . 2 8

Războiul d i n 1877—1878 — care a reunit pc cîmpul de luptă români, sîrbi, munte­

negreni, bulgari, insurgenţi din Bosnia şi Herţegovina, voluntari din Macedonia, Epir,
Tesalia, alături de ruşi — a reprezentat cea m a i importantă etapă în lupta popoarelor din
sud-estul Europei împotriva dominaţiei otomane, războiul soldîndu-se cu recunoaşterea
independenţei de stat a României, Serbiei, Muntenegrului şi crearea Principatului autonom
Bulgar M
.
Chiar dacă n-au fost respectate în întregime doleanţele popoarelor balcanice, l a
trei state l i s-a recunoscut independenţa de stat, cîştigată dc ele înşile pe cîmpul de
luptă, s-a creat u n principat autonom, s-au statornicit relaţii de tip capitalist în cea mai
mare parte a peninsulei, dînd u n puternic impuls societăţii în această parte a Europei.

L A C R I S E B A L K A N I Q U E D E S ANNÉES 1875—1878
E T L A POSITION D E L A ROUMANIE

Résumé

A partir des actes d'archivé roumains et yougoslaves, des collections de documents et

d'études qui exposent le point de vue de l'historiographie roumaine, yougoslave, bulgare,
grecque et turque, l'auteur met en évidence les mutations qui ont eu lieu dans les Balkans entre

" Mufassal, Osmanii tarihl, V I , Istanbul, 1936, p. 3 309 ; vezi şl Hâml Danlmend, Osmanii
tarihl, Cild, I V , p. 304 ; Cem Atabeyoglu, Gazi Osman paşa, In „Pirelll", nr. 4 (1976) ; vezi şi
Sbornik materialov l documentov po russko — tureţkoi voine na Balkanskom poluostrove etc.,
Petersburg, 1898—1910.
a
Document privind rdzboiul de Independentă, voi. v m , p. 43.
β
Ν. Ciachir, Romania s i problema orientala, în „Rev. româna de studii internaţionale",
nr. 2 (1970), p. 82—83.

www.mnir.ro
144 N I C O L A E CIACHIR

1(75—1(71 — point de crise de la question balkanique, soldée par la conquête de l'Indépendance

de la Roumanie, la Serbie, du Monténégro et la création de la Principauté Bulgare autonome.
On démontre, toujours à partir des documents que la guerre de 1877—1878 a fait se réunir
sur le champ de bataille, Roumains, Serbes, Monténégrins, Insurgés de Bosnie et Hertzegovtne,
volontaires de Macédoine, Eptre, Théssalie a côté des Russes. Constituant la plus Importante
étape dans la lutte des peuples du sud-est de l'Europe contre la domination ottomane, la
guerre de 1877—1878 a réduit autant que possible cette domination dans les Balkans.

www.mnir.ro
 „DACO-ROMÂNIA" I N V I Z R J N E A GENERAŢIEI
INDEPENDENŢEI

de dr. T E O D O R P A V E L

I n istoriografia războiului de independenţă, solidaritatea naţională românească din

anii 1877—1878 este argumentată cu o informaţie istorică impresionantă. Cercetări în
arhive istorice străine ne permit introducerea în circuitul ştiinţific a mai multor izvoare
inedite, în special rapoarte ale diplomaţiei austro-ungare şi germane. Fără a oferi detaliile
şi prospeţimea surselor istorice interne, documentele amintite consemnează fapte şi stări
de spirit relevante pentru acuitatea viziunii „Daco-României" l a cei care au proclamat şi
cucerit independenţa de stat a României la 1877—1878.

*
Sintelizînd u n întreg program politic de unitate şi independenţă a poporului român,
teza „Daco-României" se manifesta în deceniile opt şi nouă ale sccoluliu trecut ca
expresie condensată a conştiinţei unităţii naţionale, potenţată de evenimentele din 1877.
Cucerirea independenţei absolute a României, prin jertfa de sînge a ostaşilor români şi cu
sprijinul material şi moral a l întregului popor, reprezintă momentul celei mai elocvente
manifestări a spiritului de solidaritate şi unitate a poporului peste graniţele politice ale
vremii. A r puica părea paradoxal, dar sentimentul dominant care a caracterizat generaţia
independenţei a fost cel al unităţii naţionale. Vitejii ce asaltau redutele Plevna, Rahova,
şi V i d i n u l pentru a face respectată independenţa statală, anterior proclamată, sc îmbărbătau
la gîndul că în spatele frontului se află 10 milioane de fraţi ; actele de bravură ale
tinerei armate, care au uimit E u r o p a , au răsfrînt raze de glorie asupra „întregii naţiuni,
fie aceea risipită în orice parte a l u m i i " — cum scria „Gazeta Transilvaniei" Sumele
de bani şi ofrandele adunate din toate părţile spaţiului românesc , voluntarii veniţi de
2

peste Carpaţi şi din B u c o v i n a 3

sînt dovezi elocvente pentru această unitate reală de
simţire, de voinţă şi acţiune a naţiunii române în 1877. D a r mai grăitor decît orice
par a fi acele manifestări spontane, gesturi simple, înlîlnitc la tot pasul şi în toate
localităţile, la toate păturile şi categoriile sociale, îndeosebi la masele populare, din care
răzbate fiorul patriotismului autentic, sentimentul adînc înrădăcinat al unităţii naţionale.
Acestui simţămînt presa română din provinciile subjugate i-a dat glas în articole înflăcărate,

1
ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 141.
1
Sextil Puşcariu, Răsunetul războiului de independenţă in Ardeal, Bucureşti, 1927 ;
I. Nistor, Consecinţele războiului de neatîrnare asupra românilor din Bucovina şi Basarabia,
Bucureşti, 1927 ; Valerlu I . Bologa, Ajutorul românilor ardeleni pentru răniţii din războiul de
Independenţă, în „Transilvania", Sibiu, 1941, nr. 5—6 ; şt. Pascu, op. cit., p. 139—145 ; P. Abrudan,
Aspecte ale sprijinului acordat de românit din Transilvania războiului pentru cucerirea inde­
pendenţei de stat a României, în „Revista de istorie", 1976, nr. 4, p. 567—594.
3
P. Abrudan, Voluntarii ardeleni in războiul pentru Independenţă din 1877—1879, în
„Transilvania", 1976, nr. 6, p. 46—18 ; T . Pavel, Problema voluntarilor transilvăneni pentru
războiul de independenţa României reflectată in corespondenţa diplomatică austro-ungară,
in „Transilvania", Sibiu, 1977, nr. 5.

www.mnir.ro
146 TEODOR P A V E L

poeţii şi scriitorii l-au transfigurat in creaţii literare şi artistice, iar omul simplu a dat
frîu liber nemărginitei sale bucurii pentru victoriile ce spulberau vorbele de ocară,
jignirile şi umilinţele suferite in ultima vreme din partea beneficiarilor dominaţiei străine.
U n sentiment a l demnităţii naţionale, un reviriment a l luptei pentru a o face respectată,
o veritabilă „renaştere" trăia naţiunea' română in totalitatea sa. Tocmai pe o atare
stare de spirit ce stăpînea poporul, generalizată pe întreaga arie a teritoriului naţional, 8-a
clădit doctrina politică „daco-română". Mai vechea idee „daco-romănă" din epoca „lumi­
nilor", relansată în deceniile prerevoluţionare, este reactualizată de către intelectualii şi
conducătorii politici din generaţia independenţei cu o intensitate şi în forme nebănuite . 4

Acum cînd Românin — nucleu al statului naţional prefigurat în programele revoluţionare

anterioare — devenise independentă, viziunea „Daco-României" semnifica, cu toată limpe­
zimea,: nu doar u n ideal, ci η veritabilă tendinţă politică, un îndemn la acţiune pentru
eliberarea Transilvaniei — centrul statal al vechii Dacii — şi a celorlalte provincii româ­
neşti, pentru a le uni în statul naţional unitar. Exprimînd lapidar un întreg program
de eliberare şi unitate, doctrina politică a „Daco-României" era o deviză de luptă, o ţintă
a acţiunii practice. Date fiind aceste realităţi, parc de la început lipsită de temei
ştiinţific afirmaţia acelor istorici străini contemporani, care susţin că „daco-românismul"
acelei epoci reprezenta o creaţie a cîtorva intelectuali exaltaţi, sau o idee cu difuziune
limitată l a cercuri restrinse, zise iredentiste, din România acelor ani. Chiar o analiză a
informaţiilor furnizate de documentele diplomaţiei austro-ungare din acel deceniu, utilizate
de autorii amintiţi, sînt de natură să infirme astfel de aserţiuni.
Pentru noi este elocventă chiar şi numai frecventa cu care sînt utilizaţi în epocă
termenii de „Dacia", „Daco-România", „daco-român", „imperiul daco-român", „Dacia mo­
dernă" etc. Acum îi întilnim nu doar în corespondenţa secretă, ci în articolele din
presă, în titulatura periodicelor şi denumirea societăţilor cultural-naţionale, în creaţia lirică
a poeţilor noştri. Astfel, în 1877, la Sibiu e lansată lista de prenumeraţie la gazeta
„Albina Daciei", dc către Visarion Roman şi loan I.apedatu, neacceptată de către autorităţi
decît cu titlul „Albina Carpa|ilor" , revista elevilor din Blaj se intitula „Dacia
6
ferice" ,
7

iar la Paris şi Bruxelles apare pentru cîteva luni, în 1883, periodicul socialist „Dacia
viitoare". E r a revista socialiştilor români care militau pentru desfiinţarea exploatării
omului de către om şi pentru unitatea şi libertatea popoarelor subjugate. „Ion Dacul"
este pseudonimul publicistului Al. A. Bădăreu (1859—1927), care declara în numele
grupului socialist că : „Sîntem fii vechei Dacii, voim Dacia viitoare" — prin care înţe­
legeau statul unitar al celor 10 milioane de români, organizat pe temelii socialiste.
Aceeaşi intelectuali socialişti declarau : „Vom dezrobi pe românii din Austro-Ungaria, ne
vom vărsa singele pentru independenta lor, dar împreună cu despotismul umilitor al
străinului vom azvîrli şi despotismul neruşinat al b u r g h e z i e i " .
8
Pentru aceeaşi Dacie
unitară şi proletară milita şi grupul socialist din Bucureşti prin revista „Emanciparea",
editată de către C. Bacalbaşa în aprilie—august 1883 : „Voim Dacia — afirmau aceştia — ;

' Vezi detalii la Şt. Pascu, op. cit., p. 138 şi urm. ; E . Prokopowltsch, Die rumăntsche
Nationalbewegung in der Bukowina und der Dako-Romanismus, Graz-Koin, 1963, p. 24 şi urm.
' E . Prokopowltsch, op. cit., p. 124 ; Ernst Rutkowski, Osterreich- Ungarn und Rumănien
!

1880—1883, die Proklamierung des Konigreiches und die rumănische Irredenta, in „Sildost-For-
schungen", Munchen, Band 25 (1966), p. 150 şl urm.
» „Gazeta Transilvaniei", nr. 63, din 14/26 august 1877 ; vezi foaia de titlu Ia „Albina
Daciei" în Biblioteca „Astra", Sibiu, periodice vechi : „Albina Carpaţilor" 1877—1878.
7
St. Pascu, op. cit., p. 145 ; Redacţlunea, Cine stntem ! Ce voim I, articol în „Dacia
viitoare", republicat în Presa muncitorească şi socialistă din România, vol. I , (1865—1900),
partea I (1865—1889), Bucureşti 1964, p. 215—216.
» Iredentism, in „Dacia viitoare", Paris, 1883, nr. 5, p. 65—66, republicat în Presa munci¬
torească şl socialista, I , partea I , p. 211.

www.mnir.ro
„DACO-ROMANIA" ΓΝ V I Z I U N E A GENERAŢIEI I N D E P E N D E N T E I 147

dar nu Dacia cămătarului, Dacia proprietarului, Dacia patrie a stăpîniţilor şi stăpînito-

rilor" .
9
Tendinţă similară împărtăşeau şi cei din redacţia ziarului „La Roumanie", scos la
Paris în 1885 . ω

Mai puţin ancorate în problematica socială, dar tot atît de puternic stăpînite de
fiorul „daco-român", personalităţi ale vieţii noastre literare — de l a Alecsandri şi
Eminescu la Iosif Vulcan, Petre Dulfu şi Justin Popfiu — reînviau în versuri înaripate
imaginea vechii Dacii. Reamintim că acum, în atmosfera elanului patriotic creat de
biruinţele din 1877, s-au născut versurile imnului „Pe-al nostru steag e scris U n i r e " , de
sub pana tînărului student Andrei Bârseanu, membru a l societăţii „România Jună" d i n
Viena . 1 1
D i n ea s-au Înălţat acordurile inspiarte ale muzicii l u i Ciprian Porumbescu,
tînărul bucovinean care la festivităţile de l a Putna (1871), după ce a rîntat din vioară
în prezenţa a trei m i i de bucovineni, transilvăneni, bănăţeni şi maramureşeni, se adresase
extaziat părintelui său : „Tată — am cintat Daciei întregi ! " . u

Cin tată în versuri, visată de cei receptivi l a idealurile poporului, afirmată ca

tendinţă politică, „Daco-României" i se creionează în aceeaşi ani contururile fizice pentru
viitoarea geografie politică a Europei. Sînt cît se poate de semnificative ediţiile succesive
ale hărţilor teritoriului românesc, fără consideraţie pentru graniţele politice nedrepte din
acea vreme, hărţi intitulate ,,Dacia modernă", „Daco-Romănia", „Dacia sau România cu
Ţările Române vecine" (A. E . Gorjan, 1881) 1 3
sau „Charta murală a Daciei moderne" u
.
E l e sînt editate de către intelectualii angajaţi în lupta pentru eliberarea Transilvaniei, ca
A. T r . Laurian, profesorul de geografie Zamfirolu sau ofiţerii A . E . Gorjan şi Gh. SJăni-
oeanu şi autorizate de către Ministerul Instrucţiunii Publice, condus fie de către conser­
vatorul Vasile Boerescu, fie de către liberalul V . A . Urechea. Sub privirea îngăduitoare
a guvernului liberal I . C. Brătianu—C. A . Rosctii şi îndeosebi a celui condus de către
D. Brătianu (aprilie—iunie 1881), acestea sînt introduse ca material didactic în învăţămîntul
public din România şi strecurate peste munţi în teritoriile subjugate monarhiei austro-
ungarc. E l e vor fi utilizate pentru educarea tineretului în şcoli, în societăţile cultural-
naţionalc şi mai ales în instituţiile de formare a cadrelor dc conducere ale armatei
române. Urmărind sistematic propaganda „daco-română", reprezentanţii diplomaţiei austro-
ungare din România şi informatorii ei secreţi, jurnalistul Lachmann şi căpitanul Karl
Binder, constată editarea acestor hărţi în m i i de exemplare difuzarea lor prin librăriile
„Soccc" şi „Librairie General Française" din Bucureşti 16
şi prezenţa lor în şcolile publice,
în birourile Ministerului Instrucţiunii Publice şi ale comandanţilor de trupe din garni­
zoana c a p i t a l e i . Cazul cel mai semnificativ,
17
care a preocupat intens diplomaţia austro-
ungară, este cel al manualului de „geografie elementară" a României înţeleasă ca
geografia teritoriului românesc, şi completat cu o hartă a „Daciei moderne" editată la

„Emanciparea", Bucureşti, nr. 2, 15 aprilie 1883, în Presa muncitorească şl socialistă,

9

I, partea I, p. 225.
<° St. Pascu, op. cit., p. 148.
" I . Grămadă, Societatea academică sodală-ltterară România Jună din Viena (1871—1811)
Monografie istorică, de —, Arad, 1912, p. 73—75.
Ibidem, p. 71.
12

° DACIA sau ROMANIA cu ŢERILE ROMANE VECINE. Pentru şcoalele primare urbane
şl rurale, de A. E . Gorjan, 1881 [Bucureşti]. Cuprinde toate provinciile române şi marginal,
stemele acestora, colorate, H. H . St. A Wlen, Informations bureau, Karton 78/1881—1883.
» Charta murală Dacia modernă sau Ţările Române, pentru şcoalele primare urbane
şi rurale, de A. E . J . Gorjan, 1881 [Bucureşti], pe care Lachmann o găseşte în şcolile publice
din Bucureşti, inclusiv intr-o şcoală cu limba de predare germană ; H. H. St. Α., Wien,
Informattonsbureau, Karton 78/1881—1889.
' E . Rutkowskl, op. cit., p. 187 şi urm.
5

Consilierul legaţiei austro-ungare din Bucureşti, Salzberg, transmite lui Haymerle,

19

ministrul de Externe de la Viena, 4 bileţele scrise de mînă, pe baza cărora cele două librării
distribuiau in secret harta Iul Gorjan, Scrisoarea lui Salzberg către Haymerle, Bucureşti,
20 iulie 1881, H. H. St. Α.. Viena, I B . , Κ. 78.
" Ε. Rutkowskl, op. cit., p. 187—189, 287.

www.mnir.ro
148 TEODOR P A V E L

1876 .ω
Destinat claselor gimnaziale şi şcolilor de ofiţeri şi subofiţeri, manualul fusese
introdus în învăţămîntul militar şi civil încă din 1876 şi menţinut ani în şir, în ciuda
protestelor oficialităţilor austro-ungare . ,9
Corespondenţei dintre ambasadorul austro-ungar
de la Bucureşti Hoyos şi ministrul de Externe Haymerle nu-i scapă semnificaţia faptului
că autorul manualului incriminat, colonelul Slăniceanu, ern şeful Statului major al armatei
române în războiul din 1877 şi ministrul de Război în guvernele liberale din 1876,
respectiv 1880"—1881. Vorbind despre Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş ca pro­
vincii româneşti, iar despre Bucovina ca parte ruptă din trupul Moldovei prin ..raptul"
din 1775, colonelul Slăniceanu era inclus de către diplomaţia monarhici dualiste în lista
partizanilor ideii „noii D a c i i " * . Prezenţa l u i în guvernul din Bucureşti a iritat cercurile
politice ale monarhiei vecine, provocînd acuta stare conflictuală în relaţiile României cu
Austro-Ungaria, aplanată temporar doar prin demiterea de către Carol a cabinetului
ministerial Dimitrie Brătianu . Interdicţia formală dată, sub presiune externă, de către
21

Ministerul Instrucţiunii Publice, la 4 iulie 1880, privind utilizarea i n şcoli a unor materiale
didactice similare, η -a însemnat dispariţia din circulaţie a hărţilor ce reproduceau confi­
guraţia viitorului stat unitar. Astfel că variante ale hărţii „Daciei moderne", redactate de
către ofiţerul de stat major A. E . Gorjan, au cunoscut n u mai puţin de 7 ediţii între
1877—1882 şi 16 ediţii pe parcursul unui deceniu (1877—1887) , B
fiecare dintre acestea
fiind tipărite în tiraj de masă (ex. : ediţia anului 1881 a fost tipărită în circa 7 000
exemplare, toate fiind, în scurt timp, difuzate prin ţară — aşa cum constată un informator
a u s t r i a c ) . Chiar în anul 1883, cînd în contextul internaţional complex România aderă
23

în secret la Tripla Alianţă, guvernul liberal a tergiversat sistematic măsurile de contra­

carare a propagandei „daco-române", în ciuda insistenţelor noului partener. Mai mult, la
iniţiativa Ministerului Instrucţiunii Publice din acelaşi guvern s-a tipărit o nouă hartă
similară, intitulată „Dacia 1883", de asemenea larg răspindită în localităţile ţării.

Transmiţînd mesajul doctrinei politice a unităţii naţionale în rindul celor mai

diverse categorii şi pături sociale, materialele ce exprimau viziunea „Daco-României"
reflectau o stare de spirit existentă deja la populaţia României independente, cît şi a
„României nelibere" — cum sînt numite tot mai frecvent provinciile subjugate monarhiei
austro-ungare. O atare tendinţă politică a putut fi constatată pe ambele versante ale
Carpaţilor nu numai de către cei ce o împărtăşeau, ci şi de către reprezentanţii monarhiei
dualiste. Referindu-se la idealul „daco-român", viceconsulul austro-ungar de l a Focşani,
E l i a s Zagorski, relata superiorilor săi, la 15 august 1880, că : „In straturile de jos ale
populaţiei, adică la păturile muncitoreşti şi ţărăneşti, precum şi în rîndurile armatei,
circulă refrenul politic, insinuat neîncetat ani în şir, că în curînd România v a ocupa
Bucovina şi Transilvania, fapt prin care România e imaginată ca un stat mult mai
p u t e r n i c " . I a r pe teritoriul Transilvaniei, informatorul austriac Laclimann poate constata
24

că idealul „daco-român" e împărtăşit nu numai de către populaţia majoritară româ­

nească, ci şi de populaţia săsească, grav afectată de „războiul v a m a l " cu România şi
de politica naţionalistă a guvernului K . Tisza ; în acest sens, la sfîrşitul primei sale
vizite prin Transilvania, acesta relata, la 9 aug. 1880 Biroului de Informaţii de Ia Viena :
„Am avut posibilitatea să vorbesc cu mai mulţi cetăţeni din colonia săsească, care nu

Geografie elementară cuprinzind Geografia flslcă ţi politici α globului şi noţiuni

18

de cosmografie, de colonel G . Slăniceanu..., Bucureşti, 1876. Vezi corespondenta dintre amba­

sadorul Hoyos şi ministrul de Externe Haymerle, cît şi aceea dintre Haymerle şi ministrul-
preşedinte al Ungariei, K . Tisza, din februarie—martie 1681, Η. H. St. Α., Wlen, I B . , Κ. 77.
'» Ibidem.
Raportul lui Lachmann către Informatlonsbureau,
20
Bucureşti, 25 iulie 1863, H. H. St.,
Α., Wien, I B . Κ. 77.
Titu Malorescu, Istoria contemporand a Romdniei (1868—1900), Bucureşti, 1925, p. 195—196.
21

Vezi Bibliografia istorică a Romdniei. I I . Secolul X I X . Tom. I : Cadrul general. Ţara

22

si locuitorii, volum îngrijit de Cornelia Bodea.

Rutkowskl, op. cit., p. 168.
22

Ibidem, p. 166.
Ά

www.mnir.ro
„DACO-ROMANIA" I N V I Z I U N E A GENERAŢIEI INDEPENDENŢEI 149

s-au sfiit să recunoască în faţa mea că singura lor speranţă o întrezăresc în aceea că
provincia (Transilvania — n, n.) v a deveni cîndva românească. I a r în ce-i priveşte pe
români, se găsesc pretutindeni destule elemente de agitaţie care descriu în cele mai
frumoase culori România Mare a viitorului" Pe fundalul acestei stări de spirit din
rîndul populaţiei române pare firesc ca manifestaţiile şi articolele din presa vremii,
prilejuite de aniversarea centenarului răscoalei lui Horea, să sublinieze cu predilecţie
informaţiile despre „Horea — R e x Daciae".
In ciuda faptului că presa română din Transilvania dezminţea adeseori adeziunea
la tendinţele „daco-române", pentru a evita riscurile şi persecuţiile şi aşa foarte nume­
roase, „daco-românismul" acelor ani era stindardul luptei pentru desărvîşirea unificării
statale a poporului român. Pregătind conştiinţele pentru lupta de eliberare a teritoriilor
româneşti subjugate, generaţia independenţei a fost aceea care, sub deviza „Daco-
României", a iniţiat primele acţiuni menite a porni războiul de „dezrobire" a Transilvaniei
şi Bucovinei. Indiferent de oportunitatea momentului ales şi de consecinţele practice
imediate, acţiunea iniţiată de către societatea „Carpaţii" privind organizarea unei forţe
armate pentru realizarea mult visatei „Daco-Românii" este cît se poate de semnificativă • 26

De aceea, se poate conchide că viziunea „Daco-României" la generaţia Independenţei nu a

reprezentat altceva decît o variantă a formulei, o deviză penetrantă pentru programul
politic a l naţiunii române ce a rodit pe deplin patru decenii m a i tîrziu sub directa
înrîurire a admirabilei solidarităţi naţionale din anii Războiului de Independenţă.

L A D E V I S E „DACO-ROUMANIE" D E L A G E N E R A T I O N
D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

Dans cet article l'auteur présente l'avancement de la doctrine politique, „daco-roumaine"

a la fois dans le territoire de la Roumanie Indépendante et dans les provinces roumaines
contenues dans la monarchie de l'Autriche-Hongrie pendant les décades huit et neuf du
dernier siècle. La fréquence de l'utilisation de la termtnologle exprimant la conviction politique
„daco-roumaine" est soulignée par l'auteur. Il présente aussi des preuves pour souligner la
diffusion de l'Idéal national dans le milieu du peuple roumain. On considère que la vision
de la „Daco-Roumanle" avait représenté pour ce temps une devise pénétrante et une variante
dans la formulation de la doctrine politique envisageant l'achèvement de l'état unitaire roumain.

» Ibidem, p. 204—205. Parţial, citatul este reprodus şi la Cornelia Bodea, Ideea de unitate
si continuitate In conştiinţa poporului roman, In „Analele Institutului de Studii istorice şl
soclal-politice de pe lingă C C . al P.C.R.", an. X I V (I960), nr. 2—3, p. 151.
• A l . Lapedatu, Un episod revoluţionar In luptele naţionale ale romanilor de peste
munţi acum o jumătate de veac, Bucureşti, 1937 ; Vasile Netea şi Vasile Curticăpeanu, Contri­
buţia societăţilor cultufal-patriotice la realizarea unitdţii naţionale. In „Analele Institutului
de studii istorice şl social politice", 1968, nr. 2—3, p. 167.

www.mnir.ro
 P R E M I S E L E ECONOMICE A L E CUCERIRII
INDEPENDENŢEI D E STAT A ROMÂNIEI

dc I O S I F I . A D A M

Cucerirea independentei de stat a României reprezintă un moment epocal în istoria

poporului nostru. E a a fost rezultatul luptei maselor largi populare pentru progres social
împotriva asupririi şi a dominaţiei străine, pentru libertatea şi neatîrnare.
Revoluţia de l a 1848 şi înfăptuirea în 1859 a statului naţional român modern,
prin unirea Munteniei şi Moldovei, au creat condiţii favorabile atît pentru noua organizare
economico-socială, cît şi pentru desfăşurarea luptei de eliberare naţională . Odată unirea l

reaalizată, obiectivul principal a fost cucerirea independentei de stat. I n cele două decenii
ce au urmat unirii, lupta pentru neatîrnare şi suveranitate a cunoscut o dezvoltare
deosebită ca forme şi intensitate.
I n această perioadă s-au creat condiţiile interne şi internaţionale favorabile pentru
cucerirea independenţei de stat.
La baza dobîndirii independenţei au stat şi importanţi factori economici interni,
cum au fost : crearea pietii economice unice, înlăturarea relaţiilor feudale, dezvoltarea
agriculturii şi a industriei, apariţia sistemului bancar, construcţiile de căi ferate etc.
Ca urmare a progresului forţelor dc producţie în industrie şi agricultură s-a
dezvoltat comerţul exterior a l României, oglindit prin faptul că între anii 1832 şi 1876
exportul a crescut de unsprezece ori, iar importul de nouă ori, ceea ce însemna u n progres
remarcabil în domeniul schimburilor economice . Ţara noastră şi-a lărgit legăturile sale
2

economice externe, o importanţă deosebită a primit Dunărea, i a r porturile Brăila şi Galaţi

au deventi importante centre ale comerţului european. Dezvoltarea economico-socială a
României necesita în mod inevitabil înlăturarea rămăşiţelor dominaţiei otomane, n u numai
pe plan plan politic, ci şi economic, deoarece ea constituia o frină în calea progresului,
ducea la întîrzierea procesului dezvoltării societăţii româneşti.
Lupta pentru înlăturarea rămăşiţelor dominaţiei otomane pe plan economic a fost
favorizată şi de o serie de factori externi. 0 semnificaţie aparte 1-a avut tratatul de l a
Adrianopol încheiat în anul 1829, care, pe lîngă alte stipulaţii importante, a prevăzut
libertatea comerţului pentru toate produsele, desfiinţînd astfel monopolul turcesc asupra
comerţului Principatelor şi a asigurat dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii.
Ulterior Poarta recunoaşte pentru Principatele Române dreptul de navigaţie sub pavilion
naţional şi de navigaţie pe marc a vaselor moldovene şi muntene.
Tratatul de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, menţinînd suzeranitatea
Turciei asupra Principatelor Române, înlocuieşte protectoratul rus cu garanţia celor şapte

1
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltată si înaintare a Romdniei spre comunism, în Congresul al XI-lea al Partidului Comu­
nist Romăn, Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 622.
9
Victor Axenciuc, Premise economteo-sodale ale Independenţei de stat cucerite in
1677, „Era socialistă", nr. 2, 1977.

www.mnir.ro
152 IOSTF ADAM

pu Ieri semnatare ale tratatului. Prin tratat, Imperiul otoman era obligat să respecte
administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a
cultului, a legislaţiei, comerţului şi navigaţiei.
Revendicarea independenţei era tot mai mult legată de afirmarea suveranităţii
Principatelor. I n acest spirit se pronunţă şi adunarea ad-hoc a Munteniei, care, avînd
în vedere suveranitatea Principatelor, declară că toate relaţiile internaţionale ale românilor
„nu pot fi reglementate decît prin convenţii direct încheiate între Principate şi alte
state", iar adunarea ad-hoc a Moldovei cere puterilor garante să recunoască „vechiul
şi ncscriptibulul drept al Principatelor Unite dc a regula ele singure relaţiile lor comer­
ciale cu alte staturi " . 3

Opoziţia externă a continuat să fie o frînă în calea extinderii relaţiilor economice

ale Principatelor Române. Aceleaşi puteri care au manifestat mai înainte „bunăvoinţă"
introduc din interese proprii, egoiste, în Convenţia de la Paris din 1858, cu privire la
organizarea Principatelor, măsuri restrictive ce favorizau Imperiul otoman în menţinerea şi
întărirea raporturilor de suzeranitate. Convenţia prevedea că tratatele internaţionale înche­
iate de curtea suzerană cu puterile străine se vor aplica şi Principatelor, ceea ce
constituia pentru Principate o interdicţie importantă în ce priveşte realizarea de raporturi
directe economice cu alte ţări, o frînă în dezvoltarea relaţiilor comerciale externe *.
Importanţi paşi pe linia independenţei pe plan economic şi a înlăturării amestecului
otoman în treburile interne ale ţării s-au făcut în timpul domniei luminoase a lui
Alexandru loan Cuza. Reformele l u i Cuza au constituit victorii însemnate în consolidarea
tânărului stat naţional. Dintre acestea menţionăm secularizarea averilor mănăstireşti, act
de mare curaj politic, înfăptuită împotriva voinţei Imperiului otoman şi a puterilor garante,
care a dat o puternică lovitură relaţiilor de suzeranitate. I n aceeaşi măsură a fost afectată
Turcia şi dc lovitura dc stat din 1864, oare a dus l a întărirea poziţiei l u i Cuza şi a
creat condiţiile pentru înfăptuirea reformelor ulterioare. Referitor la aceasta Musurus bei,
ambasadorul Turciei la Londra, scria : „Lovitura de stat a lui Cuza a venit să împiedice
opera Conferinţei privind chestiunea bunurilor mănăstireşti şi să agraveze situaţia, în ceea
ce priveşte ansamblul problemei moldovo-valahe". E l considera acest act ca „un exemplu
funest, pentru Serbia şi celelalte vecine ale imperiului", o cale care poate să ducă la
proclamarea independenţei . 5

Consolidarea autonomie ţării era strîns legată şi de înlăturarea apăsătoarei jurisdicţii

consulare bazate pe regimul capitulaţiilor. Acţiunea dîrză a l u i Cuza de a desfiinţa această
brutală imixtiune a Imperiului otoman în treburile interne ale României a reprezentat,
după afirmaţiile agentului diplomatic britanic John Green, „un instrument folosit de
guvernul moldovo-valah în vederea realizării mult doritei lor independenţe complete" . 6

I n deceniul premergător proclamării independenţei de stat, obiectivele principale ale

luptei pentru independenţă pe plan economic au fost emiterea unei monede naţionale şi
afirmarea dreptului României de a încheia convenţii comerciale cu alte state, pe baze de
egalitate şi respectarea suveranităţii.
I n anul 1867 apare prima lege monetară a României şi se creează sistemul monetar
naţional , I n anul 1870 se inaugurează M one tăria Statului şi se bat monede de aur şi
7

argint cu menţinerea efigiei şefului statului, dar fără semnul suzeranităţii sultanului, ceea
ce a provocat proteste v i i ale Porţii. „Acest fapt neaşteptat implică uitarea angajamentului

' Vasile Maclu, De la Tudor Vladimirescu la răscoala din 1907, Edit. Scrisul Românesc,
Craiova, 1973, p. 293—294.
• Ibidem.
' Arh. St. B u c , Colecţia microfilme Turcia, rola 47, c. 75—78 (Dis Işleri Bakanlîgl
Arşivi Istanbul).
< Arh. St. B u c , Colecţia microfilme Anglia rola 70 (Public Record Office London,
Foreign Office, FO 78 — Turkey vol. 1 607, f. 62—85).
Vezi şi prof. C. Niculclolu, Creearea sistemului monetar naţional în „Revista econo­
7

mică", nr. 9 din 4 martie 1977.

www.mnir.ro
PREMISE ECONOMICE A L E C U C E R I R I I I N D E P E N D E N T E I 153

l u a t d e către P r i n c i p e l e C a r o l — se spune în s c r i s o a r e a m i n i s t r u l u i d e e x t r e n e a l Turciei,

A i i paşa, către a m b a s a d o r u l extraordinar a l T u r c i e i I a Bucureşti Gemil Mehmed paşa — ,
In conformitate c u angajamentele precedente cu Sublima Poartă asupra semnului suzera­
nităţii care să figureze pe monede". Poarta a trimis o scrisoare de protest împotriva
acestui „act ilegal" . 8

Marile puteri a u p r i m i t în g e n e r a l fără s i m p a t i e această măsură, considerînd-o c a o

Încălcare d e către guvernul român a tratatelor internaţionale, condiţionînd de această
atitudine, recunoaşterea c a titulatură a ţării România. Cancelarul Austriei, contele Beust,
scria agentului şi c o n s u l u l u i A u s t r o - U n g a r i e i l a Bucureşti, c a v a l e r u l Z u l a u f : „Hotărîrea p e
care a luat-o guvernul princiar de a bate monedă avînd c a legendă aceste cuvinte :
«Carol principe a l României» şi nepurtînd însemnul cerut prin scrisoarea vizirală d i n
19 o c t o m b r i e 1866 p e n t r u a marca suzeranitatea sultanului a produs o impresie penibilă
la m a i m u l t e curţi g a r a n t e " . C o n s u l u l este a u t o r i z a t să transmită g u v e r n u l u i român că în
cazul în c a r e n u s e v a îndrepta această neregulă n u „se v a evita necesitatea de a ne
alătura c a b i n e t e l o r c a r e s e gîndesc să r e f u z e recunoaşterea n o i i d e n u m i r i a Principatelor" . 9

Aceeaşi poziţie adoptă şi Franţa. însărcinatul c u a f a c e r i a l Franţei l a Bucureşti, Mellinet,

a făcut c u n o s c u t f o s t u l u i preşedinte a l C o n s i l i u l u i d e Miniştri, A l . G o l e s c u , că „infracţiunea
săvîrşită faţă d e a n g a j a m e n t e l e luate pune guvernul francez în i m p o s i b i l i t a t e a de a - i oferi
concursul în negocierea pentru titlul (de România) atîta timp cît o b s t a c o l u l r i d i c a t în
problema monetară n u v a f i înlăturat", i a r în n o t a M i n i s t e r u l u i d e E x t e r n e a l Franţei s e
spune că „Franţa n u putea continua să s p r i j i n e guvernul principelui C a r o l în problema
schimbării (titulaturii ţării)" . 1 0
Cancelarul Bismark raporta regelui P r u s i e i că „este î m ­
p o t r i v a s p r i j i n i r i i l a Poartă a dorinţei R o m â n i e i d e a folosi t i t l u l d e „principe şi p r i n c i p a t
al României" l l
. Rezultă d e c i că n u m e l e ţării înscris p e m o n e d ă şi în a c t e l e oficiale trezea
suspiciuni şi opoziţii atît l a C o n s t a n t i n o p o l , cît şi în u n e l e capitale ale puterilor garante.
P o a r t a şi A u s t r o - U n g a r i a îndeosebi v e d e a u în tendinţa d e i m p u n e r e a numelui de România
o încercare deghizată de extindere a suveranităţii statale.
Prin acţiunile ferme a l e României a fost înfrîntă o puternică opoziţie externă,
deoarece tocmai puterile semnatare ale Tratatului de l a Paris s-au unit cu Poarta şi
au contestat dreptul ţării noastre de a bate monedă, fără aprobarea Imperiului otoman.
Ca urmare a eforturilor susţinute, voinţa naţională a învins, i a r după cum spunea
M. Kogălniceanu în a n u l 1870, „ a c u m avem dreptul să b a t e m monedă cum vom voi, cu
s a u fără e f i g i e " n
. E s t e d e r e m a r c a t f a p t u l că î n p o f i d a tuturor presiunilor externe moneda
naţională n u a p u r t a t niciodată s e m n u l d i s t i n c t i v a l suzeranităţii otomane.

In a n i i următori s e dezvoltă o largă mişcare p e n t r u dobîndirea treptată a deplinei

suveranităţi statale pe calea diplomatică. Este cunoscut faptul că p e n t r u anul 1873 s e
plănuise c h i a r p r o c l a m a r e a independenţei p e c a l e a n e g o c i e r i l o r cu Turcia în v e d e r e a recu­
noaşterii R o m â n i e i c a s t a t s u v e r a n p r i n c a p i t a l i z a r e a t r i b u t u l u i . A c e s t p r o i e c t a a t r a s imediat
atenţia Angliei, Fanţei şi G e r m a n i e i , care trec l a verificarea informaţiilor pentru a lua
atitudine a
.

' A r h . S t . B u c , Colecţia m i c r o f i l m e Franţa, r o l a 15 (Ministère d e s A f f a i r e s Etrangères,

A r c h i v e s D i p l o m a t i q u e s , C . P . C . T u r q u i e , B u c h a r e s t , v o l . 34, f. 147).
• I b i d e m , f. 121—122.
» I b i d e m , f. 162—164, 171.
1 1
A r h . S t . B u c , Colecţia m i c r o f i l m e R . F . G . , r o l a 8, c . 24—26 ( P o l i t i s c h e s A r c h i v e s d e s
A u s w a r t i g e n A m t s , B o n n T u r k e y , I . A . B . , g. 24 v o l . X L I I ) .
a
C . I . Bâicoianu, I s t o r i a p o l i t i c i i noastre monetare s i a B d n c i i Naţionale, v o l . I , p a r t e a L
E d i t . C a r t e a Românească, Bucureşti, 1932, p . 70.
u
J o h n G r e e n , a g e n t u l şl c o n s u l u l b r i t a n i c l a Bucureşti, raportează d e s p r e Începerea
„ n u a u fost i n Întregime n e f o n d a t e " ( A r h . S t . B u c , Colecţia m i c r o f i l m e A n g l i a , r o l a 95, f . c .
v o i . 2 280, f. 115—117) ; m i n i s t r u d e e x t e r n e a l Franţei c e r e c o n s u l u l u i g e r a n t l a Bucureşti să
v e r i f i c e Informaţiile d e s p r e u n m e m o r i u a l g u v e r n u l u i român a d r e s a t m a i m u l t o r p u t e r i a s u p r a
Independenţei p r i n răscumpărarea t r i b u t u l u i ( A r h . S t . B u c , Colecţia m i c r o f i l m e Franţa, r o l a 17,
f.c. v o i . 37, f. 315) ; i a r c a n c e l a r u l G e r m a n i e i , Otto v o n B i s m a r c k , s e exprimă că a fost s u r p r i n s
d e f a p t u l că g u v e r n u l t u r c p a r e a n u s e o p u n e l a independenţa României ( A r h . S t . B u c ,
Colecţia m i c r o f i l m e A n g l i a , r . 110, f . c . v o i . 2 759, f. 353—354).

www.mnir.ro
154 I O S I F ADAM

Ob(inerea independenţei pe cale diplomatică cu concursul puterilor garante nu a

putut fi însă realizată şi s-a impus o schimbare de tactică. I n aceste condiţii se aprecia
că ţara trebuie angajată în negocieri economice cu marile puteri în vederea realizării
unor acorduri care să facă din România un partener cu drepturi egale şi să-i netezească
astfel calea spre independenta dorită.
In condiţiile internaţionale de atunci, datorită poziţiei nefavorabile a puterilor
garante, îndeosebi a Angliei şi Franţei, independenţa nu putea fi dobîndită pe cale
diplomatică. De aceea, se pune pe prim plan lupta pentru independenţă economică totală.
Această orientare avea o semnificaţie dublă. E a a menţinut tot timpul in actualitate
ideea luptei pentru independenţă, a pregătit opinia publică pentru marile acţiuni politice
şi diplomatice ce se vor întreprinde ulterior şi care au dus la proclamarea independenţei.
Intensificarea luptei pentru independenţă pe plan economic, în centrul căreia a stat
afirmarea dreptului României de a încheia convenţii comerciale cu alte state, s-a confirmat
totodată a fi realistă şi s-a încheiat prin rezultate concrete ce au permis manifestarea
suveranităţii ţării în relaţii externe directe încă înainte de proclamarea independenţei de stat.
In lupta pentru încheierea de convenţii cu alte state diplomaţia românească
dispunea de o importantă experienţă. Infrîngînd opoziţia otomană, România a realizat o
serie de convenţii ce constituiau momente ale stabilirii de raporturi directe cu alte
state şi de recunoaştere a entităţii statale a ţării noastre. I n anul 1860 s-a încheiat
Convenţia telegrafică cu Rusia, ceea ce era prima convenţie internaţională a Principatelor
Unite. I n anul 1865, România, aderă, împotriva voinţei Imperiului otoman, la Convenţia
telegrafică internaţională, afirmîndu-se ca subiect de drept internaţional alături de statele
suverane. Ţara noastră a încheiat convenţii poştale cu Austria (1869), apoi cu Austro-
Ungaria (1871), cu Confederaţia Germaniei de Nord (1869), Rusia (1873) şi Serbia (1871
şi 1874), iar în anul 1874 ea aderă l a Convenţia poştală universală.
Pentru realizarea scopului urmărit ţara trebuia angajată în negocieri economice cu
marile puteri. I n acest sens au fost depuse eforturi susţinute de către guvernul român.
Astfel, în anul 1871, cu ocazia unei discuţii avute de agentul diplomatic român la
Viena, P. P. Carp, cu baronul Gager, membru a l guvernului austriac, cînd s-a pus chestiunea
necesităţii de a se încheia între cele două ţări u n tratat de comerţ, agentul român a
declarat „că ar fi în interesul Austriei de a considera România ca o ţară cu totul
distinctă de Turcia în tot ce ţinea de interesele materiale şi de a se înţelege ca urmare
direct cu n o i " . M

Problema reglementării directe a raporturilor economice ale României cu marile

puteri fusese abordată din nou de ministrul afacerilor străine a l României în vara anului
1873, cu prilejul vizitei sale la Viena şi Pesta. I n nota din 2/14 noiembrie 1873 către
reprezentanţii puterilor garante de la Bucureşti se reafirmă dreptul României de a angaja
negocieri cu caracter economic. Se sublinia că în ciuda suzeranităţii otomane, dreptul
Principatelor Române de a încheia tratate fusese exercitat în mod permanent. Agenţii
statelor străine erau informaţi că interesele economice ale României n u puteau fi regle­
mentate nici în viitor decît de guvernul de la Bucureşti. I n anul 1871 şi apoi I n 1873
s-au făcut demersuri diplomatice notările menite să ducă la slăbirea suzeranităţii otomane,
deschideau calea unei negocieri directe cu marie puteri, ele tindeau să asigure recunoaşte­
rea indirectă de către ele a neatîrnării României.
Atenţia guvernului român a fost îndreptată în primul rînd spre Austro-Ungaria,
care era şi ea interesată în stabilirea de relaţii contractuale cu România. Acest interes
rezulta din faptul că în a doua jumătate a sec. a l X I X - l e a legăturile economice tradi-

" Arh. Ministerului de Externe, Convenţii dos. nr. 2, litera A, nr. 1, f. 6, 7; v. şl V . Maciu,
De ία Tudor Vladimirescu la rdscoala din 1907, p. 296.

www.mnir.ro
P R E M I S E ECONOMICE A L E C U C E R I R I I I N D E P E N D E N T E I 155

ţionalc dintre Transilvania şi România s-au amplificat. Economia Transilvaniei era con­
diţională în dezvoltarea ei de relaţiile economice cu România. I n aceste condiţii, cercurile
economice din Transilvania, îndeosebi camerele de comerţ şi industrie, solicitau încheierea
unei convenţii comerciale şi vamale cu România, care să faciliteze schimbul larg şi
neîngrădit dc bunuri materiale.
Puterile garante aveau poziţii diferite în chestiunea dreptului României de a încheia
tratate. Atitudinea Austro-Ungariei este oglindită în instrucţiunile contelui Zichy către
ambasada Austro-Ungariei la Constantinopol, în care se arată : „Poziţia geografică a acestor
Principate şi instituţiile proprii cure le conduc nu permit să fie asimilate altor provincii
supuse Imperiului otoman. E l e se bucură de privilegii speciale şi de o autonomie internă,
care atrag după sine relaţii comerciale şi vamale cu alte ţări. Sînteţi însărcinat în conse­
cinţă să-1 preveniţi pc marele vizir şi pe ministrul de Externe că noi ne considerăm în
drept a încheia cu principatele vasale Turciei aranjamente vamale, tarifare şi comerciale
directe şi speciale", dar se asigura guvernul turc că aceste „angajamente" vor fi „lipsite
de orice caracter politic" . B

I n anul 1874 în urma negocierilor avute, Austro-Ungaria, Germania şi Rusia s-au

arătat dispuse la încheierea de înţelegeri cu România, încereînd a convinge şi Franţa la
o convenţie similară. I n instrucţiunile date de adjunctul cancelarului Rusiei, Westmann,
ambasadorul Rusiei l a Constantinopol, Nikolai P. Ignatiev, se spune : „Noi nu dorim nici
să slăbim, nici să restrîngem legăturile stabilite prin tratate şi protocoale între puterea
suzerană şi provinciile vasale. D a r , plasîndu-ne pe u n teren practic, trebuie să constatăm
că poziţia geografică şi politică a Principatelor şi instituţiile care le administrează, le
creează faţă de puterile străine, şi mai ales faţă de cele vecine, interese speciale, care
nu ar putea permite a le asimila cu provincii supuse Imperiului otoman. E l e se bucură de
privilegii speciale şi de o autonomie internă garantată, care implică în mod necesar relaţii
vamale, tarifare şi comerciale... Sînteţi autorizat să declaraţi marelui vizir că dacă Poarta
nu este dispusă pentru o astfel de tranzacţie Cabinetul imperial se v a vedea obligat să
încheie cu Principatele înţelegeri directe vamale, tarifare şi comerciale, negociate şi semnate
de ministerele şi administraţiile competente şi fără să fie investite cu confirmarea puterii
suzerane" l 6
.
Referitor la poziţia Rusiei în această chestiune, agentul diplomatic britanic la
Bucureşti, H . C. V i v i a n , arată : „Colegul meu rus m i - a spus confidenţial că a primit
recent instrucţiuni de la prinţul Gorceakov să avertizeze guvernul român să nu-şi
închipuie că dreptul de a încheia angajamente comerciale cu puterile străine, pe care
R u s i a 1-a susţinut ca o concesie de necesitate practică pentru comerţul dintre România cu
vecinii săi, v a schimba sau afecta în vreun fel legăturile politice existente între Poartă
şi Principate" . 11

In acelaşi timp Anglia şi Franţa aveau o poziţie contrară. Agentul diplomatic şi

consulul general a l Franţei l a Bucureşti, baronul Des Michels, raporta Ia finele anului
1874 : „Dintre reprezentanţele puterilor străine la Bucureşti, n u este decît unul, acela
al Angliei care promovează deschis aceeaşi linie de conduită ca şi n o i " . u

Franţa este însă nevoită să schimbe în curînd această poziţie : „Agentul francez
a informat de principe şi guvernul român — raportează H . C. V i v i a n în 16/28 oct. 1875
— că Franţa admite în principiu pretenţiile guvernului român de a-şi face propriile

Arh. St. B u c , Colecţia microfilme din R. P. Ungară, rola 64 c. 465—469

15
(Magyar
Orszăgos Levéltâr, Mlniszterelnûkség, Κ. 26, 1 085/1 875).
» Ibidem.
« Arh. St. B u c , Colecţia microfilme Anglia, rola. 112 (f.c. voL 2 761, f. 42—43).
« Arh. St. B u c , Colecţia microfilme Franţa, rola 18 (i.e., voi. 39, f. 4—13).

www.mnir.ro
156 IOSTF ADAM

aranjamente comerciale cu puterile străine şi crede că această admitere este preliminară

tratativelor" . 19
I n vara anului 1876 Franţa începe tratative pentru încheierea unei
convenţii comerciale şi vamale cu România.
Acţiunile României în vederea încheierii de tratate şi convenţii comerciale cu
alte ţări aveau o importanţă covirşitoare. I n legătură cu aceasta ambasadorul britanic la
Constantinopol, Henry Elliot, raporta în luna august 1874 că guvernul român „respinge
însăşi poziţia Principatelor ca stat vasal Imperiului, rcvendicîndu-şi toate drepturile
exercitate de regatele independente... Aceste aspiraţii de independenţă totală sînt desigur
fireşti şi pot fi justificabile, iar existenţa lor nu poate fi ignorată. Prinţul Ghica mi-a
spus : «noi ne vom face propriile noastre tratate, Poarta v a protesta şi cu asta se v a
pune capăt chestiunii» . Agentul diplomatic şi consulul general britanic la Bucureşti H . C.
20

Vivian scria : „Am observat sentimentul unei forţe sporite şi a unei încrederi în sine
generate ca atare, care-şi găsesc expresia în convingerea asupra realei necesităţi a unor
mai extinse drepturi de autoguvernare, incluzînd totala emancipare comercială, într-un
vis de independenţă inevitabilă" , „guvernul român înţelege să trateze cu puterile străine
21

şi chiar cu Poarta pe picior de egalitate şi independenţă, se comportă ca şi cum nu s-ar

crede angajat de nici unul din tratatele încheiate cu Poarta, nu recunoaşte agenţii comer­
ciali otomani, decît dacă au obţinut aprobarea l u i şi refuză să admită pc teritoriul său pe
acei care nu i-au solicitat acest lucru. Principele a adoptat acest program cu tot sufletul
şi trebuie să recunoaştem că opinia publică i se alătură tot mai mult, pe zi ce t r e c e " . 22

Guvernul român a folosit cu înţelepciune lipsa de unitate a puterilor garante în

ce priveşte atitudinea lor faţă de intenţia României de a încheia tratate cu state terţe
direct şi pe bază de egalitate. Des Michels relatează în acelaşi raport că „guvernul
român mizează mai mult pe dezbinarea dintre puteri decît pe sprijinul uneia sau alteia
dintre ele, ...profită de scindările şi resentimentele dintre.puteri pentru a se elibera, puţin
cîte puţin, de toate obligaţiile lor, pentru a lua cu forţa drepturile pe care şi le-au propus
ca obiectiv şi care dacă n u este independenţă declarată, seamănă cel puţin foarte mult
cu aceasta" . 23
România consideră că încheierea de convenţii directe ca manifestare a
unui act de independenţă era în acelaşi timp şi în interesul puterilor garante. I n acest
spirit sînt şi indicaţiile date de V . Boerescu agentului României la Constantinopol, generalul
loan Ghica : „dacă puterile n u ar voi în fond să încheie tratate de comerţ cu noi,
pierderea pe care ar suferi-o ar fi poate mai considerabilă" . M

Printre rezultatele efectivee ale acestei acţiuni diplomatice era Convenţia comercială
ou Austro-Ungaria încheiată la 22 iunie/4 iulie 1875 şi intrată în vigoare în vara
anului 1876.
Convenţia a avut o serie de urmări negative asupra economiei româneşti, ea a
deschis cale liberă intrării mărfurilor austriece pe piaţa românească, fiind, după cum
aprecia Nicolae Iorga, „un fel de înceată anexiune economică" . 23

Sub raport politic, ea reprezenta însă încununarea efortului României de a negocia

direct cu marile puteri, de a redobîndi u n drept suveran care mai fusese exercitat de
foarte mult timp. Se consolidează astfel drepturile statului român, deoarece prin acordul
încheiat cu monarhia dualistă România se apropia de egalitatea recunoscută numai statelor
suverane. România a intrat apoi l a încheirea de acorduri similare şi cu alte puteri,

" A r h . St. B u c , Colecţia microfilme Anglia, rola 100 (i.e., vol. 2 398, f. 268—271).
» Ibidem, f . c voi. 2 761, f. 148—153.
» Ibidem, f. 274—279.
*> Ibidem, Colecţia microfilme Franţa, rola 18 (f.c, voi. 39, f. 4—13).
» Ibidem.
M
Arhiva Ministerului de Externe fără cotă, (V. Constantin, I . Turcu, Documente diplo­
matice. Din arhiva diplomatică a Romdniei, In „Revista română de studii internaţionale", an.
X , 4 (34), Bucureşti, 1976).
• N. Iorga, Istoria comerţului romanesc. Epoca mai noud. Bucureşti 1929, p. 179.

www.mnir.ro
P R E M I S E ECONOMICE A L E C U C E R I R I I I N D E P E N D E N T E I 157

începînd să exercite u n a d i n atribuţiile esenţiale ale statelor suverane, anume dreptul

de a negocia şi încheia acorduri. I n octombrie 1876, se încheie Convenţia de comerţ şi
navigaţia cu Rusia, întemeiată pe principiul naţiunii celei m a i favorizate şi a l egalităţii
de tratament între cele două părţi.
Se încheie astfel o perioadă de activitate fructoasă, care a creat premizele economice
interne şi internaţionale pentru dobîndirea independenţei de stat.

P R E M I S S E S ÉCONOMIQUES D E L A C O N Q U E T E D E L ' I N D E ­
P E N D A N C E D'ÉTAT D E L A R O U M A N I E

Résumé

Des présences permanentes dans l'histoire millénaire du peuple roumain les aspirations
d'unité et d'indépendance nationale se sont affirmées vigoureusement dans les nouvelles
conditions crées par la révolution bourgeoise-démocratique et la réalisation en 1859 de l'État
national roumain moderne par l'union de la Valachie et de la Moldavie.
Après l'Union, la réalisation de l'Indépendance d'État constitue le premier des objectifs
de la lutte pour l'Indépendance. Dans la réalisation de cet acte historique d'une importance
vitale dans l'histoire du peuple roumain un rôle Important revint à la lutte pour l'Indépen­
dance sur le plan économique.
Des pas Importants sur la ligne de l'Indépendance économique ont été faits au temps
du règne lumtneaux d'Alexandru loan Couza. L a sécularisation des biens des monastères, le
coup d'État de 1864 et l'orientation vers l'écartement de la jurisdiction consulaire ont été appré­
ciés par la Porte et les autres Puissances comme moyens employés par le Gouvernement Moldo-
Valaque en vu de la réalisation de leur Indépendance complète tant désirée et un exemple
funest pour la Serbie et les autres voisines de l'Empire Ottoman.
Dans la décennie antérieure à l'indépendance, les objectifs principaux de la lutte sur
le plan économique ont été : l'émission d'une monnaie nationale et la conclusion de conven­
tions commerciales avec d'autres pays sur la base d'égalité et du respect de la souveraineté.
Malgré l'opposition de la Porte et des Grandes Puissance une monnaie nationale a été
émise et celle-ci n'a jamais porté le signe dlstinctlf de la souveraineté ottomane. Cet acte
a représenté une puissante manifestation de la Roumanie dans la vole de la conquête de
l'Indépendance totale.
Avant la proclamation de l'indépendance les actions en vu de la conclusion d'une
convention commerciale directe avec d'autres États s'Intensifièrent. On affirme de plus en plus
le droit de la Roumanie d'organiser ses relations économiques extérieures conformément à ses
propres intérêts sans l'ingérence de la Porte Ottomane.
La diplomatie roumaine a su utiliser avec habileté aussi le manque d'unité des Grandes
Puissances. Elle a eu l'appui de l'Austrtche-Hongrte, de l'Allemagne, de la Russie ; elle a du
affronter l'opposition acharnée de l'Angleterre et de la France. Les efforts de la Roumanie
ont donné des résultats concrets. En 1875 a été conclue la Convention commerciale avec
l'Autriche-Hongrie. Quoique la Convention ait eu une série le conséquences négatives sur
l'économie roumaine, sur le plan politique elle a représenté une Importante conquête notamment
le droit de négocier directement avec d'autres états. La Roumanie approchait de l'égalité
reconnue aux états souverains. Ultérieurement elle conclût une convention similaire avec la
Russie et commença des pourparlers avec la France. Ainsi finit une période d'une riche
activité qui a créé des premisses économiques Internes et externes pour l'obtention de l'Indé­
pendance d'état.
La Proclamation de l'indépendance de l'état le 9 mai 1877 a été le résultat nécessaire
et logique de l'acte de volonté de tout le pays, le fruit des luîtes des larges masses populaires,
des travailleurs, paysans, intelectuels, des milieux avancés de la bourgeoisie. L'indépendance
de l'état a eu une puissante Influence sur toute l'évolution historique de la Roumanie. Sur
la voie du progrès social ; elle a permis l'affirmation de plus en plus vigureuse de notre peuple
comme nation indépendante et souveraine.

www.mnir.ro
II. C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI N A T I O N A L E
A ROMÂNIEI-ASPECTE P O L I T I C O - M I L I T A R E

www.mnir.ro
 ACŢIUNI A L E S T A T U L U I R O M A N P E N T R U
OBŢINEREA INDEPENDENŢEI (1866—1876)

de E L E N A P A L A N C E A N U

Independenta naţională a constituit u n ideal permanent a l luptei poporului român,

o înaltă năzuinţă spre care a aspirat şi pentru oare a acţionat fiecare generaţie, u n obiectiv
pentru îndeplinirea căruia nu s-au cruţat nici eforturi, nici sacrificii. I n epoca modernă,
în special după constituirea statului naţional român, lupta poporului nostru pentru
redobîndirea independenţei s-a intensificat şi a căpătat u n caracter mai complex, domni­
torul Unirii şi colaboratorii săi apropiaţi desfăşurînd o activitate susţinută pentru afirmarea
internaţională a ţării, pentru întărirea autonomiei sale, în care se făcea puternic eimţită
tendinţa spre independenţă şi suveranitate naţională.
Aspiraţiile spre independenţă ale statului naţional român au continuat să se mani­
feste şi după abdicarea l u i A l . 1. Cuza şi aducerea unui principe străin, urmînd căi şi
îmbrăcând forme diverse, dar ţintind continuu la înfăptuirea acestui însemnat deziderat
al naţiunii noastre, cerut imperios de însuşi stadiul dezvoltării economice şi politice a
societăţii româneşti, care nu-şi putea urma mersul său înainte „din cauza piedicii puse
de suzeranitatea otomană" *. Tocmai asupra acestor aspecte ale luptei pentru cucerirea
independenţei, care a avut loc în decada anterioară proclamării sale, ne propunem să ne
oprim în rîndurile ce urmează.
Hotărîrea fermă de a impune drepturile şi dorinţele ţării, de a apăra suveranitatea
noastră naţională şi integritatea teritorială, esenţa unor măsuri întreprinse în acest sena
pe plan intern, viguroasa activitate diplomatică desfăşurată fără răgaz şi îndeosebi m
direcţia cuceririi unui statut al independenţei alcătuiesc trăsături caracteristice ale acestei
etape, vădind în mod elocvent „voinţa unanimă de independenţă a poporului român, de
afirmare a propriei sale fiinţe naţionale" .
2
Acţiunile guvernului nu constituiau dectl
exprimarea unui larg curent de opinie decis să atingă ţelul final — deplina independenţă
— chiar dacă metodele folosite aveau să difere, fiind mai radicale sau mai moderate, tn
funcţie de exponenţii partidelor aflate la putere şi de condiţiile concrete existente într-o
perioadă sau alta.
Socotim edificatoare sub acest aspect aprecierea făcută de diplomatul belgian J . Jooris,
acreditat la Bucureşti, politicii externe a României din timpul guvernării conservatoare
— valabilă însă pentru întreaga etapă avută în vedere — şi care menţiona că aceasta
era „îndreptată exclusiv spre desprinderea completă şi definitivă din legăturile de vasa­
litate faţă de Poartă, spre stabilirea unor legături demne cu ţările E u r o p e i " . într-adevăr, 3

1
V . Maclu, Condiţiile interne ale proclamării independenţei României, Bucureşti,
1955, p. 19—20.
1
G h . Platon, Afirmarea suveranităţii României în preajma războiului din 1977—147».
Mărturii din Arhivele Belgiei, în Studii şl materiale de istorie modernă, vol. V, Edit. Aca­
demiei R.S.R., Bucureşti, 1975, p. 156.
a Ibidem, p. 154.

www.mnir.ro
 162 ELENA PALANCEANU

întreaga politica a statului român a avut ca obiectiv fundamental cucerirea independentei

şi creşterea prestigiului international a l ţării, căruia i s-au circumscris principalele sale
acţiuni. Chiar aducerea pe tronul României a unui principe dintr-o familie domnitoare
europeană, era nemijlocit legală — in accepţiunea celor care militau pentru instaurarea
unei dinastii străine ereditare — de accelerarea procesului cuceririi independentei, dc
obţinerea cu mai mulţi sorţi de izbindă a recunoaşterii acestui fapt de către puterile
garante.
Asocierea aducerii prinţului străin cu ideea cuceririi independentei ţării îşi făcuse
Ioc şi în cercurile diplomatice străine, după cum se poate constata şi din raportul
consulului general a l Franţei la Bucureşti, H . Tillos, din 9 aprilie 1866, adresat ministrului
de Externe a l Franţei, care sublinia că „sub principiul prinţului străin se ascunde ideea
de independenţă"*, dacă nu imediată cel puţin într-un timp cît mai apropiat. Totodată,
diplomatul francez relata că „această independentă exista de fapt", singura legătură cu
Poarta constituind-o plata tributului.
I n timp ce românii doreau ca prin aducerea prinţului străin să grăbească obţinerea
independenţei, Turcia, sub influenţa tendinţelor de reorganizare pe baze moderne a
imperiului, urmărea dimpotrivă integrarea într-un singur stat a tuturor teritoriilor şi
ţărilor aflate sub dominaţia sau suzeranitatea sa. Tocmai de aceea ea punea condiţii
deosebit de grele pentru recunoaşterea l u i Carol ca domn, condiţii ce tăgăduiau vechile
drepturi, ale ţării şi împotriva cărora a trebuit să se desfăşoare o susţinută activitate,
soldată cu cedările cunoscute din partea ambelor părţi . I n împrejurările date nu a fost
5

posibil să se obţină mai mult pe linia satisfacerii dorinţelor legitime ale poporului nostru,
astfel încît — aşa cum arăta Nicolae Iorga — „noua situaţie de drept care ne scădea
aşa de mult trebui totuşi să fie primită, fie şi cu ferma hotărîre de a-i eluda în practică
toate urmările — ceea ce s-a şi făcut" .0

Într-adevăr, faţă de poziţia ostentativă a puterii suzerane, năzuinţele României

spre independenţă, pregătirile sale pentru înlăturarea legăturilor de vasalitate ce o legau
de Poartă aveau să devină tot mai ferme, iar urmărirea realizării lor tot mai perseverentă.
Metoda înlăturării acestor legături anacronice prin cuceriri succesive, care să fie acceptate
ca fapt împlinit, a devenit în asemenea condiţii u n obiectiv constant şi necesar a l
politicii româneşti de pînă la 9 mai 1877, toate izbînzile dobîndite în această direcţie
semnificînd trepte însemnate spre neatîrnare.
Pe această linie se înscrie promulgarea, în aprilie 1867, a „Legii pentru înfiinţarea
unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale", prin care se adopta
sistemul monetar decimal metric a l Uniunii Monetare L a t i n e . I n dezbaterile la proiectul
7

acestei legi, Vasile Boerescu, susţinînd necesitatea şi legalitatea emiterii monetei naţionale,
arăta că noi deţineam din vechime dreptul de a bate monetă şi, chiar dacă u n timp
nu-1 exersasem, el a continuat totuşi să existe. „Este iarăşi adevărat — adăuga
vorbitorul — că dreptul de a bate monetă este atribut a l suveranităţii unui popor",
dar nu singurul şi nici cel esenţial, iar românii „au avut şi au pe lîngă acest drept

1
Arh. St. B u c , Microfilme Franţa, rol. 12, f. 278.
5
C u toate stăruinţele depuse de diplomaţia română, cedările turcilor faţă de pretenţiile
Iniţiale nu au fost decit parţiale. Intre cele mal Însemnate se numără : recunoaşterea domnului
cu titlu ereditar ; posibilitatea de a avea o armată regulată de 30.000 oameni — deci mal
numeroasă declt prevedea Convenţia de la Paris din 1858 —, Înlăturarea solicitării de a func­
ţiona un agent comercial turc la Bucureşti, a cărui prezenţă ar fi încordat şi mal mult rapor­
turile şl aşa destul de * complicate, prin încercarea de amestec în treburile interne ale ţării
pe care, fără Îndoială, ar fi manifestat-o ; dreptul de a Încheia tratate, fie şl comerciale, de
a întreţine relaţii cu alte state şi de a avea decoraţii proprii continuă Încă să fie oprit, Iar baterea
unei monete era admisă numai conţinînd semnul vasalităţii. Pe aceleaşi baze a fost elaborat
şl firmanul de învestitură, pentru primirea căruia domnul a trebuit să meargă la Constantinopol.
' N . Iorga, Războiul pentru independenţa Romdniei. Acţiuni diplomatice si stdrt de spirit,
Bucureşti, 1927, p. 28.
' A r h . St. Bucureşti, fond Senat, dos. 146/1867—1888, pach. 11, f. 17.

www.mnir.ro
ACŢIUNI A L E S T A T U L U I ROMAN P E N T R U OBŢINEREA INDEPENDENŢEI 163

şi alte drepturi mai însemnate, care probează într-un mod evident perfecta lor suvera­
nitate interioară" . 8

Faţă de protestele Turciei, guvernul român arăta că măsura a fost determinată de

necesităţi economice şi că acum. cînd monela ' era pusă în circulaţie, nu se mai putea
reveni asupra exercitării acestui drept, fără să sc producă tulburări interne ; era deci
necesară admiterea faptului împlinit. Se reuşea în acest fel aplicarea unei măsuri interne
favorabile dezvoltării economice a ţării şi doveditoare a suveranităţii sale, ceea cc
demonstra în mod evident că restricţiile impuse din afară nu puteau rezista mersului
mereu ascendent al societăţii româneşti, ci numai îi creau greutăţi şi întîrzieri temporare.
Pe aceeaşi calc a dobîndirii tuturor drepturilor ce revin unui stat suveran s-au
Înscris şi măsurile de înfiinţare a decoraţiilor naţionale, urmîndu-se şi în acest domeniu,
ca de altfel şi în acela al baterii monetei, iniţiativele luate de A l .1. Cuza. Astfel, prin
Legea dc organizare a armatei din 1868, modificată în 1872, se instituia în mod definitiv
medalia „Virtutea militară", creată de A l . I . Cuza încă din 1864. Deşi prin lege fusese
destinată numai sergenţilor, regulamentul promulgat în 1872 prevedea două clase :
medalia de aur pentru ofiţeri şi cea de argint pentru gradele inferioare, aceasta fiind
forma sub care o găsim acordată şi în timpul războiului pentru independenţă . Tot în 9

anul 1872 a fost decretată înfiinţarea unei „decoraţii pentru ofiţeri", de fapt un semn
onorific, de argint pentru cei cc serviseră 18 ani în armată şi de aur pentru aceia
oare împliniseră 25 ani de serviciu. Distribuirea acestora s-a făcut chiar în anul respectiv,
după terminarea manevrelor, cu ocazia trecerii în revistă a trupelor de către domnitor
căutîndu-se ca prin solemnitatea înmînării lor să se sublinieze, odată mai mult, însemnă­
tatea ce l i se acorda. L a 20 februarie 1876 a fost instituită medalia românească „Bene
Merenti" pentru răsplătirea meritelor în domeniul ştiinţelor, artelor, literaturii, industriei,
agriculturii etc., din nou hotărîrile ţării trecînd înaintea restricţiilor Porţii otomane. Nu
era departe nici timpul cînd aveam să instituim un ordin naţional, dar precipitarea
evenimentelor au făcut ca faptul că aibă loc numai după proclamarea independenţei,
însă imediat după aceea, ceea cc dovedeşte că preocuparea existase cu mult înainte . J1

Un alt obiectiv aflat în atenţia guvernului român, considerat un mijloc eficace

dc afirmare α suveranităţii noastre, îl constituia încheierea de convenţii şi tratate cu
alto state, faţă de realizarea cărora Imperiul otoman opunea o îndîrjită rezistenţă. Dispute
aprinse a suscitat, de pildă, problema încheierii convenţiilor comerciale, împotriva cărora
Turcia a luat poziţie prin nota ministrului său de Externe, Raşid-paşn, adresată în
septembrie 1873 marilor puteri europene, combătută prompt şi demn de ministrul de
Externe a l României, V . Boerescu, precum şi de agenţii noştri diplomatici din străinătate.
Generalul I . Ghica, agentul român la Constantinopol, s-a ridicat în aceste împrejurări
cu tot curajul pentru apărarea intereselor româneşti, arălînd că poziţia guvernului exprima
voinţa întregului nostru popor, unul „din cele mai tenace, dornic la extrem de autonomia
sa şi decis mai curînd să cadă cu dreptul său, decît a-l a b a n d o n a " . ,2

Atitudinea hotărîlă a guvernului român avea să dea roade, marile puteri, cu

excepţia Turciei, devenind mai conciliante, chiar dacă nu toate aveau să renunţe imediat
la rezervele lor. Adoptarea în 1874 a Legii vămilor era menită să favorizeze negocierile
în curs asupra tratatelor de comerţ a căror realizare România urmărea. Prima transpunere

* B . Boerescu, Discursuri politice, 1859—1883, vol. I , Bucureşti, 1910, p. 201—202.

' C. Flondor şl C. Moisil, DecoraţUinUe româneşti, In Enciclopedia Romdniei, vol. I ,
Bucureşti, 1938, p. 91.
" D. A. Sturdza, Domnia regelui Carol I. Fapte şl cuvtntări. Documente, tom. I , 1866—1876,
Bucureşt, 1906, p. 660.
" Este vorba de ordinul „Steaua României", instituit de Legea adoptată la 9 mai 1877
{Arh. St. B u c , fond Senat, dos. 1 047/1876, f. 3—4).
u
R. V . Bossy, Politica exterod a Romdniei intre anii 1873—1880 prlvltd de la agenţia
diplomatică din Roma, Bucureşti, 1929, p. 19.

www.mnir.ro
164 ELENA PALANCEANU

în fapt a fost Convenţia comercială româno-austro-ungară semnată la Viena la 10/22 iunie

1875, care, deşi a adus unele prejudicii economiei noastre şi îndeosebi tinerei industrii româ­
neşti, a avut o anumită valoare politică pentru întărirea autonomiei vamale şi pentru
exprimarea dreptului suveran a l ţării de a încheia tratate fără amestecul Porţii otomane.
Convenţia cuprindea clauza naţiunii celei mai favorizate , fiecare din părţile semnatare 13

avînd dreptul să se bucure de toate avantajele pe care vreuna din ele le-ar fi acordat
printr-o convenţie altui stat.
însemnătatea politică ce se acorda încheieirii unor asemenea convenţii de către
statul român reiese şi din cuvîntul l u i Mihail Kogălniceanu, ministru de Externe, care
în mai 1876 arăta că în reglementarea relaţiilor cu puterile străine „România nu
recunoaşte de lucrătoare şi îndatoritoare pentru sine decît legile şi tarifele vamale
votate de Corpurile sale legiuitoare şi sacţionate de domnul ţerrei, că orice modificare
la acestea nu se poate face şi impune comerciului nostru decît prin convenţiunilc şi
oşezămintele încheiate de noi înşine şi că prin urmare tratatele străine... nu au nici nu
pot avea... putere în cuprinsul ţerrei n o a s t r e " . E r a o replică răspicată dată acelora
14

care considerau posibilă valabilitatea şi în România a tratatelor existente între ţările

lor şi Turcia.

A n u l următor, Ia 15/27 martie 1876, s-a încheiat l a Bucureşti Convenţia de comerţ

şi navigaţie româno-rusă, bazată pe principiul aplicării tarifului acordat naţiunii celei
mai favorizate şi al egalităţii de tratament între cele două state. I n expunerea de motive
asupra proiectului de lege pentru aprobarea acestei convenţii se arată că prin încheierea
sa „încă u n a din Puterile garante ale imunităţilor României rezultînd din propriile
noastre tratate încheiate cu Turcia... confirmă din nou şi într-un mod solemn dreptul
ţării de a trata direct şi pe picior de cea mai perfectă egalitate cu puterile străine..." . 15

Se considera, totodată, că încheierea acestei convenţii avea ca efect — pe lîngă importanţa

sa politică — dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor ce existau între cele două ţări.
I n urma măsurilor adoptate prin legea votată de Adunarea deputaţilor la 16 iulie
1876 , 16
relaţiile noastre comerciale s-au extins. Astfel, în lunile octombrie—decembrie
1876 s-au încheiat „declaraţii pentru reglementarea provizorie a relaţiilor comerciale"
între România şi Franţa, Italia, Marea Britanie, Ţările de Jos şi Elveţia, iar în prima
parte a anului 1877 cu Belgia şi G r e c i a . 1 7

De o deosebită însemnătate politică pentru ţara noastră a fost Convenţia consulară

încheiată între România şi Rusia l a Bucureşti, în noiembrie 1869, prin care cele două
guverne reglementau poziţia legală a naţionalităţilor aparţinînd unuia din aceste state
şi locuind sau domiciliind în celălalt „pc baza principiilor admise de dreptul oamenilor
în ţările creştinătăţii" . Reprezentînd prima convenţie pe care România a încheiat-o pc
ω

bază de egalitate cu o altă ţară suverană înaintea cuceririi independenţei de stat şi

fiind semnată fără acordul puterii suzerane, ea a constituit un precedent care a
servit la afirmarea suveranităţii ţării noastre în relaţiile externe.

Arh. Istorică a M.A.E., dos. 20/1875, f. 69.

u

« Ibidem, f. 223.
LS Documente privind istoria Romdniei. Războiul pentru Independenţă, vol; I, partea I-a,
Ed. Academiei, 1954, p. 341—343.
Pentru ca aria relaţiilor noastre comerciale să se poată extinde, legea autoriza guver­
u

nul român „să preschimbe" cu guvernele altor state, ce Începuseră sau işi propuneau să
tnceapă negocieri pentru Încheierea de convenţii comerciale cu România, „declaraţlunl", prin
care „sub condlţlune de reciprocitate" 11 se acordau pe termen de 9 luni condiţiile prevăzute
in tratatul cu Austro-Ungaria, deci clauza naţiunii celei mal favorizate, exceptind avantajele
speciale ce decurgeau din situaţia acesteia de stat limitrof („Monitorul oficial", nr. 168 din
31 iulie/12 august 1876, p. 4 223). Ulterior, aceste declaraţii au fost prelungite cu asentimentul
ambelor guverne semnatare, de regulă pipă la reglementarea raporturilor prin convenţii
comerciale.
" I . Ionaşcu, P. Bărbulescu, G h . Gheorghe Tratatele Internaţionale ale României,
1354—1920, Edit, ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 215—217 ; 219 ; 221 ; 222—223.
» Arh. Istorică a M.A.E., dos. 108/1869, f. 331.

www.mnir.ro
 ACŢIUNI A L E S T A T U L U I ROMAN P E N T R U OBŢINEREA INDEPENDENŢEI 165

0 altă Înţelegere importantă prin conţinutul şi tendinţele sale a constituit-o

Tratatul de alianţă româno-sirb din ianuarie 1868, in care se prevedea garantarea
reciprocă a autonomiei celor două state şi pregătirea luptei comune n u numai pentru
asigurarea acesteia, „ci şi pentru întinderea ei pînă la marginile independenţei" . Pe ω

aceleaşi coordonate ale luptei comune pentru cucerirea independenţei se înscriu şi

tratativele purtate cu Grecia în timpul celor două vizite ale prinţului Ipsilanti la
Bucureşti în anul 1869, prin care se urmărea „reglementarea în viitor a condiţiilor
pentru o acţiune comună între ele în vederea independenţei complete a României şi a
provinciilor greceşti din Turcia" . w

Fără a ne opri asupra numeroaselor convenţii încheiate în această perioadă pentru

reglementarea legăturilor poştale şi telegrafice, a navigaţiei pe rîuri etc., care nu au
jucat un rol deosebit sub aspectul urmărit, remarcăm totuşi faptul că ele au contribuit
In a face permanent simţită prezenţa ţării noastre în relaţiile internaţionale. De ase­
menea, putem constata tendinţa vădită dc afirmare pe plan extern a ţării în orice
împrejurare, fie că era vorba de aderări l a tratate sau organisme internaţionale, fie
de participări la manifestări cu caracter universal.
Astfel, de pildă, cu ocazia încheierii convenţiilor telegrafice internaţionale — de la
Vienp din iulie 1 8 6 8 21
şi de la Roma din ianuarie 1 8 7 2 2 2
— România s-a aflat printre
semnatarii acestora alături de alte state, inclusiv Turcia, dar distinct de aceasta, ca o
mărturie grăitoare a faptului că era un stat separat, de sine stătător, şi nu parte
integrantă a Imperiului otoman, aşa cum Turcia încerca să pretindă. I n aceleaşi condiţii
a participat România şi la înfiinţarea U n i u n i i Poştale Generale la Berna, în octombrie
1874, al cărei membru fondator s-a numărat. Aderarea la Convenţia de la Geneva din
1875 a Societăţilor de Cruce Roşie a prilejuit noi controverse cu Turcia, guvernul român
respingînd cu hotărîre declaraţia ministrului de Externe al acesteia, Savfet paşa, care
afirma că semnătura Porţii era valabilă şi pentru „Principatele Unite v a s a l e " . B
Fermi­
tatea României în apărarea drepturilor sale a impus Turciei şi de această dată.
In ceea ce priveşte participarea ţării noastre la manifestări cu caracter interna­
ţional, este demn de reţinut faptul că România a luat parte la Expoziţia universală
de la Paris din 1867, expunînd pentru prima dată într-un pavilion propriu, separat de
al Turciei, în care prezentase pînă atunci. I n fruntea Comitetului de organizare s-a aflat
Al. Odobescu, care a depus eforturi deosebite pentru reuşita expoziţiei, pavilionul
românesc fiind elogios apreciat. Aceeaşi preţuire s-a acordat prezentării ţării noastre şi la
F.xpo/.iţia Universală de la Viena din 1873, unde personalităţi reprezentative ale culturii
româneşte, ca P. S. Aurelian şi dr. C. Davila, au făcut parte din juriul internaţional al
expoziţiei, ca o mărturie grăitoare a creşterii prestigiului ţării noastre pe plan extern.
Cele două prezenţe mondiale româneşti pot fi apreciate ca un succes nu numai prin
ţinuta şi rezultatele obţinute, ci şi prin modul semnificativ în care expusese ca stat
distinct, in plină ascensiune economică şi politică, dornic a se manifesta tot mai mult
pe arena internaţională şi a se alătura prin activitatea şi poziţia sa statelor înaintate europene.
O altă măsură întreprinsă de stalul român pe linia afirmării suveranităţii sale,
a cuceririi unui statut al independenţei, fără a se lăsa intimidat de restricţiile pe care
Poarta otomană se străduia să le impună, a fost înfiinţarea de agenţii diplomatice pe
lingă guvernele marilor puteri, unde au fost numiţi agenţi capabili, meniţi să desfăşoare
o activitate susţinută pentru apărarea intereselor ţării. Prin ei guvernul român urmărea
să obţină rezolvări favorabile de ordin protocolar sau politic, şi unele şi altele vizînd

" N. Iorga, Politica externă a regelui Carol I, Bucureşti, 1916, p. 65.

20
Pagini din lupta poporului romăn pentru Independenţă naţională. 1877—1876, Edit,
politică, Bucureşti, 1967, p. 41—42.
21
I. Ionaşcu, P. Bărbulescu, Gh. Gheorghe, op. cit., p. 190.
22
Arh. Istorică a M.A.E., dos. 154/1872, f. 86—95.
25
R. V. Bossy, op. cit., p. 22—23.

www.mnir.ro
166 ELENA PALANCEANU

acelaşi înalt obiectiv a l afirmării şi cuceririi independenţei României. Agenţii diplomatici

români avieau datoria să acţioneze, şi ei s-au străduit să o facă fără a pierde nici un
prilej, pentru lămurirea cabinetelor europene pe lîngă care erau acreditaţi şi a opiniei
publice internaţionale asupra justeţei cauzei noastre, în vederea obţinerii sprijinului
acestora în întreprinderile pe care guvernul român le-ar fi făcut la momentul oportun,
pentru cucerirea independenţei depline.
Cele trei agenţii existente din vremea domniei lui ΑΙ. I . Cuza, la Constantinopol,
Paris şi Belgrad, erau insuficiente pentru atingerea unui asemenea scop. De aceea, încă
din 1867 se punea problema înfiinţării unor noi agenţii diplomatice, considerîndu-se că
situaţia politică a ţării „cerc, în interesul României, să fie reprezentată pe lîngă toate
Puterile garante care au dat atît ea dovezi de solicitudine pentru patria noastră" ''. I n 2

anul următor a v e a loc înfiinţarea agenţiei diplomatice române la Viena, cu misiunea

de a reprezenta interesele României şi pe lîngă guvernele de l a Berlin şi Petersburg,
iar în mai 1872 se reuşea realizarea unei agenţii separate la Berlin. Prin Jurnalul
Consiliului de miniştri din aprilie 1873, ca urmare a acceptului guvernului italian, se
hotăra acreditarea unui agent diplomatic la Roma şi se luau măsuri pentru trimiterea
la post a acestuia cît mai curînd p o s i b i l . U n an mai tîrziu avea loc înfiinţarea agenţiei
25

diplomatice române şi la Petersburg, agentul nostru bucurîndu-sc de o tratare plină

de consideraţie, cu toată opoziţia Turciei, care continua să nu recunoască României
dreptul de a întreţine relaţii cu alte state şi de a avea reprezentanţi diplomatici.
In ciuda unor greutăţi existente, ca de pildă desele schimbări ale miniştrilor de-
Externe, acţiunea „întregei noastre reprezentanţe diplomatice, a rămas unitară, pe calea
croită de interesele vitale ale ţării, în cadrul evenimentelor ce se dezvoltau atunci" . 2fi

Scopul principal a fost de a determina cabinetele europene să adopte o poziţie favorabilă

faţă de ideea independenţei României, şi în acest sens s-a acţionat continuu şi cu
multă îndemînare, folosindu-se toate căile posibile.
Despre concepţiile privind căile de obţinere a independenţei României, ca şi
despre modul de acţionare pentru atingerea acestui ţel, spaţiul nu ne îngăduie să tratăm.
Considerăm însă că acţiunile statului român pe linia cuceririi şi afirmării independenţei
naţionale, prezentate sau numai enunţate, sînt de natură să susţină ideea că momentul
proclamării independenţei a însemnat încununarea unor îndelungi pregătiri şi acumulări,
9 Mai 1877 constituind exprimarea solemnă a înfăptuirii unui vechi şi măreţ ideal a l
poporului nostru, pentru care se făcuseră eforturi permanente şi care avea să fie
consfinţit pe cîmpul de bătălie, prin grele jertfe de sînge şi sacrificii materiale, în
războiul din 1877—1878.

ACTIONS D E L'ÉTAT ROUMAIN POUR L'OBTENTION DE

L'INDÉPENDANCE (1866—1876)

Résumé

En soulignant le fait que la lutte pour l'indépendance a constitué une manifestation

permanente dans toute l'histoire de notre peuple, l'auteur insiste sur les mesures adoptées
par l'état roumain pour affirmer la souveraineté du pays dans la décade antérieure à la procla­
mation de l'Indépendance nationale, le 9 mal 1877.

» Arh. Istorică a M.A.E., dos. 174/1867, f. 9.

15
Ibidem, dos. 261/1873, f. 134.
M
R. V. Bossy, op. cit., p. 2.

www.mnir.ro
ACŢIUNI A L E S T A T U L U I ROMAN P E N T R U OBŢINEREA INDEPENDENŢEI 167

La décision ferme pour Imposer les droits de la Roumanie, pour défendre la souve­
raineté territotale, l'essence de certaines mesures prises dans ce sens en ce qui concerne la
politique intérieure, la vigoureuse activité diplomatique déployée sans cesse, spécialement pour
la conquête d'un statut d'Indépendance, ont formé les traits caractéristiques de cette étape,
dans laquelle les actions du gouvernement n'ont été qu'une forme d'expression d'un ample
courant d'opinion, décidé à atteindre le but final — la complète indépendance — même si les
méthodes employées allaient différer, conformément aux conditions existent es, d'une période
à l'autre.
La communication met en relief le fait que les aspirations de la Roumanie à l'Indépen­
dance, ses préparations pour écarter les liens de vassalité envers l'Empire Ottoman ont
devenu de plus en plus fermes par rapport à la position ostentatrice du pouvoir suzerain,
et en même temps elle remarque la persévérance avec laquelle était poursuivie la réalisation
de ces aspirations. Dans ces circonstances, la méthode de la mise à l'écart de ces liens anachro­
niques par des conquêtes successives, qui soient acceptées comme un fait accompli, est
devenue un objectif constant et nécessaire de la politique roumaine, toutes les réussites
obtenues dans cette direction — et qui sont relevées dans la communication — ayant la signi­
fication des échelons d'une grande Importance vers l'obtention de l'indépendance.
Ainsi, le moment de la proclamation de l'indépendance de la Roumanie, le 9 mat
1877, apparaît comme le résultat des amples préparations et accumulations qui ont mené à
l'accomplissement de ce grandiose Idéal du peuple roumain.

www.mnir.ro
 PRELUDII D I P L O M A T I C E A L E INDEPENDENŢEI

de A L E X A N D R U PORŢEANU

Tradiţiile străvechi ale luptei pentru independenţă — care datează încă din epoca
zămislirii acestui popor — au modelat însăşi fiinţa sa etnică şi au însemnat în fapt o
temeinică pregătire istorică, multilaterală, a izbînzii din 1877. Rădăcinile directe ale
acestei izbînzi se întrevăd din epoca Revoluţiei şi a U n i r i i , oare a afirmat cu putere, ca
niciodată pînă atunci, în faţa întregii omeniri progresiste, setea de libertate a poporului
român, lăsînd totodată, ca moştenire de nepreţuit în istoria gîndirii sooial-politice româ­
neşti, ideea l u i Bălcescu despre caracterul revoluţionar al unităţii şi independenţei naţio­
nale, o idee pe care istoricii şi filozofii nu au exploatat-o încă în profunzimea deplinelor
ei semnificaţii.
Proclamarea Independenţei la 9 mai 1877 şi apoi consacrarea ei eroică pe cîmpul
de luptă au avut, după cum se ştie, importante preliminarii diplomatice, precum şi
consecinţe de aceleaşi ordin, care se constituie într-un capitol de seamă a l luptei cu
arma minţii pentru asigurarea drepturilor şi condiţiilor vitale ale existenţei şi afirmării
de sine stătătoare a naţiunii române. Este cunoscută astfel intensa activitate diplomatică
dintre 1850—1859 desfăşurată de revoluţionarii paşoptişti pentru pregătirea Unirii P r i n ­
cipatelor, precum şi aceea de consolidare a actului de la 24 ianuarie 1859. Modificarea
statutului internaţional a l ţării, cu toate progresele sensibile pe care Ie-α marcat, nu a
putut merge atunci, din cauza poziţiei marilor puteri ale timpului, pînă la statornicirea
deplinei libertăţi de acţiune a noului stat, a independenţei sale dc drept. Gradul de
exercitare a dominaţiei otomane se afla într-adevăr în scădere, atît în fapt cît şi în
drept, dar persista încă, u n vestigiu cu totul anacronic, tributul, precum şi unele
îngrădiri de ordin politic îndeosebi extern. Pentru înlăturarea definitivă a acestei
dominaţii a fost necesară o susţinută luptă convergentă, a tuturor forţelor social-politice
ale naţiunii.
Epoca l u i Cuza, epocă de transformări structurale operate în societatea, românească,
de modernizare intensă a acesteia, epocă de creseîndă şi curajoasă afirmare pe plan
extern, a marcat, prin fiecare reformă sau acţiune mai importantă, tot atâţia paşi spre
independenţă. Deceniul premergător cuceririi independenţei a fost caracterizat prin
tatonări diplomatice continue, prin extinderea treptată de către România, cu de la sine
putere, a exerciţiului suveranităţii în diferite domenii, prin obţinerea sprijinului opiniei
publice europene. E r a tot mai învederat adevărul că principala condiţie a independenţei
stătea în dezvoltarea social-econnmică. politică şi spirituală a naţiunii, in afirmarea ei
proprie, iar nu în „mila" celor mari. Stau mărturie în acest sens toate înnoirile economice
şi cele mai de seamă acţiuni politice ale timpului, rolul de catalizator al culturii naţionale,
pregătirea prin presă α independenţei, intensificarea generală a luptei, îndeosebi după
1870, în conjunctura creată prin deznodămîntul războiului franco-prusian. Speranţele

www.mnir.ro
170 ALEXANDRU PORTEANU

puse în posibilitatea unei noi conferinţe europene care să instiUiie u n regim internaţional
în conformitate cu aspiraţiile naţionale româneşti, ca şi unele intenţii de a se acţiona
prin conjugarea acţiunilor diplomatice cu iniţiativa proprie (proiectul V . Boerescu), s-au
dovedit inoperante. A n u l 1873 a adùs i n prim p l a n a r scenei politice româneşti clemente
mai numeroase şi mai concrete ale intenţiilor şi dorinţei generale de a se pune de acord
situaţia generală, de fapt, a ţării cu statutul ei extern, de a se rezolva această contradicţie
vizibilă şi resimţită la tot pasul. Năzuinţa vitală a românilor nu s-a putut împlini nici
atunci. D a r străinii şi îndeosebi diplomaţii acreditaţi în România au observat şi au
înregistrat, în întreaga perioadă premergătoare proclamării independenţei, puternica
efervescenţă politică ce cuprinsese societatea românească, din care sc desprindeau in mod
firesc concluzia că independenţa ţării nu mai putea fi amînată sau refuzată. Pe calea
negocierilor economice şi politice directe, angajate de România în acei ani, pe deasupra
oricăror limitări străine formale, negocieri finalizate prin convenţii corespunzătoare,
îndeosebi în domeniul politicii vamale — faimoasa Convenţie cu Austro-Ungaria de pildă,
din 1875, nu a avut doar acel real caracter negativ prin consecinţele ci economice, ci
şi o latură pozitivă politică — tocmai în sensul afirmării independente a ţării — , pe
calea înfiinţării şi a activării unor agenţii diplomatice proprii, de sine stătătoare,
în multe capitale europene, inclusiv la Constantinopol, printr-o serie de alte măsuri
politice, se lărgea continuu aria afirmării independente, care manifesta • tendinţa tot mai
evidentă de a înlătura ultimele obstacole, reale sau simbolice. Pregătirea morală şi politică
a independenţei era generală, cuprinsese toate straturile societăţii, angajase toate resursele
naţiunii. Străinătatea sprijinea şi ea, în importantă măsură, arzătoarea dorinţă a
românilor. Astfel a fost posibilă şi combaterea fermă a diverselor paleative, a unor
planuri de federalizare a Imperiului otoman sau a celui habsburgic, în cadrul cărora unii
sau alţii rezervau poporului român, parţial sau în cvasitotalitatea l u i , un atît de nerealist
cadru politic.

Nu au fost neglijate desigur pregătirile militare, care datau încă de la începutul

domniei lui Cuza, luînd mereu, de atunci înainte, amploarea necesară.
Pe plan extern, România,'s-a dovedit conştientă de însemnătatea primordială a
alianţei cu popoarele balcanice în l u p t a anti-otomană, în sensul vechilor tradiţii de
vecinătate, prietenie şi colaborare frăţească în această luptă, în care nimeni nu putea
fi mai direct interesat decît cei care suportaseră atîtea veacuri dominaţia străină.
Atunci cînd „criza orientală" rcizbucneşte cu tărie în vara anului 1875, prin
răscoala din Bosnia şi Herţegovina, amplifieîndu-se considerabil prin răscoala bulgarilor
din primăvara anului 1876, erau pe deplin coapte toate condiţiile cuceririi independenţei.
Dacă coordonatele şi evoluţia istorică generală a luptei pentru independenţă au fost
atît de ferm trasate istoriceşte, pregătirea politică şi îndeosebi diplomatică a independenţei
a fost, fireşte, mai complexă, ţinînd seama de condiţiile epocii. E a a parcurs, în esenţă,
drumul de la efortul motivat de menţinere a neutralităţii la acela de . angajare în
operaţiunile militare, cu asigurarea condiţiilor indispensabile, nu numai pentru a nu se
înrăutăţi situaţia politică anterioară, ci pentru izbînda marelui ideal multisecular al
independenţei.

U n a din primele acţiuni diplomatice importante ale României a fost nota din 4/16
ianuarie 1876 *, prin care ea îşi definea poziţia în condiţiile noi, complexe, creiate în
domeniul relaţiilor internaţionale. Puterile europene erau înştiinţate despre dorinţa gu­
vernului român de a-şi menţine neutralitatea în cazul unui conflict armat în această
parte a continentului, dar şi despre măsurile preventive, pe care era silit să le adopte

Pagini din lupta poporului romdn pentru independenţă naţională, 1877—1878. Docu­
1

mente si texte soctai-poiitice. E d i t Politică, Bucureşti, 1967, p. 46—49.

www.mnir.ro
PRELUDII DIPLOMATICE A L E INDEPENDENTEI 171

din cauza pregătirilor militare turceşti la Dunăre. Mai importante chiar decît aceste-
declaraţii erau precizările de principiu, care reafirmau statutul politic autonom al ţării
şi suveranitatea • c i imprescriptibilă. Tratatul de l a Paris din 1856 crease o situaţie
internaţională nouă Principatelor — apoi României — , prin instituirea garanţiei colective
a marilor puteri, care împiedica amestecul sau transformarea ţării în cîmp de luptă
pentru puteri străine. Marile puteri nu au primit favorabil această notă, preocuparea
unora dintre ele pentru menţinerea integrităţii Imperiului otoman făcîndu-se resimţită,
deopotrivă cu noile lor rivalităţi sau înţelegeri pe seama popoarelor ce luptau împotriva
dominaţiei străine.
L a 16/28 iunie 1876, Mihail Kogălniceanu, devenit între timp ministru de E x t e r n e ,
trimetea un răsunător memoriu 2
către guvernele puterilor garante şi către Poartă,
cuprinzînd şapte revendicări esenţiale, între care : recunoaşterea individualităţii statului
român şi a numelui de România, admiterea reprezentantului ei în corpul diplomatic,
inviolabilitatea teritoriului ei, fixarea graniţei între România şi Turcia la gurile Dunării
ş. a. I n cazul nerecunoaşterii acestor drepturi, România se vedea obligată să-şi recon­
sidere atitudinea neutrală. E r a în esenţă o încercare destul de puţin voalată de a obţine
independenţa ţării pe cale paşnică şi tocmai de aceea puterile timpului fie că nu a u
sprijinit-o, fie că au combătut-o. Acest document poate fi apreciat drept cel mai important
act diplomatic din întreaga perioadă de la redeschiderea crizei orientale pînă la încheierea
convenţiei româno-ruse. E l a premers şi izbucnirii războiului Serbiei şi Muntenegrului
contra Turciei, declanşat la 18/30 iunie, în cursul căruia România a manifestat o neutra­
litate binevoitoare faţă de Serbia, preocupîndu-se de a evita ocupaţia străină sau transfor­
marea ţării în teatru de război, dar şi de a sprijini lupta dreaptă a popoarelor balcanice,
susţinîndu-şi în tot acest răstimp drepturile proprii şi obiectivul fundamental al inde­
pendenţei. Astfel s-a permis tranzitul discret dc voluntari pentru Serbia şi totodată un
corp militar român de observaţie a fost plasat la Dunăre, în dreptul gurii Timocului, în
zona unde se desfăşurau luptele sîrbo-lurce.
La sfîrşitul lunii iulie, Kogălniceanu trimitea noi note diplomatice, care acuzau
cruzimile în masă împotriva bulgarilor, chemînd marile puteri la o acţiune umanitară d e
mare urgenţă ; o asemenea
3
acţiune -diplomatică, aşa cum se v a remarca mai tîrziu,
avea o deosebită valoare morală, vorbind totodată de la sine despre politica curajoasă^
efectiv independentă, a României. Căci diplomaţia n u se mai făcea cu aluzii, autorul
notelor amintite nu ezita să exprime starea reală de spirit ce anima atît opinia publică,,
cît şi armata ţării, care fremăta, doritoare de acţiune, de a se cuceri neatârnarea. Erau
noi şi importanţi paşi făcuţi de tînărul stat în arena vieţii politice internaţionale a
timpului, în atmosfera încărcată de mirosul prafului de puşcă, paşi de care atît puterile
beligerante, cît şi cele care „trăgeau sforile" trebuiau să ţină seama, în sensul celor şapte
revendicări susamintite, ce vizau dobîndirea independenţei pe cale paşnică. Neutralitatea-,
era definită ca izvorînd din „dorinţa ca războiul să nu se întindă mai departe decît.
pămînlul pe care se ciocnesc interesele ce l-nu născut".
întorsătura oarecum neaşteptată a războiului din Balcani, succesele militare otomane,,
care au evidenţiat slăbiciunea luptei izolate a unor popoare, dar mai ales puterea înc&
redutabilă a „omului bolnav", au determinat intrarea mai hotărîtă în acţiune a R u s i e i
ţariste, atît pe cale diplomatică — prin impunerea armistiţiului şi pregătirea unei
conferinţe internaţionale — cît şi prin preparativele politico-militare, în. cadrul cărora,
problemele ce decurgeau din poziţia proprie a României dobîndeau o pondere tot mai.
însemnată, adesea decisivă. Obiectivul principal a l României — Independenţa — devenise-

Documente privind istoria României. Războiul pentru

2
independenţă, vol. I , partea
a Π-a, Edit. Academiei, 1953, p. 192—194.
Ibidem, p. 292—294.
3

www.mnir.ro
172 A L E X A N D R U PORŢEANU

problemă de amploare europeană, aşa cum fusese şi Unirea. Astfel, încă înaintea armisti­
ţiului şi a conferinţei de la Constantinopol, are loc în Crimeea, la Livadia, la 29 s e p t . / l l
oct., 1876, întâlnirea ruso-română*, din iniţiativa Rusiei, care înţelegea necesitatea acor­
dului cu România. E r a vorba, în principal, de problema trecerii armatelor ruse pe teri­
toriul de stat al Romăniei spre Balcani, unde era preconizat teatrul de operaţiuni. Cance­
larul Gorceakov şi ţarul Alexandru al II-lea tratează problema cu primul ministru I . C.
Brătianu, care, fără a se angaja definitiv, acceptă în principiu cererea rusă, urmînd fireşte
ca înţelegerea să fie concretizată printr-o convenţie ulterioară, a cărei intrare în vigoare
v a avea loc după un răstimp destul de îndelungat — ţinînd seama de ritmul desfăşurării
evenimentelor — , în aprilie anul următor, deci după o jumătate de an ; în acest interval,
marcat de o serie de tratative în vederea elaborării bazelor importantului document politic,
ambele părţi au manifestat respectarea şi înţelegerea reciprocă a poziţiei şi intereselor lor,
ca de exemplu susceptibilităţile Romăniei faţă de prezenţa trupelor străine pe teritoriul ei,
sau amînarea declanşării războiului de către R u s i a . Este semnificativă scrisoarea confiden­
ţială a l u i Ignatiev din 5/17 noiembrie 1876 către primul ministru român, în care erau
apreciate „eforturile patriotice care răspund atît adevăratelor interese ale României, cît
şi gloriosului rol istoric pe care ea e chemată să-1 joace în O r i e n t " . I n cadrul prelimi­
5

nariilor convenţiei se înscrie şi raportul marelui duce Nicolae către ţar, din 26 decembrie
1876, care sublinia că „fără bunăvoinţa efectivă a României de a ne ajuta... este imposibil"
de a asigura condiţiile necesare operaţiilor antiotomane ale armatei r u s e .6

Intre timp însă atenţia era polarizată de conferinţa reprezentanţilor puterilor euro­
pene de la Constantinopol (11/23 decembrie 1876—30 i a n . / l l febr. 1877), care a încercat,
fără succes, să impună Turciei unele măsuri în sprijinul popoarelor balcanice . Conferinţa
7

de la Constantinopol a refuzai să dezbată revendicările României, prezentate de trimisul

special a l acesteia, Dimitrie Brătianu. Conferinţa s-a încheiat cu un eşec total, marile puteri
nereuşind să „strunească" politica agresivă a Turciei şi cruzimile represiunii împotriva
popoarelor din Balcani. Anglia continua să susţină Imperiul otoman, Franţa nu putea
sprijini Turcia şi avea o poziţie diplomatică slăbită, Germania afişa neutralitatea, dar
acţiona în perspectiva unor interese spre sud-est, încurajînd Austro-Ungaria în obiectivele
ei balcanice concrete (Bosnia şi Herţegovina). I n asemenea condiţii, nu i-a fost imposibil
Turciei să dejoace intenţiile conferinţei de la Constantinopol, recurgînd chiar la u n simu­
lacru de constituţie „liberală", inspirată de marele vizir Midhal-paşa şi caracterizată printr-un
straniu amalgam de încercări înnoitoare — inoperante în structura multisecular anacronică
a acestui colos, cuprins de spasmele sfîrşitului, cu aparenţe uneori înşelătoare de forţă —
şi cultivarea iluziilor trecutului glorios al osmanlîilor, prin stimularea fanatismului popular,
însoţită de o febrilă şi modernă înarmare, în vederea menţinerii cu orice preţ a imperiului.
România era considerată ca o „provincie" a Imperiului otoman, ceea ce a stîmit un
uriaş val de indignare şi proteste ale opiniei publice, de toate nuanţele, ale guvernului
şi parlamentului. Ofensa era deosebit de gravă, ea a fost apreciată ca o provocare, nu
numai la adresa statului, ci a întregii naţiuni. „Niciodată sabia lungă a l u i . Baiazid şi
Mohamed nu a putut să pătrundă în munţii României, unde cutează astăzi să străbată
Midhat-paşa cu constituţia l u i " — se spunea în declaraţia oficială a primului m i n i s t r u . 8

Curentul favorabil războiului antioloman cîştiga teren, pc deasupra nuanţelor politice

interne, îndeosebi în rîndurile tineretului, mai ales că şi incursiunile turceşti la nordul
Dunării se intensificau.

« T . C. Văcărescu, Luptele românilor din 1877—1878, Bucureşti, 1887, p. 9—10.

6
Pagini..., p. 65—66.
" Documente..., vol. cit., p. 548.
' T . C. Văcărescu, op. cit., p. 10—12.
8
Ion C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte si documente, vol. I I , partea I , B u c u ­
reşti, 1912, p. 252.

www.mnir.ro
PRELUDII DIPLOMATICE A L E INDEPENDENTEI 173

La 18 martie 1877 se încheia pacea sîrbo-turcă şi se prelungea armistiţiul cu

Muntenegrul, iar l a 31 martie avea loc ultima încercare a puterilor europene de a
aplana conflictul, prin Protocolul de la Londra, ale cărui propuneri sînt respinse din nou
de Poartă. Calea războiului era deschisă aproape inevitabil, tunul începea să fie auzit tot
mai mult în răsăritul Europei.
Care putea fi poziţia României în atari condiţiuni ? Pe fondul unor puternice
frămîntări politice interne, linia politică a neutralităţii este treptat părăsită, ea nu se
putea prelungi prea mult. Speranţele în sprijinul marilor puteri garante se spulberaseră
încă Ia conferinţa de l a Constantinopol. Marile puteri lăsau să se întrevadă că nu vor
interveni decisiv pentru înlăturarea conflictului, i a r R u s i a şi Turcia se arătau, ambele,
ferm hotărîte pentru război, făcînd intense preparative militare. Aproape izolată, ca de
atîtea ori în cursul marilor încercări ale istoriei ei, părăsită de marile puteri, România
nu se putea alia cu Trucia, nu putea nici să împiedice planurile Rusiei, ceea ce nici
Europa n u a făcut-o încît n u avea altceva de făcut decît să urmeze calea pe care a
urmat-o bazîndu-se pe propriile forţe. Problema politică principală care se punea în
preahbil, mai importantă chiar decît pronosticurile militare, era aceea a prezenţei trupelor
străine pe teritoriul ţârii. După ce marile puteri i-au refuzat garantarea neutralităţii şi a
inviolabilităţii teritoriale conform tratatelor internaţionale, România căpăta libertatea morală
de a admite, în anumite condiţiuni, trecerea unei armate străine prin ţară. Dacă în
cazul neutralităţii armatele străine nu puteau trece prin ţară, în cazul beligerantei
trebuiau asigurate condiţiile pentru acordul guvernului român, pentru respectarea strictă
a suveranităţii ţării. Adevărul este că şi din punct de vedere diplomatic R u s i a s-a dovedit
mai inspirată decît Turcia, neforţînd multă vreme trecerea graniţei fără acordul României.

Mihail Kogălniceanu, revenit la 3 aprilie 1877 în fruntea Ministerului de Externe,

semnează la Bucureşti, chiar a doua zi (4/16 apr.) convenţia româno-rusă . E a stipula
9

libera trecere a armatei ruse — considerată ca armată prietenă — prin România spre
Balcani, suportarea de către partea rusă α cheltuielilor necesare în acest scop, respectarea
„drepturilor politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele
existente, precum şi a menţine şi apăra integritatea actuală a României". Trupele ruse
nu vor trece şi nu vor staţiona în Capitala ţării. Convenţia urma să fie ratificată,
conform Constituţiei, de către Cameră şi Senat, convocate în acest scop pentru ziua de
14/26 aprilie în sesiune extraordinară. Convenţia nu prevedea alianţa politică, angaja­
mentul activ sau obligaţia de cooperare militară din partea României, pe care desfăşurarea
ulterioară a evenimentelor a făcut-o inevitabilă. Poziţia puterilor garante s-a clarificat
definitiv, conform aşteptărilor, prin abţinerea lor de l a orice acţiune politică faţă de
intrarea armatei ruse în România, deşi convenţia ruso-română n u era privită favorabil :
se consacra astfel caducitatea vechilor reglementări internaţionale şi devenea cu atît mai
importantă, mai necesară, afirmarea voinţei proprii a naţiunii române. însăşi încheierea
acestei convenţii, dar mai ales conţinutul ei politic, era un important act de indepen­
denţi din partea României. După şase zile de l a hotărîrea guvernului, l a 6/18 aprilie se
decretează mobilizarea, iar l a 11/23 aprilie, înainte de ratificarea Convenţiei, trupele
ţariste trec frontiera. Guvernul român, pe deplin conştient asupra exercitării atributelor
suveranităţii naţionale şi dorind să se evite eventuale neînţelegeri, atrage atenţia Rusiei
asupra nerespectării clauzei de ratificare a Convenţiei. Hotărîrea unilaterală luată nu
permisese aplicarea măsurilor de primire a armate ruse conform convenţiei, ca o armată
prietenă. Totodată, Consiliul de miniştri a trimis imediat instrucţiunile corespunzătoare
organelor locale din Moldova. Guvernul rus se grăbi să se justifice prin precipitarea
evenimentelor şi prin motive de ordin strategic, pentru a nu da posibilitate Turciei să ia

» Pagini..., p. 78—80.

www.mnir.ro
174 A L E X A N D R U PORŢEANU

iniţiativa operaţiunilor militare. I n acelaşi timp, guvernul rus şi ţarul personal reînnoiau
valabilitatea asigurărilor Convenţiei , care, pînă în prejma păcii, au fost respectate în mod
10

corect. R u s i a înţelegea deci să trateze cu România de la stat la stat egal. Prin proclamaţia
din 12/24 aprilie începea războiul ruso-turc, transformat curînd, în mod necesar, în război
ruso-româno-turc. După ce timp îndelungat nu luase nici o măsură, nu schiţase nici o
intenţie, nici chiar la insistenţele române, Turcia dovedi şi în acest ultim moment
o atitudine nesocotită, insultătoare, contrară uzanţelor, prin telegrama marelui vizir
adresată direct principelui, după întreruperea relaţiilor româno-turec, cerîndu-ΐ pe u n ton
inacceptabil să se pună de acord cu măsurile de apărare ale unui oarecare comandant
militar turc. Decizia definitivă avea să fie luată, fireşte, de corpurile legiutoare, care au
consacrat convenţia româno-rusă cu 69 de voturi contra 25 1 1
(raportul reflectă destul de
fidel starea de spirit). Istoria arată că în lupta românilor pentru independenţă a fost
Îndelung şi intens practicată cu multă pricepere şi dăruire patriotică metoda de acţiune
diplomatică, pînă la epuizarea tuturor şanselor ce păreau favorabile la un moment dat.
Acesta era, şi v a rămîne încă mult timp, cursul tradiţional al marilor noastre împliniri
istorice, pe calea unităţii şi independenţei naţionale.

Primele ostilităţi militare directe româno-turce încep curînd, starea de război între
România şi Turcia este declarată de Adunarea Deputaţilor la 29 aprilie/11 mai, iar la
9/21 mai 1877, răspunzînd interpelării l u i Nicolae F l e v a , Mihail Kogălniceanu rostea
istorica declaraţie de independenţă , care era totodată ţi actul diplomatic
n
esenţial a l luptei
pentru independenţă, a l afirmării hotărite, puternice, a voinţei imprescriptibile α poporului
român de a trăi liber. Ca şi l a 1859 sau 1918, prin unitatea lor de voinţă şi acţiune,
prin talent şi perseverenţă diplomatică, românii au pus E u r o p a în faţa unui fapt împlinit,
cucerindu-şi singuri libertatea şi drepturile naţionale, pe care niciodată u n popor demn
nu le-a primit şi n u le putea primi de l a alţii. Proclamarea Independenţei avea să fie
consfinţită în mod necesar prin eroismul legendar al dorobanţilor şi întregii noastre
armate, prin importanta jertfă de sînge românesc, care a hotărît adesea soarta războiului.
Derularea obiectivă, evenimenţială, a datelor istorice învederează adevărul că oamenii
politici români nu au aşteptat în mod pasiv ivirea unei conjuncturi favorabile, că — la
fel ca la 1848 sau la Unire, la fel ca mai tîrziu — nu trebuie supraevaluate elementele
cadrului general extern a l procesului realizării unităţii şi independenţei noastre naţionale.
Acestea au fost rezultatele întregii evoluţii istorice proprii a poporului român, ale intensei
sale lupte politice — insclusiv diplomatice sau militare, cînd a fost cazul, roade ale
afirmării României prin ea însăşi, nu din graţia marilor puteri ; după cum s-a văzut,
acestea n u au făcut, în general vorbind, decît să încerce neîncetat a descuraja România
în năzuinţa ei dreaptă, pe întregul parcurs al spinosului drum diplomatic de la conferinţa
din decembrie 1876, de la Constantinopol, pînă la Congresul de la Berlin, din vara anului
1878. Importanţa acţiunilor diplomatice intense de mai sus constă în aceea că ele au
pregătit ţi permis proclamarea Independenţei, biruinţa istorică de la 9 mai, ceea cc nu
scade cu nimic rolul maselor, deoarece acţiunile amintite exprimau năzuinţa acestora şi,
la rîndul lor, au contribuit la crearea condiţiilor pentru manifestarea deplină a eroismului
popular. După preludiile ei atît de elocvente, după consacrarea ei eroică, Independenţii
a avut însă şi un postludiu diplomatic, reprezentat de desfăşurările de anvergura unor
noi bătălii politice internaţionale, de l a tratativele armistiţiului şi păcii de la San
Stefano (negociate fără România), pînă la Congresul de la Berlin. Rezultatele cunoscute
ale celui din urmă au umbrit epoca, diminuînd drepturile unor popoare ca românii,
Bulgarii ş. a., care dăduseră atîtea jertfe războiului.

u
T . C . Văcărescu, op. cit., p. 22—23.
" Istoria Romdniei, vol. I V , Edit. Academiei, 1964, p. 691.
» P a d n l . . . , p . 107—109.

www.mnir.ro
PRELUDII DIPLOMATICE A L E INDEPENDENTEI 175

A urmat apoi, timp de mai mulţi ani, susţinuta acţiune, nici ea lipsită de
obstacole, pentru recunoaşterea diplomatică a Independenţei, precum şi îndelungata luptă
pentru consolidarea ei internă şi externă, în cursul căreia se vor afirma cu tărie forţele
progresiste, revoluţionare ale societăţii româneşti, în frunte cu clasa muncitoare şi partidul
ei politic. Poporul român a parcurs cu paşi hotărîţi drumul istoric a l neîncetatei sale
dezvoltări social-economice şi culturale, a l desăvîrşirii unităţii statului naţional, a l afir­
mării crescînde a forţelor revoluţionare, al luptei maselor conduse de Partidul Comunist
pentru dreptate, libertate şi progres, luptă încununată de istorica victorie a Insurecţiei
din 1944, tot atîtea trepte ale afirmării neîncetate a Independenţei sale. Epoca nouă, a
revoluţiei şi a construcţiei socialiste, a ridicat la cotele celei mai înalte expresivităţi,
îndeosebi după Congresul a l I X - l c a a l P.C.R., afirmarea independentă a virtuţilor creatoare
ale naţiunii noastre socialiste, rolul ei de pionierat, recunoscut şi apreciat, în lupta
omenirii progresiste pentru o nouă ordine economică şi politică internaţională, care are
la bază principiul independenţei naţionale a tuturor popoarelor.

P R E L U D E S D I P L O M A T I Q U E S D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

La préparation politique et diplomatique de la conquête de l'Indépendance a parcouru

en dernière analyse la voie qui commençait par l'effort motivé pour le maintien de la
neutralité jusqu'à ce moment d'engagement dans les opérations militaires. Étant donné que
déjà en janvier 1(76, la Roumanie avait défini sa position dans les nouvelles conditions inter­
nationales, le mémoire du 16/26 juin 1(76 envoyé par M. Kogălniceanu, ministre des Affaires
Externes, comprenait sept revendications fondamentales qui faisaient allusion à l'obtention
de l'Indépendance par des moyens pacifiques. L'appui de la lutte antiottomane des peuples
balkaniques a été aussi une caractéristique constante des actions politiques et diplomatiques
de la Roumanie. L'entrevue russo-roumaine de Livadia (le 29 septembre/11 octobre 1(76) et
l'échec de la politique des pouvoirs européens pour tempérer la Porte (par la conférence de
Constantinople et le Protocole de Londres) ont dirigé la Roumanie vers sa nouvelle alliance,
formulée par la convention roumaine-russe du 4/16 avril 1(77. Celle-ci stipulait le libre passage
de l'armée russe sur le territoire de notre pays vers les Balkans et la garantie des droits
politiques de la Roumanie, de son Intégrité territoriale.
Le début des hostilités militaires et l'historique Déclaration d'Indépendance du 9 Mai
1(77 ont été les moments culminants de toute la préparation politico-diplomatique de l'indé­
pendance, qui allait être consacrée sur le champ de bataille, par les sacrifices et la lutte
de tout le peuple roumain.

www.mnir.ro
 M I H A I L KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENŢA
ROMÂNIEI

de dr. doc. N I C O L A E C O R I V A N

Activitatea diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu din perioada războiului indepen­

dentei este pc cît de variată şi multilaterală, pe atît de semnificativă, cuprinzînd o gamă
de aspecte bogate, determinată de desfăşurarea rapidă a evenimentelor şi de importanţa
împrejurărilor istorice. Marele om politic trebuia să ia atitudine faţă de orice nou fapt
care sc ivea şi să lămurească atitudinea României fa|â de guvernele puterilor garante,
care erau fie bănuitoare, fie ostile, dar de cele mai multe ori insinuante pentru a
influenţa cursul politicii stalului român. Totodată, urmărind scopul principal, care forma
năzuinţa întregului popor, acela de a realiza emanciparea politică deplină, el ducea o
politică de contact permanent cu reprezentanţii puterilor europene, invocind continuu
argumente adecvate noilor împrejurări. D c aceea activitatea sa diplomatică pe parcursul
timpului capătă nuanţe diferite, care se înglobează în scopul final, acela al cîştigării
independenţei.
Pe plan extern, deşi era considerat ca un factor incomod de către conducătorii
marilor puteri ca Andrassy, Bismarck, Georceacov, Disraeli, Savfet Paşa, şi spre cinstea
lui antipatizat şi uneori chiar urît de către aceştia, i se recunoşteau însă marile l u i
însuşiri politice. Deoarece evenimentele sc succedau cu multă rapiditate, M . Kogălniceanu
era nevoit să ia atitudine în legătură cu noile împrejurări. Dc aceea în perioada de la
încheierea convenţiei româno-ruse şi pînă la participarea efectivă a armatei române la
război se pot contura mai multe etape cu specificul lor în acţiunea diplomatică întreprinsă
de marele om politic. Prima este de la 4/16 aprilie, data încheierii convenţiei româno-
ruse, pînă la 30 aprilie/12 mai, data votării dc către Corpurile legiuitoare a ruperii
legăturilor cu Turcia, care sc poale subdivide în etapa dc la 4/16 aprilie pînă Ia votarea
convenţiei de către Parlament la 16/28 aprilie şi a doua clapă de la această dată
pină la 30 aprilie/12 mai. I n a doua perioadă se constată o etapă de la 30 aprilie/12 mai
pînă la 9/21 mai, proclamarea independenţei, şi a doua de la această dată pînă la
participarea efectivă a armatei române, etapă în care M . Kogălniceanu este preocupat
de a determina puterile garante în vederea recunoaşterii acestui mare act politic. Ne vom
limita numai la uclivitalea din aceste etape.

Prin convenţia dc la 4/16 aprilie se asigura armatei ruse libera trecere prin
teritoriul României şi tratamentul armatelor amice, iar R u s i a sc obliga să respecte statul
român şi integritatea teritorială. E a se v a baza mai tîrziu însă pe subtilităţi de inter­
pretare. Convenţia nu prevedea nici o obligaţie dc cooperare contra Turciei '. Pe lîngă

Documente privind istoria Romdniei. Războtui pentru independenţă, voi. Π, B u c u ­

1

reşti, 1853, nr. 191, p. 111.

www.mnir.ro
178 N I C O L A S CORTVAN

aceasta se mai încheia o convenţie specială din 26 de articole, care cuprindea toate
detaliile cu privire la relaţiile armatei ruse cu autorităţile locale şi toate învoielile. Astfel
trecerea armatei ruse era condiţionată şi reglementată.
După semnarea convenţiei, pentru a cărei încheiere M . Kogălniceanu a fost singurul
om politic din afara guvernului care s-a pronunţat în favoarea ei, preocuparea l u i
principală a fost de a înlătura pericolul ca România să devină -teatrul de război. De
aceea acţiunea l u i diplomatică, pînă la votarea convenţiei, a fost de a convinge guvernele
Puterilor Garante că trecerea trupelor ruse este reglementată de anumite condiţiuni, dar că
aceasta nu aduce o schimbare în atitudinea noastră de neutralitate faţă de Turcia şi că
esta cu totul lipsit de sens de a da ascultare guvernului otoman ca oastea română să
atace trupele ruseşti. Totodată el insista ca reprezentanţii puterilor garante să intervină
pe lîngă Poartă, ca atunci cînd trupele ruse vor intra în România, armata otomană să nu
invadeze teritoriul român. De aceea în această perioadă el este împotriva cooperării
statului român cu Rusia pe teren militar contra Turciei. Ca trăsături specifice în ce
privesc obiectivele l u i diplomatice sînt grija deosebită pentru relaţiile cu Rusia, o atenţie
mărită faţă de atitudinea Turciei şi acordă u n deosebit interes poziţiei pe care o vor
lua guvernele austro-ungar şi francez cu privire la România.
M. Kogălniceanu, care intuia interesele guvernelor puterilor garante şi prevedea
desfăşurarea evenimentelor, voia ca participarea noastră la război, care trebuia să ducă la
independenţă, să fie ferită de orice acuzare de agresiune şi să o prezinte Europei ca
determinată dc împrejurările politice. E l ştia că încheierea convenţiilor româno-ruse v a
provoca ostilitatea Turciei, dar ştia în acelaşi timp că E u r o p a nu era dispusă să intervină
armat pentru a salva Turcia. Totodată simţul l u i politic, care intuise condiţiile înţelegerii
austro-ruse, sesiza că Austro-Ungaria, care sc v a dovedi că nu este un prieten sigur
pentru Rusia, n u ar vedea cu ochi buni o apropiere a statului român de guvernul
ţarist. Aprehensiunea de a nu provoca ostilitatea Austro-Ungariei a contribuit în această
primă etapă, într-o oarecare măsură, printre celelalte considerente, ca el să se opună
unei cooperări cu Rusia. E l nu voia să fie acuzat dc încălcarea convenţiei. încă de la
9/21 aprilie dădea instrucţiuni generalului Iancu Ghica, agentul diplomatic în Rusia,
că în ce priveşte colaborarea militară româno-msă să răspundă cu toată prudenţa, mai
ales că guvernul rus nu formulase nici o propunere precisă în acest s e n s . E l se arăta
2

potrivnic oricărei acţiuni militare şi sfătuia pe Carol să aştepte întîi să vadă care v a
fi atitudinea Europei faţă de convenţiile româno-ruse . 3

Dar guvernul otoman era departe de a recunoaşte starea de neutralitate în

condiţiile date, pc care noi le invocam şi de a nu ataca ţărmul sting al Dunării, în caz
dc trecere a trupelor ruse în România. E l înţelegea prin neutralitatea României inter­
zicerea, atît din partea Turciei cît şi a Rusiei, de a invada teritoriul român. O r inter­
zicerea trecerii armatei ţariste însemna înlăturarea declanşării războiului, chestiune contrară
vederilor Rusiei şi pe care Europa nu o putuse împiedica. Poarta dorea însă o clarificare.
La demersul ei din 10/22 aprilie pc lîngă guvernul român de a-şi uni forţele armate
cu cele turceşti împotriva celor ţariste în caz de trecere a Prutului, M. Kogălniceanu
răspunse la 11/23 aprilie că cererea guvernului otoman este de natură prea gravă
spre a putea guvernul român să-şi ia răspunderea de a se pronunţa. I sc aduse la
cunoştinţă că numai Corpurile legiuitoare au dreptul să decidă dacă România să i a parte
la război, şi că ele vor fi convocate la 14/26 a p r i l i e . 4

Situaţia politică a României era dintre cele mai dificile. De la 1859 românii
realizaseră în politica externă acţiuni de marc curaj, reuşind să-şi înfăptuiască marile lor

I. C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte si documente, tom. Π, Bucureşti, 1912, p. 624.

2

Memoriile Regelui Carol I al României (de un martor ocular), vol. I X , p. 67.

2

Documente privind Istoria României. Războiul pentru Independenţă, vol. I I , nr.

4

317, p. 180.

www.mnir.ro
M I H A I L K O G Ă L N I C E A N U Ş I I N D E P E N D E N T A ROMANŢEI 179

deziderate, înfruntînd majoritatea puterilor garante, care se opuneau. Oamenii politici ai

ţării fiind fideli interpreţi ai dorinţelor poporului, puneau Europa în faţa unui fapt
împlinit. Aceste acţiuni s-au putut realiza datorită împrejurărilor că românii s-au bucurat
în lupta lor de sprijinul Franţei şi de atitudinea binevoitoare sau neutrală a unora din
puterile garante. I n 1877 situaţia era întrucîtva schimbată. Romanii nu numai că nu m a i
aveau nici un sprijin, Franţa nemaiprezentînd autoritatea de altădată, iar orientarea ei
politică fiind alta, dar avea de întîmpinat u n front unic l a început de indiferenţă, i a r
apoi de ostilitate şi dezaprobare. Astfel, actele politice îndeplinite în această perioadă,
încheierea convenţiilor, declaraţia de război, proclamarea independenţei au fost realizate
fără consimţămîntul Europei şi avînd opoziţia lor.

Un factor care a avut partea lui la creşterea rolului statului român şi a

prestigiului său în cadrul diplomaţiei europene a fost organizarea armatei române. F a p t u l
că se ştia că România dispune de o mică forţă militară, precum şi creşterea rolului său
politic în sud-estul Europei, au contribuit ca R u s i a să prefere a încheia convenţiile cu
statul român înainte de începerea războiului . 5
Deşi convenţiile au fost votate cu o
destul de largă majoritate, totuşi din criticile aduse de opoziţie se desprind două idei
principale, care arată preocupările oamenilor politici din această perioadă : îngrijorarea
ca România să nu fie antrenată de R u s i a pe o pantă periculoasă într-un război menit
să înfăptuiască planurile ei panslaviste şi aprehensiunea pentru integritatea teritorială
a ţării.
Aprobarea convenţiilor de către Adunarea deputaţilor şi Senat a produs iritare la
Viena şi ostilitate l a Constantinopol. Totuşi, chiar după votarea convenţiilor, l a început,
M. Kogălniceanu continuă să ducă o politică de neutralitate. Pe plan intern opreşte
domnitorul Carol de a se duce l a Chişinău să salute pe ţar, dar în acelaşi timp, l a
sugestia l u i , în Consiliul de miniştri se i a hotărîrea de a se face mobilizarea armatei
române. Tot l a sfatul său se iau noi hotărîri cu privire l a Calafat : M . Kogălniceanu fiind
informat că turcii vor să se servească de Calafat pentru a pătrunde în România, pe
care ar fi vrut să-1 ocupe înaintea armatei ruse, era de părere încă de l a 1 0 / 2 2 aprilie
ca oraşul să fie neutralizat. I n felul acesta socotea că s-ar lua turcilor pretextul de a
trece Dunărea prin alte puncte şi dc a incendia oraşele de pe malul stîng al Dunării . 6

E l intervine pe lîngă guvernele puterilor garante în acest sens. Totodată insistă ca oastea
română să evacueze Calafatul. D a r Turcia n u era favorabilă acestei soluţii, care i se
părea că ascunde un mijloc pentru a facilita operaţiile militare ale armatei ruse.
După votarea convenţiilor, atmosfera devenind m a i încordată, guvernul român hotărî
T e o c u p a r e a portului dunărean de către trupele române, iar la 2 2 aprilie/4 mai el sc afla
încadrat d c trupele române . 7

Turcia considera însă convenţia noastră cu R u s i a drept u n tratat de alianţă . E a B

îşi manifesta atitudinea de inamiciţie atît prin agresiune, bombardînd satele şi oraşele
româneşti, cît şi prin manifestări diplomatice ofensatoare l a adresa statului român, ca
declaraţiile ostile prin care lăsa să se înţeleagă ruperea legăturilor politice cu statul
român.
De acum începea altă etapă în ce priveşte desfăşurarea evenimentelor politice.
Opinia publică devine din ce în ce m a i indignată, presa i a u n caracter combativ, iar în
Parlament se aud tot mai des glasuri care cer ruperea legăturilor cu Turcia. La 26
aprilie/8 m a i se ţine l a palat u n consiliu de miniştri, în care se discuta chestiunea
proclamării independenţei . L a 2 9 aprilie/11
9
mai se deschiseră în Adunare discuţiile cu

5
Ibidem, vol. ΙΠ, nr. 207, p. 107. .
" Ibidem, vol. I I , nr. 254, p. 154 şi nr. 290, p. 168.
' Ibidem, nr. 674, p. 352.
8
1 . C . Brătianu, op. cit., π , p. 624.
• Memoriile..., p. 81.

www.mnir.ro
180 N I C O L A S CORIVAN

privire la atitudinea guvernului faţă de actele de ostilitate diplomatică şi de agresiune

militară din partea Turciei. I n dezbateri se constată patru nuanţe. U n i i deputaţi erau
pontru ruperea legăturilor şi pentru proclamarea independenţei, alţii numai pentru
declaraţia dc război, dar nu şi a independenţei ; o parte admiteau ruperea legăturilor, dar
în anumite condiţii şi o parte, infimă, din Adunare care cerea continuitatea situaţiei dc
neutralitate.
M. Kogălniceanu face la început o prezenetare a relaţiilor româno-turec şi
precizează atitudinea guvernului. D i n expunerea l u i se constată o atitudine categoriră
pentru ruperea legăturilor cu Turcia, dar nu tot aşa de hotărîtă pentru proclamarea
independenţei . E l voia să vadă întîi părerile Adunării. Consideraţii de politică externă
10

cu privire la poziţia puterilor europene faţă de ideea emancipării ţării îl făceau să aibă
o atitudine prudentă. E l declară l u i Debains, agentul diplomatic francez, că el se opune
acestui curent, temîndu-se să nu provoace complicaţii diplomatice şi să nu irite puterile
garante Este fără îndoială însă că el sprijinea acest curent şi îndemna pe deputaţi
să susţină proclamarea independenţei, dar el voia ca guvernul român să apară ca un
factor care asculta de sugestiile Europei, iar ruperea legăturilor cu Poarta să apară ca o
consecinţă a provocării ostilităţilor din partea ei. Ministrul de externe român era de
părere ca rolul armatei să fie limitat şi să aibă caracter defensiv . n

După votarea ruperii legăturilor cu Turcia în zilele de 29 aprilie/11 mai şi 30

aprilic/12 m a i , urmează o altă perioadă în ce priveşte atît desfăşurarea evenimentelor,
cît şi acţiunea diplomatică a l u i M . Kogălniceanu. Aceasta se poate subdivide, una de la
30 aprilie/12 mai pînă la 9/21 m a i , adică de la votarea declaraţiei de război pînă I a
proclamarea independenţei, şi alta după aceea.
După începerea ostilităţilor situaţia se schimbă. Insă pe cînd domnitorul Carol
şi I. C. Brătianu erau pentru o cît mai neîntârziată colaborare cu armata rusă.
M. Kogălniceanu era pentru o participare defensivă şi limitată. De fapt, el voia să vadă
întîi care v a fi reacţia Europei.
In acest timp, în. ţară masele populare, nemulţumite că independenţa nu a fost
proclamată, provoacă mari manifestaţii în favoarea declarării neatîrnării. I n ziua de 9/21
mai, într-o atmosferă entuziastă a fost proclamată independenţa de către corpurile
legiuitoare. L a 22 mai/3 iunie M . Kogălniceanu trimite o notă circulară către puterile
garante, care conţinea trei chestiuni esenţiale : I) că independenţa a fost proclamată
de toate vocile autorizate ale ţării ; I I ) atitudinea de deferenţă faţă de puterile garante ;
III) în a l treilea rînd, declara că „dorim o aprobare a liniei noastre dc conduită şi să
nu ni sc facă violenţă în scopul de a fi constrînşi să reînnoim raporturile anterioare cu
Poarta" 13
.
Se ştie că răspunsul guvernelor puterilor garante au decepţionat pe guvernanţii
români, nu însă prea mult pe M . Kogălniceanu, care se aştepta la aceasta. Chiar Rusia, îr.
majoritatea manifestărilor ei faţă de acest act politic, îl considera că deocamdată este
inoportum.
In condiţiile rezervei pe care au adoptat-o Puterile europene, era evident că
proclamarea independenţei trebuie consfinţită printr-o participare efectivă la război, pc
baza căreia să se poată cere recunoaşterea independenţei. Or cum această participare nu
putea avea loc decît în colaborare cu armata rusă, Kogălniceanu era de părere, la început,
ca în caz dc conclucrare, ofensiva română să aibă u n caracter reslrîns, care să se reducă

Discursul lui Kogdlniceanu din Adunare in ziua de 29 aprilie! 11 mai, „Monitorul

10

oficial", din 14/26 mai 1877, nr. 109.

Memoriile..., vol. I X , p. 75.
11

Debains către Decazes, 26 aprilie/θ mal. A r h . 1st. Centrală, Bucureşti, microfilme.

u

Franţa, rola 20, f. 389.

Kogălniceanu către Bălăceanu 20 iunie/2 Iulie, N. Iorga, Corespondance
u
diplomatique
roumaine sous le roi Charles I (1866—1880), deuxième édition, Bucarest, 1938, nr. 567, p. 263.

www.mnir.ro
M I H A I L KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENŢA ROMÂNIEI 181

1» asediul V i d i n u l u i . E l nu era dc acord pentru o campanie i n peninsula Balcanica.

Mai tîrziu, aflind că în cercurile comandamentului suprem rus, nu însă şi în cercurile
diplomatice, se doreşte neapărat conlucrarea cu armata română, ministrul de externe
într-o scrisoare către Carol din 20 iunie/2 iulie, care se găseşte la A r h i v a Centrală
din Bucureşti, cere ca această colaborare să fie condiţionată de două chestiuni. Mai întîi
de obţinerea de cît mai multe avantaje pentru statul român ; al doilea, acordarea de
garanţii din partea Rusiei, şi anume : care v a fi atitudinea ei faţă de România l a
încheierea păcii .
M

Cu toată atitudinea nefavorabilă a puterilor garante, care îşi arătau dezaprobarea

pentru proclamarea independenţei, geniul politic al l u i Kogălniceanu a intuit că ea
constituia un eveniment politic ireversibil, pe care istoria 1-a confirmat.

M I H A I L KOGĂLNICEANU E T L'INDÉPENDANCE
D E LA ROUMANIE

Résumé

L'attitude de M. Kogălniceanu pendant la période de 4/16 avril 1877, la signature de

la convention russo-roumaine, jusqu'à la proclamation de l'indépendance a été nuancée. Après
le passage du Pruth des troupes russes, il fit une déclaration dans une note diplomatique
que le gouvernement roumain n'était pas engagé dans les opérations militaires de la Russie
et qu'il désirait se maintenir dans la neutralité. Après les actes d'hostilité de la Turquie à
l'égard de la Roumanie, il a soutenu le courant dans les corps législatifs, d'abord pour la
déclaration de guerre contre la Porte, et puis pour la proclamation de l'indépendance. La
conduite défavorable des grandes Puissances l'a déterminé d'avoir une attitude prudente et
nuancée ; mais II a compris que la proclamation de l'Indépendance constituait un acte Irréver­
sible que l'histoire l'a confirmée.

" KogAlniceanu către Carol, 2t tunle/2 iulie. Arhiva Centrală, fond Casa Regală,
d o s man, 1.1.

www.mnir.ro
 EVOLUŢIA ORGANIZATORICA A A R M A T E I
R O M A N E I N P E R I O A D A PREMERGĂTOARE
RĂZBORJLUI P E N T R U INDEPENDENŢA

de lt.-col. N I C O L A E C I O B A N U

Cucerirea independenţei de stat a României, ţelul fundamental al luptei întregului

popor, necesitate obiectivă stringentă determinată de ansamblul întregii dezvoltări a ţării,
impunea pe plan politico-militar elaborarea şi înfăptuirea unor măsuri menite a face din
armata naţională română factorul activ care urma să pecetluiască pe cîmpurile de luptă
independenţa statului român proclamată la 9 mai 1877.
Armata naţională se afirmase de la începuturile sale ca o continuatoare demnă a
tradiţiilor de luptă ale poporului, pentru apărarea integrităţii ţărilor române, a însăşi
fiinţei noastre naţionale. Această armată ducea cu cinste mai departe strălucitele fapte
de arme înscrise în istoria naţională de arcaşii lui Mircea cel Bătrîn, de plăieşii l u i Ştefan
cel Mare, de armatele l u i Mihai Viteazul, ea continua minunatele tradiţii ale pandurilor
lui Tudor Vladimirescu, ale eroilor care şi-au vărsat sîngele în Dealul Spirii pentru cauza
revoluţiei de Ia 1848.
„Istoria armatei noastre — apreciază secretarul general a l Partidului Comunist
Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — este legată nemijlocit de întreaga istorie şi luptă
a poporului român împotriva dominaţiei străine, pentru apărarea independenţei, formarea
statului unitar şi apărarea suveranităţii naţionale" Κ
Cîştigarea deplină a independenţei de stat era cauza întregii naţiuni, ea preocupa
atît forţele progresiste, înaintate ale vremii, cît şi cercurile guvernamentale din ţara
noastră. Istoria demonstra că Imperiul otoman nu era dispus să acorde prin bună
înţelegere independenţa tînărului stat român. De aceea, în contextul internaţional favorabil
realizării acestui deziderat naţional major, guvernul român s-a orientat din ce în ce m a i
insistent spre pregătirea, instruirea şi înzestrarea armatei, astfel încît la momentul
oportun ţara să dispună efectiv de forţa sa armată capabilă să cucerească şi la nevoie să
apere cu arma în mină independenţa atît de scumpă acestui popor însetat de libertate.
Preocupări pentru îmbunătăţirea continuă a structurii organizatorice, a înzestrării cu
mijloace de luptă modeme, pentru crearea de noi genuri de arme şi creşterea permanentă
a efectivelor militare întîlnim imediat după realizarea Unirii din 1859. Ca urmare, în
perioada 1859—1877, efectivele militare (socotind şi rezervele naţionale) au crescut consi­
derabil.
D i n studierea documentelor de arhivă referitoare la perioada analizată rezultă că
activitatea politico-militară dintre Unire şi cucerirea independenţei de stat s-a orientat
într-o primă etapă spre făurirea armatei unice a Principatelor Unite, etapă în care
eforturile au fost îndreptate în special spre crearea organelor unice, a cadrului general
legislativ şi administrativ comun. Ulterior, în centrul preocupărilor s-a impus activitatea

Nicolae Ceauşescu, Cuvlntare la adunarea solemnă consacrată celei de-a XXX-a

1
aniver­
sări a Armatei Republicii Socialiste România, 24 oct. 1974, Edit. Politică, Bucureşti, 1974, p. 7.

www.mnir.ro
184 N I C O L A S CIOBANU

penlru creşterea numerică şi calitativă a efectivelor tuturor genurilor de arme, pentru

omogenizarea tuturor instituţiilor create, aceasta fiind etapa pregătirii nemijlocite a
armatei şi întregii naţiuni în vederea cuceririi depline a independenţei de stat.
Măsurile elaborate în vederea creării armatei naţionale unice trebuiau astfel chibzuite
încît să nu depăşească „cadrul" impus atît prin hotărlrile Congresului de pace de la Paris
(februarie—martie 1856), care înlătura protectoratul Imperiului rusesc asupra Principatelor
Unite, dar menţinea suzeranitatea otomană, punîndu-le totodată sub garanţia colectivă a
marilor puteri europene, cît şi a prevederilor Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri
din mai—august 1858, de la Paris, cu privire la organizarea Principatelor.
Folosind cu ingeniozitate unele stipulaţii ale celor două tratate internaţionale, pe
plan militar s-au realizat succese în sporirea efectivelor şi înzestrarea lor. Astfel, articolul
42 din Convenţia semnată în Conferinţa de la Paris din 1858 preciza că „oştile regulate
aflate acum în fiinţă în ambele Principate vor primi e organizaţie (organizare — n. n.)
spre a putea la trebuinţă să se unească şi să formeze o singură armată. Se v a face pentru
aceasta o lege comună... (care v a ·— n. n.) păstra oştilor (Moldovei şi Munteniei — n. n.)
toate caracteristicile a două corpuri ale aceleiaşi armate. Cifra oştilor regulate hotărîtă de
Regulamentul organic nu se v a putea mări mai mult decît o a treia parte, fără o mai
întîi înţelegere cu Curtea suzerană" . 2

Consider dc importanţă deosebită prevederea ce se referea la unirea celor două

armate din Principate, cît şi menirea acestora, care nu mai era redusă doar l a rolul de
„poliţie" şi „jandarmerie", cu misiuni pentru menţinerea ordinii în interior — aşa cum
prevedeau Regulamentele organice. E r a de fapt o stipulaţie care asigura o anumită
autonomie, dc care în fond ţările române s-au bucurat de-a lungul multor secole pe
baza diferitelor tratate şi capitulaţii încheiate cu Imperiul otoman.
Limitele privind efectivul armatelor din Principate îşi aveau probabil originea şi
tn teama ce se manifesta ca nu cumva forţa militară a tânărului stat să constituie un
pericol pentru planurile marilor imperii vecine, să nu ducă la răsturnarea unor calcule
ale marilor puteri în această parte a Europei. Istoria era martoră că, pe vremurile cînd
ţările române aveau armate tari, sub steagul unor mari domnitori şi conducători de
oşti ca Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, poporul român
repede punea mîna pc arme cînd era nevoie să-şi apere ţara şi libertatea şi nu se prea
sfia să poarte războiul contra oricărei oştiri invadatoare, fie ea cît de mare. U n asemenea
popor, cc dăduse probe de voinicie ostăşească şi nestinsă dragoste faţă de glia strămo­
şească, o mai putea face şi în viitor.
Eforturile pentru întruparea armatei unice încep prin măsuri menite a nu trezi
suspiciuni în rîndul puterilor garante şi, mai ales, l a Poartă, spre a nu le oferi motive
să intervină sub pretextul încălcării prevederilor Conferinţei de la Paris din august 1858.
Astfel, chiar în primele luni după Unire s-a constituit o comisie pentru „stabilirea unei
uniforme comune a trupelor Principatelor U n i t e " . 3
A u urmat apoi o serie de măsuri
menite să ducă la crearea armatei unice, între care remarcăm : constituirea unui singur
Minister de Război, prin numirea în fruntea acestuia a generalului loan E m . Florescu,
încă din vara anului 1860, fapt ce a devansat cu mult constituirea guvernului unic al
Principatelor Unite, eveniment ce a avut loc la 22 ianuarie 1 8 6 2 ; constituirea Statului 4

major general la 12 noiembrie 1859, adoptarea Regulamentelor generale unice etc. Dar
„leagănul contopirii armatei române" 5
1-a constituit tabăra de la Floresti, care a fiinţat În

» Arhivele Ministerului Apărării Naţionale, fond «16/181, p. 146—147.

> „Monitorul Oastei" din anul 1660, p. 56.
' „Revista Arhivelor", nr. 1, an. 11, Bucureşti, 1050, p. 147—168.
5
Regimentul 4 Ilfov, nr. 21. Monografie cu prilejul jubileului de 100 de ani de la
Infttţarea regimentului (1830—1930), Bucureşti, 1031, p. 11.

www.mnir.ro
EVOLUŢIA O R G A N I Z A T O R I C A A A R M A T E I R O M A N E 185

perioada iunie—august 1859, „unde au lost concentraţi în total circa 12 000 de militari
ai junei armate române" . 6

Concentrarea trupelor în tabăra de la Floreşti a jucat un rol deosebit şi pe plan

extern, constituind o manifestare viguroasă a poporului român pentru a apăra cu arma
în mînă — la caz de nevoie — actul Unirii. Concentrînd armata în zona central-sud-estică
a Principatelor, domnitorul A l . I . Cuza dorea ca ţara să fie pregătită pentru orice even­
tualitate, iar în cazul intervenţiei străine să poată bara calea invadatorilor, acţiune despre
care T . W . R i k e r scria că : „noul domnitor era înzestrat cu destulă perspicacitate pentru
a-şi d a seama că ţara bine înarmată obţine mai multă ascultare atunci cînd se iveşte
o situaţie în care sînt în joc interesele ei v i t a l e " . 7

Sporirea continuă a efectivelor s-a făcut mai ales prin crearea de noi unităţi.
Astfel, în anul 1860 au fost înfiinţate Regimentele 6 şi 7 de l i n i e , iar în 1868 a fost
8

creat şi Regimentul 8 dc linie. Parte componentă a infanteriei, trupele de vînători au

cunoscut o creştere continuă datorită atit sporirii rolului focului în cîmpul tactic, cît şi
condiţiilor geomorfologice ale teritoriului ţării. Astfel, de Ia un singur batalion constituit
în anul 1860 s-a ajuns la patru batalioane în anul 1868, situaţie ce s-a menţinut pînă
la intrarea ţării în războiul pentru cîştigarea independenţei.
0 atenţie deosebită s-a acordat dezvoltării armei cavaleriei, singura armă la epoca
respectivă cu o mare capacitate de manevră şi cu o mobilitate sporită, fapt ce permitea
realizarea surprinderii în cîmpul tactic şi îndeplinirea unor misiuni în adîncimea dispozi­
tivului inamic. Prin urmare, efectivele acestei arme au sporit continuu, astfel, într-o
primă etapă, s-au constituit două noi escadroane de lăncieri, creîndu-se posibilitatea
organizării cavaleriei pe două regimente. Ulterior, trupele de cavalerie au crescut simţitor,
astfel că în campania din 1877—1878 găsim angajate în luptă patru brigăzi de cavalerie,
fiecare mare unitate tactică de tip Divizie de infanterie avînd la dispoziţie o Brigadă
de cavalerie.
I n centrul atenţiei s-a situat şi arma artileriei, a l cărei prim regiment s-a constituit
în unitate de sine stătătoare în anul 1860, iar la 1 august 1868 a fost creat şi a l doilea
regiment de a r t i l e r i e . Cerinţele din ce în ce mai mari ale cîmpului de luptă au impus
9

constituirea α încă două regimente de artilerie cu puţin înaintea intrării ţării în război.
S-au făcut eforturi considerabile pentru înzestrarea cu material de artilerie, astfel
că în anul 1865 numărul tunurilor se ridica l a aproximativ 100 1 0
dc piese faţă de numai
25 de tunuri existente în 1859, ca apoi în momentul intrării în război, numărul acestora
să depăşească 200 de guri de foc .u

S-au pus bazele trupelor de geniu prin înfiinţarea primelor batalioane de genişti,
respectiv la 31 mai 1859 în Moldova, iar la 27 octombrie 1860 în Muntenia, trupe care
au suferit o serie de transformări, iar în momentul intrării în război armata română
dispunea de un batalion de geniu organizat pe patru companii, în cadrul cărora se
găseau şi primele secţii de telegrafişti, element incipient a l noii arme care v a demonstra
utilitatea sa pe cîmpul de luptă.
S-au luat măsuri pentru dezvoltarea şi înzestrarea Flotilei, parte componentă a
sistemului militar românesc, prin sporirea efectivelor ţi, mai ales, prin dotarea cu noi

• „Monitorul oficial a l Ţarii Romaneşti", nr. M din t l Iulie IBM, p. 36».

1
T . W. Riker, Cum s-a înfăptuit Romania. Studiul unei probleme internaţionale,
lise—IM0, traducere de Alice Bâdescu, Bucureşti, 1944, p. soi.
• „Monitorul Oastei", nr. 41 din octombrie 1860, p. 607—702.
• 125 de ani de Ia înfiinţarea armei artileriei romdne moderne, m „Buletinul artileriei",
nr. I , 1868, număr festiv, p. 32.
w
Lt. col. V. Nădejde, Centenarul renaşterii armatei romane, 1830—1930, Tipografia
„Cultura romănească". Iaşi, 1930, p. 110.
'· Istoricul rdzboiului din 1877—76. Participarea Romdniei la acest rdzboi. Bucureşti,
1887, p. 78.

www.mnir.ro
186 N I C O L A E CIOBANU

nave. Astfel, la 2 august 1864, s-a inaugurat intrarea în Flotilă a vasului de război
„România", navă care v a participa şi la luptele din timpul războiului pentru independenţă.
S-au făcut în acelaşi timp comenzi în străinătate pentru construirea de noi nave, a căror
valoare se ridica în anul 1865 la aproximativ 1620 000 lei .
1 2
Ulterior s-a constituit
corpul Flotilei, întrucît „Apărarea ţerei despre Dunăre numai prin operaţiile armatei de
pămînt (terestre — n . n.) n-ar fi completă ; cooperaţiunea unei flotile de Dunăre, combinată
c;i armata ar face din trecerea Dunării şi menţinerea pe malul nostru una din opera­
ţiile cele mai dificile" . , 3

Prin eforturile făcute la sfîrşitul anului 1876 Flotila naţională dispunea de navele :
„România", „Ştefan cel Mare", „Fulgerul" şi „Rîndunica", cît şi de u n număr de şlepuri,
şalupe, bărci şi alte mijloace navale şi de trecere cu personalul necesar manevrării lor.
Considerăm ca deosebită activitatea desfăşurată în această perioadă pentru punerea
bazelor unor adevărate întreprinderi specializate în produse necesare înzestrării armatei.
Astfel, întîlnim o serie de ateliere pentru produs capse, fonderia de proiectile, ateliere
pentru confecţionarea muniţiilor şi artificiilor, pentru construcţia şi reparaţia trăsurilor
şi afeturilor armatei, ateliere de armurărie, „fabrici" de pulbere etc. Toate acestea sînt
centralizate din 1861 sub denumirea de „Direcţia stabilimentelor de material de artilerie" Ά
S-au construit noi fonderii şi fabrici de praf de puşcă în Bucureşti, Tîrgşor şi
Tîrgovişte, astfel încît în anul 1871 se produceau în ţară 12 000 kg praf de puşcă,
iar prin investiţiile făcute după această dată se sconta atingerea unei producţii de 25 000
kg, ceea ce ar fi asigurat consumul anual a l t r u p e l o r , rămînînd şi o disponibilitate de
ls

circa 2 000 kg praf de puşcă.

Creşterea nevoilor de armament şi alte materiale cu destinaţie militară determină
construirea de noi ateliere cu profil militar. Astfel, la 8 iulie 1863, a început ridicarea
unor noi clădiri în Bucureşti. „Eri a fost mare ceremonie militară la curtea domnească
cea arsă din Dealul Spirei, pentru punerea temeliei manufacturii de arme a României.
Putem zice că de eri s-a fondatu garanţia naţionalităţii şi autonomiei noastre..." M
.
In ceea ce priveşte nivelul tehnic, stabilimentele din perioada respectivă erau
printre cele mai dezvoltate din ţară. Astfel, în anul 1863 u n anunţ informa că : „în
fonderia Arsenalului armatei se pot turna obiecte în greutate de pînă la 800 ocale" 17
.
Efortul privind construirea de noi obiective militare a continuat şi în deceniul al
optulea al secolului trecut. Astfel, în 1872, prin înaltul decret nr. 332 din februarie s-a
inaugurat „Pudreria" militară de la Tîrgşor, iar în 1873 Pirotehnia s-a constituit în corp
a p a r t e . D i n anul 1874 în buget apare ca unitate distinctă Arsenalul din Bucureşti, şi
m

separat de acesta Arsenalul din Tîrgovişte.

Cu tot efortul făcut pînă la intrarea în războiul de independenţă pentru înzestrarea
armatei din producţie indigenă, statul român rămînea dependent de import atît în privinţa
principalelor categorii de armament, cît şi a muniţiilor.
Trupele de administraţie (germene al serviciilor armatei) cunosc o amplă dezvoltare
mai ales după adoptarea legii din 1868, care sub această denumire generală însuma :
corpul ofiţerilor de administraţie, escadronul dc echipaje de tren destinat a transporta
muniţiile şi materialele necesare trupelor, care, cu toate măsurile pentru creşterea
efectivelor şi a numărului mijloacelor de transport (avea la sfîrşitul anului 1876 circa

« Monitorul Oastei, nr. 14, din 1863, p. 228.

Cîteva idei asupra apărării ţărei, articol publicat In „Monitorul Oastei", nr. 22 din
13

anul 1872, p. 402.

« înalt Ordin de Z i nr. 254, Bucureşti, 26 august 1861, în „Monitorul Oastei", din 1861, p. 746.
„Monitorul Oastei", nr. 30 din 1871, p. 795—796.
15

Ibidem, nr. 40 din 1863, p. 666.

19

« Ibidem, nr. 12 din 1863, p. 176.

înalt decret, nr. 2 062 din 24 noiembrie 1873, publicat in „Monitorul Oastei", din
19

1873, p. 783.

www.mnir.ro
EVOLUŢIA O R G A N I Z A T O R I C A A A R M A T E I ROMANE 187

190 de oameni şi 180 cai de tracţiune) , nu corespundea cerinţelor de transport din ce

19

in ce mai mari ; depozitul central de armament ; compania sanitară, a cărei principală

misiune era asigurarea serviciilor spitalelor şi ambulanţelor ; compania de lucrători pentru
serviciul îmbrăcămintei, campamentului şi subzistehţelor militare, în care se găseau lucră­
torii atelierelor dc croitorie, cismărie şi curelărie.
Paralel cu dezvoltarea armelor de bază s-a acordat o atenţie deosebită dezvoltării
„serviciului sanitar", care încorpora personalul medical uman, farmaciştii şi personalul
medical veterinar, iar din anul 1875 şi compania sanitară. Acest serviciu, în fruntea
căruia s-a remarcat eminentul general medic Carol Davila, a adus o contribuţie remar­
cabilă la obţinerea victoriei în războiul pentru independenţă.
Lipsa concordanţei dintre nevoile de apărare a fiinţei tinărului stat român şi
posibilităţile economice de organizare şi întreţinere a unei armate permanente corespun­
zătoare ca efective şi înzestrare a condus către completarea trupelor permanente prin
organizarea armatei teritoriale. Această stare de lucruri, existentă încă de la începuturile
formării armatei naţionale moderne a românilor, avea rădăcini adinei în trecutul de
luptă al poporului nostru, întrucât în caz de grav pericol se ridica la luptă „Oastea cea
mare" a fost legiferată încă din 1860, cînd se hotărăşte că : „Puterea armată a ţării
urmează să fie ca în vechime, împărţită în oastea regulată şi miliţie, aceasta din urmă
se compune din corpul grănicerilor şi dorobanţilor" . M

Această categorie de trupe o putem considera pe drept cuvînt elementul de bază

al tăriei armatei noastre, atît prin număr (în războiul din 1877—1878 a reprezentat
aproximativ jumătate din efectivele mobilizate în vederea acţiunilor de luptă), cît şi mai
ales prin calităţile luptătorilor. De fapt, specialiştii militari ai vremii, remareînd origina­
litatea acestor trupe, le considerau ca reprezentative pentru tînăra armată română.
„Acestea sînt ...foarte utile şi cu rădăcini în structurile populare... ele sînt o rămăşiţă a
vechii organizaţii militare a ţării. După părerea noastră dorobanţii şi grănicerii, oameni
viguroşi, deprinşi cu oboseala unei vieţi aspre, sînt adevărata putere militară a ţ ă r i i " , 21

scria reprezentatul misiunii militare franceze L e Cler.

Ca organizare, miliţiile erau constituite din batalioane, cîte unul pentru fiecare
judeţ. U n neajuns important a l acestei categorii de trupe consta în faptul că n u era
diferenţiată pe arme.
Această categorie de trupe, care în 1877 număra 16 regimente de dorobanţi, s-a
acoperit de glorie pe cîmpurile de luptă.
Concomitent cu sporirea continuă a efectivelor militare s-a avut în atenţie îmbună­
tăţirea organizării pe verticală. Astfel, în anul 1877 unităţile şi subunităţile erau
constituite în mari unităţi tactice de tipul Diviziei de infanterie. Manevrele executate
anterior cu asemenea tipuri de mari unităţi au dus la închegarea diviziilor, contribuind
şi în acest fel la sporirea forţei combative a armatei române.
Cele patru divizii militare teritoriale au fost constituite în două corpuri, de armată
în momentul intrării ţării în război.
Paralel cu dezvoltarea armelor de bază ale armatei permanente şi teritoriale s-a
acordat atenţie şi dezvoltării şi organizării „gărzii naţionale", trupelor de pompieri şi altor
categorii auxiliare, care au adus o contribuţie importantă la obţinerea victoriei în războiul
pentru cîştigarea independenţei de stat α României.
I n concluzie, dacă în anul 1859 efectivul trupelor române (armata permanentă şi
teritorială) însuma aproximativ 20 000 oameni încadraţi în 5 regimente de infanterie,
4 baterii de artilerie, 1 regiment şi 1 divizion de cavalerie, flotila, serviciul sanitar,
trupele de pompieri şi cele teritoriale, în momentul intrării în războiul de independenţă

19
Maior I . Popovlci, Organizarea armatei române, Roman, 1900, p. 308.
» „Monitorul Oastei" din I860, p. 80—82.
« L t . col. V . Nădejde, op. cit., p. 116.

www.mnir.ro
188 N I C O L A E CIOBANU

armata română dispunea de 4 divizii de infanterie, încadrate în două corpuri dc armată

(cu un total de 8 regimente de linie şi 16 regimente de dorobanţi), 4 regimente dc
artilerie, 4 brigăzi de cavalerie, 4 batalioane de vînători, 4 companii de geniu şi o companie
de pontonieri, Flotila de Dunăre şi trupele de miliţii (cu 13 regimente, 4 escadroane şi
16 baterii). I n total efectivul armatei române care putea să participe nemijlocit la luptă
se ridica la 103 700 oameni.
Din cele cîteva aspecte succint prezentate reiese că în perioada dintre Unirea
Principatelor şi războiul pentru cîştigarea independenţei armata română a păşit pe calea
unei organizări care ţinea seama de cerinţele războiului dus cu mijloace tehnice perfecţio­
nate pentru epoca respectivă. S-au înregistrat unele succese în dotarea armatei cu
mijloacele de luptă produse în ţară, cît şi importate ; povara înzestării armatei a fost
susţinută de masele largi populare şi tot ele şi-au vărsat sîngele pc cîmpurile dc luptă
pentru cîştigarea independenţei, stîrnind admiraţia întregii lumi.

L'ÉVOLUTION D E L ' O R G A N I S A T I O N D E L'ARMÉE R O U M A I N E

DANS L A PÉRIODE ANTÉRIEURE À LA GUERRE POUR
L'INDÉPENDANCE

Résumé

L'exposé présente quelques aspects de l'évolution de l'armée roumaine moderne depuis

l'Union des Principautés Roumaines Jusqu'à la conquête de l'Indépendance d'État.
On souligne les efforts de la nation toute entière pour la préparation, la dotation et la
modernisation de l'armée nationale, les préoccupations pour la création d'un système militaire
flexible et efficient sur le champ de bataille.
Dans la période analysée on a mis les fondements des certaines catégories d'armes :
la création des troupes de génie, l'apparition des premiers éléments de transmissions, en même
temps on accorde une grande attention à quelques anciens services et armes exlsi<i-ts déjà
dans l'organisation de notre armée.
De même, on met en évidence quelques mesures d'organisation vouées â engrener,
dans cette lutte grandiose, les masses populaires qui, d'ailleurs, ont subi toutes les prtnes de
la lutte pour l'Indépendance.
L'exposé met en relief les efforts de l'État roumain pour le développement des i>* \lers o

propres dûs à la production des matériels de guerre nécessaires à l'armée.

A la suite de ces efforts, l'effectif de l'armée qui comptait environ 30.000 hommes en
1859, en compte 103.000 au moment de l'entrée de la Roumanie dans la guerre pour l'indé­
pendance de 1877—1878, avec une dotation adéquate et u n moral relevé, prit à tout sacrifice
tour conquérir l'indépendance du pays.

www.mnir.ro
 D E S P R E CONŢINUTUL ŞI SEMNIFICAŢIA
CONVENŢIEI ROMĂNO-RUSE
D I N 4/16 A P R I L I E 1877

de M I R C E A D U M I T R I I !

Convenţia încheiată între România şi Rusia la 4/16 aprilie 1877 a avut un rol bine
definit în orientarea politicii externe a guvernului ţării noastre înainte de proclamarea
independenţei absolute a României în ziua de 9/21 mai 1877.
Mihail Kogălniceanu a exprimat clar natura actului de la 4 aprilie 1877. E l scria
în telegrama circulară din 17/29 aprilie 1877 adresată agenţilor diplomatici ai României în
străinătate : „Aceste convenţii * nu au nici un alt caracter politic decît acela de a ne
garanta, pe durata războiului, statu-quo-ul nostru politic actual. N u este vorba nici de
independenţă faţă de Turcia, nici la rezilierea vreunei legături actuale cu această putere ;
nici de o cooperare a armatei române cu armatele ruse ; nici de o alianţă împotriva
Turciei"
Premisele înţelegerii româno-ruse din 4 aprilie 1877 au fost stabilite încă de la
sfîrşitul lunii septembrie 1876 la L i v a d i a , unde delegaţia română condusă de Ion C.
Brătianu a participat la tratative cu cancelarul rus, prinţul Alexandr Gorceakov, ministrul
de Război Dmitri Miliutin, contele Nicolai Ignatiev, ambasadorul Rusiei la Constantinopol.
Delegaţia a fost primită de ţarul Alexandru a l II-lea. L a plecarea din L i v a d i a ,
cancelarul Gorceakov s-a adresat l u i I . C. Brătianu : „De v a fi război o să ne înţelegem.
România nu v a avea de aici decît de cîştigat", iar primul ministru român i-a răspuns
că „înţelegerea e cu lotul în interesul ambelor etate ; eu sînt gata oricând să discul
afacerea de aproape" -.
L a 1 octombrie, Ion C. Brătianu 1-a informat pe domnitorul Carol I despre intenţia
Rusiei de a încheia cu România o convenţie militară, deoarece trupele ruse nu puteau
ajunge decît prin România pe locul viitorului teatru de război — adică teritoriul bulgar.
Totodată, I . C. Brătianu a exprimat punctul de vedere referitor la necesitatea ca înţele­
gerea româno-rusă să fie lămurită foarte bine, iar România să primească garanţiile cores­
punzătoare din partea viitorului partener . 3

Şedinţa Consiliului de Miniştri din 4 aprilie 1877 1-a autorizat pe Mihail Kogălni­
ceanu să-i ceară l u i Carol I consimţămîntul de a încheia şi a subscrie instrumentele
convenţiilor repective, urmând ca acestea să fie supuse aprobării corpurilor legiuitoare în

* Documentele, in număr de două sînt : Convenţia româno-rusă, semnată la 4/16 aprilie

1877 şi Convenţia specială anexată la convenţia propriuzisă, relativă la trecerea trupelor ruse
pe teritoriul ţării noastre şi raporturile lor cu autorităţile locale.
1
„Magazin istoric", an. X I , nr. 4 (121), aprilie 1977, p. 14. Ministrul Afacerilor Străine
către agenţii diplomatici al României in străinătate, nr. 69, telegramă circulară. Bucureşti,
17/29 aprilie 1877.
1
General-malor dr. Constantin Olteanu, colonel dr. nie Ceauşescu, colonel dr. Vasile
Mocanu, colonel dr. Florlan Tucă, colonel Gheorghe Stoean, Cronica participării armatei romăne
la războiul pentru independenţă, 1877—1878, Edit. Militară, Bucureşti, 1977, p. 24.
> Ibidem, p. 25.

www.mnir.ro
190 MIRCEA DUMTTRIU

conformitate cu articolele 93 şi 123 din constituţia ţării . 4

I n aceeaşi zi Kogălniceanu
solicita l u i Carol I „depline puteri pentru a putea in calitate de plenipotenţiar a l Măriei
Voastre a încheia şi a subscrie convenţiunile în număr de două menite de a regula
condiţiunile trecerii eventuale a armatelor russiane pe teritoriul României" . 5

Expunerea de motive făcută de Mihail Kogălniceanu la convenţiile încheiate cu

Rusia exprima într-o manieră logică raţiunile pe care evenimentele, în contextul politicii
•europene, şi îndeosebi ţinindu-se seama de atitudinea Porţii, determinau statul român să
adopte măsurile cele mai potrivite pentru stabilirea conduitei sale externe : „După ce
în prevederea unui iminent rezbel între Imperiul rus şi între Imperiul otoman, toate ce­
rerile ce a m făcut, toate stăruinţele ce a m pus pe lîngă marile puteri pentru a se
recunoaşte şi a se pune sub scutul Europei neutralitatea teritoriului român (subliniat în
text) *, toate acestea au rămas zădărnicite, după ce ne-am convins că trecerea armatelor
ruse prin ţara noastră era imperios cerută şi hotărită, guvernul a fost nevoit de a nu sc
m a i preocupa decît de interesul nostru de conservare, decît a ne sforţa să facem a se
recunoaşte statul român, a ne menţine drepturile şi instituţiunile noastre politice, a se
păstra şi garanta integritatea hotarelor României" . I n continuarea E x p u n e r i i de motive
6

se evidenţia caracterul convenţiilor : „Precum rezultă din cuprinderea lor, aceste conven-
ţiuni n-au alt caracter politic decît de a face a n i se respecta şi în timpul războiului
individualitatea noastră politică precum ea este garantată prin tratatul de la Paris, adică
statu-quo al hotarelor, drepturilor şi instituţiunilor noastre. Nici o schimbare nu sc face
în condiţiunile noastre de existenţă ca naţiune. Nu ni se impune chiar prefacerea sau
ruperea a nici uneia din legăturile noastre internaţionale, şi încă mai puţin ni se reclamă
cooperaţiunea armatei noastre, a cărei misiune nu este dc a ataca pe nimeni, ci numai dc
a apăra, în marginile posibilului, fruntariile noastre. Astfel, singurul şi unicul scop al
acestor convenţiuni este de a păstra ce avem" . 7
Se sublinia însemnătatea raporturilor
dintre autorităţile militare şi armatele ruseşti, pe de o parte, şi autorităţile şi populaţia
d i n România pe de altă parte, raporturi care urmau să fie întemeiate pe baza colaborării
-şi înţelegerii reciproce, care să nu dăuneze intereselor economice şi politice ale statului
Tomân, al cărui teritoriu servea pentru trecerea trupelor ruseşti spre Dunăre şi dincolo
de fluviu, în Bulgaria : „...convenţiuniTe privesc mai cu deosebire de a regula relaţiunile
autorităţilor şi populaţiunilor noastre cu autorităţile militare şi cu armatele ruse în timpul
trecerii lor pe teritoriul nostru şi de a face această trecere cît se poate mai pu (in
însărcinătoare pentru ţară. Toate trebuinţele armatei, este bineînţeles şi convenit, au să se
facă prin împreună înţelegere şi cu o deplină plată şi despăgubire şi este anume stipulat
•ca, capitala României nu v a fi ocupată de trupe r u s e " . Grija pentru păstrarea securităţii
8

fruntariilor ţării şi evitarea mutării acţiunilor militare pe tertioriul României era susţinută
în expunerea dc motive prin incompatibilitatea unei posibile înţelegeri cu Poarta, întrucit
„...o convenţiune încheiată cu guvernul otoman în aceleaşi condiţiuni în care s-au încheiat
convenţiunile cu guvernul imperial al Rusiei ar fi însemnat nu înlesnirile acordate unei
armate pentru simpla trecere a sa pe teritoriul nostru, spre a găsi pc inamicul său în
afară de fruntariile noastre, ci ar fi însemnat însuşi transportarea teatrului războiului în
România şi făcută aceasta cu însuşi consimţămîntul nostru" . 9
I n încheierea expunerii sale

Ministerul Afacerilor Externe, dosar 9. Convenţiuni politice. Convenţlunea încheiată cu

4

Rusia pentru trecerea oştilor sale prin România în anii 1877—1878 si pentru stingerea pretenţiu-
nllor de resbel, fila 3r. I n continuare se va cita Convenţiunea încheiată cu Rusia.
Ibidem, fila 4r.
5

• Sublinierile pe textul documentului original sînt făcute de Mihail Kogălniceanu. Le-am

menţionat pentru a evidenţia accentele pe care ministrul de Externe al României le-a avut în
-vedere cînd a citit textul Expunerii de motive.
• Ibidem, fila 18r. Vezi şl Mihail Kogălniceanu, Documente diplomatice. Edit. Politică,
Bucureşti, 1972, p. 141—142. Documentul 69 : Expunere de motive făcută de Mihail Kogălniceanu
l a convenţiile încheiate cu Rusia.
' Convenţlunea încheiată cu Rusia, fila 19r.
» Ibidem.
Ibidem, fila 19v.
9

www.mnir.ro
CONŢINUTUL ŞI SEMNIFICAŢIA CONVENŢIEI ROMANO-RUSE 191

M. Kogălniceanu îşi exprima speranţa că Senatul şi Camera Deputaţilor vor aproba

convenţiile în spiritul prevederilor constituţionale ale statului român. Proiectul de mesaj
a fost înaintat de M . Kogălniceanu l u i Carol I la 15 aprilie 1877 . 10

Partidele şi grupările politice au adoptat diferite poziţii în cadrul discuţiilor

prilejuite în Corpurile legiuitoare asupra proiectelor de lege pentru ratificarea convenţiei
româno-ruse. L a 16/28 aprilie 1877 în şedinţa Adunării Deputaţilor, Nicolae Ionescu,
conducătorul fracţiunii liberale şi independente, secondat de liberalii moderaţi N . Blarem-
berg şi G. Danielopol s-au pronunţat împotriva Convenţiei. George Mârzescu, I·. C.
Brătianu şi, bineînţeles, Mihail Kogălniceanu au luat cuvîntul în favoarea proiectului de
lege care a fost aprobat de 79 deputaţi şi respins de 25 căpătînd astfel valoarea de
lege cu următorul articol unic : „Convenţiunile încheiate între România şi R u s i a în vederea
trecerii armatei ruse prin România sînt aprobate. Această lege împreună cu convenţiunile
anexate la dînsa s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de l a 16 aprilie 1877 şi
s-a adoptat cu majoritatea de şaptezeci şi nouă de voturi contra a douăzeci şi cinci.
Preşedinte C. A. Rosetti". I n şedinţa din 17 aprilie Senatul a votat legea împreună cu
anexele sale printr-o adeziune majoritară de 40 de voturi contra 10.
Analiza conţinutului celor 4 articole ale convenţiei subliniază însemnătatea ei
pentru statul nostru, care deşi nu era independent semna în condiţii de perfectă egalitate
cu R u s i a un document ce deschidea posibilitatea participării României la războiul anti-
otoman. De la început se preciza că „Toate cheltuielile care ar putea fi ocazionale de
trebuinţele armatei ruse cad naluralmenle în sarcina Guvernului Imperial" 12
.
Garanţiile politice acordate de R u s i a ţării noastre erau concretizate în conţinutul
articolului 2 : „Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România
din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, Guvernul Majeslăţii Sale, Imperatorul
tuturor Rusiilor se obligă a menţine şi a face a se respecta drepturile politice ale statului
român, astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a menţine
şi a apăra integritatea actuală a României'' . 13

Convenţia din 4/16 aprilie 1877 a fost semnală din partea Rusiei de baronul
Dimitrie S l u a r t , iar pentru România de către Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor
M

Străine.
Se specifica în articolul I I I că problemele de detaliu în legătură cu trecerea
trupelor ruseşti şi raporturile lor cu autorităţile române vor fi consemnate într-o convenţie
specială. Aceasta cuprindea 26 de articole care priveau : „învoielile relative la trecerea
trupelor imperiale ruse, precum şi raporturile lor cu autorităţile l o c a l e " . 15
Facilităţile pe
care guvernul român le crea armatelor ruseşti în domeniul folosirii mijloacelor de trans­
port feroviare , 16
fluviale, a poştelor şi telecomunicaţiilor, precum şi punerea resurselor
materiale din ţară prin aprovizonări, furaje etc., la dispoziţia acestor trupe erau prevăzute
în primul articol al convenţiei speciale . Articolul Π avea următorul conţinut : „Relaţiunile
17

autorităţilor militare ruse cu autorităţile locale sc vor face prin mijlocirea comisarilor
speciali români numiţi spre acest sfîrşit. U n comisar general român v a fi delegat pe

Ibidem, fila 13r. I n cuprinsul scrisorii Înaintate de Mihail Kogălniceanu Iul Carol I ,
10

la 15 aprilie 1877, se arăta despre proiectul de mesaj că se referă : „...pentru Înaintare la

aprobarea Adunării Deputaţilor a Convenţiunilor ce am încheiat cu Plenipotenţiarul Majestăţil
sale Împăratul tuturor Rusiilor, în vederea trecerii armatei ruse prin teritoriul României".
Convenţlunea încheiată cu Rusia, fila 44r.
11

ibidem, fila 45r.

12

a
Ibidem.
L a 24 ianuarie 1876 împăratul Alexandru al II-lea îl desemna pe baronul Dimitrie
11

Stuart plenipotenţiar al său în vederea semnării Convenţiei.

Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 145.
15

Articolul V I prevedea la început că „Guvernul român pune la dlspozlţlunea armatei

10

ruse toate liniile ferate ale ţării...".

" Convenţlunea încheiată cu Rusia, fila 46r.

www.mnir.ro
192 MIRCEA DUMITRIU

lingă comandantul cap a l trupelor ruse pentru toată durata trecerii lor prin R o m â n i a " . m

Se preciza deci că reprezentanţii oficiali ai guvernului român erau împuterniciţi să trateze

cu conducătorii militari ai armatei ruse în toate problemele care decurgeau din conţinutul
convenţiei. U n număr de 1:1 articole ( V I I — X V I I ) priveau modalităţile de transport a
materialelor şi trupelor ruseşti pe teritoriul României.
Conţinutul articolului X V I I a l convenţiei speciale deriva din obligaţiile asumate de
guvernul rus în articolul I I I a l convenţiei generale în ceea ce priveşte respectarea
drepturilor politice ale statului român, a menţinerii şi integrităţii teritoriale a ţării noastre :
„Se v a stabili la spatele armatei ruse o linie şi puncte dc etape, exceptîndu-se oraşul
Bucureşti, unde nu vor fi trupe ruse. Este bineînţeles că trupele nu se vor opri decît
acolo unde vor fi silite de trebuinţele odihnei sau de obstacolele independente de voinţa
lor şi numai pentru timpul strict necesar spre acest sfîrşit" . L a 21 aprilie 1877 Carol I 19

1-a autorizat pe Mihail Kogălniceanu să ratifice cele două convenţii încheiate la 4/16
aprilie ,20
iar la 7 mai 1877 agentul diplomatic şi consulul general a l Rusiei, Dimitrie
Stuart, i-a făcut cunoscut ministrului nostru de Externe următoarea comunicare : „Cance­
larul Imperiului a ratificat cele două convenţii referitoare la trecerea trupelor ruseşti
prin România" . 21

Guvernul român, animat de dorinţa unei bune organizări η activităţilor ce decurgeau

din conţinutul convenţiei, a adresat încă de la 19 aprilie prin Ministerul Afacerilor Străine
adrese cu conţinut similar următoarelor ministere' : Interne, Justiţie, Culte, Război, Lucrări
publice . 22
După ce se subliniau responsabilităţile care reveneau fiecărui minister în
legătură cu trecerea armatelor ruseşti pe teritoriul ţării noastre, urmau cîteva recomandări
privind importanţa ţinerii unei evidenţe exacte a tuturor cheltuielilor făcute de ministerele
în cauză, precum şi înregistrarea daunelor survenite în urma acestei treceri. Ministerele
erau obligate să întocmească dosare speciale cu actele justificative legate de cheltuielile
ocazionate în urma deplasării armatei ruseşti prin ţară . 23

Aplicarea convenţiei nu a fost scutită de unele greutăţi aparţinînd domeniului

aprovizionării armatei ruse cu alimente pentru trupă şi cu furajele necesare hranei
animalelor. A u existat şi neajunsuri legate de achitarea obligaţiilor cc reveneau coman­
damentului trupelor ruseşti, în spiritul convenţiei încheiate. Intr-o scrisoare adresată lui
Mihail Kogălniceanu, Alexandru Plagino, comisarul general al României pe lîngă Coman­
damentul armatelor ruse, solicita autorităţilor româneşti — invocând articolele 18 şi 20
— să sprijine aprovizionarea trupelor ruseşti. Concursul comisarilor în timpul acestor
operaţiuni de aprovizionare era cerut „mai ales pentru trupele in mişcare, acesta fiind
singurul mijloc de α se înlătura numeroasele neajunsuri la care au dat naştere trecerea
oştilor şi poprirea lor prin localităţile... încă neavizale la timp pentru sosirea lor" . 25

Se mai prevedea că obligaţia plăţii chiriei de către trupe pentru „încăperile necesare
spitalelor, cancelariilor, muzicilor şi altele de asemenea natură" trebuia făcută în spiritul
Legii din 27 martie 1872. I n virtutea prevederilor articolelor 2, 3, 4 şi 5 din convenţia
specială „...aprovizionările de tot felul, pentru care sc cere concursul comisarilor, trebuie
făcute după ce mai întâi se va conveni asupra preţurilor acestor aprovizionări" . 26

I n rezoluţia sa pe scrisoarea l u i Plagino, Kogălniceanu preciza, referindu-se la transpor-

" Ibidem.
<» Ibidem, fila 47 r.
» Ibidem, fila ΘΘΓ.
Ibidem, fila 90r. Alexandru I I 1-a autorizat la 23 aprilie 1877 pe Gorceakov, ministrul
11

de Externe al Rusiei, să semneze Convenţia româno-rusă.

Ibidem, fila 113r. Adresele sînt numerotate de la 4 218 la 4 223.
32

Ibidem, fila 113r.

23

" Ibidem, fila 164r. Scrisoarea a fost expediată din Ploieşti la 13 mal 1877, cu nr. 38,
a fost primită şl Înregistrată cu nr. 5762 la 18 mal 1877 la Ministerul de Externe.
ibidem, fila I64r.
21

Ibidem, fila 166r.

29

www.mnir.ro
CONŢINUTUL ŞI SEMNIFICAŢIA CONVENŢIEI ROMÂNO-RUSE 193

turile cărăuşilor români efectuate pentru trebuinţele armatei ruse, precum şi pentru
diferite rechiziţii de la persoane particulare, că acestea „...nu pot fi plătite decît imediat
şi în monedă sunătoare" . E x i s t a u şi dificultăţi legate de lipsa de informare a comandan­
21

ţilor unor corpuri de armată ruse de către guvernul ţarist în legătură cu semnarea
convenţiei româno-ruse din 4/16 aprilie 1877, cu cunoaşterea prevederilor acesteia. Semna­
lând l u i Mihail Kogălniceanu că locotenent-generalul Radeţki, comandantul Corpului 8 al
armatei imperiale, nu luase cunoştinţă de conţinutul convenţiei, comisarul român Mârzescu
menţiona într-o scrisoare expediată din Jilava la 23 mai 1877 că : „Un text de pe această
convenţiune nici i-a fost comunicat pînă în prezent de Guvernul i m p e r i a l " 2 8
şi încheia cu
propunerea : „Spre a face să înceteze orice confuziune şi a preveni orice neînţelegere
ulterioară provenită din această scăpare din vedere îmi iau libertatea de a vă ruga
Domnule Ministru să binevoiţi a stărui ca Guvernul Imperial să comunice tuturor şefilor
de corpuri convenţlunea încheiată între ambele state, explicîndu-le că ea este o lege care
obligă deopotrivă statul român ca şi pe guvernul Imperial' 29
(subl. ns.). Tot Mârzescu,
într-un raport confidenţial înaintat l u i Kogălniceanu, la 4 iunie 1877, din Jilava, propunea
superiorului său — în vederea remedierii unor diferende existente sau care puteau apare
între armatele ruse şi populaţia din diferite districte — să fie desemnaţi delegaţi speciali
ruşi care în colaborare cu autorităţile româneşti să procedeze la cercetări în cazul cînd
anumite situaţii necesitau o intervenţie comună. Propunerea ca fiecare comisar român
să aibă competenţe teritoriale şi n u itinerante pe lîngă armata rusă în timpul deplasării
acesteia prin ţară era pe deplin justificată, deoarece se asigura o autoritate locală
românească permanentă legată de un anumit teritoriu. Se motiva oportunitatea unei astfel
de măsuri pentru faptul că : „...atît corpurile imperiale, cît şi locuitorii români vor
şti că a u , după districtele în care se vor găsi, o autoritate constantă, cu o rezidenţă fixă,
care serveşte de Reprezentant a l Guvernului român pe lîngă armatele împărăteşti" ^

L a 4 a n i după terminarea războiului, prin Convenţia încheiată la 21 aprilie 1882,

între cele două guverne, român şi rus, s-a procedat la „stingerea pretenţiunilor reciproce
provenind din resbelul de la 1 8 7 7 — 1 8 7 8 " . 31
Convenţia a fost semnată la Petersburg de
Nicolae Kreţulescu, trimisul extraordinar şi ministrul plenipotenţiar a l României pe lîngă
Curtea Imperială a Rusiei, iar din partea Imperiului ţarist de către N . Giers, secretar
de stat şi ministrul Afacerilor Străine.
I n partea introductivă se sublinia că în urma examinării conturilor şi pretenţiilor
celor două guverne, provenind din războiul din 1877—1878, era necesar să se pună
în mod echitabil sfîrşit „...tuturor conturilor şi pretenţiilor care există între cele două
guverne..." . 32
Pentru aceste motive — se preciza de către semnatari — prin următoarele
articole trebuia să se realizeze o compensare generală şi reciprocă a chestiunilor litigioase
în vederea lichidării lor : Articolul 1. Toate conturile şi pretenţiunile care existau între
cele două guverne, menţionate sau nemenţionate mai sus, şi provenind din resbelul de l a
1877—1878, sînt şi rămîn pentru totdeauna stinse. Articolul 2. Cele două guverne renunţă
pentru totdeauna de a mai reveni asupra acestor conturi şi pretenţiuni şi de a le invoca
din nou sub orice formă ar fi. Articolul 3. Stipulaţiunile... vor avea putere obligatorie
îndată ce vor fi semnate de delegaţi în regulă şi special autorizaţi de guvernele lor
respective 3 î
.

Ibidem, fila 164r.

37

» Ibidem, fila 207r.

33
Ibidem.
Ibidem, fila 22ΘΓ.
33

Ibidem, fila 457r. Convenţia a fost publicată in „Monitorul oficial al Romăniei'' din
31

11/23 ianuarie 18B3.

33
Ibidem.
Ibidem, filele 457r şi 458r.
33

www.mnir.ro
194 MIRCEA DUMTTRIU

Sub preşedinţia generalului Dimitrie Lecca, Adunarea Deputaţilor a votat Convenţia

şi Legea referitoare la aceasta în şedinţa din 22 decembrie 1882. E l e au fost adoptate
cu o majoritate de 72 voturi, contra 3. I n ziua următoare, 1a 23 decembrie, Senatul a
adoptat sub preşedinţia l u i Dimitrie Ghica cu o majoritate aproape unanimă (29 voturi
pentru, 1 vot contra) cele două documente.
In concluzie, rezultă că documentul încheiat la 4/16 aprilie 1877 la Bucureşti între
cele două state a reprezentat un succes diplomatic românesc, pentru că, prin semnarea
convenţiei, R u s i a a recunoscut ţării noastre un atribut esenţial a l independenţei unui stat
— încheierea de tratate internaţionale pe baze paritare.

S U R L E CONTENU E T L A SIGNIFICATION D E L A CONVEN­

T I O N R O U M A I N E - R U S S E D U V 1 6 A V R I L 1877

Résumé

Les gouvernements roumain et russe signaient en conditions de parfaite égalité — par

la Convention du 4119 avril 1877 qui réunissait 4 articles — un document qui prévoyait de
permettre le passage de l'armée russe par la Roumaine vers l'Empire Ottoman et qui garantissait
en même temps, le respect de l'Intégrité territoriale de notre pays par l'État voisin.
Une convention spéciale y était ajoutée, comprenant 28 articles, relatives aux rapports
entre les troupes russes et les autorités roumaines..

www.mnir.ro
 ACTUL D E L A 9 M A I 1877
ŞI CARACTERUL SAU CONSTITUŢIONAL

de dr. B A R B U B . B E R C E A N U

1. L a 9 (21) mai 1877 cele două camere ale parlamentului român dc atunci, în
urma unor interpelări — a l u i Nicolae F l e v a în Adunarea Deputaţilor, a l u i A l . Orăscu
în Senat — au votat, cu unanimitate de voturi, cîte o moţiune care declară România
independentă, în următoarele formulări : „Camera, mulţumită dc esplicările guvernului
asupra urmărilor ce a dat votului ei de la 29 aprilie anul curent, i a act că resbelul între
România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a
României au primit consacrarea lor oficiale şi, comptînd pe dreptatea Puterilor garante,
trece la ordinea de z i " ; „Senatul, luînd act de posiţiunea creată României de Imperiul
1

otoman, consideră Statul român independinte şi invită pe guvern a lucra ca independinţa

ei să fie recunoscută şi garantată de marile puteri europeane, a căror dreptate şi sprijin
au contribuit in tot timpul la desvoltarea României" . 2

A m mai putea menţiona, pentru înţelegerea temei propuse, şi participarea celorlalţi

factori constituţionali. Anume că, a doua zi, domnitorul, cu prilejul obişnuitelor felicitări
ce lc primea, la aniversarea suirii sale pe tron, din partea Corpurilor Legiuitoare, a
diferitelor alte organe şi comunităţi din ţară, puncta actul celor două adunări, arătînd
injustiţia stării anterioare (astfel, către reprezentanţii Adunării Deputaţilor : „acele legă-
minte rău definite şi fără temei, care se numeau la Constantinopol suzeranitate şi pentru
Bucureşti vasalitate (...), nepotrivite nici cu posiţiunea, nici cu interesele, nici chiar cu
drepturile noastre ab antiquo" , 3
arătînd satisfacţia sa şi, în ordinul de zi către armată,
menţionind că „Patria cu recunoştinţă v a înscrie numele eroilor éi apărători pe frontispiciul
edificiului independenţei române"*.
La rîndul său, guvernul, prin nota ministrului Afacerilor Străine, Mihail Kogălni­
ceanu, către agen(ii diplomatici ai României, transmitea statelor pe lingă care aceştia
erau acreditaţi, inclusiv Puterile garante, informaţia că cele două corpuri legiuitoare
„au adoptat în mod spontan o moţiune urmărind să dea României o poziţie de indepen­
denţă leală şi hotărîtă faţă de Poarta otomană, să pună deci capăt stării de încordare care
rezulta din raporturile nelămurite între Turcia şi n o i " , că guvernul princiar „nu s-a crezut
în drept să reprime această mişcare", reprimare ce ar fi fost, dc altfel, atunci, „pe cît de
inutilă, pe tot atît de contrară sentimentelor de legitimă indignare ale românilor,
sentimente pe care suveranul României le împărtăşeşte cu totul". Aşadar, „independenţa
absolută a României" fiind proclamată „de toate vocile autorizate ale ţării", cu toţii
„au luat hotărîrea nestrămutată de a o apăra cu arma în mînă ( . . . ) " . Kogălniceanu sublinia

1
„Monitorul oficial", nr. l i e , 27 mai (8 iun.) 1877, p. 3 453.
1
Ibidem, nr. 10», 14 (26) mai 1877, p. 3 223.
1
Cuvintările regelui Carol I, I , Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939, p. 250.
« Ibidem, p. 247.

www.mnir.ro
196 BARBU BERCEANU

„caracterul solemn a l acestei afirmaţii", faptul că „acest act (...) a căpătat în existenţa
noastră naţională caracterul unui act sacru" şi, în sfîrşit, mai adăuga că guvernul e ferm
convins că acest act „a servit nu numai interesul real a l naţiunii, ci a pregătit, în
acelaşi timp, pentru Puterile garante, u n nou teren de înţelegere şi acord în v i i t o r " . 5

2. N u stăruim asupra valorii politice a actului Independenţei.

Menţionăm, în această privinţă, numai că s-a susţinut, printre alte teze, că
independenţa e impoeibilă, că e o nebunie să crezi în e a , că prin declararea independenţei
6

se trece de l a o independenţă în fapt (dependenţa faţă de Turcia fiind numai formală)

la o independenţă numai formală , 7
că independenţa trebuie obţinută prin tratative cu
P o a r t a , iar mai tîrziu că independenţa —
8
considerată obţinută prin luarea G r i viţei —
nu cere noi sacrificii de vieţi ; pe de altă parte
9
că politicieni otomani care opinau
pentru independenţa României, ajunşi l a putere, o oprimau mai mult decît era oprimată
pînă l a venirea l o r . 1 0

A primat teza potrivit căreia proclamarea independenţei e necesară, deoarece

conflictul balcanic început a evidenţiat că Tratatul şi Convenţiunea de la Paris nu dau
României garanţii suficiente ; şi, mai ales, pentru a evita apariţia unui gol de putere,
care ar fi dus cu uşurinţă la înfiinţarea unui protectorat 11
; naţiunea trebuia să-şi afirme
existenţa în faţa celor care identificau existenţa ei cu cea a Tratatului de la Paris a
.
Fără a ne opri mai mult asupra acestor a s p e c t e , a
trecem la aspectele juridice ale
actului de l a 9 mai 1877 — obiectul acestui studiu.
3. După cum e bine înţeles, sîntem, din punctul de vedere a l dreptului internaţional,
în faţa unei declaraţii unilaterale a Statului român, exprimată de cel mai autorizat
for a l ei — Corpurile Legiuitoare, naţiunea. Şi n u o declaraţie oarecare, ci o declaraţie
de existenţă, şi anume de existenţă în condiţii de egalitate.
Această declaraţie desăvîrşeşte suita de atitudini şi de acte începute o dată cu
redeschiderea a ceea ce se numea „problema orientală" ; mă refer la diligenţele României
pentru a i se recunoaşte statutul de neutralitate, la protestul ei de a fi considerată, în
urma promulgării Constituţiei otomane, parte integrantă a Imperiului otoman, la Convenţia
încheiată cu Rusia pentru trecerea armatelor acesteia pe teritoriul ţării, la răspunsul armat
dat atacurilor şi bombardamentului otomane, l a moţiunile Corpurilor Legiuitoare — a
Adunării Deputaţilor din 29 aprilie (11 mai) şi a Senatului din 30 aprilie (12 mai) — în
care se constată starea de război dintre România şi Imperiul otoman. Toate aceste acte,
bazate fiecare pe principiile de drept internaţional, au fost nu mai puţin unilaterale,

6 Mihail Kogălniceanu, ca ministru al Afacerilor Străine, către agenţii diplomatici ai

României În străinătate, 22 mal/3 Iun. 1Θ77, in : idem, Documente diplomatice, colectivul de
redacţie : George Macovescu ş.a., Edit, politică, Bucureşti, 1972, p. 180—181.
• Alexandru Π către lordul Loftus (Ar. Eustatzlou, L'Indépendance de la Roumanie,
In „Journal de Bucarest", 7, nr. 654, 31 dec. 1876, p. 1).
ι Opinie relatată de A. Eustatzlou, L'Indépendance de la Roumanie au point de vue de
la politique internationale, in „Journal de Bucarest", 6, nr. 713, 26 aug. 1877, p. 1—2.
' L a 19/31 dec. 1876, D. Brătianu, agent al României la Constantinopol, telegrafia că
urma să fie primit de sultan şi spera să trateze problema Independenţei direct cu acesta.
N. Blaremberg cerea păstrarea vechilor legături cu puterea suzerană, opinie combătută de
„Românul" (ap. I . C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte si documente, voi. Π, Bucureşti,
1912, p. 248 şi 227).
» F . t., în : „Resbelul", 1, nr. 56, 17 sep. 1878 [11877], p. 1—2 („Cu luarea Griviţei, inde­
pendenţa ţării s-a cimentat").
10
„Bund" (Berna) menţiona că Midhat-paşa se pronunţase cu cinci ani mai înainte
pentru Independenţa României (ap. „Românul", 20, 31 dec. 1876, p. 1 158—1 159). „Wiener
Tageblatt" comunica, chiar in perioada Conferinţei ambasadorilor, că Poarta ar acorda Româ­
niei Independenţa, condlţlonînd-o însă de capitalizarea tributului, de garantarea neutralităţii
României de către marile puteri, de restrîngerea efectivului armatei române şi de nedezvol-
tarea flotei române (ap. „Hermannstădter Zeitung...", 91, nr. 5, 5 lan. 1877, p. 17).
„Curierul de Iaşi", 10, nr. 50, 13 mâl 1877, p. 4.
11

M. Kogălniceanu (A.D., 17/29 apr. 1877), în : M. of., nr. 97, 29 apr. 1877, p. 2 845 şl urm.
u

*> Pentru alte aspecte politice, v. şi : N. Iorga, Istoria romanilor, vol. X , Bucureşti, 1939,
p. 187—188 ; Istoria Romăniei, I V , Edit. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 682—605 ; G h . Platon,
Afirmarea suveranităţii Romdniei In preajma războiului din 1877—187»..., în Studii şi mate­
riale de istorie modernă, 5, 1075, p. 137—162 ; literatura apărută în problemă In acest an.

www.mnir.ro
A C T U L D E L A 9 MAI 1877 ŞI C A R A C T E R U L S A U C O N S T I T U T I O N A L 197

exceptînd Convenţia româno-rusă din 4 (16) aprilie, care — şi aceasta — nu fusese

încheiată cu acordul celorlalte mari puteri, şi cu atît mai puţin cu acordul Imperiului
otoman.
Prin actul de la 9 (21) mai 1877 se proclamă independenţa faţă de Imperiul
otoman, care, de altfel, era implicată de moţiunile de la 29—30 aprilie, prin însăşi
constatarea stării de război dintre România şi Imperiul otoman, l a rîndul ei urmare a
acţiunii provocatoare a Imperiului otoman 1 4
— atacul nejustificat a l unor oraşe româneşti
in care nu staţionau trupe ruse, ca şi asupra unor cetăţeni r o m â n i . De această dată a

însă, independenţa e menţionată expres şi cu titlu definitiv : „In mijlocul evenimentelor

nedorite, neprovocate de noi, înalta Poartă a rupt singură aceste legăminte. N u noi le
vom restatornici ! " . t e
De această dată, independenţa apare opozabilă şi faţă de celelalte
puteri. Faţă de Rusia, care recunoscuse de altfel România prin Convenţia româno-rusă
din 4 (16) aprilie (deci independent de viaţa Tratatului de l a Paris din 1856), care
îi recunoscuse entitatea, organele puterii de stat şi integritatea teritorială . Faţă de Austro- 17

Ungaria, celălalt vecin, şi faţă de toate celelalte Puteri garante, şi chiar faţă de totalul
lor, căci, desfiinţîndu-se suzeranitatea, susceptibilă de abuzurile împotriva cărora se
acordase garanţia, dispărea şi obiectul garanţiei — aceasta, dacă adoptăm punctul de
vedere al puterilor care n u socoteau că prin Tratatul de l a Paris s-a dat României o
garanţie generală, cu alte cuvinte că s-a recunoscut neutralitatea ei. Adunarea Deputaţilor
proclamă independenţa „comptind pe dreptatea Puterilor garante", iar Senatul invită
guvernul să lucreze astfel încît independenţa „să fie recunoscută şi garantată de marile
puteri europene", formulă care nici nu mai numeşte pe puteri „garante". Cu atît mai mult
era necesară independenţa faţă de aceste puteri, a m adăuga, cu cît acestea nu s-au dovedit
capabile să asigure României neutralitatea, implicată în realitate de clauzele Tratatului
de la Paris.
L a baza acestei declaraţii stă, desigur, principiul dreptului la existenţă a fiecărei
naţiuni : „independenţa (...) n u avem nevoie să ne-o dea nimeni (...) ceea ce cerem
este ca (...) toţi să ne-o recunoască" . a

4. încadrarea actului de la 9 (21) mai 1877 în categoriile actelor cu valoare

internaţională, potrivit dreptului internaţional, nu spune nimic în legătură cu locul actului
în sistemul dreptului intern. Căci, după cum de asemenea e cunoscut, participările la
viaţa juridică internaţională sînt, în acelaşi timp, şi acte interne. Ne propunem să stabilim
valoarea, juridică, de drept intern a acestui act : ne aflăm în faţa unui act constituţional,
în faţa unei legi, în faţa unei simple moţiuni ?

Ion C. Brătianu către I . Bălăceanu, agentul României la Viena, 16 mal 1877, în idem,
14

Acte si cuvlntări, voi. I I I (1 mai 1877—30 aprilie 1878), Bucureşti, 1939, p. 48 (..L'Indépendance
c'est la Turquie qui nous l'a Imposée, la guerre, les pillages, c'est la Turquie qui nous les
fait"). Pentru acţiunile anterioare ale Imperiului otoman, cf. lucrarea noastră Statutul juridic
al Romăniei pînă la proclamarea Independenţei, în „Studii şi cercetări juridice", 22, nr. 2,
apr.—iun. 1976, p. 91—106.
Ion C. Brătianu către domnitor, 10 mal 1877, în : Idem, op. cit., p. 22 ( cînd oraşele
15

şi satele noastre deschise, unde nu erau nici trupe ruseşti nici chiar trupe româneşti, sunt
nu ocupate ca puncte strategice, dar zilnic bombardate, incendiate şi Jefuite, cînd cîmpille şi
holdele noastre sunt pustiite şi arse, cînd santinelele noastre d-a lungul Dunării sunt ucise
şi ciopirţite în modul cel mal barbar, cînd muncitorii sunt răpiţi de la plugul lor şi duşi in
robie împreună cu femeile şi copiii lor, ca în timpul Iul Mahomed I I , cînd, într-un cuvint, vedem
patria noastră ameninţată de toate ororile invaziunilor sălbatice din secolele trecute...").
« Cuuintdrile..., p. 250.
" M. of., nr. 91, 22 apr./4 mal 1877, p. 2 671—2 675. Nu mai puţin, nota lui Nelidov trimisă
României după proclamarea independenţei (cf. Tltu Maiorescu, Istoria contimporană a Romdniei
(1866—1900), Bucureşti, 1925, p. 123—124) şl unele atitudini ale ţarului (cf. Ion C. Brătianu,
op. cit., p. 66, 149 etc.) dovedesc nu numai că actul independenţei a fost făcut fără consul­
tarea Imperiului ţarist, dar chiar că a fost neagreat de acesta.
Ion C. Brătianu, ca preşedinte al Consiliului, în Senat, 30 ian. 1878, în : idem, op. cit.,
18

p. 179 ; similar : p. 180—181 („Noi, considerînd că suntem independenţi de la propria noastră

voinţă, vrem şi căutăm din toate puterile să ne fie recunoscută aceasta de fiecare putere").
Tot astfel, C. C. Ştefănescu, Suveranitatea Romăniei faţă cu dreptul ginţilor, Walter & Gobi,
Bucureşti, [15 ian.] 1877, p. 17 („un stat nu încetează de a fi suveran pre cît timp el η -a abdicat
de la lndependlnţa s a " ) .

www.mnir.ro
198 BARBU BERCEANU

Evident, prin conţinutul ei, independenţa e u n aspect fundamental în viaţa unei

naţiuni şi a unui stat şi, ca atare, trebuie să corespundă, ca formă juridică, cel puţin unei
clauze constituţionale. Necesitatea consacrării constituţionale s-a exprimat în Parlament, de
Mihail Kogălniceanu, ca ministru al Afacerilor Străine, chiar în ziua voiului ω
.
Cu toate acestea, actul proclamării independenţei nu a ţinut seama de vreo formă
constituţională prescrisă de constituţia atunci în vigoare (cea de la 1866) sau măcar
subînţeleasă de un regim constituţional în general, adică : 1) votul să aparţină unor
adunări de revizie, n u unor adunări ordinare, cum erau cele cc funcţionau la 9 mai 1877 ;
2) să se fi adăugat sancţiunea eelui de-al treilea organ al puterii legiuitoare, şi totodată
al puterii constitutante, domnul, şi, în acelaşi timp, promulgarea sa ca şef a l puterii
executive, act ce ar fi trebuit să consemneze aspectele comune ale celor două moţiuni
şi care ar fi trebuit să fi fost contrasemnat de cel puţin u n m i n i s t r u , Μ
pentru ca
actul I u i să devină valabil ; 3) formularea celor trei organe să fi fost comună, să fi
avut formă scrisă şi, mai mult, să se fi încadrat formal în constituţie, care e unică, adică
să fi avut forma unui amendament constituţional (a unei adăugiri, α unei ştergeri sau
a unei înlocuiri în textul Constituţiei, adăugirea urmînd a fi determinată în constituţie
ca loc, ca număr de articol etc.).
Nici una dintre aceste condiţii nu a fost îndeplinită, şi nici constituţia anterioara
nu a fost înlăturată în nici una dintre părţile ei.
Această situaţie ne îndeamnă să precizăm valoarea juridică η moţiunilor de la
9 mai 1877.
5. S-au dat mai multe explicaţii, acceptarea uneia neînsemnînd neapărat respingerea
integrală a celorlalte.
U n a dintre acestea consideră că modul simplu, nefastuos al proclamării independenţei
s-a datorat nu vreunei preocupări de formă juridică, ci temerii de consecinţe nedorile : nu
se ştia mersul războiului cu Turcia şi, prea bine, nici atitudinea Puterilor garante. Românii
au proclamat independenţa „cu oarecare timiditate" — aprecia o publicaţie italiană .
2f

Nu împărtăşim această opinie. Căci, dacă o asemenea explicaţie ar putea fi reţinut»

pentru absenţa aparentă de la act a guvernului, care, în felul acesta, ar fi căutat să
ferească de consecinţe neplăcute proaspăta monarhie ereditară (instituţie pe care guvernul
ci o aprecia, în condiţiile vremii, cînd ţara era înconjurată dc imperii, ca pe o necesitate),
ea nu poate atinge, în nici un caz, Corpurile Legiuitoare, care s-au pronunţat în forma
moţiunii, proprie modului lor de manifestare şi proprie unei întinse publicităţi ; aceasta,
cu atît mai mult cu cît moţiunile au fost comunicate, de guvern, străinătăţii : prin acest
act, interpreta ministrul român de externe agenţilor români pe lîngă celelalte puteri,
România „a rupt, pur şi simplu, slabele legături dintre ea şi Imperiul otoman, menţinute
printr-o tradiţie care fusese falsificată în principiul său şi care, în aplicaţia sa, genera
regretabile dificultăţi" Ά
.

13
M. Kogălniceanu, ca ministru, în Adunarea Deputaţilor, 9 mai 1877, în : M. of., nr. 119,
28. mai/9 iun., p. 3 842 ( ţinem ca ziua de 10 mai să se afirme şl prin aplicarea unei dispozi-
ţlunl constituţionale" — care totuşi η -a avut loc). Necesitatea modificării Constituţiei ca
urmare a independenţei a fost exprimată şi în articolul Reuisuirea Constituţiei, din „Timpul",
2, nr. 149, 1 iul. 1877, p. 1—2.
Tocmai această situaţie ne determină să considerăm ca adevărata zi a Independenţei
20

9 mal 1877. Ceea ce recunoaşte şl domnitorul : în mesajul către Camera din 15/27 Iunie 1877 („în
ziua de 9 mai aţi proclamat independenţa completă a României" — Cuvintdrile..., p. 254) şi
în manifestul către ţară din 27 august/8 septembrie 1877 („Corpurile noastre Legiuitoare s-au.
rostit în unicul mod potrivit cu demnitatea, cu drepturile şl cu Interesele ţării" — ibidem, p. 259).
21
Ε. Treves, in „lllustrazlone Italiana", 4, nr. 32, 5 iun. 1877, p. 338 (citatul continuă
astfel : „Nici un decret, numai un singur ordin de zi care recunoaşte această independenţă
ca pe u n fapt împlinit, ca pe o consecinţă naturală a stării de război" ; şi apoi : „se vede
că românii sunt prudenţi şi aşteaptă ca soarta lor să fie hotărîtă de arme, mal curînd decît
de voturile parlamentare").
22
M. Kogălniceanu, în : Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale din corlspon-
denţa diplomatică de la 5(17) octombrie 1877 şi plnă la 15(27) septembrie 1878, presentate Corpu­
rilor Legiuitoare în sesiunea anului 1880—1881, Noua tip. naţională, Bucureşti, 1880, p. 118.

www.mnir.ro
A C T U L D E L A 8 MAI 1877 ŞI C A R A C T E R U L S A U CONSTITUŢIONAL 199

6. Altă explicaţie pune accentul pc urgenţa ce se cerca pentru proclamare, urgenţă

ce nu se putea încadra în termenele cerule dc υ revizuire η Constituţiei, astfel cum le
prescria Constituţia de la 1866.
Într-adevăr, după această constituţie, Corpurile Legiuitoare ar fi trebuit să proclame,
la 9 m a i , nu independenţa, ci necesitatea întrunirii unor adunări de revizie pentru
proclamarea independenţei, care s-ar fi pulut consacra numai după noi alegeri şi după
al doilea rînd de dezbateri şi de voturi. Şi aceasta fără a mai pune în discuţie valabilitatea
schimbărilor constituţionale pe durata staţionării în ţară a unor trupe străine . Ώ

Or, putea aştepta proclamarea independentei săvîrşiren procedurii constituţionale sau

sfîrşitul războiului ? Negreşit că nu. România nu ştiu cit limp arc pentru a face, cu
utilitate, acest act. Prin proclamarea independenţei, România îşi afirma nu numai dreptul
ei, ca naţiune europeană, la o viaţă de sine stătătoare, ceea cc — principial — putea
fi făcut oricînd, ci şi obiectivul luptei ci cu Imperiul otoman, calitatea că acţionează
pentru sine în conlucrările ei cu acţiunea Imperiului ţarist şi, ca urmare α acestora,
calitatea de a participa la pacea cc urma să pună capăt războiului.
Numai o independenţă clar exprimată putea asigura, potrivit dreptului internaţional,
tratarea României, de Imperiul otoman, ca inamic, iar nu ca „provincie rebelă", numai o
asemenea independentă putea împiedica pe fiecare dintre imperiile vecine să proclame
protectoratul său asupra României, pe teritoriul căreia una dintre acestea avea chiar
trupe, — protectorat ce devenise, în optica dreptului european dc atunci, vacant, numai
o asemenea independentă înlătura pericolul ca oricare altă pulere garantă să vorbească în
numele României. Fără o asemenea independenţă România ar fi fost in situaţia de a
achiesa la orice hotărîre de protectorat sau de protecţie asupra ei.
Aşadar trebuia luată o hotărîre imediat, fără a ne afla în prezenţa unei ilegalităţi,
ci a unei necesităţi. Căci aşa-numitele „ilegalităţi" — în sensul larg al cuvîntului — nu
au aceeaşi valoare şi nici măcar acelaşi sens. De altfel,, actul independentei nu contrazicea,
ca fond, Constituţia de la 1866, care nu vorbea nici de vasalitate, nici de tribut
(cum o făcea Convenţiunca dc la Paris). Ne aflam, cu alte cuvinte, în faţa unui impe­
diment procedural, a unei situaţii neprevăzută de Constituţia de la 1866, a cărei urmare,
în litera sa, nu-i permitea să se realizeze în fondul său. Şi chiar dacă ar fi putut să fie
prevăzută, nu le era permis autorilor Constituţiei de la 1866 su υ ia în considerare.
Aşadar, proclamarea de la 1877, chiar dacă ar fi fost „ilegală", nu mai puţin era, în
această a doua teză, în raport cu Constituţia în vigoare, legitimă.
7. A treia teză e aceea că actul de la 9 mai 1877 reprezintă, pe planul constituţional,
o cxplicitare a aceea ce pînă atunci era subînţeles în via|a constituţională a ţării. Nu era
cazul unei modificări a Constituţiei, tocmai pentru că ea subînţelegea independenţa. O
dovadă e faptul că nici după aceea Constituţia nu a introdus, pentru slat, calificativul de
independent.
Amintim, pe această linie, că, în vorbirea zilnică dinainte de proclamarea inde­
pendenţei, întinderea Statului român era numită „România liberă", în contrast cu celelalte
teritorii locuite de români că unii oameni politici — ziarişti sau parlamentari —

Din afară, in „Timpul", 3, nr. 166, 30 iul. 1878, p. 1 (corespondenţă din Bucureşti de
23

la 22 lul./3 aug. 1878, trimisă ziarului „Pol. Cor.") : „prin cercurile deputaţilor predomină ideea
că nu trebue a se convoca o constituantă pentru modificarea Constituţiei pe cit timp In ţară
sunt trupe streine a căror prezenţă şi In epoca războiului Împiedica funcţionarea Constituţiei.
Această opinie a deputaţilor in cele din urmă va fi împărtăşită şi de guvern").
» Vezi lucrarea noastră cit., η. 96.

www.mnir.ro
200 BARBU BERCEANU

considerau că România e deja independentă , 15

că guvernul dusese pînă la capăt, multe
acţiuni compatibile numai cu u n stat independent . 28

Preexistenţa juridică a independenţei a fost atestată şi de alţi cercetători . 27

Toate acestea nu înseamnau — e adevărat — o independenţă în fapt : România

plăţea altui stat u n tribut, evita să pronunţe — cînd se referea la ea — calificativul
de „independentă", considera anumite obligaţii către Poartă. Ci numai că, după Constituţia
din 1866, aceste obligaţii puteau să fie sau să nu fie, întruclt ea n u se referea la ele.
Dar, nu mai puţin, toate acestea permit, în totalitatea lor, să apreciem actul
de l a 9 mai 1877, din punctul de vedere al valorii l u i constituţionale, ca fiind u n act de
interpretare ireversibilă a Constituţiei, interpretare care a simţit nevoia de consemnare
în legea fundamentală numai începînd cu Constituţia din 1948, — şi atunci n u , desigur,
pentru a nega independenţa anterior subînţeleasă, ci pentru a o completa cu independenţa
ce nu putea fi adusă decît de calea spre socialism. Şi să apreciem că această interpretare
era în competenţa camerelor ordinare, tot astfel cum era de competenţa lor să stabilească,
o spunea explicit art. 129, dacă e cazul să modifice sau n u constituţia, stabilire care
implică interpretarea constituţiei existente M
.
In istoria independenţei constituţionale, actul dc la 9 mai 1877 reprezintă o nouă
treaptă în eliberarea naţională a poporului român, jalontă pînă atunci de Dorinţele
Adunărilor Ad-hoc, de actul U n i r i i , de Statutul Dezvoltător a l Convenţiunii de la Paris
şi dc Constituţia de la 1866. L a rîndul l u i , actul de la 9 mai 1877 a fost completat de
actul transformării războiului defensiv în război de ofensivă (trecerea Dunării), acţiune
militară care a însemnai, în acelaşi timp, u n nou act juridic, — fără de care nu se
putea dobîndi independenţa în fapt sau, în cel mai bun caz, fără de care independenţa
nu ar fi apărut decît ca rezultat al unor ipotetice bunăvoinţe.
Evident, legitimitatea unui act de independenţă naţională ne apare azi — cînd
dreptul naţiunilor şi statelor la independenţă e unanim recunoscut — în toată lumina, ca
nefiind condiţionată nici dc circumstanţele în care actul e proclamat de naţiune, nici de
inten(iile imperialiste ale vîrfurilor altei naţiuni.

25
Programul ministerial citit la 28 aprilie/10 mal 1876, în : M. of. nr. 94, 29 apr./ll mal
1876, p. 2 369 (se referă la tratatele care-i asigură independenţa, care-i garantează neutralitatea) ;
Un ancien diplomate, La Roumanie devant la Conférence de 1876, [14/26 nov.] 1876, 12 p. (bazîn-
du-se pe art. 22 şi 26 din Tratatul de la Paris şi 2 şi 43 din Convenţiune, autorul consideră că
România posedă toate atributele suveranităţii, făcind analogie cu situaţia Belgiei sau a Elveţiei)
(în „Journal de Bucarest", 7, nr. 648, 10 dec. 1876, p. 1) ; La Turquie constitutionnelle. Ibidem,
nr. 653, 28 dec. 1876, p. 1 (un curent numit — mai mult sau mai puţin impropriu — filoturc
consideră vasalitatea României ca un mit, această ţară fiind independentă de fapt şl de drept) ;
A. Eustatzlou, L'indépendance de la Roumanie, ibidem, 7, nr. 654, 31 dec. 1976, p. 1—2 (România
e un stat independent şi suveran, care exercită şi în interior, şi în exterior actele pe care le
presupune independenţa ; tributul nu e decît un preţ al protecţiei, deci România e indepen­
dentă) ; Jean Desly, Les droits de la Roumanie vts-à-vls des prétentions de la Turquie, în
„Journal de Bucarest", 8, nr. 658, 18 ian. 1877, p. 1 (Constituţia din 1866 a făcut din România
un stat independen) ; Posiţiunea Romăniei in faţa pdcii, în „Timpul", 3, nr. 7, 11 lan. 1878, p. 1—2
(„independenţa exista în fapt de multă vreme şi era absolut completă, afară de o nominală
supremaţie a Turciei").
28
Evitat, intenţionat, chiar in memoriul său din 25 iulie/7 iulie 1876 — cum menţiona
M. Kogălniceanu către agentul diplomatic al României de la Paris, la 7/19 iulie 1876 (în :
idem, Documente diplomatice, p. 129). Sau, cel puţin, „să nu se pronunţe cuvîntul indepen­
denţă fără acela de neutralitate" (I. Bălăceanu, agentul diplomatic al României la Viena,
către Ion C. Brătianu, 2 apr. 1877, în Ion C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte si documente,
vol. I I , 23 aprilie 1876 — 30 aprilie 1877, Bucureşti, 1912, p. 672).
27
Astfel, V. Russu, Proiecte şi încercări de cucerire a Independenţei, în : „Cronica", 11,
nr. 47 (564), 19 nov. 1976, p. 1 şi 5 (p. 5 : „(...> Constituţia de la 1866 poate fi socotită o veritabilă
şi categorică declaraţie de independenţă" ; „(...) la 1866, Statul român se considera, de facto,
independent").
21
Ε motivul pentru care nu am considerat, printre tezele formulate, şi pe aceea care
considera actul de la 9 mal 1877 ca „lovitură de stat", cum o exprimase „Morgenpost" (ap.
L'Indépendance de la Roumanie jugée par la Presse étrangère, în „Journal de Bucarest", 8,
nr. 689, 31 mai 1877, p. 1). O asemenea teză n-ar fi putut să fie susţinută decît ca lovitură
de stat In raport cu Imperiul otoman, în considerarea că România ar fi fost „parte integrantă"
a respectivului Imperiu.

www.mnir.ro
A C T U L D E L A B MAI 1877 ŞI C A R A C T E R U L S A U CONSTITUŢIONAL 201

Dar, întorcîndu-ne la momentul 9 mai 1877, v a trebui să repetăm că — din

punctul de vedere a l dreptului international — ne aflăm în faţa unei declaraţii interna­
ţionale unilaterale, a cărei acceptare de către celelalte state, oricîl de întemeiată juridic
ar fi acea declaraţie, v a cere o luptă militară, o luptă diplomatică şi una propriu-zi»
juridică, o luptă de principii.

L ' A C T E D U 9 M A I 1877
ET S O N CARACTÈRE CONSTITUTIONNEL

Résumé

Les motions similaires des Assemblées législatives de la Roumanie (le 9/21 mei 1877)
ont non seulement une valeur de droit international — en tant que declaration unilatérale
d'Indépendance de l'Etat roumatn, reconnue ultérieurement par les autres Etats — mais
même une valeur de droit Interne.
Le lait qu'une condition fondamentale telle l'Indépendance ne revêt pas la forme d'une
disposition constitutionnelle semble contradictoire. En réalité, la double motion n'Ignore pas
la vie constitutionnelle, et ne représente non plus une modification de la loi fondamentale en
des circonstances, Imprévisibles, qui n'auraient pas permis de suivre la procédure de révision
(convocation des Assemblées de révision, etc.). Les deux motions forment — avec les manifesta­
tions correspondantes de l'Exécutif — des actes d'Irréversible Interprétation de la constitution en
vigueur (celle de 1866), qui — d'ailleurs — ne se référait nullement à la suzeraineté ottomane.
Car, apprécier s'il y avait lieu de modifier la Loi fondamentale et, Implicitement, de l'Inter­
préter était de la compétence des Assemblées ordinaires, comme II résulte de l'art. 129 de
la même constitution.

www.mnir.ro
 CONSIDERAŢII P R I V I N D E F O R T U L ECONOMICO-
FINANCIAR A L ROMÂNIEI P E N T R U RÀZROIUL
D E INDEPENDENŢĂ

de colonel dr. G H E O R G H E A N G H E L

Istoria poporului român are — aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu —
ca o trăsătură definitorie a sa lupta împotriva cotropirii şi dominaţiei străine, pentru
eliberare socială şi naţională, pentru unitate şi neatîrnare. Împrejurările istorice, politice,
economice, diplomatice şi militare ale anului 1 8 7 7 au determinat necesitatea obiectivă a
înfăptuirii independenţei de stal a României pe calea luptei armate.
Pregătirea şi participarea la lupta armată pentru cucerirea independenţei de stat
a necesitat eforturi economice şi financiare apreciabile din partea ţării noastre. Pentru
a estima cît mai realist aceste eforturi considerăm utilă analiza sumară a următoarelor
probleme : potenţialul economic al Romăniei din perioada istorică dată ; cheltuielile
angajate de sporirea efectivelor militare, de pregătirea şi participarea armatei române la
război ; pagubele directe şi indirecte provocate ţării noastre de dezlănţuirea şi purtarea
războiului.
1. Datele statistice ale vremii permit conturarea unei imagini despre nivelul
potenţialului economic al României deceniului al V I I I - l e a a l secolului trecut. Astfel,
agricultura, care constituia ramura de tază a economiei româneşti, cunoaşte o anumită
dezvoltare. I n perioada 1866—1878 producţia agricolă s-a dublat. S-au extins, în acelaşi
timp, culturile de plante industriale. U n anumit progres se înregistrează şi în dezvoltarea
industrială a ţării. Pe primul loc se plasa industria alimentară, urmată de cea textilă
şi de industria lemnului. Concomitent cu extracţia petrolului, sporită între anii 1 8 6 6 — 1 8 7 8
de aproape 3 ori, s-a dezvoltat şi industria de rafinare a ţiţeiului. Numărul întreprinderilor
metalurgice a ajuns Ia 2 4 în 1 8 7 8 comparativ cu 8 în 1 8 6 4 . Dintre acestea însă cele
mai multe erau ateliere de reparat şi întreţinere, unele dintre ele aparţinînd depourilor
căilor ferate dc l a Bucureşti, Buzău, Galaţi, Paşcani. Ca mărime, mai importante erau
Pirotehnia armatei, fabrica „Lemaître", precum şi turnătoria „Freund". Se poate, aşadar,
afirma că, pînă la cucerirea independenţei de stat, România obţinuse o scrie de progrese
pe linia dezvoltării industriale. Producţia industrială era dată însă, în cea mai mare
parte, de întreprinderile capitaliste mici şi de cele meşteşugăreşti. Marea producţie meca­
nizată se afla încă la începuturile c i . Potrivit aprecierilor l u i I . Ghica, producţia, industrială
din România reprezenta în 1 8 7 3 a zecea parte din valoarea producţiei agricole, România
situîndu-se din punct de vedere al dezvoltării industriale cu mult în urma ţărilor
capitaliste din E u r o p a occidentală. Această situaţie s-a resimţit, în marc măsură, în în­
zestrarea armatei, în efortul material şi financiar solicitat în cursul desfăşurării războiului
pentru independenţă. I n mod practic, la asigurarea tehnico-malerială a armatei din anii
1877—1878 au contribuit îndeosebi Arsenalul armatei din Bucureşti, Pirotehnia armatei
şi cîteva fabrici particulare din diferite localităţi ale ţării. I n aceste condiţii, o mare
parte din armament şi muniţii au fost asigurate pe calea importurilor în schimbul unor

www.mnir.ro
204 G H E O R G H E AN G H E L

fonduri financiare considerabile, fapt determinat atit de costurile ridicate ale mijloacelor
de luptă, cit şi de cheltuielile de transport sporite datorită căilor ocolitoare prin Germania
şi Rusia, intrucit Austro-Ungaria a refuzat efectuarea unor asemenea transporturi pe
teritoriul ei.
Pentru dezvoltarea economiei româneşti, cit şi pentru satisfacerea unor nevoi
militare s-au construit în România între anii 1869—1878 circa 1 300 k m căi ferate, prima
linie ferată fiind Giurgiu-Bucureşti, care a fost dată în exploatare în anul 1869. O rapidă
extindere a înregistrat reţeaua de şosele şi drumuri, care ajunsese în 1877 la peste 3 000
km. O anumită dezvoltare a cunoscut, de asemenea comerţul interior fi exterior al
României. D i n 1871 pînă în 1878 valoarea produselor exportate s-a ridicat de l a 178
la 217 milioane lei. Oraşul capitală Bucureşti devenise u n important centru a l vieţii
economice în sud-estul Europei.
I n 1873, economia românească a fost cuprinsă de criza economică de supraproducţie
care s-a îmbinat cu criza financiară din 1874, aceasta din urmă devenind deosebit de
acută în anul 1876 Fenomenele de criză economică şi financiară au avut repercusiuni
însemnate asupra evoluţiei potenţialului economic naţional, mult agravate îndeosebi de
natura raporturilor comerciale dintre România şi Austro-Ungaria, precum şi de menţinerea
dominaţiei şi a relaţiilor de exploatare din partea Imperiului otoman. Acesta era pe scurt
contextul economic din preajma dezlănţuirii războiului pentru independenţă.
2. Cucerirea independenţei pe calea luptei armatei a impus trecerea la mobilizarea
potenţialului economic, uman şi financiar al României. De aceasta depindea în cel mai
înalt grad dobîndirea victoriei în războiul pentru independenţă, decretat în mai 1877.
Poporul nostru a privit războiul pentru independenţă ca pe un război drept, de
eliberare naţională şi l-a sprijint din toate puterile şi cu toate mijloacele. Cînd s-a hotărît
mobilizarea, mulţi tineri din sate şi oraşe atît din Muntenia şi Moldova, cît şi din
localităţile de dincolo de Carpaţi şi din Bucovina au cerut să fie înrolaţi ca voluntari în
armată. I n cadrul forţelor militare care au fost mobilizate, armata operativă a reprezentat
58 700 oameni. L a aceasta se adăugau 33 000 miliţieni şi gardieni publici, precum şi
14 000 recruţi. Deci, în total, peste 105 000 oameni . 2
Efectivele mobilizate erau mari
dacă avem în vedere că în perioada respectivă populaţia României era de circa 5 milioane
l o c u i t o r i , atît faţă de propria populaţie, cît şi comparativ cu alte ţări. I n plus, este de
3

relevat că, potrivit datelor statistice ale vremii, cheltuielile făcute de România cu armata
de uscat erau cu mult superioare celor din statele mari ale Europei ; ţara noastră ocupa
din acest punct de vedere primul loc după Rusia, rivaliza cu A n g l i a ,
4
care pe atunci
era cel mai bogat stat din lume.
I n acest cadru menţionăm şi faptul că în perioada 12.04.—14.06.1877, armata rusă
participantă la război s-a aprovizionat din ţara noastră şi a folosit mijloacele de transport
existente în România în acea vreme.
Aportul maselor la susţinerea războiului s-a materializat în special sub forma
reohizi [iilor şi a ofrandelor. Astfel, rechiziţiile au jucat u n rol de prim ordin în aprovizio­
narea armatei. T i m p de 16 luni, necesităţile armatei române s-au asigurat în foarte mare
măsură cu articole de hrană şi mijloace de transport fără plată, prin rechiziţiile efectuate
în localităţile rurale şi urbane din ţară. Valoarea globală a rechiziţiilor înregistrate oficial
s-a ridicat l a suma de 11227 098 l e i . 5
Ofrandele au avut, alături de rechiziţii, u n rol
esenţial în ce priveşte satisfacerea diverselor trebuinţe ale armatei, v a l i c r e a lor ridieîndu-se
la 9 247 000 lei, ceea ce reprezintă mai mult de 2/3 din bugetul Ministerului de Război

Istoria poporului roman. Bucureşti, 1972, p. 417—418.

1

> întreţinerea armatei romane de-a lungul timpurilor, Bucureşti, 1941, p. 171.
D . A. Sturdza, Suprafaţa şi ponu'aţlunea Regatului Romăniei, Bucureşti, 1896.
9

D. A. Sturdza, Starea financiar^ a României, Bucureşti, 1877, p. 78.

4

» A l . Pencovicl, Recftirifiunlle si ofrandele pentru trebuinţele armatei romane in

rdzboiul din 1677—1676, Bucureşti, 1879, p. V—VI.

www.mnir.ro
E F O R T U L ECONOMICO-FINANCIAR A L ROMÂNIEI P E N T R U INDEPENDENŢA 203

în anul 1877, sau peste 8 0 % din valoarea rechiziţiilor. Cu ceea ce au donat masele, armata
putea fi alimentată pe toată durata războiului. Ofrandele făcute de diferite pături ale
populaţiei au constat în bani — suma ridicîndu-se Ia 1639 798 l e i , cu care se puteau
e

cumpăra circa 35 000 puşti, precum şi în diverse alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte,

lacîmuri de masă, vase de metal, rufe, piei de miel etc. etc.
Desfăşurarea războiului şi îndeosebi asigurarea armatei cu armament, muniţie etc.
reclamau însă mijloace financiare mult mai mari. Desigur, donaţiile în bani şi obiectele
care s-au vîndut la licitaţie au constituit o sursă financiară, dar, bineînţeles, n u unice.
Prin bugetul Ministerului de Război şi în special prin creditele extraordinare acordate
îndeosebi după mobilizară armatei şi declararea stării de război s-au realizat mijloace
financiare apreciabile. Astfel, în anii 1877—1879 au fost deschise pentru Ministerul de
Război credite extraordinare de ordinul a aproape 54 milioane Iei, din care se consideră
că s-ar fi cheltuit efectiv peste 48 milioane lei .
7

Menţionăm şi faptul că la cele amintite se adaugă şi suma de 914 000 lei — care
în alte condiţii reprezenta tributul ce trebuia achitat către înalta Poartă ; aceasta a
constituit o altă sursă pentru acoperirea cheltuielilor reclamate de războiul pentru inde­
pendenţă.
I n sfîrşit, o altă sursă financiară au reprezentat-o biletele ipotecare în valoare de
26 260 000 lei. Este de menţionat că biletele ipotecare, deşi au fost emise pentru război,
au fost folosite şi în alte scopuri. D i n unele date existente în literatura de specialitate
rezultă că din totalul biletelor ipotecare lansate s-au folosit pentru trebuinţele armatei
aproape 15,5 milioane lei .
B

Resursele econmice şi financiare mobilizate au permis creşterea potenţialului militar

al României, care şi-a dovedit întreaga sa valoare îndeosebi în campania din Bulgaria.
In calitatea sa de aliat a l Rusiei, România a contribuit în mod substanţial la campania
militară ce s-a efectuat în comun şi a avut u n rol foarte important în terminarea
victorioasă a războiului, fapt ce a fost pus în evidenţă de numeroase personalităţi şi
diferiţi corespondenţi de presă străini din perioada istorică respectivă.
3. Avînd în vedere resursele mari mobilizate şi consumate pentru război, precum
şi pagubele însemnate provocate direct sau indirect de purtarea războiului, din rîndul
cărora amintim numai afectarea relaţiilor comerciale externe ale României, dezechilibrarea
balanţei comerciale a ţării în anii 1877 şi 1878, se poate aprecia că suma de 100 milioane
lei cerută de România Turciei drept despăgubiri de război reprezintă o valoare minimă.
Această sumă poate fi considerată ca minimă cel puţin din următoarele motive : războiul
nu se terminase încă atunci cînd s-a stabilit nivelul sumei respective, armata trecînd
pe picior de pace abia la 5 august 1878 ; lipseau datele cu privire la cheltuielile
militare, l a rechiziţii şi ofrande, precum şi l a alte cheltuieli reclamate de război (datele
statistice, de pildă, cu privire la rechiziţii şi ofrande au fost centralizate către sfîrşitul
anului 1878). I n plus, pentru unele cheltuieli făcute n u se cunoaşte corect ce volum au
atins ele în final, de exemplu, unii apreciază că suma consumată pentru întreţinerea
prizonierilor turci s-ar fi ridicat la aproximativ 1 milion l e i 9
; alte valori sau cheltuieli
nu sînt de loc cuprinse în statisticile vremii. Aici se încadrează următoarele : încarbruirea
trupelor în casele ţăranilor sau orăşenilor ; pierderile numeroase de vite ale ţăranilor
cu prilejul transporturilor efectuate în folosul trupelor române şi ruseşti ; donaţiile în
bani şi bunuri ale populaţiei făcute către societăţile de binefacere, care au existat pe

• Ibidem, p . νπ.
Constanţa Bogdan, Adrian Platon, Independenţa de stat a Romdniei — operd eroică
7

a poporului român insusi, „Revista economică", nr. 17, 1975, p. 6.

» G h . M. Dobrovlci, Istoricul datoriei publice a României, Bucureşti, 1913, p. 158—160.
• V . Mlhordea, op. cit., p. 154.

www.mnir.ro
206 GHEORGHE ANGHEL

limpul războiului pentru independentă etc. Deşi guvernul romiη a insistat In mod
deosebit să participe la tratative, cererea acestuia a fost sistematic respinsă, iar pacea
de la S a n Stefano s-a încheiat fără despăgubiri băneşti pentru România din partea
Turciei.
Din studiul diferitelor lucrări, precum şi a unor date referitoare l a războiul pentru
independentă rezultă că efortul făcut de poporul nostru pentru cucerirea independentei
s-ar cifra la circa 170—180 milioane lei .
10
Este un efort cu adevărat uriaş, dacă- avem
în vedere nivelul dezvoltării economice a României din deceniul al 8-lea al veacului
trecut. Se poate însă aprecia că şi această sumă nu reflectă decît în parte imensul
efort economic şi financiar al poporului român pentru ducerea războiului de independenţă,
problemă ce reclamă studii suplimentare.
In încheiere se impun cîteva concluzii, şi nume : războiul pentru independentă
a fost purtat din punct de vedere economic şi financiar aproape în exclusivitate cu
forţele şi resursele noastre proprii ; masele largi muncitoare şi, în primul rînd, cele
ţărăneşti au dus greul luptei pentru cucerirea independenţei de stat ; dobîndirea indepen­
denţei de stat a României este opera proprie a poporului român, înfăptuită în mod
conştient „cu arma în mină, prin mari sacrificii şi jertfe de sînge" l l
.
Cucerirea independenţei naţionale a determinat un nou şi puternic imbold în
dezvoltarea economică şi socială a ţării, α exercitat o profundă înrîurire asupra întregii
evoluţii istorice a României pe calea progresului social, α permis afirmarea tot mai
viguroasă a naţiunii noastre, ca naţiune dc sine stătătoare.

CONSIDÉRATIONS E N C E Q U I C O N C E R N E L E S E F F O R T S
ÉCONOMIQUES E T F I N A N C I E R S D E L A R O U M A N I E P O U R L A
G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

Dans la première partie de cette communication on remarque quelques aspects du

•potentiel économique de la Roumanie de l'huitième décennie du siècle passé.
Ensuite on aborde les voles principales utilisées pour la mobilisation du potentiel
^économique et financier du pays concernant la conquête de l'Indépendance par la lutte armée
(les réquisitions, ies offrandes, les crédits remarquables accordés particulièrement après la
mobilisation de l'armée et la déclaration de l'état de guerre, les billets hypothéquâmes, etc.).
L'auteur estime que la somme de 100 millions Iei reclamée par la Roumanie à la Turquie
comme dommages de guerre représente la moindre valeur car sur la base de recherches pro­
fondes scientifiques et données statistiques de l'époque, résulte, que les efforts du peuple
roumain pour la conquête de l'indépendance s'estime à environ 170—180 millions lei. C'est un
-effort gigantesque par rapport au niveau du développement économique de la Roumanie de
cette période historique.

" I n suma respectiva se includ mai Intii cele 89 649 412 lei care reprezintă fondurile
alocate pentru ducerea războiului din 1877 şi cheltuielile pentru bugetul Ministerului de
Război pe anul 1878. Celelalte elemente se referă la : cuantumul bugetelor Ministerului de
Război pentru anii 1875 şl 1876 ; suma ce a reprezentat tributul anual către Turcia care se
ridica la 914 000 lei ; valoarea donaţiilor maselor în obiecte şl în bani, precum şi la alte cîteva
elemente.
Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polttlco-ldeologlcă şi cultural-
11

teducativa de formare a omului nou, constructor conştient şi devotat al societăţii sodalste

multilateral dezvoltate fi al comunismului in România, Edit. Politică, Bucureşti, 1976, p. 16

www.mnir.ro
 E R O I S M U L OSTAŞILOR ROMANI I N L U P T E L E
D E L A VIDIN

de col. I O A N S O R E S C U

In ansamblul operaţiunilor militare desfăşurate de armata română in perioada

războiului de independenţă 1877—1878 împotriva armatei otomane, u n loc semnificativ,
alături de bătăliile de Ia Plevna şi Rahova, îl ocupă şi luptele de la Vidin.
După capitularea grupării turceşti de la Plevna, forţele ruse şi voluntarii bulgari
au continuat ofensiva în direcţia Constantinopol, iar trupelor române le-a revenit misiunea
să nimicească grupările turceşti, rămase în cetăţile Vidin şi Belogragic de la nord de
munţii Balcani. înfrîngerea trupelor turceşti concentrate în nord-vestul Bulgariei trebuia
să asigure flancul drept al forţelor ruseşti ce înaintau spre Sofia şi a feri, totodată, terito
riul ţării noastre de o eventuală invazie inamică dinspre Vidin.
Pentru îndeplinirea acestei misiuni s-au făcut schimbări în organizarea armatei
române, constituindu-se Corpul de Vest, format din trei divizii de infanterie şi două
brigăzi de. cavalerie, sub comanda generalului N . Haralambie. Operaţiunile militare alo
Corpului de Vest au fost îndreptate asupra cetăţii V i d i n , unde l
turcii aveau o garni­
zoană de aproximativ 10 000 de oameni. Vechea cetate a Vidinului era formată din
două centuri de ziduri groase crenelate,, avînd în faţă şanţuri adînci şi largi. Pentru α
scoate oraşul de sub bătaia artileriei, turcii construiseră în faţa Vidinului o poziţie
înaintată, pe aliniamentul Capitanovcea, Inova, Smîrdan, Novoselce. Poziţia înaintată era
formală din grupe de lucrări cu intervale între ele. Dintre acestea cele mai dezvoltate
erau cele din zona Smîrdan, Inova, fiind formate din trei redute, legate între ele prin
şanţuri. Rîurile din zonă cu m i i şi adînci, ca şi terenul mlăştinos, puneau probleme dificile
în faţa trupelor noastre.
Pentru a descoperi tăria apărării otomane în această zonă, generalul N . Haralambie
a iniţiat atacuri demonstrative. Apoi a luat măsuri de încercuire a cetăţii Vidin şi şi-a
definitivat planul de acţiune. E l voia să supună V i d i n u l unui bombardament masiv de
artilerie înainte de a trece l a asaltul final. D a r pentru că poziţiile avansate ale turcilor
ţineau artileria trupelor române la o distanţă de la care bătaia lor era ineficace, hotărî
să cucerească aceste poziţii de la Smîrdan, Inova, Capitanovcea, Novoselce. Odată luate
aceste poziţii în stăpînire, drumul spre cetatea V i d i n ar fi fost liber. Pentru realizarea
acestui obiectiv, ofensiva Corpului de Vest, cu forţele a trei divizii, s-a declanşat la
12 ianuarie 1878.
Voinţa de luptă pentru cucerirea independenţei ce însufleţea întregul nostru popor
şi-a găsit o puternică întruchipare şi în vitejia cu care armata română a acţionat pe cîmpul
de bătălie, în crîncenele încleştări cu trupele otomane din zona V i d i n , aşa cum au
demonstrat-o şi în luptele de la Plevna şi Rahova.

Documente privind istoria Romdniei. Războiul pentru independentă, vol. v m

1
(1 decem­
brie 1877—15 ianuarie 1878), Bucureşti, Edit. Academiei R.P.R., 1954, p. 483—485.

www.mnir.ro
208 IOAN SORESCU

Eroismul ostaşilor români In luptele de la Smîrdan şi Inova a îmbrăcat de la

început u n caracter de masă, izvorlt din dorinţa fierbinte a ostaşilor noştri de a infringe
duşmanul şi de a consolida independenţa patriei proclamată încă de la 9 mai 1877.
Acest aspect a l eroismului şi tenacităţii luptătorilor români în luptele de la Smîrdan
este bine reliefat de şeful Marelui Stat Major, col. Fălcoianu, într-un raport înaintat la
18 ianuarie 1878 generalului A l . Cernât, comandantul armatei române.
Descriind luptele de la Smîrdan, autorul raportului printre altele arăta : „...în
mijlocul şuierăturilor gloanţelor, descărcaturilor continue care prezentau efectul unui şir
de mitralieze, nu se auzea decît sunetul trompetelor noastre, comandînd înaintarea în
pas gimnastic şi strigătele de ura ! ale bravilor noştri soldaţi, care, cu impetuozitatea
trupelor îmbătrînite în lupte, captivară în 3 ore trei redute, 4 tunuri, culcarea la pămînt
aproape la 500 turci şi făcură prizonieri aproape 250 nizami bine îmbrăcaţi şi echipaţi
împreună cu toţi şefii lor (4 ofiţeri), mai multe arme şi muniţiuni". „Această luptă —
subliniază col. Fălcoianu — a fost crîncenă, căci ea a continuat chiar prin case în sat,
dar avîntul soldaţilor noştri a fost atît de viguros, încît chiar tunurile captivate erau
încărcate" . 2

Dintre luptele date în ziua de 12 ianuarie 1878 asupra poziţiilor de la Smîrdan

şi Inova, unde Izet paşa, comandantul armatei otomane de la V i d i n , realizase cele mai
puternice întărituri, au impresionat în mod deosebit acţiunile întreprinse de Regimentele
4 şi 6 infanterie şi 9 Dorobanţi.
I n crîncenele lupte declanşate împotriva trupelor otomane, numeroşi ostaşi şi ofiţeri
ai acestor unităţi şi-au dat suprema jertfă pe cîmpul de bătălie, înscriind noi pagini de
eroism în istoria poporului nostru pentru cucerirea independenţei.
Ziarele vremii „Războiul", „Dorobanţul" şi rapoartele comandanţilor de unităţi
redau numeroasele fapte de arme ale acestor bravi eroi ai armatei române.
Evocînd amintirea unuia dintre eroii căzuţi în luptele de Ia Smîrdan, un articol
din ziarul „Războiul", referindu-se la eroul sergent Dimitrie Radovici din Regimentul
4 infanterie, compania 6-a, consemna lapidar ultimele l u i zile : „Venind lîngă Vidin, la
12 ianuarie 1878 a intrat în lupta de la Smîrdan—Inova şi aici, condus de ardoarea de a
da piept cu inamicul, în fruntea cetei sale mergea înainte îmbărbătând pe soldaţi. L a
luarea întîiei redute cade rănit de moarte şi peste cîtva timp îşi dă cea din urmă
răsuflare în spital" .
3

Comandantul Regimentului 4 infanterie lt. col. Teleman, în raportul înaintat coman­

dantului Diviziei a I l - a , cu privire la participarea unităţii sale în luptele de la Smîrdan,
sublinia : „Purtarea regimentului în general în luptele de la 12 şi 13 ianuarie a fost
mai mult decît eroică" . Descriind faptele de vitejie ale ostaşilor din companiile
4
comandate
de lt. Cumpănaşu şi lt. Grecescu, comandantul Regimentului 4 în raport consemna :
„Lupta era cu atît mai înverşunată, cu cît la fiecare casă întîmpina o rezistenţă foarte
tenace, dar prin bravura celor două companii inamicul a trebuit să-1, abandoneze" . 5

I n aceste lupte a căzut eroic, alături de alţi ostaşi, lt. Cumpănaşu, care „în toate ocaziile
a cerut să se afle în linia întîia", şi despre care comandantul său sublinia : „...purtarea
sa a fost adevărat eroică în conducerea companiei ce comanda, pînă cînd a căzut, lovit
fiind de u n glonţ" . 6

D i n numeroşii eroi ai Regimentului 6 infanterie se cuvine a evoca pe comandantul

de companie lt. Lache Elefterescu, care în fruntea subunităţii sale a participat la asaltul

N . Adănlloale, Contribuţii privind luptele de la Rahova s i Smîrdan (1S77—U78), in

3

„Studii", nr. 5, an. I V , 1962, p. 1 199—1 202.

Asalt la redute, Edit. Militară, Bucureşti, 1969, p. 182—183.
3

< Documente privind istoria Romdniei. Războiul pentru Independenţă, voi. vm, p. 575.
Ibidem, p. 576.
6

• Ibidem.

www.mnir.ro
EROISMUL OSTAŞILOR ROMANI I N L U P T E L E D E L A V I D I N 209

asupra celor două redute de l a Smîrdan. Sub focul intens a l inamicului, în fruntea
subunităţii, angajînd lupta corp l a corp, a reuşit în scurt timp să cucerească punctul
fortificat a l redutei a doua de la Smîrdan. I n timpul luptei bravul ofiţer a fost grav rănit,
încetând din viaţă la scurt timp după ce stindardul românesc fîlfia mîndru pe redutele
Smîrdanului. Pentru faptele sale de arme, pentru eroismul de care a dat dovadă în luptă
a fost decorat, post-mortem, cu ordinul „Steaua României", medalia „Virtutea militară"
de aur şi cu medaliile „Apărătorii independenţei" şi „Crucea trecerii Dunării" . 7

I n luptele date pentru cucerirea celei de a 3-a redute din sistemul de fortificaţii
Smîrdan-Inova, a căzut eroic în bătălie slt. Vasile Verbiceanu, comandant de pluton, din
batalionul 1 Regimentul 9 dorobanţi. Ziarul „Dorobanţul", evocînd eroismul acestui brav
luptător, făcea o paralelă între căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu şi slt. Verbiceanu,
subliniind că „cel dinţii a căzut la Griviţa deschizînd drumul jertfelor, cel din urmă
la Vidin cînd se încheiase paginile acestui război" . 8

Alături de infanterişti au contribuit l a înfrîngerea inamicului, în luptele de I a

Smîrdan, ostaşii din escadronul 4, care şarjînd trupele otomane au înscris noi pagini de
eroism. Aşa cum consemnează un document a l vremii, din ostaşii acestui escadron s-au
distins în lupte prin curaj şi dîrzenie sergenţii Trofin Vasile, Dăscălescu Alecu, Baghean
Gheorghe, brigadierii Botezu Costachi, Simionescu Nistor, Popa I o n , soldaţii Dontea I o n ,
Negrea Vasile şi alţii. A u murit în aceste lupte serg. Podariu G h . , călăraşii Dăscălescu
Dumitru, Dumitrache I o n , Iliescu Ion şi alţi asemenea bravi e r o i . 9

U n aspect a l eroismului ostaşilor români în luptele din zona Vidin este şi

manifestarea voluntariatului în îndeplinirea misiunilor. L a recunoaşterea poziţiilor inamice
din satul Novoselce 50 de ostaşi din batalionul Mărăşescu din Regimentul 1 Infanterie
s-au oferit voluntari împreună cu doi ofiţeri şi au executat misiunea sub focul artileriei
inamice . 10

Ocuparea poziţiilor de la Smîrdan şi Inova a avut o mare importanţă. „Rezultatul

— scria generalul M . Cerchez în raportul către comandantul Corpului de Vest — a fost
gonirea inamicului din poziţiile tari cc le ocupa, (...) şi căderea pentru acea garnizoană a
moralului, efectul înfrîngerii lor ; ocuparea poziţiei celei mai favorabile pentru bombardarea
Vidinului..." » .
Comandantul Corpului de Vest, generalul N . Haralambie, adresîndu-se trupelor cu
prilejul victoriei de la Smîrdan, în ordinul de zi n r . 2 din 17 ianuarie 1878, sublinia :
„Victoria de la Smîrdan, cîşligată în ziua de 12 ianuarie, este una din cele mai frumoase
ale României. I n acea zi drapelul ţării, fîlfîind pe întăriturile de la Smîrdan, a dat
Corpului de Vest completarea învestimîntului (încercuirii — n. n.) Vidinului pînă la
Ceiselo şi Dunăre. Luptători din acea z i , România vă admiră. E u , comandantul Corpului
de Vest, mulţumesc generalului Cerchez, a cărui inteligenţă şi energie v - a condus. Vă
mulţumesc vouă subofiţeri, ofieri şi soldaţi, urîndu-vă ca drapelul României sus şi tare
să asigure pretutindeni victoriile noastre" .
a

Victoria armatei române în luptele de la V i d i n , desfăşurate concomitent cu ofensiva

marilor unităţi ruseşti şi detaşamentele de voluntari bulgari în direcţia Constantinopol, a
marcat ultima etapă a războiului antiotoman. Importanţa acestei victorii rezidă în faptul
că armata română, luptînd independent, a asigurat comunicaţiile şi spatele armatei ruse.

7
V . I . Mocanu, Eroi ai neamului in războiul de Independenţă, in „Analele I.S.I.S.P.
de pe lîngă C C . al P.C.R.", nr. 2, 1967, p. 44—45.
' Asalt la redute, Edit. Militară, Bucureşti, 1969, p. 185—186.
9
Documente privind Istoria Romdniei. Rdzboiul pentru Independenţă, voi. VIII, 1954, p. 550.
10
Ibidem, p. 558—559.
11
Asalt Ia redute, 1969, p. 186.
° Documente privind Istoria Romăniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I X , Bucureşti,
Edit. Academiei R.P.R., 1955, p. 17.

www.mnir.ro
210 IOAN SORESC U

E r o i s m u l ostaşilor români In aceste lupte este plastic redat în celebrul tablou al

pictorului Nicolae Grigorescu, pe care 1-a intitulat : „Asaltul de l a Smîrdan". Cîteva decenii
mai tîrziu, inspirat din acelaşi eveniment, poetul George Coşbuc în lucrarea institulatâ
Ctntece de vitejie scria versurile :
„La Smîrdan de-un glnd cu toţii
Fost-am braţ pustiitor
Şi murind au dat nepoţii
Mina cu strămoşii' lor" . u

Ecoul victoriilor şi eroismului ostaşilor români în luptele de la V i d i n a fost

însoţit de aprecieri elogioase şi în presa străină. Ziarul englez „The Times" din 28 ianuarie
1878, descriind atacul impetuos al dorobanţilor, scria că „românii au luat cu asalt satul
Smîrdan, care era apărat de trei redute. Aceasta nu s-a săvîrşit fără pierderi de»tul
de mari, dar românii au reuşit α goni pe turci din toate uvrajele exterioare ale
Vidinului, care este acum complet încercuit" .
M

Aceleaşi elogii la adresp Armatei române le-a adu» şi ziarul parizian „La Presse" :
„Românii plătiră aceste fapte dc vitejie cu pierderea a mai multe sute dc soldaţi, dar
diferitele lor încercări fură încununate cu un astfel de succes, încît comandamentul turc
l i n Vidin negocia deja cu generalul român Γη vederea predării, cînd deodată se semhéaza
armistiţiul" Ά
Puţinele exemple prezentate în această scurtă comunicare demonstrează faptul că
prin pildele de eroism şi vitejie izvorîte dintr-o înaltă conştiinţă patriotică, devotament
nemărginit şi spirit de sarerificiu, ostaşii noştri au scris, cu sîngcle lor vărsat în războiul
pentru independenţă, o frumoasă pagină din istoria patriei noastre.

L'HÉROÏSME D E S S O L D A T S R O U M A I N S D A N S L E S C O M B A T S
DE VIDIN

Résumé

La communication met en évidence le fait que la volonté de combat pour l'affranchisse­

ment qui animait te peuple entier a trouvé une claire matérialisation aussi dans l'héroïsme
avec lequel l'armée roumaine a agi sur le champ de bataille, dans les luttes acharnées contre
les troupes ottomanes de la zone de Vidin, ainsi qu'elle avait démontré aussi dans les combats
de Plevna et de Rahova.
Les exemples présentés par les documents du temps mettent en évidence que l'héroïsme
des soldats roumains dans les combats de Smirdan et Inova ont revêtu dès le début un carac­
tère de masse. Des documents et la presse étrangère soulignent des appréciations élogieuses
concernant l'héroïsme des soldats roumains pendant les luttes de Vidin, héroïsme et vaillance
issus d'un haut patriotisme.

G. Coşbuc, Poezii, E . S . P . L . P . , 1958, p. 512.

13

" R. Rosetti, Cîteva extrase din presa engleză, 1877—1979, Edit. „Cartea Româneasca",
1927, p. 377.
„Gazeta Transilvaniei" din 28 februarie 1878.
13

www.mnir.ro
 C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI REFLECTATĂ
I N CORESPONDENŢA V R E M I I

de dr. D A N B E R I N D E 1

Dintre izvoarele istorice, corespondenta reflectă deseori cel mai veridic şi mai
aproape dc omenesc faptele relatate. 0 scrisoare nu este un document destinat publicităţii,
ea reprezintă un schimb de impresii şi relatări de fapte şi evenimente menite a informa
un apropiat, dar tocmai acest lucru face ca deseori veracitatea să fie mai respectată,
intrucît alcătuitorul unei scrisori nu urmăreşte alte obiective colaterale, ci prin prezentarea
unor sit r aţii particulare şi singulare ne ajută a reconstitui realităţile unui moment
istoric.
Evenimentele din 1877 îşi găsesc o oglindire în numeroase izvoare ; printre acestea
se înscriu şi corespondenţele epocii. M-am oprit asupra celor datorate unor participanţi la
evenimentele militare şi ale familiilor lor. Moise Grozea *, Dimitrie Giurescu , 2
Eftimie
Ulescu şi soţia sa E s m e r a l d a , Nicolae Stoenescu —
3
ale cărui scrisori mi-au fost puse la
dispoziţie în copii de D a n Cernovodeanu — , Leon Ştefanof, loan Niculae, loan Dimitriu
ori Sotir C i u r e a * sînt cei care mi-au oferit prin scrisul lor prilejul acestui bilanţ; am
mai adăugat şi o scrisoare inedită a cofetarului G r . Capşa . 5

Scrisorile dezvăluie în ansamblu ce preocupa pe oamenii de la 1877, detalii asupra

vieţii lor, măsură în care ei au fost implicaţi direct sau indirect în evenimentele militare,
concepţiile lor şi mai ales atitudinea lor fată de clipele hotăritoare pentru ţară, pc care
le trăiau şi la desfăşurarea cărora au contribuit fiecare într-un fel sau altul. Nu dc mic
interes sînt sentimentele faţă de familie şi patrie pe care ni le dezvăluie aceste corespon­
dente profund omeneşti.
Scrisorile contemporanilor ne relevă că, în fapt, în simţămintele oamenilor starea
de război a fiinţat din toamna anului 1876. L a 6 octombrie, Dimitrie Giurescu scria din
Ploieşti : „se zice că ne vor trimite să ocupăm Bulgaria şi cîte altele" ; două zile
mai tîrziu el mai adăuga : „Noi stăm pînă acum tot la Ploieşti, se zice că ne v a porni
spre Dunăre..." °. Neîndoielnic insă că abia primăvara anului 1877 ne v a aduce atmosfera
reală precedind ostilităţile, pentru ca apoi, pe nesimţite, războiul propriu-zis să devină
obiectul de discuţie al scrisorilor.

Sextil Puşcariu, Douăzeci de scrisori ale lui Moise Grozea din războiul de la 1877, in
1

,,Anuarul Institutului de Istorie Naţională" — Cluj, I V (1928—1927), p. 229—249 (se citează

Coresp. Grozea).
Radu Rosetti, Corespondenţa maiorului D. Giurescu mort in lupta de la Rahova, 7
2

noiembrie 1877, în „Memoriile Secţiunii Istorice a Academiei Române", seria a H l - a , tom.

X X I X (1946—1947), p. 77—112 (se citează Coresp. Giurescu).
Scrisori din rdzboiul Independenţei. Maior Efttmle Ulescu, 1877—1878, ediţie Andrei
2

Brezcanu, Bucureşti, 1977, X X V U I + 218 p. (se citează : Coresp. Ulescu).

Strlnse I n articolul lui ştefan S. Gorovei, Scrisori din timpul războiului pentru inde­
4

pendenţa, in „Revista Arhivelor", seria a I l - a , X (1967), nr. 1, p. 283—300.

Scrisoare din iunie 1877 adresată de G r . Capşa lui I . Nestor (fotocopie comunicată
5

de posesor, G h . Cocorăscu, căruia 11 aduc mulţumiri).

Coresp. Giurescu, D . ββ.
6

www.mnir.ro
212 DAN B E R I N D E I

D i n oraşele dunărene pustiite, din care locuitorii au plecat, ofiţerii scriau familiilor
şi prietenilor lor. loan Dimitriu relata din Bechet l u i Petre Gorovei, la 27 mai 1877 :
„Toate ar fi cum ar fi, o ducem rău cu masa, nu avem ce mînca, lumea a fugit, nu se
află nimic, nici bărbat, nici femeie, nici copil, ci numai clinii, care au rămas tn propriei ι tea
noastră" ; despre 7
Calafat, Dimitrie Giurescu arăta la 10 iunie : „Este de jale să vezi
acest orăşel aşa de frumuşel acum devastat... Oraşul pustiit, clasele fără ferestre şi uşi.
locuinţe pentru ciori, pînă şi cîrtiţele au început să scoate muşuroaie prin mijlocul
stradelor..." . B

Dar militarii îşi făceau datoria înfruntând cu bărbăţie primejdia. Tot Giurescu
relatează construirea unei baterii cu 1800 de oameni, care riscaseră bombardamentul
turcesc din Vidin („1800 de oameni lucrau pe întuneric fără să scoată unul o vorbă") . 9

Violentele canonade sînt şi ele înregistrate. „Tunurile noastre — scria tot Giurescu la
27 aprilie 1877 — au început îndată a le răspunde, tun penlru tun şi nu s-a încetat
pînă n-au încetat mai întîi turcii" 1 0
; tot el mai semnala cu surprindere pauza care a
intervenit timp de zece zile, în luna iunie, de ambele părţi, în schimbul de focuri de
artilerie dintre Vidin şi C a l a f a t . Efectul bombardamentelor
il
româneşti este sintetizat de
Moise Grozea la 1 iulie 1877 : „Românii trag mai bine, încît îi bagă în draci !" a
.
Curajul ostaşilor era şi el subliniat. „Soldaţii — sciia medicul N . Stoenescu — au
mare curaj, mai cu seamă de l a bombardarea Calafatului, că toate bombele turcilor nu se
spărgeau şi mergeau ca bolovanii de-a dura pe Ungă ei şi ei rideau văzîndu-le că n u se
sparge..." . a
D a r , în general, oştirea mai era încă în aşteptare şi atunci îi mai vedem pe
ofiţeri mergînd l a cîte o cafenea ori făcîndu-şi vizite („seara, scria E . Ulescu la 8 mai din
Băileşti, sînt la ceai la comandantul brigăzii") M
.
Scrisorile mai dezvăluie zvonurile care circulau, îngrijorînd îndeosebi pe cei de
acasă : pe aici — scria Esmeralda Ulescu la 2 mai — se aud fel de fel de lucruri,
că aţi avut lupte, că au pierit sumă de o a m e n i . . . " . a
Greutăţile materiale generate dc
război apăsau şi ele şi pe cei din armată, cărora solda nu le ajungea totdeauna, mai
ales că trimiteau parte din ea acasă, şi îndeosebi pe cei rămaşi în urma celor plecaţi.
D . Giurescu nota cu îngrijorare situaţia' precară a mamei şi surorii sale. „Pe mama şi pe
Zoe le-am văzut eri — scria el în noiembrie 1876 — , sînt bine, dar într-o nevoie care nu
se poate descrie, neputînd nici u n pensionar să capete măcar un gologan din vistierie".
Tot el scria soţiei sale peste cîteva luni : „...fă faţă nevoilor cu mare iconomie, nu ştim
ce zile om a p u c a . . . " . O interesantă scrisoare este trimisă la 12 iulie 1877 de cofetarul
1β

Grigore Capşa l u i loan Nestor, care se găsea în acea vreme la specializare în capitala
Franţei. E l îi relata prezenţa împăratului Rusiei, a prinţului Mihai a l Serbiei şi a marilor
duci ruşi la Bucureşti. „împăratului — nota el — i-am vîndut mai multe lucruri în timpul
şederii lui l a Ploieşti şi la Bucureşti. Prăvălia mea a fost şi este totdeauna înaintea
t'ituror quelorlante". „Cît despre iubita noastră patrie — mai adăuga — sperăm a eşi cu
Independenţa definitive şi scăpaţi de tributul ce pînă acum îl plăteam sălbaticilor de
turci. Graţie guvernului actual pînă acum ne-am strecurat foarte bine în chestiunea

ştefan S. Gorovei, op. cit., p. 287.

7

• Coresp. Giurescu, p. 88.

• Ibidem p. 84.
» Ibidem, p. 82.
Ibidem, p. 101.
11

u
Coresp. Grozea, p. 233.
" Dan Cernovodeanu, Din corespondenţe ineditd a medicului militar N. Stoenescu In
(impui rdzboiului de independentă, In „Revista de Istorie", X X X (1977), nr. 6, p. 1060.
" dresp. Ulescu, p. 17.
" Ibl'Jem, D . 11.
a
Coiesp. Giurescu, p. 88, 89.

www.mnir.ro
C U C E R I R E A I N D E P E N D E N T E I R E F L E C T A T A I N CORESPONDENTA V R E M I I 213

Orientului şi prin o mie şi una de feţe prin cari am trecut de vreo 5 luni încoace.
Oştirea noastră acum este vie, mîndră şi gata a trece Dunărea şi a da piept cu tiranul
care de atîta timp ne bîntuie" . 17

Armata era dornică de luptă, în ciuda greutăţilor. Trecerea Dunării era aşteptată cu
nerăbdare. „Fiecare zi care trece în neacţie — relata Moise Grozea cumnatului său Aurel
Mureşanu — ne măreşte nerăbdarea. Voinicii românaşi plini de abnegaţiune oftează
pe malul Dunării, dorindu-şi momentul în care să realizeze speranţele naţiunii, să
documenteze încrederea ei, punînd cununi inverzînde pe vechile edificiuri ale strămoşilor
Mihai şi Ştefan..." . ω
L a 3 iunie 1877, D. Giurescu nota şi el : „Moralul armatei este
altfel foarte bine" . „Noi sîntem toţi bine — scria sigur de el I . Dimitriu la 8 iulie 1877
19

lui Petre Gorovei —, aşteptăm din moment în moment să primim ordin dc trecerea
Dunării" M
.
Trecerea fluviului a avut Ioc. Ostaşii şi ofiţerii erau plini de avînt, dar şi
conştienţi de greaua situaţie în care se aflau. „De cînd lumea nu cred că o oştire tînără
ca a noastră să fi intrat pentru prima oară în luptă în condiţiuni mai grele şi mai
desavantajoase...". Aceasta era impresia l u i Dimitrie Giurescu din 20 august 1 8 7 7 . Cu
21

douăzeci de zile mai înainte, I . Dimitriu, trecut la sud de Dunăre, informa sugestiv pe
prietenul său P. Gorovei : „Platoul pe care sîntem plasaţi astăzi, este u n cîmp sămănat
cu m i i de morminte dc ale bieţilor luptători turci şi ruşi. N u vezi decît tunuri de
cartuşe, gloanţe, obuze, oase, bucăţi de haine, tunuri demontate etc. Sîntem la 25 chilometri
de Plevna. Noi nu avem corturi, stăm in cîmp deschis, ne arde soarele, ne bate vîntul,
ne udă p l o a i a . . . " . 22
Dar în ciuda greutăţilor, această tînără armată era plină de avînt,
chiar şi după ce vor avea loc lupte sîngeroase : „...vezi ca scris în figura oricărui soldat
— scria locotenentul S. Ciurea l u i P. Gorovei — curajul şi devotamentul de a se pune în
luptă, să moară pînă la unul. Ori de cîte ori s-a întâmplat a lua parte în foc, au năvălit
ca tigrii şi cu multă osteneală îi putem face a se retrage din luptă cînd vedem imposi­
bilul. Astfel sînt. A speriat pe ruşi curajul lor ; generalul Lascarovici a raportat ducelui
Neculai despre curajul călăraşilor, spunînd că este o armă înfricoşată, atît călăraşii cît şi
dorobanţii, ceea ce a făcut a fi tare mulţi decoraţi" 2 3
.
In scrisori se găsesc firesc detalii numeroase, deosebit de v i i , asupra celei de-a
treia bătălii pentru Plevna din 30 august 1877, asupra luării redutei Griviţa 1. Ample
relatări sînt date de Moise Grozea, direct implicat în eveniment, el neuitînd însă a
semnala şi pierderile deosebit de grele, calificate pe drept cuvînt de „enorme" ; „pierderile
batalionului 2 de vînători, care ne sînt pînă acum cunoscute — nota el — 350 răniţi şi
morţi din 700 de o a m e n i " . 24
Următoarele etape ale luptei pentru Plevna, ori luarea
Rahovei — unde Dimitrie Giurescu a căzut eroic — sînt şi ele firesc reflectate în cores­
pondenţa contemporanilor şi toate aceste relatări constituie în ansamblu u n preţios izvor
de istorie militară.
Dacă în vara 1877, D. Giurescu informa din Calafat despre călduri atît de mari că
„zău nu-ţi mai vine nici să mişei u n deget m ă c a r " , dincolo 23
de Dunăre lucrurile s-au
schimbat, înregistrîndu-se nu numai ploi, dar şi zăpadă chiar, spre sfîrşitul lunii septembrie,
noroi şi greutăţi naturale deosebite. Nici locurile n u păreau să convină luptătorilor români,
care constatau şi urmările dominaţiei directe otomane : „Batalionul meu —- scria Ia
20 octombrie 1877 D. Giurescu — ocupă drumul de la Plevna la V i d i n Ia satul Breast,

17
Fotocopie pusă la dispoziţie de Gh. Cocorăscu.
" Coresp. Grozea, p. 231.
*· Coresp. Giurescu, p. 95.
» Şt. S. Gorovei, op. cit., p. 288.
11
Coresp. Giurescu, p. 183.
a
şt. S. Gorovei, op. cit., p. 290.
n
Ibidem, p. 294.
* Coresp. Grozea, p. 239.
79
Coresp. Giurescu, p. 101.

www.mnir.ro
214 DAN BERINDEI

o mizerie de eat cum n u pot să-ţi faci ideie, bordée în fundul pămîntului în care
oamenii stau împreună cu vitele l a un loc, sate care din depărtare le crezi o adunătură
de m o r m i n t e " . 2β
„...nu vă puteţi imagina ce locuri muntoase şi afurisite sînt pc a i c i " ,
scria l a 31 octombrie Leon Ştefanof . 27
Greutăţile materiale ale ostaşilor, lipsa de îmbră­
căminte şi de încălţăminte erau semnalate şi deplînse deseori, pînă cînd, la începutul
lunii noiembrie, o scrisoare a medicului N . Stoenescu ne semnalează dotarea armatei cu
cele trebuincioase
Umanismul ostaşului român şi aspectele cavalereşti ale războiului pot fi şi ele
regăsite în corespondenţe. M . Grozea nota joaca dorobanţilor, care înaintînd cu şanţurile
pînă în apropierea unei redute turceşti aruncau bulgări de pămînt, ba chiar şi pesmeţi
şi ciolane de curne adversarilor l o r . Μ
Tot el relata episodul unui armistiţiu pentru
îngroparea morţilor . „Remarcabil la această ocazie — scria el — fu admiraţia reciprocă a
30

soldaţilor văzîndu-se d'odată faţă în faţă, vorbind şi petrecând totodată unii cu alţii,
fără d-a mai gîndi că cu ντα cîteva minute în urmă aruncau moartea unii într-alţii.
Ai noştri rideau de turci, făcînd glume, la care nici turcii nu rămîneau d a t o r i " . Merită M

a fi semnalat şi episodul aducerii l u i Osman Paşa în faţa ţarului, după capitularea s a .

„Ajungînd la casa unde îl adăstau — relata Sotir Ciurea — au ieşit marele duce cu
prinţul Carol asociaţi de m a i mulţi generali în strigăte dc urări şi luîndu-1 pc sus,
l-au dus înaintea ţarului, care 1-a primit destul de amabil, felicitîndu-1 despre buna l u i
purtare şi făgăduindu-i că pentru acest merit îi v a acorda orice se atinge despre a l u i
persoană" M
.
Izvor v i u , profund omenesc, dlndu-ţi sentimentul de a trăi evenimentele, scrisorile
din timpul momentului istoric al cuceririi neatîrnării ne îneîntă şi ne impresionează ; ele
rămîn mărturii preţioase, pe care istoricul nu le poate ignora, ci cărora el trebuie să se
adreseze pentru a culege sursa vie a faptelor eroice petrecute cu u n secol în urmă.

L A C O N Q U E T E D E L'INDÉPENDANCE REFLÉTÉE D A N S L A
C O R R E S P O N D A N C E D E L'ÉPOQUE

Résumé

Parmi les sources historiques c'est la correspondance qui reflète bien des fols le plus
véridiquement et le plus proche de l'„humatn" les faits relatés, contribuant d 2a reconstitution
des réalités d'un certain moment historique.
Les événements de 1877 se reflètent pleinement dans la correspondance des contempo­
rains. Moïse Grozea, Dimitrie Giurescu, Eftlmle Ulescu et sa femme Esmeralda, Nicolae Stoe­
nescu, Leon Stefanof, loan Nlculae, loan Dimitriu, Sotir Ciurea ou le confiseur Capşa offrent
à ce propos dans leurs lettres un intéressant bilan.
Les lettres dévoilent ce que préoccupait les gens de 1877, des détails concernant leur
vie quotidienne, la mesure de leur implication directe oit Indirecte dans les événements-
militaires, leurs conceptions et surtout leur attltudie vis-à-vis des moments décisifs qu'Us vivaient
et auxquels Us contribuèrent chacun d'une manière où de l'autre. La correspondance nous aide
à reconstituer l'atmosphère de l'époque et à la fois elle nous offre des détails Importants sur
l'évolution des événements.

29
Ibidem, p. 107.
27
şt. s. Gorovei, op. cit., p. 296.
29
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 1068.
29
Coresp. Grozea, p. 241.
29
Ibidem,' p. 244—245.
»> Ibidem, p. 244.
22
Şt. S. Gorovei, op. cit., p. 298—299.

www.mnir.ro
 F A P T E D E V I T E J I E A L E M A R I N A R I L O R ROMANI
IN RĂZBOIUL P E N T R U
C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

«Ic cpt. rg. 1 N I C O L A E P E T R E S C U

Aniversarea împlinirii unui secol de la dobîndirea independenţei naţionale a prilejuit

ţi pentru Muzeul Marinei Române intensificarea activităţii dc valorificare a obiectelor şi
documentelor referitoare la participarea marinarilor militari, alături de ceilalţi ostaşi, la
consfinţirea şi apărarea pe cîmpurile de luptă a independenţei proclamată prin actul
istoric de la 9 mai 1877.
Eroismul ostaşilor români în războiul de independenţă, spiritul lor de sacrificiu,
marile lor virtuţi în încleştarea cu duşmanul au generat nenumărate pagini de o nease­
muită frumuseţe. Faptele de vitejie şi eroism ale marinarilor români s-au oglindit însă
mai puţin atît în lucrările de specialitate, cît şi în domeniul beletristic. Tocmai de aceea
am considerat ca o îndatorire de onoare a Muzeului Marinei Române de a face
investigaţii mai largi în arhive şi biblioteci şi de a scoate la iveală noi mărturii despre
devotamentul şi bărbăţia ostaşilor îmbrăcaţi în uniforme albastre, în îndeplinirea misiuni­
lor încredinţate. Condiţiile create la începutul războiului — cînd majoritatea navelor
Flotilei române („Fulgerul", „România", „Ştefan cel Mare", „Rîndunica") au fost ataşate
fără echipaje, la cerere, Flotilei ruse de Dunăre — au impus ca marinarii români să lupte
nu numai pe apă.
O primă misiune încredinţată de Ministerul de îiăzboi marinarilor a fost apărarea
frontului dinspre Dunăre la Calafat. Comandamentul român, înţclegînd corect valoarea
strategică deosebită a Calafatului a hotărît fortificarea acestui punct strategic şi înzestrarea
lui cu material de artilerie suficient pentru a interzice forţelor otomane din zonă de a
pătrunde pe teritoriul ţării noastre spre direcţia Vidin-Calafat-Craiova-Bucureşti.
P r i n Ordinul n r . 4 161 a l ministrului de Război, general A l . Cernât, se organizează
bateriile de coastă de la Calafat. Maiorul Nicolae Demelrescu-Maican — comandantul Cor-*
pului Flotilei române — este numit, prin înalt Ordin de zi nr. 74 din 28 aprilie 1877,
comandant a l tuturor acestor baterii armate cu tunuri de coastă. Ofiţerii de marină
căpitanii V . Urseanu, M . Drăghicescu, E . Hacec, locotenentul A. State sînt repartizaţi în
funcţii de comandanţi de baterii.
Pentru serviciul acestor guri de foc au fost trimişi 320 de oameni, cu cadrele
inferioare respective. Dintre aceştia 12 ofiţeri şi 280 dc soldaţi erau din Corpul Flotilei.
Datorită eforturilor depuse, la 15 mai 1877 erau organizate şi armate bateriile „Carol I " ,
„Elisabeta", „Mircea" şi „Ştefan cel Mare". Pînă la sfîrşitul lunii mai au intrat în
funcţiune şi bateriile „Mihai B r a v u " , „Renaşterea" şi „Independenţa".

Valoarea strategică deosebită a Calafatului decurge din faptul că pe malul drept al

1

Dunării in această zonă turcii aveau o puternică cetate (Vidin), de unde puteau trece fluviul
pe teritoriul românesc şi Înainta pe direcţia Craiova—Bucureşti, punind în pericol capitala ţării.

www.mnir.ro
216 NICOLAE PETRESCU

Ofi(erii şi trupa de marină care au Încadrat bateriile de coastă de la Calafat au

dovedit multă îndcminare şi curaj. Tragerile dc artilerie care au avut loc în perioada
mai—decembrie 1877 şi ianuarie 1878 au asigurat îndeplinirea misiunilor stabilite : neutra­
lizarea bateriilor duşmane din cetatea Vidin, interzicerea trecerii trupelor şi navelor turceşti
peste Dunăre în ţara noastră, împiedicarea turcilor de a construi noi baterii la Vidin,
protejarea trecerii navelor româneşti şi ruseşti pe Dunăre în aceaetă zonă, sprijinirea execu­
tării recunoaşterilor româneşti pe fluviu etc.
Ofiţerii şi trupa de marină din cadrul bateriilor de coastă s-au comportat
admirabil.
I n legătură cu duelul de foc din 9 iunie 1877 comandantul artileriei Corpului I
Armată raporta eşalonului superior : „Am onoarea a vă raporta domnule general că în
tot timpul bombardării de la ora 13.00 pînă la ora 18,00 spiritul trupei a fost foarte
vesel, plin de sînge rece în îndeplinirea datoriilor, dovedind astfel odată mai mult
disciplina şi bravura de care sînt animaţi . 2

In luptele de artilerie din lunile iulie, august, septembrie şi octombrie 1877,

bateriile de l a Calafat au produs distrugeri în cetatea Vidin şi au avariat navele de
război turceşti aflate în port. Artileriştii marinari au dovedit în timpul bombardamentelor
un moral ridicat, mult curaj şi devotament, fiind propuşi de nenumărate ori pentru a fi
recompensaţi. Ofiţerii de marină, în calitate de comandanţi de baterii sau înlocuitori ai
acestora, s-au caracterizat prin pricepere, curaj şi devotament în conducerea tragerilor, în
construirea de amplasamente pentru tunurile ce soseau în bateriile de artilerie. Recunoaşte­
rea activităţii pline de devotament a marinarilor i n luptele de artilerie cu cetatea Vidinului,
din august 1877, rezultă şi din faptul că printre ofiţerii comandanţi de baterii decoraţi cu
„Virtutea Militară", au fost căpitanii Hacec E m a n o i l , Drăghicescu Mihail şi locotenentul
State Alexandru din Flotilă . 3

După căderea Plevnei, trupelor române la revenea în continuare misiunea să

cucerească cetatea V i d i n . Bateriile de coastă de la Calafat au participat intens l a sprijinirea
cu foc a forţelor româneşti care au atacat Vidinul. S-a pregătit un bombardament puternic
contra cetăţii otomane din poziţiile întărite de la Calafat. L a 12 ianuarie 1878 a început
un violent bombardament, susţinut de toate tunurile artileriei de asediu. De la ora
07,30 dimineaţa pînă la ora 01,00 noaptea cu o pauză de numai două ore, asupra cetăţii
Vidinului s-a revărsat un puternic uragan de foc şi fier, incendiind şi distrugînd poziţiile
artileriei inamice şi unele depozite dc muniţii. Marinarii artilerişti s-au comportat
excelent pe tot timpul duelului de foc, manevrînd cu iscusinţă tunurile, tirul lor fiind de
o mare precizie.
Tragerile de artilerie din luna ianuarie s-au desfăşurat uneori în condiţii dramatice.
Vremea geroasă, cu viscole, desele avarii ce apăreau la materialele de artilerie au pus la
grea încercare iscusinţa artileriştilor marinari. Animaţi de un fierbinte patriotism şi de un
ridicat simţ al datoriei, servanţii bateriilor de coastă au reuşit să depăşească aceste greutăţi
şi să înscrie în istoria luptei de artilerie de la Calafat minunate fapte dé vitejie şi
dăruire.
O pagină glorioasă privind acţiunile marinarilor români in războiul pentru cucerirea
independenţei de stat a fost scrisă cu prilejul scufundării monitorului turcesc „Podgoriţa" .
4

Raportul comandantului artileriei Corpului I Armată către generalul G h . Lupu, coman­

1

dantul Corpului I Armată, privind modul cum a decurs tragerea executată de către bateriile
de coastă de la Calafat împotriva poziţiilor turceşti in ziua de 9 iunie 1877 (Arhivele Palatului,
dosar de raporturi f, 1—3).
ştire apărută in ziarul „Resboiul", nr. 107 din 1877.
3

* Descrierea episodului scufundării monitorului otoman „Podgoriţa" are la bază rapor­

tul comandantului Flotilei Române, maior Nicolae Demetrescu-Maican, către generalul G h . Lupu,
comandantul Corpului de observaţii (Arhivele Statului Bucureşti, fond Marele Stat Major,
dosar nr. 809, f. 921).

www.mnir.ro
Fig- 1 — Nicolae Demetrescu Maican, a comandat
:

Fig. 2 — Marinari servanţi la un tun dintr-o baterie de coastă

Corpul Flotilei şi bateriile de coastă de la Calafat
în războiul independentei, avînd gradul de maior.

www.mnir.ro
218 NICOLAE PETRESCU

Intre Vidin şi Rahova pe Dunăre acţiona asupra trupelor şi bateriilor româneşti de pe

malul sting a l fluviului monitorul otoman „Podgoriţa", navă de luptă cc reprezenta o
forţă importantă de atac şi de apărare pe f l u v i u . 5

Misiunea distrugerii bastimentului d e război otoman este încredinţată comandantului

Corpului Flotilei române, maiorul Nicolae Demetrescu Maican, care avea în subordine şi
bateriile dc coastă de la Calufal. Se execută o cercetare amănunţită a malului drept a l
Dunării şi a ostroavelor din zonă, descoperindu-se mai multe nave turceşti printre care
şi monitorul „Podgoriţa", ancorate în spatele unei insule. Nava de război otomană nu
putea fi scufundată prin folosirea torpilelor cu şcondru din cauza barajelor şi a altor
lucrări ce o protejau şi nici n u putea fi distrusă cu artileria de cîmp, fiind bine apărată
împotriva loviturilor prin blindajul de caTe dispunea. S-a hotărît să fie întrebuinţate
mortierele ale căror lovituri puteau să cadă pe puntea navei, partea cea mai vulnerabilă
dealtfel. T i m p de 15 nopţi, căci se lucra în marc secret, s-a amenajat o poziţie pc malul
sting al Dunării în dreptul ostrovului Canapa, pentru amplasarea unei baterii dc mortiere.
Lucrările au fost executate de către marinari sub conducerea locotenentului Perdicarin
Ion, comandantul bateriei de mortiere „Independenţa I I " , ajutat de sublocotenentul Mardare
Nicolae şi locotenentul Mănescu Constantin din flotila noastră.
Instalarea bateriei s-a făcut în condiţiuni destul de grele din lipsa mijloacelor
necesare. L a Ciuperceni au funcţionat atelierele de tîmplărie şi fierărie. Marinarii din
Corpul Flotilei s-au descurcat destul dc bine în pregătirea mijloacelor necesare amenajării
bateriei de mortiere .
6

La \ noiembrie 1877 bateria era instalată fiind- gata să deschidă focul asupra
navei inamice. I n această zi, se transmite din Calafat maiorului Nicolae Demetrescu Maican
telegrama : „Conform ordinului nr. 377 al comandantului Corpului de Armată vă comunic
că sînteţi autorizaţi să începeţi bombardarea monitorului cînd veţi fi gata. Aveţi facultatea
de a începe. Ziua şi ora anunţaţi numai cu trei orc mai înainte".
La 7 noiembrie se hotărăşte deschiderea focului. Marinarii servanţi ai mortierelor
au dovedit pe timpul desfăşurării tragerii un entuziasm deosebit. L a a 77-a lovitură prova
monitorului turcesc a fost învăluită de un fum gros prin care străbătea o flacără uriaşă.
A urmat o detunătură puternică. U n proiectil lovise nava, aprinzînd pulberea cc sc găsea
într-o magazie. Spărtura produsă din cauza exploziei a fost enormă, de vreme ce imediat
monitorul otoman a începui să se scufunde.
In această luptă bateria de mortiere α tras 112 lovituri, inamicul răspunzînd cu
200, dintre care 17 au căzut în bateria românească rănind uşor un s e r v a n t . 7

Scufundarea bastimentului otoman „Podgoriţa" a fost u n fapt de război însemnat.

S-au remarcat conduita exemplară, spiritul de disciplină şi dăruirea de care au dat dovadă
marinarii la mortiere, ofiţerii comandanţi de piese şi comandantul Corpului Flotilei, care
a organizat şi a condus această acţiune. A u dovedit mult curaj şi o conduită exemplară
sergentul Stoicovici loan, caporalii Oprea Stan, Albu Ilie, Petrescu Dumitru, Marcu Zamfir
şi soldaţii S Iancu Marin, Drăgan Gheorghe, Duilă Nicolae din Flotilă . Inteligenţa şi price­ 8

perea ofiţerilor marinari, dăruirea servanţilor din bateria de mortiere, numită semnificativ
„Perseverenţa", au adăugat o strălucită pagină d e eroism în istoria armatei române,

5
Caracteristicile monitorului turcesc „Podgoriţa" : lungimea 31,394 m, lăţimea 7,620 m,
deplasament 330 tone, forţa maşinii 80 C P . , data lansării 1865, armament : 2 tunuri de 110 mm,
dimensiunile plăcilor culrasate la prova şi la pupa 8 cm, echipaj 4—6 ofiţeri, 20—30 trupă.
* L a construcţia amplasamentelor bateriei de mortiere s-au folosit 500 gabioane ; 250
fascine ; 180 ţăruşi ; 105 scînduii de stejar de cîte 4 metri lungime ; 24· grinzi ; 36 şuruburi ;
120 piroane (Arh. St. Bucureşti, M.St.M. dosar nr. 0207635, f. 635, 658).
7
Raportul lt. col. N. Demetrescu-Maican către generalul G h . Lupu, asupra pregătirilor
făcute şi scufundării monitorului turcesc „Podgoriţa" (Arh. St. B u c , fond. M.St.M., dos. n r . 609,
f. 921, copie).
• Raportul It. col. N. Demetrescu-Maican către generalul G h . Lupu, asupra pregătirilor
făcute şi scufundării monitorului turcesc „Podgorţţa" (Arh. St. B u c , fond M S t . M , dos. nr.
609, f. 921, copie).

www.mnir.ro
Fig. 4 — Portiţa pentru trecerea t r u p e l o r româneşti peste Dunăre în Bulgaria. In partea
dreaptă u n g r u p de m a r i n a r i m i l i t a r i .

www.mnir.ro
220 NICOLAE PETRESCU

(Surind u n exemplu de luptă a artileriei împotriva navelor blindate fluviale.

Comandantul Corpului I Armată trimite la 8 noiembrie 1877 maiorului Nicolae
Demetrescu-Maican, telegrama nr. 19 prin care se spune : „Te felicit pentru inteligenta
conducere a sfărîmării şi scufundării monitorului. Prezentaţi-mi pe dată prin comandantul
diviziei ofiţerii şi gradele inferioare care merită recompense. General L u p u " .
Fapte de dăruire au înscris marinarii români în războiul pentru cucerirea indepen­
denţei de stat si în acţiunea de construire, montare fi asigurare a podurilor românefti de
vase peste Dunăre la Siliftioara-Măgura fi Turnu-Măgurele-Nicopole. D i n comisia formată
de Marele Cartier General pentru construirea podului românesc de vase la Siliştioara-
Măgura au făcut parte maiorul Nicolae Demetrescu-Maican şi locotenentul inginer Izvoranu
Ion din Corpul F l o t i l e i . ' Ofiţerii de marină P. Ponici şi D . Ionescu
9
au participat la
conducerea lucrărilor de construcţie a pon toanelor şi bărcilor şi la transportarea acestora
la Corabia.
In seara zilei de 12 august cavaleria şi artileria Diviziei a I l I - a , îmbarcate pe
portiţe remorcate de către şalupele „Bucur" şi „Rîndunica" din cadrul Flotilei, au trecut
Dunărea, organizînd o recunoaştere pe malul drept al fluviului şi instalind acolo trupe de
susţinere pentru apărarea podului. Construcţia podului românesc da vase peste Dunăre la
Siliştioara-Măgura a început în ziua de 14 august 1877. Şalupele „Bucur" şi „Rîndunica"
cu echipajele lor au format u n grup comandat de locotenentul de marină Ilie Irimescu.
Echipajele celor două nave au muncit cu sîrguinţă pentru îndeplinirea misiunii încredinţate.
Fără întrerupere, ziua şi noaptea, au fost remorcate pontoanele de pe malul sting al
Dunării pînă la locul ce îl ocupau în construcţia podului, dîndu-se ajutor pontonierilor
în aşezarea lor, au fost transportate şi fixate ancorele pentru pontoane. Cooperarea
desăvîrşită dintre genişti, marinari şi pontonieri a înscris în această acţiune pagini
palpitante de muncă şi dăruire. Geniştii construiau cu ardoare rampele pentru accesul
trupelor de pod, pontonierii se întreceau în montarea căluşilor, grinzilor şi podinei, iar
marinarii, luptîndu-se cu puternicul curent a l Dunării, remorcau şi ancorau pontoanele.
Condiţiile deosebite, generate de o serie de lipsuri caracteristice timpului de război,
au putut fi depăşite numai datorită spiritului de sacrificiu, dorinţei nestrămutate a ostaşilor
genişti, pontonieri şi marinari chemaţi eă îndeplinească această misiune.
In ziua de 19 august podul era g a t a .
10
Ziarul ;,Românul" din 27 august 1877
consemna : „Construcţia şi aşezarea podului de la Corabia face onoare ofiţerilor noştri ;
oricine este în drept a fi mîndru că pentru întîia oară cînd sînt chemaţi a pune în
aplicare ştiinţa lor junii noştri ofiţeri au ştiut să se achite cu succes".
La 20 august 1877, trupele româneşti au trecut Dunărea pe podul întins peste
luciul larg şi semeţ a l bătrînului Danubiu, într-un moment solemn şi emoţionant, cu
steagurile mîndru desfăşurate în vînt.
După trecerea trupelor româneşti în Bulgaria, podul de la Siliştioara-Măgura a fost
demontat şi transportat la Turnu-Măgurele, contribuţia marinarilor la această acţiune fiind
de asemenea deosebit de importantă.

> Ordinul prin care maiorul N. Demetrescu-Maican este numit membru în comisia
însărcinată cu conducerea lucrărilor construcţiei podului românesc de vase peste Dunăre :
„Bucureşti, 6 iulie 1877. Domnule comandant, vl se face cunoscut că maiorul N . Demetrescu-
Maican, comandantul bateriilor de asediu, este numit, conform cererii Cartierului General,
membru în comlslunea însărcinată cu conducerea lucrărilor construcţiei podului peste Dunăre.
Numitul ofiţer va fi Însărcinat In special cu formarea barajelor de torpile. Veţi binevoi a da
ordine maiorului N. Demetrescu-Maican a se pune la dispoziţia preşedintelui comisiei colonel
Eracle Arlon, cînd va îl trebuinţă şi numai după cererea preşedintelui comisiei. Această însăr­
cinare eventuală nu va scuti pe numitul ofiţer a-şl continua serviciul la bateriile de coastă,
p. Ministru Fălcoianu (Arh. St. B u c , fond M.St.M., dos. nr. 605, f. 297).
10
Peste lăţimea celor 1000 de metri, cit avea Dunărea aici, s-a întins un pod care, cu
rampele de acces, a totalizat 1 036 metri, însumlnd 784 metri pe pontoane, 212 metri pe căluşl
şl 40 metri pe rampele de acces. A u fost folosite 98 de pontoane şi 53 de căluşl. Intre pontoa­
nele din ax era o distanţă de β metri, iar între căluşi 4 metri. Podul a fost apărat de două
baterii, formate flecare din cîte β tunuri de 80 mm.

www.mnir.ro
V r T E J I A M A R I N A R I L O R ROMANI I N RĂZBOIUL P E N T R U INDEPENDENŢA 221

A l i t u r i de pontonieri şi dorobanţi, marinarii au dovedit abnegaţie şi un deosebit

curaj, muncind neobosit la montarea şi asigurarea noului pod. I n urma unei furtuni care
I-a avariat grav, echipajele şalupelor Flotilei, sub conducerea maiorului Ion M u r g e s c u , il

timp de 13 zile au lucrat la restabilirea l u i . A u fost schimbate parîmele ancorelor cu

l-arîme noi şi mai rezistente, au fost lansate coşuri de ancoraj, atft în amonte cît şi în aval

Fig. 5 — Barajul românesc de mine de la Nedeia.

de pontoane, pentru a oferi mai multă stabilitate ancorelor şi a împiedica alunecarea lor
pe fundul stîncos a l Dunării. Pînă la 11 decembrie 1877, cînd Dunărea a îngheţat,
marinarii, într-o adevărată bătălie cu natura dezlănţuită, au reparat desele stricăciuni
produse podului, asigurînd ca transporturile pentru nevoile frontului să nu fie întrerupte.
Din cauza înrăutăţirii timpului, podul a trebuit să fie demontat. Trei zile în luptă cu
un ger năpraznic marinarii au participat la demontarea l u i şi au asigurat efectuarea
a numeroase transporturi de oameni, materiale de război şi provizii cu şalupele „Rîndunica"
şi „Bucur".

Pentru sprijinirea flancului drept al trupelor româneşti care luptau la Rahova,

pentru protecţia trecerilor peste Dunăre in Bulgaria şi a podului construit de români la

11
Maiorul I . Murgescu a fost comandantul podului, după cum rezultă din următorul
ordin : „Poradin, 6 septembrie 1877 : M. S. Domnitorul a numit pe maiorul I . Murgescu
comandant al podului Nicopoli cu reşedinţa la Nicopoli. Subşef de Stat Major. Din înalt ordin,
lt. col. Pilat" (Arh. St. B u c , fond M.St.M., dos. nr. 663, f. 192).

www.mnir.ro
;222 NICOLAE PETBESCU

Turnu-Măgurele — Nicopole, Marele Cartier General hotărăşte să se instaleze un baraj de

mine pe Dunăre la'15' km in amonte de Bechet.
Aceasta misiune este încredinţa la Flotilei române. O asemenea lucrare temerara,
prima de acest fel din istoria ţării şi a marinei române, a ridicat probleme deosebit db
•complexe. Se obţiii dc la armata rusă 40 dc mine automate, incomplete, şi se trece la
execuţia barajului. Pentru protecţia şi montarea acestuia, o companie de 120 de soldaţi
de elită formată din marinari, denumită „Compania pontoanelor", execută sub comanda
căpitanului de marină M. Drăghicescu lucrările necesare amplasării unei baterii dc 4
tunuri de 120 m m , tranşee şi linii de comunicaţii, un adevărat fort pentru apărarea bara­
jului de m i n e . 1 2
Comandant nl tuturor trupelor de la Nedeia (aici se găseau şi 200 d«
rezervişti dorobanţi) α fost numit maiorul I . Murgescu din Corpul F l o t i l e i . I n ziua
i 3

de 25 octombrie căpitanul Mihail Drăghicescu trece în mare linişte Dunărea cu două

pontoane pline dé marinari şi dorobanţi, ocupînd o poziţie de apărare pc malul drept în
faţa unei redute inamice. Sub protecţia acestui detaşament sc începe, sub direct«
conducere α: slt. E . Koslinschi, montarea barajului în noaplea d e . 25 octombrie. La
S noiembrie 1877 barajul era în funcţiune, dovedindu-şi pe deplin utilitatea. A sprijinit
flancul drept al trupelor române care an luptat la Rahova, α împiedicat navele otomane
de α naviga; pe fluviu, spre locurile unţle sc găseau trecerile în Bulgaria. I n ziua cuceririi
Rahovei de ' către români, fortul de la Nedeia a bombardat reduta turcească dc lingă
Codosluiu şi> în cursul nopţii, marginea satului, pentru a împiedica inamicul să devasteze
t u n u r i l e locuitorilor de aici. .

După .terminarea misiunii de la Nedeia, compania de marinari a fost chemata în

marş forţat l a Calafat, pentru a întări--bateriile dc costă de unde au venit, pentru aşezarea
•barajului de mitic.
Trecerea companiei peste Dunăre de la Rahova la Bechet s-â făcut în condiţii
deosebit dej grehî. Furtuna dezlănţuită in ziua de" tî ianuarie 187fv-'sloiurilc de gheaţă
«are sc scurgeau pe Dunăre aurfăcjftjiipc'riculoâsă tfanshordărea'marinarilor pe malul
islîng a l fluţviuluii T.a ora 08,00 dimineaţă " începe îmbarcarea oamenilor -cu armamentul
ţi muniţia çé aveau asupra lor, îj»--pônTO;meî iar l a oro 10,00 se începe, trecerea Dunării.
Pontoanele JÎŞÎ croiau.-cn"greu calea-printre sloiurile dc -gheată. Furtuna deVcnea din ce
•în ce m a i Violentă, valurile şi bucăţile ilc gheaţa' se prăvăleau pes le micile Jnmlmrcaţiuni.
T i m p de şajiţc ere, bravii marinari au muncit din răsputeri, biciuiţi dé stropii reci de apă,
pentru α se asigura trecerea printre gheţuri. " -'
Ajunşi către ora 17,00 l a Bechet, marinarii îşi refac forţele ajutaţi şi înconjuraţi cu
dragoste părintească de locuitorii din comună.
Luînd cu ei sacii de marină, armele şi muniţiile, pornesc în marş forţat ajungînd
•seara în Nedeia, parcurgind în patru orc 20 de k m .
De la Nedeia l a Calafat, pe un drum cu viscol şi zăpada, companja de marinari
pacurge în timp record 80 de k m , sosind l a 10 ianuarie în bateriile dc coastă, pentru ca
peste cltcva zile să participe intens la bombardarea cetăţii V i d i n .

" Maiorul. I. Murgescu a trimis generalului Lupu o telegrama prin care raporta :
„Staţiunea ce s-a iormat aici cu barajul este însemnată şl conţine un însemnată şt conţine un
însemnat material de război. Rog binevoiţi a ordona să se formeze aici un comandament
.militar şi cu trupe îndestulate pentru susţinerea fortului ce am construit..." (Arh. St. B u c , fond
M.St.M., dos. nr. CJl, p. 828).
u
Ordinul prin care maiorul I . Murgescu este numit comandant al tuturor trupelor
•de la Nedeia : „Maiorul Murgescu. Răspuns telegramei d-tale. Te numesc pc d-ta comandant
al tuturor trupelor de la Nedeia. V e l lua toate măsurile pentru apărare şi te fac responsabil.
J N U vei părăsi postul niciodată, fără ordinul meu sau al D-lul ministru Brătianu" (Arh. St.
B u c , fond M.St.M., dos. nr. 604, p. 629).

www.mnir.ro
V I T E J I A M A R I N A R I L O R ROMANI I N RĂZBOIUL P E N T R U INDEPENDENTA 223

I n comunicarea de fu(ă am prezentat cileva din acţiunile şi faptele de vitejie mui

puţin cunoscute ale marinarilor români iii războiul pentru cucerirea independenţei dc stat
a României.
Strădania noastră de a reînvia aceste fapte vitejeşti, la împlinirea unui veac de
la proclamarea independenţei de stat a României, a izvorît din îndreptă ţitul sentiment al
mîndriei că aparţinem unui popor care, de-a lungul veacurilor, şi-a cucerit cu grele
sacrificii, printr-o eroică luptă, dreptul inalienabil de a trăi liber şi stăpîn în propria-i ţară.

DES EPREUVES D E BRAVOURE D E S MARINS ROUMAINS

DANS L A G U E R R E POUR L A CONQUETE D E L'INDÉPEN­
DANCE D E L A ROUMANIE

Résumé

Les marins, à côté des autres soldats de l'armée roumaine ont inscrit de merveilleuses
épreuves de bravoure et d'héroïsme dans la chronique de la défense sur les champs de
bataille de l'Indépendance proclamée par l'acte historique du » Mai 1877.
Dans le cadre de l'artillerie de côte de Calafat organisée par l'ordre no. i 181 du
Ministère de la Guerre, les officiers el la troupe de marine sous le commandement de
N. Demetrescu-Maican, le commandant de la flottlle roumaine, ont témoigné beaucoup d'adresse
et courage en maneuvrant avec habileté les canons, leur tir étant d'une grande précision dans
les bombardements qui ont eu lieu contre la forteresse ottomane de Vidin.
Un fait de guerre très Important a été constitué par la submersion en novembre '77
du monitor ottoman „Podgoriţa" réalisée par la batterie de mortiers „Perseverenţa" formée
d'officiers et de soldats de la marine roumaine. Ce navire de lutte ennemi représentait une
force Importante d'assaut et de défense sur le Danube.
Des épreuves de sacrifice ont inscrit les marins roumains aussi dans l'action de con­
struction-montage et assurance des ponts de bateaux roumains à travers le Danube d SUisHoara
— Măgura et à Turnu Măgurele — Nicopole.
Les équipages des navires „Bucur", et „Rîndunica" ont assuré la traversée sur le
Danube des troupes destinées â la défense du pont et ils ont remorqué les pontons du rivage
gauche du Danube aux lieux destinés. Ils ont aussi transporté et fixé les ancres pour l'assurance
du pont.
Pour soutenir du flanc droit les troupes roumaines qui luttaient à Rahova et pour la
protection des passages sur le Danube, en Bulgarie, la Flottlle roumaine a exécuté un barrage
de mines à 15 km, en amont de Bechet.
Une compagnie de 120 marins sous le commandement de Mihail Drăghicescu, major de
marine, a lutté héroïquement pour l'accomplissement de cette mission hardie, la première de
ce genre dans l'histoire du pays et de la Marine Roumaine.

www.mnir.ro
 U N E P I S O D A L RĂZBOIULUI P E N T R U I N D E P E N ­
DENŢĂ I L U S T R A T I N M U Z E U L BRĂILEI

dc I O N E L CÂNDEA

Războiul pentru cucerirea independentei din 1877—1878 a reprezentat un moment

de răscruce în istoria poporului nostru, avînd adînci rezonanţe în conştiinţa generaţiilor ce
s-au succedat de atunci pînă astăzi.
Purtat cu avînt şi spirit de sacrificiu de către întreaga naţiune, acest eveniment
a înscris în desfăşurarea l u i nenumărate fapte de vitejie ale ostaşilor noştri, expresie vie a
patriotismului fierbinte de care au fost animaţi.
Astfel, episodul petrecut l a Brăila în noaptea de 12 spre 13 mai 1877 se înscrie
în şirul acelor fapte de arme care reprezintă u n demn exemplu pentru urmaşi.
' încă din perioada premergătoare izbucnirii conflictului, în dreptul Brăilei se aflau
o serie de vase de război otomane, care efectuau manevre pe Dunăre, în faţa oraşului,
după care Se retrăgeau pe canalul Dunărea Veche, în dreptul Ghecetului . i

De pe unul din aceste vase a fost bombardat pentru prima dată oraşul la 21 aprilie
1 8 7 7 , bombardament
2
care s-a repetat cîteva zile mai tîrziu, aducînd locuitorilor oraşului
pagube nu prea mari .3

Acestor acte de război ale Turciei, autorităţile oraşului le-au răspuns l a început
prin sechestrarea unor vase sub pavilion otoman aflate în p o r t . 4

La 24 aprilie, turcii deschid focul din nou asupra oraşului şi două obuze cad
aproape de gară, cu puţin înainte ca marele duce Nicolae să coboare din t r e n .
5
Altele
au căzut în diferite zone ale oraşului fără să pricinuiască pagube prea mari.
D i n motive lesne de înţeles, ruşii n-au răspuns acestei provocări, dar cinci zile mai
tîrziu aveau să-şi i a revanşa prin scufundarea unuia din cele două monitoare care
staţionau pe canalul Măcinului, la k m 3,5 şi anume „Lufti Djelil" .
6

Cel de-al doilea vas, „Hivzi R a h m a n " , pe lîngă faptul că reprezenta un pericol
permanent pentru oraş, ridica şi problema de ordin strategic, deoarece împiedica construirea
barajului la gura Ialomiţei . 1
De aceea s-a hotărît să fie distrus printr-o, acţiune de
noapte.

1
Documente privind istoria României. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I , partea a
I l - a , Evenimentele militare premergătoare anului 1877, E d . Academiei, 1854, doc. nr. 697,
p. 550. Pentru aceleaşi vase de război otomane, ce staţionau in faţa Brăilei, vezi : Monografia
judeţului Brăila (de un colectiv), Brăila, 1971, p. 94 şl urm.
2
Documente privind istoria Romăniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I I , doc.
nr. 641, p. 334, în care aflăm că două obuze au căzut chiar lingă locuinţa prefectului de
Brăila, R. Mihai.
3
Ibidem, vol. V, doc. nr. 215, p. 106.
4
Monografia judeţului Brăila, l.c.
« Ibidem.
' Àvea 2 500 tone, lungime 80 m, 5 tunuri, 2 turele, grosimea chiulasel 12 cm, viteza
12 noduri pe oră. Vezi : colonel I . Manolescu, Rdzboiul romdno-ruso-turc din 1877, Răsăritul,
Institut de arte grafice, Bucureşti, 1921, p. 47, nota nr. 1.
' Ibidem.

www.mnir.ro
226 IONEL CANDEA

în acest scop nava „Rîndunica" din flotila românească de pe Dunăre, împreună

cu navele ruseşti „Xenia", „Alaftchik" şi „Ghighit" au pornit în noaptea de 12 spre 13
mai 1877 spre k m 6 de pe canalul Măcinului, acolo unde, la adăpostul nopţii, se afla
ancorat vasul „Hivzi R a h m a n " . Cele patru şalupe aveau după cum urmează : „Rîndunica"
8

— cu maiorul Murgescu la bord — u n locotenent şi 14 marinari ; „Xenia" un locotenent

şi 9 marinari, „Ghighit" un aspirant şi 8 marinari, iar „Alaftchik" 9
un aspirant şi 9
marinari.
La adăpostul nopţii formaţiunea dc nave, cu „Rîndunica" în frunte, secondată de
„Xenia" şi cu ultimile două i n rezervă, s-au putut apropia pînă la aproximativ 80 de
metri de monitor, distanţă la care au fost descoperiţi, deschizîndu-se foc asupra lor. Cu
mult curaj, „Rîndunica" s-a apropiat pînă la 60 m de monitor, trimiţîndu-şi torpila
Whitehead, care-i dă o puternică lovitură. Suferind avarii „Rîndunica" începe să i a apă
şi în acest moment maiorul Murgescu intervine din nou preluînd comanda maşinii.
„Xenia" intervine şi ea cu o a doua lovitură care grăbeşte scufundarea navei inamice .
,0

Această faptă îndrăzneaţă, ce reuşise datorită unei contribuţii deosebite a ofiţerului

român, fu repede adusă l a cunoştinţa oştilor române şi ruseşti . Înaltul ordin de z i nr. 15 il

din 2 iunie 1877 spunea : „Maiorul Murgescu din corpul flotilei, luînd parte în noaptea
de 12 mai la operaţiunea întreprinsă de locotenenţii Dubaschof şi Tchertokoff din marina
imperială rusă în contra unui monitor inamic pe care l-au scufundat, a dat probe în
această împrejurare de mult curaj şi singe rece şi a reprezentat bine armata română.
Acest fapt se aduce la cunoştinţa armatei. Prezentul ordin de z i se v a citi la apelul dc
dimineaţă la toate corpurile de trupă..." . 12

Maiorul loan Murgescu primi „Steaua României", iar comandantul suprem a l oştilor
ruseşti îi decernă „Crucea Sfintului V l a d i m i r " , în vreme ce ziarul „Le Nord",
u
oficialul
armatei ruse, în numărul din 9 iunie 1877 recunoaşte că succesul a fost asigurat „...grace
a l'énergie et à la présence d'esprit du major Murgescu..." . 14

Mai trebuie să amintim aici faptul că maiorul Murgescu, viitorul amiral, fusese
trimis ca bursier la Şcoala de marină de la Brest i n timpul domniei l u i Alexandru
loan Cuza, iar în 1865,- la 19 iulie, i se acorda de către Consiliul de Miniştri o sumă
de 300 galbeni drept ajutor .
ls

In legătură cu şederea în oraş a lui Murgescu, ştim din petiţia unui proprietar dc
imobil, adresată primăriei, că acesta a locuit la G . Cambano din str. Grădinei împărăteşti,
după 12 aprilie 1877, timp de vreo două luni, după care „au plecat de unde au fost
chemat de guvern, lăsîndu-mi în păstrare bagajul s ă u . . . " . Chemarea în alt loc, unde
le

curajul şi destoinicia sa îl cereau, 1-a făcut, după cum se vede, să plece din oraş fără
să-şi i a măcar bagajele.

• Acesta avea tot 2 500 tone, 132 oameni echipaj şl 5 tunuri. Ibidem, vezi şl T . C. Văcă­
rescu, Luptele românilor in resbelul din 1877—1878, vol. I . Apărarea teritoriului. Bucureşti,
1886, p. 82, unde găsim cifra de 219 oameni echipaj pentru flecare din cele două nave amintite
pină acum.
• I . Manolescu, op. cit., p. 48, nota 3 o numeşte „Varrena", în vreme ce T . C. Văcărescu,
op. cit., p. 81 şi I . Focşeneanu şl N. Clachir in Acţiunile militare ruso-romăne-bulgare In
rdzboiul din 1877—1878, Edit. Militară, Bucureşti, 1957, p. 97, o numesc la fel : „Alaftchik".
L Manolescu, op. cit., p. 48 şl T . C. Văcărescu, op. cit., p. 81, de asemenea I . Focşe­
10

neanu şi N. Clachir, op. cit., p. 97.

T . C. Văcărescu, op. cit., p. 82.
11

a
Documente privind Istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. m , doc.
nr. 939, p. 499 şl urm.
a
T . C. Văcărescu, op. cit., p. 62 şl I . Manolescu, op. cit., p. 48. Vezi şi I . Focşeneanu
şl N. Clachir, op. cit., p. 98, care vorbesc de Ordinul „Sflnta A n a " .
" I n I . Focşeneanu şi N. Clachir, op. cit., p. 97, nota 297.
<* Constantin C. Giurescu, Viata si opera lui Cuza Vodd, Edit, ştiinţifică. Bucureşti,
1966, p. 424.
«· Documente privind istoricul oraşului Brăila 1831—1918, Bucureşti, 1975, doc. nr. 341,
p. 363 şl urm.

www.mnir.ro
Fig. 1 — Compas marin. Turnat din alamă, servea la
indicarea direcţiei de deplasare fiind plasat Împreună
cu un altul în partea din faţă a vasului ; î = 19,
D = 20,5, d = 5,5 » . Muzeul Brăilei, inv. nr. 290.

Fig. 2 — Fragment de obuz. Reprezintă ultima

porţiune din obuz, unde se mai păstrează pietri­
ficată pucioasa şi cîteva m i t r a l i i ; î = 9,7,
D = 11,6, G - 1,2. Muzeul Brăilei, inv. n r . 293.

www.mnir.ro
228 I O N E L CANDEA

Fig. 3 — Epolet. Lucrat prin ştanţare, în foaie de alamă, deve­

nea mobil prin balamaua ce articula suportul fireturilor cu
restul corpului epoletului ; î = 8,5, 1 = 13, L = 19,5. Muzeul
Brăilei, i n v . n r . 276.

Cît despre situaţia creată pe Dunăre în această zonă, după 13 mai 1877, trebuie
arătat că deşi costul celor două monitoare fabricate în Franţa fusese de 4 milioane franci
şi că se puneau mari speranţe în ele, ca şi în „Hobarl Paşa", cel ce promisese să facă
adevărate minuni, toate acestea nu s-au mai putut întîmpla . 17

Muzeul Brăilei posedă o bună parte din obiectele care au aparţinut monitorului
„Hivzi R a h m a n " , a cărui epavă a fost descoperită în nisipul de pe fundul canalului
Măcin în dreptul k m 6 . Aceasta a fost tăiată şi scoasă la suprafaţă începînd cu 1964
a >0
.

T . C. Văcărescu, op. cit., p. 82.

17

" Locul, In dreptul căruia a fost scufundat vasul turcesc, a fost marcat printr-o placă
comemorativă In care se spune :
„In acest loc / I n noaptea / De 7—8 Iunie 1877 / Flota româno-rusă a scufundat moni­
torul / turc Duba Seify / Glorie eroilor / marinarii români şi ruşi care-au / luptat împotriva
turcilor pentru / Independenţa naţională a României / de sub jugul turcesc /
Brăila
pietrar
C. Valentin
îngrijită de marinari grăniceri"
acelaşi ofiţeri şl marinari au întreprins o acţiune similară în cursul căreia au fost atacate vase
mal mici, care stînjeneau mişcările trupelor ruseşti în această zonă. I . Manolescu, op. cit., p. 47.
<* O parte din ele au fost cedate de atunci Muzeului Marinei din Constanţa, Iar acum,
în urmă, un număr de 4 puşti din cele 12 ce provin din rastelul de pe navă au fost transferate
Muzeului Independenţei de la Giurgiu.
70
Dimensiunile se dau prescurtate şl in unităţile de măsură stabilite de Direcţia Patri­
moniului Cultural Naţional.

www.mnir.ro
UN E P I S O D A L RĂZBOIULUI D E I N D E P E N D E N T A 229

UN ÉPISODE DE LA GUERRE D'INDÉPENDANCE DE

1877—1878 ILLUSTRÉ D A N S L E MUSÉE D E B R A I L A

Ré sum i

Pendant la nuit de 12 vers 13 mal 1877, sur le bras de Macin, le monitor ottoman Hlvzt
Rahmann a été torpillé par une formation de navires, parmi lesquels se trouvait „Rîndunica"
de la flottille roumaine du Danube, ayant à bord le major loan Murgescu.
Le succès de l'opération est dû, en premier lieu à l'officier roumain qui, étant un bon
connaisseur des lieux, a conduit la formation de navires vers le monitor, et, encore, dans
la lutte proprement-dite U a fait preuve de „courage et sang froid". Voilà pourquoi U a reçu
la médaille „L'Étoile de la Roumanie" et ..L'Ordre du Saint Vladimir" de la part des autorités
militaires russes.
La destruction de ce monitor a sensiblement changé la situation stratégique de la zone,
démontrant en même temps les qualités réelles de nos officiers pendant la guerre pour
l'Indépendance.

www.mnir.ro
 CONSIDERAŢII ASUPRA SCUFUNDĂRII N A V E L O R
OTOMANE I N 1877 P E RRAŢUL MACIN

dc cpt. rg. 3 C O N S T A N T I N S C A R L A T

Multor locuri istorice importante nu le cunoaştem poziţia geografică. Urmele lor

au fost astupate în decursul sutelor de ani. Abia în sec. X I X — X X au p u l u l fi identificate
poziţiile geografice ale cetăţilor Troia (W. Dôrpfeld, Troxja Mon, 1902), Histria, Tomis,
Adamclisi, Vicina (identificată probabil cu Păcuiu l u i Soare) etc. Dar iată că a trecut
abia un secol după războiul pentru independenţă naţională, s-au scris multe despre
luptele navale, despre scufundarea monitorului „Duba-Scifi", dar unde-i locul epavei ?...
Documentele de bază, cum ar fi de exemplu raportul l u i Dubassof, jurnalul artileriei
ruse etc. şi nici chiar cele ale istoricului Drăghicescu, care a participat la război, nu
precizează clar locul. Contemporanii zic „km 6" cu „certitudine", fiindcă acolo a existat
o epavă, însă au fost scufundate pc braţul Măcin două cuirasate „Duba-Scifi" şi
„Lufti-Gelil", deci cu îndreptăţită nedumerire ne întrebăm care din ele se afla la k m 6 ?...
Fără a repeta descrierea numeroaselor acţiuni de luptă pe Dunăre din primăvara
anului 1877, care au fost amplu comentate de mulţi istorici , i
vom face în urma
cercetării pe teren şi precizări de ordin geografic-hidrologic. Scopul principal al prezentei
expuneri este deci comunicarea unor noi date referitoare la punctele 2
(poziţiile geografice)
în care au fost scufundate monitoarele turceşti „Duba-Seifi" 3
şi „Lufti-Gelil" pc braţul
Măcin. Dovezile în acest sens sînt cele obţinute pe baza cercetărilor subacvatice întreprinse
în anul 1975 în braţul Măcin.
Deosebirile de păreri amintite se datoresc faptului că documentele de epocă 5
şi
cele scrise u l t e r i o r 6
nu precizează clar punctele geografice unde a avut loc atacul cu
torpile contra monitoarelor turceşti în noaptea de 25 spre 26 mai 1877 (12/13 mai în
vechiul calendar).

1
Locotenentul colonel din marină Mihail Drăghicescu, Istoricul principalelor puncte
pe Dunăre de la gura Tisei plnă la mare si pe coastele mărit de la Varna Ία Odesa, Imprime­
ria naţională Bucureşti, 1943 (prima ediţie în 1895) ; locotenenţii Eugeniu' Botez şi Kiriţescu
Nicolae din Marina Militară, Rdzboiul pe Dundre, vol. I , Bucureşti, 1905, (Eugeniu Botez este
cunoscutul scriitor Jean Bart) ; sublocotenentul de marină Stoicescu St. Nicolae, din Escadra
de Dunăre, Flotilele In războiul pe Dunăre (513 a. H. — 1913 d. h.). Studiu IstoHco-militar,
Institutul de arte grafice Ovidiu, Constanţa, 1916 ; locotenent comandor C. Ciuchl, Istoria
marinei romane in curs de 18 secole (de la împăratul Troian pină la al 40-lea an de domnie a
regelui Carol I), Tipografia Ovidiu, Constanţa, 1906.
1
Expresie marinărească prin care se înţelege coordonatele rectangulare determinate de
latitudine şi longitudine sau polare determinate de unghiul azimutal şi distanţă. L a fluviu
punctul se ma stabileşte după bornele de pe mal marcate in mile sau în km.
3
Denumirea folosită după Istoricul războiului ruso-turc elaborată de Marele Stat Major
rus, citat de Eugeniu Botez şi N. Kiriţescu, op. cit., p. 60 şi 12 (scris „Seifi", iar în alte lucrări
„Duba-Seifi"),
* „O canonieră cuirasată de mare, nu monitor după cum arată cele mai multe scrieri"
— nota lui Eugeniu Botez, op. cit., p. 55 şl 12.
' Raportul Iui Dubassof, Jurnalul artileriei ruse, depeşa lui Dilaver-Paşa (asupra
cărora vom reveni în cele ce urmează.
• V. nota 4.

www.mnir.ro
232 CONSTANTIN S C A R L A T

I n prezent l a k m 6 pe braţul Măcin se află un monument (fig. 1), care marchează

„locul" unde a fost scufundat monitorul 7
turc „Duba-Seifi" (in unele lucrări apare sub
denumirea „Hifzi-Rahman" sau „Hafiz-Rahman", sau „Avri-Rahman" etc.) .
8
El a fost
torpilat de către şalupa torpiloare „Rîndunica" (fig. 2) la bordul căreia se afla maiorul
de marină Ion Murgescu (fig. 3), ajutorul comandantului Flotilei române, cunoscător
al zonei de operaţiuni, şi locotenentul rus Dubassof, comandantul escadrei torpiloare.
Episodul de luptă navală este deosebit de important pentru istoria marinei române,
9

deoarece scoate în evidenţă o importantă activitate a şalupei „Rîndunica" şi a maiorului

Murgescu.
Cercetarea subacvatică, efectuată iniţial prin scufundare autonomă, la k m 6 pc
braţul Măcin în lunile mai—iunie 1975, ne-a orientat pe firul evenimentelor anului 1877
din acele locuri. Sub apă se mai găsesc acolo doar fragmente metalice dintr-o epavă,
fără elemente care să poată indica provenienţa lor. Aceste materiale neînsemnate sînt pc
fundul apei la k m 6 (5,9) în dreptul monumentului care se află pe mal. După investigaţiile
făcute în Brăila, la căpitănie , la arhive şi mai ales printre bătrînii
10 11
marinari brăileni,
care denumesc această epavă „Barabafta" , 12
drumul căutărilor a devenit mai accesibil.
„Barabafta" este un nume care-i preocupă pe brăileni şi le trezeşte interesul pentru
istoria trăită de părinţi. E i mai sînt încă o sursă valoroasă de documentare... (—) Brăilenii
regretă faptul că „Barabafta" a fost ramfluată (scoasă) şi tăiată 13
pentru fier vechi,
deoarece preţuiesc locurile şi monumentele istorice. Tot de la localnici am adunat informaţii
despre alte puncte cu epave existente pe braţul Măcin care în prezent nu se mai
văd la suprafaţă. Următoarele cercetări întTcprinse sub apă în toamna anului 1975, în
locurile indicate şi marcate pe unele hărţie vechi cu semnul de pericol pentru navigaţie,
au fost în favoarea căutărilor. L i k m 13,6 şi la k m 14,1 există epave. L a k m 12,5
considerat cel mai important punct se remarcă o epavă înnămolită, dar pentru obţinerea
datelor ar fi necesar acolo dragaj. De fapt şi în celelalte locuri nămolul acoperă aproape
în întregime urmele importante, totuşi această formă de „mumificare cu nămol" rămîne un
mijloc de protecţie pentru viitoarele posibilităţi de valorificare ştiinţifică a epavelor.
Mulţi sînt acei marinari şi în special istorici care îşi manifestă regretul pentru
tăierea la fier vechi a monitorului „Duba-Seifi", considerat de ei o importantă piesă dc
muzeu pentru Muzeul Brăilei şi Muzeul Marinei Române şi din acest motiv avem datoria
să-i informăm pe protectorii vestigiilor istorice că „Duba-Seifi" (tig. 4) există !... El nu a
fost scufundat la km 6... Probabil „Barabafta" de la k m 6 nu era „Duba-Seifi", ci
monitorul „Lufti-Gelil", care s-a scufundat — după cum relata comandantul flotei
turceşti de pe Dunăre Dilaver-Paşa 1 5
în depeşa din 11 mai 1877 către Constantinopol 1 6
—
astfel : „...mu dusei la staţiunea telegrafică din Măcin unde am rămas aproape o oră.

„Canonierâ-cuirasată" — precizarea lui Eugeniu Botez şi N. Kiriţescu, op. cit., p. 60.

7

" Eugeniu Botez şl N. Kiriţescu, op. cit., p. 12.

Ibidem.
0

Jurnalul istoric al căpităniei portului Brăila şi datele adunate de cpt. şef de port
10

N. Ţuţuianu.
„Moş Ion Stroe, de 114 ani, cu 12 fecori toţi morţi în război la '77, locuia pe malul
11

Măcinului lingă Barabafta. Unul din feciori, ultimul pe care 1-a mal văzut, 1-a spus că fraţii
lui au încărcat la tun ghiulele aruncate în «Barabafta», tocmai de pe malul viilor şi lînăriei.
După relatările lui Vasile Covali, căpitan de navă fluvială în vîrstă de 65 ani, Brăila, Str.
Călugăreni nr. 127". După alte surse moşului îl spunea Iancu Stroe (n.a.). Rezultă din relatare
că şi artileria română a tras în „Lufti-Gelil".
„Barabafta" — o navă mare şi urîtă după tălmăcirea localnicilor. E l spun tuturor
u

navelor vechi Barabafta.

Alex. Bădulescu, fost sergent timonier la flotilă, îşi aminteşte că in 1936 se scoteau
u

cuirase din Barabafta pentru fier vechi... Operaţiunea a fost continuată în 1956, clnd a fost
scoasă in întregime „Barabafta" şi dusă la fier vechi. L a Muzeul Marinei Române există
documente de primire a pieselor din anul 1964.
" Marinarul Păun Dumitru in vîrstă de 60 ani cunoaşte poziţia epavelor din amonte pe
braţul Măcin. Dînsul mi-a indicat multe locuri în care am coborît sub apă.
« Eugeniu Botez şi N. Kiriţescu, op. cit., p. 54 „nota l " , Dilaver-Paşa" (după N. Stol­
cescu, op. cit., p. 97).
'· Eugeniu Botez şl N. Kiriţescu, op. cit., p. 54.

www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A SCUFUNDĂRII N A V E L O R OTOMANE

Fig. 1 — Monumentul i n s l n l n t l a k m Π p c braţul M ă c i n , în d e c e n i u l V a l sec. X X ,

îalr-o poziţie eronată.

în momentul cînd mă întorceam în baracă, o cxploziune se a u z i , e r a -«Lufti-Gelil» care

se scufunda din cauza unui accident care aprinsese depozitele de muniţii din prova.
Grăbii să ajung cu barca la locul sinistrului şi mai puturăm salva un om. Explozia
fusese d e c i cauzală... d e u n «accident»-''. î n ultima frază comandantul fiolei turceşti preci­
zează cauza accidentului, pe care o atlase, după cum se înţelege, de la acel „om"

www.mnir.ro
www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A SCUFUNDĂRII N A V E L O R OTOMANE 235

Jurnalul artileriei ruseşti din 1 spetembrie 1877, cît şi articolul identic, tradus în
„Bulletin de la reunion des officiers" 5 iulie 1878 şi comentat de Pexen în cartea sa
Du rôle de l'artillerie navale menţionează 17
: „Ofiţerii Ruşi, însărcinaţi de a urmări cu
lunetele mersul proiectilelor, au constatat că niciunul din ultimele obuze, aruncate de-odată,
nu căzură în apă, ele au trebuit deci amîndouă a lovi vasul... Proiectilul aruncat,
vertical de mortier a trebuit să cadă pe punte ; el trebuie să fi fost care a determinaţi
catastrofa..." ω
.
După asemenea dovezi contradictorii cu greu putem percepe adevărata cauză a>
scufundării monitorului „Lufti-Gelil", dar mai uşor reuşim să ne facem o părere despre?

•e/zc/dt'-

SUBACVATIC* ntsuMttfAmn V
?" f97S

, % OUBASEIFI

O? WMe ue/oet/r/-

Ι tocmi cj#eme¬
. ZWK4 /Avmres oeost-
Λ/τ *eur#u eonrt-

2K- 30Awe KuoMereicr.

MACIN X oocvMeNrARS w

SCHEMA CeRCETARU SUBACVATICâ D/N 197S

ASO„ A LUPT?/ NA VAlèT ^ B ^ „ A c n f W J

Cercetarea, své αρά. Cft.^iC.ScaftA

Fig. 4 — Schema cercetărilor subacvatice d i n anul 1975, pentru identificarea poziţiei

geografice reale în care şalupa „Rîndunica" a scufundat cuirasatul turc „Duba-Seifi"..

«» Ibidem.
" Ibidem ; ν. şi M. Drăghicescu, op. c i i . , p. 337 (comentare in acest sens de ofiţerii spe­
cialişti francezi).

www.mnir.ro
236

mentalitatea fiecărei părţi de a prezenta situaţia. D i n acelaşi articol însă comentat de|
francez mai reţinem : „După zăpăceala entuziasmului ruşii se gîndesc la salvarea echipa*!
jului" L a locul sinistrului din tot echipajul de 132 de oameni unul singur al
scăpat de la moarte ca prin minune..." (Trei şalupe ruseşti au plecat acolo) 19
... Deci, al
scăpat u n singur om şi a fost găsit şi de turci şi de ruşi... ? !
Unii comentatori bănuiesc că Nedjid-Bey, comandantul monitorului, împreună cu
Dilaver-Paşa , comandantul
20
flotei, intenţionat au părăsit bordul lăsînd ordin secundului
să nu riposteze cu artileria şi si nu facă manevră... Despre realitate, cunoscutul marinar-
istoric român lt.-col. Mihail Drăghicescu din marină consideră util să „ne mărginim a le
aminti fără a le da vreun crezămînt...". Tot el este acela care printr-o descriere utilă ne
ajută, după ce am prezentat situaţia, să facem localizarea epavelor aşa cum ne-am propus,
înlocuindu-1 deci pe presupusul „Duba-Seifi" de la k m 6 cu realul „Lufti-Gelil" şi urmînd
a găsi conform dorinţelor locul l u i „Duba-Seifi", mai amonte, către Măcin.
Urmărind harta din fig. 5, îl cităm din nou pe cel care a participat la război
(fig. 6), reluînd firul întâmplărilor : „...Comandantul şef al flotei (Dilaver-Paşa) şi acela
al l u i «Lufti-Gelil» (Nedjid-Bey) au plecat seara cu barca, la Măcin, situat la km 5—6
mai la deal, în scop de a se înţelege cu celelalte bastimente ( n a v e ) , fie pentru bombardarea
Brăilei, fie pentru orice alte operaţiuni, lăsînd ordin să nu se tragă înaintea întoarcerii
lor" 21
.
Deci „ 5 — 6 km mai la deal" (vezi harta din fig. 5) defineşte tocmai poziţia lui
„Lufti-Gelil" înainte de scufundare. Rezultă că acesta se afla la circa 5—6 k m în aval
de Măcin, iar Măcinul este situat la k m 12,8—14,7 (v. fig. 5 şi 6).
Aşadar, „Barabafta" de la k m 6 era, în concluzie, cu destulă certitudine „Lufli-Gelil"
nu „Duba-Seifi".
Acelaşi a u t o r 2 2
ne ajută să-1 identificăm mai exact pe „Duba-Seifi" astfel : „...In
urma acestei pierderi celelalte vase turceşti s-au retras pe braţul Măcinului la o depărtare
de 10 k m faţă de baterii. Ofiţerul de marină francez Albert Grasset apreciază distanţa
dintre monitoare şi portul Brăila de 8 m i l e 2 3
(vezi harta din fig. 5).
Rezultă că au ieşit în afara bătăii maxime a tunurilor instalate pc malul de la
Lînăric din Brăila, navele : „Fet-ul I s l a m " monitor cu turele, „Duba-Seifi", asemenea armat
cu 2 tunuri K r u p p de 12 cm şi un echipaj cam de 60 oameni (aci apare o altă confuzie
referitoare la echipaj) şi vaporul „Kiligi-Ali". „...S-a încercat (atunci) o altă acţiune contra
celuilalt cuirasat turc «Duba-Seifi»" 2 4
(„Havzi-Rahman").
„...In noaptea de 25 spre 26 mai (12/13 m a i ) , mai multe nave turceşti erau
ancorate pe braţul Măcinului puţin mai la vale de oraşul cu acelaşi nume" B
.
„Puţin mai la vale" înseamnă k m 13, 12, 11 sau 10 şi nici într-un caz k m C.
După Eugeniu Botez ,26
rezultă : „flotila făcu 9 km..., luna plină strălucea încă
în noapte înlesnind astfel ca la o mare depărtare oficerii să vadă monitoarele crescînd
din ce în ce în cîmpul lunetelor l o r " . După cercetarea la faţa locului am constatat că sc
putea vedea la o distanţă de 3,5 k m , deci 9 + 0,5 = kilometrul 12,5 situat în prelungirea
segmentului de braţ liniar dintre Ghecet şi Măcin. L a k m 12,5 în şesal se află sub apă
o ridicătură de nămol, un mamelon mare (expresie topografică) sub care bănuiesc existenţa
cuirasatului „Duba-Scifi" înnămolit, care ar putea fi dezgropat prin dragaj mecanic.

» Ibidem, p. 54—55.
Dilaver-Paşa se afla in dispută cu forţele de uscat turceşti şi era în dizgraţia coman­
20

dantului turc, motiv pentru care a şl fost schimbat din funcţie cu Aarlf-Paşa. înaltul coman­
dament turc de la Dunăre îl nemulţumea pe Dilaver-Paşa, invitîndu-1 „să nu se mal amestece
înainte de a-i veni numirea oficială" (după relatarea Iul N. Stolcescu, op. cit., p. 99—100).
Mihail Drăghicescu, op. cit., p. 336 (n.a. : Din această frază rezultă localizarea).
11

Mihail Drăghicescu, op. cit., p. 337.

22

Albert Grasset (lieutenant de vaisseau), in La défense des côtes, Paris, 1889, p. 143.
22

Mihail Drăghicescu, op. cit., p. 337.

24

» Ibidem.
* Op. Cit., p. 59—60.

www.mnir.ro
 " oneex»un MRINA RUSA IMRRZUHÂ eu
O. MAIOR MURS/SCII HAI FUTILA ROMÂNĂ
APLATI LA BRĂILA COMCfRURÂ PLANUL 0f
A ATÀCA Acesre nsecu TORPILA "

FATBL HCMTCSC

PISCUL

r
*"" ? Z OK.IS7
O K.I66
, 0 - OUN4*f A

rtn/ί mmiATiiTtm*
rrMTRUTirecr*tA r/rvmex
CISLA AHICC ÎN POBKOSfA

\ " OILAVCR-PAŞA fΑΏ3Ιΰ-0ί> All/If CAT

^Ctl BARCA S-f Afm. MAI LA 6CAL ..."

•>T BATCRtC TURCCASCÀ

< c TORURI)

Aceste \/<*se era.u:

- Dubei - Set/c

BATCRie WRCCASCÀ
(MORTleRC) BALTA CAXCAUtl
mia''

H a r t a completă a sectorului navigabil Brăila—Măcin (după Rutiera d i n 1935).

Fig. 5 — Harta cu exemplificarea şi sinteza studiilor şi cercetărilor din cadrul prezentei T
g. 6
comunicări. www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A SCUFUNDĂRII N A V E L O R OTOMANE 237

(Diferenţa de nivel poate fi sesizata şi cu ajutorul diogramelor înregistrate de ecosonde).

Eugeniu Botez continuă descrierea care ne este utilă : „Monitoarele se zăreau la orizont
într-un spaţiu gol, din cauza malurilor joase şi pustii. I n mijlocul braţului staţiona
canoniera-cuirasată cu turele «Hivzi-Rahman», în stingă vaporul «Chiligi-Ali» şi puţin mai
înainte în apropiere de m a l , micul monitor «Fetul-Islam»". Cu aceste date situaţia o
considerăm destul de clară, iar pentru cercetările următoare cîmpul deschis, nu numai
pentru autorul acestor rînduri, care a întreprins primele căutări sub apă, ci pentru
oricare alt marinar, istoric sau simplu scufundător dornic să-şi aducă contribuţia în
cinstea centenarului independenţei.
Pentru certitudine este util să analizăm pe scurt şi informaţiile aduse de Albert
Grasset şi astfel, identificând poziţiile conform scopului propus, reuşim a contura şi
episodul atacului cu multe amănunte.
„Defectele de construcţie a maşinilor obligă escadrila să se oprească de mai multe
ori, astfel încît trecu aproape o oră şi treizeci de minute pînă cînd străbătu distanţa
de 8 mile care separă Brăila de navele turceşti" . Distanţa de 8 mile reprezintă 14,8 k m .
27

Ştiind că între Brăila (port) şi Ghecet sînt 2,3 k m , i a r de l a Ghecet, situat la k m 0,

pa braţul Măcin, încă 12,5 k m , deci în total 12,5 + 2,3 = 14,8, rezultă că se confirmă
poziţia epavei la k m 12,5 (vezi hărţile d i n fig. 5 şi 6).
Escadrila menţionată era formată din şalupele torpiloare „Rîndunica", cu maiorul
Ion Murgescu din Flotila română, locot. Dubassof şi 14 oameni echipaj (numită de ruşi
„Ţareviciu"), şalupele ruseşti „Xenia", „Dzigit" şi „Ţarevna" . Alegînd ca prim M
obiectiv
cel mai mare dintre bastimente, „Rîndunica trece prin ploaia de gloanţe şi obuze aruncate
de monitor, izbindu-1 cu torpila din capătul şcondrului între centru şi partea dinapoi
la babord. Torpila explodă găurind nava şi prin deschiderea verticală apa năvăli înăuntru.
Marinarii turci disperaţi trăgeau neîncetat focuri. A doua lovitură cu torpila i-o dă
„Xenia" şi colosul cuirasat de 2 500 tone armat cu 5 tunuri (din care 2 K r u p p de 12 cm),
construit Ia Bordeaux în 1868 şi avînd la bord 12 ofiţeri şi 120 marinari, se scufundă
în mai puţin de 10 minute. E r a ora 3...' . <29

Maiorul din marina română Ion Murgescu, ajutorul comandantului Flotilei, singurul
din escadră care cunoaştea zona braţului Măcin, dar şi singurul specialist în atacul cu
torpila de şcondru îşi îndeplinise misiunea de luptă. I n ultimul moment al acestui episod,
după victorie, „Murgescu se repezi la maşină pentru a-i ajuta mecanicului român rănit
să schimbe marşul înapoi în timp ce gloanţele răsunau pe fier ca grindina". Această ultimă
şi frumoasă relatare îi aparţine scriitorului Jean Bart, comandorul Eugeniu Botez .
30

CONSIDÉRATIONS SUR L E S NAVIRES OTTOMANS SOM­

B R E S E N 1877 D A N S L E B R A S D E M A C I N

Resume

Les recherches de 1975 entreprises sous l'eau dans un des bras du Danube nommé
Măcin, nous offrent la possibilité de faire quelques précisions concernant les navires sombrés
(les épaves) pendant les premières batailles navales qui ont eu lieu le mois de mal de 3Ï77.

» Albert Grasset, op. cit., p. 143.

** N. Stolcescu, op. cit., p. 112.
M
E . Botez, op. cit., p. 62.
30
Ibidem, p. 61.

www.mnir.ro
238 CONSTANTIN S C A R L A T

Conformément aux dites recherches nous essayons de déterminer les points géographiques
où a été sombré le cuirassé „Duba-Seifi" étant torpillé par la chaloupe „Rîndunica" au bord
de laquelle se trouvait le major de marine Ion Murgescu, l'aide du commandant de la
Flottille Roumaine. Les recherches sous l'eau commencées, apportent des nouvelles preuves
pour écarter les confusions faites entre les épaves cuirassées. Ainsi, nous pouvons préciser
Qu'au K m 6 a été sombré „Lufti-Gelil" et pas „Duba-Selfl" tel qu'on considérait jusqu'à
présent. Sauf les dates trouvées sur les lieux l'hypothèse actuelle est fondée aussi sur plusieurs
documents de l'époque, comme par exemple... le cuirassé sombré par „Rîndunica", „se trouvait
un peu plus en bas que ia viile de Mdctn" (pour employer l'expression du Iteutenent-colonel
d e 1877 Mihail Drăghicescu) et la ville se trouve située au Km 14. Donc les vestiges Identifiés
•KOUS l'eau au Km 12,5 sont plus concluants que ceux du Km S.

www.mnir.ro
 A C T I V I T A T E A D E INFORMAŢII ŞI CONTRAINFOR-
MAŢII I N T I M P U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de col. H O R I A B R E S T O I U şi
maior V A S I L E B O B O C E S C U

Pentru apărarea gliei străbune, a independentei şi integrităţii sale teritoriale

împotriva cotropirii străine poporul român a trebuit să dovedească strălucite calităţi militare
pe frontul de luptă, să se informeze temeinic asupra intenţiilor anexioniste ale inamicului
şi să recurgă la armele subtile ale informaţiei şi contrainformaţiei.
Momentele principale ale epopeii generale de luptă a românilor din toate timpurile
pentru libertate, independenţă, unitate naţională şi progres social învederează, fără putinţă
de tăgadă, că instituţia informaţiei şi contrainformaţiei, indiferent de formele pe care le-a
îmbrăcat, a fost o necesitate pentru salvgardarea fiinţei etnice şi cucerirea neatîrnării, iar
utilitatea ei a fost validată de succesele înregistrate în această luptă milenară.
Regii geto-daci (Dromichaites, Burebista şi Decebal) şi marii voievozi români
(Basarab I , Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Petru
Rareş, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brîncoveanu, Dimitrie
Gantemir şi alţii) şi-au înscris numele printre plămăditorii artei informaţiilor la români,
utilizînd armele războiului secret pentru apărarea integrităţii teritoriale a ţării şi contra­
cararea activităţii serviciilor de spionaj ale inamicului.
Revoluţiile de la 1821 şi 1848 au evidenţiat necesitatea creării unor instituţii şi
organe noi de ordine şi informaţii, care să apere interesele supreme ale poporului român
împotriva uneltirilor reacţiunii interne şi externe.
In perioada luptei pentru unirea Moldovei cu Muntenia, unioniştii au reuşit să
organizeze o bună activitate informativă şi contrainformativă, care a contribuit l a desco­
perirea şi anihilarea acţiunilor separatiştilor din ţară şi ale puterilor ostile unirii (Turcia,
Austria şi Anglia) şi la asigurarea secretului dublei alegeri a domnitorului Alexandru loan
Cuza în ianuarie 1859. După punerea temeliilor statului naţional român, domnitorul Cuza
s-a preocupat şi de crearea unui modern serviciu de informaţii, care a contribuit l a
descoperirea multora dintre acţiunile forţelor reacţionare din ţară şi de peste hotare ostile
unirii, Ia înfăptuirea reformelor social-economice din anii 1863—1865 şi l a consolidarea
autonomiei interne.
*

Moment de semnificaţie crucială în istoria poporului român, lupta pentru cucerirea

independenţei naţionale depline, în anii 1877—1878, a impus sporirea aportului activităţii
de informaţii şi contrainformaţii, ca instrument pentru sprijinirea acţiunilor politico-diplo-
matice şi militare, contracararea uneltirilor spionajului străin şi pregătirea informativă a
armatei române în vederea participării ei la războiul antiotoman.

www.mnir.ro
240 HOHIA B R E S T O r U ŞI V A S I L E B O B O C E S C U

Pentru realizarea unei cit mai temeinice informări, au fost angrenate toate organis­
mele de stat care, prin natura activităţii lor, aveau posibilităţi să intre in posesia unor
date valoroase. I n aceaetă direcţie şi-au adus aportul agenţiile diplomatice dc peste hotare,
căpităniile de porturi, oficiile poştale şi telegrafice, organele administraţiei civile şi poliţie­
neşti, birourile de vamă, parcheturile, judecătoriile, tribunalele şi presa vremii.
Activitatea de informaţii şi contrainfornvtţii militară η fost înfăptuită dc către
o serie de organe din compunerea Marelui Cartier General, în principal de secţiile opera­
ţiilor militare, topografică şi de pretorat, de comandamentele corpurilor dc armată, ale
diviziilor, brigăzilor şi regimentelor, de unităţile de grăniceri. Secţia α V I - a — prctoratul
din cadrul Marelui Cartier General al armatei, în subordinea căreia activa jandarmeria
militară — a reprezentat principalul organ informativ şi contrainformativ. precum şi de
siguranţă al armatei române în timpul războiului de independenţă. Activitatea de informaţii
în cadrul armatei se completa cu rezultatele cercetării militare şi din serviciul de avan­
posturi şi de patrulare.
In urma reizbucnirii crizei orientale în anii 1875—1876, guvernul român, conco­
mitent cu sprijinirea în secret a luptei de eliberare naţională a popoarelor din Peninsula
Balcanică, prin permiterea înrolării de voluntari sîrbi şi a formării de cete înarmate dc
bulgari pc teritoriul său şi a asigurării pazei şi secretului unor transporturi masive dc
arme şi muniţii din Rusia şi Germania către armata sîrbă, a intensificat activitatea
informativă atît în ţară, cît şi peste hotare.
Pentru a supraveghea mişcările şi pregătirile militare ale turcilor s-a constituit,
la 15 iunie 1876, Corpul de observaţii de la Gruia (Mehedinţi) sub conducerea colonelului
Mihail Cristodol Cerchez, iar în celelalte oraşe-porturi dc pe malul românesc al Dunării
s-au organizat din ordinul ministrului de Război, George Slăniceanu, servicii şi puncte de
observaţii. Aceste avanposturi informative au realizat cu sprijinul pichetelor de grăniceri,
al unităţilor militare româneşti concentrate în localităţile din sudul ţării, al flotilei române,
al organelor portuare şi poliţieneşti, al oficiilor poştale şi telegrafice, al tuturor locuitorilor
acestor meleaguri şi a numeroşi patrioţi bulgari şi români din Peninsula Balcanică, o
cunoaştere temeinică a fortificaţiilor ridicate de unităţile militare turceşti pe malul drept
al Dunării la : V i d i n , Florentin, Rahova, Nicopole, L o m Palanca, Şistov, Rusciuc, Silistra,
Hîrşova, Tulcea etc. I n acelaşi timp, ele au întreprins recunoaşteri asupra unor localităţi
din sudul Dunării şi au trimis ofiţeri români în misiuni informative în adîncimea terito­
riului european al Imperiului otoman.
In anii crizei orientale, cînd guvernul român α încercat să obţină recunoaşterea
independenţei ţării sale dc către puterile europene pe cale diplomatică, activitatea informa­
tivă a agenţilor diplomatici români de peste hotare s-a amplificat în vederea cunoaşterii
poziţiei cercurilor conducătoare din ţările în care erau acreditaţi faţă de această cerere, α
culegerii de informaţii privind planurile militare şi intenţiile Turciei împotriva României.
Pentru orientarea activităţii informative a acestora, primul-ministru Lascăr Catargiu, inte­
rimar şi la Externe, a trimis, la 4/16 ianuarie 1876, o notă agenţilor diplomatici români
de peste hotare, în care arăta : „Dacă tratativele începute între diferitele puteri sau cele
care vor urma cu privire la chestiunea Orientului ascund hotărîri menite a atinge drepturile
României, ar fi bine să cunoaştem chiar acum situaţia ce v a rezulta pentru ţara noastră.
Vă rog aşa dar, D-lc Agent, să încercaţi prin toate mijloacele de care dispuneţi să
cunoaşteţi orice proiect care ne-ar privi direct sau indirect, pentru ca să putem face din
timp toate rezervele noastre şi să luăm măsuri în consecinţă" . 4

Pe baza informaţiilor transmise în continuare de agenţii români şi a datelor

obţinute de către numeroase personalităţi politice ale vremii, trimise cu misiuni peste

ι Documente privind istoria României. Rdzboiul pentru independents vol. I , partea a

I I - a , Edit. Academiei, Bucureşti, 1953, p. 65—66.

www.mnir.ro
A C T I V I T A T E A D E INFORMAŢII ŞI CONTRATNFORMAŢII 24.1

hotare, guvernul român a luai cunoştinţă de poziţia ostilă a puterilor europene (aţă de
acordarea independenţei naţionale şi i-a permis să sc orienteze spre o alianţă politică şi
militară cu Rusia, în vederea cuceririi neatîrnării pe calea armelor.
Urmărind cu atenţie pregătirile dc război ale Turciei împotriva ţării noastre, gene­
ralul Iancu Ghica, agentul diplomatic dc la Constantinopol, raporta la 7 decembrie 1876
la Bucureşti următoarele informaţii : „Ministrul de Război otoman pregăteşte eventuale
planuri de campanie. Sc intenţionează a ocupa Calafatul, pentru a ameninţa de acolo
flancul şi spatele armatei inamice destinată să sc apere, fie în Bulgaria, fie prin Serbia.
Se poate presupune că turcii ar voi să pună mîna pe acest punct deosebit (de mare
valoare strategică) pentru ei chiar de la începutul războiului, pentru a lua-o înaintea
duşmanului" . 2

Tot în acest sens, I . Bălăceanu, agentul diplomatic român din Viena, comunica la
începutul anului 1877 alte informaţii secrete privind planurile militare agresive ale Turciei
împotriva României : „Clapka (general ungur din timpul revoluţiei de la 1848 — n. n.) a
trecut prin Viena, venind din Conslantinopol. E l a spus confidenţial ambasadorului francez
că turcii vor ocupa patru puncte pe malul nostru şi anume : Calafat, T r . Măgurele,
Olteniţa şi Bărboşi, pentru a distruge calea ferată şi a ocupa B u c u r c s t i u l " . 3

Intrucît aceste informaţii au fost confirmate şi prin alte surse, indicînd concentrarea
unor trupe turceşti numeroase la V i d i n , în intenţia de a invada teritoriul nostru, guvernul
român a acordat o atenţie deosebită măsurilor de fortificare a Calafatului, conccntrînd o
mare parte a armatei române în această zonă şi organizînd loţodată o strictă supraveghere
a Dunării.
In legătură cu sursele de informare şi modul de Culegere u informaţiilor, G r .
Cantacuzino, reprezentantul diplomatic al României în Italia, raporta la 13 septembrie
1876 : „...informaţiile pe care socot a le putea comunica Excelenţei Voastre, mai ales în
ce priveşte situaţiile respective ale Austriei şi Rusiei, le deţin, fie din notele mele
redactate în urma convorbirilor cu personalul ambasadei austro-ungare acreditat pc lîngă
M. S. Regele Italiei, fie mai ales din notele ncsecrctc scrise de la Viena de către o
persoană suspusă şi in situaţia de a. putea comunica dale importante, de cele mai multe
ori extrase chiar din izvoarele diplomatice şi din cercul reslrîns al contelui Andrăssy"
(conducătorul politicii externe austro-ungare în acea
-
vreme — n.a.)''.
După eşecul Conferinţei marilor puteri europene de la Constantinopol, ca urmare α
obtuzităţii Porţii de α nu recunoaşte dreptul la independenţă naţională ul popoarelor din
Peninsula Balcanică, teritoriul României a fost supus unor necontenite incursiuni de jaf
şi pradă din partea trupelor neregulate turceşti, care s-au amplificat după intrarea trupelor
ruse în ţara noastră la 12 aprilie 1877. I n acelaşi timp, turcii au executat incursiuni de
recunoaştere în ostroavele Dunării şi în porturile româneşti, iar agenţii spionajului turc,
secondaţi de cei austro-ungari, culegeau informaţii despre trupele româneşti şi ruseşti. Alte
unităţi militare turceşti au fost concentrate în garnizoanele de pe malul drept a l Dunării,
fn intenţia de a invada teritoriul României, care α fost supus unui necruţător bombar­
dament.
Desfăşurarea tratativelor şi semnarea Convenţiei de trecere a armatelor ruse prin
România, la 4 aprilie 1877, s-a desfăşurat in deplin secret, astfel cu agenţii spionajului
inamic nu au putut pătrunde pe culca acestor acţiuni.
I n condiţiile cînd teritoriul României era ameninţat să devină teatrul unui război,
organele dc informaţii ale ministerelor dc Interne, Război şi Externe au trebuit să desfă­
şoare, în iarna şi primăvara anului 1877, o sporită activitate dc informare şi de cunoaştere

2
Ibidem, p. 231—282.
3
Ibidem, vol. Π, p. 109—110.
* Ibidem, vol. I , partea a Π-a, p. 355—358.

www.mnir.ro
242 H O R I A B R E S T O I U ŞI V A S I L E B O B O C E S C U

a tuturor acţiunilor militare ale garnizoanelor turceşti. S-a trecut, totodată, l a urmărirea
şi reţinerea unor agenţi ai spionajului turc şi austro-ungar, la îndepărtarea persoanelor
suspecte de activitate informativă în favoarea inamicului din j u r u l unităţilor militare
româneşti şi ruseşti, precum şi a unor puncte strategice. 0 atenţie deosebită s-a acordat
întreprinderii unor măsuri de pază şi securitate a podului de cale ferată de pe Şiret de
la Bărboşi, despre care se deţineau informaţii că turcii vroiau să treacă l a distrugerea l u i
imediată.
Agenţii diplomatici români culegeau şi transmiteau guvernului de. la Bucureşti, în
aceste momente grele pentru ţară, informaţii de valoare, oare să-1 sprijine în elaborarea
actelor sale politice şi militare. Pe baza informaţiilor transmise de aceştia şi completate cu
cele procurate de către organele ministerelor de Interne şi de Război, M . Kogălniceanu,
ministru de Externe, a trimis, la 5 aprilie 1877, agenţilor români de la Berlin, Paris,
Roma şi Viena o notă ce trebuia' să fie înaintată miniştrilor de Externe ai ţărilor în care
erau acreditaţi, în care se arăta : „Turcii sc pregătesc să invadeze România pentru a
ocupa mai multe puncte ale teritoriului nostru, dc a distruge căile ferate şi de a
ocupa chiar Bucureştiul, reşedinţa guvernului" . 5

După proclamarea independenţei naţionale depline, l a 9 mai 1877, agenţii diplo­

matici români şi-au sporit eforturile în direcţia procurării unor informaţii privind poziţia
puterilor europene faţă de actul istoric din acea z i , care, în general, a fost ostilă, şi a
aflării unor noi date privind intenţiile agresive ale armatei otomane. Organele cu atribuţii
de contraspionaj au acţionat cu mai multă fermitate împotriva agenţilor spionajului străin
şi au participat la realizarea măsurilor de siguranţă ale unităţilor militare ruse ce treceau
pe teritoriul ţării noastre.
In condiţiile refuzului recunoaşterii independenţei naţionale din partea puterilor
europene, participarea armatei române, alături de cea rusăi l a războiul împotriva Turciei
reprezenta singura cale posibilă pentru a impune realizarea acestei cerinţe legitime a
poporului nostru. Pentru a obţine victoria împotriva duşmanului, armata română trebuia
pregătită atît din punct de vedere militar, cît şi pe linie informativă şi contrainformativă,
să dispună de informaţii precise şi complete despre forţele turceşti. Pentru asigurarea
unei pregătiri unitare a comandanţilor unităţilor militare româneşti în culegerea informa­
ţiilor despre inamic pe cîmpul de luptă, Marele Cartier General al armatei a elaborat,
la 6 iulie 1877, „Instrucţiunile privind mijloacele principale întrebuinţate în campanie
spre a dobîndi ştiri asupra i n a m i c u l u i " . e

Principalele mijloace pentru culegerea informaţiilor ce se recomandau în* aceste

instrucţiuni pentru a fi utilizate de către comandanţi în campania din sudul Dunării erau :
serviciul de patrule şi de avanposturi ; recunoaşterile ; anchetarea prizonierilor, dezertorilor
şi spionilor ; cercetarea localnicilor şi altele. Dintre mijloacele care au cunoscut o între­
buinţare mai frecventă în perioada premergătoare intrării armatei române în război s-au
numărat recunoaşterile, care au reprezentat principala cale pentru culgerea informaţiilor
despre turcii din sudul Dunării, cunoaşterea poziţiilor şi a terenului . unde urmau să
acţioneze unităţile militare româneşti.
Dînd expresie sentimentelor de solidaritate care animau popoarele din Balcani şi
cel român în lupta lor de eliberare naţională, Divizia sîrbă din Negotin a comunicat cu
regularitate informaţii despre efectivele turceşti de la V i d i n , înlesnind totodată unor ofiţeri
români efectuarea de recunoaşteri de pe Valea Timocului asupra armatei turceşti. Declara­
ţiile refugiaţilor români din Dobrogea şi ale bulgarilor au conţinut, de asemenea, date
importante privind pregătirile militare ale turcilor, starea de spirit a populaţiei nemulsu-
mane, sursele de aprovizionare ale armatei turceşti etc.

5
Ibidem, p. 121—122.
6
Ibidem, vol. IV, p. 428—431.

www.mnir.ro
A C T I V I T A T E A D E INFORMAŢII ŞI CONTRAINFORMAŢII 243

Unităţile militare româneşti au comunicat armatei ruse informaţii despre turci

şi au ajutat-o în realizarea traversării în secret a Dunării, I n noaptea de 14/26*—15/27
iunie 1877, pe l a Zimnicea, şi în desfăşurarea primelor lupte cu turcii (Nicopole —
4 iulie 1877).
In urma concentrării întregii armate române de-a lungul Dunării s-a trecut, la
30 mai 1877, l a înfiinţarea de noi corpuri de gărzi civice în celelalte oraşe ale ţării,
cărora le-a revenit misiunea asigurării ordinei interne şi a pazei unor obiective militare şi
economice. Pentru prevenirea scurgerii de informaţii către inamic s-au introdus interdicţii
serioase în utilizarea convorbirilor telefonice şi în cenzurarea presei. „Monitorul oficial" şi
presa patriotică a vremii au contribuit la informarea şi educarea contrainformativă a
populaţiei, la demascarea unor agenţi ai spionajului străin.
După insuccesul celor două asalturi date de armata rusă, l a 8 şi 18 iulie 1877, la
Plevna, ca urmare şi a deţinerii unor informaţii de slabă valoare operativă despre
inamic, Comandamentul militar rus a solicitat, aşa cum se cunoaşte, cooperarea unităţilor
militare româneşti, a căror trecere peste Dunăre s-a realizat pînă la 20 august 1877.
I n concepţia Comandamentului militar român, cea de-a treia bătălie pentru Plevna
trebuia temeinic pregătită şi din punct de vedere informativ, însă Comandamentul militar
rus, în frunte cu marele duce Nicolae, a cerut ca atacul trupelor ruso-române să se
desfăşoare la 30 august 1877, zi care coincidea cu onomastica ţarului Alexandru a l II-lea.
T i m p u l fiind scurt, de numai cinci zile, unităţile militare româneşti n-au putut să
realizeze o informare precisă şi completă asupra forţelor turceşti de sub conducerea l u i
Osman Paşa şi să identifice toate lucrările ridicate de turci la Plevna. Astfel, în documen­
tele întocmite (ordinul de z i , harta topografică etc.) nu a fost menţionată decît o singură
redută, iar în timpul desfăşurării luptelor a reieşit că. erau două în realitate.
Pe de altă parte, Comandamentul militar rus η -a luat în considerare informaţia
ce i-a fost comunicată de către domnitorul Carol I şi de generalul Alexandru Cernat, pe
care aceştia o obţinuseră de la un dezertor din armata turcă, prin oare se arăta că
Osman Paşa cunoaştea că trupele ruse vor iniţia u n puternic atac în ziua de 30 august
1877, luînd măsuri dc prevedere şi pentru respingerea I u i . Atît Carol I cît şi generalul
Cernat au opiniat pentru amînârea atacului fixat pentru această z i , dar propunerea
η-a fost primită de marele duce Nicolae .
1
Numai prin eroismul ostaşilor români şi a
jertfelor grele de sînge date de ei a fost cucerită şi menţinută reduta Griviţa 1, care
constituia cheia Plevnei şi a reprezentat cel mai important rezultat a l luptei de la 30
august 1877.
In timp ce trupele române luptau la sud de Dunăre, alături de cele ruse şi de
patrioţii bulgari, împotriva turcilor, pentru eliberarea sa şi a altor popoare de sub
dominaţia otomană, cercurile conducătoare de Ia Viena şi elementele naţionalist-şovine
ungare au căutat să lovească în potenţialul dc luptă a l statului român, ceea ce a
determinat organele informative româneşti să nu scape din vedere acţiunile secrete puse
la cale de vecinul său de la nord-vest. Astfel, ministrul ungar A . Trefort, moşierul din părţile
secuieşti Gâbor Ugron şi colonelul de honvezi Medhyânszki Sândor au trecut Ia pregătirea
unui grup diversionist în regiunea secuiască pentru care trebuiau recrutaţi 1200 de foşti
militari.
Grupul diversionist urma să pătrundă în Moldova, unde să arunce în aer podul
de la Adj ud, apoi să se îndrepte spre sud, îndeplinind diferite misiuni de sabotaj, pînă
în M u n t e n i a , 8
dezorganizînd astfel spatele trupelor ruso-române ce operau în Bulgaria.
Armamentul necesar pentru înarmarea grupului a fost transportat în 20 de care, care
erau folosite la transportarea apei minerale.

Arhivele Statului Bucureşti, Fond general Alexandru Cernat, dos. 84/1877—1878, 1. 11—15.
7

„Magazin Istoric", an. I I I , nr. 12 (33), dec. 1989 : Adrian Hamzea, O conspiraţie
8

eşuată, p. 76.

www.mnir.ro
244 HORIA B R E S T O I U ŞI VASJXE BOBOCESCU

Acţiunea subversivă a elementelor naţionalist-şovine ungare a fost dejucată de

către patrioţii români din Transilvania, care au informat autorităţile de peste Carpaţi şi au
plănuit o răscoală a românilor. Guvernul român a informat pe cancelarul rus Gorceakov,
care a adresat u n energic protest la Viena. Pentru a nu complica relaţiile cu Rusia şi a
pierde astfel teritoriile ce i se promiseseră ca zălog pentru atitudinea sa neutră, în timpul
războiului ruso-turc, guvernul habsburgic a trecut l a arestarea şi aducerea în faţa justiţiei
a organizatorilor şi participanţilor la acest complot, însă ocrotind pe creierul acestei
conspiraţii — ministrul Trefort — şi pe alţii. Eşuarea acestei acţiuni aventuriste s-a
datorat şi comportării demne a maselor populare 'de secui şi maghiari, care au refuzat
să se pună în slujba unei cauze odioase, pentru a lovi în interesele poporului român,
angajat într-o luptă eroică pentru cucerirea independenţei sale naţionale.
Trecerea la asedierea trupelor turceşti din sistemul fortificat al Plevnei a necesitat,
în cadrul noii concepţii strategice şi tactice militare, pc lingă aducerea unor noi trupe
ruse şi ridicarea unor puternice lucrări genistice, întreprinderea unei ample activităţi de
informare asupra inamicului, de organizare a unei atente şi multiple activităţi de infor­
maţii şi de contrainformaţii, precum şi de cercetare militară. I n organizarea activităţii
secrete, mai ales în orientarea acţiunii de culegere a datelor, în centralizarea şi analizarea
informaţiilor despre inamic, precum şi în evaluarea lor în documentele de luptă, s-a relevat
generalul Alexandru Cernat, comandantul Armatei operative, precum şi alţi ofiţeri supe­
riori români.
0 expresie a consideraţiei ce s-a acordat activităţii de informaţii dc către Comanda­
mentul militar român şi a rolului avut de aceasta în dobîndirea victoriei de către
armatele ruso-române în toamna anului 1877, a reprezentat-o şi faptul că pictori dc seamă
ai vremii — N . Grigorescu, 0 . Obedeanu, Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi
alţii — au realizat o serie de lucrări inspirate din munca de culegere a informaţiilor
despre inamic de către militarii români.
Pentru a asigura secretul propriilor acţiuni de luptă, Comandamentul militar român
a trecut la iniţierea unor măsuri pentru prevenirea activităţii de cercetare din partea ina­
micului. I n acest scop s-a procedat I a îndepărtarea tuturor persoanelor suspecte dc
spionaj din localităţile din jurul Plevnei şi s-a vegheat ca prin intermediul depeşelor
telegrafice corespondenţii de presă să nu scape informaţii secrete. Ori de cîte ori Osman
Paşa a încercat să trimită recunoaşteri, acestea au fost anihilate de ostaşii români, iar
încercările l u i de a lua legătura cu comandanţii turci de pe alte fronturi, pentru a-i
veni în ajutor, s-au soldat de fiecare dată cu eşecuri.
Activitatea de cercetare şi observare militară, organizată cu minuţiozitate dc către
comandanţii militari români şi executată cu dăruire şi pricepere de către ostaşi, a procurat
în permanenţă informaţii despre turcii din Plevna. E a a permis să se evite trenarea
acţiunilor de luptă, a uşurat urmărirea rapidă şi eficace a inamicului şi a redus simţitor
pierderile.
Ordinele emise de comandanţii de mari unităţi militare româneşti purtau indicaţia
de α fi efectuată „o priveghere neadormită", pentru ca trupele să fie „dispuse astfel ca
la orice moment să poată intra în acţiune repede şi a se transporta unde trebuinţa v a
cere" sau că este necesar ca toţi şefii de unităţi şi subunităţi „să cunoască cu de-amănuntul
tot terenul din faţă-le şi în lături, pentru ca atît ziua cît şi noaptea să poată mişca
fără întîrziere în toate direcţiile unde v a fi necesitate de a j u t o r " . 9

Recunoaşterile organizate de cavaleria română asupra poziţiilor turceşti, cu o

precizie şi rapiditate' uimitoare, au fost apreciate de către generalul rus Arnoldi ca fiind
„făcute fără reproş" 10
.

• Documente privind istoria Romdniei. Războiul pentru independenţă, voi. VTt, p. 8, 389.
10
Arh. St. B u c , Fond Casa regală, dos. 7/1877, f. 74—75.

www.mnir.ro
A C T I V I T A T E A D E INFORMAŢII ŞI CONTRAINFORMAŢII 245

Urganizind puncte de ascultare şi observare pe linia frontului, avanposturile Brigăzii

comandate de colonelul Sachelarie au interceptat, în cursul zilei de 27 noiembrie 1877,
zgomote de trăsuri si de mişcări de trupe în tabăra turcească de pe malul sting a l rîului
Bucova, informaţie care, coroborată cu datele procurate prin alte surse, avansa ideea
că turcii pregăteau o ieşire generală din încercuire. Pe baza acestor informaţii, generalul
Racoviţă, comandantul Diviziei a I V - a , a ordonat trupelor din subordine, pentru a nu fi
surprinse de atacul turcilor, să fie vigilente şi gata echipate ca la cel dintîi semnal din
partea inamicului să intre in luptă pentru a opri încercarea l u i Osman Paşa de a ieşi
din încercuire.
Executfnd cu atenţie cercetarea militară, It. col. I . Cotruţ, comandantul trupelor
româneşti din tranşee, a observat, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1877, mişcările de
retragere ale turcilor din reduta Griviţa 2. Informaţia a fost comunicată imediat generalului
Alexandru Cernat, care a dat ordin trupelor române să pornească în dimineaţa zilei de
28 noiembrie atacul pentru cucerirea acestei redute . ll

Informaţiile culese de către patrioţii bulgari şi românii sud-dunăreni au reprezentat

o sursă importantă în informarea Comandamentului militar ruso-român asupra armatei
turceşti asediată la Plevma. Mulţi dintre aceştia au servit ca ghizi şi călăuze sau au fost
trimişi in misiuni de recunoaştere asupra fortificaţiilor ridicate de turci în cele 14 redute
ale Plevnei. L a 19 noiembrie 1877, bulgarul Lerbakovsky a fost infiltrat în interiorul
acestui centru fortificat cu misiunea „să culeagă informaţii asupra cantităţii de aprovizionări
care se găsesc acolo, precum şi orice alte amănunte privitor la d u ş m a n " . u

tnţelegînd că, i n condiţiile prelungirii asediului, informaţiile ce se puteau obţine

prin interogarea dezertorilor din tabăra inamicului aveau o valoare operativă deosebită,
generalul A l . Cernat α dat ordin unităţilor militare din subordine „de a primi toţi
dezertorii armatei asediate" şi să se treacă la cercetarea l o r . 1 3

Anchetaţi dc către pretori şi comandanţii de unităţi militare, dezertorii turci din

Plevna, al căror număr creştea în fiecare zi tot mai mult, au dezvăluit o serie de date
şi informaţii care au contribuit la identificarea întregului sistem fortificat a l inamicului,
la stabilirea numărului forţelor armate a l e l u i Osman Paşa, a armamentului din dotarea
unităţilor sale, la cunoaşterea stării de spirit deprimante a militarilor turci şi privind
epuizarea tuturor rezervelor de alimente, lemne şi furaje. De la ei s-a aflat, în cursul
zilei de 26 noiembrie 1877, că Osman Paşa, ajungînd la capătul resurselor, s-a decis
să iasă din încercuire cît mai curînd şi să se îndrepte cu toate forţele militare spre
Sofia. I n vederea acestei acţiuni, el — arătau dezertorii turci — a împărţit militarilor săi
ultimile raţii de alimente şi le-a distribuit muniţiile necesare. Tot dezertorii turci au
furnizat o serie de date care au contribuit la corectarea tirului artileriei române şi la
stabilirea locului unde se afla Osman Paşa, precum şi a pazei sale.
Pentru a preveni invadarea ţării de către armata turcă din Vidin s-a constituit,
încă de la începutul asediului Plevnei, Corpul de observaţii, care, cu eprijinul miliţienilor
din sudul Olteniei, α supravegheat activitatea militară a turcilor din acest centru fortificat.
Deţinlnd informaţii precise şi suficiente despre sistemul fortificat a l Plevnei, Coman­
damentul militar ruso-român a putut să organizeze anihilarea încercării de ieşire din încer­
cuire a l u i Osman Paşa in dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1877. Ostaşii români şi ruşi,
informaţi din timp asupra misiunii de luptă, au trecut la ocuparea principalelor poziţii
deţinute de turci. Bine pregătită din punct de vedere informativ, ultima bătălie a Plevnei

" T . C. Văcărescu, Istoria răzbelului din 1677—167», vol. I I , B u c , 1B77, p. 314.

« Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul de Independenţă, vol. V U , p. 621—622.
u
Arh. St. B u c , Fond Casa regală, dos. 5/1677, f. 116—120.

www.mnir.ro
246 HORIA BRESTOIU ŞI VASILE BOBOCESCU

a fost de scurtă durată şi cu rezultate remarcabile pentru aliaţi. Către ora 13,00 inamicul
a depus armele în totalitate, i a r generalul turc Osman Paşa s-a predat colonelului M i h a i l
Cristodol Cerchez,
După bătălia Plevnei, activitatea de informaţii a avut o contribuţie importantă în
dobîndirea victoriei de l a Smîrdan şi V i d i n , în lichidarea rezistenţei turceşti din nord-
vestul Bulgariei. Cu prilejul tratativelor de pace, activitatea informativă diplomatică a
trecut chiar pe p r i m plan, contribuind l a informarea guvernului român asupra poziţiei
marilor puteri europene şi l a apărarea drepturilor naţionale.
Tradiţiile pe linie informativă dobîndite în cucerirea independenţei naţionale au
fost ridicate pe o nouă treaptă în timpul luptei pentru desăvîrşirea statului naţional
unitar român şi apoi a l apărării independenţei naţionale în faţa politicii expansioniste a
statelor fasciste-revizioniste, între cele două războaie mondiale, precum şi în înfăptuirea
actului istoric de l a 23 August 1944 şi cu prilejul participării Armatei române l a războiul
antihitlerist.

ASPECTS D E L'ACTIVITÉ D'INFORMATIONS

ET CONTRE-INFORMATIONS PENDANT L A GUERRE
P O U R L A C O N Q U E T E D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

Les auteurs démontrent le rôle de l'activité d'Information et de contrelnformatlon

pendant les années 1SJ7—1S7S pour appuyer les actions politiques, diplomatiques et militaires,
pour contrecarrer les menées d'espionnage étranger et l'instruction informative de l'armée
roumaine ayant pour but sa participation à la guerre antiottomane. A cette oeuvre ont con­
tribué les agences diplomatiques, les autorités portuaire, les offices de la poste et du télégraphe,
les autorités de l'administration civiles et policières, les bureaux de la douane, les tribunaux
et la presse du temps. Pour observer et surveiller les préparatifs militaires au sud du Danube,
le 15 juin 1S76 s'est constitué le corps d'observation de Gruia, le district de Mehedinţi, et dans
les ports roumains situés sur le Danube ont été organisés des services et des points d'obser­
vation. L'activité d'Information au delà des frontières s'est réalisée par l'intermède des agents
diplomatiques roumains accrédités à l'étranger.
On a dirigé la principale attention à la connaissance de toutes les actions militaires des
troupes ottomanes emplacées sur le rivage droit du Danube et, après que la Roumanie soit
entrée dans la guerre, on a accordé une attention spéciale à la collection des informations
sur l'ennemi sur le champ de bataille. Les principaux moyens utilisés ont été : les reconnais­
sances, l'investigation et l'observation militaire.
Les auteurs mettent en évidence la grande contribution de l'activité d'Information dans
la bataille decisive de Plevna quand on a pris des rlgureux mesures pour éviter que l'ennemi
puisse prendre des Informations sur les. Intentions, les dispositt/s et, en général, sur l'armée
roumaine.
L'activité d'investigation et d'observation militaire a été appuyé par les actions des
patriots bulgars et roumains habitant au sud du Danube.
C'est ainsi que méthodiquement préparée du point de vue informative, la dernière
bataille de Plevna s'est fini par des décisifs résultats pour les alliés, Osman Pacha étant forcé
de se rendre au colonel roumain Cerchez.
Le déployement des grandes batailles pendant la guerre pour l'Indépendance a révélé,
aussi après la chute de Plevna, la grande contribution de l'activité d'Information dans la
préparation et la direction des campagnes militaires.

www.mnir.ro
 A P O R T U L POMPIERILOR-ARTILERIŞTI
L A RÀZBORJL P E N T R U INDEPENDENŢĂ

de I O N PANŢURU

Istoria instituţiei pompierilor militari este strins legală nu numai de necesitatea

combaterii cu succes a flagelului focului, ci şi de politica promovată in direcţia întăririi
capacităţii militare de apărare a ţării.
Nevoia de a ridica în caz dc primejdie „cu grăbire şi cu mici cheltuieli cel mai
mare număr posibil de luptători'' ', cum sintetiza Vintilă Rosetti orientarea generală din
a doua jumătate a secolului trecut — în condiţiile vecinătăţii a trei mari puteri — a
determinat cercurile conducătoare să iniţieze o serie de măsuri in direcţia perfecţionării
cadrului organizatoric al armatei române. Avînd la bază vechile tradiţii militare româneşti,
această orientare urmărea păstrarea unei armate permanente cu efective minime şi
instruirea tuturor .bărbaţilor valizi într-un anume sistem militar în cadrul armatei
teritoriale. E r a singura modalitate pentru o ţară mică, cu slabe resurse financiare, de a
mobiliza mari efective cu oare „la cel dinţii atac tot românul să poată dovedi că şi el
este u n pompier cînd străinul s-ar mai cerca să calce pe tărîmul României", cum scria
ziarul „Românul" cu ocazia celei de-u 20-a aniversări a luplei pompierilor din Dealul
Spirei .
2

Această orientare şi-a pus amprenta şi pc instiluţionalizarea serviciului pompierilor

pe baze militare. L a 24 septembrie 1860, pompierii „dc dincolo de Milcov" (Moldova)
erau supuşi „legii ostăşeşti precum sint dorobanţii şi grănicerii din Ţara Românească" , 3

forţe ce constituiau armata teritorială.

Continuînd acţiunea începută in vremea lui A I . 1. Cuza, legiuirile militare ce au
urmat au şters tot mai mult deosebirile dintre „comenzile de foc" ale diferitelor oraşe şi
cele două unităţi tradiţionale dc pompieri militari, incheindu-se prin „Legea pentru modi­
ficarea unoT articole din legea de la 11 iunie 1868 şi legea de l a 27 martie 1872".
Articolul 37 a l noii legi de organizare a puterii anuale, promulgate la 12 martie 1874,
prevedea că „Pompierii oraşelor Bucureşti şi Iaşi, precum şi ai reşedinţelor de judeţ, sunt
organizaţi şi formaţi ca Irupe de artilerie, constituind artileria armatei teritoriale"*.
Prin această prevedere, legea din 1874 avea o dublă semnificaţie.
Pe de o parte, extinzînd instituţia pompierilor militari asupra a 15 oraşe ale
ţării, respectiv: Craiova, Piteşti, Severin, Ploieşti, Buzău, Galaţi, Focşani, Bîrlad, Roman,
Bacăn şi Botoşani, punea bazele unei adevărate instituţii naţionale, parte integrantă a
instituţiei militare româneşti. Pe de altă parte, încredinţa pompierilor militari, pe
lingă misiunea lor principală : lupta cu flăcările, o a doua misiune specială, sprijinirea
armatei teritoriale pe timp de război cu forţa a nouă baterii de artilerie.

1
Vintilă C. A . Rosetti, Amintiri istorice, Bucureşti, 1889, p. 177.
* „Românul", 14 septembrie 1868, p. 791.
' „Monitorul Oastei", nr. 35, 24 sept. I860, p. 553.
« ibidem, nr. 14, 21 martie 1874, p. 597—608.

www.mnir.ro
248 ION PANŢURU

Aceasta a fost contribuţia pompierilor militari la opera de întărire a capacităţii

militare de apărare a ţării, fără prea mari eforturi financiare şi cadrul care a permis
afirmarea lor alături de armata romană, dc întregul popor, la realizarea imperativului
naţional : nealîrnarea.
L a 25 august 1877, Divizionul de pompieri Bucureşti, primind ordinul de mobilizare,
concentra efective din întreaga ţară, formînd primele trei baterii armate cu tunuri de
bronz franţuzeşti şi belgiene, cu încărcare pe la gura ţevii. I n noiembrie, Divizionul a
mai organizat încă două baterii, armate cu acelaşi material artileristic vărsat pompierilor
în arma dotării regimentelor de artilerie cu modernele tunuri Krupp . 5
Aceste cinci
baterii teritoriale dc pompieri, prezente pe cîmpul de luptă, s-au numit „active", spre a
se deosebi dc restul efectivelor bateriilor de pompieri rămase în oraşele lor pentru
stingerea incendiilor şi serviciul dc garnizoană, şi oare s-au numit „centrale".
In prima fază a războiului, concomitent cu mobilizarea, armata română a executat
operaţia de mare importanţă strategică de acoperire a liniei Dunării, urmărind să zădăr­
nicească orice încercare a forţelor inamice de a muta confruntarea armată pe teritoriul
României. I n cadrul acestei operaţii, un rol de seamă revenea oraşului Calafat, locul
unde şi-au desfăşurat activitatea pompierii-artilerişti. Iniţial, poziţiile de tragere de la
Calafat au fost ocupate dc baterii din Regimentele 1 şi 2 de artilerie. Degajarea acestor
forţe necesare altor operaţii militare a început încă din mai cînd generalul A l . Cernat
a trimis „pentru serviciul gurilor de foc al bateriilor de coastă, precum şi pentru parcul
de artilerie... 320 de oameni... din Corpul Flotilei şi Divizionul de pompieri Bucureşti" . 6

D i n acest efectiv făcea parte u n prim detaşament de 80 de pompieri, care, la 14 mai,

sub comanda căpitanului C. Horezeanu, încadra bateria dc coastă „Independenţa"-tunuri.
De asemenea, pentru parcul de artilerie al bateriilor de la Calafat era trimis „plutonul
afară de rînduri", respectiv meseriaşii şi armurierii Divizionului de pompieri Bucureşti,
cu un efectiv dc 75 oameni .7

Intensificarea duelului de artilerie Calafat-Vidin a impus urgentarea lucrărilor de

amenajare a acestei baterii de coastă. L a 28 mai, generalul L u p u îşi exprima speranţa că
„peste 3 zile bateria — Indepedenţa —- v a putea fi armată" . Urgentarea lucrărilor era
8

impusă şi dc sosirea celor 20 de tunuri de asediu, calibru 152,4 m m , achiziţionate din

Rusia, sosire anunţată la 1 iunie de generalul R n d o v i c i . Dintr-un memoriu 9
de activitate
al căpitanului Horezeanu aflăm că cl a condus comisia de achiziţie a acestor tunuri
din Rusia. Mai mult, în acelaşi raport, ofiţerul afirma că ar fi făcut şi o deplasare în
Germania în vederea achiziţionării tunurilor K r u p p -°. Informaţia ni sc pare veridică
deoarece în anul 1869 ofiţerul publică o broşură.
L a 6 iunie, generalul L u p u informa din nou Marele Stat Major că „azi şi mîine
vom aşeza şi tunurile" Cu certitudine, în zilele indicate a avut Ioc armarea bateriei
„Independcnţa"-tunuri, deoarece Ia 9 iunie ea „a deschis focul şi a rectificat repede tirul
— producînd însemnate stricăciuni v a s e l o r " 12
din zona portului Vidin.
Armarea bateriei „Independenţa" cu 7 dintre tunurile de asediu aduse din Rusia,
ca şi apropierea ei de Vidin constituia un real pericol pentru această cetate. Iată dc ce
artileria duşmană îşi concentra tirul, cu predilecţie, asupra ei. „Registrul de marşuri şt
operaţii" a l Regimentului 3 Dorobanţi consemna pe ziua de 15 iunie : „turcii au tras vreo

6
G - r a l P. V. Năsturel, Contribuţiuni la istoria artilerie române, Bucureşti, 1907, p. 42.
• L t . E . Botez şi lt. N. Kiriţescu, Rdzboiul pe Dundre, vol. I , Bucureşti, 1904, p. 123—125.
7
Ibidem.
' Arhivele Statului Bucureşti, Marele Stat Major, dos. 663/1877, f. 2.
• Documente privind Istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, voi. Π, B u c u ­
reşti, 1654, p. 447.
» Arh. St. B u c , M.St.M., dos. 629/1877, 1. 538—542.
11
Documente..., voi. ΠΙ, p. 569.
° Ibidem, p. 482.

www.mnir.ro
APORTUL POMPIERILOR-ARTILERIŞTI L A RĂZBOIUL D E I N I D E P E N D E N T A 249

80 proiectile dirijate mai mult asupra bateriilor «Renaşterea» şi «Independenţa»" . L a l3

rîndul său, colonelul Dunca, comandantul artileriei Corpului I de la Calafat, raporta

generalului L u p u la 14 august : „toate bateriile, fără excepţiune, fură atinse, dar mai cu
osebire «Independenţa», asupra căreia cu drept cuvint putem zice că ploua cu o b u z e " . M

Cu alit mai meritorie apare aprecierea cu care colonelul Dunca îşi încheia raportul :
„am constatat cu o vie plăcere curajul, devotamentul şi sîngele rece al celor din bateria
«Renaşterea» şi «Independenţa» 1 şi 2, precum şi al comandanţilor şi ofiţerilor lor" . a

Detaşamentul căpitanului Horezeanu şi-a mărit efectivul la 11 iulie cu încă 80 de

pompieri (45 din Divizionul Bucureşti, 15 din secţia Piteşti şi 20 din bateria Craiova) 1β
.
Pe parcursul luptelor efectivul de pompieri-artilerişti de la „Independenţa" a suferit
numeroase fluctuaţii, tunurile fiind detaşate în alte poziţii. I n iulie, 3 piese şi 38 de
servanţi erau masate la Ciuperceni pentru α stdnjeni deplasarea unor monitoare duşmane
pe Dunăre, iar în august, alte 2 piese deservite de 30 de oameni, erau mutate la bateria
„Ştefan" . l7
Toate aceste detaşări au scăzut puterea de foc a bateriei „Independenţa",
nu însă şi abnegaţia servanţilor pompieri, despre care comandantul bateriei scria că sînt
„adevăraţi artilerişti". Dintre aceştia, cinci sergenţi, şapte caporali şi şaisprezece soldaţi
au fost decoraţi cu „Virtutea Militară".
In vara anului 1877 armata romană intra în faza a doua a războiului. Pentru
continuarea asigurării operaţiei de apărare a teritoriului românesc, locul diferitelor baterii
de artilerie trecute la sudul Dunării era luat de bateriile active de pompieri mobilizate în
august. L a 21 septembrie sosea la Calafat bateria a 11-a activă de pompieri, care,
sub comanda căpitanului Puică Nicolae, încadra poziţia de tragere „Basarab". E a era
urmată de bateria I - a comandată de căpitanul Constantin Bujoreanu, care ocupa poziţia
„26 Aprilie". Aceste două baterii de pompieri au alcătuit împreună cu bateriile I I I şi I V
din Regimentul I artileria diviziei de la Calafat, comandată de maiorul Dionisie F o t i n o . m

In noiembrie şi decembrie soseau ultimele două baterii de pomperi, a I V - a şi a V - a , care

încadrau bateria de coastă „Ştefan". împreună cu detaşamentul Horezeanu ele au luptat
în organica „bateriilor de coastă" de la Calafat, comandate de maiorul Dumitrescu-Maican.
Fiecare dintre noile contigente de pompieri îşi desăvîrşea instrucţia focului în realităţile
oîmpului dc luptă sub îndrumarea sergenţilor instructori de Ia bateria „Independenţa".
Pentru cunoştinţele acestor instructori dobîndite sub conducerea căpitanului Horezeanu,
instructor de artilerie al Divizionului de pompieri Bucureşti, 3 sergenţi au fost avansaţi
la gradul de sublocotenent . ,9

Despre activitatea acestor baterii prezente la Calafat în plină campanie anti-Vidin,

cităm dintr-un raport a l maiorului Fotino : „In tot timpul acestor douăsprezece zile
(11—23 ianuarie 1878), bateriile care s-au distins, în general, mai mult prin tenacitatea
şi infatigabilitatea lor au fost bateriile I - a şi a H - a active de p o m p i e r i " . 20
I n încheierea
raportului său ofiţerul propunea „a fi recompensaţi prin medalie de Virtute Militară"
rite 8 soldaţi din fiecare baterie.
Activitatea operativă a bateriilor de Ia Calafat lua sfîrşit în urma încheierii
armistiţiului dc la 23 ianuarie 1878. Bateriile de pompieri vor continua să rămînă pe
poziţii pînă în iulie, Divizionul Bucureşti ordonînd demobilizarea în august după un an
de campanie.

13
Ibidem, vol. I V , p. 83.
" Ibidem, p. 453.
« Ibidem.
" Arh. St. B u e , M.St.M., dos. 620/1877, f. 60 şi 627/1677, f. 497.
« Ibidem, 629/1877, f. 538 şi 542.
- Ibidem, 631/1877, f. 239.
» Ibidem, 629/1877, f. 542 şi 114/1877, f. 27.
» Ibidem, 631/1677, f. 239 şl 284.

www.mnir.ro
250 ION PANŢURU

Dacă, aşa cum am văzut, majoritatea bateriilor de pompieri au participat la războiul

pentru independentă în cadrul operaţiei de asigurare a teritoriului ţării, care era de fapt
şi raţiunea înfiinţării lor, bateria a I l I - a activă a urmat un drum de luptă aparte.
La 13 septembrie, sub comanda locotenentului Sterie George, bateria pornea din
Bucureşti spre Turnu-Măgurele. L a 23 octombrie ea staţiona în comuna N e d e e a , de
21

unde peste cîteva zile a trecut Dunărea, constituind împreună cu bateriile Kalinderu,
Manolescu şi Borănescu, toate din Regimentul 2, artileria „Corpului dintre V i t şi lâcher"
comandat de colonelul Slăniceanu. După participarea ei la luptele de Ia Rahova, se pare
că în sprijinul batalionului Merişescu la apărarea podului de peste rîul Ogost, bateria
a I l I - a teritorială a fost ataşată Regimentului 2 de artilerie din Divizia I - a a colonelului
Leca . 2 2
De la Rahova, preluată de căpitanul Constantin Fotino, bateria de pompieri a
urmat itinerarul Diviziei Leca spre V i d i n , unde la 6 ianuarie 1878 este semnalată in
cantonament l a Nazîr-MahalaI , iar la 11 ianuarie l a T a t a r g i c .
23 24

După căderea Vidinului, această baterie, care purtase culoarea pompierilor dincolo
de Dunăre, a primit ordinul de întoarcere la Calafat, alăturîndu-se celorlalte baterii
de pompieri.
Pe cîmpurile de luptă ale independenţei, pompierii militari a u fost prezenţi nu
numai în cadrul propriilor lor baterii active, ci şi într-o serie dc baterii ale regimentelor
de artilerie, în completarea efectivelor acestora.
Intr-o astfel de situaţie s-a aflat bateria a I l I - a din Regimentul 3 artilerie, în
componenţa căreia luptau 44 de p o m p i e r i . 25

însuşi comandantul, căpitanul Gheorghe Lupaşcu, a fost strîns legat de specialitatea

pompierilor. Intre anii 1875—1877 a comandat bateria de pompieri Roman, iar între
anii 1882—1886 bateria de pompieri Brăila . Această legătură a fost transmisă în familie,
20

fiul său colonelul Neron Lupaşcu ajungînd comandant al Corpului Pompierilor Militari.
După mobilizare bateria Lupaşcu a executat diferite misiuni de luptă în cadrul
acţiunii de acoperire pc Dunăre la Olteniţa şi Islaz. D a r fapta de seamă, care i-a conferit
titlul de erou, a fost săvîrşită în dimineaţa zilei de 27 august, cînd s-a declanşat atacul
Regimentului 13 Dorobanţi contra redanului din faţa Griviţei 1. Executând o schimbare
de poziţie „în goana cailor", bateria Lupsacu s-a instalat pe o ridicătură, l a numai 950 m
de puternica redută, reuşind prin precizia tirului direct să consolideze victoria doroban­
ţilor . I n general, este bine cunoscută activitatea acestei baterii alcătuită din artilerişti,
27

pompieri şi marinari, care, după poziţia ocupată în faţa Griviţei, s-a numit „bateria de la
Movilă". Conduita ei pe toată durata campaniei prilejuia colonelului Cantilli următoarea
remarcă : bateria Lupaşcu îşi menţine cu toată demnitatea onoarea ce i s-a făcut de
a se aduce la cunoştinţă armatei purtarea dinaintea Griviţei" .
2S

N u putem încheia această sumară prezentare fără a aminti de u n alt aspect al

contribuţiei pompierilor la războiul pentru independenţă. Mobilizarea armatei române a
ridicat numeroase probleme legate de alimentarea cu muniţii şi diferite materiale. Această
sarcină s-a amplificat considerabil după trecerea Dunării. Desfăşurarea operaţiilor militare
la mare distanţă de bazele de aprovizionare, insuficienţa mijloacelor de transport şi a
animalelor de tracţiune, starea precară a drumurilor şi iarna grea au constituit tot atîtea
piedici în calea îndeplinirii misiunii vitale de alimentare a frontului cu muniţia nece-

3i Documente..., voi. v m , p. 313.

22
Ibidem, vol. V U I , p. 70.
23
Ibidem, vol. V I I , p. 427.
» Ibidem.
21
Col. G . Lupaşcu, Amintiri din rdzboiul independenţei, ed. a ΠΙ-a, Bucureşti, 1928, p. 9.
* Arhiva Comandamentului Pompierilor, Registre Istorice, Roman, p. 2 şl Brăila, p. 42.
27
Historical regimentului III de artilerie, vol. I , Brăila, 1887, p. 25—26.
9
Col. G . Lupaşcu, op. cit., p. 75.

www.mnir.ro
A P O R T U L POMPIERILOR-ARTILERIŞTI L A RĂZBOIUL D E INIDEPENDENŢA 251

sară. Această misiune atît de anevoioasă de constituire şi conducere pe cîmpul de luptă

a coloanelor de muniţii a fost încredinţată prin Decretul 792 din 7 aprilie 1 8 7 7 2 8
unor
ofiţeri pompieri, între care întâlnim pe căpitanii Niţescu Mihail la coloana Diviziei I - a ,
Pândele Dimitrie la coloana Diviziei a I l - a , Constantin Bujoreanu l a coloana Diviziei a
I l I - a şi Alexandru Bolintineanu la coloana Diviziei a I V - a . După mobilizarea bateriilor
active Divizionul de Pompieri Bucureşti şi-a retras o parte dintre ofiţeri de la comanda
acestor coloane. D a r între cei care îi înlocuiau întilnim un alt ofiţer pompier, căpitanul
AI. Zăgănescu, nepot al eroului din Dealul' Spirii 3°.
Conştienţi de importanţa misiunii lor, ofiţerii pompieri de la comanda coloanelor d e
muniţii, serviciu nou creat în armata română, au asigurat prin eforturile lor continuarea
cu .succes a luptelor, contribuind l a obţinerea victoriei.
Recunoaşterea comportării demne a bateriilor de pompieri-artilerişti pe cîmpul d e
luptă nu a întîrziat. I n coloana trupelor române care îşi făceau intrarea victorioasă în
Bucureşti l a 10 octombrie 1878, tunurile capturate de l a duşman erau conduse de servanţii
Divizionului de Pompieri Bucureşti. Mai mult, în 1881 generalul Slăniceanu propunea
extinderea bateriilor teritoriale de pompieri care „s-au arătat tot aşa de Bolide pe cîmpul
de luptă ca şi celelalte b a t e r i i " .
3 1

D E S ASPECTS C O N C E R N A N T L A P A R T I C I P A T I O N DES P O M ­
P I E R S - A R T I L L E U R S À L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

Après avoir mentionne quelques considérations d'ordre politique et militaire, qui ont
déterminé la structure d'organisation de l'armée roumaine, l'auteur présente la loi d'organi­
sation du pouvoir armé de 1874 et ses effets sur l'Instruction des pompiers militaires.
L a loi d'organisation des pompiers militaires dans des batteries d'artillerie, pour l'assis­
tance de l'armée territoriale a crée le cadre de leur participation à la guerre d'Indépendance.
On fait ensuite la présentation de la contribution des batteries actives des pompiers à
l'action de recouvrement de la ligne du Danube ; de leur participation au duel d'artillerie
Calafat—Vidin et aux batailles de Griviţa, Rahova et Vidin.

» „Monitorul Oastei", nr. 10/1877, p. 279.

» Arh. St. B u e , M.St.M., dos. 663/1877, i . 322.
>' „Monitorul oficial", nr. 7/1881, p. 286.

www.mnir.ro
 PARTICIPAREA R E G I M E N T E L O R
3 L I N I E ŞI 7 DORORANŢI
DIN J U D . DÎMBOVIŢA L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢA

de C L E O P A T R A I O N E S C U

Crearea stalului român modern, prin unirea celor două Principate sub domnia
lui Alexandru loan Cuza, marchează o etapă nouă a evoluţiei sale istorice. „Lupta
pentru libertate şi independenţă naţională se ridică pe o treaptă superioară, astfel că la
mai puţin dc două decenii după Unire este cucerită, cu arma in mină, prin mari
sacrificii şi jertfe de sînge, suveranitatea de stat a patriei noastre"
Mobilizarea armatei româneşti, prevăzută şi pregătită din iarna anului 1876, este
decretată la 6/18 aprilie 1877, adunînd sub arme aproximativ 100 000 de o a m e n i . 2
Teodor
C. Văcărescu, participant la războiul de independenţă, arată că „înrolările de bunăvoie
în oştire şi în ramurile ei auxiliare se îmbulzesc din toate părţile, tineri şi oameni
maturi din toate stările sociale, bărbaţi care ocupau poziţii însemnate in administraţie, în
corpurile legiuitoare părăsesc căminul şi ocupaţiile lor, iau arma şi aleargă în jurul
steagurilor" . Tot la data de 6 aprilie se dă decret pentru fixarea componenţei Marelui
3

Cartier General şi a comandamentelor marilor unităţi din armata activă. Se constituie

Corpul 1 armată format din Divizia 1 comandată de colonelul Ion Logadi şi Divizia a
2-a comandată de colonelul Mihail Christodor Cerchez. Corpul 2 armată este format din
Divizia a 3-a, sub comanda colonelului Gheorghe Anghelescu şi Divizia a 4-a sub
comanda colonelului George Manu*.
In cadrul efortului general în luptă pentru cucerirea independenţei de stat α
României, judeţul Dîmboviţa şi-a adus contribuţia prin participarea batalionului 1 din
Regimentul 7 dorobanţi, Regimentul 3 linie şi ostaşi încadraţi în alte unităţi militare
din ţară.
Precizăm că Regimentul 7 dorobanţi este comandat în această vreme de colonelul
Mihail Holban, începînd cu data de 18 ianuarie 1877. Este format din două batalioane :
batalionul 1 Dîmboviţa cu garnizoana la Tîrgovişte, comandat de maiorul Bălăceanu şi
batalionul 2 Prahova cu garnizoana la Ploieşti, comandat de maiorul Capşa Mihail.
Batalionul 1 Dîmboviţa este constituit din patru companii, avînd sediile în localităţile
menţionate. Compania 1 Pietroşiţa, cu recruţi din plaiurile Dîmboviţa şi Ialomiţa,
comandată de căpitanul Ion Petrescu, compania 2 Tîrgovişte din plăşile Dîmboviţa, Dealu
şi oraşul Tîrgovişte, comandată de căpitanul Cristache Georgescu, compania 3 Găieşti din
plasa Cobia, comandată de colonelul Scarlat Toporan şi compania 4 Titu din plăşile

Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea polttlco-tdeologlcă şi cultural

1

educativă de formare a omului nou, constructor conştient si devotat al societăţii socialiste

multilateral dezvoltate şl al comunismului in România, Edit. Politică, Bucureşti, 1976, p. 16.
Andrei Brezlanu, Scrisori din rdzboiul de independenţă, maior Eftlmle
3
Ulescu
1677—1676, Edit. Militară, Bucureşti, 1977, p. 1.
9
T . C. Văcărescu, Luptele românilor in rdzbeluZ din 1677—1876, Bucureşti, 1867, p. 62.
Războiul pentru Independenţă naţională, 1877—1878. Documente militare
4
(in conti­
nuare : RINDM), Edit. Militară, Bucureşti, 1971, p. 106—108.

www.mnir.ro
•254 CLEOPATRA IONESCU

Bolintinu şi Ialomiţa, comandată de Dimitrie T o m e s c u . s

Efectivul acestui regiment este
-de 26 ofiţeri de trupă, cadre permanente şi cadre de schimb 776—1 729 trupe.
Regimentul 3 Unie are garnizoana l a Bucureşti, cu recruţi din localităţile judeţelor
Teleorman, Vlaşca, Dîmboviţa, Ilfov etc. înainte de mobilizare avea u n efectiv de 34
•ofiţeri şi 740 trupă . După declararea mobilizării Regimentul 3 Unie se concentrează la
6

Bucureşti şi în noaptea de 15 aprilie este trimis cu trenul l a Craiova, unde este primit de
generalul A l . Cernat şi de popor cu ovaţiuni. De aici îşi continuă drumul pe jos pînă la
•Cetate şi Fîntîna B a n u l u i , cu misiunea de a face recunoaşteri pe Dunăre. Regimentul
7 dorobanţi este concentrat l a GaUcea M a r e . L a 21 aprilie, Regimentul 7 dorobanţi face
7

parte d i n Brigada a 2-a comandată acum de colonelul Mihil Holban, iar Regimentul
3 linie din Brigada 1 comandată de colonelul Matei Vlădescu, originar din oraşul
Tîrgovişte. Ambele regimente fac parte din D i v i z i a a 2-a teritorială militară sub comanda
•colonelului Ion Logadi. Prin ordinul de zi a l colonelului Matei Vlădescu privind organi­
zarea liniei de avanposturi, terenul cuprins între Cetate şi Maglavit, începînd cu data de
29 aprilie, este împărţit în două zone : zona 1, care cuprinde satul Cetatea şi se termină
la distanţa jumătate ce desparte satul Moreni de satul H u n i a şi zona 2, care începe
d e unde se termină prima şi se sfîrşeşte la extrema stingă a satului Maglavit. I n acest
-scop Regimentul 3 linie sc află în zona 1 .
3

La 15 mai maiorul Bălăceanu raportează colonelului Mihail Holban că a ocupat

•linia de avanposturi pe malul Dunării, începînd din dreapta satului Moreni pînă la
1,5 k m în stingă satului Golenţi spre Calafat, după cum urmează : o companie din
"batalionul 1 Dîmboviţa ocupa linia din faţa satului Moreni, unde se află avanposturile
din satul Cetate şi pînă l a stingă satului H u n i a . O altă companie ocupa linia din stînga
-satului H u n i a şi din spatele satului Maglavit pe linia Dunării pînă aproape de Golenţi.
Două companii sînt cantonate la Maglavit, unde se află şi ştabul batalionului şi a l Regi­
mentului 7 Dorobanţi.
BataUonul 1 Prahova se află cu două companii pe Unia dintre Maglavit şi Golenţi
pînă aproape de Calafat. Corpul principal al avanposturilor acestui batalion sînt cantonate
I n satul Golenţi, unde se află şi ştabul .batalionului. Cu această ocazie au fost formate
posturi de observare şi p a t r u l a r e . 9

Din rapoartele din luna iunie ale colonelului Ion Logadi, înaintate generalului
George L u p u , reiese că la Salcia se afla Regimentul 3 Unie, iar în satele Maglavit şi
•Golenţi Regimentul 7 dorobanţi.
La 1 iulie colonelul Matei Vlădescu raportează Diviziei a 2-a că în noaptea de
30 iunie căpitanul Mihăescu şi Boşman, împreună cu 42 ostaşi din Regimentul 3 linie
sînt insărcinaţi cu supravegherea pichetului turcesc situat la vest de satul lessen. I n acelaşi
document se menţionează că „spiritul în regiment este excelent şi că numai a înfrunta
zin obstacol atît de mare ca Dunărea... presupune mult curaj şi devotament din partea
-unor oameni care pentru întiia oară în viaţa lor se găsesc în stare de război" 10
.
L a data de 23 iuUe intervin schimbări în structura armatei. Prin înalt ordin de zi
-se creează Armata de operaţii şi Armata de observaţii. D i n Corpul 1 armată se iau trupe
spre a constitui o rezervă generală, în care intră şi cele două regimente, însă Regimentul
7 Dorobanţi face parte din Brigada 1 comandată de colonelul O thon Sachelarie şi Regi­
mentul 3 linie din Brigada a 3-a comandată dc colonel Matei Vlădescu. Regimentul 3 linie
se concentrează la Seaca şi l a 25 iulie execută marşul, trecînd prin localităţile : Negoi,

« Ibidem, p. 44, 61, 67.

• I . Nlcolln, Istoricul Regimentului III Dîmboviţa nr. 22, Tîrgovişte, 1930, p. 19, 24.
ι Ibidem, p. 19, 26.
« RINDM, p. 131—133, 159.
• Ibidem, p. 189.
10
Ibidem, p. 226, 249, 250, 262.

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A R E G I M E N T E L O R 3 L I N I E ŞI 7 D O R O B A N Ţ I 255

Catanele, Plosca, Măceşul de Sus, Gandaghiova, Comăşteni, Ianca, Potelu, Hotaru, Orlea
şi l a 2 august soseşte cu întreaga rezervă la Celei şi C o r a b i a . L a 21 august, 11
colonelul
Slăniceanu, şeful statului major a l armatei, comunică colonelului George Anghelescu că
„rezerva generală să fie cantonată în zona dintre Ianca şi Celei". L a data de 13 august
colonelul Mihail Cerchez, comandantul Diviziei de rezervă, ordonă colonelului Matei
Vlădescu să-şi deplaseze Brigada spre Celei. I n acest scop Regimentul 3 linie. merge la
Corabia. I n aceeaşi zi colonelul O thon Sachelarie primeşte ordin să se deplaseze la G u r a
Padinei şi l a Siliştioara. L a 20 august prin ordinul de zi 46, rezerva armatei avea
să execute trecerea Dunării, alinierea generală făcîndu-se paralel cu Dunărea . Regimentul 12

7 dorobanţi împreună cu Brigada 1 înaintează la Seikoviţa şi K o p r i n , pentru a se lega

cu D i v i z i a a 3-a, avînd avanposturi spre Kreta, apoi brigada merge l a Brislău şi K o j u -
lovca . L a 21 august Regimentul 3 linie ocupă localitatea Muselim Selo, situată pe ţărmul
13

rîului Osnua. L a 25 august domnitorul Carol ordonă generalului Alexandru Cernat,

comandantul Armatei de operaţii, să ocupe dispozitivul de luptă din preajma Plevnei,
folosind Divizia a 4-a. L a această dată Divizia de rezervă intră în avanposturi l a
Verbiţa. D i n această rezervă se detaşează patru batalioane, care aveau să parcurgă
itinerariul Kojulovca—Peliştad, prin localitatea Golinţi .
14
L a 29 august Regimentul 7
dorobanţi se afla în faţa redutei Griviţa 1, unde are mai multe pierderi, iar în ziua de
30 august are pierderi de vieţi omeneşti provocate de bombardamentele artileriei.

L a . data de 6 septembrie cele două regimente iau parte l a atacul Griviţei 2,

respingînd u n atac a l turcilor, avînd mai multe pierderi de vieţi omeneşti şi r ă n i ţ i . a

La 19 septembrie Divizia de rezervă primeşte denumirea de Divizia a 2-a. I n zilele de

12 şi 16 octombrie, Regimentul 7 dorobanţi formează avangarda poziţiei de l a Opanez
şi Regimentul 3 linie deschide foc puternic asupra întăriturilor turceşti. Ambele regimente
sînt prezente la luptele care s-au dat pentru ocuparea satelor Gorni-Dubnic, Dolni-Dubnic
şi F e l i ş L a 9 noiembrie colonelul Mihail Holban, comandantul Diviziei a 2-a din
Corpul de observaţie, comunică Comandamentului Diviziei 1 că turcii au evacuat Rahova
şi se retrag spre L o m şi V i d i n , fiind urmăriţi de români . L a 28 noiembrie, turcii încearcă
17

să iasă din Plevna, cele două regimente participă la ocuparea Opanezului şi silesc pe
turci să se retragă, forţîndu-i să depună armele. A doua zi colonelul Matei Vlădescu
raportează colonelului Mihail Cerchez despre contribuţia Brigăzii 1 la cucerirea Plevnei,
afirmînd că a trimis o companie din Regimentul 3 linie, susţinută la stînga şi dreapta
şoselii de alte două companii, ajutat fiind şi dc u n batalion din Regimentul 6 linie,
care au atacat şi luat o baterie inamică după o slabă rezistenţă. Cu această ocazie
inamicul, ca semn de predare, arborează „drapelul alb" şi 5 batalioane inamice depun
armele. Totodată, Regimentul 3 linie capturează un steag, 5 tunuri de munte, 15 tunuri
de diferite calibruri, 350 cai şi mai multe m i i de prizioneri. Documentul menţionează că
o parte din aceste trofee au fost lăsate în cîmp, rămînînd cu steagul, tunurile dc munte,
3 tunuri de companie şi 150 c a i . I n aceste zile grele colonelul Matei Vlădescu, alături
1 8

de colonelul Mihail Cerchez fac o vizită l u i Osman Paşa, care se afla rănit într-O casă din
apropiere. „Compania 1 din Regimentul 3 linie este dată gardă de onoare viteazului
apărător a l Plevnei" . L a 2 decembrie Regimentul 7 dorobanţi se alipeşte Diviziei a 4-a
19

şi participă la atacul Vidinului. Prin înalt ordin de zi se formează Divizia a 3-a sub

·< Ibidem, p. 301, 302 ; I . Nicolin, op. cit., p. 19.

a
RINDM p. 312, 323, 336.
13
I . Nicolin, op. cit., p. 26.
« Ibidem, p. 20 ; RINDM, p. 344.
15
I . Nicolin, op. cit., p. 20, 21, 26.
11
Ibidem, p. 21, 26.
« RINDM, p. 453.
18
I . Nicolin, op. Cit., p. 26, RINDM, p. 494.
» I. Nicolin, op. cit., p. 22 ; RINDM, p. 494.

www.mnir.ro
256 C L E O P A T R A IONESCU

comanda l u i Gheorghe Anghelescu şi Brigada 1 comandată dc colonelul Matei Vlădescu

(din care fac parte şi cele două regimente) şi amîndouă primesc ordin pentru escortarea
tuturor prizonierilor l a Bucureşti . w

L a 5 decembrie, prin ordinul de zi nr. 174, are loc o nouă regrupare a Armatei de
operaţii. Ca urmare Regimentul 3 linie face parte din brigada comandată dc colonelul
Matei Vlădescu, subordonată Diviziei α 3-a, avînd în frunte pc generalul Racoviţă. L a
aceeaşi dată generalul Alexandru Cernat, comandantul Armatei de operaţii, ordonă ca
Divizia a 3-a să opereze în Bucureşti, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi .
21

L a 6 ianuarie 1878, prin ordinul circular al Diviziei a 4-a, dat în localitatea Nazir
Mahala, Regimentul 7 dorobanţi şi batalionul 3 vînători se afla Ia Trnck. L a 28 ianuarie
colonelul Matei Vlădescu dă ordin să sc treacă la exerciţiile obişnuite. Intre semnatarii
care au luat cunoştinţă se află şi Regimentul 3 linie . 2 2

După terminarea războiului, drapelele celor două regimente sînt decorate cu „Crucea
Trecerii Dunării". De asemenea, primesc decoraţii o scrie dc ostaşi din judeţul Dîmboviţa.
De exemplu „Medalia comemorativă" rusă s-a conferit soldatului Ion Slătescu din satul
Cobia, acesta fiind distins în acţiunea de împresurare a Plevnei. la 16 februarie 1879,
Poliţia oraşului Tîrgovişte trimite comisarului culorii dc galben brevetul nr. 291, însoţit
şi de „Crucea Trecerii Dunării", pentru a fi înmînate familiei răposatului sergent Brutus
Petrescu din oraşul Tîrgovişte . 23

Victoria obţinută împotriva armatelor turceşti de armatele române sc oglindeşte în

diversele însemnări rămase mărturie generaţiilor viitoare : „Să se ştie că la leat 1877 s-au
făcut u n răzbelu mare cu muscalu şi turcu şi Romînia însoţită cu rusu au bătut pe
turcu" . M

In anul 1880, Regimentul 7 dorobanţi Prahova, cu garnizoana la Ploieşti, se

imparte în două : Regimentul 7 dorobanţi Prahova şi Regimentul 22 Dorobanţi Dîmboviţa
cu garnizoana la Tîrgovişte. I n anul 1891, Regimentul 3 linie şi Regimentul 22 Dorobanţi
fuzionează, formînd Regimentul 3 Dîmboviţa nr. 22 "'.
2

Ca o mărturie a jertfelor omeneşti rămase pc cîmpul de luptă, în judeţul Dîmboviţa

au fost ridicate monumente, care cinstesc memoria eroilor din războiul pentru independenţă.
De exemplu în anul 1930, comandantul Regimentului 3 Dîmboviţa nr. 22 înalţă în curtea
cazarmei din localitatea Teiş un monument comemorativ, pe care sînt înscrise în marmoră
cu litere de aur numele comandanţilor regimentului. Sînt nominalizaţi 121 eroi din
regimentele 3 linie şi 7 dorobanţi.
In cimitirul mănăstirii Viforîta sc află monumentul funerar, executat de Carol
Storck, în marmoră albă, care păstrează memoria generalului Matei Vlădescu, cadru de
comandă a l armatei române, evidenţiat în luptele care s-au dat în unii 1877—1878. In
comuna Vişina, pe marginea şoselii, este înlăţat un monument în amintirea oşteanului
Marin Dragomir, căzut eroic în anul 1877. I n localitatea Pollogi s-a ridicat în anul 1910
un „monument istoric naţional în amintirea vitejiei armatei române dovedită pe cîmpiile
Bulgariei în războiul din anul 1877, dîndu-nc neatârnarea".
„Eroii n u se plîng, se cîntă" sînt cuvinte scrise pe monumentul din comuna
Mătăsaru. Jertfa ostaşilor români în cucerirea independenţei rămîne ca o mărturie vie a
trecutului, fiind u n exemplu pentru generaţiile viitoare.

» I . Nicolin, op. cit., p. 26, 27 ; RTNDM, p. 499—501.

RINDM, p. 503, 614.
31

Ibidem, p. 529.
a

L Nicolin, op. cit., p. 56 ; Culegere de documente privind contribuţia maselor din

39

judeţul Dîmboviţa la lupta pentru independenţa naţională a patriei, Tîrgovişte, 1977, p. 59, 60.
Biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii, Tîrgovişte, Penticostar inv. 196, f. 27.
34

I . Nicolin, op. cit., p. 24, 27.

35

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A R E G I M E N T E L O R 3 L I N I E ŞI 7 DOROBANŢI 257

LA PARTICIPATION A LA tiLERRE D E L'INDÉPENDANCE

DES RÉCIMENTS TROIS LIGNE DE BATAILLE E T SEPT
D E S G E N D A R M E S D U DÉP. D E D I M B O V I T Z A

Résumé

Dans la lutte pour la conquête de l'indépendance d'Etat de la Roumanie le dép. de

Dimbovitza a apporté sa contribution par la participation du Bataillon 1 Dimbovitza du Régiment
Sept des soldats d'infanterie, par le régiment Trois ligne de bataille et des soldats des autres
régiments du pays. Nous avons suivi les changements de structure arrivés dans l'armée dés
le commencement de la guerre et dans les deux régiments intégrés dans de divers formations
militaires.
Les soldats de Dimbovitza se sont distingué à Grivltza 1, Grlvitza 2 par les batailles
gui ont été menées pour l'occupation des villages Gorni-Dubnic, Dolnl-Dubnic, Plevna.
Nous avons montré l'héroïsme de la brigade 1 commandée par le colonel Matei Vlădescu
de Tîrgovişte, commandant aussi du régiment Trots ligne de bataille.
Nous avons montré aussi la visite du colonel Matei Vlădescu et du colonel Mthat Cerchez
faite chez Osman Paşa. Les deux régiments et nombreux soldats du département ont reçu des
distinctions honorifiques.
A la mémoire des soldats de Dimbovitza ont été érigés des monuments des héros qui se
sont sacrifiés pour la conquête de l'indépendance d'Etat de la Roumanie.

www.mnir.ro
 ACŢIUNI M I L I T A R E I N ZONA O L T E N I E I
L A ÎNCEPUTUL R A Z R O n J L U I D E INDEPENDENŢA

de L U C H I A N D E A C O N U

încă din limpul tratativelor cu Rusia, în vederea încheierii convenţiei privind

trecerea armatei ruse pe teritoriul României spre teatrul dc operaţii de la sudul Dunării,
guvernul român a acordat atenţie deosebită apărării împotriva unui eventual atac a l
trupelor otomane. Astfel, Ia 13 aprilie 1877, după o săplămînă de la decretarea mobilizării
generale, Marele Cartier General al armatei române a luat măsuri speciale de întărire a
pazei în zona Dunării atît pentru asigurarea marşului trupelor ruseşti oare, în baza
convenţiei româno-ruse semnată la Bucureşti la 4 aprilie, se îndreptau spre teatrul de
război, ctt şi pentru a preveni incursiunile şi atacurile turceşti pe teritoriul românesc.
Lunile aprilie—august 1877 au fost folosite de Marele Cartier General a l armatei
române în primul rînd pentru instruirea trupei şi pentru fortificarea graniţei cu Imperiul
otoman. Unităţile militare aflate în localităţile de la Dunăre au acordat o atenţie
deosebită instruirii soldaţilor, efectuării unor exerciţii de luptă care să-i deprindă rapid pe
ţăranii ostaşi cu mînuirea armelor şi cu alte elemente de tactică militară. T i m p u l a fost
astfel împărţit încît ostaşii au executat repetate exerciţii de luptă, au participat l a serviciul
de pază a frontierei, dar au efectuat şi însemnate lucrări de fortificaţii pe malul românesc
al Dunării. Regimentul 4 dorobanţi, regimentele 1 şi 2 călăraşi, batalionul 4 vînători,
compania I de geniu şi alte unităţi au dat m i i de oameni care au lucrat zi şi noapte la
construirea sistemului dc fortificaţii de la Calafat, la realizurea liniilor telegrafice dintre
Galicca M i r e , Băileşti, Calafat, Poiana, asigurînd în acelaşi timp paza frontierei ·
Dar, în acelaşi timp, de-a lungul frontierei româneşti la Dunăne s-au desfăşurat
numeroase şi puternice acţiuni dc bombardare a cetăţilor sau vapoarelor turceşti, de
respingere a incursiunilor dc pradă ale cetelor otomane şi acţiuni speciale de recunoaştere
ale unităţilor româneşti. I n aceste luni şi în sudul Olteniei s-au desfăşurat importante
evenimente militare, evenimente care au constituit o experienţă preţioasă pentru bătăliile
viitoare şi au marcat o dată în plus voinţa nestrămutată a poporului român de a lupta
cu toată energia pentru obţinerea neatîrnării.
In ziua de 26 aprilie 1877 s-a înregistrat un eveniment militar cu rezonanţe
deosebite. L a ora 14,30, artileria turcească din Vidin a deschis foc asupra Calafatului.
După a l şaselea obuz, bateria românească „Ştefan cel Mare" din Regimentul 1 artilerie,
comandată de locotenentul Elefterie Dănescu, a replicat atacului turcesc, fiind urmată
de celelalte baterii. Duelul de artilerie dintre bateriile româneşti şi turceşti din după
amiaza zilei dc 26 aprilie 1877 a marcat de fapt începutul operaţiunilor militare româneşti,
trupele din zona Dunării fiind gata să intre în acţiune. Consemnînd acest moment deo¬
> Arhiva Istorică Centrală, fond Marele Stat Major, dos. 112 c/lBTT, f. 275 ; Arhiva
Ministerului Apărării Naţionale, fond. Marele Stat Major, Jurnal de operaţii 1 023.

www.mnir.ro
260 L U C H I A N DEACONU

sebit, jurnalul de operaţii al Regimentului 1 artilerie scria : „La 26 aprilie s-a deschis cel
dinţii foc din V i d i n , şi cele dinţii lovituri au fost îndreptate asupra platoului cuprins
intre bateria «Ştefan cel Mare» şi bateria «26 aprilie»' (numită astfel căci cel dinţii foc
al vrăjmaşului a fost dirijat asupra sa). Bateriile din poziţiile indicate mai sus au
ripostat îndată, fiind secondate şi de bateria a 5-a din Regimentul I I artilerie, rezerva
corpului dc armată care ocupa poziţia «Mircea». F o c u l de o parte şi de alta a durat
de la 2 1/2 ore, pînă la 6 ore s e a r a " . Inregistrînd acelaşi moment, registrul istoric al
2

Regimentului 1 dorobanţi, care părăsise Craiova la 10 aprilie 1877 îndreptîndu-se spre

Calafat, fiind în acea zi la Poiana Mare consemna : „La 26 aprilie ora 2 şi 15 minute
s-au auzit primele tunuri turceşti asupra Calafatului. Bateriile noastre au răspuns şi la
ora 2 şi 45 minute bombardarea a încetat, reîncepînd la 4 ore şi 40 de minute, durînd
pînă l a 5 ore şi 5 minute. Primele obuze turceşti au lovit compania 6 teritorială" . 3

începerea luptelor dintre români şi turci şi semnificaţia acestora nu au scăpai

nici altor detaşamente care se aflau pe malul Dunării pentru a preveni încercările de
încălcarea teritoriului românesc. Registrul istoric a l Regimentului 1 călăraşi consideră ziua
de 26 aprilie drept momentul cînd focurile artileriei „pentru prima oară se încrucişară
după 200 ani între trupele româneşti din Calafat şi cele turceşti din fortăreaţa din V i d i n " ,
semnalul declanşării acţiunilor militare pentru cucerirea independenţei*.
Atacurile de artilerie otomană, începute la 21 aprilie prin bombardarea Brăilei
s-au lovit de riposta energică a României, care luase măsuri pentru întărirea capacităţii
de rezistenţă prin aducerea unor însemnate forţe militare în această zonă şi alcătuirea
batalioanelor judeţene de miliţie. Intre 20—25 aprilie, armata română ocupase dispozitivul
de acoperire pe Dunăre, Corpului I armată revenindu-i misiunea de a păzi zona Olteniei.
Pentru întărirea zonei de apărare a Calafatului, colonelul Mihail Cerchez, comandantul
Diviziei I infanterie, primise împuternicirea să intre în localitate şi să ia măsuri spre a
putea „întîmpina şi împiedica pretutindeni orice încălcare a teritoriului nostru din acea,
parte" . 5
I n sensul acestor ordine au acţionat subunităţile româneşti de la Dunăre în
momentul în care s-a declanşat duelul de artilerie dintre Calafat şi V i d i n . Comandamentul
Regimentului 1 călăraşi, cantonat la Cetate, în apropierea punctului de la Salcia pe unde
trecerea turcilor se putea face mai uşor, ca dealtfel toate unităţile din apropierea Calafa­
tului, a dat alarma primind ordin de a fi gata să reziste „la orice tentativă de trecere
din partea turcilor" °.
Prădarea teritoriului românesc şi actele de piraterie, alături de bombardarea oraşelor
noastre erau fapte care, aşa cum preciza guvernul român în nota trimisă agenţilor
diplomatici de la Viena, Paris şi Roma, luau „proporţii prea mari şi care nu sînt de natură
de a se menţine în neutralitatea pe care ne-am propus-o de l a început " . 1

Duelul de artilerie de l a 26 aprilie a marcat declanşarea unei suite de acţiuni

militare constînd din bombardarea oraşelor româneşti şi a fortăreţelor turceşti, incursiuni
de pradă ale detaşamentelor militare otomane şi curajoase acţiuni de recunoaştere ale
1

militarilor români fiind înregistrate, odată cu primele victime ale războiului, hotărîrea şi.
voinţa fermă a poporului nostru de a-şi cîştiga prin propriile-i forţe dreptul la existenţă
de sine stătătoare. Bateriile de artilerie de la Calafat, celelalte unităţi militare româneşti
din această zonă au susţinut puternice dueluri de artilerie, provoeînd inamicului pagube
imense şi au respins toate încercările trupelor otomane de a trece Dunărea pentru pradă
şi jaf. I n cursul lunilor mai şi iunie au fost înregistrate numeroase dueluri de artilerie

Arhiva Istorică Centrală, fond Marele

3
Stat Major, dos. 112 c/1877, f. 147.
Ibidem, f. 145.
3

< Ibidem, f. 124.

Documente privind istoria Romdniei.
5
Rdzboiul pentru Independenţă, voi. Π, Edit.
Academiei, Bucureşti, 1952, p. 332.
Arhiva Istorică Centrală, fond. Marele
6
Stat Major, dos. 112 c/1877, f. 128.
Documente privind istoria Romdniei.
7
Rdzboiul pentru independenţă, voi. Π, p. 424.

www.mnir.ro
ACŢIUNII M I L I T A R E ΓΝ Z O N A OLTENIEI 261

care au făcut dovada capacităţii de luptă a militarilor români. Astfel, l a 10 iunie,

bateriile de artilerie de la Calafat au bombardat timp de 4 ore fortăreaţa turcească de la
Vidin, aruncînd asupra vrăjmaşului 96 proiectile care i-au produs importante pagube . 8

A doua zi, ripostând bombardamentului turcesc, artileriştii români au incendiat mai multe
clădiri din V i d i n , numărul focurilor trase de români fiind de 6 ori mai mare decît
cel al inamicului. „Toate proiectilele noastre au avut bun rezultat, aprizînd momentan în
cîteva locuri V i d i n u l " , preciza registrul de operaţii a l Regimentului 3 dorobanţi . I n9

ciuda frecventelor dueluri de artilerie, Comandamentul militar român a luat măsuri pentru
întărirea fortificaţiilor, soldaţii români lucrînd z i şi noapte ,sub fooul obuzelor inamice,
la construire unor noi amplasamente pentru baterii, a adăposturilor, veghind neîncetat
pentru a preveni încercările de debarcare ale unităţilor turceşti. I n zilele de 14 şi 15 iunie
au avut loc puternice schimburi de focuri. L a 15 iunie bateriile române au bombardat
Vidinul timp de mai multe ore, avariind fabrica de pîine. Raportând rezultatele acestui
atac comandantul companiei a 3-a d i n Regimentul 3 dorobanţi evidenţia fapta deosebită a
soldatului Roşea Petre, care, deşi rănit de u n obuz a continuat să păzească postul ce i se
încredinţase timp de 4 ore, pînă a fost schimbat, după care a fost trimis la spitalul
din Poiana . Fapta soldatului Roşea Petre se înscrie pe linia manifestării plenare a cal­
10

dului patriotism a l soldaţilor români veniţi să apere pămînlul patriei, să participe la

luptele pentru cucerirea independenţei. Luptele de artilerie au continuat şi în zilele urmă­
toare, documentele înregistrind o forţă mai mare de ripostă şi de atac din partea bateriilor
româneşti, o precizie sporită care a provocat inamicului însemnate pierdpri.
In acelaşi timp unităţile româneşti au trebuit să facă faţă unor repetate încercări
ale soldaţilor otomani de a trece Dunărea şi să respingă detaşamentele venite pentru a
prăda satele.
O cronică a vremii consemnează faptul că turcii „au început de-a lungul Dunării
să iasă pe teritoriul românesc prin bălţi şi să jefuiască tot ce găseau. Pînă alături cu satele
venea(u). Oştirile noastre ce era(u) prin satele mărginaşe păzea(u) mereu, dar obstacolul
ce-i făceau şi-i punea(u) în imposibilitatea de a-i urmări era vărsarea apelor ce venise(ră) în
acel an foarte mari. Başbuzucii (soldaţi din trupele neregulate ale armatei turceşti — n.n.)
ardea(u) fineţe, lua(u) vite, tăia(u) oameni şi robea(u), sfărîma(u) tot ce le stă(teau)u înainte.
Chiar de la Plosca s-au luat vreo 300 vaci şi o sumă de porci şi din bălţile Negoiului
s-au lăut 400 de oi ale unor oameni din Coveiu"...
In acelaşi timp, în jurnalul de operaţii al Regimentului 2 Vîlcea se preciza :
..Turcia η -a respectat neutralitatea României, ea bombardă satele şi tîrgurile inofensive ale
ţării, calcă teritoriul ei pe la punctele nepăzite şi arzînd tot ce întâlnea în cale" 12
.
Dintre acţiunile dc respingere a cetelor turceşti care au trecut Dunărea reţine atenţia
lupta din dimineaţa zilei de 10 iunie din apropierea comunei Desa. I n dimineaţa acestei
zile, la ora 7,45, locotenentul Teodorini, înştiinţat că pe malul românesc „apăruse ca la
100 briganzi turci, porneşte grabnic cu 30 călăreţi şi sosind la Garda Mare nr. 4 detaşează
aici 20 şi continuă pînă la stânga ultimei vedete a acestei garde. Aici se întâlneşte cu
sublocotenentul Popescu care cu 15 călăraşi urmărea fugarii în retragere şi-i goneşte peste
Dunăre, întrebuinţînd lupta pe jos. Fugarii din Ostrov descărcară o salvă şi mai multe
focuri asupra noastră cînd eram la vreo 600 metri separaţi de dînşii printr-o baltă
impracticabilă" 13
.

• Cronica războiului pentru independenţă, alcătuită de Ştefan Cotlgescu din Siliştea

Crucii, consemna faptul că „la Calafat se trăgea necontenit tunuri în Vidin şi din Vidin în
Calafat", după O cronică a războiului pentru independenţă, de Nestor Vornlcescu Severineanul,
Bucureşti, 1976, p. 21.
' Arhiva Istorică Centrală, fond Marele Stat Major, dos. 112 c/1677, f. 165.
» Ibidem, fila 222.
Nestor Vornlcescu Severineanu, op. cit., p. 13.
11

" Arhiva Istorică Centrală, fond Marele Stat Major, dos. 111 a/1677, f. 297.
Ibidem, f. 222.
13

www.mnir.ro
262 L U C H I A N DEACONU

încercări de debarcare pe ţărmul românesc au mai fost semnalate la Ciuperceni,

în ziua de 6 iunie, l a Rast în ziua de 24 iunie, l a Desa în ziua de 3 iulie, la Potelu în
august, toate fiind respinse de unităţile n o a s t r e . 14

Dar acţiunile unităţilor militare române nu s-au limitat numai la prevenirea încer­
cărilor de debarcare otomane eau la alungarea cetelor de pradă turceşti. Comandamentul
militar român a ordonat încă din primele zile întreprinderea unor acţiuni de recunoaştere
pentru culegerea de informaţii privind efectivul unităţilor inamice, dispozitivele de apărare,
informaţii necesare stabilirii tirului bateriei româneşti şi prevenirii atacurilor turceşti.
Astfel, în ziua de 11 iunie a fost efectuată o acţiune de recunoaştere, condusă de căpitanul
Mavrodin din Regimentul 4, în avantsposturile otomane din faţa localităţii Desa. Acelaşi
ofiţer întreprinde o nouă operaţie de recunoaştere care premerge ocuparea de către
ostaşii români a Ostrovului de pe Dunăre, acţiune cerută de asigurarea securităţii bateriilor
„Independenţa" şi „Renaşterea" amplasate la Calafat.
I n noaptea de 19 spre 20 iulie 1877, locotenenţii Lerescu şi Zaharia din Regimentul
1 Mehedinţi au efectuat o recunoaştere în dreptul pichetului Rîiosu, unde turcii aveau un
vas de r ă z b o i . Acţiuni similare ale unităţilor româneşti sînt întreprinse în zona locali­
a

tăţilor Ciuperceni, Gemeni ş. a., pentru supravegherea deplasării monitoarelor turceşti care
ameninţau malul romanesc.
Duelurile de artilerie, acţiunile de recunoaştere iniţiate de unităţile româneşti,
luptele pentru respingerea incursiunilor de jaf turceşti ocupă u n loc important în suita de
măsuri iniţiate de Comandamentul general militar român în perioada care urmează
proclamării independenţei de stat şi premerge trecerii armatei române de operaţii în sudul
Dunării. Apărarea frontierei dunărene a reprezentat obiectivul principal în această etapă,
experienţa de luptă cîştigată acum jucînd un rol deosebit în obţinerea importantelor
victorii de pe frontul sud-dunărean.

DES ACTIONS M I L I T A I R E S DANS LA REGION D'OLTÉNIE

A U C O M M E N C E M E N T D E L A G U E R R E P O U R L A CONQUÊTE
DE L'INDEPENDANCE

Résumé

L'auteur présente d'après quelques Informations et certains documents Inédits, les actions
déployées au sud de l'Olténle pendant les premiers mois de la guerre : avril—juin 1877. Surtout
II présente les actions de Calafat, de 2β avril 1877 et les luttes avec les turcs à Desa, Ciuper­
ceni, Cetate etc.

" L a 7 august 1877, primarul comunei Potelu a cerut colonelului M. Cerchez soldaţi
„pentru paza locuitorilor spre a nu i i atacaţi de turci" (Arhiva Istorică Centrală, fond Marele
Stat Major, dos. 111 a/1877 f. 48).
" Arhiva M.A.N., fond Marele Stat Major, Jurnal de operaţii, Regimentul 1 Infanterie,
inv. 1 022/3, f. 3.

www.mnir.ro
 SOCIALIŞTI I N CADRUL A R M A T E I R O M A N E
I N RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA
(1877—1878)

dc col. dr. G E O R G E M A R I N

In marele efort popular şi naţional românesc pentru consfinţirea prin luptă a

neatîrnării in războiul din 1877, mişcarea socialistă din ţara noastră a înscris pagini
pilduitoare. Animaţi de u n fierbinte patriotism, convinşi de caracterul legitim a l războiului
dus de România şi sperînd că după dobîndirea independenţei depline se vor crea condiţii
favorabile înfăptuirii idealurilor de libertate naţională şi socială, membri ai tinerelor cercuri
socialiste 1
au participat activ, de la începutul războiului, în sprijinirea luptei eroice a
oştirii noastre pe cîmpul de bătălie. Exemple înălţătoare au înscris în marea epopee
naţională revoluţionarii socialişti : Nicolae Codreanu, Constantin I . Istrati, Eugen L u p u ,
Nicolae Russel, Gheorghe Sabin, Alexandru Spiroiu, Constantin Stăuoeanu ş. a. Ziarul
„Socialistul" editat special de mişcarea socialistă, în articolul „Răzbelul" din 26 mai 1877,
arăta cu deplină îndreptăţire că românii „iau armele pentru a-şi apăra independenţa"
încă din iarna anului 1876, membrii Cercului socialist din Bucureşti „Asociaţia
studenţilor în medicină", a l cărui preşedinte era, in acel timp, studentul socialist C. I .
Istrati, precum şi tineri revoluţionari din Iaşi au iniţiat cursuri militare pregătitoare în
scopul de a fi cît mai folositori patriei la eventuala intrare în războiul eliberator. Refe­
rindu-se l a iniţiativa tinerilor socialişti de a se instrui ostăşeşte, C. Bacalbaşa în lucrarea :
„Bucureştii de altă dată" menţiona că : „Pe o iarnă grea, cu zăpadă pînă la glezne,
studenţii universitari fac exerciţii milităreşti în marea curte a jandarmilor pedeştri ; în
capul flancului drept, un student în medicină atrage privirile : înalt, chipeş, bărbos,
studentul doctorand Constantin Istrati se distinge" . Sub presiunea evenimentelor, în aprilie
3

1877 „Asociaţia studenţilor în medicină" a fost nevoită să-şi întrerupă activitatea, uimind
ca membrii acesteia să plece pe front. C u acest prilej s-a dat o declaraţie, semnată de
preşedintele acesteia, C. I . Istrati, în care se arăta : „Cînd patria mumă face apel la fiii
ei spre a-i număra şi a opune şi ea forţa contra forţei şi tunul contra tunului, studenţii
noştri n-ar putea rămîne indiferenţi" . După ce şi-a susţinut examenele
4
în medicină la
20 iunie 1877, Constantin Istrati s-a înrolat voluntar in cadrul unei formaţii a „Crucii
roşii române", încredinţîndu-i-se comanda secţiei a Ill-α cu ai cărei membri a însoţit
armata noastră în marile bătălii pe cîmpiile Bulgariei. E l a participat la crîhcenele lupte
ale ostaşilor noştri la Griviţa (27 şi 30 august), condueîndu-şi subordonaţii sanitari cu
deosebit curaj şi iscusinţă. Deşi detaşamentul său de sanitari a fost decimat în mare

Nicolae Ceauşescu, România pe drumul desăvlrşirii construcţiei socialiste, vol. l ,

1

Edit. Politică, Bucureşti, p. 427.

Presa muncitorească şl socialistă din România, vol. I , 1865—1900, partea I , 1865 -1839,
3

Edit, politică, 1964, p. 42.

I . Jianu, G . Vasiliu, Dr. C. 1. Istrati, Edit. Ştiinţifică, 1964, p. 35.
3

4
Ibidem.

www.mnir.ro
26% G E O R G E MARIN

parte, cei rămaşi in viată urm îmi exemplul doctorului (!. I. Islrali se strecurau lîrîş sub
focul inamic pentru a da îngrijirea cuvenită i'ăiii|ilor. Impresionat profund de comportarea
curajoasă a lui C. I. Istrati şi a brancardierilor dc sul» comanda sa in lupta din 30 august,
un martor ocular relata că aceştia : „răceau minuni dc /.el si umanitate". Lupta ostaşilor

Fig. 1 — Constantin I . Istrati, preşedintele „Asocia­

ţiei studenţilor în medicină" în campania d i n
1877—1878.

români din ziua de 30 august 1877, plătită cu sîngcle atîtor flăcăi, 1-a impresionat şi
determinat pe C. I . Istrati să scrie în aceeaşi seară poezia intitulată „30 August", din care
redăm versurile : „Dar vine ziua marc, de doliu şi mărire / Ε zi de mare luptă, de
groaznică scrîşnire / , Ε zi de-acelea care arar se întâlnesc / Şi ale căror ceasuri cu secoli
se plătesc...". Formaţiunea sanitară pe care a condus-o socialistul C. I . Istrati a asigurat
tratament medical la 889 bolnavi şi a fost, potrivit mărturiilor documentare, singura
secţie din ambulantele „Crucii roşii române ' în cadrul căreia nu s-a înregistrat nici un
-

deces . I n afară de aceasta, prin grija sa a fost dat primul ajutor pe cîmpul de luptă la
J

peste 1000 de ostaşi răniţi. însuşi Carol Davila, şeful Serviciului sanitar a l armatei

Gheorghe Plntille, Ştiri contemporane

5
din tară despre serviciul sanitar In războiul
din 1877—187», Cluj, 1935, p. 19.

www.mnir.ro
SOCIALIŞTI I N C A D R U L A R M A T E I ROMANE I N RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A 265

române, făcea relatări elogioase privitoare la comportarea tînărului medic C. I . Istrati, în

luptele pentru cucerirea P l e v n e i . 6

Cu clan patriotic asemănător a luat parte la luptele armatei române în războiul

din 1877—1878 şi socialistul Gheorghe Sabin. Voluntar în cadrul serviciului sanitar al
Diviziei a 4-a, ambulanţa divizionară, a participat şi el ca şi alţi socialişti la grelele
lupte ale ostaşilor români pentru obţinerea victoriei. „Ai plecat cu inima strînsă de durere
în vaietele luptelor de la Plevna şi te-ai întors cu dor de ţara pe care o părăsiseşi de
bunăvoie" . Ttnărul Gheorghe Sabin a fost pildă de curaj pe cîmpul de bătălie, iar pentru
7

faptele sale de bravură în luptele din 27 august 1877 îl găsim citat de către comandantul
Diviziei a 4-a printre cei 12 ostaşi distinşi cu „Virtutea militară" . Referindu-se la eroismul
8

ostaşilor armatei noastre în eroica bătălie de la Griviţa din ziua de 27 august, Sabin scria
după război : „Avîntul trupelor noastre în această zi a fost aşa de mare, soldaţii s-au
luptat cu atîta bărbăţie şi curaj, mergeau cu atîta nepăsare în faţa morţii încît au provocat
admiraţia tuturor... L a 6 septembrie mă găseam în drumul acoperit lîngă reduta noastră
(Griviţa nr. 1 — η. η.) şi, din locul unde stăm pitulat, am văzut cu cît curaj a înaintat
batalionul din 15 dorobanţi, condus de comandantul său, maiorul Nicolae Ion. E r a ceva
nemaipomenit... Parcă-i văd şi acum cu căciulile lor cu pene lungi de curcan, cu corpul
înclinat înainte, cu arma în cumpănă, alergînd spre şanţurile turceşti ca un singur o m " . 9

In efortul plenar al românilor care-şi strîngeau rîndtirile frate lîngă frate, pentru
cucerirea neatîrnării a fost prezent şi s-a încadrat cu dăurire şi socialistul Nicolae
Codrcnnu. Prieten bun cu Constantin Istrati îi scria, la 2 mai 1877, acestuia : „M-am gîndit
şi eu neapărat despre ceea cc trebuie să fac în împrejurările de faţă ale ţării noastre,
în cc chip să mă arăt că sînt vrednic de un adevărat fiu al naţiunii române ; de aceea
iată că m-am hotărît să părăsesc pentru cîtva vreme serviciul de medic de plasă..." ,10

pentru a participa la războiul drept al întregului popor român. Dintr-o altă scrisoare,
datată 5 septembrie 1877, reiese marca satisfacţie pe care Nicolae Codreanu o avea întrucît
putea să sprijne nemijlocit armata română, ţara, ca medic în cadrul ambulanţelor oştirii.
Pentru contribuţia sa la războiul dus de România a fost distins cu ordinul „Steaua
României".
U n u l dintre fondatorii primelor cercuri socialiste care a mers voluntar pe front
a fost şi Alexandru Spiroiu. Ca medic militar el a luat parte la eroicele bătălii ale românilor
de la Vidin şi Rahova (7 noiembrie 1877) şi a fost unul dintre cei mai apropiaţi ostaşi ai
maiorului Dimitrie Giurescu, căzut eroic în lupta de la R a h o v a . D i n materialul docu­
1 1

mentar rezultă, dc asemenea, sprijinul generos adus la cauza neatîrnării de către tînărul
socialist, subchirurgul George Manicea. Pentru curajul dovedit de aceasta „sub focul inamic"
tn îngrijirea răniţilor a fost decorat cu „Virtutea militară" . u

6
Drept preţuire pentru dăruirea de care C. I. Istrati a dat dovadă pe front i-au fost
conferite ordine, medalii şi alte dlstlncţiuni româneşti şl ruseşti, dintre care amintim : medalia
„Crucea trecerii Dunării", „Medalia apărătorilor Independenţei", „Virtutea militară" in aur,
precum şi „Ordinul Sf. A n a " clasa a ITI-a conferit de către Însuşi Împăratul Alexandru al
II-lea al Rusiei. Domnitorul României Carol I , după ce a vizitat secţia a TJI-a ambulanţă
(octombrie 1877), i-a acordat bravului voluntar medic Constantin I . Istrati înalta distincţie de
cavaler al ordinului „Steaua României". După terminarea războiului, in 1878, pentru îngrijirea
acordată prizonierilor răniţi turci, sultanul 1-a trimis lui C. Istrati ordinul „Medgidia" clasa
a I l I - a . O înaltă distincţie i - a fost conferită şi de către „Societatea naţională belgiană de cruce
roşie", care 1-a numit, la 30 noiembrie 1878, membrul său de onoare.
7
Barbu Delavrancea, Prefaţă la lucrarea : G h . Sabin, Amintiri din războiul inde­
pendenţei, 1912.
» Pagini din lupta poporului român pentru Independenţă naţională (Documente şl
texte social-politice), Edit, politică, .Bucureşti, 1967, p. 205.
' Gh. Sabin, op. cit., p. 88.
« Documente privind începuturile misedrii muncitoreşti si socialiste din Homdnia,
1821—1878, Edit. Politică, Bucureşti, 1971, p. 807—808.
11
Radu Rosetti (general), Corespondenţa maiorului D. Giurescu, mort tn lupta de la
Rahova, 7 noiembrie 1877, în „Analele Academiei române", Mem. secţ. ist. seria I I I , X X I X ,
mem. 3, Bucureşti, 1946, p. 21—22.
12
„Monitorul oastei", nr. 1—30, 1878, p. 339.

www.mnir.ro
266 G E O R G E MARIN

U n loc de seamă ocupă, dc asemenea, contribuţia dată .armatei intrată i n luptă de

către Zamfir Arbore, prieten apropiat al l u i Eugen L u p u , Nicolae Codrcanu şi Constantin
Dobrogeanu-Gherea. Aflat în străinătate l a intrarea României în război împotriva otoma­
nilor, Zamfir Arbore, „român basarabean" 1 3
cum îi plăcea să se considere, α renunţat la
îndeletnicirile pe care le avea la Geneva şi a venit grabnic în ţară pentru a fi alături de
lupta dreaptă a fraţilor săi. O intensă activitate a desfăşurat ca medic militar şi Nicolae
Russel, sprijnind armata română în război, fapt pentru care şi l u i i-a fost conferit
ordinul „Steaua României".
0 seamă de socialişti au înţeles că sprijinind armata română pentru cucerirea
victoriei pot, totodată, să ducă şi acţiuni revoluţionare socialiste printre ostaşii români şi
ruşi. Deosebit de activi s-au dovedit în acest sens Zamfir Arbore, N. Russel, Constantin
Dobrogeanu-Gherea, C. Stăuceanu, N . Cixlreanu ş. a. „Inundaserăm cu cărţile revoluţionare
librăriile din Capitală şi provincie", arăta Zamfir Arbore, iar lumea militară se înghesuia
„pentru a cumpăra cărţile", fapt îngrijorător pentru autorităţile ruseşti, care au cerut guver­
nului român să interzică librarilor de a vinde materiale cu astfel de conţinut. Ca şi Zamfir
Arbore, doctorul N . Russel, medic la spitalul militar, „trimitea în lăzile cu scmmd Crucii
roşii direct în Rusia, u n foarte preţios material propagandistic" lo
.
Socialiştii români, cum erau Zamfir Arbore, Nicolae Codreanu şi alţii, se bucurau în
activitatea lor revoluţionară desfăşurată printre militari şi de faptul că aveau mulţi prieteni
în armata rusă, în special în corpul medical, foşti colegi l a Academia medico-ctiirurgicală
din Petersburg. Cu aceşti medici militari, cu grad de maior şi colonel, oameni cu vederi
progresiste, socialiştii noştri au întreţinut legături care aveau să le faciliteze misiunea —
răspîndirca ideilor revoluţionare printre militari. „ M - a m întîlnit cu aceşti tovarăşi la Bucu­
reşti, l a Iaşi, l a Ploieşti — arăta Zamfir Arbore, întâlnirea a fost cît se poate de priete­
nească. A m vorbit de multe lucruri şi la urmă am convenit că, folosindu-mă de situaţiunca
lor, ei sînt datori moraliceşte a mă ajuta în misiunea mea. Şi iată că cu ajutorul acestor
tovarăşi am început a răspîndi prin cercurile militare cărţile şi broşurile m e l e " . 1 β
Activi­
tatea revoluţionară a socialiştilor noştri printre militari α stârnit furia autorităţilor, mai
ales a celor poliţieneşti ţariste aflate în România. Astfel, poliţia ţaristă a reuşit să-I
aresteze pe Constantin Dobrogeanu-Gherea şi să-1 deporteze în R u s i a de unde avea să
scape şi să se reîntoarcă după cîtva timp în România, unde a rămas pînă la sfîrşitul
vieţii sale.
După război socialiştii au militat ferm pentru consolidarea independenţei, pentru
întărirea capacităţii defensive a României. Conştienţi de primejdia ce o prezenta pentru
ţările mici politica marilor imperii reacţionare, socialiştii au preconizat măsuri calitativ
superioare cu privire l a apărarea patriei prin înarmarea întregii naţiuni pentru ca astfel
„în orice casă ţărănească vrăjmaşul să găsească cîte o «Plcvnă»" 17
.
Mişcarea socialistă a fost în fruntea acţiunilor menite să cinstească pe toţi acei care
nu şi-au precupeţit nici viaţa pentru cauza întregului popor. Toţi românii — arăta
G h . Sabin în amintirile sale — sîntem datori „să aducem prinosul nostru de recunoştinţă
şi laudă tinerii noastre armate, care cu un curaj fără seamăn, lipsită adesea de strictul
trebuincios, a luptat cu bărbăţie nu numai cu inamicul, dar şi cu toate greutăţile şi
mizeriile unei campanii de iarnă. Petecul de pămînt pe care soldatul nostru 1-a cucerit
luptând, bucăţica de loc stropită dc sîngele camaradului său, comandantului său, nu a mai
putut fi luat înapoi de inamic, oricîtc încercări deznădăjduite a făcut acesta" l a
.

Zamfir Arbore, „In exil" din amintirile mele, 1896.

a

" Crucea roşie dispunea de trenuri speciale, care circulau pe linia Giurgiu, Ungheni,
Petersburg.
Zamfir Arbore, op. cit., p. 400.
a

** ibidem, p. 401.
„Besarabia", din 27 septembrie 1379.
17

" G h . Sabin, op. cit., p. 168.

www.mnir.ro
SOCIALIŞTI I N C A D R U L A R M A T E I ROMANE ÎN RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A 267

Cunoscători ai sacrificiilor aduse de către masele muncitoare, de către ţărănime

care a dus greul războiului, socialiştii au desfăşurat energice acţiuni pentru îmbunătăţirea
situaţiei acesteia. Ridicîndu-se împotriva reprezentanţilor claselor stăpînitoare, care după
război nesocoteau interesele vitale ale ţărănimii, socialistul V . G . Morţun arăta : „Ce-am fi
noi ca stat, ca naţiune... fără Peneş Curcanul ?... Sîntem ceea ce sîntem mulţumită miilor
dc viteji ţărani, mulţumită celor căzuţi, cu atîta bărbăţie, pentru gloria şi mărirea acestei
ţări" . Socialiştii români cereau ca nimeni să nu uite niciodată că neatârnarea României
19

era indisolubil legată de efortul poporului, de vitejia ostaşilor români. „Şi-au mers vitejii
curcani — arăta V . G . Morţun — şi au căzut cu miile în şanţurile Griviţei şi sub
zidurile Plevnei. D a r cei rămaşi în viaţă ne-au adus, o dată cu stindardele sfîşiate de
gloanţe, încrederea în ţară, în neamul nostru, ne-au adus neatârnarea şi ne-au acoperit pe
to ţi cu cinstea şi faima vitejiei l o r " . 2 0

Prin consideraţiile lor, socialiştii români respectau adevărul şi se înscriau în

nprecierile şi convingerile l u i F . Engels cu privire la rolul armatei române în obţinerea
victoriei împotriva puterii suzerane. Militarii armatei române, „ei — arăta F . Engels — au
făcut cu putinţă biruinţa de la P l e v n a " . Scrierile sale reliefează vitejia ostaşilor români
în războiul din 1877—1878. Astfel, în interviul acordat corespondentului ziarului „Le
Figaro", la 8 mai 1893, F . Engels spunea : „Amintiţi-vă de războiul cu Turcia. Fără
români, ruşii ar fi fost neputincioşi la P l e v n a " . Aceste 2 1
aprecieri sînt şi ele preţioase
temeiuri pentru a considera pe deplin îndreptăţit îndemnul l u i Gheorghe Sabin, partici­
pant la luptele de l a Plevna, care, referindu-se la eroicele fapte de arme ale ostaşilor
armatei noastre în războiul din 1877—1878, spunea : „Şi de aceea noi, cei care am
văzut această vitejie, care am împărtăşit bucuriile victoriei şi am plîns pe cei care au
murit, sîntem datori, trebuie să lăsăm pe pămînt u n semn care să amintească generaţiilor
viitoare pe acei ce şi-au vărsat sîngelc, pe acei ce şi-au dat viaţa pentru a ne da o
patrie liberă, o ţară frumoasă şi de sine stătătoare" 2 2
.

L E S SOCIALISTES DANS L E C A D R E D E L ' A R M E E R O U M A I N E

DANS LA GUERRE P O U R L'INDÉPENDANCE NATIONALE
(1877—1878)

Résumé

Le mouvement socialiste de notre pays a prêché d'exemple durant le grand effort

populaire et national de la Roumanie pour conquérir, l'arme à la main, l'Indépendance dans
la guerre de 1877.
Les membres des cercles socialistes, convaincus de la justesse de la guerre et espêrani
qu'après la conquête de l'Indépendance, i l y aura des conditions favorables pour l'accom­
plissement de l'Idéal de liberté nationale et sociale, ont soutenu effectivement, depuis le commen­
cement de la guerre, la lutte héroïque de notre armée durant les grands combats de Plevna,
Griviţa, Smtrdan et Rahova.
Les socialistes N. Codreanu, C. Istrati, Gh. Sabin, Al. Sptrolu, C. Stdnceanu, G. Dobro­
geanu-Gherea ont donné des exemples impérissables.
Après la guerre, le mouvement socialiste a milité fermement pour que tous ceux qui ont
héroïquement combattu pour l'existence Indépendante de l'état roumain, pour le bien-être
de la patrie, bénéficient des suites bienfaisantes de l'indépendance absolue.

V. G . Morţun, Al V-lea răspuns la mesagiu. Cuvintare rostită in şedinţele Comeret

19

de la 13 si 14 decembrie 1896, Bucureşti, 1897, p. 65.

V. G . Morţun, op. cit., p. 68.
30

K . Marx, F . Engels, Opere, vol. 22, Edit, politică, Bucureşti, 1965, p. 537.
11

" G h . Sabin, op. cit., p. 189.

www.mnir.ro
 F I G U R I D E E R O I BOTOŞĂNENI AI RĂZBOIULUI
P E N T R U INDEPENDENŢĂ

de I O N E L B E J E N A R U

Moment crucial in istoria poporului român, cucerirea independenţei de stat a

necesitat iusemnate eforturi umane şi materiale. Proclamarea independenţei ţării venea să
răspundă unei îndelungate şi patetice dorinţi de a fi liberi, de a fi independenţi. De
aici, ecoul profund stârnit i n conştiinţa milioanelor de români din orice colţ de ţară,
din orice teritoriu românesc.
Meleagurile Botoşanilor, marcate dc frumoase tradiţii istorice şi culturale, aveau să
răspundă nobilei chemări pentru cucerirea independenţei ţării printr-o sumă de mijloace,
purtind pecetea patriotismului fierbinte al oamenilor acestor locuri.
Din fiii judeţului Botoşani s-a format istoricul Regiment 16 dorobanţi, al cărui
botez de singe are ca dată memorabila zi de 30 august 1877, cînd în asaltul acelei mari
redute dc la Plevna, Griviţa 1, batalionul 1 Botoşani forma centrul liniei de atac a
coloanei Diviziei a I V - a . Regimentul 16 dorobanţi, creat în baza înaltului decret nr. 2 195
din 26 noiembrie 1876 începînd de la 1 ianuarie 1877, avea să înregistreze cu acest prilej
primele pierderi grele : peste 300 de purtători ai penei de curcan din batalionul 1 Botoşani
au fost scoşi din luptă Memoriilor căpitanului Codrescu, cel care preluase comanda
batalionului din Botoşani în asaltul redutei Griviţa 1, ca cel mai vechi în grad, l i se
adaugă multe alte mărturii care atestă participarea botoşănenilor la războiul pentru
independenţă. Astfel, într-o scrisoare trimisă colonelului G . Boteanu, fost comandant al
Regimentului 16, căpitanul în rezervă Constantin Stroici, atunci, l a 30 august 1877,
sergent în compania a 2-a din acest regiment, relatează : „Aici eram în focul gloanţelor...
Am ajuns astfel cu toţii pînă sub o movilă, unde se amestecaseră Regimentul 14 şi
16 de dorobanţi... atunci, din mulţimea soldaţilor ce erau amestecaţi, companie cu com­
panie, au început cîteva focuri, mai întâi, şi în urmă un foc aproape general" . 2

Dincolo de această prezenţă globală a botoşănenilor în luptele duse pe teritoriul

Bulgariei, alţi botoşăneni, încadraţi în alte subunităţi în diferite armae, s-au acoperit de
glorie, şi-au adus o valoroasă contribuţie la obţinerea victoriei.
Eroul l u i Vasile Alecsandri, căpitanul Mihail Romano (fig. 1), s-a născut la
Botoşani, la 3 noiembrie 1843. Faptul că unele lucrări menţionează, ziua de 5 decembrie
1842 ca zi de naştere, consemnată în biografia sa militară, trebuie pus în legătură cu
dorinţa fierbinte a tânărului Romano de a intra ca voluntar în armată, în ciuda celor
18 ani neîmpliniţi.
I n casa părintească intrau ziare progresiste ale timpului : „Trompeta Carpaţilor" a
lui C. Bolliac, „Românul" l u i C. A. Rosetti, „Ghimpele" l u i N . T . Orăşanu, care nu se

Căpitan N. Codrescu, Din păcatele trecutului sau Dupd 24 de ani. Memoriile unui
1

veteran invalid din rdzboiul de neatîrnare, vol. I . Botoşani, 1901—1902.

Colonel G. Boteanu, Memoriu din Resboiu de Ia 1877—1878, Bucureşti, 1895.
3

www.mnir.ro
•270 IONEL BEJENARU

poate să nu-şi fi avut ecoul în conştiinţa tînărului Romano. Frecventează şcoala primară
în oraşul natal. I n septembrie 1861 intră ca voluntar în Regimentul 1 linie, comandat,
atunci, de colonelul Solomon . 3
Cei care l-au cunoscut ni-I descriu înzestrat cu o memorie
puţin obişnuită, cu o fire energică şi ourajoasă, „bărbat frumos, înalt, bine legat şi de o
putere fizică herculeană, avînd părul şi ochii n e g r i " . 4
Calităţile ostăşteşti, priceperea şi
puterea de muncă i-au permis să ajungă, în ianuarie 1872, la gradul de căpitan, grad
Ia oare îl găsim în Regimentul 5 linie la izbucnirea războiului. I a parte la acţiuni şi
recunoaşteri în insulele de pe Dunăre. Astfel, colonelul Grigorc Cantili, comandantul
Brigăzii 1 d i n Divizia a TV-a, raportează generalului George Manu : „...Nu pot termina,
Domnule General, fără a aminti Domniei Voastre raportul meu prin care vă supuneam la
cunoştinţă alte două recunoaşteri forţate ce căpitanii Romano şi Pruncu, amîndoi din
Regimentul 5 infanterie, au făcut în zilele de 7 şi 8 iunie în insula Măgura din faţa
satului Daşova, dimpreună cu trupe de cazaci, unde au dovedit mult curaj şi devotament,
avînd a susţine mai mult timp focuri în contra turcilor ce trăgeau cu forţe superioare
în contra l o r " . s
De asemenea, participă Ia susţinerea atacului executat la 3 iulie 1877
de unităţi ale Armatei ruse la Nicopole . 6
Se v a distinge în mod deosebit cu prilejul celei
de-a treia bătălii de l a Plevna, pentru cucerirea redutei Griviţa 1, dc la 30 august 1877.
„In atacul din ajun, căpitanul Romano se arătase neobosit şi netemător în faţa focului
care ploua din întăriturile turcilor... I n ziua de 30 august (...) Dînsul se puse în capul
companiei spre a stimula şi mai mult avîntul soldaţilor. Gloria iubitoare de asemenea
suflete îl ridică pînă la dînsa, iar corpul lui Romano căzu pradă fiecărui vrăşmaş" , se 7

relatează în necrologul căpitanului Romano, apărut în ziarul „Dorobanţul".

Tânărul sublocotenent I . V . Elefterescu (în fig. 2) s-a născut la Botoşani în 1857.

Urmează şcoala primară şi liceul în Botoşani. I n anii de liceu, este coleg de clasă cu
Matei E m i n o v i c i , fratele marelui poet Mihai E m i n e s c u . Cum, de altfel, colegi
8
vor fi
amîndoi şi Ia şcoala militară din Bucureşti.
In 1912, dr. Sabin publica volumul său de amintiri din războiul independenţei,
dedicând rânduri bune fostului său coleg de liceu, I . V . Elefterescu. „Cu Elefterescu Ion
a m fost coleg în clasa a V l - a a Liceului din Botoşani, in 1873—1874. E r a fiu de văduvă,
care avea o sumedenie de copii şi puţină avere. Acesta era cel mai mare, învăţa bine
şi era c u m i n t e " . D r . Sabin îl prezintă ca „fire blîndă, totdeauna vesel, rîzînd mereu şi
e

foarte bun c a m a r a d " . 1 0

I n timpul războiului a comandat o secţie în cadrul renumitei
„Baterii de la M o v i l a " , care a acţionat la Griviţa. D i n aceleaşi evocări ale dr. Sabin
spicuim referitor la ultimile clipe ale vieţii tânărului ofiţer : „Ochea singur. După cc
încărca tunul, se urca pe parapet şi dădea ordin să tragă, el observând să vadă dacă a
ochit bine şi dacă obuzul a lovit acolo unde ţintise el. Făcea mare haz cînd vedea că
a lovit unde dorea. I n ziua aceea (n. n. — 30 august 1877), zi nefastă pentru bietul meu
amic, după ce încărcase tunul şi ochise, s-a suit pe parapet şi a comandat : — Foc !
Bravo, foarte bine, apoi adăugă : A u tras şi ei I şi, ca de obicei, a sărit în baterie. Dar
după ce obuzul tras de turci a trecut peste baterie, servanţii îi spun : scoală, d-lc
sublocotenent, că tragerea turcilor de acum a fost tot prea lungă. Elefterescu însă nu sc

> G h . Calmuţchi, 1677—1676. Eroii morţi, Iaşi, 1928.

Vladimir Sardln, Din trecutul Botoşanilor. Figuri dispărute, Botoşani, 1929.
1

• Rdzboiul pentru, independenţi naţională. 1877—1878. Documente militare, Edit. Militară,

Bucureşti, 1971, doc. 227.
' V . I . Mocanu, Eroi a i neamului in rdzboiul de independenţă, în „Analele I.S.I.S.P. de
pe Ungă C C . al P . C . R . " , an. I I I , nr. 2, 1967.
' „Dorobanţul", nr. 143 din 9 aprilie 1878.
• N. Răutu, Istoria Liceului „Laurian" din Botoşani — 1659—1909, Botoşani, 1909.
* D r . G h . Sabin, Amintiri din rdzboiul independenţei, Bucureşti, 1912.
» Ibidem.

www.mnir.ro
Fig. î — E r o u l l u i V a s i l e A l e c s a n d r i : căpitanul M i h a i l Fig. 2 — Tinărul s u b l o c o t e n e n t I . V . E l e f t e r e s c u , Rcgi-
Romano, Regimentul 5 linie. m e n tul i artilerie.

www.mnir.ro
272 IONEL BEJENARU

mişcă. U n sergent pune mina pe el şi-1 trage, dar corpul neînsufleţit se răstoarnă" 1(
.
Şi, astfel, este înscrisă prima jertfă din corpul ofiţerilor de artilerie : tînărul sublocotenent
dc 20 de ani I . V . Elefterescu din Regimentul 4 artilerie.
In rîndul eroilor războiului pentru independenţă, figura sublocotenentului Dimitrie
Lemnea (fig. 3) se distinge ca una din cele mai luminoase. Fiţi al unor oameni simpli
din Sauceniţa Dorohoiului, D. Lemnea sc născuse la 20 octombrie 1850. I l găsim, pentru
o scurtă perioadă, elev Ia liceul „Laurian" din Botoşani . L a nici 20 de ani este încorporai
12

voluntar, avînd să se afirme rapid în viaţa ostăşească. Obţine gradul de sublocotenent

la 2 iulie 1875, trecînd apoi în Regimentul 7 infanterie. II găsim prezent într-un şir dc
acţiuni în sistemul fortificat al Plevnei, cum ar fi respingerea contraatacului otoman din
dimineaţa zilei de 31 august, în scopul recuceririi redutei Griviţa 1 sau în acţiunea dc
acoperire a retragerii resturilor batalionului 2 din Regimentul 15 dorobanţi, în atacul din
6 septembrie 1877 . I n asaltul din 7 octombrie
13
1877, asupra redutei Griviţa 2, D. Lemnea
se prezentă în faţa şefului statului major şi ceru, în numele ofiţerilor din Regimentul
7 linie, să se încredinţeze regimentului din care făcea parte cinstea celui de-al doilea
asalt asupra redutei Griviţa 2**. I n acest atac, din 7 octombrie, tînărul ofiţer arătă o
bravură care uimi pe toţi, căzu însă zdrobit de gloanţele duşmanului . Mama sa, Agafia 13

Lemnea, i-a aşteptat în zadar reîntoarcerea. Cînd a aflat că nu v a mai reveni, a pus
să se construiască la mănăstirea Agafton o scară ou 51 de trepte oare unesc biserica mare
cu bisericuţa din curtea mănăstirii, trepte care se păstrează şi astăzi, mărturie unei
memorii nemuritoare l e
.
Pe G . C. Sabin (fig. 4), fostul elev de la „Laurian", îl găsim înrolat, student fiind,
în rîndul mediciniştilor. I n amintirile sale, Sabin evocă momentele dc atunci : „Cei ma.
gălăgioşi din ţară erau studenţii Facultăţilor din Bucureşti şi Iaşi, care ţineau deşt
întruniri şi cereau ca România să scuture jugul s c l a v i e i " . Cei 14 voluntari studenţi în
17

medicină l-au ales ca şef pe dr. Constantin Stăuceanu, care, scrie Sabin, era băiatul popii
din comuna Stăuceni, judeţul Botoşani, de lîngă lacul cu acelaşi nume, lac pe care vînam
lişiţe, cînd eram elev la liceul din Botoşani..." . Pentru bravura arătată în lupta de la
, 8

27 august 1877, i se conferă l u i Sabin Gheorghe, subehirurg, „Virtutea Militară", prin

ordinul de zi nr. 120, anunţat de colonelul A l . Angelescu, comandantul Diviziei a I V - a ,
în ziua de 3 septembrie 1877, în faţa Plevnei . 19

Galeria eroilor independenţei cuprinde încă mulţi fii ai Botoşanilor, în cea mai
mare parte oameni simpli, purtători ai unor înalte trăsături patriotice, cetăţeneşti. Cu
pioşenie, vizitatorul meleagurilor eminesciene de la Ipotcşti se v a opri în faţa tabloului
cu cei trei eroi ai neamului din fosta comună Cucoreni, toţi trei componenţi ai Regimen­
tului erou 16 dorobanţi : A Creţului Dumitru, Cosma Gheorghe, Olaru Vasile, tablou aflat
pe u n u l din pereţii bisericii Eminovicilor.
De altfel, sînt demne de semnalat eforturile pline de sacrificiu ale populaţiei dc
acasă în susţinerea armatei de pe front. Apelurile primăriilor, ale Societăţii, Doamnelor,
ale Societăţii de Cruce Roşie, numeroasele iniţiative individuale, animate de cele mai
frumoase simţăminte, se soldau cu numeroase ofrande, expresie a participării unei întregi
populaţii la obţinerea izbînzii.

11
Ibidem.
° N. Răutu, op. cit.
D
V. I . Mocanu, art. cit.
" Gh. Calmuţchi, op. cit.
» Ibidem.
" „Revista Moldovei", an. I I , nr. 4, Botoşani, 1926, p. 16.
" G h . Sabin, op. cit.
» Ibidem.
io Documente priuind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. V I , p. 37—33.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
274 IONEL B E J E N A R U

Astăzi, în numeroase localităţi ale judeţului Botoşani, au fost scoase la iveală

mărturii care vorbesc dc eroii noştri, de marele eveniment de acum o sută de ani, obiecte
peste care se aşternuse praful uitării. Sînt steguleţe cu care populaţia Botoşanilor a
întâmpinat armata victorioasă, revenită în patrie, diplome acordate veteranilor, litografii,
fotografii, brevete, decoraţii, medalii, arme de epocă, cărţi. Acestea au darul să ilustreze
fericit prezenţa Botoşanilor, a fiilor acestor meleaguri, în marele moment istoric de ta
1877—1878.

F I G U R E S D E S HÉROS D E BOTOŞANI D E L A G U E R R E P O U R
L'INDÉPENDANCE

R é su m é

Une page significative de la participation des habitants de la contrée de Botoşani

aux grands événements de l'histoire est aussi ta somme des moyens par lesquels ils ont
répondu à l'appel pour la conquête de l'Indépendance d'état de la Roumanie.
L'historique Régiment 18 dorobantzt dont le baptême de sang a eu lieu le mémorable
jour de 30 août 1877 était constitué des fils du département de Botoşani, aussi pendant l'assaut
de celle grande rédoute de Plevna, Grlvitza 1, la Bataillon 1 Botoşani formait le centre de
la ligne d'attaque de la colonne de la TVème Division.
Parmi les héros qui ont apporté une contribution remarquable à l'obtention de la
victoire, on peut citer un grand nombre de représentants qui appartiennent au pays de Boto­
şani : les capitaines Mihail Romano et Nicolae Codrescu, les sous-lieutenants I. V. Elefterescu,
Dimitrie Lemnea. loan Frunzettl, les médecins Gh. Sabin et C. Stduceanu.

www.mnir.ro
 RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ I N LUMINA
R A P O A R T E L O R ATAŞATULUI M I L I T A R A M E R I C A N
L T . F . V. G R E E N E

de P A U L C E R N O V O D E A N U

Complicarea problemei orientale în anii 1875—1877 prin refuzul încăpăţînat al

Porţii de a recunoaşte dreptul la independenţă al românilor şi sîrbilor, ca şi de a acorda
un minimum de libertăţi populaţiilor asuprite din cadrul Imperiului otoman, în special
bulgarilor, a provocat tensiune nu numai în rîndul cabinetelor marilor puteri europene
interesate, dar a stîrnit şi legitima preocupare a guvernului Statelor Unite ale Americii.
Republica de peste Ocean — stat puternic industrializat şi antrenat din ce în ce mai mult
în ansamblul politicii internaţionale mai ales după încheierea războiului civil prin victoria
nordiştilor — avea anumite interese economice în Médite rana orientală, în bazinul pontic,
ca şi în Rusia, încereînd să-şi extindă schimburile, în mod nestînjenit, cu această regiune
a lumii Datorită bunelor relaţii existente cu Rusia, ca şi simpatiei arătate de guvernul
Statelor Unite pentru lupta de emancipare a popoarelor din Balcani, atît opinia publică
americană cît şi cercurile oficiale au adoptat o atitudine favorabilă faţă de politica
promovată de cabinetul de la St. Petersburg, deoarece Statele Unite nu erau interesate
— ca Marea Britanie de pildă — în conservarea perimatului Imperiu otoman.
După izbucnirea conflictului armat din 1877, numeroşi corespondenţi ai marelor
organe de presă din Statele Unite au fost trimişi pe teatrul de operaţii în Balcani spre
a ţine la curent publicul american cu desfăşurarea evenimentelor . 2

In acelaşi timp,' pentru a fi cît mai bine informat asupra ansamblului situaţiei
politico-militare din zonă, guvernul Statelor Unite a numit ataşaţi militari pe lîngă
reprezentanţele sale diplomatice de Ia St. Petersburg, Constantinopol şi Viena în persoanele
lt. Francise Vinton Greene, lt.-eol. Alexander Chambers şi general-maior William Babcook
Hazen. I n pofida gradului inferior şi a vîrstei sale tinere de numai 27 de ani, lt. artilerist
Greene, strălucit absolvent al cursurilor Academiei militare de la West Point, repartizat
în corpul de ingineri genişti a l Statelor U n i t e , s-a distins în mod deosebit în îndeplinirea
3

sarcinei încredinţate, fiind singurul ofiţer american care s-a deplasat pe front, a luat parte
în calitate dc observator l a cele mai importante acţiuni de război ale trupelor ruse şi

1
Pentru interesele americane In bazinul răsăritean al Medlteranei şl atitudinea guver­
nului S.TJ.A. In problema orientală vezi mai ales Leland James Gordon, American relations
with Turkey, 1830—1930, An Economic Interpretation, Philadelphia, 1932, p. 44—55 ; James A.
Field, America and the Mediterranean World 1778—1892, Princeton, New Jersey, 1969, p. 237—256,
306—344 şi In special p. 359—373 ; Barbara Jelavlch, The Ottoman Empire, the Great Powers,
and the Straits Question 1870—1877, Bloomington and London, 1973, 209 p. etc.
1
η rîndul acestor corespondenţi de război — din mijlocul cărora s-a distins J . A. Mac
Gahan, angajat de cotidianul londonez Daily News, dar republicîndu-şi corespondenţa şl în
The New York Times — mal menţionăm pe artistul grafician F . D. Millet, decorat chiar
pentru bravura cu care a ajutat la evacuarea răniţilor sub focul inamicului, colonelul Grant
şi ziaristul Wentworth Huyshe de la The New York Herald, ci. Rupert Furneaux, The Break­
fast War, New York, 1956, p. 10—11, 56, 94 şi 113.
* Pentru biografia lui F r . V. Greene (1850—1921), care şi-a încheiat cariera militară ca
general-maior în 1898, vezi The National Cyclopedia of American Biography, vol. X X I I I ,
New York, 1933, p. 23—24 (cu portret).

www.mnir.ro
276 P A U L CERNOVODEANU

româno-ruse din Bulgaria pînă la sfîrşilul campaniei sub zidurile Constantinopolului şi a

întocmit, în mod regulat, rapoarte expediate Secretariatului de Stat şi Departamentului
de Război al Statelor Unite, apreciate de superiori prin calitatea informării, obiectivitatea
şi seriozitatea observaţiilor. I n afara acestor rapoarte — rămase inedite pînă astăzi în
fondul Arhivelor Naţionale din Washington — F . V . Greene a publicat separat două
lucrări în 1879 şi 1880 dedicate războiului ru'so-româno-turc *, a l căror conţinut completează
şi cu alte surse informaţiile culese de dînsul ca observator direct pe frontul din Balcani.
Din cuprinsul acestui interesant material documentar inedit — incluzînd şi unele referiri
la variantele existente în lucrările publicate sus amintite — voi spicui extrase mai semni­
ficative privitoare la eroismul trupelor române şi la jertfele sale aduse pe cîmpurile de
bătălie de la Griviţa, Plevna şi Rahova.
Prima informaţie referitoare la o acţiune a armatei române este transmisă dc ofiţerul
american la 25 iulie/6 august 1877 de l a Biala, unde se afla ataşat pc lîngă înaltul
comandament rus : „Guvernul român a luat parte la (operaţiile) dc război furnizînd o
divizie de 10 000 de oameni care a trecut Dunărea şi a ocupat Nicopole" . 5
Strămutat
apoi l a cartierul general de la Poradim, unde se instalaseră ţarul Alexandru I I şi fratele
său, marele duce Nicolae Nicolaevici, It. Greene face într-un alt raport din 2/14 septembrie
unele interesante aprecieri asupra fazelor celui de a l treilea atac asupra Plevnei dezlănţuit
de trupele ruse şi române la sfîrşitul lunii august şi începutul l u i septembrie 1877 6
:
„Pe la 1/12 august o divizie românească (a 4-a) a sosit şi a ocupat poziţii între
Isfenik şi Brislan ' cu avantposturile înaintate pînă spre (rîul) V i d . I n cea dc a doua
jumătate a lunii august o mulţime de (ostaşi) români a continuat să vină (ooupînd)
aceleaşi poziţii, dar ei au refuzat să se supună ordinelor generalului Zotov şi în scopul
de a se ajunge l a înţelegere, cît şi, probabil, din motive politice, principele Carol a l
României a fost desemnat să comande «aripa dreaptă» a forţelor combinate dinaintea
Plevnei, cu generalul Zotov ca şef de stat major. (Carol I ) a sosit aici şi a preluat
comanda (trupelor) la 22 august/3 septembrie".
Ofiţerul american procedează apoi la o descriere a forţelor şi poziţiilor strategice
ocupate de cei doi adversari :
„Poziţia turcilor constă într-o serie de redute (similar) dispuse, dar inferioare în
forţă celor (existente) în jurul (oraşelor) Washington şi Richmond în timpul războiului
civil (american), ocupînd mai mult de o jumătate de cerc cu o rază de aproximativ
5 mile în jurul orăşelului Plevna (...). Dealurile din centru, în imediată vecinătate a
Plevnei, sînt acoperite cu redute (din care a m distins 10 cu luneta de cîmp), iar în vale,
chiar la miază-noapte de oraş, se află o tabără de vreo 10 000 de oameni. Pe creasta
vîrfului Krişin se află trei mari redute npărînd şoseaua (spre) Lovcea, ca şi drumul spre
Cirtuşaven şi valea (rîului) V i d l a sud. Poziţia (Plevnei) este de o formidabilă tărie
şi garnizoana este apreciată (şi cred a socoti just) l a 80 000 de oameni (dispunînd) de
250 piese de artilerie". împotriva acestora, trupele ruse şi române au, opus împreună
o forţă de 92 000 de ostaşi (83 000 infanterişti şi 8 000 cavalerişti) şi 400 guri de foc,
dintre care românii au pus la dispoziţie Diviziile a 3-a şi a 4-a operative şi Divizia
a 3-a de rezervă numărînd 35 000 de oameni, o divizie de cavalerie de 3 000 de ostaşi şi
18 baterii de artilerie cu 108 tunuri.
I n dimineaţa zilei de 26 august/7 septembrie — arată Greene — începe bombarda­
mentul poziţiilor turceşti de către artileria rusă şi română. Canonada a continuat timp de
două zile. „Românii şi-au postat bateriile cam la 1500 y a r z i de marea redută, care

* Report on the Russian Army and its Campaigns in Turkey ltn—lXIt (New York,
1B79) şi Sketches of army life tn Russia (New York, 1830).
5
National Archives Washington — Despatches from Untied States Ministers to Russia,
1808—1906, Microcopy no. 35, roll 32, despatch no. 3, f. 7.
6
Ibidem, despatch no. β, f. 7—8 şl 10,

www.mnir.ro
R A P O A R T E L E ATAŞATULUI M I L I T A R A M E R I C A N L T . F . V . G R E E N E 277

a început să răspundă slab şi şi să demonstreze efectele unui bombardament de trei

zile (la care a fost supusă)". L a 30 august/11 septembrie, cu prilejul zilei onomastice a
ţarului Alexandru „atacurile au fost lansate în timpul unei ploi reci burniţînde". Generalul
Krîlov a trimis la asalt asupra unei redute de la sud-est de Plevna două regimente
ruseşti, care au fost respinse in mod dezastruos. Alte atacuri au eşuat din nou, trupele
ruse suferind pierderi grele. Singurul succes al zilei a constat din cucerirea redutei Griviţa
1 de către români . 7
Ofireţul american revine apoi cu multe amănunte într-un raport
suplimentar trimis din Poradim la 16/28 septembrie asupra acestei strălucite biruinţe
româneşti, relevînd în special acţiunea vitejească a trupelor îmbărbătate de maiorul
Popescu, din comandamentul Diviziei a 4-a, adică de maiorul Alexandru Candiano
Popescu, românii reuşind ca după pătrunderea în redută — atacată simultan şi de două
regimente ruseşti — să o poată cuceri la ora 7 seara după aprige lupte corp la corp.
După ce face critica dispozitivului de atac şi a lipsei de coordonare de care se făcea
vinovat în primul rînd statul major rus, It. Greene subliniază textual că „succesul
final s-a datorat mai mult extraordinarei vitejii a oamenilor, priceperii lor în luptele corp
la c o r p " .8
Ataşatul militar american arată apoi că la 1/13 septembrie împreună cu alţi
ofiţeri străini şi cei ataşaţi statului major rus au fost invitaţi la un prînz oferit de ţarul
Alexandru a l II-lea, la care au luat parte fratele său marele duce, principele Carol,
generalii Nepokoiciţki, Zotov şi Leviţki ; după masă s-a ţinut u n consiliu de război în
urma căruia s-a hotărît încetarea atacurilor de anvergură şi schimbarea strategiei . 9

I n zilele următoare 4/16—7/19 septembrie, It. Greene mărturiseşte că a rămas in

mijlocul trupelor ruso-române de la Plevna „spre α vizita din nou fiecare sector al
poziţiilor" acestora şi a se familiariza „cît mai mult posibil cu trenul", purtînd discuţii
cu diferiţi ofiţeri .10
L a 5/17 septembrie, împreună cu ataşaţii militari ai Germaniei,
Austro-Ungariei, Danemarcei şi Japoniei şi corespondenţii militari ai ziarului englez „The
Times", coloneii Havelok şi Baker, It. Greene a fost invitat la um prînz oferit dc
principele Carol al R o m â n i e i î n a i n t e de a părăsi orăşelul Poradim la 8/20 septembrie,
ofiţerul american relevă lucrările dc fortificare şi de apropiere ale românilor dc reduta
Griviţa 2, pe care ostaşii Diviziei a 3-a au atacat-o „prin asalt" la 6/18 septembrie „cu
3 000 de oameni şi au intrat în redută pentru puţină vreme, dar au fost după aceea
scoşi afară la sosirea întăririlor turceşti" . u

I n raportul expediat din Gorni Studen la 27 sept./9 oct. It. Greene arăta schimbările
intervenite în comandamentul trupelor de la Plevna, prin care generalul Todleben a
devenit „secund" al principelui Carol, cartierul general a l trupelor române sub generalul
Alexandru Cernat fiind instalat l a Verbiţa. Cu privire la poziţiile armatei noastre, ataşatul
militar american precizează : „Românii ocupă (aripa) dreaptă ( a frontului) ; Divizia a
4-a se află în tranşeele din apropierea redutei (Griviţa) nr. 2 şi în valea de la nord-est
de ea ; Divizia a 3-a se află la dreapta ei, o brigadă în aceeaşi vale şi în tranşeele de la
fortul Bukov (tabăra întărită nr. 1), iar o brigadă în înălţimea de la nord şi în noua
întăritură numită fortul Alexandru. Aceste două divizii posedă aproape 50 piese de
artilerie «Krupp» (de «4 pfunzi» şi «9 pfunzi») în poziţie. Cele 3 brigade de rezervă ocupă
Intărilurile construite in apărarea (aripei) drepte între Verbiţa şi V i d pînă la Riben (...).
L a dreapta românii au înaintat cu vreo 70 de y a r z i de reduta (Griviţa) nr. 2 cu
lucrările lor de apropiere... Mortierele aruncă grenade în reduta turcească în fiecare noapte

Ibidem, f. 11—12.
7

Ibidem, despatch no. 7, t. 2—7.

s

Ibidem, despatch no. 6, f. 22—23. Amănunte şl în lucrarea sa Sketches of army life

9

in Russia, p. 74—76.
» N.A.W., despatch no. 7, f. 1.
Carol I , Cuvintdrt si scrisori, tom. I I , 1677—1666, Bucureşti, 1909, p. 87.
11

u
N.A.W., Despatch from U.S. Ministers to Russia..., roll 32, despatch no. 9, 17/29
October, Bogot, f. 7.

www.mnir.ro
278 P A U L CEHNOVODEANU

şi mitraliile intră în funcţiune de îndată ce vreun turc îşi arată fesul... Am petrecut o
jumătate de ceas scrutînd (frontul) printre sacii cu nisip şi întări l i rile de pe parapetul
românesc ; reduta turcească este mereu supusă tirului de artilerie printr-un bombardament
neîncetat, dar parapetul ei este mai înalt cu 10 picioare ţi are un şanţ (de aproape)
6 picioare adîncime, încît v a costa multe vieţi pînă ce v a fi cucerită. N u posedă artilerie
şi infanteria ei (probabil 2 000 de oameni) poale fi socotită numai după numărul puştilor
ale căror ţevi se zăresc printre sacii de nisip de îndată ce românii ies la vedere. Aceştia
din urmă se mulţumesc cu minatul şi deşi lucrările lor de apropiere se află acum practic
lîngă redută, totuşi ea nu v a putea fi luată decît prin asalt. Aşi ezita să spun ceva împo­
triva bravurii trupelor române care au luptat atît de vitejeşte l a 11 septembrie, dar mo­
mentul asaltului a sosit de multă vreme. Sînt tineri recruţi aduşi în cea mai marc
măsură de l a gospodăriile lor de la ţară în ultimele luni... Nu mă îndoiesc însă că ci vor
sfîrşi prin a lua reduta prin a s a l t " . 1 3

In depeşele următoare din 17/29 octombrie şi 10/22 noiembrie ofiţerul american

relatează în mod amănunţit operaţiile de încercuire a Plevnei de către trupele ruse şi
române, arătînd că acestea din urmă ocupau poziţii peste rîul V i d la Riben, la nord de
localitatea asediată şi-şi extinseseră flancul drept pînă Ia E t r o p o l . Totodată It. Greene 1 4

arăta că „mica fortăreaţă Rahova a fost cucerită la 10/22 noiembrie de către o brigadă
de români detaşată de la Plevna, acţionînd în cooperare cu o parte α Diviziei α 1-a sul>
generalul L u p u operînd pe celălalt m a l a l f l u v i u l u i " . 15

In sfîrşit, în depeşa trimisă de la Bogot la 3/15 decembrie 1877, ataşatul militar

american relatează împrejurările căderii Plevnei la 28 noiembrie/10 decembrie : „După c?
Osman paşa îşi concentrase ultimele forţe... înspre valea Griviţa la nord-vest dc P l e v n a "
turcii au dat un atac năvalnic asupra liniilor ruseşti, căutînd să le străpungă printr-o
ieşire desperată, dar au fost respinşi cu pierderi g r e l e . l6
Intre timp „trupele române, în
mijlocul cărora principele Carol se afla de dimineaţă, au întâmpinat ceva rezistenţă l a
reduta Opanez, pe care inamicul o ocupa încă. După o ciocnire de scurtă durată, garni­
zoana acestei poziţii întărite a depus armele şi românii au luat în primire 3 tunuri şi
2 000 de p r i z o n i e r i " . Prinşi între două focuri,
11
turcii nu s-au mai putut apăra, fiind
siliţi să dea ultima bătălie în cîmp deschis. Şi It. Greene continuă : „către prînz Osman
paşa a fost rănit l a picior şi transportat în spatele (frontului) în timp se armata sa şi-a
pierdut întreaga coeziune ; românii au apărut în flancul drept ( a l turcilor) de pe înălţimea
de la Opanez şi ruşii (divizia l u i Skobelev) se zăriră în apropierea podului din spatele lor,
după ce au trecut prin Plevna. Pînă l a sfîrşit pe la ora 1 (la amiază) înconjuraţi din
toate părţile şi avînd pierderi enorme, turcii pur şi simplu au cedat ; au fost înălţate
mai multe steaguri albe" şi au trimis parlamentari comandamentului ruso-român, aducînd
la cunoştinţă faptul că armata lor era încercuită şi înfrîntă şi că acceptau să se predea
învingătorilor . Osman paşa a fost salutat cu deplină curtoazie atît de principele Carol,
18

cît şi de marele duce Nicolae ; iar ostaşii turci căzuţi prizonieri — precizează lt.
Greene — „au fost îndreptaţi spre spatele (frontului) peste (rîul) V i d Sn dimineaţa
următoare şi armele lor ( a u fost) depozitate în şanţul de-a lungul şoselii între V i d şi
Plevna ; şi astfel armata, care a apărat fortificaţiile de la Plevna nu cu puţină vitejie în
decursul ultimelor cinci luni, a încetat să mai existe" . 19

După capitularea Plevnei It. Greene s-a înapoiat la cartierul generalului Gurko
de la Orhania la 6/18 decembrie, continuînd să fie ataşat pe lîngă trupele ruse pînă l a

. ° Ibidem, despatch no. 8, f. 3, β—β.

14
Ibidem, despatch no. 9, f. 7—Β ; despatch no. 10, t. 8.
15
Ibidem, despatch no. 11, 14/26 November, Bogot, 1. 2.
<· Ibidem, despatch, no. 13, f. 1—2.
" Vezi aceste detalii la F r . V. Greene, Report on the Russian Army..., p. 310.
« N.A.W., Despatches from U. S. Ministers..., roll 32, despatch no. 13, f. 4.
19
Ibidem.

www.mnir.ro
R A P O A R T E L E ATAŞATULUI M I L I T A R A M E R I C A N L T . F . V. G R E E N E 279

sfîrşitul campaniei din Balcani şi semnarea păcii de la San Stefano (19 februarie/3
martie 1878).
Pentru atitudinea loială şi bravura manifestată pe front, It. Greene a primit înalte
distincţii ruse şi române, fiind decorat de principele Carol cu ordinul „Steaua României"
cu spade, în gradul de cavaler şi „Crucea trecerii Dunării" , pentru prezenţa sa la asaltul
20

redutei Griviţa 1. După război, ofiţerul american a alcătuit cele două cărţi amintite
dedicate operaţiilor din Balcani, ambele trimise principelui Carol şi păstrate în biblioteca
sa. Prima păstrează chiar pe copertă dedicaţia autografă a autorului în 1. franceză :
„Prezentată Alteţei Sale Regale Principele României cu omagiile autorului F . V . G r e e n e " . 2 l

Atît rapoartele trimise de pe cîmpul de luptă, cît şi cărţile închinate de It. Greene
războiului ruso-româno-turc din 1877—1878 s-au bucurat dc o primire elogioasă atît din
partea publicului cititor, cît şi a criticii de specialitate. Redăm în încheiere două din
aprecierile care ni s-au părut cele mai sugestive : „Lt. Greene a avut suficiente ocazii
să observe atît situaţia generală, cît şi particularităţile tehnice în vremea în care se afla
pe lingă oştirea rusească în Turcia, prilejuri pe care nu le-a avut, probabil, nici un alt
cercetător (american) al acestui război" ; se laudă totodată numeroasele relatări „viguroase
şi v i i , de scene de bătălie, în capitolele consacrate luptelor de l a pasul Şipka, de l a
Plevna..." ş. a . .
2 2
I a r ziarul „The Nation" conchide.: „A fost un deosebit noroc pentru
reputaţia ţării noastre şi a armatei noastre că am dispus de un asemenea ofiţer pe care
să-1 putem trimite în ţinuturile europene îndepărtate ale Turciei şi a fost spre cinstea
Departamentului de Război că a putut trimite un asemenea om" . 2 3

L A G U E R R E P O U R L'INDÉPENDANCE D A N S L A L U M I E R E
D E S R A P P O R T S D E L'ATTACHÉ M I L I T A I R E AMÉRICAIN
LT. F . V. G R E E N E

Résumé

En quelques larges traits, l'auteur expose la personnalité du (t. Francis Vinton Greene
(1S50—U21), attaché militaire américain à St. Petersbourg, chargé par le Département d'Etat
des U.S.A. d'une mission d'observateur sur le front balkanique. E n cette qualité, i l avait
assisté aux plus Importants faits de guerre en territoire bulgare, aux côtés des troupes russes
et roumalno-russes, depuis le pas de Stpca et Plevna jusque sous les murs de Constantinople.
Dans les rapports rédigés au cours des combats déroulés entre août—novembre 1877 à Plevna,
autant que dans ses deux ouvrages consacrés à la guerre orientale de 1877—1878 et parus aux
Etats Unis d'Amérique en 1879 et 1880, i l parle longuement de la bravoure des troupes
roumaines, retrace l'épisode de la prise de la redoute 1 de Griviţa et souligne l'héroïsme des
soldats roumains.

» Tfte National Cyclopedia of American Biography, vol. X X I I I , p. 24.

Exemplarul se păstrează la Biblioteca Academiei R.S.R., sub cota I I 831 939.
11

• Vezi pagina de publicitate elaborată de către casa de editură Charles Scribner's Sons,
difuzarea lucrării Sketches of army life in Russia, ataşată la sfîrşitul fiecărui exemplar al cărţii.
Ώ
Ibidem.

www.mnir.ro
 INFORMAŢII D I N A R H I V E L E STRĂINE
R E F E R I T O A R E L A A P O R T U L ROMÂNIEI
L A RĂZBOIUL D I N 1877—1878

de S A N D A RACOVICEANU

I n condiţiile în care în perioada 1875—1876 în Balcani se intensifică mişcarea de

eliberare naţională, în Bosnia şi Herţegovina izbucnesc puternice răscoale, i a r Serbia şi
Muntenegru, încurajate de Rusia, încep războiul împotriva Imperiului otoman, România
socoteşte că a sosit şi pentru ea momentul de a rupe ultimele legături ce o mai ţintuiau
de puterea suzerană şi de α-şi dobîndi independenţa absolută.
Condiţiile interne nu erau însă la fel de favorabile ca cele externe privite sub
raport militar şi financiar şi a l interconexiunii dintre aceste două elemente esenţiale pentru
un efort de amploare naţională. Există însă forţa morală, conştiinţa justeţei cauzei care de
veacuri α constituit baza luptei neîntrerupte α poporului român pentru apărarea fiinţei
naţionale şi neatîrnare.
Documentele diplomatice din arhivele Btrăine reflectă aceste condiţii în care se afla
România, subliniind fermitatea românilor în susţinerea cauzei lor, justeţea acestei cauze,
precum şi oportunitatea realizării aspiraţiilor lor.
In toamna anului 1 8 7 6 , colonelul C. E . Mansfield,
1
consulul britanic la Bucureşti,
comunica la Foreign Office poziţia românilor exprimată prin I . C. Brătianu într-o convor­
bire la care participase şi consulul Franţei : „După o discuţie furtunoasă — spune
diplomatul englez — , dl. Brătianu a declarat că ei sînt pe deplin hotărî ţi să reziste cu
toate riscurile şi să respingă orice încălcare armată a frontierei române". D i n declaraţiile
lui Brătianu, reproduse textual, cităm : „Şi dacă puterile garante nu acţionează în interesul
nostru ne vom bizui pe propriile noastre forţe (...). Dacă vom fi bătuţi sau chiar
înghiţiţi, în orice caz Europa ne v a respecta — u n popor mic care a eucombat în luptă
pentru inviolabilitatea lui !".
Despre justeţea cauzei şi oportunitatea momentului, am selectat opiniile exprimate
tot de reprezentantul Angliei, tocmai pentru faptul că, deşi această mare putere, împărtă­
şind interesele Turciei, nu încuraja eforturile de independenţă ale României, opiniile acestor
reprezentanţi reuşesc, prin cunoaşterea realităţilor, să depăşească limitele subiective, să se
abată de la concepţia politică a ţării lor, permiţîndu-şi chiar a face consideraţii personale
de genul : „Aceste aspiraţii de independenţă totală sînt desigur fireşti şi pot fi foarte
justificate, iar existenţa lor nu poate fi ignorată" , socotind, asupra oportunităţii, că „din
2

punctul de vedere al românilor dacă ei îşi doresc cu adevărat independenţa nu există

nici o îndoială că aceasta trebuie smulsă în criza actuală" . 3

Arhivele diplomatice străine cuprind informaţii ample referitoare la convenţia

româno-rusă privind dreptul de trecere al armatei ruse prin teritoriul român, încheiată la

Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Anglia, Rola 103 (Public Record Office,
1
London,
Foreign Office, General Correspondence, FO 78, Turkey, vol. 2 484, f. 203—204).
« Ibidem, Rola 110, vol. 2 760, f. 148—153.
» Ibidem, Rola 106, vol. 2 608, f. 262—265.

www.mnir.ro
282 SANDA RACOVICEANU

4/16 a p r i l i e 1877, pregătirile m i l i t a r e d e i n t r a r e i n luptă şi c o o p e r a r e a oferită d e g u v e r n u l

român a r m a t e i ţariste. Reprezentanţii străini acreditaţi l a Bucureşti comentează p e l a r g , i n
rapoartele lor, problema cooperării militare intre România şi R u s i a , scoţînd în cviden|ă
strădaniile R o m â n i e i de a participa cit m a i activ l a luptă, o f e r i n d u - s e c a a l i a t onest, d u r
în condiţii onorabile, corespunzătoare scopului, eforturilor şi forţelor angajate i n luptă.
C o n s u l u l Franţei, Fréd D e b a i n s a v e a , astfel, să c o n s e m n e z e într-un raport a l său : „Princi­
pele m i - a vorbit d e forţele sale concentrate în O l t e n i a şi d c g r i j a pe care o are de a
distruge opinia, foarte acreditată, a s u p r a inferiorităţii soldatului român. «Noi vrem», m i - a
spus e l , « s ă n e creăm drepturi pentru a obţine, l a încheierea păcii, concesiile p c care
demnitatea noastră le cere»" *.
0 telegramă trimisă là 12/24 iulie 1877 de consulul francez l a Bucureşti r e l a t a că
se ceruse de marele duce Nicolae, comandantul suprem a l forţelor ruseşti care operau l a
P l e v n a , c a generalul Manu comandantul D i v i z i e i a I V - a române să o c u p e N i c o p o l e pentru
a apăra f l a n c u l d r e p t a l armatei ruse. In transmiterea ştirii c o n s u l u l comentează : „Princi­
pele C a r o l s - a grăbit să p r o f i t e d e această o c a z i e . Astfel s e realizează în condiţii strategice
destul de bune atît de dorita trecere a Dunării. Principele Carol este foarte mîndru
d e s p r i j i n u l c a r e i - a fost c e r u t şi c a r e rezolvă p r o b l e m e l e de cooperare discutate de atît d c
multă vreme între cele două state majore" . s

Rapoartele diplomatice m a i consemnează şi faptul că în timp ce comandantul

român dispusese să fie c e r c e t a t e malurile Dunării pentru alegerea unui punct d c trecere,
guvernul ţarist se mulţumea să recurgă l a sprijinul artileriei române c a apoi, după
c a p i t u l a r e a cetăţii N i c o p o l e , să ceară t r u p e l o r române să-i escorteze pe prizonierii turci, Ia
care principele Carol obiectase, arătînd că armata s a nu-şi putea limita rolul l a un
simplu s e r v i c i u d e garnizoană şi s e r v i c a t e m n i c e r t u r c i l o r , considerînd că românii trebuie
să-şi păstreze l i b e r t a t e a d e acţiune . c

Despre t r e c e r e a Dunării d e către t r u p e l e române şi o c u p a r e a cetăţii N i c o p o l e găsim

informaţii în r a p o r t u l trimis l a 14/26 iulie 1877 cancelarului Bismarck d e către consulul
g e n e r a l a l G e r m a n i e i l a Bucureşti, F r i e d r i c h J o h a n n A l v e n s l e b e n . Iată c c s e s p u n e în acest
raport : „Prinţul Gorceakov m i - a relatat astăzi că acum a avut l o c trecerea trupelor
române p e s t e Dunăre. A c e a s t a este d o a r începutul trecerii celei m a i m a r i părţi a a r m a t e i
r o m â n e . C a n c e l a r u l a m a i adăugat că p r i n c i p e l e C a r o l a făcut b i n e că a a c c e p t a t cererea
ce i - a fost adresată d e M a i e s t a t e a s a Imperială de a ocupa c u trupele sale Nicopole. D i n
mediul apropiat a l cancelarului a m auzit exprimîndu-se îngrijorarea că R o m â n i a v a căuta
să tragă foloase d i n situaţia creată d e t r e c e r e a Dunării d e către a r m a t a s a " . 1

In continuarea desfăşurării evenimentelor de pe frontul balcanic, documentele

diplomatice redau filmul panoramic a l mişcărilor de trupe, al atacurilor repetate ale
armatelor ruse pentru cucerirea Plevnei, în luna iulie 1877, soldate cu pierderi grele,
fără c a această cetate, bine apărată, să poată cădea. Se desprinde astfel ideea că în
ciuda faptului că armata ţaristă a r f i preferat ca armata română să n u apară ca o
individualitate, împrejurările create d c repetatele înfringeri la Plevna a u făcut c a ea
să f i e m a i concesivă şi să-i a c o r d e principelui Carol comanda distinctă α armatelor
ruso-române d i n sectorul Plevna, avînd c a şef a l statului său m a j o r . p e g e n e r a l u l r u s
Zotov.
Un raport diplomatic b r i t a n i c arăta l a 3/15 august 1877 : „Alteţea sa (Carol) este
perfect dispus să servească sub ordinele personale ale Marelui duce Nicolae, d a r refuză

* I b i d e m , Colecţia M i c r o f i l m e Franţa, R o l a 2, Ministère d e s A f f a i r e s Etrangères, A r c h i v e s

D i p l o m a t i q u e s , C . P . C . T u r q u i e , B u c h a r e s t , v o l . 42, f. 72—78.
5
I b i d e m , f. 142.
* I b i d e m , Colecţia M i c r o f i l m e B e l g i a , R o l a 4 c . 766—768, Ministère d e s A f f a i r e s Etrangères
et d u C o m m e r c e Extérieur, C o r r e s p o n d a n c e P o l i t i q u e Légations.
7
I b i d e m , Colecţia M i c r o f i l m e R . F . G . , p a c h e t Π/2, f. 56—60 ( P o l i t l s c h e s A r c h i v des
A u s w S r t l g e n A m t s , B o n n , T i i r k e l , I . A . B . q . 125).

www.mnir.ro
INFORMAŢII D I N A 2 H I V E L E STRĂINE 283

să fie pus In dispoziţia oricărui general rus. Poate că principele Carol nu este u n tactician
de prim ordin, dar nici nu dovedeşte η nu avea capacitatea de a da un ordin tot atît
de calificat ca al oricăruia dintre generalii ruşi cu funcţii înalte, întrucît aceştia din urmă
pînă în prezent nu şi-au manifestat în nici u n fel nici cea mai mică superioritate în
funcţia de general sau în cunoaşterea principiilor elementare ale războiului" . 8

L a 15/29 august reprezentatul Belgiei la Bucureşti aprecia la rîndul său : „Situaţia

critică a armatei ruse în Bulgaria ft determinat guvernul de la Petersburg să admită ca
România să participe la operaţiunile militare de peste Dunăre sub comanda distinctă a
principelui Carol. Potrivit declaraţiilor domnului Kogălniceanu ele satisfac pe de-antregul
aspiraţiile cartierului general princiar, care este convins că face un imens serviciu marii
sale vecine. Această hotărîre a guvernului imperial dovedeşte odată în plus încordarea şi
dificultăţile luptei (...). Acordul survenit între Rusia şi România m i sc pare născut mai
mult din necesitate" . 9

Aportul eficient al armatei române la luptele date pentru cucerirea Plevnei trans­
pare evident din relatările observatorilor militari străini, martori oculari, şi ale diplomaţilor
acreditaţi în România. Cel de-al treilea atac asupra Plevnei, soldat cu căderea redutei
Griviţa 1, care constituia o primă poartă descuiată în calea Plevnei, ocupă un spaţiu larg
în rapoartele diplomatice trimise imediat după victoria repurtată, scoţîndu-ee în evidenţă
conduita armatei române, spiritul de sacrificiu şi îndeosebi rolul decisiv jucat în cîştigarea
bătăliei.
L a 4/16 septembrie, prinţul Gorceakov încheia astfel telegrama sa trimisă, de la
Bucureşti, cu relatări asupra luptei de la Griviţa : „Spiritul armatei excelent. Românii se
bat perfect" . 10

Intr-o altă relatare a luării redutei Griviţa, pe care o găsim în raportul consulului
general al Germaniei la Bucureşti F r . J o h . Alven&lehen, trimis la 5/17 septembrie
ministrului său de Externe von Bulow, consulul apreciază astfel aportul armatei române :
„Eu cred — spune el — că ruşii îi nedreptăţesc pe români. După propria mea experienţă
şi după aprecierea l u i Lignitz, artileria (română) a fost chiar extraordinar de vitează,
fiind prima care a mers foarte aproape de inamic. Fireşte că ruşilor le este necaz că
împart cu românii singurul succes". Redînd şi alte aspecte, el scrie în continuare :
„Turcii au dat atacul cu muzică şi cântece din Coran", iar despre cîmpul de luptă :
„La Griviţa o privelişte îngrozitoare o oferea numărul foarte mare de morţi şi răniţi,
care nu puteau fi îndepărtaţi de redută, deoarece toate punctele de acces se află sub
foc duşman (...). Există o mare lipsă de medici şi de ambulanţe. De pe cîmpul de luptă
din faţa Plevnei toţi răniţii care puteau merge, adică cei care aveau răni l a cap, piept,
braţe, au trebuit să facă pe jos un drum de peste 20 k m pînă la Poradim, unde nu au
găsit decît un insuficient ajutor medical" .n

I n aceeaşi z i consulul american de la Bucureşti informa là rîndul său Departamentul

de Stat : „Pentru prima dată după 200 de ani românii s-au dus la război şi se luptă cu
vitejie". Referitor l a trupele ruse conduse de generalul Skobelev, aşa-numitul „general a l b " ,
despre care consulul spune că studiase în amănunt războiul american în privinţa atacării
redutelor, acelaşi raport arăta : „In loc să deschidă focul în timpul înaintării, ei mergeau
cu puştile pe umăr cîntind, fluturînd drapelele şi bătînd tobele", conchizînd în final :
„Trupele române au luptat splendid, chiar miliţia care era în prima linie de atac,
întreeîndu-se în curaj cu ruşii" 12
.

Ibidem,
8
Colecţia Microfilme Anglia, Rola 107, voi. 2 610, f. 11.
Ibidem,
0
Colecţia Microfilme Belgia, Rola 4 c. 772—773.
Ibidem,
10
Colecţia Xerografii R . F . G . , pach. II/2, f. 07—08.
" Ibidem, f. 88—96.
Ibidem,
a
Colecţia Microfilme S.U.A., Rola 18, Τ 285, vol. 2. Raportul din 17 septem­
brie 1877.

www.mnir.ro
 284 SANDA RACOVICEANU

La 6/18 septembrie consemna şi consulul britanic în raportul său : „Cred că nu

există nici o îndoială că românii au luptat extrem de bine ; la luarea redutei Griviţa
ei au suferit imens şi regret să spun că răniţii lor au rămas amestecaţi cu morţii în
acel loc peste 30 de ore fără asistenţă medicală, ajutor de vreun fel sau măcar o picătură
de apă. Suferinţele lor — spune el — mi-au fost descrise ca fiind îngrozitoare. I n spitale
şi ambulanţe există o lipsă totală de orice fel de lucruri. Patru sule din cazurile mai
uşoare au sosit aici cu trenul. Rănile lor nu fuseseră atinse din ziua luptei, cam de
acum cinci zile" .a

Luptele pentru Plevna continuă. L a 24 octombrie/5 noiembrie consulul Franţei la

Bucureşti telegrafia : „Iritare împotriva trupelor române, cărora l i s-a propus să se retragă
în linia Η-a. împăratul este nemulţumit de ultimul asalt a l românilor în faţa Plevnei,
l a care principele Carol îşi dăduse consimţămîntul fără aprobarea Marelui duce Nicolae" 14
.
După căderea Plevnei consulul german la Bucureşti îl informa la 30 noiembrie/12
-decembrie pe von Biilow : „Ştirea despre capitularea l u i Osman paşa cu întreaga lui
armată şi despre luarea Plevnei a ajuns aici în seara zilei de 10, provocînd populaţiei
capitalei emoţia celei mai mari bucurii. Toate ştirile sosite aici ieri, pînă spre seară, despre
marele eveniment, proveneau din telegramele oficiale ruse, care nu aminteau participarea
trupelor române la desnodămînt, ceea ce a produs o anumită indispoziţie. Se spune că
trupele române au ocupat, după lupte grele, trei redute turceşti" .15

Aportul românilor la războiul de eliberare al popoarelor din Balcani, chiar dacă

s-a încercat o diminuare a l u i , a fost totuşi apreciat la adevărata valoare atît în acele zile
fierbinţi, cît şi mult timp după aceea, ori de cîte ori s-a ivit prilejul a se aminti rolul,
efortul şi bravura armatei române, care a luptat pentru cucerirea independenţei de stat
a României, dar în acelaşi timp a contribuit energic şi vitejeşte şi la eliberarea celorlalte
popoare de sub dominaţia otomană.
Iată de ce în 1902, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la victoria dc la pasul
Şipca, ministrul Belgiei la Viena, comentând faptul că românii nu fuseseră invitaţi la aceste
serbări, iar aportul lor trecut sub tăcere, consemna : „Dacă armata română n-ar fi venit
v
i n ajutorul armatei ruse ameninţate de Osman paşa, războiul ar fi putut lua altă întor­
sătură întrucît la 31 iulie 1877 comandantul şef a l armatei moscovite, marele duce
Nicolae, care împresura Plevna, i-a telegrafiat principelui Carol : «Turcii, masînd cele mai
.mari trupe la Plevna, ne distrug». L a care românii au trecut de îndată Dunărea, au mers
in marş forţat spre Plevna şi au salvat situaţia" . 16

Ministrul britanic la Bucureşti, comentând şi el în 1902 omiterea guvernului român

•de Ia ceremoniile care avuseseră loc la Şipca, arăta : „Românii declară — şi eu cred că
pe bună dreptate — că dacă armata română sub comanda regelui (atunci principe)
-Carol n-ar fi venit în ajutorul armatei ruse din faţa Plevnei, aceasta din urmă ar fi
.fost împinsă dincolo de Dunăre, iar Bulgaria ar mai fi încă şi acum provincie turcească" . 11

I n 1912, ministrul Belgiei la St. Petersburg, relatând că Marele duce Nicolae plecase
da Bucureşti pentru a înmâna bastonul de feldmaresal rus regelui Carol I , apreciază :
..„Această distincţie aminteşte rolul strălucit jucat de principele Carol în timpul războiului
-din 1877 după telegrama celebră a împăratului Alexandru I I : «cauza creştină este în
.pericol, vino în ajutorul meu !» precum şi funcţia de comandant şef al armatelor ruso-
române pe care a exercitat-o în faţa P l e v n e i " . 1 3

u
Ibidem, Colecţia Microfilme Anglia, Rola 107, voi. 2 610, f. 115—116.
" Ibidem, Colecţia Microfilme Franţa, Rola 21, voi. 42, f. 323—329.
a
Ibidem, Colecţia Microfilme R.F.G., pach. IU/5, f. 40—43.
u
Ibidem, Colecţia Microfilme Belgia, Rola 26, c. 293—296.
17
Ibidem, Colecţia Microfilme Anglia, Rola 143, voi. 131, f. 257—260.
u
Ibidem, Colecţia Microfilme Belgia, Rola 27, c. 111.

www.mnir.ro
INFORMAŢII D I N A R H I V E L E STRĂINE 285

Apreciind Jap Lui că în decursul istoriei poporul român şi-a spus întotdeauna
cuvîntul împotriva asupritorilor şi a luptat pentru cauza dreptăţii şi libertăţii, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu sublinia : „Este bine cunoscut că în numeroase împrejurări armatele
ţărilor române au luptat alături de armatele ruseşti împotriva Imperiului otoman" 19
.
E r o i s m u l şi sacrificiile tinerei armate române în războiul de Independenţă au avut
un larg ecou internaţional. Contribuţia militară importantă a românilor în campania anti­
otomană a fost evidenţiată pe plan extern în numeroase declaraţii oficiale şi oficioase.
Şi dacă prin acest război străinătatea ne-a putut cunoaşte mai bine, a putut
pătrunde în sensul adînc a l spiritului de libertate şi dreptate a l unui popor brav, este o
sarcină morală de a face cunoscute l a centenarul Independenţei aceste aprecieri, împlinind
astfel cele spuse de Nicolae Iorga la semicentenarul Independenţei : „A cunoaşte meritele
fiecăruia în această operă de renovare morală e o d a t o r i e " .
20

L ' A P P O R T D E L A R O U M A N I E A L A G U E R R E D E 1877—1878,
I N F O R M A T I O N S D E S A R C H I V E S ÉTRANGÈRES

Résumé

E n se fondant sur les témoignages des archives diplomatiques étrangères, l'exposé

essaye de mettre en valeur le rôle joué par la Roumanie dans la lutte engagée par les peuples
de la Péninsule Balkanique pour s'affranchir de leurs liens de vassalité envers la Porte
Ottomane.
A partir des conditions intérieures et extérieures favorables à l'entrée de la Roumanie
dans la lutte pour la conquête de son Indépendance absolue, l'exposé tend à souligner la
fermeté des • Roumains dans l'affirmation de leur cause, de la justesse de cette cause et de
l'opportunité de l'intérventlon armée de la Roumanie pour ie dénouement de la guerre
antt-ottomane.
A l'appui des Idées exposées, l'auteur fait usage de diverses sources documentaires,
telles que les archives américaines, belges, Orltanntques, françaises et allemandes.
L'exposé présente les rapports des agents diplomatiques ainsi que les considérations
personnelles des ministres des affaires étrangères des divers pays : l'Angleterre, la Belgique,
la France, l'Allemagne et les Etats Unis concernant la convention conclue entre la Roumanie
et la Russie en 4/16 avril 1677, les préparations militaires de la Roumanie et la coopération
de l'armée roumaine aux opérations de la guerre. Différents comme source, mais concordants
en opinions, concernant le rôle joué sur le champ de bataille par l'armée roumaine pour la
prise de Plevna, les récits mettent en évidence tant l'héroïsme et les sacrifices de l'armée
roumaine, que le concours nécessaire et efficace que les troupes roumaines ont apporté à
la victoire décisive.
E n conclusion, l'auteur souligne le fait, qui résulte aussi des documents cités dans l'exposé,
que la Roumanie a lutté en 1877 pour acquérir son Indépendance d'État, mais qu'elle a égale­
ment contribué énergiquement et bravement à la libération des autres peuples balkaniques de
la domination ottomane.

19
N. Ceauşescu, Expunere ...prezentată la Congresul educaţiei politice si al culturii socia­
liste, Bucureşti, Edit. Politică, 1976, p. 14.
39
N. Iorga, Rdzboiul pentru independenţa Romdniei, Bucureşti, Edit. Cultura Naţională.
1927. f. 184.

www.mnir.ro
 DIPLOMAŢIA FRANCEZĂ ŞI ITALIANĂ
D E S P R E U N E L E A S P E C T E A L E RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢA

dc G A B R I E L A M A R A S O I U ei
CORNELIA MORARU

Comunicarrn de fa ţii îşi propune ca mergînd pc firul evenimentelor să aducă

noi dovezi, care să sublinieze o dată mai mult dreptul poporului român l a independentă
şi neatîrnare şi efortul uriaş făcut de acesta în lupta împotriva dominaţiei străine.
Materialele pe care se bazează expunerea sînt documente diplomatice străine, corespondentă
şi rapoarte ale agenţilor diplomatici şi consuli generali ai Franţei şi Italiei la Bucureşti
adresate ministrului de Externe şi aparţin Arhivei diplomatice a Ministerului Afacerilor
Externe al Franţei, fondul Corespondenţă politică şi comercială Turcia—Bucureşti şi Arhivei
istorice a Ministerului Afacerilor Externe al Italiei.
Cucerirea independenţei de stat α României în anul 1877 constituie chintesenţa
dezvoltării societăţii româneşti, încununarea luptelor eroice ale poporului pentru înlătu­
rarea dominaţiei străine. Lupta pentru apărarea pămîntului patriei şi libertăţii naţionale
se poale urmări de-a lungul secolelor, constituind trăsătura caracteristică a istoriei noastre.
Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dominaţia străină „afectează grav dezvol­
tarea popoarelor, evoluţia societăţii omeneşti (...). Totodată ea pune în evidentă adevărul
fundamental că jugul asupririi străine poate frîna pentru u n timp, poate întîrzia evoluţia
unui popor, dar nu-1 poate împiedica să-şi realizeze aspiraţiile de libertate, unitate şi progres,
nu poate anihila acţiunea legilor inexorabile ale dezvoltării sociale, dacă acest popor este
hotărît să trăiască liber".
Evenimentele istorice premergătoare războiului, ca şi desfăşurarea propriu-zisă a
lui şi întreaga activitate diplomatică desfăşurată în vederea obţinerii independenţei
demonstrează justeţea şi valabilitatea afirmaţiei sus-menţionate.
Aspiraţiile poporului român la independenţa ţării le sînt cunoscute diplomaţilor
străini acreditaţi în ţara noastră cu mult înainte de proclamarea acesteia, la 9 mai 1877.
Astfel, la 4 ianuarie 1849 P. de Ségur, consulul Franţei, raporta ministrului său că în
opinia publică din Bucureşti circulă ideea formării unui stat independent din cele două
principate sub conducerea unui prinţ străin *, iar la 13 dec. 1849 Eugène Poujade scria
că „cele mai importante personalităţi din Principate" au ajuns la concluzia că „Unirea
Valahiei şi Moldovei în'.r-un stat independent, sub garanţia marilor puteri europene, pe
baza modelului oferit de Belgia, ar fi cel mai potrivit mijloc de a preveni războiul şi de
a rezolva la Dunăre una din dificultăţile problemei O r i e n t u l u i " . 2

L a 10 ian. 185G consulul Franţei la Bucureşti, Louis Béclard, considera „ca un punct
capital, ca o necesitate dc prim ordin, slăbirea, dacă nu chiar suprimarea legăturilor care
unesc Moldo-Valahia dc Poarta otomană" . 3

' A r h . St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 1, Ministère des Affaires Etrangères,
Archives diplomatiques C.P.C. Turquie—Bucharest, vol. 6, f. 139—146.
Ibidem, Rola 21, vol. B, f. 40—43.
1

Ibidem, Rola 6, vol. 10, f. 168—172.

1

www.mnir.ro
288 G A B R I E L A MARAŞOIU ŞI C O R N E L I A MORARU

I n acelaşi sens, Henri Tillos, consulul Franţei la Bucureşti, scria la 22 oct. 1363
ministrului Afacerilor Externe Drouyn de L h u y s : „după părerea prinţului Gorceakov,
Serbia şi România trebuie să profite de ocazie pentru a-şi cuceri independenţa" . Iată 4

dovada unei depline unităţi de vederi a diplomaţiei franceze cu cea rusă.

La 9 aprilie 1866 problema independenţei este pusă direct în raportul consulului
francez : „Aici se recunoaşte deschis că sub principiul de prinţ străin se ascunde ideca
de independenţă, dacă nu imediată, cel puţin apropiată şi trebuie să recunoaştem că
această independenţă există în fapt în afară de tributul pe care mulţi oameni de aici
propun să-1 capitalizeze" . 5

Această independenţă de fapt a Principatelor sc concretizează în politica comer­

cială şi vamală, în încheierea de tratate poştale, telegrafice şi comerciale cu alte ţări,
fără a cere avizul Porţii ca putere suzerană, pentru că : „guvernul român înţelege să
trateze cu puterile străine şi chiar cu Poarta pe picior de egalitate şi de independenţă
perfectă", declarînd că „nu v a accepta de la Constantinopol nici firmanul, nici vreo altă
declaraţie care ar putea fi interpretată ca o atingere a drepturilor sale" °, după cum
notează baronul des Michèles, consul la Bucureşti, în raportul său din 6 ian. 1875 către
ducele Decazes.
După eşecul demersurilor prinţului Gorceakov din mart. 1876, ca marile puteri
europene să intervină l a Constantinopol, în mod colectiv, spre a împiedica evoluţia
evenimentelor, în iunie Serbia şi Muntenegru declară război Turciei. Astfel se declanşează
conflictul balcanic. I n acest context România face eforturi pentru menţinerea neutralităţii
ei şi în special a neutralităţii Dunării, direct vizată prin începerea ostilităţilor Turciei cu
Serbia. „Prezenţa unei flote pe Dunăre şi în special în mijlocul celor 2 principate ar
putea să aibă o influenţă însemnată în privinţa determinării datoriilor şi obligaţiilor
României ca stat neutru. De exemplu, în eventualitatea neprevăzută a debarcării de
trupe înarmate ale uneia d i n cele două puteri beligerante, care din necesităţi strategice ar
trebui să ocupe şi să folosească teritoriul românesc, România ar fi evident ameninţată
să-şi vadă neutralitatea serios atacată" , scria la 29 iunie 1876 baronul F a v a ministrului
7

de Externe L . A . Melcgari.
In legătură cu aceeaşi problemă, Raindre scria într-o telegramă către ministrul
Afacerilor Externe A . Decazes, la 8 iulie 1876 ; „Ministrul Afacerilor Străine mi-a' explicat
astăzi că refuzul Porţii de a da guvernului român vreo asigurare scrisă relativ la neutra­
lizarea Dunării, lasă cabinetul de la Bucureşti complet descoperii. E l mi-a declarat că,
după părerea sa, Turcia încearcă să eludeze promisiunea făcută puterilor" . 8

Cît priveşte momerandumul prin care România încerca să rezolve pc calea

înţelegerii cu Poarta unele probleme de importanţă majoră în evoluţia sa, raportul din
24 iulie 1 8 7 6 9
al lui Raindre reproduce doar programul formulat de M. Kogălniceanu,
analizînd situaţia României şi poziţia sa de ţară neutră „pentru sine" în raportul din
11 iulie 1 8 7 6 , în timp
10
ce baronul F a v a , în raportul din 7 iulie 1876,' aprecia astifcl
această notă circulară : „Este cunoscută persistenţa cu care ministrul Afacerilor Străine
repetă mereu şi în orice ocazie doleanţele sale în ceea ce priveşte lipsa de solicitudine
manifestată de Poartă penlru rezolvarea problemelor care formează obiectul memorandu­
mului. Nu cred că guvernul princiar ar fi pc punctul de a-şi schimba realmente acea

* Ibidem, Rola 10, voi. 24. f. 97—100.

6
Ibidem, Rola 12, voi. 27, 1. 274—279.
' Ibidem, Rola 10, voi. 39, i . 4—14.
' Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Italia, Ministero degll Affari Esteri, Roma, Archivlo
Storico, pacco nr. 1 395 serie politica nr. 546.
8
Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 19, Ministère des Affaires Etrangères,
Archives diplomatiques, C . F . C . Turquie—Bucharest, vol. 40, f. 19.
• Ibidem, Rola 16, vol. 13, c. 6—9.
<° Ibidem, Rola 19, vol. 49, f. 26—34.

www.mnir.ro
DIPLOMAŢIA F R A N C E Z A ŞI I T A L I A N A D E S P R E RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A 289

atitudine înţeleaptă şi moderată, care pînă acum a avut aprobarea cabinetelor, dar poate
că doreşte să-şi rezerve o poartă deschisă pentru viitor. I n orice caz, trebuie să arăt că,
deşi momentul ales pentru prezentarea memorandumului ar fi putut face să se creadă
că se dorea exploatarea în favoarea ţării a actualelor greutăţi ale Porţii, acest document
era gata înainte de izbucnirea ostilităţilor dintre Serbia şi T u r c i a "
' Vorbind despre pregătirile militare care se întreprind ca urmare a răspunsului
negativ a l Porţii, baronul F a v a scria la 8 o c t 1876 : „grăbind înarmările, conservatorii
voiau, atunci cînd se aflau l a putere, să pună naţiunea în stare de a se opune oricărei
invazii, indiferent din ce parte ar fi venit şi oricare ar fi fost succesul rezervat armatelor
române. Astăzi, ca şi atunci acest partid susţine aceeaşi necesitate, ca singurul act care
întăreşte existenţa României (...)" .
β

Evenimentul prezentării scrisorilor de acreditare de către col. Mansfield şi discursul

rostit ou această ocazie, în care se recunoaşte României caracterul dc stat independent,
găseşte ecou atît în corespondenţa l u i Fréd D e b a i n s 13
(3 oct. 1876), cît şi în cea ă
baronului F a V a 1 4
(11 oct. 1876).
I n timp ce la Constantinopol avea loc conferinţa marilor puteri care căutau să evite
războiul, Turcia adopta noua sa Constituţie prin care considera România ca pe o provincie
privilegiată. împotriva articolelor 1 şi 7 ale acestei constituţii se ridică guvernul român,
hotărînd să trimită guvernului turc şi membrilor conferinţei u n protest energic în această
problemă. I n faţa acestui act diplomaţia franceză adoptă o atitudine de rezervă, ba chiar
întreprinde diverse demersuri pentru a tempera România în raporturile ei cu Poarta. Astfel,
la 5 i a n . 1877, Fréd Debains scria la Paris următoarele : „I-am răspuns domnului Brătianu
că' guvernele unor state mici şi slabe ca România trebuie să se sprijne demn pe forţa
dreptului şi să nu provoace explicaţii care ar putea să le creeze adversari (...). S-au lansat
nefericit în cereri practic fără sens, deoarece în faţa orgoliului turc România are puţine
şanse să obţină declaraţia formală că nici unul din articolele constituţiei Iui Midhat paşa
nu ' vizează România" . M a i mult, l a 6 ian. 1877 consideră că „este foarte
lS
necesar ca
guvernele (n. n. — este vorba de guvernele puterilor garante) să-şi facă auzită vocea" în
sensul unei „judecăţi severe" la adresa- politicii guvernului român 16
.
Deşi agentul italian, în linii mari, adoptă aceeaşi atitudine de rezervă în faţa notei
de protest a românilor, este obligat să recunoască faptul că România nu este provincie
otomană : „Pentru moment cabinetul de la Bucureşti se v a mărgini într-adevăr la înaintarea
unui protest oficial Ministerului Afacerilor Externe a l sultanului împotriva a ceea ce se
cheamă u n atac împotriva autonomiei ţării care, deşi tributară imperiului, nu este totuşi
provincie otomană" . Apreciind situaţia, baronul F a v a scria la 6 i a n . 1877 : ...„după decla­
17

raţiile I u i Savfet paşa privind interpretarea articolelor 1 şi 7 din legea fundamentală otomană,
guvernul ar dori să renunţe la şovăirile sale şi să se găsească în stare să facă faţă oricărei
eventualităţi şi să lupte cum v a putea m a i bine alături de Rusia contra inamicului
comun" tt
.
Pentru România devenise clar că independenţa putea fi cucerită şi apărată numai
prin forţa armelor. De aceea guvernul român face serioase pregătiri militare, încearcă, pe

A r h . St. B u c , Colecţia Microfilme Italia, Mlnistero degli Affari Esterl, Roma, Archivio
11

Storico, pacco nr. 1 395, serie politica nr. 551.

Ibidem, nr. 692.
11

° Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 19, Ministère des Affaires Etrangères,
Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie—Bucharest, vol. 40, f. 224—227.
" Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Italia, Mlnistero degli Affari Esterl, Roma,
Archivio Storico, pacco nr. 1 395 serie politica nr. 594.
. . . * A r h . St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 20, Ministère des Affaires Etrangères,
Archivés diplomatiques, C.P.C. Turquie—Bucharest, vol. 41, f. 14—19.
» Ibidem, f. 27—31.
Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Italia, Mlnistero degli Affari Esterl, Roma, Archivio
17

Storico, pacco nr. 1 395, serie politica nr. 635.

« ibidem, nr. 638.

www.mnir.ro
 290 G A B R I E L A MARAŞOIU ŞI C O R N E L I A MORARU

cale diplomatică, să obţină gnranţii din partea Rusiei, dar în faţa atitudinii nedecine
a acesteia şi a puterilor garante oamenii politici români încep să agile ideea proclamării
independenţei şi dorinţa de a declara război Turciei, opunîndu-se rolului pe care Rusia
încearcă să-1 rezerve României în acest război. Evoluţia evenimentelor obligă pe repre­
zentanţii Italiei şi Franţei să-şi definească poziţiile. Remarcăm în documentele din luna
aprilie şi mai 1877 că deşi atitudinea lor faţă de România rămîne rezervată — au tendinţa
evidentă dc dezaprobare a acţiunilor întreprinse de noi — din rapoartele miniştrilor reiese
faptul că acţiunile guvernului sînt îndreptăţite şi normale. Astfel, la 10 mai 1877, baronul
F a v a scria ministrului L . A . Melegari : „Conţinu înd să bombardeze oraşe deschise, permi-
ţînd acte de piraterie şi incursiuni ale circazienilor care incendiază satele româneşti, Turcia
va oferi în sfîrşit pretextul necesar d-lui Kogălniceanu să se aşeze împreună cu principele,
cu restul cabinetului, în fruntea celor care doresc să dobîndească independenţa României
pe cîmpiile de luptă ale B u l g a r i e i " , iar la 12 mai 1877, comentând răspunsul dat de
i9

Kogălniceanu unei interpelări făcute în parlament, ambasadorul italian scria : „In răspunsul
său ministrul de Externe a început cu enumerarea tuturor actelor de agresiune armată
săvîrşite de Turcia împotriva teritoriului principatului. Relevînd apoi că nici un atac, nici
un act ostil din partea românilor n-ar putea justifica o comportare atît de puţin conformă
cu dreptul popoarelor, ministrul a declarat că, cu toate acestea, guvernul v a continua să
menţină o conduită prudentă, dar energică, limilîndu-se la a respinge forţa cu forţa.
Această stare dc lucruri nu a fost determinată în final decît de Turcia" .M

Dezaprobarea consulului francez la Bucureşti în faţa proclamării independenţei reiese

din telegrama din 23 mai 1877 : „Votul Camerelor române şi proclamaţia principelui
Carol, prin care declară independenţa României, n-ar putea schimba situaţia de drept
creată României prin tratate şi singurul său efect ar putea fi de a i se ridica acesteia,
cînd v a fi cazul, garanţiile internaţionale care o ocroteau. Nu putem decît să regretăm
acest demers imprudent, fură să ne convină în acest moment să încercăm a-i preciza de
fapt consecinţele ulterioare" . 21
Tot el în 24 mai 1877 recunoştea în raportul său :
„Experienţele dc acest gen le-au reuşit în mod constant — (este vorba de punerea Europei
în faţa unui fapt împlinit — n. n.),. I n 1859 Unirea Principatelor, în 1862 secularizarea
averilor mănăstireşti ; în 1866 alegerea unui prinţ străin ; aproape imediat după aceasta,
suprimarea regimului capitulaţiilor, proclamarea unei constituţii, diferită de cea pe care
lc-o acordase E u r o p a prin Convenţia din 1858, schimbarea denumirii înseşi a ţării în
România în loc de Moldo-Valahia ; revendicarea dreptului de a încheia tratate. Atît în
chestiunile mari, cît şi în cele mici, românii au ştiut mereu să treacă peste voinţa
puterilor garante" 22
.
Într-un raport a l baronului F a v a din 10 iulie 1877 întâlnim dc altfel şi dovada
faptului că puterile europene înţeleseseră totuşi inevitabilitatea unui război între Turcia
şi România : „Deja compromis faţă de Turcia, care 1-a atacat pentru că n u s-a opus
intrării ruşilor pc teritoriul său, Principatul român este liber de orice legătură şi in situaţia
de legitimă apărare. Luînd parte la război pentru a preveni atacurile ulterioare ale
turcilor, nimeni nu ar putea acuza România că α săvîrşit un act de agresiune şi încă
mai puţin că ar fi vrut să provoace complicaţii mai mari. Nimeni n-ar putea, în
sfîrşit, să acuze Rusia că i-ar fi încurajat pe români dacă aceştia doresc să răspundă
războiului cu război" . 23

" Ibidem, nr. 695.

» Ibidem, nr. 696.
* A r h . St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 20, Ministère des Affaires Etrangères,
Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie—Bucharest, vol. 41, f. 468.
a
Ibidem, f. 481—482.
a
Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Italia, Ministero degli Affari Esterl, Roma, Archivio
Storico, pacco nr. 1 395, serie politica nr. 740.

www.mnir.ro
DIPLOMAŢIA F R A N C E Z A ŞI I T A L I A N A D E S P R E RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 291

Diplomaţia franceză se face ecoul diverselor discuţii care au loc pe marginea

cooperării dintre armata română şi cea rusă. Deşi înclinat să privească fără simpatie
armata română, Fréd Debains este obligat să recunoască : „Onoarea nu v a permite sub
nici o formă trimiterea acestora în spate cînd vor începe operaţii militare serioase pe
malul drept al fluviului" **, cu toate că ruşii nu cer încă participarea armatei române
la ofensivă.
Calculele comandanţilor ruşi care nu doreau participarea armatei române la
acţiunile militare s-au dovedit eronate, aşa încît după atacurile ruseşti eşuate asupra
Plevnei, marele ducele Nicolae v a cere ajutorul armatei române. I n raportul din 23 sept.
1877, consulul francez redă aprecierile prinţului Gorceakov asupra armatei române : „A
existat... o oarecare înfumurare în atacul nereuşit a l românilor de la 18 sept. asupra
micilor redute învecinate cu Griviţa. Este necesar ca românii să fie amestecaţi cu trupele
noastre, dar, în general, ei se bat bine şi războiul actual v a fi avut meritul de a arăta
Europei că ei merită să fie consideraţi ca naţiune". Concluzia consulului francez este că :
„guvernul de la Petersburg este înclinat să recunoască, la încheierea păcii, independenţa
României" s
.
L a atacul Vidinului consulul francez este obligat să recunoască faptul că „Asedierea
acestei poziţii de către forţele române este astăzi completă şi, după informaţiile pe care
le-am cules, ea nu v a rezista mai mult de 3 l u n i " 2 6
(25 ian. 1878).
Urmărind evoluţia evenimentelor din 1877 din rapoartele diplomatice franceze şi
italiene se relevă poziţia de rezervă adoptată de aceste puteri europene faţă de proclamarea
independenţei României. Reies totodată eforturile pe care le fac aceste puteri pentru
menţinerea şi creşterea influenţei Franţei şi Italiei în ţara noastră şi pentru neutralitatea
apelor Dunării, cale comercială de primă importanţă. I n final însă diplomaţii recunosc
aportul României la război şi dreptul acesteia de a pretinde la rîndul ei recunoaşterea
independenţei de către marile puteri.
Astfel documentele diplomatice dc care ne-am ocupat demonstrează că războiul de
independenţă este un „rezultat al luptei eroice a armatei române împotriva Imperiului
otoman, al voinţei ferme de libertate şi neatîrnare a poporului nostru, care şi-a dovedit
încă o dată marea capacitate de l u p t ă " . 27

LA DIPLOMATIE FRANÇAISE E T ITALIENNE SUR QUEL­

Q U E S A S P E C T S D E L A G U E R R E D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

La présente communication se propose d'apporter sur les événements historiques des

nouvelles preuves, pour souligner, une fois de plus, le droit du peuple roumain à l'indépen­
dance et son colossal effort dans la lutte contre la domination étrangère.
Les matériaux utilisés dans la communication sont des documents diplomatiques
étrangers, correspondance et rapports des agents diplomatiques et consuls généraux de la

Arh. St. B u c , Colecţia Microfilme Franţa, Rola 21, Ministère des Affaires Etrangères,
34

Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie—Bucharest, vol. 42, f. 13S—137.

ε
Ibidem, f. 262—266.
M
Ibidem, Rola 22, vol. 43, f. 36—43.
27
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate si înaintare a Romdniei spre comunism. Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 34.

www.mnir.ro
292 G A B R I E L A MARAŞOIU ŞI C O R N E L I A MORARU

France et d'Italie à Bucarest, adressés aux ministres des affaire étrangères et Us appartiennent
aux Archives diplomatiques du Ministère des Affaires Etrangères de la France, fond Corres­
pondance politique et commerciale Turquie—Bucarest et aux Archives historiques du Ministère
des Affaires Etrangères d'Italie.
Les documents sont analysés chronologiquement, spécialement les plus importants des
événements liés à Vidée de l'indépendance. Pour la période 1876—1877 les documents français et
italiens sur les mêmes événements sont étudiés parallèlement. Là où les archtves Italiennes
sont incomplètes on discute seulement sur les documents français.
Les appréciations sur l'évolution des événements, conformément à l'atltude des pouvoirs
européens ci-dessus mentionnés vis-à-vis des Intérêts de la Roumanie, ne peuvent pas
éclipser les mérits du peuple et de la diplomatie roumaine dans cette lutte et reconnaissent,
de fait, la justesse de la cause et les efforts pour la réalisation des aspirations séculaires des
roumains.
On remarque que ces documents portent des nouveaux arguments sur la lutte continue
de la Roumanie pour la liberté et l'Indépendance.

www.mnir.ro
 MĂNĂSTIREA SINAIA — L O C U L D E E M I T E R E
A UNOR A C T E I M P O R T A N T E A L E RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢĂ

de D I N U R A D U

Mînăstirea Sinaia, ridicată la sfîrşitul sec. al X V I I - l e a de spătarul Mihai Cantacuzino,

şi-a legat numele de multe evenimente majore ale istoriei poporului român. D i n studiile
şi monografiile 1
ce i-au fost dedicate aflăm că mînăstirea Sinaia a fost construită de
Mihai Cantacuzino în semn de recunoştinţă pentru faptul că în anul 1672 şi-a găsit
salvarea prin locurile de azi ale mînăslirii, scăpînd de oamenii domnitorului Grigore
G h i c a , trimişi să-1 aresteze.
U n studiu mai atent al cronicilor muntene infirmă însă orice posibilitate ca acest
eveniment să fi avut loc în timpul domniei l u i Grigore Ghica. Studiul Letopiseţului
cantacuzinesc ne aduce dovada că acest episod a l salvării spătaruluui în pădurea de la
poalele muntelui Molomoţ (Furnica), episod care a contribuit, cel puţin din punct de
vedere a l ideii, la fondarea mînăstirii Sinaia, s-a petrecut câţiva ani mai tîrziu, şi anume
Redatarea începuturilor mînăstirii Sinaia capătă o semnificaţie deosebită în contextul
în decembrie 1675, domn al Ţării Româneşti fiind Gheorghe Duca (1673—1678) . 2

aniversării a 100 de ani de la proclamarea Independenţei de stat a României.

Mînăstirea Sinaia o fost locul de emitere a unor documente importante legate
de pregătirea şi desfăşurarea războiului pentru Independenţă. I n aripa nouă a mînăstirii
Sinaia, domnitorul Carol deţinea un frumos apartament, în care a fost găzduit în fiecare
vară, începînd cu anul 1866, cînd a venit pentru prima dată la Sinaia, şi pînă în 1883,
cînd s-au încheiat lucrările de construcţie ale Castelului Peleş . 3

Două dintre actele emise de Carol la Sinaia se referă Ia pregătirea armatei în

vederea unor eventuale confruntări cărora România urma să le facă faţă în viitor.
Primul dintre ele a fost : „Decretul pentru concentrarea rezerviştilor în vederea manevrelor
de toamnă" (8 septembrie 1875) , 4
şi se referă la data şi durata manevrelor militare
prevăzute să se execute în toamna anului 1875. Interesul major acordat acestor exerciţii
rezultă din faptul că l a ele au fost chemaţi să ia parte şi rezerviştii „din clasa anilor 1870
şi 1871". B u n a pregătire a armatei devenea o necesitate imperioasă în condiţiile redeschi­
derii „crizei orientale", prin izbucnirea răscoalei antiotomane din Bosnia şi Herţegovina
(vara anului 1875). De altfel, la sfîrşitul anului 1875, armata română îşi v a îmbunătăţi
dotarea cu armament modern prin procurarea a 48 de tunuri K r u p p . 5

* Nlfon (Arhimandrit), Mănăstirea Sinaia, Gutemberg, Bucureşti, 1895 ; Serafim Geor-

gescu, Monogorfla Sf. Mănăstiri Sinaia, Ploieşti ; Constantin Buşe, Mănăstirea Sinaia, Edit.
Meridiane, Bucureşti, 1967.
' Cronicari munteni, ediţie Îngrijită de Mihail Gregorian, vol. I , Bucureşti, 1961, p. 205—206.
3
Serafim Georgescu, op. cit., p. 95—96.
* Dan Berindei, Leonida Loghin, Gheorghe Stoean, Războiul pentru independenţă naţio­
nali 1877—1878. Documente militare. Edit. Militară, Bucureşti, 1971, p. 3.
6
Radu I . Vasile, întărirea capacităţii de apărare a ţării In anii 1866—1877 in vederea
cuceririi Independenţei, in „Revista de istorie", nr. 2, 1977, p. 19.

www.mnir.ro
294 DINU RADU

A l doilea a c t , emis la 1 octombrie 1876, la Sinaia, fixa ordinea de bătaie pentru

6

diviziile 1 şi 3 române. Acest act de o mare importanţă militară, in condiţiile în cure

situaţia din Balcani devenea tot mai încordată, a fost urmat, l a numai 8 zile, de un alt
decret promulgat de această dată la Bucureşti, prin care era stabilită ordinea dc bălaie a
întregii armate române. Organizarea diviziilor 1 şi 3 era păstrată în forma în care fusese
elaborată iniţial Ia Sinaia.
Aceasta v a fi structura armatei române, pînă la 6 aprilie 1877, cînd in urma
convenţiei româno-ruse (4/16 aprilie 1877) şi a creşterii pericolului unui eventual atac
turcesc la nordul Dunării, vor fi înfiinţate Corpurile 1 şi 2 de armată, în fruntea cărora
au fost numiţi generalii Gheorghe Lupu şi Alexandru Radovici, care s-au aflat pînă.
atunci în fruntea diviziilor 1 şi respectiv 3 de armată '.
Proclamarea Independenţei de stat a României la 9 mai 1877, urmată dc angajarea
armatei române alături de cea rusă, în lupta' împotriva Turciei, au necesitat un efort
material susţinut din partea întregului popor. Domnitorul Carol, care. nu se bucurase de o
primire prea călduroasă la venirea în România, a hotărît să întrerupă lucrările de
construcţie ale Castelului Pcleş, urmărind prin acest gest o creştere a popularităţii sale.
Dar pe cîmpurile dc luptă ale războiului din 1877—1878 cădeau fiii României.
Printre cei care s-au jertfit pentru consacrarea prin luptă α independenţei României s-a
numărat şi soldatul Popescu Ion originar din S i n a i a . E l α făcut parte din batalionul 2
8

vînători, comandat de maiorul Alexandru Candiano-Popescu, care s-u acoperit de glorie-

în luptele purtate pentru cucerirea redutei Griviţa 1, la 30 august 1877.
Participarea armatei române, alături de trupele ruseşti, în campania din 1877—1878
a contribuit în chip substantial la obţinerea victoriei asupra armatei otomane.
Dar la tratativele de pace dintre Rusia şi Turcia, purtate la San Stefano, reprezen­
tanţii guvernului român nu au fost invitaţi. I n faţa protestelor guvernului român la adresa»
unora din prevederile tratatului de l a San Stefano, care lezau interesele României,
comandamentul ţarist a răspuns prin ocuparea unora din centrele strategice ale ţării
noastre. Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe al României, informa la 27 martie
1878 pe domnitorul Carol că ofiţeri ai armatei imperiale „fac studii topografice în jurul
oraşelor Ploieşti, S I N A I A şi P r e d e a l " .
9

Interesul Statului major al armatei ţariste se îndrepta şi către mica localitate mon­
tană Sinaia. Mînăstirea Sinaia, situată pe platonul de la poalele muntelui Furnica, cc
domina îngusta vale a Prahovei, suferise şi alte regimuri de ocupaţie, cum sc întâmplase
în 1 8 5 4 , cînd trupele austriece au transformat-o
10
în depozit de muniţii. închiderea Văii
Prahovei la Sinaia oferea posibilitatea de a bloca cu trupe puţine orice comunicare pe
drumul cel mai scurt ce lega capitala României de Braşov. I n evenutalitatea că trupele
ruseşti ar fi ocupat România, criza orientală ar fi căpătat proporţii grave şi o reacţie a
Austro-Ungariei devenea iminentă. I n acest context trebuie plasate precauţiile pe care
comandamentul armatei ruse şi le l u a pe Valea Prahovei, ca şi în allé locuri de pe
teritoriul României.
Depăşirea pericolului unui conflict armat cu R u s i a ţaristă, in urma înţelegerilor
diplomatice încheiate la Congresul de la Berlin (1 iulie 1877) l-au determinat pe Carol I
să decidă demobilizarea armatei. Acest important document, care este şi ultimul act a l
războiului pentru Independenţă a fost emis la Sinaia, li> 29 iulie 1878 . I n baza raportului i l

Dan Berindei şi colectivul, op. cit., p. 19.

8

Ibidem, p. 106—108.
7

N. C&runtu, Lista eroilor prahoveni, In „Centenarul Independenţei de stat a Româ­

8

niei", supliment al rev. „Flamura Prahovei", Ploieşti, aprilie 1977, p. 14.

• Constantin Olteanu ş.a., Cronica partidpdrii armatei române la Rdzboiul pentru
independenţă, Edit. Militară, Bucureşti, 1977,. p. 407.
10
Serafim Georgescu, op. cit., p. 70.
11
Dan Berindei şi colectivul, op. cit., p. 636.

www.mnir.ro
SINAIA — L O C U L D E E M I T E R E A UNOR A C T E IMPORTANTE 295

nr. 458, a l ministrului de Război Alexandru Cernat şi a jurnalului Consiliului de miniştri

nr. 1, din 27 iulie 1878, s-a decretat trecerea armatei j>c picior de pace, cu începere dc
la 5 august 1878.
Redăm în continuare textul integral al acestui act :
„Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de. Slut la Departamentul dc Rezbel
No. 458.
Văzînd jurnalul Consiliului Nostru de Miniştri No. 1, încheiat la 27 iulie 1878.
Am decretat şi decretăm ;
Art. I Armata este pusă pe picior de pace pe ziua de 5 august 1878.
Art. I I Toate comandamentele şi serviciile armatei active sînt suprimate.
ArL I I I Toţi comandanţii titulari uc.luuli ui acestor unităţi, precum şi ofiţerii din
staluri-majorè şi seiviciuri vor trece in funcţia ce ocupau la punerea urmatei pe picior
de rezbel.
Intre acei a căror funcţiuni sînt desfiinţate prin punerea armatei pe picior de puce
şi care nu vor putea fi întrebuinţaţi iu limita bugetului vor trece în poziţiunc de
disponibilitate prin suprimarea funcţiunii conform art. 8 din legeu poziţiei ofiţerilor din
5 iunie 1878.
Art. I V Ministru (sic !) Nostru Secretar de Stat In Ministerul do Rezbel este însărcinat
cu executarea acestui decret.
Dat la Sinaia, la 29 iulie 1878.
Ministru de Rezbel,
General de divizie Cernat
CAROL".
L u a acum sfirşit murea epopee u luptei pentru Independenţă u poporului român.
Numele Sinaiei figurează şi pe ultima pugiuă α cronicii războiului pentru Independenţă,
război care α avut consecinţe istorice holărîtoare pentru evoluţia României moderne.

LE MONASTÈRE D E SINAÏA — L E LIEU O U SONT EMIS

D'IMPORTANTS DOCUMENTS D E L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE

Résumé

Le Monastère de Sinaia, bail à la fin du XVII-e siècle par le spataire Mihai Canta-
ments de la Guerre d'indépendance.
Les premiers deux documents se rapportent à l'Instruction de l'armée dans les condi­
tions de l'agravation de la crise politiques et militaire des pays balkaniques en 1875 et 1876.
C'est le troisième document qui présente la plus grande Importance. Il se réfère à la
démobilisation de l'armée en août 1878 et II a été le dernier document de la Guerre
d'Indépendance.

www.mnir.ro
III. C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI -
C A U Z A A ÎNTREGULUI P O P O R

www.mnir.ro
 I N T E L E C T U A L I T A T E A ROMANEASCĂ I N RĂZBOIUL
P E N T R U INDEPENDENŢĂ

de N I C O L A E L I U

Ideal multisecula , independenţa naţională constituie una dintre permanenţele gîndirii

r

politice româneşti. înfăptuirea sa η -a fost însă posibilă pentru România, stat modern creat
prin voinţa naţională la 1859, din unirea Principatelor de sorginte feudală Moldova şi
Ţara Românească, decît prin grele jertfe de sînge. Reformele de structură din timpul
domniei l u i Alexandru loan Cuza, „Domnul U n i r i i " , deschiseseră larg drumul spre progres.
Dar pentru ca poporul român să respire liber, se cerea ca ruginitele lanţuri de veacuri ale-
suzeranităţii otomane să fie rupte odată pentru totdeauna. „Dacă voim să fim naţiune-
liberă şi independentă — sublinia la 9 mai 1877 în Adunarea Deputaţilor marele istoric
M. Kogălniceanu, fostul ministru a l l u i Cuza, acum ministru de Externe — nu este-
pentru ca să neliniştim pe vecinii noştri, nu este pentru ca să fim un popor de îngrijiri
pentru dînsii... Voim să fim independenţi pentru că voim să trăim cu viaţa noastrăi
proprie, pentru că nu voim să mai pătimim pentru greşelile altora, pentru cu voim ca
la gurile Dunării dc jos să fie u n bulevard în contra rezbelului" *.
Proclamarea independenţei dc stat a României intervenea la puţin timp după ce-
artileria turcă bombardase sate şi oraşe de pe malul românesc al Dunării. Obţinînd cvâsi-
totalitatea voturilor, ea a produs o vie satisfacţie în rîndul maselor populare. I n tribune-
şi în jurul clădirii Adunării Deputaţilor se adunase o mare mulţime pentru a încuraja
pe deputaţii favorabili declarării imediate a independenţei. Apoi deputaţii fraternizară cu
tribunele. Are loc o adevărată serbare populară, încheiată printr-o mare manifestaţie cu-
torţe la care iau parte studenţi, negustori şi muncitorime. Corespondentul ziarului parizian-
„La F r a n c e " vorbeşte despre o mulţime „beată de bucurie" . M i i de oameni demonstrează»
2

şi în alte oraşe, cu participarea intelectualităţii. L a Craiova, scria ziarul „Românul" din

12 m a i , „noaptea întreagă fu consacrată demonstraţiunilor de veselie şi de entuziasm".
Adeziunea maselor populare s-a văzut şi cu ocazia mobilizării armatei permanente-
şi teritoriale cu rezervele lor, începută la C/18 aprilie, care a atras un mare număr d e
voluntari. Printre aceştia se aflau numeroşi intelectuali din toate straturile societăţii. U n
contingent însemnat îl dădea tineretul studios. De altfel încă de la începutul anului, ca
reacţie la ofensa titulaturii de „provincie privilegiată" α Imperiului otoman acordată
României prin constituţia lui Midhat Paşa, 70 de studenţi se ofereau ca nucleu a l unei
legiuni universitare pentru rezistenţa naţională . Curînd v a fi dată publicităţii declaraţia
3

patriotică a studenţilor români din străinătate, între care şi junimistul Gheorghe Panu r

„Monitorul oficial" din 27 mal 1877.

1

Vezi Camille Farcy, La guerre sur le Danube (1877—1878), Paris, 1879, p. 80 : „Le
1

peuple Roumain, Ivre de joie et plein de confiance, a fêté la proclamation de son indépendance".
Cf. N. Iorga, Rdzboiul pentru Independenţa Romdniei. Acţiuni diplomatice si stdri d e
3

spirit. Bucureşti, 1927, p. 87.

www.mnir.ro
300 NICOLAE L I U

viitor şef al unui partid radical *. Răspunzând învinuirilor aduse de ministrul de Externe
a l Imperiului austro-ungar politicii lui M . Kogălniceanu în favoarea cuceririi independenţei,
agentul diplomatic român de la Viena, I . Bălăceanu arăta că „suntem hotărîţi a ne face
ucişi pînă la cel din urmă, mai curînd decît să ne supunem unei hotărîri contrare
dorinţelor noastre... Aflaţi că fiul meu unic s-a făcut soldat, ca să se bată cu turcii şi
dacă aş avea nenorocirea să fie ucis, aş merge să-1 înlocuiesc imediat... Nu este putere
umană în stare să ne readucă sub jugul dezonorant a l T u r c i e i " . L a rîndul lor fiii lui 5

C. A . Rosetti, preşedintele Adunării Deputaţilor, directorul oficiosului „Românul" şi unul

dintre cei mai activi susţinători ai intrării României în război, se întorceau din Franţa
cu dorinţa vie "de a se bate". Doi dintre ei vor participa la luptele de l a Plevna, Vintilă
Rosetti lăsînd o interesantă corespondenţă de campanie, cu influenţe socialiste . 9

Pentru paza de interior a ordinei publice în lipsa armatei, s-a făcut apel la
mobilizarea gărzii naţionale, instituţie ale cărei baze fuseseră puse în timpul Revoluţiei
de la 1848. Democratismul ei fusese argumentat de noua lege adoptată în Parlament,
la 22 şi respectiv 26 aprilie 1877, prin generalizarea mobilizării „pe timpul concentrării
trupelor", indiferent de avere. I n cele 14 legiuni, 8 batalioane şi 15 companii ale gărzii
orăşeneşti, documentele consemnează u n important număr dc intelectuali. L a Iaşi, dc pildă,
se aflau înscrişi 107 funcţionari şi 17 „liber profesionişti", printre care notorietăţi ale
vieţii culturale ca junimiştii Titu Maiorescu, N . Gane, P. P. Carp, Vasile Pogor, dar
şi adversari ai J u n i m i i , ca Andrei Vizanti, alături de Leôn Negruzzi, fiul scriitorului
Costache Negruzzi, G a v r i l Muzicescu „profesor muzician", E d u a r d Caudella „compozitor",
Miltiade Tzoni „inginer" . 7

Deşi serviciul sanitar militar a fost din cele mai bine organizate, datorită energiei
şi priceperii generalului dr. Carol Davila, s-a resimţit nu odată lipsa dc personal
specializat. Adesea ambulanţele de campanie au fost deservite de studenţi voluntari, care
însufleţiţi de curajul şi optimismul l u i Davila şi al principalilor săi colaboratori, nu şi-au
cruţat nici sănătatea, nici viaţa. U n i i dintre tinerii medici şi studenţi, ca dr. N . Zubcu
Codreanu sau viitorul savant dr. C. I . Istrati, făceau parte din primele cercuri socialiste
din România. De altfel socialiştii români, sesizînd deosebirea dintre războaiele juste şi
războaiele nejuste, apreciau pe bună dreptate că războiul pentru independenţa României
este pe deplin justificat şi se cuvine, în consecinţă, sprijinit.
încă de l a începutul campaniei, un mare număr de medici cu renume, ca dr. Felix,
Fialla, Sergiu, Marcovici, Danielopolu, Kernbach s-au pus la dispoziţia Ministerului de
Război, declarînd că nu pot „rămîne spectatori sacrificiilor ce trebuie să facă fiecare
cetăţean". M i i de militari, răniţi sau bolnavi, români, turci şi ruşi au primit asistenţă
medicală eficientă în spitalele şi ambulanţele Crucii roşii române şi ale organizaţiilor
afiliate, în condiţii din ce în ce mai grele. „Sînt încă lîngă fortul Griviţa sub cort —
scria dr. C. Davila fiicei sale în decembrie 1877 — cu viscol şi ploaie grozavă. Bieţii
noştri soldaţi suferă de frig şi viscol, dar rabdă totul cu e r o i s m " .8
„Ceea ce ne-a
impresionat — îşi amintea dr. G h . Sabin — a fost că mulţi soldaţi, caporali, sergenţi şi
chiar sublocotenenţi răniţi, după ce-i pansam nu voiau să fie evacuaţi şi cereau cu
insistenţă şi contra ordinelor date de medici să plece ziua sau fugeau noaptea din

I n Declaraţia studenţilor români din Paris, publicată de ziarul „Românul" la 16

4

aprilie 1677, se afirma printre altele : „Toţi românii din Paris s-au întrunit într-un singur
glnd, acela de a fi gata de a-şi face datoria pînă la unul, în momentele cînd serviciile lor
vor fi cerute pentru apărarea căminelor strămoşeşti".
N. Iorga, op. cit., p. 100.
;

Vezi Nicolae L i u , Romanul Independenţei. Vintilă C. A. Rosetti, Scrisori de pe frontul

6

războiului din '77, în revista „Manuscriptum", nr. 2—6, 1076 ; 1—3, 1977.
' Cf. Maria Totu, Garda civică in România, 1646—1664, Bucureşti, 1976, p. 251.
» Cităm dintr-o scrisoare de la Griviţa, reprodusă alături de altele la fel de semnifi­
cative despre devotamentul medicilor şi suferinţele „bravilor eroi" pătrunşi de „sentimentul
patriei", în cartea Elenei General Perticari Davllla, Din viaţa si corespondenţa lui Carol
Davllla, Bucureşti, 1945, p. 412 şl urm.

www.mnir.ro
I N T E L E C T U A L I T A T E A ROMANEASCA I N RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 301

spitalele ambulantei şi se înapoiu la corpurile din care făceau parte. Astfel, după atacul
de l a 30 august, u n voluntar al cărui nume l-am uitat, student l a Facultatea de drept
din Iaşi, fiind rănit în dreptul rinichilor printr-un glonţ care a trecut dintr-o parte în
alta, atingînd rinichii, după părerea medicilor, nu a vroit să fie evacuat şi s-a înapoiat
Ia corpul l u i , dar a doua zi a fost adus în ambulanţă cu otrăvire de urină şi a murit
pe drumul de la Griviţa la Mecica, a treia zi (...). Exemple de acestea de eroism au fost
foarte multe şi ele îmbărbătau şi pe cei mai slabi din f i r e " . încadrat ca subchirurg,
9

Nicolae Grancea, student a l Facultăţii de medicină din Bucureşti, a însoţit batalionul I I

vînători pînă în tranşeele Griviţei, fiind lovit la mină şi abdomen, pe cînd da primul
ajutor unui rănit. E l a rămas mai departe în linie cît a putut să mai fie de folos
şi a primit, pentru faptele sale eroice, decoraţiile „Steaua României" şi „Virtutea militară".
„Nu am văzut în toată E u r o p a soldaţi sanitari mai bine instruiţi", observa dr. Kocher,
medicul principal a l trupelor ruse aliate de la P l e v n a . 1 0

O activitate deosebit de meritorie în domeniul asistenţei sanitare a ostaşilor români

au desfăşurat şi diversele comitete de femei în bună parte intelectuale. Distingem astfel
eforturile depuse pentru organizarea unei ambulanţe sanitare şi a unor spitale de către
comitetele conduse de Maria C. A . Rosetti, la Bucureşti, şi Maria Rosetti Rosnovanu, la
Iaşi. I n acest scop s-au organizat colecte publice de obiecte sau de bani cu largă audienţă
în cele mai diverse categorii sociale.
I n afara listelor generale de subscripţie, popularizate adesea prin presă (ca aceea
deschisă în coloanele ziarului „Românul") au fost promovate şi alte modalităţi de
strîngere a ofrandelor în bani şi obiecte. Amintim astfel colectele organizate instituţional
(cum erau cele instituite în ş c o l i , printre magistraţi sau în rîndurile clerului) ,
u n
depu­
nerea unei părţi din salariul l u n a r , reţeta
1 3
unor spectacole, sau a unor manifestări
oultural-arlistice speciale. Uneori colectele vizau procurarea de armament şi efecte pentru
continuarea campaniei. Unele clădiri şcolare s-au găsit, spre sfîrşitul războiului, în situaţia
de a fi afectate serviciului sanitar din cauza marelui număr de răniţi şi bolnavi, români,
ruşi sau turci. A u participat direct la campania de peste Dunăre a armatei române de
operaţiuni, precum şi la sprijinirea din interiorul ţării a războiului, feţe bisericeşti, diverşi
funcţionari etc.
Se cuvine să insistăm aici asupra rolului deosebit al presei şi al scriitorilor vremii.
Dacă pînă la intrarea României în război şi proclamarea independenţei, presa
politică a oglindit diversitatea opiniilor în legătură cu oportunitatea acestui act istoric
sau cu momentul şi modalitatea optimă de înfăptuire a sa, în funcţie de interesele de
partid sau de clasă, actul de l a 9 mai concentrează ca într-un focar unic forţele repre­
zentative ale naţiunii. „Din aceste consecinţe — observa ziarul «Timpul» principalul
organ al opoziţiei — cea dinţii şi cea mai naturală este anularea tuturor legăturilor ce
ne mai uneau cu Imperiul otoman. I n fumul tunurilor ce devastează malurile noastre
au zburat şi ultimele urme de datorii din parte-ne către fostul, aşa numit, suzeran".
Iar celălalt mare ziar a l opoziţiei, „Presa", sublinia că „nu este deputat, nu este senator,
nu este român care să nu aibă legitima aspiraţie şi nobila dorinţă de a-şi vedea patria

* Dr. Gh. Sabin, Amintiri din Războiul Independenţei, Bucureşti, 1912, p. 38.
10
Apuci istoria medicine! româneşti, Bucureşti, 1927, p. 207.
11
Vezi Documente prluind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru Independenţă, vol. I I I ,
Bucureşti, 1954—1955, p. 120 ; vol. I V , p. 212—213 ; vol. V, p. 273—274.
a
Revista „Biserica Ortodoxă Română" da publicităţii atît îndemnurile unor condu­
cători bisericeşti, ca Ioslf Nanlescu, mitropolitul Moldovei şi Ghenadle, episcopul Argeşului, în
vederea strîngerii de bani şi ofrande pentru armată, cit şl liste de donatori în cadrul sub­
scripţiilor cu menţiunea sumelor donate şi de personal monahal angajat pentru serviciul
de ambulanţă (cf. 1877, ΙΠ, p. 530—546 ; I V , p. 53—57, p. 215—216). Pentru sumele strînse în
jud. Suceava şl Iaşi, vezi şl Documente privind istoria Romăniei. Rdzboiul pentru Indepen­
denţă, vol. V, p. 630.
° Cf.Documente prluind istoria Romăniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I V , p. 40,
212—213.

www.mnir.ro
'302 NICOLAE L I U

de sine stătătoare şi statul român admis în concertul statelor europene suverane şi

independente... Toate partidele puseră armele jos şi împinse de cel niai sincer patriotism
au lăsat guvernului cea mai deplină libertate dc acţiune" . Cînd însă operaţiunile militare
14

se vor încheia, armata v a reveni în ţară şi se v a pune problema rezultatelor politice

ale războiului, lupta de partid v a fi reluată, plecînd de la formula liberală a cuceririi
Plevnei interne.
U n rol deosebit de-a lungul întregii campanii în vehicularea ştirilor şi în mobilizare.)
conştinţelor a revenit ziarului „Românul" a l l u i C. A. Rosetti. Alături de el, din focul
luptei pentru neatârnare apar ziare cu titluri semnificative , ca „Războiul" de sub condu- 1

-cerea poetului G r . H . Grandea, „România liberă", dc sub conducerea profesorului D. A.

"Laurian, „Dorobanţul" ş. a. I n special „Războiul" s-a bucurat de o deosebită primire din
partea publicului cititor, datorită evocărilor paginilor de vitejie şi a eroilor războiului,
-cu portretele acestora şi date biografice.
Unele personalităţi culturale, ca Mihail Kogălniceanu sau criticul şi profesorul
'universitar Titu Maiorescu fac parte dintre fruntaşii politici ai vremii. Dar dacă opiniile
politice l i despart, amîndoi sînt însufleţiţi de convingeri patriotice, în împrejurările
-războiului de independenţă. Cu deosebire că rolul activ al l u i M . Kogălniceanu e incon­
testabil superior. Intensa sa participare la evenimente e demonstrată şi de caracterul puţin
Obişnuit al notelor adresate agenţilor diplomatici ai României la Paris, Viena, Berlin şi
Roma, la 15 eeptembrie 1877 : „Soldaţii noştri luptă ca leii şi cînd nu pot să învingă.
unor pînă la ultimul. A l doilea batalion de vînători, format din 900 de oameni, nu mai
: numără decît 200 de luptători. Toţi ceilalaţi au căzut la asaltul unei redute ; ofiţerii şi
soldaţii au murit pe întăriturile redutei" . I a r la întoarcerea trupelor române în Bucureşti,
,D

in octombrie 1878, adresa următoarele rînduri entuziaste primarului Capitalei : „Primirea

-ce Bucureştii i-au făcut armatei a fost demnă de capitala României, de acei ce sărbătorim,
demnă de cei sărbătoriţi ! Ziua de 8 octombrie v a fi o dată neştearsă nu numai din
"istoria ţării, neştearsă şi din inima mea. Toate treptele populaţiunei bucureştene s-au
•întrecut în buna primire ce au făcut acelora cari au rădicat atît de sus numele şi drapelul
României" . w
„Eu a m fost mîndru, ca fiecare român — afirma Titu Maiorescu într-o
'interpelare în Camera Deputaţilor din 28 septembrie 1878 — , dc izbinda armatei noastre
şi am fost recunoscător că ne-a dat privilegiul să arătăm Europei că sîntem un popor
viu, cu o armată puternică. Numai u n lucru să-1 luăm în băgare de scamă : să nu
confundăm meritele, să nu exploatăm pentru noi, pentru un interes de partid, bravura
.-armatei care este a tuturor... Aşadar, onoare armatei !" . De aceeaşi părere era şi Mihai
17

Eminescu, cînd arăta în articolele sale că meritele sînt ale întregii naţiuni şi în special
ale ţărănimii şi că vitejia sa izvorăşte din profunde tradiţii istorice. Sensibilitatea celui
'mai mare poet român nu putea însă să treacă cu vederea suferinţele îndurate de ostaşii
cărora titlul de eroi nu le poate ascunde „mizeria vădită şi strigătoare la cer". De aceea
socoteşte că nu este permis statului român independent „să nu se îngrijească, a îmbunătăţi
•cu orice preţ starea ţăranului" . ω

O semnificaţie deosebită dobîndca în împrejurările războiului editarea de către

Al. Odobescu a capodoperei l u i Nicolae Bălcescu dedicată luptei l u i Mihai Viteazul pentru
independenţă şi unitate naţională. De altfel Odobescu contribuia la mobilizarea opiniei
publice şi printr-o înaripată conferinţă despre eroismul dorobanţilor, rostită la Ateneul
Român şi apărută sub titlul Curcanii, împreună cu conferinţa Moţii, dedicată răscoalei
lui Horia.

u vezi ziarele „Timpul" şl „Presa" din 11 mal 1877.

15
M. Kogălniceanu, Scrisori. Note de călătorie. Bucureşti, 1967, p. 155.
M Ibidem, p. 158.
17
Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. I I , Bucureşti, 1897, p. 213.
" Mihai Eminescu, Icoane vechi şi icoane noi, Bucureşti, 1974, p. 149.

www.mnir.ro
I N T E L E C T U A L I T A T E A ROMANEASCA I N RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A 303

Poezia vremii găseşte l a Vasile Alecsandri, „acel rege-al poeziei", cum îl numea
Eminescu, cele mai înflăcărate accente în legătură cu eroismul ostaşului român în războiul
pentru independentă, transmiţând lectorului vremii, cu mijloacele cele mai sensibile, fiorul
reînvierii naţionale. Cînd într-un spital, consemnează un document de epocă, se citi poezia
Penes Curcanul, la versurile : „Din cîmp, de-acasă, de la plug / Plecat-am astă vară / Ca
să scăpăm de turci, de jug / Sărmana, scumpă ţară...", „răniţii se ridicară în coate, alţii
se ridicară în capul oaselor, alţii se ridicară de tot — toţi cu gîtul încordat, cu
ochii umezi" 19
.
Unele poezii din ciclul Ostaşii noştri, printre care Peneş Curcanul şi Hora de la
Plevna, au fost puse pe muzică, ceea ce a contribuit la amplificarea audientei lor.
Un alt poet de seamă al vremii, în opera căruia îşi găseşte ecou epopeea
războiului de independentă este A l . Maoedonski. S-a afirmat, nu fără motiv, că poezia sa
Stegarul, scrisă în febra provocată de asalturile de l a Griviţa, e vrednică să intre în
antologia poetică a războiului de la 1677 : „Drept în coastă îl izbise / D a r cu steagul
lîngă el / Zăcea-n cîmpul de măcel ; / Inima îşi oţetise / Şi pe jumătate dus / Printre
ploaia-ngrozitoare / De ghiulele-omorîtoare, / Steagul ridica în sus".
Doi poeţi, Teodor Şerbănescu şi loan Neniţescu, au luat parte efectiv la războiul
de independenţă . Ofiţer în Regimentul
20
13 dorobanţi, împreună cu care a participat Ie
primul atac al armatei române dc la Plevna, loan Neniţescu η creat prin poeziile sale
datate 18 august 1877, 22 august 1877, 23 august 1877, 26 august etc., un adevărat
jurnal poetic. Nenumărate alte creaţii ale poeţilor citaţi şi ale altora jalonează ecourile
lirice ale cuceririi independenţei naţionale din 1877 pînă azi.
Prin forţa lucrurilor marile creaţii de proză literară s-au ivit mai tîrziu. D i n epoca
războiului datează schiţele Bălanul şi O româncă de Mircea Rosetti, scrise în mai 1877,
nuvela : Andrei Florea Curcanul de N. G ane, apărută Ia 1 ianuarie 1878, încercările de
roman melodramatic şi senzaţional ale l u i A l Pelimon şi N . D. Popescu. Marele prozator
I . L . Caragialc publică cîteva schiţe umoristice avînd ca pretext carenţele administrative
ale Porţii otomane.
In scara de 9 octombrie 1877 avea Ioc deschiderea Teatrului Naţional cu alegoria
dramatică V i s u l Dochiei, în care istoria era urmărită de-a lungul unor tablouri din epoca
strămoşilor daci pînă în contemporaneitatea spectatorului. Se evocau momentele de glorie
ale domnitorilor români, Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Marc şi Mihai Viteazul, pentru
ca în mijlocul ovaţiilor publicului şi în sunetele marşului triumfal să apară pe scenă
eroii războiului pentru independenţă, dorobanţii şi vînătorii. Nesfîrşite aplauze au rechemat
la rampă, într-una dintre reprezentaţii, pe sergentul Grigore loan, cuceritorul steagului
turcesc de la Griviţa. Au urmat, inspirate de actualitatea războiului, melodrama Oştenii
noştri de F r . Damé şi D . C. Olăuescu-Ascanio, drama într-un act în versuri La Plevna, de
George Sion, „drama naţională în trei acte şi un prolog" Curcanii, de Grigore Ventura,
ultima, mai ales, bucurîndu-sc de un deosebit succes.
Datorită în bună măsură intervenţiei generalului dr. C. Davila, cîţiva dintre
pictorii cei mai cunoscuţi a i vremii au fost încadraţi pe lîngă Marele Cartier General,
pentru a imortaliza faptele de arme ale ostaşilor români şi cele mai însemnate episoade
ale războiului de independenţă.
Cele mai de seamă realizări aparţin marelui pictor realist Nicolae Grigorescu,
care în afară de marea compoziţie Atacul de la Smîrdan şi de cîteva tablouri mai mici, a
lăsat peste 400 de desene inspirate de zguduitoarea tragedie a războiului. Culorile tari
in care era zugrăvită aceasta, preocupările pictorului îndreptate către adevăraţii eroi,

" Cf. I . Rădulescu-Pogoneanu, Patru scrisori către Alecsandri tn legătură cu o misiune,

In „Arhiva românească", V I , 1941, p. 103.
" S-au păstrat pagini evocatoare din corespondenţa de front a lui Teodor Şerbănescu,
cf. L E . Torouţlu, Studii st documente literare, vol. V, „Junimea", Bucureşti, 1934, p. 200 şi urm.

www.mnir.ro
304 NICOLAE LIU

oamenii din popor, au făcut ca opera sa să nu se bucure tn general de interesul

cercurilor oficiale. Dintre ceilalţi artişti plastici care au zugrăvit l a faţa locului momente
şi aspecte din război menţionăm pe S a v a Henţia, G . D. Mirea, Carol Szathmary, H . Trenk.
Multe dintre creaţiile poetice ale vremii au circulat puse pe muzică. Unele
marşuri, populare în epocă, cum este cel intitulat Oştile stau faţă-n faţă au intrat în
culegerile de folclor. O contribuţie deosebită au adus-o în domeniul compoziţional rei mai
de seamă compozitori români ai vremii : Gavril Muzicescu, E d u a r d Caudella, Ciprian
Porumbescu.
Ecourile războiului nu s-au limitat deci numai la teritoriul de atunci al statului
român. Ciprian Porumbescu se afla în Bucovina, provincie românească cotropită de impe­
riul habsburgic. L a iniţiativa şi sub conducerea soţiilor unor fruntaşi politici români
din teritoriile româneşti aflate sub stăpînirea monarhiei habsburgice s-a organizat, cu
toată opoziţia oficială, o amplă campanie pentru ajutorarea răniţilor români din războiul
de independenţă. Mai mult, românii aflaţi sub stăpîniri străine şi-au adus şi ei tributul
de sînge l a înfăptuirea unui vis de veacuri. Documentele de arhivă consemnează partici­
parea voluntarilor din Transilvania şi Banat l a luptele glorioase din sudul Dunării. Din
rîndurile celor înrolaţi în armata română desprindem figura căpitanului bănăţean Moise
Grozea, cunoscut şi ca publicist, participant eroic la luptele de l a Griviţa, pentru care
a fost decorat cu ordinele româneşti „Steaua României" şi „Virtutea militară", precum şi
cu ordinul rus „Sf. A n a " , iar mai tîrziu α fost înaintat la gradul de maior.
Presa românească din Transilvania, prin pana l u i George Bariţ, Iosif Vulcan, Aurel
A. Mureşan etc., contribuie substanţial la cunoaşterea adevărului despre război şi
despre participarea României. Creaţiile scriitorilor transilvăneni oglindesc aceeaşi conştiinţă
şi solidaritate naţională. I n 187S la Graz, profesorii transilvăneni Artemie P. Alessi şi
Massim Pop publicau prima monografie asupra războiului pentru independenţă : Resbelul
oriental ilustrat. E r a u n semn al recunoaşterii unităţii în aspiraţii a naţiunii române,
dincolo de hotarele vremelnice, sentiment care v a sta la temelia desăvîrşirii unităţii de stat
a României în 1918.

I n istoria care se cuvine scrisă a intelectualităţii române, la o viziune de ansamblu

asupra căreia lucrăm de mai multă vreme, vibraţia şi devotamentul patriotic manifestate
cu prilejul Războiului pentru Independenţă reprezintă un moment glorios şi înălţător
de profunde tradiţii şi exemplară semnificaţie.

LES INTELLECTUELS ROUMAINS PENDANT LA GUERRE

P O U R L'INDÉPENDANCE

Résumé

Dans l'histoire de l'Intelligentsia roumaine, l'enthousiasme et le dévouement patrio­

tiques manifestés i l'occasion de la guerre pour l'Indépendance représentent un moment glorieux
et exaltant ă profondes significations et traditions.
L'auteur jette pour la première fols une lumière d'ensemble sur la contribution des
Intellectuels, ayant les préoccupations les plus variées, a ('appui de l'effort de la nation d'il
y a 100 ans. On insiste sur l'action des étudiants et des enseignants, du personnel médical du
front, des hommes politiques, des publlcistes, des écrivains et des artistes.
L'auteur relève en conclusion la signification majeure de la solidarité militante mani­
festée Il y a cent ans par les intellectuels roumains habitant en dehors des frontières de la
Roumanie d {'époque, pour le parachèvement d'État de 1910.

www.mnir.ro
 CÎTEVA A S P E C T E P R I V I N D CONTRIRUŢIA
L O C U I T O R I L O R J U D . D O L J L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢĂ

de C E Z A R A V R A M şi
TOMA RADIJLESCU

Războiul dc independentă, cumul al dorinţelor tuturor generaţiilor, a constituit un

nou şi important prilej de emancipare şi afirmare a tuturor românilor. Cucerirea dezidera­
tului de veacuri a relevat în mod pregnant aportul maselor populare, rolul determinant
jucat de acestea în obţinerea crezului naţional, ..dorinţa fermă dc libertate şi neatîrnare
a poporului nostru"
Situat în zona de desfăşurare a armatei române, judeţul Dolj a constituit una
din bazele de recrutare, aprovizionare şi apărare, locuitorii doljeni sprijinind efectiv marele
efort militar. Entuziasmul maselor populare, orăşăneşti şi ţărăneşti, interesate în cucerirea
independenţei, a fost confirmat atît pe frontul de luptă, cît şi în spatele frontului. Astfel
din judeţul Dolj au fost rechiziţionate cele mai multe care cu boi ţărăneşti — 80 5 7 3 ' ,
cereale — 5 874 033 kg dintre care : 1 909 900 kg grîu, 2 302 600 kg or/., 1 016 200 kg
porumb, 645 433 kg mălai . Doljul a ocupat locul doi între cele cinci judeţe ale istoricei
3

provincii „Oltenia" în ceea ce priveşte donaţiile şi rechiziţiile, în capele de animale

(6088 capele a n i m a l e ) , locul I la alimente
4
(1076 061 kg) 5
dc altfel lucru menţionat în
„Monitorul oficial" din 6 aprilie 1877. Craiova era unul din centrele în care sc găsea o
comisie de supraveghere a rechiziţiilor, trebuind ca aici să fie adunate obiectele rechizi­
ţionate din judeţul C o r j , Mehedinţi, Romanaţi şi Vîlcea.

0 entuziastă acţiune de stringere a ofrandelor s-a declanşai în Dolj (ca dc altfel în

întreaga ţară), constituindu-se numeroase comitete şi societăţi de sprijinire a frontului :
„Clubul tinerimii", „Comitetul magistraturii", „Comitetul doamnelor craiovene". învăţătorii
şi profesorii, sătenii şi orăşenii din judeţ au donat pe durata războiului ofrande care se
ridică la impresionanta sumă de 2 238 239 lei, dintre care 6.668 lei în b a n i . 6

Grija populaţiei pentru înzestrarea armatei este ilustrată dc numeroase documente

de arhivă ce atestă mulţimea obiectelor de îmbrăcăminte şi lenjerie oferite în mod
gratuit .7
( L a această categorie Doljul ocupă locul I I I pe ţară ). învăţătorii craioveni au
8

oferit salariul pe o lună penlru înzestrarea armatei, iar profesorii de la Liceul nr. 3 din

1
Programul Partidului Comunist Romăn de făurire a societdfii socialiste multilateral
dezvoltate si înaintare a României spre comunism, Edit, politică, Bucureşti, 1975, p. 34.
5
Arh. St. Craiova, fond Pref. jud. Dolj, dos. 241, 250 şi 288/1877, f. 143—184.
3
rbldem, dos. 297/1877 ; „Înainte", an. X X X I I I (1976), nr. 9 878 din 19 decembrie, p. 2 ;
Alexandru Pencovici, Requiilţiunile si ofrandele pentru trebuinţele armatei române in răzbelul
din 1877—1878, Bucureşti, 1879, p. 2—14.
• „Ramuri", an X I I I (1976), nr. 12 (150), din 18 decembrie, p. 13 ; Oltenia. Studii şi
comunicări. Istorie, Craiova, 1974, p. 172. Grafic aflat în expunere — muzeul Olteniei Craiova.
Ibidem.
• Arh. St. Craiova, fond. citat, dos. 288/1877, f. 147 ; Muzeul Olteniei. Istorie. Chid. Craiova,
1976, p. 74.
7
Ibidem, dos. 4, 7, 237, 240, 261, 269/1877.
• Ibidem.

www.mnir.ro
306 CEZAR AVRAM ŞI TOMA RAD ULESCU

Craiova au donat salariul pe 3 l u n i . Comitetul magistraţilor din Craiova prin manifestul

9

„Români şi românce" chema populaţia judeţului să sprijine războiul. „In valea Dunării
tunul a reînviat ecoul străbun pentru apărarea sfintelor drepturi ale scumpei noastre —
România" w
.
Populaţia judeţului a contribuit din plin la construirea de adăposturi şi cazărmi
pentru trupe, donînd cărămizi, grinzi de lemn şi mortar etc.
De asemenea profunde sentimente patriotice s-au concretizat tn ajutorul dat tn
îngrijirea răniţilor. Existenţa a numeroase documente din care rezultă darurile, în special
scamă necesară bandajelor (în august 1877 în depozitele craiovene existau strînse 5 520
dramuri de scamă, 50 bandaje şi 100 f i t i l u r i ) confirmă devotamentul
u
populaţiei şi în
special al femeilor ai căror fii sau so(i fuseseră răniţi în grelele lupte pentru înfrîngerea
duşmanului ; menţionăm activitatea „Societăţii craiovene de binefacere", „Comitetul doam­
nelor craiovene", „Comitetul doamnelor germane", în care activau entuziaste ca : Emma
Theodorian, Maria Rosetti, Casinca Vlastos ele.
L a 20 septembrie 1877, numai în Craiova funcţionau 14 spitale de răniţi şi bolnavi
cu o capacitate de 507 paturi, numărul lor ridieîndu-se la 20 pînă la sfîrşitul războiului
şi aproape 2 000 de paturi 1 2
(Spitalul „Independenţa", „Maica Domnului — Roskrtwschi",
„Gară", „Spitalul militar", „Spitalul Golfineanu", „Spitalul Oltcanu", „Spitalul hotel
Transilvania" etc.). Craiova, potrivit ordinului din 28 decembrie 1877 a l primului ministru
I . C. Brătianu. va pune pe toată durata războiului la dispoziţia armatei 2 000 de puţuri'' . 1

Conform ordinului nr. 787 din 6 aprilie 1877 s-a decretat mobilizarea generală
în scopul asigurării graniţelor ţării împotriva unor eventuale atacuri din partea turcilor.
In planul de mobilizare, Craiova reprezenta un important centru de recrutare, iar Doljul
o zonă strategică — datorită în primul rînd poziţiei sale geografice.
In Oltenia la început au fost masate trupele Corpului I de armată ce în Dolj au
ocupai poziţi la Ciuperceni, Cetate, Desa, Rast, Poiana, Moţăţci, Băileşti, Galicca Mare,
Negoiul, Bistrcţ, Gighera, Bechet şi în special la C a l a f a t . Calafatul, oraş cu populaţie dc
14

circa 3 500 locuitori, posedind 115 magazii pline cu griu, 270 pălule cu porumb, aproape
1000 capete de vile mari şi circa 4 000 vite maronie, reprezenta un important punct
în sistemul defensiv al armatei române. E r a primul război purtat de noi împotriva
Turciei în care oraşul ne aparţinea. Aici în sistemul dc fortificaţii sc găseau instalate
tunuri cu bătaie lungă dispuse în 6 baterii, aparţinind regimentelor 1 şi 2 de artilerie
şi 7 baterii independente. De fapt de aici v a porni primul proiectil ce vestea independenţa
(ora 14,30 26 aprilie 1877, tunul nr. 1 seria 7, reglat de sublocotenentul Vasiliu Constantin
din bateria „Ştefan cel Mare", comandată dc locotenentul Dinescu, răspunde celor »»
lovituri duşmane la ordinul maiorului Popescu Constantin). Tot aici la 14 iunie 1877 va
cădea primul ofiţer rănit, căpitanul Botez Ion, comandantul companiei a I V - a din bata­
lionul de geniu. Calafatul fusese tunsformut într-o puternică fortificaţie, continuîndu-se linia
bastională începută de turci în 1854 şi conslruindu-se o a doua linie de redute-baterii
la distanţa de 1 200—1 500 m înapoia celeilalte. E a cuprindea 13 redute baterii la interval
de 500—700 m una dc alta. Intăriturilc au fost construite de companiile I I , I I I , I V ale
batalionului de geniu ce trecuseră în drumul lor spre obiectivid C r a i o v a . , 5

' > Ibidem, dos. 269/1877, f. 269, 672, 697.

Istoria Craiovei. Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1977, p. 75.
10

" Arh. St. Craiova, fond Pref. Jud. Dolj, dos. 297/1877, f. 256 ; „înainte", an. X X X I I I
(1977), nr. 9 938 din 2 martie, p. 2.
Ibidem, dos. 269/1877 ; Istoricul resboiului din 1877—1878. Participarea Romdniei ta
u

acestu resboiu, Institutul de Arte Grafice Carol Gobi, Bucureşti, 1896.

Ibidem.
11

" T . C. Văcărescu, Luptele românilor in resbelul din 1877—1876, Edit. Tipografiei Curţii
regale, Bucureşti, 1886 ; Istoricul războiului din 1877—1878... ;
Ibidem, p. 46—50.
15

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA L O C U I T O R I L O R J U D . D O L J L A RĂZBOI 307

Pe dealurile Bueovăţului a existat u n puternic centru de instruire. L a Simnic

(Craiova) a funcţionat Comandamentul de supraveghere a executării podului de pontoane
ce a fost amplasat la punctul Siliştioara de lîngă Corabia. Pontoanele în număr de 120,
precum ei materialul auxiliar au fost executate în atelierele Şcolii de meserii din Craiova
cu sprijinul companiei I şi a I l I - a , precum şi cea de pontonieri a batalionului de geniu.
Tcrminîndu-se confecţionarea materialului, în 24 iulie a început transportul spre Corabia.
Prima etapă pe J i u în jos pînă l a Gîngiova, i a r cea de a doua de l a Gîngiova la
Bechet cu ajutorul carelor. De aici pe Dunăre pînă la Siliştioara cu ajutorul şlepurilor.
O parte din materialele auxiliare au fost transportate direct cu ajutorul carelor la Corabia . 16

Fiii Doljului au înscris numeroase exemple de patriotism, la Plevna, Rahova,

Smîrdan, Inova şi V i d i n , acoperindu-se de glorie nepieritoare. A u căzut 500 de morţi şi
răniţi, dintre care 257 au fost m o r ţ i a . 41 de localităţi ale judeţului au dat ofranda
supremă de sînge : Craiova, Segarcea, Calafat, Bechet, Băileşti, Maglavit, Risipiţi, H u n i a ,
Secui, Florcşti, Galicea, Orâdelul, \ îrvor,
r
Nedeia, Calopăr, Pleniţa sînt doar cîteva.
Succint, subliniem doar cîteva nume ale acelora care au murit pentru patrie : sublocotenent
Verbiceanu Vasile — Craiova ; sergent Dumitrescu Ştefan — Craiova, sergent Dumitrache
Ion — Segarcea ; caporal Croitoru Dumitru — Unirea ; soldat Tătaru Barbu — Malu
Mare ; soldat Mitrică Stancu — Băileşti ; soldat Dumitru Pîrvu — Piscu ; soldat Bistriceanu
Nicolae — Rast ; doctorii Mihai Stănescu şi Ştefan Radovici — Craiova etc. . ie
Pentru
faptele de vitejie dc pe cîmpul de bătaie numeroase decoraţii româneşti („Virtutea mili­
tară", „Trecerea Dunării", „Apărătorii Independenţei"), precum şi ordine şi medalii ruseşti
au fost acordate luptătorilor doljeni. De exemplu, într-un singur batalion „I Vînători"
ostaşii din judeţ aveau 77 medalii „Apărătorii Independenţei şi 26 medalii „Trecerea
Dunării" 19
.
La 11 mai 1908, în Craiova i a fiinţă „Societatea veteranilor grade inferioare din
Oltenia", cu ostaşi care au luat parte la războiul de independenţă (Societatea mai purta
numele de „Smîrdan"). E a avea peste 230 de membri înscrişi la prima întâlnire . 20

Din rîndul luptătorilor înregimentaţi în efortul de obţinere a idealului s-au evidenţiat

ofiţeri, soldaţi şi cetăţeni ai judeţului, nume ce constituie azi o pildă de omenie şi
abnegaţie. Din mulţimea lor, desprindem doar cîţiva pc care încercăm, succint, să-i
prezentăm cu această ocazie : maiorul Stan Amărăşteanu şi căpitanul Alexandru Urziceanu,
doi ofiţeri ce au dovedit bravură, curaj, dorinţa de a-şi vedea patria liberă şi independentă,
colonel Ştefan Fălcoianu, colonel Constantin Olteanu, Gheorghe Chiţu, Eugeniu Carada,
Eleflcrie Cornetti, Constantin Carianopol, Ioachim C. Drăgcscu, cetăţeni ai Doljului ce
prin faptele lor au dat dovadă de eroism, au mobilizat şi încurajat ostaşii în clipele de
grele încercări.
Maiorul Amărăşteanu Stan, fiul ciobanului Florescu Matei (zis Matei Ungureanu),
cc venise în 1820 din satul Săliştea Hunedoara în comuna Amărăşlii de, Jos — Dolj,
s-a născut în 1831 in Amărăştii de Jos, decedînd la 12 martie 1912. A plecat voluntar
în armată la 17 ani, efectuîndu-şi mai tîrziu studiile la Şcoala militară, iar în 1863 reuşind
la examenul de selecţie, în urma căruia a fost avansat la gradul de sublocotenent. Fiind
luat la războiul de independenţă, a dat dovadă de curaj şi pricepere, faptele sale de
arme fiind elogiate în necrologul din ziarul „Virtutea militară" nr. 139 din 16 aprilie
1912. Căpitanul Amărăşteanu a pătruns în fruntea companiei sale printre primii în
reduta Griviţa 2. I n lupta dc la 12 ianuarie 1878, dată la Smîrdan, s-a distins prin

Regimentul 2 Pionieri, 75 de ani de existenţă : 1860—1935, Bucureşti, 1935, p. 32.

Arh. St. Craiova, fond Pref. jud.
17
Dolj, dos. 10/1878 ; T . C. văcărescu, op. cit.
™ Ibidem.
Istoria Craiovei..., p. 78 ; Arh. St.
ia
Craiova, fond Pref. Dolj, dos. 10/1878, f. 62
Statutele Societăţii Veterinarilor,
M
grade Inferioare din Oltenia. „Smirdan". Craiova,
Craiova, 1908.

www.mnir.ro
308 C E Z A R A V R A M ŞI TO MA R A D U L E S C U

faptele de curaj şi devotament. Permanent „in fruntea companiei sale, sub ploaia dc
gloanţe şi şrapnare, a înaintat pînă în interiorul satului, unde a ajuns cu 21 soldaţi
rămaşi în viaţă, cucerind mai multe trofee de la turci". lntr-o scrisoare trimisă de pe front
familiei observăm dorinţa acestui ofiţer ca „România, înrobită şi jecmănită ani înulti"
de turci, să-şi „scuture stăpînirea" pentru a putea să meargă pe calea dorită de vitejii
neamului, calea liberă şi independentă. „Liberi fiind, vom putea să ne vedem de rosturile
noastre cînd ne vom întoarce în ţară" — scria el într-o scrisoare datată cu 27 decembrie
1877. Pentru faptele sale de vitejie a fost felicitat personal pe cîmpul de luptă de co­
mandantul oştirii române, citat în mai multe ordine de zi, decorat cu mai multe medalii
şi ordine militare : „Semnul onorific de argint", pentru serviciul militar de 18 ani
împliniţi, „Semnul onorific de aur", pentru serviciul militar de 25 dc ani împliniţi,
cavaler al ordinului „Steaua României", medalia „Virtutea militară", crucea „Trecerea
Dunării", medalia „Apărătorii independenţei" şi medalia „Comemorativă rusă". Pentru
faptele l u i de eroism, oştirea i-a schimbat numele din Florescu în Amărăşteanu — după
denumirea comunei natale, fotografia l u i fiind trecută în albumul apărătorilor indepen­
denţei. I n anul 1908 i s-a conferit gradul de maior . 21

Din vechea Bănie (Craiova) a plecat să-şi apere ţara şi căpitanul Alexandru
Urziceanu, comandantul escadronului I din Regimentul 5 Călăraşi. Intrat în armată in
anul 1860, înregimentat în diviza comandată de generalul Cerchez, căpitanul Urziceanu
a fost o pildă vie pentru soldaţii ce-i avea sub comandă. Intr-un raport expediat la
23 decembrie 1877, în urma ordinului 1853, către statul major al diviziei, Urziceanu
raporta : „Aflîndu-mă lîngă Cneje şi Rahova am constatat că întreg ţinutul este ocupat
de dragonii şi infanteria rusă. Furaje şi hrană nu se găsesc. A m luat contact cu inamicul,
nu avem pierderi. După informaţiile pe care le deţin, consider că în următoarele zile
voi procura cele necesare, executînd ordinul dvs. Vă rog să fcinevoiţi a ordona domnului
comandant al Regimentului 5 de călăraşi pentru a trimite bani, pentru hrana cc trebuie
procurată. Ofiţerii şi tot escadronul sînt ca un singur om". Observăm starea de spirit
a soldaţilor şi procedura reglementară de procurare a celor necesare dc la populaţi»
locală. Conform ordinului nr. 183 din 6 ianuarie 1878 aflăm că escadronul I Călăraşi,
împreună cu comandantul, s-a distins în ciocnirile cu duşmanii. „Vă transmitem mulţumiri
pentru felul şi curajul pe care l-aţi dovedit capturind 15 soldaţi turci". Urmărim!
ordinele primite de la regiment şi divizie semnate de generalul Crislodor Cerchez, colonelul
Agiu şi maiorul Paraschivescu (comandantul Regimentului 5 Călăraşi) aflăm pe lingă
faptul că trupele române îşi procurau „productele prin rechiziţii în bani în regulă, dacă
nu veţi găsi pe acolo productele turceşti", că Regimentul 5 Călăraşi a luat parte activă
la luptele de la Plevna, Rahova şi Vidin, distingîndu-se prin curaj şi fapte de arme.
Într-un ordin sc comanda : „deplasaţi-vă pînă pe dealurile din nord de Cneje şi azvîrliţi-i
pe turcii ce-i aflaţi acolo". Intr-un altul semnat de maiorul Paraschivescu, observăm
dorinţa soldatului român, care, deşi rănit, nu vrea să părăsească lupta, pe camarazii
săi : „Trimite(i soldatul rănit la spital, chiar cu forţa de nu sc v a supune. Poale să
moară şi e păcat, a lovit pe turci şi 1-a luat prizonier pe ofiţerul lor. Va fi şi decorul",
începînd cu 6 ianuarie 1878, căpitanul Urziceanu va f i pus la dispoziţia colonelului
Cantili, ocupîndu-se cu aprovizionarea diviziei. „Pentru ziua de 25 decembrie 1877, cu oamenii
escadronului dvs. veţi procura prin bani carne de porc şi furaje pentru întreaga divizie".
Din alte documente observăm că Urziceanu primea şi însărcinări importante, fiind dc
multe ori preferat de către statul major al diviziei şi regimentului. „Trimite un om delegat
cu un ofiţer pc care să-1 pot trimite cu depeşă şi scrisori la Lom-Palanca. De preferat
pe Căpitanul Urziceanu", scria un ordin semnat de generalul Cerchez trimis maiorului

Jl
Documente originale aflate In posesia Iul Stoenescu Justinian, Corabia ; fotocopii şi
acte legalizate aflate in arhiva de documente a Muzeului Olteniei,

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA L O C U I T O R I L O R J U D . D O L J L A RĂZBOI 309

Paraschivescu. „Trimite pe căpitanul Urziceanu cu 6 călăraşi la Podul de lemn ca să

primească pe comandantul Belgradului", spunea colonelul Agiu într-un ordin trimis
aceluiaşi maior Paraschivescu. I n urma unui ordin cu semnătura maiorului Paraschivescu,
căpitanul Urziceanu se v a deplasa la 31 decembrie 1877 către Lorlevaz, unde trebuia să
întâlnească regimentul, aducându-i „hrană şi furajele necesare". Dintr-o scrisoare trimisă dc
pe front către soţia sa la data de 3 noiembrie 1877, luăm cunoştinţă de starea de spirit
a căpitanului Urziceanu, cu dorinţa sa vie de a învinge duşmanul : „copilaşul nostru
Alexandru... v a creşte I n libertate. Tăticul l u i nu-1 v a face de ris, v a lupta pentru e l " .
In cîteva scrisori primite de In soţia sa găsim cuvinte de îmbărbătare : „noi sîntem
bine, tu fă-ţi datoria". Pentru faptele sale de arme căpitanul Alexandru Urziceanu avea
eă fie decorat cu medalia „Virtutea militară", cu crucea „Trecerea Dunării" şi medalia
„Apărătorii Independenţei". I n 10 august 1878 i se v a conferi „Semnul onorific de
argint" M
.

I n decembrie 1877, prin înaltul ordin de zi, armata română capătă o nouă organizare.
Colonelul Ştefan I . Fălcoianu devine şeful statului major general al armatei operative.
Colonelul Fălcoianu are o activitate multiplă, ocupîndu-se cu u n mare simţ de responsa­
bilitate de operaţiile militare, de organizarea unităţilor militare, de acţiunile de cooperare
cu armata aliată rusă, de ambulanţele sanitare, de aprovizionare etc. E l este acela care
in 12 decembrie 1877- decide mutarea cartierului general din Verbiţa la Lom-Palanca
(14 decembrie începe această acţiune). Conduce comanda de marş de la Komorevo la
Gigen—Cruşevo—Ostroveni—Rahova (15—19 decembrie).
Ca şef a l statului major general, Fălcoianu se ocupă de activitatea medicilor pe
front, de îngrijirea răniţilor. D c multe ori, aşa cum aflăm din jurnalul de campanie
a l lui Zaharia Petrescu, era văzut împreună cu soţia l u i , care făcea parte din conducerea
Crucii Roşii, la capătul răniţilor pe front, la ambulanţele în spatele frontului. I n 25
decembrie 1877, semnează ordinul statului major general, prin care i se făcea cunoscut
generalului Haralambie — comandantul Corpului de vest — organizarea serviciului
sanitar al acestui corp. De asemenea, el este acela ce a organizat serviciile sanitare de la
Lom-Palanca şi Rahova. Pedepseşte aspru neregulile constatate la spitalele Diviziei a
H-a. Colonel Fălcoianu este distins cu numeroase ordine şi medalii pentru faptele l u i
de vitejie. I n anul 1883 devine general. Intre anii 1884—1886 îl găsim titularul ministe­
rului de război. Generalul Ştefan I . Fălcoianu a scris o istorie a Războiului pentru
independenţă. Acest fiu a l Olteniei a fost membru a l Academiei Române . 23

Un alt craiovean, Constantin Olteanu a comandat pe tot timpul războiului cu

gradul de colonel gărzile naţionale civice din toată Oltenia. Garda naţională craioveană şi
olteană s-a evidenţiat prin disciplină şi devotament, fiind citată prin ordin de zi pe
întreaga ţ a r ă . Pe front, cu arma în mină, au luptat şi alţi 2 olteni : Elefterie Cometti
M

şi Constantin Carianopol.
Elefterie Cornetti a dat dovadă de frumoase fapte vitejeşti, de un cald simţământ
prietenesc faţă de tovarăşii de arme bulgari. E l avea să primească mai tîrziu de la
locuitorii Tetevenilor o diplomă de mulţumire semnată de primar, consilieri şi epitropi.
„In trecutul nostru de tristă memorie, cînd poporul bulgar gemea de o cruntă sclavie,
uitat de lume, când in ţara noastră domnea ignoranţa, ...Dumneavoastră şi iubitul şi
veneratul, vostru părinte aţi aruncat în oraşul Teteveni o scânteie de lumină, fondînd
prima şcoală de fete... prin aceasta vă exprimăm domniei voastre recunoştinţa şi m u l ­
ţumirile noastre" s
.

a
Arhiva de documente a Muzeului Olteniei, dosar Urziceanu, Înv. 14 (Bl—14 906.
s
Ibidem, Documente referitoare la generalul Fălcoianu.
H
Ibidem, Documente referitoare la Constantin Olteanu.
e
Ibidem, Documente aparţinlnd fondului Cornetti.

www.mnir.ro
310 C E Z A R A V R A M ŞI T O M A R A D U L E S C U

Constantin Carianopol, bunicul soţiei generalului locotenent în rezervă Marin Olteanu,

acela ce şi-a făcut stagiu militar in 1836 într-un regiment de cavalerie şi a luptat ca
locotenent cavalerist în războiul de independenţă, a dat dovadă de mult eroism Ia cucerirea
cetăţii Rahova.
Un aport deosebit în războiul din 1877—1878 1-a adus şi medicul progresist
craiovean Ioachim C. Drăgescu, originar din Transilvania, venit în Oltenia şi dcţinînd
în perioada războiului funcţia de medic primar a l judeţului Dolj. I n spitalele de răniţi
din Craiova, precum şi în deplasările de pe front α dat dovadă dc mult umanism
pentru oamenii cc luptau şi apărau cauza lor dreaptă. „Este aproape o lună de cînd
am plecat din Craiova, o lună de cînd repar trupuri de viteji" — scria el într-o scrisoare
către soţia sa datată cu 18 noiembrie 1877. „Ce lucruri minunate, ce putere şi bărbăţie,
ce inimi de viteji au aceşti urmaşi ai l u i M i h a i " . Despre doctorul Drăgescu sc găsesc
fraze vibrante în ziarul „Curentul literar", în revista italiană „Rosegna Stolo-Romena".
I n revista „Familia" condusă de I . Vulcan, la rubrica „Cronica războiului", în 1877—1878
se publică o corespondenţă speciala din Oltenia semnată de C. Drăgescu. „Capitala Olteniei
de la u n timp încoace înfăţişează o privelişte superbă. O mişcare febrilă şi un impuls
de viaţă extraordinară, o veselie agitată, cum η -a circulat poate de secole în piepturile
oltenilor... simţim că trăim, sîntem mîndri de a fi născuţi români, sîntem orgolioşi de
oştirea noastră,.. Infanteria şi cavaleria, dorobanţii şi superbi roşiori toţi sînt animaţi de
cel mai sfînt patriotism, toţi pleacă l a fruntarii încununaţi de flori şi cântând. Curajul
străbun a reînviat. Spiritul l u i Mihai şi Ştefan cel mare însufleţeşte juna şi brava noastră
oştire" — scria Drăgescu în revista „Familia" apărută în 29 aprilie 1877. Cu puţină
atenţie observăm nu numai entuziasmul existent în Craiova, dar şi patosul, dăruirea şi
patriotismul medicului transilvănean prin naştere, oltean prin locul de muncă, român prin
simţăminte şi origină 2 6
.

N u putem să nu amintim, deşi succint, activitatea şi numele a doi craioveni —

Gheorghe Chiţu şi Eugeniu Carada, atunci cînd vorbim de anii 1877—1878.
Gheorghe Chiţu (1828—1897) s-a născut la Oboga-Romanaţi într-o familie de
meşteşugari. Şi-a făcut studiile l a Şcoala centrală din Craiova, apoi le-a continuat l a
Colegiul Sf. Sava ; a activat în Oltenia în calitate de comisar a l revoluţiei din 1848.
După aceea a fost silit să fugă la Viena unde a făcut studii de drept. Legat trainic de
Craiova s-a reîntors în oraşul avînturilor sale generoase pentru a i se dedica în calitate
de : întâiul său primar, preşedinte de tribunal, procuror la Curtea de apel, primul decan
al baroului doljean, redactor al ziarului „Vocea Oltului", animator al ideii fondării unui
teatru la Craiova, întemeietor al Şcolii comerciale, şcolii de meserii şi şcolii normale.
In anii 1877—1878 îl găsim ca ministru în cabinetul Brătianu, ca preşedinte al Comitetului
de organizare a manifestaţiilor pentru independenţă la Craiova — în calitatea sa de
membru important al urbei — , cu suflul l u i caracteristic pe care nu odată 1-a arătat.
I n seara zilei de 9 mai, venind la Craiova din Paris, cu oprire de cîteva ore în Bucureşti,
de la o tribună improvizată a ţinut u n înflăcărat discurs : „A sosit clipa fraţi în ale
durerii să arătăm prietenilor şi duşmanilor şi nouă înşine, că nu am uitat pc morţii
noştri, să arătăm că ştim ce vrem : o ţară liberă". După aceea împreună cu mulţimea
la lumina torţelor a defilat „într-un general entuziasm pe străzile Craiovei, pînă dimineaţa
la ora 5. „Se întâmplau aceleaşi lucruri ca în 1857 şi 1859" — nota u n martor ocular a)
acestor evenimente. Ca ministru, a făcut deplasări pe front, continuînd să ţină o strînsă
legătură cu municipalitatea craioveană şi personalităţile de aici, urmărind activitatea
desfăşurată în sprijinul frontului. Cînd s-a aflat în străbuna Bănie — în timpul războiului
—, l a tribună, pe stradă sau cluburi, a însufleţit tot timpul masele cu puternicul său

* Ibidem, Corespondenţa Ioachim C. Drăgescu.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA L O C U I T O R I L O R J U D . D O L J L A R Ă Z B O I 311

patriotism, cu vibranta şi emoţionanta sa dăruire, Gheorghe Chiţu, prin laptele I u i , şi-a

înscrie numele i n galeria acelora care şi-au dedicat viaţa propăşirii neamului . 21

Craioveanul Eugeniu Ca rada a adus apodictic un real folos cauzei drepte a poporului.
El a fost acela ce „cu pălăria de fetru pe cap, fără blană şi căciulă", văzut aproape
zilnic la Cartierul general, consultat continuu de Brătianu, a ales punctul de montare a
podului de la Siliştioara — după ce patrulase 2 săptămîni cu v a s u l „Rîndunica".
Locotenent colonel în garda naţională craioveană, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor,
a participat la atacul din 7 noiembrie de la Rahova cu arma în mină refuzînd atît
„Virtutea militară", cît şi gradul de general conferit de comandantul armatei şi Consiliul
de Miniştri. L a Paris, Londra şi Berlin, investit cu împuterniciri speciale, a contactat
diferite personalităţi, pledînd cauza dreaptă a românilor. Eugeniu Carada (1836*—1910)
şi-a făcut instrucţiunea la Craiova, urmând cursurile Colegiului Naţional şi ale Institutului
L. C. Raimond — luind lecţii particulare cu G h . Chiţu. A fost unul dintre cei m a i
inimoşi agenţi unionişli care au activat la Craiova. Surghiunit pentru convingerile sale a
trebuit să părăsească Craiova, dar s-a întors cu bucurie în oraşul natal, dîndu-i sprijin
în cele mai importante iniţiative politice şi culturale. Perioadei craiovene i-a corespuns o
bogată activitate literară, realizarea a peste 15 drame, comedii — unele dintre ele cu un
bogat conţinut patriotic I n viaţa politică a slujit interesele partidului liberal, dovedind
luciditate, onestitate, patriotism. I n acelaşi timp a avut limite şi contradicţii dictate de
apartenenţa sa de clasă . 28

Moment de importanţă crucială în istoria patriei, cucerirea independenţei de stat

marchează începutul unei etape noi, definitorie, la el contribuind din plin locuitorii
judeţului Dolj, în zona de acţiune sau în spatele ei, in haină militară sau în dulamă
ţărănească, de târgoveţi — orăşan, bărbaţi sau femei, tineri sau vîrstnici.

Q U E L Q U E S ASPECTS CONCERNANT L A CONTRIBUTION D E S

H A B I T A N T S D U DÉP. D E D O L J À L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE

Résumé

L a conquête de l'indépendance d'état, un moment d'Importance décisive dans l'histoire

de notre patrie, marque le commencement d'une nouvelle étape, déflnltolre. A ce moment
ont contribué fortement- les habitants du département de Dolj, sur le front ainsi qu'à l'arrière
du front.
En employant de matériaux d'archives et une série de documents inédits, les auteurs
essayent de mettre en relief l'apport de certaines personnalités du département de Dolj qui,
étant animées de sentiments patriotiques ont contribué, avec leurs actions, à l'obtention de
leur convinctlon depuis toujours : l'Indépendance.
Gh. Chiţu, E. Carada, le général Fălcoianu, le commandant Stan Amărăşteanu, le
capitaine Urziceanu, ne sont que qulques noms qui méritent d'être mentionnés dans le livre
d'or de la nation.

" Ibidem, lnvăţămlntul comercial la Craiova, 1877—1977, Manuscris, p. 21—22 ; T . C. Văcă­

rescu, op. cit.
Ibidem ; Constant Răutu, Eugeniu Carada. Omul si opera (1836—1910). Edit. „Ramuri"
38

Craiova, 1940, p. 192—212.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII G O R J E N E L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢA

de V A S I L E M A R I N O I U

Urmaşii pandurilor l u i Tudor au fost chemaţi, Împreună cu Întreaga ţară, să arate

lumii oă strămoşeasca vitejie a fost păstrată şi că ei au ştiut, l a chemarea patriei, în
acest moment de răscruce al istoriei sale, să dovedească că sînt gata a se jertfi pentru
realizarea visului de veacuri — libertatea şi independenţa.
Din punct de vedere militar, gorjenii au slujit cauza independenţei în diferite
unităţi şi subunităţi ale armatei naţionale.
Astfel, importante forţe umane gorjene sînt încadrate în unităţile teritoriale,
Regimentul 2 călăraşi (escadronul 3 Gorj, comandat de căpitanul G r . Lecca) şi Regimentul
2 dorobanţi 1
(primul batalion comandat de maiorul George Cuciuc) , ambele regimente 2

cu reşedinţa la R m . Vîlcea.
In armata activă, gorjenii sînt încadraţi sub drapelele a diferite regimente. In
cele de infanterie ei au luptat în regimentele 1, 3, 4, 6 şi 7 linie. I n cadrul artileriei,
fac parte din regimentul 1, iar în alte arme în batalionul 1 geniu, batalionul 1 vânători
sau la ambulanţă.
De asemenea, pentru paza teritoriului judeţului au fost mobilizate unităţi de
miliţie. I n judeţul Gorj activa batalionul „Gorj" din Divizia I teritorială, comandat de
maiorul Alex. Măleanu . 3

I n prima parte a operaţiunilor militare (între 25 aprilie şi 20 august 1877), armata

română a ocupat poziţii pe aliniamentul malului slîng al Dunării (îndeosebi la vest de
Olt), avînd în vedere atît asigurarea înaintării trupelor ruseşti în dispozitivul preconizat,
cît şi apărarea teritoriului României de o eventuală invazie a turcilor. In această
perioadă, ostaşii au efectuat servicii de avanposturi, lucrări genistice, instrucţie, ocuparea
şi apărarea unor ostroave de pe cursul Dunării, diferite recunoaşteri pe malul drept,
lucrări la pirotehnie etc.
Primele regimente care primesc botezul focului sînt 1 şi 2 artilerie, ce se găseau
pe poziţii l a Calafat. începînd de la 26 aprilie 1877 au loc numeroase dueluri de artilerie
între bateriile româneşti şi cele ale inamicului din Vidin. I n urma unui asemenea schimb
de focuri, cade despicat în două de un proiectil turcesc, în ziua de 15 iunie 1877,
sergentul rezervist din Regimentul 1 artilerie, Constantin Popescu din satul Roşia J i u ,
prima jertfă a gorjenilor în războiul de independenţă . 4

Documente privind istorie Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I , partea

1

a η -a, Edit. Academiei, Bucureşti, 1954, p. 479.

Dan Berindei, col. Leonlda Loghln, lt. col. G h . Stoean, Rdzboiul pentru tndependenfd
3

nafionald 1877—1979. Documente militare. Edit. Militară, Bucureşti, 1971, p. 62.

Calendarul Gorjului pe 1925, Tipografia „Mlloşescu" — Tg. J i u , p. 66.
3

Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I V , p. 158.

4

www.mnir.ro
314 V A S I L E MARINOIU

Pînâ la trecerea Dunării ostaşii gorjeni, încorporaţi în unităţile şi subunităţile

amintite, participă la lucrări de fortificaţii l a bateria „Independenţa" (Regimentul 4 linie) , 5

la instrucţie, la recunoaşteri întreprinse pentru ocuparea Ostrovului Cbichineaţa (un

detaşament din Regimentul 2 dorobanţi) '· Importantă este şi recunoaşterea din 20 iulie,
Γ

av'nd ca scop depistarea monitorului turcesc, semnalat de avanposturile noastre şi care

bombarda bateriile romaneşti. Recunoaşterea a fost făcută de un detaşament din Regimentul
1 linie, din el făcînd parte şi ostaşii gorjeni, soldaţii Ciochină Matei din Peştişani şi
Avram Ilie din Licurici. Recunoaşterea s-a desfăşurat într-o ordine şi disciplină desă-
vîrşită, dar în momentul retragerii trupa românească este descoperită, începînd un intens
schimb de focuri. Intervine şi artileria românească, turcii risipindu-se. Datorită curajului
şi vitejiei lor în această recunoaştere (avînd doar doi răniţi), trupa a fost decorată cu
„Virtutea Militară" . 7

Trecînd în Bulgaria armata română intră în partea activă a războiului, „pe care
vom şti a-1 purta cu curajul şi statornicia unui popor care are conştiinţa drepturilor sale,
oare are virtutea dc a le susţine ... A sosit timpul ca acest stat să dovedească şi cl
Europei, prin energia şi abnegaţiunea tuturor claselor societăţii sale şi mai ales prin
braţul fiilor săi, că România are vitalitate, că ea are forţe p r o p r i i " . e

Făcînd parte din Divizia de rezervă ostaşii gorjeni nu au luat parte la atacul
asupra Plevnei din 30 augu t. Se vor remarca însă in alte lupte.
Astfel, în zilele de 6 septembrie şi 7 octombrie 1877 — deoarece ostaşii turci din
reduta Griviţa 2, prin tragerile lor produceau pierderi grele trupelor româneşti din
reduta Griviţa 1 şi din paralele — , românii au dat atacuri pentru scoaterea inamicului
din această redută. L a cele 4 atacuri din după-amiaza zilei de 6 septembrie participă
şi Regimentul 1 Unie şi 1 artilerie. Cu tot avînlul şi curajul lor în atac, au fost respinşi
cu pierderi însemnate, deoarece reduta avea fortificaţii foarte puternice şi legături cu
alte întărituri turceşti prin tranşee acoperite, de unde primeau continuu ajutoare . I n 9

această luptă, pe lîngă alte jertfe, cade şi caporalul Tuţă R a d u din Frumuşei, soldaţii
Ciochină Matei din Peştişani, Céaureanu Matei din Tg.-Jiu. fiind şi mulţi răniţi . Şi cel i0

de-al doilea atac asupra redutei Griviţa 2 din 7 octombrie eşuează.

Gorjenii se remarcă şi în acţiunile de blocare a armatei otomane în Plevna.
Execută servicii de avanposturi (batalionul 1 din Regimentul 2 dorobanţi), ocupînd
poziţii la Osmol-Dzurakioi şi Muselim-Selo, ca şi lucrări de fortificaţii (o linie de
redute şi baterii pe şirul de coline care formează malul drept al Vitului, între Somovit
şi Găureni) , 11
ocupînd apoi poziţii la Riben, Demirkioi (executînd aici retranşamente
pentru infanterie in direcţia Dcmirkioi-Trestenic şi un redan pentru 2 tunuri) şi la
Dolni-Etropol (octombrie 1877) 1 2

Execută, de asemenea, numeroase recunoaşteri in jurul Plevnei. Astfel la 21

septembrie Regimentul 2 dorobanţi face o recunoaştere spre Opanez, iar Regimentul 2
călăraşi, la 13 octombrie, o recunoaştere în direcţia Trestenicului, pentru ca' la 10 noiembrie,
ocupînd poziţii la Coduslui, să facă recunoaşteri pînă la Ţibru.
Pentru a nu primejdui acţiunile trupelor ruso-române, se impunea ocuparea
Rahovei, ce eru situată la nord-vest de Plevna, formîndu-se în acest scop „Corpul de pe

Ibidem, vol. ΠΙ, p. 532.

s

• Ibidem, vol. I V , p. 357.

Ibidem, vol. V, p. 78—80.
7

« Ibidem, p. 626—:29.
» N. Adăniloaie, Cucerirea Independenţei de stat a României, 1677—1678, Edit, politică,
Bucureşti, 1973, p. 76.
Documente privind istoria Romdniei, voi. vm, p. 336.
10

Ibidem, vol. V I , p. 218.

11

Ibidem, vol. vm, p. 116.

a

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII G O R J E N E L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 315

Vit şi Isker" comandat de col. G . Slăniceanu. D i n acest corp făceau parte şi regimentele
1, 4 linie şi 2 călăraşi, regimente care se remarcă în mod deosebit în luptele din 18
octombrie şi 7—9 noiembrie 1877.
Se remarcă mai ales escadronul 3 Gorj în vestita şarjă de la Vadin din 18
octombrie, şarjă ce v a rămîne în analele războiului de independenţă ca una din cele
mai importante acţiuni. Comandantul acestui escadron, căpitanul G r . Lecca primi ordinul
de a ataca localităţile Vadin şi Ostrov (la 30 k m est de Rahova, în dreptul bălţii
Potelu) 13
, în care se găseau trupe turceşti regulate de nizami şi formaţii de başbuzuci.
Deasupra acestor localităţi se aflau întărituri apărate de artilerie şi infanterie. Lupta a
fost crîncenă, dcsfăşurîndu-se timp de 3 ore pe un teren accidentat (în viile care se
întindeau pe deal, apoi pe sub rîpa malului Dunării). Datorită însă rapidităţii, curajului
şi vitejiei cu care au acţionat, călăraşii gorjeni au produs o mare panică în rîndurile
inamicului. I n timpul luptei turcii pierd 14 morţi, mulţi răniţi şi 11 prizonieri, i a r
trupele române 2 morţi şi 4 răniţi . Este cucerit Vadinul şi apoi Ostrovul, în mîinile
14

românilor căzînd toate bagajele, muniţiile şi proviziile inamicului. Referindu-se la această

luptă, col. Slăniceanu raportează domnitorului : „...escadronul 3 Gorj a fost a d m i r a b i l " ' . 15

Pentru strălucita acţiune de la Vadin, ca şi pentru alte fapte de arme, sînt decoraţi mai
mulţi ostaşi din această subunitate. Amintim printre aceştia pe comandantul lor căpitanul
Lccca decorat cu „Steaua României", „Virtutea Militară" şi „Sf. V l a d i m i r " , pe sergenţii 1 6

Marinescu Ilie, Scheleru G h . sau brigadierii Băluţoiu Ion, Căpeţ Constantin ş. a., cu
„Virtutea Militară" . 17

I n bătălia pentru ocuparea Rahovei (7—9 noiembrie), se disting alături de ostaşii

Regimentului 2 călăraşi şi cei din regimentele 1 şi 4 linie, ce sînt remarcaţi în ordinul
de zi a l col. Slăniceanu din 10 noiembrie.
Următoarea etapă a operaţiunilor militare avea în vedere capitularea Plevnei, ce are
loc la 28 noiembrie 1877. U n rol important în ocuparea poziţiiloT întărite (Bucov, Opanez)
şi a Plevnei l-au avut unităţile ce cuprindeau şi ostaşi gorjeni. P r i m u l care intră în
Plevna este Regimentul 6 linie, urmat de regimentele 4 şi 1 linie. Printre cei care se
jertfesc în aceste lupte se numără şi soldaţii Popescu Simion (Regimentul 4 linie) din
satul Stăneşti, şi Holdun Grigore (Regimentul 2 dorobanţi) din satul Brătuia, precum şi
mulţi alţi răniţi.
Cucerirea Plevnei încheia una din cele mai grele etape ale războiului, capitularea
celor aproximativ 45 000 de ostaşi t u r c i , ducînd la grăbirea victoriei finale.
1 8

După ocuparea Plevnei s-a hotărît că armata rusă să atace în direcţia Sofia-
Adrianopol-Constantinopol, iar armata română să-i asigure spatele şi flancul drept, prin
atacarea Vidinului şi Belogradgicului. Luptele pentru ocuparea acestor localităţi se vor
desfăşura la începutul lunii ianuarie 1878.
In luptele din 12—13 ianuarie 1878, pentru ocuparea localităţilor întărite din jurul
Vidinului, nu rol important l-au avut regimentele 4 şi 6 linie (ale căror drapele au fost
şi decorate după aceea) 19
, 2 dorobanţi şi 2 călăraşi. Se disting mai ales în luptele pentru
ocuparea redutelor şi întăriturilor de la Smîrdan şi Inova, ostaşii regimentelor 4, 6
linie şi 2 călăraşi. Cu toată opoziţia înverşunată a inamicului, ostaşii români, în atacul
lor impetuos, redat atît de sugestiv de penelul lui N . Grigorescu, cuceresc aceste întări-

a
„Arhivele Olteniei", an. X V I I I , nr. 104—106, Iulie—decembrie 1039, Craiova, p. 487.
C. T. Vdcdrescu, Luptele românilor din 1877—1878, Bucureşti, 1677, p. 459.
14

•s Documente privind istoria Romdniei, voi. V I I I , p. 357.

'» „Arhivele Olteniei", nr. cit., p. 488.
Documente privind istoria Romăniei, vol. I X , p. 107—109.
17

u
Generalul Alexandru Cernat, Memorii — campania 1877—1878, Edit. Militară, B u c u ­
reşti, 1976, p. 37.
" Dan Berindei ş.a., op. cit., p. 684.

www.mnir.ro
 316 V A S I L E MARINOIU

turi. Prin această victorie se definitivează încercuirea Vidinului, caro v a fi ocupat de

români în urma încheierii armistiţiului de la 22 ianuarie.
Pierderile umane suferite de gorjeni în războiul de independenţă sc ridică la peste
'241 de morţi, ce au căzut vitejeşte, stropind cu sîngele lor pămîntul roditor al gloriei.
Alături dc contribuţia umană, gorjenii, ca de altfel românii de pretutindeni,
-contribuie şi din punct de vedere moral, material şi financiar la susţinerea frontului.
Astfel, încă de la 9 aprilie 1877, primăria oraşului Tg.-Jiu cere antreprenorului
brutăriei oraşului să producă mai multă pîine ca de obicei, pentru ca surplusul „să se
poată da la prima cerere pentru trebuinţa a r m a t e i " , iar la începutul lunii mai Gorjul
2(1

contribuie l a hrănirea trupelor cu peste 167 cornute şi o mare cantitate de fin pentru
- c a i . De altfel, slaba organizare a serviciului de intendenţă a dus la o conlucrare activă
a l

-cu autorităţile administrative civile româneşti. Ca urmare a acestui fapt, începînd de In

1 iunie 1877, atît alimentele, cît şi furajele s-au procurat numai pe bază de rechiziţii.
Astfel, un raport a l prefecturii Gorj către Ministerul de Interne, din 12 iulie 1877,
arată că s-au rechiziţionat şi expediat pentru nevoile armatei „49 cai, 264 vite cornute,
228 care portăreţe fîn, 14 821 oca fasole, 1118 oca brînză albă de putină, 320 kg şi 60 oca
grîu, osebit de acestea s-au mai rechiziţionat care pentru transportul griului şi celorlalte
articole, cum şi alte care ce s-au trimis la Craiova pentru transportul de muniţiuni
ş. a. ; sînt luate măsuri a se mai achiziţiona 200 vite, ... precum şi cantităţi de grîu
pentru care încă nu s-au primit lucrările de rechiziţii ; asemenea se află în executare
pregătirea materialului de lemnărie pentru bănci, pod ş. a. din care mare parte s-a şi
-expediat" 2 2

La 20 septembrie 1877 se string de la meseriaşii şi negustorii gorjeni 68 oca -

fier, 700 cuie de potcoave, 29 ştreanguri de cânepă, 24 de căpeslre şi lanţuri a căror
valoare depăşea 100 de lei.
Alte rechiziţii destinate frontului sînt anunţate hi 20 noiembrie, cînd pentru a se
transporta finul la Craiova s-au rechiziţionat numai din Tg.-Jiu 40 de care cu cîte doi boi
şi cu surugiii lor. D r u m u l parcurs de căruţaşii Gorjului a Însumat, numai în luna noiembrie
1877, distanţa de 388 150 k m .
De altfel, rechiziţiile au fost mult mai numeroase, suma totală datorată de stat
pentru despăgubirea obiectelor rechiziţionate fără plată, în virtutea legii din 24 aprilie
1877, din judeţul Gorj se ridică la 234 861 l e i , a
sumă foarte mare pentru acel timp.
Datorită nevoii de arme moderne, guvernul român lansează un apel la 7 septembrie
1877 către populaţia ţării pentru strîngerea de bani necesari cumpărării de arme. Pc
Întreg cuprinsul judeţului s-a pornit o însufleţită acţiune de colectare a acestor sume.
Astfel, u n proces verbal al Consiliului comunal al oraşului Tg.-Jiu din 10 septembrie
arată că „...armata noastră are nevoie de arme mai perfecţionate... primarul oraşului G r .
Pâhă, analizînd posibilităţile bugetului comunal, conchide că se poate oferi suma de
3 000 lei pentru cumpărarea de arme, subliniind : Ce împrejurare mai mare şi mai serioasă
poate fi alta decît aceea de a înlesni arme vitejilor noştri, care, pentru prima dată după
200 de a n i , prin eroismul lor în faţa inamicului ştiură a trage toate simpatiile străinilor,
ştiură a dobîndi u n renume în rîndul celor mai bătrîne oştiri ale Europei... Este dar
imperios să atingem şi această sumă, şi trebuie să o atingem, căci datoria ţării o reclamă...
că ar fi foarte dureros a se vedea că capitala Gorjului, care are o pagină atît de
frumoasă în istorie, să rămină nemişcată la apelul ce ni-1 face muma noastră p a t r i e " 2 4

" Dan Neguleasa, Contribuţii gorjene Ia susţinerea fronturilor, ziarul supliment „Coloana"
— decembrie 1978, ρ. β (Tg. J i u ) .
» Documente privind istoria Romdniei, voi. Π, p. 948.
" Ibidem, vol. I V , p. 538.
Dan Berindei ş.a., op. cit.; p. 833.
s

* Dan Neguleasa — Subvenţia Tg. Jiului pentru procurarea de arme, ziarul „Gazeta
-Gorjului", 8 noiembrie 1976, p. 6.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII G O R J E N E L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 317

Dc altfel, întreaga populaţie a Gorjului, însufleţită de importanţa acestei acţiuni,

contribuie cu circa 37 500 lei, sumă cu care se puteau cumpăra peste 800 de arme,
pentru dotarea armatei române.
U n capitol important al contribuţiei materiale îl constituie şi ofrandele, ce reprezintă
dorinţa celor rămaşi acasă de a contribui la susţinerea războiului cu bani, alimente,
îmbrăcăminte sau medicamente.
In acest sens s-au constituit numeroase comitete, aşa cum a fost şi „Comitetul
judeţean pentru strângerea contribuţiilor" din judeţul Gorj, condusă de protoereul Ştefan
Nicola eseu, constituit încă de la sfîrşitul lunii mai în Tg.-Jiu.
S-au înregistrat însă şi cazuri de contribuţii în afara acestui comitet. Astfel la
25 august 1877 este consemnat faptul că 47 de învăţători din judeţul Gorj au donat
suma de 830 lei din retribuţia lor, pentru armată. Procesul verbal consemna că r
„Subsemnaţii învăţători din Gorj. avînd în vedere că ţara noastră se află astăzi în război
pentru a-şi asigura independenţa externă... gîndindu-nc cîte sacrificii trebuiesc făcute de
tot cetăţeanul pentru susţinerea lor, că prin această poziţiune extraordinară trebuie
cheltuieli extraordinare, am decis în şedinţa de astăzi a conferinţei a oferi şi noi d i n
minima noastră retribuţie pentru întreţinerea armatei române..."
Serviciul sanitar, deşi destul dc bine organizat, ducea totuşi lipsă de medicamente.
Crucea Roşie şi diferite comitete de doamne cc s-au înfiinţat acum au adunat de l a
populaţie bani, lenjerie, scamă şi alte obiecte cu care au venit în ajutorul serviciului
sanitar. Comitetele de doamne au constituit aportul femilor din întreaga ţară la susţinerea
războiului. Şi în Tg.-Jiu se organizează o secţie α Comitetului doamenilor române, numită 1

„Gorju", condusă dc Paulina Sîmboteanu.

Fără a putea considera epuizat acest capitol al contribuţiei umane şi materiale a
Gorjului la războiul dc independenţă din 1877—1878, trebuie arătat totuşi că gorjenii,
ca dc altfel întreaga naţiune român, şi-au adus a concludentă contribuţie la împlinirea
visului de veacuri — independenţa naţională.

C O N T R I B U T I O N D U DÉP. D E G O R J À L A G U E R R E
D'INDEPENDANCE

Résumé

L a Guerre d'Indépendance de 1877—1878, moment d'une importance capitale dans l'histoire

du peuple roumain, a reçu dès le début un caractère national dévenant l'idéal vers lequel
était dirigée l'attention des habitants dc toutes les contrées roumaines.
Pour soutenir cette guerre dont le but était la conquête de l'Indépendance nationale,
la population du département de Gorj a apporté aussi une contribution particulière au point de
vue militaire, moral, matérlal et financier.
Dans les documents du temps on a consigné que les habitants de Gorj, ont Inscrit, par
des exploits, leurs noms à lettres d'or dans le livre des vertus militaires de l'armée roumaine.

Documente privind istoria Romdniei..., vol. V, p. 607.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII DOCUMENTARE P R I V I N D
ACTIVITATEA C O M I T E T U L U I D O A M N E L O R
ROMANE CRAIOVENE I N T I M P U L RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢA

de DINICÀ C I O B O T E A

Inlre comitetele şi societăţile de binefacere din România şi din teritoriile româneşti

aflate încă sub stăpînirea străină se înscriu şi cele ce au existat în Craiova : Comitetul
doamnelor române craiovene, Societatea doamnelor române craiovene de binefacere, Comi­
tetul clerical din Dolj, Corpul profesoral a l Liceului din Craiova. Societatea doamenlor
germane craiovene ş. a.
Alexandru Pencovici s-a limitat la ,,a face cunoscut cel puţin numirile deosebitelor
societăţi de binefacere mai însemnate", neputînd „culege datele cuvenite" în vederea
întocmirii unei situaţii generale din ţară în timpul războiului . 2

Despre activitatea Societăţii doamnelor craiovene de binefacere şi despre Spitalul

Maica Domnului organizat de această Societate în casa medicului Roscovschi (astăzi str.
Beethoven colţ. cu sir. Dumbrăveni), C. S. Nicolaescu-Plopşor a retipărit în anul 1940 o
broşură editată în 1877. foarte rară în timpul său •'.
Despre celelalte comitete s-au făcut menţiuni în presa locală din ultimii doi a n i . 4

Referiri despre contribuţia cetăţenilor craioveni, deci a comitetelor şi asociaţiilor susmen­

ţionate au fost făcute şi in cadrul unor studii speciale privind sprijinul popular dat oştirii
in lupta sa pentru consolidarea independenţei proclamată la 9 mai 1877 . 5

In bibliografia războiului pentru cucerirea independenţei de stat nu sc înlîlncşte

un studiu special închinat activităţii vreunui comitet cetăţenesc craiovean de sprijinire a
frontului. j\ici pentru celelalte asociaţii asemănătoare din România, Transilvania, B a n a l şi
Bucovina — dacă exceptăm Crucea Roşie, Independenţa, Comitelui doamnelor din Iaşi —
nu sini ştiri bibliografice decît tangenţiale, lucru explicabil gindindu-nc la greutatea
cuprinderii informaţiilor dc arhivă foarte răspîndite sau pierderii in timp a documentelor.
JNC propunem să înfăţişăm în cele ce urmează aclivilatea celei mai însemnate
asociaţii de binefacere din Craiova. Comilelul doamnelor române craiovene. I n acest sens

' Arhivele Statului Craiova, fond Prefectura Judeţului Dolj, serviciul administrativ, dos.
270/1B77, f. 205, 211.
2
Alexandru Pencovici, Rechiziţiile şi ofrandele pentru trebuinţele armatei române in
resbelul J877—1878, Bucureşti, 1879, p. 6—8.
J
C. N. Plopşor, 1877. Spitalul Maica Domnului pentru ostaşii rdnifi întemeiat de Socie­
tatea de binefacere a doamnelor craiovene, în „Oltenia", cartea I, nr. 1, Craiova, 1940, p. 4—9.
(
V. Cernătescu, Craiova — centru de primire a răniţilor in 1877, în „înainte", an.
X X X I I I , nr. 9 878, 19 decembrie 1976, p. 2 ; Viorica Cernătescu şl Ion Zarzără, Contribuţia
Doljului (Centenarului Independenţei de stat), in „Ramuri", an. X I I I , nr. 12 (150), 15 decem­
brie 1976, p. 13 ; Alexandru F . Dinu, Contribuţia femeilor din Oltenia la războiul din 1877,
in „înainte", an. X X X I I I , nr. 9 936, 2 martie 1977, p. 2.
s
N. Vicol, Ajutorul dat răniţilor în timp de război. Conferinţă in două părţi cu
proiecţii fotografice ţinutd ία clubul militar din Iaşi, Tipografia F . Gobi F i i , Bucureşti, 1907,
p. 49 ; N. Adăniloaie, Contribuţia maselor populare la susţinerea războiului de Independenţă,
în „Studii. Revistă de istorie", tom. X X , 1967, nr. 3, p. 439—445.

www.mnir.ro
320 DINICA CIOBOTEA

folosim un mănunchi de documente i n e d i t e 6

grupate în trei dosare : „Registru de intrare
şi ieşire pe anul 1877" (66 file), „Dosarul (nr. 1) Spitalul Independenţa nr. 1 Bucureşti-
Craiova 1877" (108 file), „Dosarul nr. 2 Spitalul Independenţa nr. 1 Bucureşti-Craiova
1877" (52 file). Presupunem că la încetarea activităţii comitetului, una din doamne,
probabil secretara, a adunat arhiva ce o deţinea, a legat-o şi a păstrat-o. Documentele se
împart în două categorii : originale (corespondenţa primită, procesele verbale de şedinţe
etc.) şi copii (corespondenţa expediată).
Primul proces verbal încheiat al acestei societăţi — deci actul său de naştere —
poartă data de 26 iunie 1877. I n ziua de 1 iulie s-a stabilit ca cinci doamne dintre
membrele fondatoare să redacteze statutele. L a 3 iulie, odată cu discutarea şi admiterea
statutelor s-a ales şi consiliul administrativ cel care pînă la încetarea activităţii Comi­
tetului v a acţiona energic, chiar peste dispoziţiile conducerii, prin Emma Theodorian
(sora l u i Eugeniu Carada).
La început, comitetul era alcătuit din 13 membre active, dar pe măsură ce
listele de ofrande se înmulţeau, a trebuit ca numărul membrelor active să crească,
ajugînd la 30. Cîteva dintre acestea erau nume cunoscute în acea vreme în ţară, altele,
ulterior vor deveni animatoare şi a altor lucrări cu caracter obştesc-patriotie în oraşul
Craiova B
: E m m a Theodorian , 9
Sofia Caneciu , 10
Maria Titulescu , l l
Olga Gigurtu 1 2
ş. a.
Se cade să amintim că în fruntea comitetului a fost aleasă cu titlul de vicepreşedintă
Sasinca (Tasinca) Vlastos, născută Budişteanu. E a v a demisiona din această funcţie în
septembrie, în urma conflictului cu membrele Consiliului administrativ, care nu-şi făcuseră
darea de scamă lunară — deci — „nu se ţin de statutele care zic a lucra sub controlul
comitetului". Se pare că la baza divergenţelor dintre membrele active stăteau relaţiile
personale, de rudenie şi orgoliu personal, iar nu orientările politice şi ideologice, cum se
întâmplase în cadrul Comitetului doamnelor din I a ş i . 13
Irina Lupu demisionează din
postul de casieră al comitetului „cînd desidenţa şi chestiunile personale au început a se
introduce în sînul comitetului nostru".
Vicepreşedinta Vlastos a trecut în aceeaşi funcţie la Societatea dc binefaceri a
doamnelor române craiovene.
începînd cu 2 octombrie 1877, la fiecare şedinţă vicepreşedinta se alegea prin tragere
la sorţi , iar casieră v a fi Caneciu, secretară —
14
Anastasia Câncea.
Comitetul doamnelor craiovene şi-a propus să ajute cu bani şi materiale armata,
română şi, totodată, să înfiinţeze un spital provizoriu pentru ostaşii răniţi. „Scopul ce şi
l-au propus doamnelor craiovene — se specifică într-o scrisoare a comitetului către
casiera L u p u — pentru a căuta pe răniţii după câmpul de resbel şi a le uşura suferinţele
pe cît v a fi cu putinţă este un scop filantropic atît de înalt încît el nu se poate
îndeplini fără abnegaţiunc..., fără bună voinţă".

Colecţia autorului.
0

' Consiliul administrativ era format din Sofia Caneciu, Constanţa Argetoianu, Elena
Cornetl, Pepita Racoviţă, Emma Theodorian.
M. Theodorian Carada, Citeva cralovence din secolul al XIX-lea, în „Arhivele Olteniei ',
8

an. X V I , nr. 92—94, 1937, p. 284—290 ; Zoe Ν. Mândrea, Icoane din trecut, Tipografia Geniului,
Bucureşti (Cotrocenl), f.a. ; C. Saban Făgeţel, Figuri discrete din viaţa culturală a Craiovei de
Ieri, în „Ramuri", nr. 3—1, 1939 ; vezi şi „Arhivele Olteniei", an. X V I I I , nr. 101—103, 1939, p. 242.
" C. D. Fort(unescu), Doamno Emma Theodorian, în „Arhivele Olteniei", an. XV, nr.
83—85, 1936, p. 214.
Vezi D. Ε. Petrescu, Almanahul „Patria" pe anul 1912, an. I I I , Craiova, Tip. şl leg. de
10

cărţi Fane Constantlnescu, 1912, p. 28—29.

Ion M. Oprea, Nicolae Titulescu, Edit, ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 6.
11

Olga General Gigurtu, Amintiri şi icoane din trecut, Edit. Scrisul românesc, Craiova,
11

1935, 267 p.
G - r a l Radu Rosetti, Ambulanţa doamnelor din Iaşi in 1877—1878, în „Analele Acade­
13

miei Române", Memoriile secţiunii istorice, seria I I I , tom. X X I I , 1939, p. 185—186.

» A u fost astfel alese următoarele doamne : Cecilia Căncea, Emma Theodorian, Sofia
Caneciu, Lucia G . Demetriade, Elena Quinezu, Elena Cornetl, Pepita Racoviţă.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII A L E C O M I T E T U L U I DOAMNELOR ROMANE C R A I O V E N E 321

Întreaga activitate a comitetului s-a bazat pe fondurile strinse prin liste de

ofrande. Cea mai mare parte a fondurilor băneşti au fost strinse prin contribuirea a
208 persoane care ofereau, in medie, lunar (din iulie 1877 pînă la martie 1878) 1 400 Iei.
I n urma apelului adresat către toţi cetăţenii ţării s-au primit bani şi daruri. Aneta
Săvoiu din Craiova, „pătrunsă in adîncul sufletului de suferinţele ce inamicii ţării produc
bravei noastre armate care se luptă astăzi cu demnitate pentru independenţa e i " , contri­
buie cu micul său „obol spre alinarea suferinţelor eroilor noştri" : 2 paturi, 2 dulăpioare,
2 saltele de lină, 2 mindire de paie, 4 perne umplute cu lină, 8 feţe de pernă de madi-
polon, 4 cearceafuri de madipolon, 2 plăpumi de flanelă, 4 prosoape, 2 perechi papuci
şi 2 covoraşe. Alexandru Ştirbei trimite din Bacău 500 lei. Smaranda Filişanu a dat o
ladă de bandaje şi 6 plăpumi, primăria oraşului Craiova dăruieşte u n stinjen de lemne
etc., e t c

Comitetele clericale judeţene din Gorj, Vilcea, Dolj, Mehedinţi au trimis către acest
comitet lucrurile adunate de la cetăţenii din zonele respective.
O altă modalitate de a strînge bani era organizarea unor serate, conferinţe sau
reprezentaţii teatrale. L a o conferinţă s-au strîns 600 lei, din care „40 s-au dat domnului
loan pentru cheltuielile (făcute) şi jumătate din rest, care este 280, concertanţilor, i a r
o altă jumătate s-a depus în casieria comitetului". Doamna Berthier s-a oferit să ţină o
conferinţă şi a dăruit 25 exemplare din operele sale ; R . Ratti, cu trupa operei italiene,
dă un spectacol pentru spital ; I . Ianovici, funcţionar la Curtea de apel din Craiova,
a depus l a primărie pentru spitalul organizat de comitet 60 de lei ca produs din vînzarea
romanului „Elena" ; din reprezentaţia dată l a 23 martie 1878 cu sprijinul directorului
Teatrului dramatic din Craiova (artistul Vasiliu) s-au încasat 400 lei pentru spital, din
460 cît au rezultat ; etc. ...

Către acelaşi comitet au venit 500 de franci de la doamna Talevici şi 600 butelii de
v i n din partea Comitetului francez din Bucureşti.
Din datele centralizate de casiera acestei asociaţii de binefacere rezultă că s-au
strîns peste 10 000 lei, sumă considerabilă l a acea vreme. Aceşti bani au fost folosiţi l a
organizarea unui mare spital de răniţi în Craiova cunoscut sub numele de „Ospiciul
Independenţa nr. 1 Bucureşti-Craiova", la ajutorarea răniţilor ce plecau din spital, l a
sprijinirea frontului sau a celorlalte spitale din Craiova (spre exemplu : Baraca d i n
grădina Bibescu, Spitalul Filantropia) 15
.
Pentru întâmpinarea armatei victorioase care urma să intre în Craiova l a 28 februarie
1878 s-au cumpărat 70 vedre de v i n şi 1000 pîini cu 817 lei.
Spitalul „Independenţa" a fost înfiinţat în casa l u i Petre Opran, pe atunci pe str.
Petre B o j , azi l a întâlnirea străzilor Păltiniş cu Principatele Unite. După reparaţiile efec­
tuate de doi meşteri locali (devizul arhitectului Sisievosky) spitalul, la 30 august, este
deschis cu mare fast. Se trimiseseră peste 200 bilete-invitatie tipărite cu reducere de preţ
la Tipografia „Samitca". I n aceeaşi zi se anunţa prefectul judeţului I . N . Titulescu că
„Ospiciul Independenţa Bucureşti-Craiova este deja gata şi se poate primi l a orice moment
fraţii noştri răniţi, promitindu-vă că v o m face datoria ce umanitatea comandă oricărui
fiu a l patriei noastre".

Spitalul a fost dotat cu 45 paturi (plus 3 pentru ofiţeri) dăruite de membrele

comitetului, înapoindu-se cele oferite de Spitalul Preda. Acestuia i-a revenit, în special,
sarcina de a îngriji şi vindeca răniţii din luptele din vestul Bulgariei purtate de români.
I n spitalul „Independenţa" şi-au găsit îngrijire din partea doamnelor craiovene 14 răniţi

" A r h . St. Craiova, Pref. jud. Dolj, dos. 285/1877, f. 174, 226, 298.

www.mnir.ro
 322 DINICA CIOBOTEA

din luptele dc la Rahova. I n raportul lunar prezentat de E m m a Theodorian se specifică

despre luptele de la Rahova următoarele : „Toate accise mari fapte de arme, toate aceste
victorii dc care cu drept cuvînt ne putem mîndri, care au redat naţiunii încrederea în
valoarea sa proprie, şi care au făcut să fim admiraţi de Europa întreagă, au şi partea lor
dureroasă. Nimic nu se dobîndeşlc fără sacrificii... şi ceea ce deosebeşte pe români este
că şliu să le facă oricît de mari s-ar cere de la dînşii. Dacă am avut croi care au
învins, am avut şi de aceea care au căzut pe cîmpul de onoare şi de aceea care
suferă dureri crîncene prin rănile ce lc-au primit. Craiovn fiind punctul cel mai apropiat
al teatrului de resbel, la noi aici s-au adus toţi aceia ale căror răni au cerut mai multă
atenţiune şi mai multă îngrijire"... Dintre toţi răniţii de la Rahova, dorobanţii care,
conduşi de căpitanul Merişescu au apărat podul de la Hîrleţ, a murit în spital doar
Bira Constantin.

îngrijirea răniţilor s-a făcut de către doamnele active din comitet, de cele 6 maici
trimise de episcopul din R m . Vîlcca şi de medicii Fabricius şi Drăgescu l c
.
L a dorinţa generalului Haralambie, ca doamnele craiovene să se ocupe şi dc ccla-
lalte spitale, să ajute şi pe cele dc pe malul Dunării, acestea au cerut să li se dea
însemnele Crucii Roşii, adică spitalul „Independenţa" să fiinţeze sub patronajul Societăţii
Crucea Roşie Română. I n urma demersurilor către Ministerul de Război toate cele 30
doamne de la spitalul „Independenţa" au primit „braţere cu crucea roşie".
Soldaţilor răniţi de la Lom-Palanca, Rahova şi Calafat, care nu putea fi aduşi la
Craiova din cauza iernii şi a greutăţii trecerii Dunării, li s-au trimis obieclc şi medica­
mente în valoare de 2 000 lei. L a 10 februarie 1878, la cererea spitalului din Poiana
Mare, se trimit 12 duzini de ciorapi de flanelă.
Atît Comitetul doamnelor române craiovene , cît şi spitalul „Independenţii Bucureşti-
17

Craiova" şi-au desfăşurat activitatea pînă la 1 iunie 1878 în strînsă legătură cu societăţile
„Independenţa" (prin Maria Rosetti ^ şi Crucea Roşie din Bucureşti.
Pentru tot ce au făcut, doamnele craiovene au primit recunoştinţa publică de la
prefectul judeţului Dolj : „în momentele grave în care ne aflăm, ţara are trebuinţă de
mari sacrificii şi nimeni η -a fost la înălţimea lor ca doamnele române şi, în special,
doamnele craiovene, care de la începutul războiului au dat probe dc cel mai înalt
patriotism, silindu-se prin toate mijloacele a uşura nevoile armatei române" . 19
Tot ca
răsplată a muncii lor, multe au fost decorate cu medalia pentru ajutorul ostaşilor
români în războiul din 1877.
Contribuţia femeilor din Craiova la sprijinirea armatei române angajate în luptă
se înscrie în uriaşul efort material şi militar a l tuturor românilor pentru realizarea
dezideratului naţional — cîştigarea independentei de stat a României.

18
Fabricius venise de la Spitalul Colţea unde fusese oculist. A fost foarte bun prieten
cu Barbu Bălcescu, care-1 „scăpase de la moarte în timpul revoluţiei". C. Drăgescu era ardelean.
Venise la Craiova pe la anul 1871. A închinat cîteva din scrierile sale Alexandrinei Haralamb,
fiica revoluţionarului Gh. Magheru. Vezi M. Theodorian-Carada, op. cit., p. 284—285 ; idem,
Doftoricescu meşteşug la Craiova in primele opt decenii ale veacului XIX, în „Arhivele Olteniei",
an. XV, 1936, nr. 83—85, p. 20—21 ; Zoe Mândrea, op. cit., p. 45—46.
şedinţele, conferinţele şl Întrunirile organizate de comitet s-au făcut totdeauna în
17

Şcoala centrală de fete (Pensionul Lazaro-Otetelişanu înfiinţat la anul 1835).

Comitetul doamnelor craiovene Informa curent pe Maria Rosetti despre activitatea sa
18

şi a spitalului. Maria Rosetti a vizitat Craiova şi spitalul „Independenţa". Tot ea a trimis

comitetului o ladă cu 3 792 lei şl 30 de bani din partea societăţii „Independenţa" din Bucureşti
(52 şl 1/2 lire otomane = 1191,75 lei noi ; 9 napoleondori = 180,90 lei noi ; 1 imperial = 20,60 lei
noi ; argint = 2 399,95 lei noi). Intr-un document de la Arhivele Statului Craiova, fond Pref.
jud. Dolj, dos. 285/1877, f. 322 se menţionează Încă o contribuţie a Măriei Rosetti de 8 844,50 lei.
u
Arh. St. Craiova, Pref. Jud. Dolj, dos. 269/1877, f. 362.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII A L E C O M I T E T U L U I DOAMNELOR ROMANE C R A I O V E N E 323

CONTRIBUTIONS DOCUMENTAIRES CONCERNANT L'ACTI­

VITÉ D U COMITÉ D E S D A M E S R O U M A I N E S D E C R A I O V A
P E N D A N T L A G U E R R E D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

Pendant la guerre pour la conquête de l'Indépendance de la Roumanie, un groupe de 30

dames de Craiova, ont organisé un comité de secours pour l'armée roumaine, engagée
dans les luttes avec les turcs, au sud du Danube.
Les membres du ,,Comité des dames roumaines de Craiova" ont réussi à ramasser une
somme considérable (plus de 3S 000 lei) et beaucoup d'autres choses nécéssatres pour fonder un
hôpital, nommé ,,L'Indépendance — Bucarest-Cralova".
Dans cet article l'auteur met en relief l'activité intégrale de ce „Comlté", entre 26 juin
1877 — ι juin 1878, et, aussi, le secours donné aux blessés dans l'hôpital ..L'Indépendance",
entre 30 août 1877 — ι juin 1878.
L a contribution des femmes de Craiova pour soutenir l'armée s'Inscrit dans le géant
effort matériel et militaire de tous les roumains pour la réalisation du desideratum national,
la conquête de l'indépendance d'Etat.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA INTELECTUALITĂŢII D I N O L T E N I A
L A SUSŢINEREA RĂZBORJLUI D E INDEPENDENŢA

de A L E X A N D R U F . D I N U

Independenţa naţională, cauză scumpă a întregului popor român, a lost obţinută

prin jerfta de sînge a m i i de ostaşi, pe cîmpurile de luptă, prin contribuţia materială a
tuturor păturilor şi claselor sociale.
In contextul general a l efortului depus de poporul nostru, intelectualitatea din
Oltenia a dovedit, prin fapte, ataşamentul său total la cauza independenţei.
I n fruntea acţiunilor de colectare a produselor alimentare, a obiectelor de îmbră­
căminte, a banilor, a celorlalte bunuri necesare armatei, aşa cum evidenţiau documentele
vremii, s-au situat oamenii şcolii, învăţătorii, profesorii şi, din îndemnul acestora, elevii.
Demnă de semnalat este, în acest sens, adresa Liceului de băieţi din Craiova, din
6 iunie 1877, către Prefectura judeţului, în care se subliniază adeziunea profesorilor la
cauza independenţei. „Subsemnaţii profesori ai Liceului din Craiova — se spune în
adresă — considerînd greaua situaţiune şi evenimentele extraordinare prin care trece
statul român, a m crezut a fi de a noastră datorie patriotică, ca să contribuim şi înşine
în mod extraordinar pentru multiplele necesităţi ale armatei naţionale" fiind menţionate,
în continuare, sumele oferite pe fiecare lună pînă la finele războiului.
Profesorii liceului craiovean au oferit pe luna mai 1877 suma de 424,35 lei, „pe
iunie 1877 şi lunile următoare pînă l a terminarea războiului, lei 623 bani 24, i a r pe
lunile de la terminarea războiului pînă la pacea definitivă, lei 36 bani 6 6 " . 2
I n total,
pe toată perioada războiului profesorii liceului craiovean au dat 5 701,90 lei, remareîndu-se
prin sumele date profesorii : G . M . Fontanin, B . Calloianu, Ştefan Rudeanu, F . Settelin,
I . Bombocilă, G . Arnold, G . Cantorichi, S. Michaelescu, I . Ilarianu, Dem. I . Popilianu,
C. Diel, G . P. Constantinescu, S . C. Mateescu şi A . Drăgoiescu . Ofranda dată de profesorii
3

craioveni este confirmată de o adresă a Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor, în

oare se precizează că „unii din Domnii profesori de la acest liceu" au cedat o paTtc
din salariile lor pentru armată *. Aşa cum remarca ziarul „Românul", ei au dovedit
că participă la susţinera războiului „nu numai cu cuvîntul, ci şi cu fapta, exemple demne
de cea mai mare laudă. E i sacrifică o parte din salariile lor pentru a veni în ajutorul
vitejilor apărători ai drepturilor şi hotarelor ţării, dovedind astfel că bucuria cu care
a u primit declararea independenţei României nu era o bucurie factice, ci u n simţămînt adînc
al inimii lor patriotice. Ferice de elevii care au astfel de profesori", încheie acelaşi z i a r . 5

Pe măsură ce evenimentele se desfăşurau, oamenii şcolii îşi făceau tot mai mult
simţită prezenţa în efortul general de susţinere a războiului.

> A r h . St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 270/1877, f. 214.

' „Monitorul Oficial" (In continuare M.O.).
3
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 270/1877, f. 214.
' Ibidem.
5
„Românul" din 11 iunie 1877.

www.mnir.ro
326 A L E X A N D R U F . DINU

Profesorii şi profesoarele de la Şcoala centrală de fete din Craiova „Considerind

fasa dificilă prin care trece patria şi datoria ce incumbă fiecăruia de a contribui în
limitele mediilor sale l a salvarea e i " au oferit „douăzeci lei fecare din apuntamentele
sale mensuale, începînd la 1 iulie 1877 şi pînă Ia finele războiului", evidenţiindu-se
profesorii Ion Crăciunescu, Ecaterina Padianu, Sevasta Cbirica, Zoe Mărăcinescu şi Clémence
Maldorescu . 6
Contribuţia cadrelor didactice de la aceeaşi şcoală este atestată şi de altă
adresă din 18 august 1877, prin care se preciza că în afară de cei 20 lei „dări în bani
şi în scamă s-au trimis prin listele Doamnei A. Brăiloiu şi D-şoara O p r e a n u " . I n conti­ 7

nuare, profesoarele Ecaterina Padianu, Zoe Mărăcinescu şi Clémence Moldorescu au mai

oferit cîte 10 l e i . 8

Animaţi de aceleaşi sentimente patriotice. 47 învăţători din judeţul Gorj scriau

Ministerului Instrucţiunii Publicii şi Cultelor : „Avînd în vedere că ţara noastră se află
astăzi în răsbel pentru a-i asigura independenţa externă care i se nega ... Considerind că
o parte din fraţii noştrii sînt deja pe teritoriul inamicului, gîndindu-ne cîte sacrificii tre­
buiesc făcute de tot cetăţeanul pentru susţinerea lor, am decis ... a oferi şi noi din inima
noastră retribuţiune pentru întreţinerea armatei române ... suma de lei optsutetreizeci pe
trimestrul i u l i e " . Numeroase
8
au fost şi cazurile de donaţii individuale. De pildă, institu­
torul Constantin Rădulescu din Ocnele Mari (Vîlcea), deşi se găsea „împovărat de o
grea familie", a dat „pentru fraţii noştri ostaşi care se află în răzbel pentru iubita
noastră patrie, cîte zece lei pe lună, începînd de la 1 septembrie 1877 şi pînă la finele
răzbelului" , iar institutorul I o n Popescu din Horezu (Vîlcea) a oferit cîte 6,50 lei lunar .
10 u

Deosebit de valoroasă a fost ofranda oferită de 92 de învăţători din judeţul Dolj,

suma dată ridieîndu-se l a 2 609,50 lei .
1 2

Dragostea nemărginită a oamenilor şcolii faţă de patrie este ilustrată şi de ofranda

oferită de profesoara Alexandrina Arsente din Turnu Severin. Determinată de „grelele
împrejurări în care se află astăzi ţara noastră, pe cînd fiii săi îşi varsă sîngele la
hotare pentru a-i face gloria şi a asigura independenţa" şi cînd „fiecare român nu trebuie
să cugete decît c u m trebuie s-o ajute" se decide „a oferi... din salariul de directoare a
şcolii de fete nr. 1 ... suma de douăzeci Iei pe fiecare lună, calculat de la 1 iulie curent
pînă la terminarea răsbelului". De asemenea, primaru' oraşului face cunoscut că profesoara
Alexandrina Arsente „în orele sale libere a îngriijt răniţii şi a lucrat toată lenjeria
spitalelor cu propriile sale spese din ofrandele de pînzeturi şi altele ce s-au a d u n a t " . n

Institutoarea Aristia Stoicescu, directoarea şcolii primare nr. 3 din Craiova, cu

„ocaziunea rezbelului dorind a v e n i " „în ajutorul fraţilor ce sînt gata a-şi vărsa sîngele
pentru apărarea patriei", roagă a i se reţine „o pătrime din modestul salariu ce primesc",
manifestîndu-şi regretul că n u putea fi „de mai mare ajutor ţării" , M
iar loan Iliescu,
directorul şcolii de băieţi din Rîmnicu Vîlcea, a dat cîte 10 franci pe fiecare lună . 15

Institutorul I . Tomescu din Cetate — Dolj, manifestîndu-şi „speranţa • ce avem ca

scumpa noastră patrie, România, să triumfe în acţiunea sa pentru neatîrnare", se decide
şi „oferă salariul ... de învăţător gradul I ... pe luna martie a. c. în ajutorul întreţinerii
fraţilor de arme ce se l u p t ă " , colegul său de şcoală, învăţătorul D. I . Ionescu a dat
16

• Documente privind istoria României. Rdzboiul pentru independenţă) ( = Doc. răzb.),

VOl. ΙΠ, p. 453—454.
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1877, f. 269.
7

„Românul" din 24 Iunie 1877.

8

» Doc. răzb., vol. V , p. 607.

Ibidem, vol. V I , p. 234.
18

Μ. O. din 22 septembrie (4 octombrie) 1877.

11

" Arh. St. Craiova, fond. Pref. Dolj, Inv. 269/1877, f. 146—149).
A r h . St. Drobeta-Turnu Severin, fond Primâria Turnu Severin, Inv. 8/1877, f. 2.
u

" Doc. rdzb., vol. I V , p. 81.

Ibidem, vol. V I , p. 378.
15

Ibidem, vol. I V , p. 135.

18

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA INTELECTUALITĂŢII D I N O L T E N I A 327

salariul pe aceeaşi lună, ca ajutor pen Ini armată . 17

Entuziasmul devine general, senti­
mentele patriotice fiind puternic stimulate dc apelul prefectului dc Dolj, I . N . Titulescu.
„Momentele sînt supreme — se spunea în apel — . Armata Română se distinge pc cîmpul
dc luptă, o singură lacună îi lipseşte spre α figura în acest război cu cea mai completă
organizare, unitatea dc arme", solicitîndu-sc a se „aduna din judeţul nostru, prin subscrip-
ţiuni publice, sumele trebuincioase pentru cumpărătoarea a cel puţin 2 000 pusei
Peabody" 1R
.
Ca urmare a apelului, ofrande în bani au fost primite din majoritatea comunelor
judeţului. Astfel, 26 învălători au dat suma dc 705,50 lei. so|ii Marinescu (Bucovăt). F i m
Vasilescu (Ghidici), C. Alexandrescu (Argetoaia), S. Gabrilescu (Măceşii de Sus) 'şi alţii, li
s-a reţinut, la cerere, pe luna august 1877, suma de 280,50 lei .
l f l

Profesorul Petre loanid din Craiova α oferit lunar 100 lei Maria Penescu din
Băileşti şi Ştefan Măceşanu din Măceşii dc Jos (Dolj), cile 25.50 lei l u n a r , iar D. Panfil, 2 1

director al şcolii primare n r . 5 Craiova, a dat ..în folosul armatei suma de 40 lei din
solda d-sale pe lunile ilulic, august şi septembrie 1877" Cadrele didactice din Baia de
Aramă (Mehedinţi), nepulînd rămîne ..impasibile în aceste momente solemne ... s-au
adunat ... în sala şcolii de acolo şi au ales un comitet ... spre a aduna ajutor pentru
fraţii care luptă la h o t a r e " . 23

E m a n o i l Gros, directorul Institutului comercial d i n Craiova, aşa cum rezultă dintr-o

adresă a prefecturii înaintată Ministerului dc Război, ,.a oferit acei bani pentru cumpără­
toarea de a r m e " , 2 4
iar învăţătoarea Maria Borcan, directoarea şcolii de fete din Ocnele
Mari (Vîlcea), a „dat o însemnată contribuţie" pentru soldaţii răniţi . 25

Pe linia sprijinului acordat armatei, s-au înscris şi cadrele didactice din Băileşti
şi Calicea Mare (Dolj) . 28
Rîmnicu-Vîlcea 27
şi Drăgăsani 28
(Vîlcea), care au pus la
dispoziţia trupelor localurile de şcoală pentru amenajarea dc spitale.
Unii învăţători au dus o acţiune susţinută p e n l T u a aduna ofrande în comunele
lor. De exemplu, învăţătorul llarie Marian din Poiana Mare (Dolj) lansează un călduros
apel către consătenii săi : „Astăzi scumpa noastră România — se spune în apel — in
care am văzut cele dinţii raze de lumină cu toţii, unde ducem toată viaţa noastră,
unde zac şi scumpele rămăşiţe ale bunicilor noştri strămoşi, ţara noastră sc află în grele
încercări...
Astăzi, un vînt puternic vine sa spargă furtuna, s-o împrăştie pentru binele
creştinilăţii apăsată, jefuită şi chinuită. Pentru ăst sfîrşit fraţii noştri şi-au lăsat casă,
părinţi, femei şi copilaşi şi-au alergat de la munte şi dc la baltă, dc la apusul la răsăritul
ţării să ne apere dc primejdie şi focul vrăjmaşului". După ce-şi exprimă încrederea în
victorie, el cere ca „bogaţii şi săracii să dea cît pot şi să-şi trimită banul lor pentru
Crucea Roşie, care să se îngrijească de răniţi". I n urma acestui apel s-a strîns suma dc
214 lei » .
Pc lingă banii oferiţi pentru diferitele trebuinţe ale armatei, cadrele didactice
au desfăşurat o susţinută activitate pentru colectarea dc scamă (vată) necesară confec­
ţionării de bandaje. Elena M. Plopşoreanu a adunai cantitate de 950 grame scamă ,M

" M. O., din 23 septembrie (5 octombrie) 1877.

** Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1877, f. 221.
19
Ibidem, f. 152—153.
20
Doc. răzb., vol. V I I , p. 624.
21
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1677, f. 133.
23
M. O., din 31 martie (12 aprilie) 1877.
23
Arh. St. Drobeta-Turnu Severin, fond Primăria Turnu Severin, Inv. 9/1877, f. 19.
M
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1877, f. 558.
35
Arh. St. Rîmnicu vîlcea, fond Pref. Vîlcea, dos. 117/1877, f. 149.
* Doc. răzb., vol. I I , p. 309, vol. I I I , p. 292.
Ώ
Ibidem, f. 71.
» Ibidem, f. 71.
M
„Românul" din 25 mal 1877.
30
„Dorobanţul" din 3 februarie 1877.

www.mnir.ro
328 ALEXANDRU F. DINU

învăţătoarea Gheorghiţa Ionescu d i n Craiova 26 bandaje şi diferite r u f e , i a r profesorul

3 1

Teodor UzLanu, din aceeaşi localitate, o jumătate kg scamă . Maria Bîrdescu, institutoare 32

la şcoala de fete n r . 1 din Caracal şi Dora Antonina Hubert, directoarea şcolii, pe lîngă
obiectele de îmbrăcăminte şi scamă au dat şi suma de 24,30 I e i . 3 3

Evenimentele de la 1877—1878 au avut u n puternic ecou în rîndul cadrelor didactice

şi a l elevilor de l a şcoala naţională de meserii din Craiova. „In v a r a anului 1877 s-au
lucrat în atelierele şcolii pontoanele care a u servit l a facerea podului peste Dunăre, pe
unde au trecut armatele române" — menţionează mărturiile vremii. De asemenea,
în atelierele şcolii au fost construite şi carele care au transportat pontoanele. Pentru
abnegaţia lor, profesorii şi elevii au primit mulţumirile guvernului . 34

Educaţi în spiritul dragostei faţă dc ţară, elevii au răspuns cu entuziasm la

chemările patriei. Aceştia, urmînd exemplul profesorilor lor, „împinşi de sentimentul
iubirii de patrie ... în faţa grelelor evenimente cc se desfăşoară în patria noastră ... cînd
gloria ei sîngercază pe cîmpul de bătălie, luptînd pentru independenţa patriei şi gloria
românilor" 35
au desfăşurat o susţinută activitate de colectare a alimentelor, obiectelor de
îmbrăcăminte sau banii necesari armatei. F i e că ei „au luat iniţiativa de a veni în
ajutorul soldaţilor români răniţi, cu venitul uneia sau m a i multor reprezentaţiuni teatrale"
— aşa cum consemna ziarul „Românul" din 28 mai 1877 — ori au strîns scamă pentru
confecţionarea de bandaje necesare soldaţilor răniţi, sau „au luat ... nobila iniţiativă
în profitul ambulanţelor române, de a contribui fiecare cu cît v a putea pe lună", aşa
cum> remiajrca acelaşi ziar, elevii au promovat cu succes examenul iubirii nestrămutate
faţă de patrie. De pildă, în perioada mai—iulie 1877, elevii liceului craiovean au oferit
drept ofrandă suma de 117,40 lei şi 695 dramuri scamă, evidenţiindu-se prin sumele date
şi activitatea de strîngerc a ofrandelor elevii Boureanu George, Călincscu Alexandru,
Demetrescu I o n , Almăjan Basil, Anuţescu Ion şi Dianu Constantin . x

Animate de aceleaşi sentimente patriotice, elevele de la o şcoală d i n Craiova, sub

îndrumarea învăţătorilor lor, au colectat şi depus în folosul spitatelor 120 dramuri scamă , 31

elevii claselor a Η-a şi a I V - a 325 d r a m u r i , cei de l a şcoala primară n r . 21 — 675

x

d r a m u r i , i a r micuţa şcolăriţă Călinescu S. Maria d i n Craiova 200 dramuri scamă .

3 9 40

I n acelaşi timp, încadrîndu-se în rîndul manifestaţiilor închinate proclamării indepen­

denţei şi victoriilor obţinute pc cîmpul de bătălie de l a Plevna, Smîrdan şi V i d i n , elevii
liceului craiovean au sărbătorit „marele fapt românesc" — demonstrînd în faţa tuturor
că „oltenii v o r fi demni urmaşi ai marilor e r o i " . De asemenea, aşa cum rezulta dintr-un
4 1

raport al prefectului de Dolj, victoria de l a Plevna a produs „o bucurie de nedescris"

printre elevii liceului craiovean.
In seara zilei de 29 noiembrie 1877 ei au luat iniţiativa organizării unei
„Manifestaţiuni" publice : cu „Muzica în cap", cu torţe şi stindarde tricolore ei au parcurs
străzile, i a r l a liceu au jucat hore care au ţinut pînă seara tîrziu. „Şerbarea continuă
şi α doua z i " se spu ne în încheiere

A r h . St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1877, f. 610.

31

Ibidem f. 499.
33

M. O., din 24 iulie (5 august) 1877.

33

M
Generalul Radu Rosetti, Partea luată de armata română in războiul din 1*77—1878,
Bucureşti, 1926, p. 18.
„Românul", din 18 iulie 1877.
35

» Ibidem, din 5 iulie 1877.

M. O., din 24 iulie (6 august) 1877.
37

Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 270/1877, f. 111.

38

M. O., din 24 iulie (6 august) 1677.

38

„Românul", din 12 iulie 1877.

48

" Nicolae Andrei, A n i de lumină, istoria Liceului „Nicolae Bălcescu" Craiova, Edit.
Scrisul Românesc, Craiova, 1976, p. 209.
« Ibidem.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA INTELECTUALITĂŢII D I N O L T E N I A 329

Semnificativ a fost şi gestul studenţilor craioveni care a impresionat profund

opinia publică. E i au trimis pentru Regimentul 7 dorobanţi, staţionat in comuna Moţăţei
(Dolj), „Un tricolor de chembrică". Pe acest drapel se putea observa inscripţia : „Studenţii
Craioveni, suvenir Regimentului 7 Dorobanţi", aşa cum rezulta din raportul Comandantului
acestui regiment adresat comandantului Diviziei a IlI-a .4 3

Studenţii Craioveni Constantin G . Demetriadc şi George Demetriadis, foşti elevi ai

liceului Craiovean, au dat, primul 10 lei, i a r cel de-al doilea 5 lei pentru formarea
ambulanţelor . 4 4

Lupta pentru independenţă a creat un adevărat entuziasm şi în rîndul magistraţilor,

al căror sprijin atestă profundul patriotism de care au fost animaţi în anii de grea
încercare pentru fiinţa poporului nostru.
Pentru colectarea ofrandelor, magistraţii din judeţul Dolj lansează un călduros apel,
în care sc spunea : „In Valea Dunării tunul românesc a reînviat ecoul străbun pentru
apărarea sîntelor drepturi ale scumpei noastre România", cerîndu-se a se contribui „cu
ce ne v a sta prin putinţă spre a îmbunătăţi cît se v a putea mai mult condiţiunile de
trai ale armatei noastre", care „stă gata a ne spăla umilinţele suferite şi de a ne afirma
în faţa lumii civilizate, că merităm să fim un popor liber şi i n d e p e n d e n t " . 45
Ca urmare
a acestui apel şi a activităţii neobosite desfăşurate pentru colectarea ofrandelor, magistraţii
din judeţul Dolj au dat, pentru început, 292,70 franci, 12 347,82 grame scamă fină
necesară confecţionării de bandaje pentru răniţi, 50 caturi bandaje, 100 fitiluri, 12
cearceafuri şi 100 ocale orez **, iar în luna august au mai depus suma de 481,20 lei,
16,599 kg scamă, 50 bandaje şi 100 fitiluri . 47
I n continuare, Comitetul înfiinţat din
iniţiativa Curţii dc apel Craiova, pentru strîngerea ofrandelor, α dat prin avocatul
Rădulescu 434 lei, 670 vedre ţuică şi 950 dramuri scamă, prin E m i l i a n Drăgoescu, jude­
cător la Tribunalul judeţean, 158 lei şi 50 pîini **, iar prin Dimitrie I . Eustaţiu a oferit
843 lei, 400 ocale porumb şi 1 kg scamă . Prin donaţii individuale, magistraţii Antoniu,
49

Demetrescu, Vasile Caravia, State Nicolau, I . J . Moghilescu, Panu Maruli, Dimitrie

Constantinescu şi N . Bujoreanu au subscris cu suma de 45 f r a n c i . M

Magistraţii din Caracal (Romanaţi), în mod individual sau colectiv, oferă o parte
din salariile lor. E l . Georgescu, prim-vicepreşedinte al tribunalului, a donat din partea
salariaţilor suma de 305 l e i , 5 1
M . I . Dcmetrian, procurorul tribunalului, 250 l e i , iar 5 2

salariaţii tribunalului în scopul uşurării „în cît-va a numeroaselor greutăţi ale vieţii de
luptă", 435 l e i . 5 3

L a 19 iunie 1877, Teodor Florescu, avocat la Rîmnicu Vîlcea, încredinţa prefectului

judeţului suma de 120 lei, S. Somănescu 80 lei, 900 dramuri scamă, 380 comprese şi
bandaje , 54
I . C. Angelesou, judecător l a Tribunalul judeţean "Vîlcea, a colectat şi depus
casieriei judeţene create „pentru coordonarea strîngerii fondurilor în vederea cumpărării
a 2 000 p u ş t i " 55
suma de 280 lei i a r C. Urdăreanu, preşedintele Tribunalului, a dat
lunar suma de 25 l e i . a 7

a
A r h . St. Craiova, Fond. Pref. Dolj, inv. 269/1877, f. 293.
" Ibidem, f. 256.
45
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, Inv. 269/1677, f. 293.
40
Ibidem, filele 229, 235, 237, 241—245, 251.
« Ibidem, f. 256.
„Românul" din 22 iunie 1877.
, s

« Ibidem.
50
Ibidem, din 21 Iunie 1877.
51
Ibidem, din 12 iunie 1877.
E
M. O., din 16 (26) octombrie 1877.
03
„Românul", din 27 iulie 1877.
54
Ibidem, din 19 Iunie 1677.
55
A r h . St. Vilcea, fond pref. Vtlcea, dos. 122/1877, f. 4.
M
M. O., din 16 (28 octombrie 1877).
67
Ibidem.

www.mnir.ro
330 A L E X A N D R U F . DINU

O contribuţie constantă l a susţinerea războiului şi-au adus-o salariaţii procuraturii

şi tribunalului judeţean Mehedinţi. „Mehedinţenii — aşa cum evidcnţiau documentele
— îndată ce începură încercările, adunară diferite contribuţii şi ofrande de tot felul
pentru fraţii lor care apără cu bărbăţie hotarele scumpei noastre ţări", dovedind că
„judeţul Mehedinţi, care în toate ooaziunile a dat probe că acolo unde sînt interesele
ţării, dînsul e la p o s t " , Μ
fapt materializat în numeroase donaţii. Prim-procurorul dc
Mehedinţi trimite l u i I . N . Titulescu, prefectul judeţului Dolj, s u m a dc 637,25 lei, adunată
dc la 58 cetăţeni mehedinţeni , 59
iar salariaţii tribunalului şi procuraturii judeţene,
alături de ceilalţi cetăţeni mehedinţeni, ,.s-au grăbit fiecare a a d u c e obolul lor în folosul
răniţilor români, astfel că în mai puţin de 10 zile am ajuns rezultatul de a avea
înfiinţate trei spitale cu u n număr de 250 paturi complete cu cele necesare, fără să
coste un ban pe stat", fapt datorat „patriotismului cetăţenilor severineni", se arată într-o
scrisoare a primarului oraşului, adresată Ministerului de Război" . 0

Magistraţii din Oltenia, reunindu-şi gîndurile şi faptele, lansează în octombrie 1877

un apel prin care sc urmărea să se mobilizeze toate forţele în colectarea de ofrande.
„Ţera străbunilor noştri — se spunea în apel — , al căror sînge curge în v i n e l e noastre,
şi-a chemat şi-şi cheamă pe toţii fii sei cei buni, ca să-i apere străvechile ei drepturi
ameninţate.
Steagurile române, unde se îndreaptă sufletele noastre şi reflectă falnic umbrele de
pe malul în valurile Dunării şi armata română, compusă din fraţii noştri, îşi înalţă
fruntea şi-şi ridică braţul, spre a răspunde insultelor ce se face drepturilor noastTC
naţionale şi strămoşeşti.
N u e şi nu poate fi român care să nu voiască a-şi face datoria în aceste momente
cînd bravii fii ai ţării stau gata sub arme, să plătească mumei noastre patrie cea m a i
scumpă contribuţiune a sîngelui l o r " , solicitîndu-se în finalul apelului „contribuţia
fiecăruia la realizarea scopului acestei asociaţiuni, formată din iniţiativa privată a m a -
gistra turei".
Apelul lansat a găsit u n larg ecou în rîndul magistraţilor, pe toată perioada
războiului, fiind colectată suma de 8174, 30 lei, 8 200 dramuri scamă, 439 comprese şi
bandaje, evidenţiindu-se cu această ocazie „sentimentele frumoase ale românilor generoşi
spre a ajuta armata în îndeplinirea scopului său". Demnă de subliniat este activitatea
desfăşurată de A l . Aman, preşedintele „Asociaţiunei din România Mică", Dimitrie Eustaţiu,
Sava Simionescu, Mihail Călinescu, Constantin Bengescu, Aug. Bctolianu, Constantin
Plopşoreanu, L . Geontianu, Eugeniu Angelescu, secretarii ; Polifronie Sutescu, George
Hagiescu, suplinitor, Ion Pretor, procuror general şi G r . Grămăticescu, G . Ştefănescu Gogu,
procurori de secţiune . 81

însufleţite de eroismul ostaşilor în înfruntarea cu duşmanul, şi alte categorii de

intelectuali au contribuit, de asemenea, foarte mult l a susţinerea războiului. „Subsemnatele
membre ale comitetului reuniunilor muzicale dansante din Craiova — subliniază docu­
mentele — am dat 1 800 pe care am decissu a-i întrebuinţa pentru uşurarea văduvelor" ' . r 2

Tot în folosul armatei, la Craiova, au fost date două spectacole, unul dc trupa condusă
de Serghie, altul de trupa Teodorini, ale căror încasări au fost destinate armatei , i a r
6,1

în 18 iulie 1877, Societatea dramatică din Craiova, de sub conducerea l u i C. Serghie,

M
Arh. St. Craiova, iond Pref. Dolj, Inv. 269/1977, f. 266.
ω
Arh. St. Craiova, fond. Pref. Dolj, Înv. 269/1877, f. 266.
" Ibidem, Drobeta-Turnu Severin, fond Pref. Mehedinţi, Inv 9/1877, dos. 39, f. 21.
" M. O., 16/28 octombrie 1677.
m
Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, inv. 270/1877, f. 121.
a
„Românul", din 27 mal 1877.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA INTELECTUALITĂŢII D I N O L T E N I A 331

a depus suma de 180 l e i . M

I n acelaşi scop, Caliopi D r . Zogrofas, E l e n a C. Zugrăvescu,
Elena şi Ecaterina N . Zugrăvescu „au binevoit a da în localul şcolii publice din Vîlcea.
un concert muzical în folosul armatei" . K

Societatea dramatică „Menodros" din Craiova oferă încasările unei reprezentaţii

dată în 19 noiembrie 1877. I . P. Bancov din Craiova roagă să i „se oprească 1 400 lei
pentru răniţi din suma de 2 800 rezultată din vînzarea a tot atîtea exemplare" dini
piesa sa „întoarcerea coconului Costică de l a P a r i s " , vîndut cu u n leu e x e m p l a r u l . 67

Inscriindu-se pe linia dorinţelor manifestate de medicii români de a se pune

„gratis la dispoziţia d-lui ministru de răsbel" , œ
doctorul M . Bozianu din T u r n u Severin
a oferit, pe lîngă serviciile sale, „solda şi accesoriile ce i se cuveneau de la 15 august şii
pînă la 1 noiembrie 1877 în sumă totală de 775 lei" ' .
f 9

Printre medicii participanţi la campaniile din 1877, s-a remarcat prin atitudine
şi faptele sale şi medicul craiovean Ion Surpăteanu. A îngrijit cu toată pasiunea ostaşii
răniţi în care vedea „eroii oastei naţionale", aşa cum evidenţia ziarul „Dorobanţul" dim
22 mai 1878. A fost pătruns de faptul că sensul cel mai profund al medicului este să
facă binele suprem, apărarea vieţii altora, uitînd de dragostea faţă de propria-i viaţă.
Moare în martie 1878, în mijlocul ostaşilor, aşa cum consemna acelaşi ziar.
Cu aceeaşi căldură a îngrijit ostaşii răniţi şi medicul Mihail Stăncescu, născut lai
Craiova la 30 iunie 1848. Prin exemplele de patriotism şi abnegaţie, pe care le dăduse
zi de zi în timpul întregii campanii, se făcuse cunoscut, stimat şi iubit, atît de răniţii
pe care-i îngrijea, cît şi de colegii săi. Pentru merite deosebite i s-a acordat „Steaua
României" în gradul de cavaler. Moare la post, făcîndu-şi datoria, la 21 februarie 1 8 7 8 . 70

Aceste exemple ilustrează ataşamentul total a l intelectualităţii din Oltenia faţă d e

cauza independenţei, aportul adus l a împlinirea hotărîrii exprimată de M . Kogălniceanu
Ia 9 mai 1877 : „Sîntem naţiune independentă, sîntem naţiune de sine stătătoare, sîntem.
o naţiune liberă şi independentă".
Cucerind prin propriile-i forţe dreptul la existenţă liberă în rîndul statelor l u m i i ,
poporul nostru a păşit cu hotărîre către o nouă etapă a luptei sale, realizarea statului
naţional unitar.

LA C O N T R I B U T I O N D E S I N T E L L E C T U E L S D E L'OLTÉNIE
A L ' A P P U I D E L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

Basé sur des documents d'archives et des témoignages extraits de la presse du temps, le
travail souligne la contribution des intellectuels, en argent, aliments et vêtements, au soutien*
de la guerre pour l'Indépendance.

" Ibidem, din 18—19 iulie 1877.

β
Ibidem, din 5 iunie 1877.
κ
Μ. O., din 21 ianuarie (1 februarie 1877).
<" Arh. St. Craiova, fond Pref. Dolj, inv. 269/1877, f. 274.
68
„Telegraful" din 11 aprilie 1877.
63
M. O., din 28 Ianuarie (9 februarie 1877).
70
„Dorobanţul", din 12 martie şi 22 mai 1878.

www.mnir.ro
 A S P E C T E A L E CONTRIBUŢIEI J U D . D O L J
L A SUSŢINEREA R A Z B O R J L U I D E INDEPENDENŢA

de P A U L B A R B U

Obţinerea independenţei de stat a României, proclamată solemn la 9/12 mai 1877

şi consfinţită pe cîmpul de luptă printr-un război victorios purtat de armata română
sprijinită de întreaga naţiune, a constituit încununarea unor năzuinţe şi lupte seculare ale
poporului român. Aceasta ne-a dat u n spor de putere şi prestigiu şi a influienţat puternic
evoluţia social-economică şi politică a ţării.
Doljul, unul dintre cele cinci judeţe ale Olteniei, care a participat în mod activ l a
marile momente de ridicare la lupta de eliberare socială şi naţională a poporului nostru,
şi-a făcut din plin simţită prezenţa şi în acţiunea de susţinere a războiului din 1877—1878
— una dintre cele m a i glorioase campanii duse de români contra împilatorilor şi
asupritorilor străini. însăşi poziţia sa geografică şi strategică avea să-i confere Doljului u n
rol însemnat în războiul de neatîrnare, dată fiind aşezarea geografică a acestui judeţ I a
graniţa danubiană a Imperiului otoman şi existenţa pe teritoriul său a unui important
punct strategic, Calafatul — oraş şi port l a Dunăre, aşezat în faţa fortăreţei otomane
Vidin, de pe malul drept al fluviului. R o l u l strategic deosebit a l Calafatului putuse fi
verificat încă de mai înainte, în timpul războiului Orimeii. I n timpul întregii campanii, în
judeţul Dolj a u staţionat o parte însemnată din efectivele armatei române amplasate în
Oltenia pentru a apăra linia Dunării.
Războiul pentru independenţă a creat o puternică emulaţie, u n adevărat entuziasm
naţional, în rîndurile ţărănimii, muncitorilor, meşteşugarilor, intelectualilor, ale micii
burghezii şi ale altor categorii sociale, devenind „cu totul popular" *. Locuitorii judeţului
Dolj, alături de întreaga naţiune, erau hotărîţi să se angajeze cu toată abnegaţia şi dăruirea
de sine în lupta pentru consacrarea neatârnării pe calea armelor. Aceasta ne-o dovedeşte
din primul moment ecoul pe care I-a avut în satele şi oraşele doljene proclamarea oficială
a independenţei de stat a României şi declararea stării de război cu Poarta otomană.
Bunăoară, în seara memorabilei zile de 9/21 mai 1877, locuitorii Craiovei au „serbat în
entuziasmul cel mai mare proclamarea independenţei României şi declararea r e s b e l u l u i " - 2

„Bucuria este l a culme, uliţele sînt pline de lume şi strigăte frenetice de u r a se înălţau
pînă la cer", după cum raporta telegrafic prefectul judeţului, I . N . Titulescu, primului
ministru, I . C. Brătianu . Tot astfel, într-o telegramă adresată domnitorului, prefectul de
3

Dolj arăta că „marea şi gigantica faptă a independenţei române... a umplut inimile

doljenilor de o nemărginită credinţă caldă, dîndu-le curaj a susţine independenţa şi

1
Istoria Romăniei, vol. I V , Edit. Academiei, Bucureşti, 1864, p. 612.
3
A r h . St. Craiova, Pref. jud. Dolj, dos. 13/1877, f. 25.
3
Ibidem.

www.mnir.ro
334 PAUL BARBU

drepturile ţării pînă la cele din urmă puteri ale l o r " . Craiovenii asigurau autorităţile că
4

„oltenii ... sînt şi vor fi demni urmaşi ai marilor eroi : Mircea (cel Bătrîn), Mihai
Viteazul" . 6

Că locuitorii Doljului erau decişi să intre, alături de ceilalţi locuitori ai ţării, în

'focul luptei pentru apărarea drepturilor strămoşeşti ne-o atestă şi faptul că ei au răspuns
cu avînt la ordinul de mobilizare, concentrîndu-se destul de repede la unităţi. I n această
•privinţă, şi autorităţile locale şi-au dat tot concursul. De pildă, l a 13/25 aprilie 1877,
subprefectul plăşii Balta raporta prefectului de Dolj despre pornirea tuturor rezerviştilor
„la corpurile lor" ·. I n acelaşi spirit raporta şi Poliţia oraşului Calafat, referindu-se la
trimiterea rezerviştilor de aici la unităţile din care făceau p a r t e . Pentru contingentul 1877,
7

acest judeţ a dat forţelor armate permanente şi teritoriale 3 238 de t i n e r i . 8

Pe ostaşii din judeţul Dolj, în afară de cei menţinuţi în efectivele armatei menite
să apere linia Dunării,. îi găsim prezenţi în timpul campaniei, în luptele purtate pentru
cucerirea Griviţei, Opanezului, Rahovei, Plevnei, Vidinului şi a altor localităţi din Bulgaria,
alături de ostaşii din celelalte părţi ale ţării, dînd cu toţii pilde nepieritoare de fierbinte
patriotism şi eroism, în pofida mizeriei, frigului şi foamei pe care le suportau. Ordinele
de z i către armata română şi cea rusă, comunicatele, presa română şi străină elogiau
•unanim spiritul de jertfă şi sacrificiu, eroismul şi curajul ostaşilor noştri, în majoritate
zdrobitoare ţărani. De exemplu, într-un comunicat dat de Mihail Kogălniceanu, ministrul
de. Externe, se sublinia că ostaşii români dădeau probe „de cel mai mare devotament
şi abnegaţie şi se luptau ca nişte e r o i " . Dintr-o situaţie întocmită în toamna anului
9

1878 de Prefectura judeţului Dolj, reiese că din acest judeţ au fost răniţi circa 90 dc
soldaţi . I n ce priveşte numărul celor morţi, datele publicate în 1898 de Ministerul
10

Cultelor şi al Instrucţiunii Publice indică cifra de 203 oameni, Doljul ocupînd locul al
patrulea între judeţele oltene, după Mehedinţi (309 morţi), Gorj (241 morţi), Vîlcea (200
morţi), pe ultimul Ioc fiind Romanaţul (97 morţi) . D i n luptătorii de la 1877—1878,
u

documentele înregistrează în Dolj, în 1928, 522 de veterani . 12

Pentru abnegaţia şi curajul de care au dat dovadă în timpul încleştărilor sîngeroasc

cu armata duşmană, ostaşii doljeni, ca şi ceilalţi ostaşi români, au fost răsplătiţi cu
numeroase ordine, medalii şi decoraţii româneşti şi ruseşti şi au fost avansaţi în grad.
D i n cei 90 de ostaşi răniţi, menţionaţi de materialele de arhivă, 79 au primit „Virtutea
militară", „Trecerea Dunării", „Apărătorii independenţei", „Steaua României" e t c . . 13

Victoriile strălucite obţinute împotriva armatei otomane au avut u n ecou deosebit,

eût în ţară cît şi în străinătate. Locuitorii din aşezările rurale şi urbane doljcne au
organizat entuziaste adunări populare, exprimîndu-şi sentimentele de satisfacţie neţărmu­
rită, încurajînd şi aducând cele mai mari elogii bravei armate române. Cînd satele
plăşii J i u de Jos au primit vestea despre căderea Rahovei, la 9/21 noiembrie, subprefectul
telegrafia prefectului de Dolj : „Rahova luată. Entuziasmul m a r e " . Referindu-se la
1 4

celebrarea biruinţei de la Plevna, Ι. Ν. Titulescu raporta Ministerului de Interne că

ştirea despre luarea acestei fortăreţe „de către armatele aliate α produs o bucurie nedescrisă
în oraşul Craiova" . I n seara zilei de 29 noiembrie/11 decembrie, „oraşul ca prin farmec
16

< Ibidem, f. 28.

Ibidem, f. 26.
8

« Ibidem, dos. 6/1877, f. 28.

' Ibidem, 1. 45.
„Monitorul oficial al României", nr. 122, 1 (13) iunie 1877, p. 3 550.
9

• Arh. St. Craiova, Pref. jud. Dolj, dos. 264/1877, f. 351.

18
Ibidem, dos. 10/1878, f. 128—128.
« Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, Eroii resboiului de Independenţă.
Tabelă de ostaşii morţi in resboiul din 1877—1678, [Bucureşti, 1896], p. 1—113.
u
Arh. St. Craiova, Prefectura jud. Dolj, dos. 245/1928, f. 2—7, 33.
° Ibidem, dos. 10/1678, f. 128—129.
« Ibidem, dos. 264/1877, f. 384.
« Ibidem, dos. 13/1877, f. 168—169.

www.mnir.ro
A S P E C T E A L E CONTRIBUŢIEI J U D . D O L J L A RĂZBOI 335

a luat u n aspect de sărbătoare, stradele principale, şi mai cu seamă strada U n i r i i şi

Lipscani, Clubul tinerimii, palatul administrativ erau splendid iluminate. U n public n u ­
meros, cum rar se vede în Craiova, parcurgea uliţele principale spre a admira iluminaţia
spontanee şi a împărtăşi veselia generală ce se vedea pe feţele tuturor" . D i n iniţiativa l e

Clubului tinerimii, tineretul Craiovei a organizat „o manifestaţiune importantă", parcurgînd

străzile oraşului „cu torţe, muzici şi lăutari, ... în strigătele cele mai frenetice de bucurie",
după care a mers la sediul prefecturii pentru a adresa „felicitările cele mai călduroase
pentru acest fapt eroic a l armatei române" . De asemenea, 17
în satele plăşii J i u de Sus,
ştirea despre victoria de la Plevna a fost „primită şi salutată ... cu entuziasmul cel mai
înflăcărat" . I n numele populaţiei plăşii, subprefectul solicita prefectului local să felicite,
m

„prin guvernul nostru, pe glorioasele armate aliate" . 19

Cei rămaşi acasă încurajau armata şi prin alte mijloace. Familiile soldaţilor, cu
toate că treceau prin greutăţi materiale, nu comunicau pe front starea de lucruri de
acasă, ci, din contră, îmbărbătau pe ostaşi. De exemplu, mai multe femei din comuna
Rojişte, ai căror soţi erau pe cîmpul de luptă, scriau Ministerului de Război că, deşi nu
aveau existenţa asigurată, pentru a nu-şi descuraja soţii, auzind „că noi sîntem în
mizerie şi ameninţate a pieri de foame", dimpotrivă, „i-am invitat a-şi îndeplini datoria
lor către ţară cu cea mai mare e n e r g i e " . 20
Ţărani şi ţărance au mers chiar pînă în faţa
Plevnei pentru a le întări soldaţilor noştri încrederea în obţinerea v i c t o r i e i . 21

Unindu-şi eforturile cu populaţia din celelalte zone ale ţării, locuitorii Doljului au
contribuit în mod remarcabil la sprijinirea materială a războiului. Fără susţinerea morală
şi materială a populaţiei civile din spatele frontului jertfele armatei române pe cîmpul de
luptă ar fi fost zadanice, iar ducerea unei campanii victorioase — imposibilă. L a acea
dată, cu cît veniturile şi creditele statului erau neîndestulătoare, cu atît mai mult se
impunea să se apeleze la concursul tuturor locuitorilor ţării. Documentele vremii constituie
dovezi peremptorii pentru modul exemplar în care populaţia Doljului, mai ales masele
ţărăneşti şi orăşeneşti, a înţeles să-şi aducă aportul, prin toate mijloacele şi cu toată
puterea, la înzestrarea armatei cu echipament, armament, muniţii şi furnituri militare,
la aprovizionarea ei cu alimentele necesare trupelor şi cu furajul pentru cai şi la efectuarea
unor lucrări de construcţii sau cu alt caracter.

I n ziua de 7/19 septembrie 1877, cînd ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu,

lansa u n apel călduros către întregul popor pentru a contribui benevol la cumpărarea
armelor necesare frontului, prefectul de Dolj lansa şi el u n apel similar către locuitorii
judeţului pentru „a face tot posibilul ca să poată aduna din judeţul nostru, prin
subscripţiuni publice, cumpărarea a cel puţin 2 000 puşti P e a b o d y " . 22
Rezultatele au fost
demne de subliniat. I n urma acţiunilor întreprinse de comitetele cetăţeneşti locale şi
„Comitetul central de arme" din C r a i o v a , au subscris cu mult elan atît particularii cît
23

şi localităţile rurale şi urbane din bugetele lor. Pînă la 26 noiembrie/8 decembrie 1877,
la Casieria generală a judeţului Dolj s-a depus suma de 51 592,49 lei. Cetăţenii d i n . Calafat
contribuiseră cu suma de 401,75 lei, iar locuitorii din plăşile J i u de Sus, Ocolu şi Cîmpu,
respectiv, cu sumele de 1235,50 lei, 689,90 lei şi 5 345,25 lei, la care s-au mai adăugat
banii proveniţi din alte localităţi doljene . M
I n decembrie, Consiliul general a l judeţului

»Ibidem.
"Ibidem.
»Ibidem, dos. 264/1877, f. 396.
»Ibidem.
»rbidem, dos. 3/1877, f. 88.
T . C. Văcărescu, Luptele românilor in resbelul din 1877—1878, Bucureşti, 1877, p. 425.
31

Arh. St. Craiova, Pref. jud. Dolj, dos. 268/1877, f. 221.

33

Comitetul se compune din : Anton C. Brăilolu, preşedinte, Β, I . Popescu, secretar şi

33

I. Cernătescu, casier (Ibidem, f. 296, 533, 681).

« Ibidem, f. 367, 368, 485, 466, 546, 588, 681.

www.mnir.ro
336 PAUL BARBU

a depus 5 000 l e i . L a sfîrşitul lunii ianuarie 1878, fondurile

2 5
băneşti pentru cumpărare
de arme adunate din Dolj s-au ridicat l a suma de 57 666 l e i . I n total, judeţul Dolj a %

contribuit la acţiunea respectivă cu 62130,91 lei, situîndu-se pe primul loc între judeţele
Olteniei, locurile următoare fiind deţinute astfel : Gorj cu 37 446,76 lei, Mehedinţi cu
12 261,82 lei, Romanaţi cu 6 668,40 lei şi Vîlcea cu 2 947,02 lei .
2 7

Lipsindu-i fondurile necesare, guvernul a decis ca atît alimentele necesare trupelor,

cît şi furajele pentru cai să se -procure numai pe bază de rechiziţii. I n vederea aprovizio­
nării armatei prin acest sistem, s-au constituit comisii de rechiziţii în localităţile rurale şi
urbane. L a nivelul judeţului funcţiona Comisia mixtă de rechiziţii judeţeană, cu sediul
la C r a i o v a . Pentru rechiziţionarea
28
cailor s-a format o comisie separată . L a Craiova
29

funcţiona şi u n a dintre cele trei comisii de aprovizionare a armatei create în ţară, care
îşi exercita autoritatea asupra tuturor judeţelor oltene, urmărind modul de aplicare a
legii rcchiziţiilor în provincia de peste O l t . 3 0

Cele mai multe produse au fost rechiziţionate de la ţărani. Adeseori acestora l i s-a
luat mai mult de o treime din cantitatea produselor deţinute, cît prevedea legea
rechiziţiilor, datorită necesităţilor stringente ale armatei. I n lunile aprilie, mai şi iunie
1877, numai din 10 comune ale plăşii Cîmpu s-au rechiziţionat 85 000 kg porumb,
94161 kg orz, 248 102 kg fîn, 44 800 kg mălai, 180 vedre de oţet, precum şi 30 000
scânduri, 87 000 cărămizi şi alte p r o d u s e . 31
I n lunile august, septembrie şi octombrie, din
19 sate ale plăşii Ocolu s-au rechiziţionat 200 berbeci şi o i , pe lîngă produsele M
cerealiere
sau de altă natură. Caii pe care trebuia să-i dea Doljul au fost rechiziţionaţi încă din
luna aprilie . Μ

Cantităţi însemnate de produse a dat şi populaţia orăşenească : comercianţii şi

neguţătorii. De pildă, în luna iulie s-au rechiziţionat din Calafat 35 082 kg g r î u , iar Μ

din Craiova 10 091 ocale de f a s o l e .

35
I n septembrie şi octombrie, comercianţii şi alţi
locuitori ai Craiovei au m a i dat drept rechiziţii 280 ocale de brînză, 628 ocale de fasole
şi 63 ocale de pastramă . 36

In acelaşi timp, ţărănimea a fost intens solicitată să pună la dispoziţia armatei

atelajele necesare transporturilor militare, mai ales că în ţară existau puţine căi ferate.
Doljul, fiind u n u l dintre judeţele din apropierea frontului, a făcut şi în această direcţie
sacrificii deosebite. Deoarece sătenii de aici erau foarte împovăraţi cu rechizitiile de care
şi animale de transport, în repetate rînduri prefectura a intervenit l a autorităţile centrale
pentru a da dispoziţii judeţelor vecine să contribuie mai mult l a efectuarea transporturilor
m i l i t a r e . I n 1877, locuitorii de aici au efectuat cu carele şi vitele lor 249 262 de z i l e .
37 m

Doljul a dat cel m a i mare număr de care dintre toate judeţele ţării.
In contul rechiziţiilor, s-au luat şi oameni la diverse lucrări pentru armată,
efectuînd 4 556 de zile

„Monitorul oficial al României", nr. 291, 31 decembrie 1877 (12 ianuarie 1878).
35

* Arh. St. Craiova, Prefectura jud. Dolj, dos. 270/1877, f. 36.

A l . Pencovici, Recftisifiunile si ofrandele pentru trebuinţele armatei române In res­
17

boiul din 1877—1678, Bucureşti, 1879, p. 66—67.

Comisia era formată din prefectul judeţului, I . N. Titulescu, preşedinte, G . I . Pessicu,
28

primarul Craiovei şl Mihail Trişcu, preşedintele Comitetului permanent judeţean, membri (Arh.
St. Craiova, Pref. jud. Dolj, dos. 260 bis/1877, f. 8, 9).
M
Ibidem, f. 1, 17.
Comisia era compusă din generalul Lupu, preşedinte, P. Opran, Elefterie Cornetti,
30

C-tin Pleşa, Barbu Ionescu, Ν. M. Sescioreanu, membri şl C-tln Pişcă, secretar (ibidem,
dos. 240/1877, f. 29, 40, dos. 9/1877, f. 241).
Ibidem, dos. 247/1877, f. 389—390.
31

Ibidem, dos. 243/1877, f. 247—249.

33

Ibidem, dos. 247/1877, f. 369—390.

33

" Ibidem, Primăria oraşului Calafat, dos. 4/1877, f. 613.

Ibidem, Prefectura jud. Dolj, dos. 257/1877, f. 192.
35

Ibidem, f. 268, 272.

39

Ibidem, dos. 248/1877, f. 187—166.

37

Ibidem, dos. 1/1877, f. 195—196.

38

Ibidem, dos. 242/1877, f. 128—136, 257—261.

33

www.mnir.ro
A S P E C T E A L E CONTRIBUŢIEI J U D . D O L J L A RĂZBOI 337

0 evaluare exactă a contribuţiei Doljului în rechiziţii nu se poate face, întrudt n u

în toate cazurile acestea au fost înregistrate, mai ales că uneori erau făcute şi de autori­
tăţile militare, fără a elibera acte . 40

Conform situaţiilor centralizate întocmite de Comisia de rechiziţii a judeţului Dolj,

care concordă în bună parte cu datele publicate de Λ1. Pencovici, în această parte a ţării
s-au făcut următoarele rechiziţii : 1 4 3 5 104 kg grîu, 763 258 kg porumb, 645 443 kg
mălai, 12 773 kg ovăz, 1728 867 kg orz, 4 008 776 kg fîn, 199 995 kg paie, 428449 kg
făină de grîu, 217 cai, 1156 boi şi vaci, 4 715 berbeci şi oi, 1875 ocale de brînză.
14 019 kg fasole, 63 ocale pastramă, 5 kg cîrnaţi, 10 ocale untdelemn, 597 vedre de v i n ,
2OOV2 vedre de rachiu, 346 vedre de oţet, 155 ocale de pîine, 1876 kg de sare, 813 kg
de lină, 5 122 bucăţi de lemne de cherestea, 374 708 kg de lemne de foc, 150 986 cărămizi,
134 pogoane de păşune, 10 mori cu abur, 37 luntri, 4 810 coţi de pînză „Americă",
700 coţi de pînză „Oxford", 897 V4 coţi de pînză groasă, 779 rogojini, plus diferite
unelte, obiecte de uz gospodăresc şi a l t e l e . L a acestea sc adaugă 80 753 de care cu doi
41

boi sau cai şi 8 024 care cu patru boi sau cai , a

în total 88 777 care. Valoarea totală a
a rechiziţiilor s-a ridicat la suma de 2 238 269 lei, repartizată astfel : 1877 : aprilie
224 561 Iei, mai 170 426 lei, iunie 244 983 lei, iulie 258 846 lei, august 94 433 lei,
septembrie 62 024 lei, octombrie 135 503 lei, noiembrie 148 818 lei, decembrie 152 735 lei ;
1878 : ianuarie 203 480 lei, februarie 200 895 lei, martie 198 320 lei, aprilie 61 232 lei,
mai 76 356 lei, iunie 5 657 l e i . 4 3
Doljul s-a situat pe primul loc între judeţele întregii
ţări, fiind urmat de judeţele Romanaţi (1116 649 lei), Ialomiţa (1107 093 lei), Mehedinţi
(460338 l e i ) , Vîlcea (402168 l e i ) . 4 4
Acest judeţ deţine o proporţie de circa 4 9 % din
valoarea rechiziţiilor date de Oltenia (care era de 4 452 225 lei) şi 1 9 % din a celor date
de toate judeţele ţării (care s-a ridicat la cifra de 11227 098 Iei).

I n afară de rechiziţii, transporturi (făcute tot în baza rechiziţiilor), subscripţii pentru

cumpărare de arme, populaţia din spatele frontului a mai contribuit la ducerea războiului
şi prin donaţii în bani sau diferite ofrande (vite de sacrificiu, produse agro-alimentare,
îmbrăcăminte, lenjerie, bandaje, scamă şi pînză pentru bandaje etc.). Pentru colectarea
acestora s-au constituit comitete şi societăţi cetăţeneşti. Imediat după ce s-a proclamat
starea de război cu Poarta otomană, „craiovenii, animaţi de simptimentul patriotismului",
au format „un comitet pentru adunarea de bani şi o b i e c t e " . 45
Tot atunci, au luat fiinţă
Comitetul magistraţilor tribunalului Dolj şi Asociaţia magistraţilor din Oltenia. Ulterior
s-a format „Comitetul clerical D o l j " şi „Societatea doamnelor craiovene de binefaceri
pentru ostaşii răniţi", precum şi alte comitete sau asociaţii cetăţeneşti. Intr-unul din
apelurile călduroase lansate către locuitorii Doljului, Comitetul magistraţilor de aici
spunea că fiecare cetăţean, pe lîngă tributul de sînge datorat patriei, trebuie să . contri­
buie cu ce-i „va sta prin putinţă spre a îmbunătăţi, cît se v a putea mai mult, condiţiile
de trai ale armatei noastre" **. Rezultatele au fost corespunzătoare aşteptărilor. Sătenii au
oferit bani, îmbrăcăminte, vile şi mai ales alimente. Astfel, locuitorii din comunele
Rojiştea şi Adunaţii de Giormane au făcut ofrandă 250 ocale de fasole , 47
iar cei din

Ibidem, dos. 5/1877, f. 44, 163 ; dos. 243/1877, f. 75.

40

Ibidem, dos. 242/1877, f. 128—136, 265—262.

41

Ibidem.
a

Ibidem.
43

A l . Pencovici, op. cit., p. 38—39.

44

în comitet intrau : I . Theodorian, I . Cernătescu, M. Chiciu, Barbu Bălcescu, M. Chiţu,

45

G. G. Vorvoreanu, N. G. Racoviţă, P. Chiţu, A l . Ntcolalde, T . Andreianu (Arh. St. Craiova,

Pref. jud. Dolj, dos. 270/1877, f. 235).
Ibidem, dos. 269/1877, f. 229.
19

« Ibidem, f. 643.

www.mnir.ro
338 PAUL BARBU

Bîrza 1800 de piini **. U n număr de 40 de locuitori din - Mîrşani au trimis armatei
2 750 ocale de porumb, 1 650 ocale de grîu, 400 ocale de orz, 290 ocale de fasole,
32 ocale de săpun . 49

Orăşenii au oferit bani, lenjerie, scamă, efecte vestimentare şi chiar alimente. I n luna
aprilie, înainte de a se proclama starea de război cu Turcia, 39 de locuitori din Craiova
au predat armatei 35 237 de p î i n i , iar în luna următoare A n a T . Coman oferea
Μ
1000
de pîini, „ca semn de iubire pentru armata română" . 51
Comitetul comercianţilor pieţei
din Craiova a dat 20 000 de pîini şi 30 vedre de v i n . 5 2
I . Theodorian, membrul unui
comitet craiovean pentru colectarea de ofrande, pc lîngă diferite produse alimentare şi
obiecte a colectat 315 lei de la opt locuitori ai C r a i o v e i . I n septembrie M
1877, peste- 230
de persoane din Craiova, dc diferite virate şi ocupaţii, au făcut însemnate ofrande de
scamă, lenjerie, îmbrăcămintei bandaje, paturi e t c . . I n luna următoare, alţi craioveni au
M

oferit 185 ocale de brînză . s>

Dc aici s-au făcut şi ofrande de cai, prin bunăvoinţa a
31 de orăşeni . 56

Profesorii, învăţătorii şi micii funcţionari administrativi au oferit o parte din

salariile lor pe anumite perioade de timp sau pe toată durata războiului. Profesorii liceului
din Craiova, de exemplu, din mai 1877 şi pînă în februarie 1878, au donat suma de
5 701,09 l e i . 5 7
Profesorii şi profesoarele Şcolii centrale de fete de aici au oferit, lunar,
cîte 20 lei din salariu, începînd din iunie 1877 şi pînă la terminarea războiului . U n 58

număr de 92 învăţători doljeni au contribuit cu salariul lor pc o lună (2 609,50 lei) . 59

înşişi elevii adunau fonduri, iar elevele stiingeau sau confecţionau scamă şi
lenjerie pentru spitalele de răniţi. I n această privinţă, notăm că elevii şi elevele anului I
de la liceul din Craiova au depus 43 lei, iar de la celelalte clase s-au adunat, pe lîngă
bani, însemnate cantităţi de scamă . De asemenea, elevele pensionului nr. 1 au confec­
,i0

ţionat, în octombrie, 43 de cearceafuri . Şi-au adus aportul chiar elevii claselor primare.
61

Cităm cazul elevei de clasa a I l - a , Elena Corbeanu, care a- venit în ajutorul soldaţilor cu
12 bandaje şi 200 dramuri dc scamă . e2

Demn dc amintit este faptul că întregul tineret doljean a răspuns cu ardoare

imperativelor momentului. I n acest sens, menţionăm că de la Clubul tinerimii din Craiova
s^au primit 6 546 de pîini şi bani pentru a ajuta familiile a doi soldaţi
O parte din fonduri şi ofrande au fost utilizate pentru înfiinţarea şi dotarea unor
spitale de răniţi. „Societatea doamnelor craiovene de binefaceri pentru ostaşii răniţi",
de pildă, a înfiinţat u n asemenea spital în casele medicului Roskowschy, cu 20 de paturi,
„cu toate ale lor, precum şi rufăria necesară la 20 răniţi", la care s-au adăugat mobilă
şi veselă de bucătărie şi s-a angajat o bucătăreasă, toate acestea prin bunăvoinţa locuito­
rilor Craiovei, care dovediseră „cele mai patriotice simţăminte" . L a Craiova au existat 63

şi alte spitale dc răniţi, ce au funcţionat în sala liceului, localul Curţii cu juraţi, sala

*» Ibidem, f. 314.
Ibidem, dos. 267/1877, f. 103.
Ibidem, dos. 257/1877, f. 34—35.
M

Ibidem, dos. 259/1877, f. 27.

51

Ibidem, dos. 269/1877, f. 14, 15.

52

Ibidem, dos. 270/1677, f. 253.

H

Ibidem, dos. 269/1677, f. 600—632.

54

Ibidem, dos. 257/1877, f. 260.

53

Ibidem, dos. 260 bis/1877, f. 405.

56

Ibidem, dos. 270/1877, f. 214.

57

Documente privind istoria Romăniei. Războiul pentru Independenţă., vol. I I I , Edit.

58

Academiei, Bucureşti, 1953, p. 453—454.

Arh. St. Craiova, Prefectura j u d . Dolj, dos. 269/1877, f. 146, 149.
M

„Monitorul oficial al României", nr. 58, 12 (24) martie 1876, p. 1 651—1 652.
00

A r h . St. Craiova. Prefectura jud. Dolj, dos. 284/1877, f. 133.

61

Ibidem, dos. 283/1877, f. 336.

62

Ibidem, dos. 269/1877, f. 13 ; 270/1877, f. 16.

65

www.mnir.ro
 ASPECTE A L E CONTRIBUŢIEI JUD. D O L J L A RĂZBOI 339

Oficiului stării civile, Cazinoul Măcescu, casele Diamandi, casele N. Opran, hotelul
Transilvania şi în alte i m o b i l e . Intre 1/12 septembrie şi 15/27 noiembrie 1877, în spitalele
64

civile şi militare din Craiova au fost trataţi 819 soldaţi bolnavi şi răniţi . 65

Fondurile şi ofrandele din Dolj trebuie să se fi ridicat l a o valoare apreciabilă.

Aceasta nu se poate însă stabili nici cu aproximaţie, deoarece, spre deosebire de ofrandele
adunate de societăţile de binefacere, numai cele primite direct de guvern au fost înre­
gistrate. Conform acestor date, Doljul a contribuit cu 12 237,75 lei, 42 bovine, 4 ovine,
47 cabaline, 18 h l de fasole şi alte legume, 76 h l de grîu, 146 h l de orz, 26 h l porumb,
28 hl şi 82 1 de v i n şi rachiu, 325 kg brînză, 6 411 kg de făină, 69 kg pastrama,
31 884 pîini, 4 220 kg fîn, 95 flanele, 131,727 kg scamă, 789 feşe şi alte materiale de
pansat, plus pînză, lenjerie, mobilă, tacâmuri de masă, vase şi a l t e l e . 66

Locuitorii nemobilizaţi au contribuit la susţinerea războiului şi prin alte acţiuni.

Astfel, aceştia şi-au adus aportul la încartiruirea soldaţilor concentraţi în zona Doljului,
unor familii asigurîndu-le cazare şi întreţinere gratuită . 67
De asemenea, cei rămaşi la
vetrele lor au lucrat l a efectuarea muncilor agricole pe pământurile soldaţilor chemaţi
sub arme, ajutînd familiile acestora la praşilă, recoltare, arăturile de toamnă şi în alte
împrejurări. I n acest sens, amintim că celor 14 dorobanţi din comuna Bechet l i s-a
făcut toată munca, prăşindu-li-se 28 pogoane de porumb, secerîndu-li-se 8 pogoane de
grîu şi 16 de secară.
Lupta eroică a armatei române, conjugată cu eforturile populaţiei din spatele fron­
tului, a dus la scuturarea suzeranităţii otomane, la consfinţirea independenţei pe calea
armelor, poporul român repurtînd o strălucită şi binemeritată victorie, la care şi-au adus
din plin contribuţia şi locuitorii judeţului Dolj, îndeosebi masele ţărăneşti şi orăşeneşti,
care au susţinut cu toată hotărîrea şi dîrzenia lor războiul de independenţă.

QUELQUES ASPECTS D E L A CONTRIBUTION

D U DÉPARTEMENT D E D O L J A L ' A P P U I D E L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE

Résumé

Le département de Dolj a eu un remarquable apport a l'action de soutenir la guerre

d'Indépendance. A côté de nombreux sacrifices sur le champ de bataille, qui comptaient des
soldats morts et blessés, les habitants de la région ont contribué par des grosses valeurs
matérielles pour encourager la campagne de 1877—1878. La population a accordé' la somme de
$2.130,91 lel pour l'achat d'armement de type „Peabody", des aliments et des animaux de sacrifice
réquisitionnés en valeur de 2 233 269 lei.
Toujours de ce département on a mis à la disposition de l'armée d'importantes quantités
de produits alimentaires, objets de vêtement, du chiffon, du linge obtenus de chez les diffé­
rents partlotes, et à ce fait s'ajoutent importants fonds pécuniaires, qui ont été offerts à côté
de grosses sommes souscrites pour l'achat d'armement.
Opposant une puissante force armée à l'Empire Ottoman, le peuple roumain a obtenu
une brillante et méritée victoire à laquelle avalent participé pleinement les masses de paysans
et habitants des villes.

« Ibidem, dos. 283/1877, f. 397.

93
Ibidem, dos. 283/1877, f. 387, dos. 284/1877, f. 336.
66
Ibidem, dos. 284/1877, f. 327, 329.
« Ibidem, dos. 5/1877, f. 112, dos. 8/1877, f. 48, 42—44, 74 ; dos. 248/1877, f. 483 ; dos.
264/1877. f. 154.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII P R I V I N D P A R T I C I P A R E A J U D . NEAMŢ
L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ

de A D O L F MINUT

Cucerirea independenţei dc stat în anul 1877, eveniment de mare dimensiune

istorică, a reprezentat ultima încleştare din lunga serie, care a durat mai bine de patru
-secole, de lupte duse de poporul român împotriva Imperiului otoman.
Proclamată oficial, independenţa trebuia cucerită, întărită şi apărată pe cîmpul de
luptă. I n acest scop, corpurile legiuitoare româneşti au decretat Ia 6 aprilie mobilizarea
.armatei. D i n totalul de 100 000 soldaţi şi ofiţeri, efectivul destinat operaţiunilor era de
58700 militari, împărţiţi i n două corpuri de armată. D i n acestea făceau parte şi regimentele
14 dorobanţi Roman şi 15 dorobanţi Piatra Neamţ, cuprinzînd în majoritatea lor fii ai
meleagurilor nemţene.
Regimentul 14 dorobanţi, înfiinţat în anul 1872, făcea parte din corpul I I armată,
Divizia a I V - a , Brigada a I l - a comandată de colonelul Grigore Borănescu *. Imediat după
mobilizare, regimentul a rămas în capitală, împreună cu Regimentul 13 dorobanţi, fiind
apoi dirijat spre Corabia.
începînd cu data de 17 iulie, regimentul din Roman trece Dunărea împreună cu
alte trei unităţi de linie şi călăraşi, primind misiunea de a ocupa Nicopole, pentru a-şi
deschide drum spre Plevna . 2

înainte de a ajunge aici, dorobanţii de pe valea Şiretului s-au luptat cu bărbăţie

la Griviţa 1, l a 30 august 1877, dîndu-şi tributul de sînge printr-un mare număr de
ostaşi, dintre care 28 erau originari din satele judeţului Neamţ. Dintre aceşti eroi men­
ţionăm pe căpitanul Dimitrie Buşilă, născut în anul 1836 în judeţul Vaslui. Intră ca
-voluntar în armată la 10 aprilie 1858, fiind avansat căpitan l a 8 aprilie 1875. L a 30
august 1877, în fruntea companiei sale intră în redută, dar după cîteva ceasuri de aprige
lupte cade cu tîmpla zdrobită de un glonte . 3

Regimentul 15 dorobanţi a fost înfiinţat la 1 ianuarie 1877 prin fragmentare din

Regimentul 8 dorobanţi, care de la acea dată se v a numi 14 dorobanţi ., Acest 4
regiment
făcea parte, împreună cu regimentele 13 dorobanţi, 7 linie şi 2 vînători din Brigada I de
infanterie comandată de colonelul Grigore Cantili (Divizia a I V - a , Corpul I I de armată).
Dorobanţii de pc valea Bistriţei au participat la cele mai crîncene bătălii dc la
•Griviţa 1, Griviţa 2 şi Rahova D i n rindurilc lor a căzut l a datorie primul erou al
judeţului Neamţ, soldatul Gheorghe Bârnat, ţăran din comuna Tazlău, răpus de duşman.
Din cei 1 189 soldaţi şi ofiţeri, morţi sau răniţi în aprigele lupte purtate la
6 septembrie asupra redutei Griviţa 2, Regimentul 15 dorobanţi a pierdut 176 ostaşi, din

T . C. Văcărescu, Luptele românilor In războiul din 1877—1878, vol. I , Edit. Tipografiei

1

Curţii Regale, Bucureşti, 1888, p. 51.

Ibidem, p. 204.
2

Gheorghe Calmuţchl, 1877—1878. Eroii morfi. Tipografia Viaţa Românească, Iaşi, 1928, p. 57.
2

' Albumul armatei române, Bucureşti, 1902, pl. νΠ.

Ibidem.
B

www.mnir.ro
342 A D O L F MINUT

care 91 erau originari din judeţul Neamţ. D i n cei căzuţi vom aminti doar pe câţiva,
care s-au distins în luptele purtate de regimentul comandat de locotenent-colonclul
Alexandru Fotea.
Căpitanul Ion Grigore Năstase, născut l a Iaşi în ziua de 6 ianuarie 1842, intră ca
soldat în armată l a vîrstă de 15 a n i , fiind avansat l a gradul de căpitan l a 1 ianuarie
1873. Participînd l a asaltul redutei Griviţa, cade răpus de gloanţele i n a m i c u l u i . 6

Sublocotenentul Gheorghe Nicolescu, rănit la braţul sting, este transportat la

spitalul de campanie din T u r n u Măgurele şi moare l a 13 noiembrie 1 8 7 7 . Tot în acest
7

spital a murit l a 2 octombrie 1877 şi sublocotenentul George Valentineanu, rănit la

6 septembrie de trei gloanţe, unul i n genunchiul drept şi două în umărul s t i n g . 8

Maiorul loan Neculai era originar din Galaţi. Intră în armată ca voluntar, fiind
avansat destul de repede pînă l a gradul de maior. A fost ucis în timpul asaltului din
6 septembrie. Iubit şi apreciat de soldaţii din subordinea sa, el a constituit pînă în
clipa morţii u n exemplu de curaj şi bărbăţie, fiind considerat unul din cei mai de seamă
eroi ai războiului de independenţă . 9

Vorbind despre faptele de vitejie ale ostaşilor Regimentului 15 dorobanţi, generalul

Alexandru Cernat, comandantul Armatei române de operaţii, arăta că aceştia „au dat
probe de curaj şi bravură", iar pilda lor trebuia „să servească de exemplu atît trupelor
care. au participat l a luptă, cît şi pentru cele ce în viitor vor fi chemate a lupta" . 1 0

Ca răsplată şi încurajare, drapelul regimentului a fost decorat cu m a i multe ordine,

iar o serie de ostaşi cu ordine şi medalii.
I n apriga încleştare cu duşmanul, pe cîmpul de luptă au căzut mulţi fii ai judeţului
Neamţ, înrolaţi în alte regimente decît cele menţionate m a i sus. Astfel, participînd la
asaltul redutelor Griviţa 1 şi Griviţa 2 i n zilele de 30 august şi 6 septembrie, Regimentul
5 linie a pierdut printre alţii şi 47 ostaşi originari de pe meleagurile nemţene, iar Regi­
mentul 7 linie, care a luptat l a 7 octombrie l a Griviţa 2, a pierdut 11 soldaţi.
L a asaltul din 30 august, Regimentul 2 linie pierde doi soldaţi din fostul judeţ
R o m a n , iar Regimentul 8 linie şi-a redus rîndurile cu 12 militari, printre care subloco­
tenentul Vasile Horcea, născut în 1844 l a Zăneşti-Neamţ. L a vîrstă de 19 ani tînărul
Horcea se înrolează în armată ; urmează apoi cursurile şcolii divizionare, făcând parte
din prima promoţie a acesteia. I n dimineaţa zilei de 30 august 1877, înconjurat de ostaşii
plutonului comandat de e l , sublocotenentul Horcea dă ultimele indicaţii înaintea bătăliei.
Atacul a durat m a i puţin de o oră. Avîntîndu-se în luptă, pentru a completa rîndurile
rărite, sublocotenentul a fost izbit în cap de o muchie de topor, neputîndu-se astfel
bucura de victorie i l
.
Alţi eroi din judeţul Neamţ au luptat în regimentele 3 şi 4 artilerie, 13 dorobanţi-
Vaslui.
Atacurile succesive desfăşurate de dorobanţi, artilerişti şi vânători au dus l a căderea
redutelor Griviţa 1 şi Griviţa 2, etrîngînd şi m a i mult cercul în j u r u l Plevnei, cel mai
fortificat punct turcesc.
Operaţiunile care au avut Ioc au dus l a concluzia că generalul turc Osman Paşa
putea fi înfrînt numai prin încercuire şi asediu. I n vederea unei complete izolări a
acestuia faţă de gruparea de l a V i d i n , s-a luat hotărîrea atacării Rahovei. L a acest atac
a participat şi Regimentul 15 dorobanţi din Piatra Neamţ. Reduta a fost cucerită cu preţul
a 337 morţi şi răniţi, în ziua de 9 noiembrie 1877.

* Gheorghe Calmuţchl, op. cit., p. 69—70.

11bidem, p. 71.
Ibidem, p. 72.
8

• Ibidem, p. 64—68.
Gheorghe Bejancu, n i e Ceauşescu, Vasile Mocanu,
10
Constantin Olteanu, Asaltul la
redute. Edit. Militară, Bucureşti, 1969, p. 17.
Gheorghe Calmuţchl, op. cit., p. 49.
11

www.mnir.ro
PARTICIPAREA JUD. NEAMŢ L A RĂZBOIUL INDEPENDENŢEI 343

In dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1877, încereînd să iasă din încercuire, Osman

Paşa a fost rănit, predindu-sc în cele din urmă'colonelului român Mihail Cerchez.
După căderea Plevnei, trupele române s-au angajat în luptele din zona Vidinului,
remareîndu-se în vestitul asalt de la Smîrdan.
Vorbind despre participarea directă în focul luptelor a numeroşi cetăţeni din
judeţul Neamţ, precum şi despre tributul de sînge care l-au dat pentru cucerirea
independenţei, se cuvine să arătăm şi contribuţia bănească şi materială a locuitorilor
acestor meleaguri.
După cum este cunoscut, armata nu era înzestrată cu armament modern, nu
dispunea de echipament suficient şi serviciu de intendenţă, iar statul nu avea creditele
necesare pentru a face faţă imenselor cerinţe care se iviseră.
Iiitr-o atare situaţie, apelul lansat de guvern la 7 septembrie 1877 întregului popor
a găsit ecou în rîndul maselor populare, care au făcut donaţii masive cu ajutorul cărora
armata a fost pusă în scurt timp pe picior de război. I n întreaga ţară au luat fiinţă
comitete cetăţeneşti şi societăţi care adunau fonduri, îmbrăcăminte şi alimente de la
populaţie.
Chiar înainte de lansarea apelului, locuitori din judeţul Neamţ, ca şi din alte
judeţe ale ţării de altfel, au donat importante sume de bani pentru procurarea de arme.
Astfel, la 2 iunie 1877, mai mulţi locuitori din fostul judeţ Roman primeau mulţumiri
din partea Ministerului de Război pentru ofrandele în vite oferite, ca şi pentru suma de
1010 lei, iar cîteva zile mai tîrziu pentru suma de 1 160 l e i . 1 2
Tot în aceeaşi lună şi
judeţul Neamţ vărsa suma de 478,75 lei .
1 3

După lansarea apelului de către guvern, campania dc colectare a contribuţiilor

cetăţeneşti ia amploare. I n numai cîteva zile comitetul din Roman strînsese fonduri pentru
cumpărarea a 120 puşti Peabody . M

Actualul judeţ Neamţ a contribuit cu suma totală de 225 335 lei. Dacă raportăm
această sumă la cei 1 639 798 lei care s-au adunat din întreaga ţară şi cu ajutorul cărora
s-au putut cumpăra 50 000 puşti m o d e r n e , ajungem 13
la concluzia că locuitorii judeţului
nostru au avut o contribuţie bănească însemnată I n efortul de înzestrare a armatei
române.
Cu însemnate sume de bani au contribuit învăţătorii satelor, lucrătorii oficiului
telegrafic-poştal din Piatra Neamţ şi alţi salariaţi.
In afară de subscripţiile băneşti, populaţia de la oraşe şi sate, dînd dovadă de un
înalt patriotism, a trimis autorităţilor imense cantităţi de ofrande, în valoare de 9 247 000
lei (la cursul epocii), sumă cu care se putea asigura aprovizionarea cu alimente a
armatei operative timp de 300 de zile. Acţiunea de colectare a acestora a început şi pe
teritoriul actualului judeţ Neamţ încă din luna aprilie 1877, cînd locuitorii din comuna
Costişa ofereau 2 cai şi furajele necesare Regimentului 8 călăraşi 18
; de pe valea Şiretului
ţăranii ofereau l a 4 m a i 1877, 20 de cai, iar l a sfîrşitul aceleaşi l u n i m a i trimiteau încă
28 boi şi 5 cai ; la 2 iunie trimiteau 87 cai pentru cavalerie şi 30 vite îngrăşate pentru
hrana militarilor . 17

Alături de acestea au fost colectate pentru front însemnate cantităţi de pături, v i n

vechi pentru răniţi, hamuri pentru cai şi multe altele.

« „Monitorul oficial a l României", tr. I I , 1877, p. 3 365.

« Ibidem, p. 3 117.
" Nlchita Adăniloae, Masele populare şl războiul de Independenţă, în „Studii — revistă
de istorie", nr. 3, 1967, p. 440.
Ibidem, p. 441.
15

'· Arhivele Statului, filiala Piatra Neamţ, fond Primăria Piatra Neamţ, dos. 16/1877.
„Monitorul oficial al României", tr. Π, 1877, p. 2 677 şi 3 365.
17

www.mnir.ro
344 A D O L F MINUT

In timpul luptelor din vara şi toamna anului 1877, locuitorii judeţului Neamţ au
adunat şi trimis pe front peste 200 cojoace şi cojocele, 100 oi şi 80 vite pentru carne,
aproape 7 500 kg brînză (în afară de alte 12 000 kg care au fost rechiziţionate), 12 000
oca fasole, linte şi mazăre, 300 kile grîu, aproape 1 000 de cămăşi, peste 800 coţi de pînză
şi 100 oca scamă (ambele folosite la pansamente) etc .
m

U n mare număr de locuitori din judeţul Neamţ au sprijinit prin muncă, bani şi
ofrande funcţionarea celor trei spitale militare din Roman : „Precista Mare" (azi „Spitalul
Unificat"), „Spitalul imperial rusesc" şi spitalul „Virtutea Militară", pe care le-au înzestrat
cu paturi, saltele, perne, pături, lenjerie, veselă, diverse produse alimentare, tutun, scamă,
pînză pentru pansamente etc. Ţăranii din satele vecine Romanului (Pînceşti, Stăniţa,
Dagîţa, Todireni, Gîdinţi şi altele) au efectuat transporturi de lemne şi alimente necesare
spitalului „Virtutea Militară", care era cel mai mare din cele trei menţionate mai s u s . ω

Aportul ostaşilor celor două regimente (14 dorobanţi Roman şi 15 dorobanţi Piatra
Neam), al altor fii ai acestor meleaguri înrolaţi în diferite unităţi militare, precum şi
valoarea rechiţiilor, donaţiilor şi transporturilor atestă contribuţia populaţiei judeţului
Neamţ la obţinerea victoriei de către armata română în războiul de independenţă.

CONTRIBUTIONS CONCERNANT LA PARTICIPATION DU

D E P A R T E M E N T D E NEAMŢ, À L A G U E R R E
DE L'INDÉPENDANCE

Résumé

A la guerre de l'indépendance ont participé du département de Neamţ le régiment 15

Piatra Neamţ et le régiment 14 Roman qui ont apporté une contribution importante aux
combats de Griviţa 1 et 2, et de Rahova.
La population du département de Neamţ a répondu à l'appel du gouvernement pour
participer à la dotation de l'armée roumaine, avec une contribution de 225.335 lei nécessaires
pour l'achat des armes. On peut parler aussi d'une Importante donation concrétisée en des
aliments, habits, des animaux de traction et la nourriture nécessaire, matériaux pour le soin
des blessés.
Sur le territoire de la ville de Roman étaient trois hôpitaux militaires, grâce à la
contribution des habitats de la localité et des environs.
L'apport des soldats des régiments de Neamţ, des autres ills de ces contrées, enrôlés,
la valeur des fournitures, des donations et des transports, atteste la contribution de la popu­
lation du département de Neamţ à la victoire remportée par l'armée roumaine pendant la
guerre de l'indépendance.

« Ibidem.
<* Arhivele Statului, filiala Piatra Neamţ, fond Spitalul Roman, dos. 1/1878, f. 13.

www.mnir.ro
 S T A R E A D E S P I R I T A GALAŢILOR I N ANII
RĂZBOIULUI P E N T R U C U C E R I R E A
INDEPENDENŢEI ROMĂNIEI

de I O N A L D E A

Conştiinţa că românii, „de unde ar fi e i " , au aceeaşi istorie — o istorie frămintată

de lupta pentru libertatea socială şi naţională, străbătută ca u n fir roşu de ideea
permanentă a unităţii şi neatîrnării lor — s-a reafirmat cu multă tărie şi în condiţiile
genarate de pregătirea şi susţinerea războiului din 1877—1878, prin unitatea de acţiune
a întregului popor în lupta pentru proclamarea şi recunoaşterea independenţei de stat.
Asemenea tuturor locuitorilor pămîntului românesc, gălăţenii şi-au adus din plin
contribuţia la concretizarea măreţului act al independenţei — prin aportul material şi
uman, dovadă fiind starea de spirit de care au fost animaţi în momentele de grele
încercări ale istoriei naţionale.
I n perioada premergătoare declanşării războiului, ce avea bă se înscrie ca o epopee
glorioasă în istoria noastră, desfăşurat pe fundalul condiţiilor generate de criza politică
ce a cuprins Balcanul şi a declanşat uriaşa mişcare de eliberare naţională a popoarelor
de sub suzeranitatea „omului bolnav", care era Imperiul otoman, încheierea convenţiei
dintre guvernele României şi Rusiei, din 4/16 aprilie 1877, şi intrarea trupelor ruse în
zilele imediate semnării convenţiei au compromis definitiv relaţiile româno-turce. încordarea
acestora a fost evidentă m a i din timp pentru locuitorii Galaţilor, şi într-o măsură mai
mare decât în restul ţării, l a gălăţeni gradul ridicat a l stării de spirit conducând la dorinţa
unanimă în a sprijini cu toate forţele războiul de cucerire a neatîrnării de stat.
Ataşamentul puternic a l populaţiei oraşului faţă de război era şi ca urmare a
agravării situaţiei românilor nord-dobrogeni, prigoniţi, arestaţi şi maltrataţi, alungaţi din
casele şi satele incendiate şi distruse de grupuri ale armatei de uscat otomane, la care
se adaugă pericolul că „oraşul ar putea fi bombardat de bateriile turceşti, instalate foarte
aproape de malul Dunării" *, unde operau mişcări, aşteptînd doar o provocare din partea
locuitorilor Galaţilor „pentru ca toate construcţiile publice din oraş să fie a r s e " , după
2

cum reiese d i n discuţia purtată între consulul englez l a Galaţi, Percy Sanderson, şi
amiralul Hobart Paşa.
Pentru apărarea ţării în faţa pericolului otoman şi a sprijinirii locuitorilor refugiaţi
se pronunţă întreaga populaţie. Femei, copii şi bătrîni din Zaclău, Garvăn, Luneaviţa şi
alte sate nord-dobrogene veniţi la Galaţi şi în alte localităţi ale judeţului s-au bucurat
de o primire entuziastă din partea gălăţenilor, care, pe lîngă hrană şi adăpost, le asigură
cu bunăvoinţă şi ospitalitate un ajutor cu adevărat frăţesc, de adevăraţi români. Ilustra-

1
Documente privind Istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I , partea
a I l - a , Edit. Academiei, 1954, doc. nr. 43, p. 172.
1
Ibidem.

www.mnir.ro
346 IOAN A L D E A

tivă apare în acest sens nota subprefectului din Plasa Horincea, care, în 10 mai 1877,
informa primăria comunei Băneasa că „mai mulţi locuitori de prin satele apropiate de
peste Dunăre, fiind ameninţaţi de jafurile basbuzucilor şi ccrchizilor şi-au părăsit căminele
şi s-au refugiat cu copii şi familiile lor la Galaţi, numai cu veşmintele- de pe e i " , 3

solicitînd concursul tuturor autorităţilor comunale în asigurarea refugiaţilor posibilităţi dc

muncă şi întreţinere.
Receptivitate, promptitudine şi înalt spirit patriotic dovedesc gălăţenii şi la apelul
din 7/19 septembrie 1877, semnat de M . Kogălniceanu, care, i n calitatea sa de ministru
de Externe şi pornind de la „nevoia în care ne aflăm de a avea arme", cerc prefecţilor
„să se adune sumele trebuincioase pentru cumpărarea a cel puţin 2 000 puşti" . L a
4

puţine zile de la această dată, în localul primăriei din Galaţi, „un însemnat număr de
orăşeni au întrunit Comitetul General al acestui judeţ, pentru activitatea subscripţiilor
sumelor" necesare cumpărării puştilor pentru armata română , acţiuni ce se vor alătura
5

importantelor cantităţi de produse dc tot felul, expediate deja pentru nevoile armatei.
L a acestea se adaugă numeroase ajutoare oferite de populaţie şi alte iniţiative luate :
strîngerea de fonduri necesare pentru susţinerea celor aflaţi în luptă şi îngrijirea
răniţilor, fiecare locuitor al judeţului fiind convins — după cum aprecia şi profesorul
G h . Mihăilescu, de la Şcoala comercială — că România trebuia să lupte cu arma în
mină pentru recunoaşterea independenţei declarată l a 9 mai, pentru a-şi ocupa locul
ce i se cuvine în rîndul statelor Europei, deoarece „astăzi nu mai trăiesc decît naţiunile
ce ştiu să se jertfească", lucru pe care românii l-au făcut din totdeauna pentru integritatea
şi respectarea independenţei gliei strămoşeşti.

Faptul că trăiau la cea mai ridicată tensiune sufleteasca desfăşurarea evenimentelor,

fiind animaţi de sentimente de dreptate, admiraţie şi recunoştinţă faţă de bravii eroi ai
luptelor pentru independenţă i-a determinat pe gălăţeni să nutrească în permanenţă un
entuziasm de adevărat patrioţi militanţi cu toată fiinţa lor pentru cucerirea independenţei
de stat a României. L a reprezentaţiile organizate în folosul armatei române de apreciaţi
artişti : F a n y Tardini, fraţii Vlădicescu sau Robescu, cu programe inspirate din focul
luptelor în care erau angajaţi ostaşii români, „lumea nu mai încăpea în teatru", foarte
mulţi spectatori stînd în picioare, iar alţii trebuind să se întoarcă acasă din lipsa
locurilor. „N-am văzut niciodată atâta lume în teatrul din Galaţi", scria un redactor al
„Vocii Covurluiului". Spectatorii aflaţi în sală, cu lacrimi în ochi, ridicaţi în picioare
ascultau cu „nesaţ cuvintele distinsului poet S i o n " , autorul poeziei La Plevna. N u rare
erau situaţiile în care la cererea spectatorilor se reluau reprezentaţiile, bucurîndu-se de
„aceeaşi îmbulzeală de public" şi de un „admirabil succes".

Edificator ne apare şi prezenţa acestor artişti în turneu în Dobrogea, fiind „cei

dintîi care au ridicat cortina teatrului român" în străvechiul pămînt românesc revenit
la patria mumă, aşa după cum tot ei au fost cei dintâi ce au prezentat spectacole
în Bucovina şi Transilvania. Prin ei Galaţii redevine ceea ce fusese în vremea generoasei
generaţii paşoptiste, cînd Mînjina l u i „Moş Costache" reprezintă „ o adevărată Meccă a
românismului". I n anii războiului pentru cucerirea independenţei de stat, artiştii gălăţeni
văd în teatru mijlocul cel mai la îndemînă, cel mai. indicat în a electriza „simţămintele
unui popor, a-i ridica nivelul cunoştinţelor, a-i înobila gustul şi a-i păstra l i m b a " . Aşa
cum în permanenţă locuitorii meleagurilor gălăţene au ştiut să-şi sărbătorească eroii,

3
A r h . St. Galaţi, Fond Primăria comunei Băneasa, dos. 95/1877, p. 14.
4
Ibidem, dos. 30/1877, p. 3.
5
Ibidem.

www.mnir.ro
GALAŢII ΓΝ A N I I RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 347

la 1877 mai mult ca oricând manifestă o intensă preocupare. Exemplul îl constituie

Întoarcerea la 28 iulie 1878 a primului batalion de dorobanţi ce şi-a înscris numele la
Griviţa, Plevna, Rahova sau Smîrdan prin eroismul şi puterea de sacrificiu de care au
dat dovadă, stăpîniţi fiind „de bucuria că pun din nou piciorul pe pămîntul natal" în
care-şi aveau înmormântaţi trămoşii. „Au plecat mai numeroşi decît ne revin. A u lăsat
prea mulţi din fraţii lor pe cîmpul Bulgariei, unde dorm u n somn e t e r n " , dar bucuria 6

victoriei se trece de la cei sosiţi la cei care-i aşteaptă cu dragoste şi mult respect, „cu
profundă simpatie" faţă de faptele de arme, cînd „au combătut şi au suferit pentru
independenţa noastră", a tuturor românilor, dând dovadă de neîntrecută vitejie în
„bravura pe care ei au arătat-o în teribilele circumstanţe unde s-au aflat" . 7

Sintetizînd simţămintele înălţătoare din aceste zile ale tuturor. gălăţenilor, faţă de
cei ce se întorc l a vetrele lor, pe ale căror piepturi străluceau mărci necontestabile de
eroism şi dragoste de ţară, presa locală aprecia : „Românii sînt mîndri de renumele de
bravură, de energie, de patriotism pe care l-au câştigat fiii săi eroici. E i vor fi întotdeauna
recunoscători ofiţerilor şi soldaţilor care au ştiut să menţină afară de orice atingere
gloria strămoşilor lor şi au arătat lumii întregi ce poate patriotismul unit cu simţul
datoriei" , 8
ridicîndu-se, după aprecierea eroului naţional al Italiei, Giuseppe Garibaldi,
la înălţimea înaintaşilor lor, demni urmaşi ai legiunilor romane de la Dunăre.

Stăpînită de o emoţie deosebită, răscolită de acordurile înălţătoare ale cântecelor

de victorie interpretate de muzica municipalităţii, „o mare mulţime de persoane" asistă
cu ochii înecaţi de lacrimile revederii, l a defilarea cadenţată a armatei în drumul ei
bătătorit de la port spre Grădina publică. L a unison populaţia omagia înaltele virtuţi ale
„junei şi bravei armate române", care plecată „din cîmp, de-acasă de la plug", neinstruită
îndeajuns şi slab dotată cu echipament şi material de luptă a ştiut să reînvie vechile
virtuţi ostăşeşti, înscrise în tradiţiile istoriei milenare a poporului român, care, prin
vitejia dovedită pe cîmpurile de bătălii, a acoperit tricolorul „sfînt şi drag" a l patriei de
o glorie strălucitoare, recunoscută şi aplaudată de o întreagă Europă. Primirea făcută de
gălăţeni ostaşilor reîntorşi de pe cîmpul de luptă devine o adevărată „serbare patriotică" . 9

Oraşul îmbrăcat în haine sărbătoreşti întâmpină „cu steaguri... fixate pe barieră şi pe

arbori", pe eroii istoricelor confruntări de la Griviţa şi Plevna, Rahova şi Smîrdan, în
acordurile imnului ostăşesc „Asaltul de la Smîrdan". Pretutindeni „...bucuria ce simt
gălăţenii de a primi în mijlocul lor artileria română, acei bravi copii ai ţării ce i-au
făcut numele nemuritor", era o continuare firească a grijii ce a manifestat pe toată
durata războiului în a contribui la sprijinirea armatei române cu cele necesare frontului.

Înflăcăraţi de înaltele sentimente patriotice nutrite din totdeauna spre binele şi

propăşirea ţării lor, gălăţenii şi-au manifestat la 1877, alături de întregul' popor totala
adeziune faţă de război, contribuţia materială şi umană fiind o reflectare a stării de
spirit favorabile certificării prin luptă a neatîrnării statale. Şi-au făcut pe deplin datoria
de ostaşi şi cetăţeni chemaţi în slujba patriei, alături de toţi realizatorii de acum 100 de
ani ai actului de profundă referinţă în istoria permanenţei noastre în aceste plaiuri
strămoşeşti, ce cunosc astăzi in socialism u n nou eroism şi patriotism, acela a l propăşirii
păcii şi a l bunăstării tuturor oamenilor muncii.

• „Vocea Covurluiului", din 29 iulie 1878.

7
Ibidem.
' Ibidem, 11 august 1878.
» Ibidem, 12 august 1878.

www.mnir.ro
^348 IOAN A L D E A

L'ÉTAT D'ESPRIT D E S HABITANTS DE LA VILLE DE

G A L A T Z I A U T E M P S D E L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE
DE LA ROUMANIE

Résumé

La communication se propose de présenter l'état d'esprit prouvé par les habitants de

• l'ancien port danubien dans l'appui de la guerre pour la conquête de l'Indépendance de la
Roumanie. Représentatives pour les réalités qui se manifestaient U-y-a 100 ans, les riches infor­
mations documentaires témoignent que la ville et en général le département de Galatzi étaient
par leur position géographique en mesure de jouer un rôle important dans les événements
•qui s'entrevoient pendant les jours qui ont suivi à la signature de la Convention entre les
gouvernements de la Roumanie et de la Russie du 4 avril 1877. En synthétisant en quelques
.pages les sentiments exaltants des jours de la proclamation et de l'attestation de l'Indépendance
^d'état de la Roumanie, le présente travail essaye d'apporter sa contribution d Za connaissance
de l'appui offert par les habitants de Galatzi à l'important acte de l'histoire du pays qui
ira eu lieu U-y-a un siècle.

www.mnir.ro
 ŞTIRI D E S P R E CONTRIBUŢIA J U D . GALAŢI
L A SUSŢINEREA RĂZBOIULUI
P E N T R U INDEPENDENŢĂ

de dr. P A U L PÀLTÀNEA.

Cucerirea independenţei naţionale, în 1877, a fost cîştigată prin sacrificiile întregului

popor român. Dobîndirea independenţei de stat — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu —
a fost „plătită cu sînge de ostaşii şi dorobanţii români în redutele de la Smîrdan,
Plevna şi Griviţa" . 1

Adeziunea maselor largi populare la sprijinirea războiului pentru independenţă se

manifestă chiar din primele momente ale declanşării operaţiunilor militare. Pe primul 1

plan se situează acţiunile pentru înzestrarea armatei române . 2

La Galaţi s-a organizat în acest scop u n comitet care a răspîndit în oraş şi în

judeţ liste de subscripţie. Primele subscrieri colective încep din luna martie 1877 şi ele
continuă în lunile următoare într-un ritm destul de v i u . L a 12 iunie, comitetul a publicat
şi u n apel, necunoscut pînă acum, în care, printre altele, se declară : „România şi-a
trimis fiii săi l a hotare ! E i vor muri... spre a face ca România să trăiască liberă, mare-
şi independentă ! A noastră este datoria a mîngîia suferinţa şi a alina durerea răniţilor...
De ne iubim ţara, trebuie să ştim a o ajuta ; dacă dorim viaţa, trebuie să ştim a muri..
Suflelete părinţilor noştri de la Rahova, Călugăreni şi Valea Albă ne privesc şi ne
îndeamnă ! Noi nu ne luptăm ca să ucidem, ci ne batem ca să trăim ! Turcii ne
jefuiesc averile şi ne batjocoresc morţii... L a lucru, dar, cetăţeni ai Galaţilor, să dăm
totul pentru România care luptă pentru viaţă" . 3

Acţiunea de subscriere se extinde imediat şi în judeţul Govurlui, în unele comune-

ca la Diocheţi şi Drăguşeni înfiinţîndu-se chiar comitete speciale*.
L a Tecuci, completarea listelor de subscripţie este impulsionată de Comitetul doam­
nelor române, constituit la 8 mai 1877 sub preşindentia E l e n e i Plitos, care de asemenea,
a publicat u n apel reprodus şi în presa română din T r a n s i l v a n i a . Comitetul a organizat,
5

cîteva loterii, cu bijuteriile oferite de E l e n a Plitos, Amalia Papadopol-Calimach, şi a

Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii socieidfii sociaiiste multilateral

1

dezvoltate, V I I , Bucureşti, 1973, p. 954.

Amănunte la V . Mlhordea, Echiparea armatei şt finanţarea războiului pentru Indepen­
2

denţă, In Studii şi materiale de istorie modernă, m , Bucureşti, 1963, p. 111—161 ; Paul Păltănea,
Contribuţia judeţului Calaţi ia războiul pentru Inpedendenţă. Bibliografie, Galaţi, 1977, p. 55.
„Presa", X , nr. 113, 12 iunie 1877, p. 3. Reprodus în (Paul Păltănea), Din lupta poporului,
3

romăn pentru cucerirea independenţei de stat 1677—1878, Galaţi, 1976, p. 115—116.

' „Monitorul oficial", nr. 124, 3/15 iunie 1877, p. 3594.
Biblioteca Academiei R.S.R. Arhiva, nr. 737, f. 153—153 ν ; Documente privind istoria
5

Romăniei. Războiul pentru independenţă, ( = DIRI) Π, Bucureşti 1952, p. 656—657 ; „Curierul"^

Iaşi, V, nr. 37, 15 mal 1877, p. 6 ; „Familia", nr. 13 nr. 21, 22 mai/3 iunie 1677, p. 248 ; R. Rosetti,
Ambulanţa doamnelor din Iaşi în 1877—1878, în „Analele Academiei Române", Memoriile Secţiunii
istorice, s. m , t. ΧΧΠ, 1948, p. 183 ; Elisabeta Ionlţâ, Aportul femeilor la sprijinirea rdzboiulu*
pentru cucerirea Independenţei de stat a Romdniei, în „Revista de Istorie", 29, 1975, 4, p. 574.

www.mnir.ro
350 PAUL PALTANEA

-deschis liste de subscripţii, adunîndu-se pînă la 26 iunie suma de 2 038 de „lei n o i " ,
din care urmau să se confecţioneze cămăşi pentru soldaţi. S-au mai completat în oraş şi
judeţ numeroase liste de subscripţii, dintre donatori nelipsind elevii şcolilor primare.
"Consiliul judeţului este autorizat să subscrie o sumă de bani în folosul armatei . L a
6

Tecuci şi la Galaţi au funcţionat comitete „Crucea Roşie" care au întreprins o susţinută

campanie de colectare a donaţiilor.
Eforturi deosebite s-au depus şi pentru ajutorarea familiilor soldaţilor mobilizaţi,
unele dintre ele fiind într-o situaţie deosebit de grea, „neavind nici casă de locuinţă şi
nici hrană de toate zilele". S-au instituit comisii care să cerceteze cererile de ajutorare ale
acestor familii, fixîndu-se şi u n ajutor lunar. S-au mai deschis şi liste de subscripţii
pentru a se veni tot mai mult în sprijinul acestor familii nevoiaşe.
Dup* începerea ostilităţilor, cînd s-a observat că armatele inamice dispuneau de
armament modern, s-a luat iniţiativa cumpărării unui stoc de arme Peabody. Fiecărui
judeţ i s-a cerut, prin Ministerul de Interne, să colecteze sumele necesare pentru cel puţin
2 000 de arme. Mihail Kogălniceanu publică în acest scop u n apel, la 7/19 septembrie, în
care-şi mărturisea convingerea că „patriotismul român v a birui sărăcia" . 8

L a Galaţi, comitetul pentru cumpărarea armelor a fost constituit la 11 septembrie.

Adeziunile la apelul l u i Kogălniceanu se fac cu u n entuziasm deosebit, în decurs de o
-săptămînă, numai în oraş, s-a strîns suma de 24 000 de lei. Cu aceeaşi însufleţire se fac
subscrierile şi în comunele judeţului. Primele donaţii le fac ţăranii din Cudalbi, Mînjina
— astăzi Costache Negri — , Piscu, Băleni, Braniştea, Diocheţi , liste de subscripţii fiind 9

deschise şi în celelalte comune ale judeţului Covurlui.

Comitetul înfiinţat Ia Tecuci a adunat, în decurs dc o lună de zile, suma de
12 380 de lei, iar în judeţ s-a subscris, pînă la 22 octombrie, 20 000 de l e i . 1 0

Ambulanţele militare şi spitalele din apropierea frontului, ca cele de la T u r n u

Măgurele şi Piteşti, au luat fiinţă şi au fost întreţinute, pe toată durata războiului, tot
p r i n dania românilor de pretutindeni. Comitetul doamnelor din Tecuci participă la această
acţiune trimiţînd, iniţial, Comitetului Central din Iaşi suma de 3 440 de lei. Ulterior
•comitetul tecucean îşi ia Obligaţia, p e care a onorat-o, de a colecta lunar suma de 400
de franci necesară întreţinerii unui spital — cort cu 11 paturi în cadrul spitalului mobil
de la T u r n u Măgurele deschis de Comitetul Central de la I a ş i . li

L a Galaţi sc depun eforturi pentru construirea unui spital destinat îngrijirii răniţilor.
Comitetul creat în acest scop a reuşit să obţină de l a Primăria oraşului terenul necesar
fondurilor pentru construcţie fiind adunate prin subscripţie publică. Printre donatori se
numără şi „Comitetul lucrătorilor" din Galaţi, care a hotărît, la 26 septembrie, să
-contribuie cu o cotizaţie lunară la construirea s p i t a l u l u i . Informaţia, necunoscută pînă
12

acum, subliniază patriotismul clasei muncitoare, care, aşa cum se indică în Programul
Partidului Comunist Român, a fost prezentă „în momentele hotărîtoare ale dezvoltării
poporului român" a
.

• B A R S R , Arhiva, nr. 737, f. 3, 35—10, 67 ; DUH, I X , p. 120, I V , p. 234, 489—490 ;

„Monitorul oficial", nr. 56, 10/22 martie, p. 1587 ; nr. 139, 21 iunie/2 iulie 1877, p. 3957.
» Arh. St. Tecuci, Primărie, 1877, dos. 7 ; DIRI, I X , p. 229 ; Monitorul oastei, 1877,
12, 13 Iunie, p. 404.
• V . Mihordea, Echiparea armatei..., p. 134 ; N . Adănlloale, Contribuţia maselor populare
la susţinera războiului de Independenţă, In „Studii", 20, 1967, 3, p. 440.
» A r h . St. Galaţi, Primărie, 1877, dos. 30, f. 3 ; România libera, I , nr. 103, 18 septembrie
:şl nr. 188, 24 septembrie 1877 ; „Monitorul oficial", nr. 233, 16/28 octombrie, p. 5961—5962 şi nr.
237, 21 octombrie/2 noiembrie 1877, p. 6825—6826.
10
„România liberă", I , nr. 125, 14 octombrie şl nr. 132, 22 octombrie 1677.
11
B A R S R , Arhiva, nr. 735, f. 71, 74, 85—85 v, 134 ; DIRI, V . p. 590—592, 692 ; V I , p. 19—21,
.375, 586—587.
» Arh. St. Galaţi, Primărie, Fond. Dr. A. Serflotl, voi. 2, f. 184.
° Programul Partidului Comunist Romdn de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate si înaintare a Romdniei spre comunism, Bucureşti, 1975, p. 38.

www.mnir.ro
ŞTIRI D E S P R E CONTRIBUŢIA J U D . GALAŢI L A RĂZBOI 331

Comitetul gălăţean s-a bucurat şi dc sprijinul poetului Vasile Alecsandri care,

in cadrul turneului de conferinţe din toamna anului 1877, poposeşte şi la Galaţi, vorbind
dc vitejiile „curcanilor" şi despre bunul său prieten Costache Negri, decedat cu un an
mai înainte . 14

Spitalul, cu o capacitate de 60 de paturi, a fost terminat la 28 septembrie, deci

la puţină vreme după sosirea, la Galaţi, a primilor răniţi de la P l e v n a . Tot pentru i 5

îngrijirea răniţilor s-au amenajat, cu sprijinul Primăriei, 40 de paturi în spitalul comunal.

Epitropia spitalului Sf. Spiridon din Iaşi a oferit zece paturi in spitalul din Galaţi.
0 atitudine asemănătoare a manifestat şi Comunitatea israelită, care a pus la dispoziţie
tot zece paturi, în spitalul p r o p r i u . Transporturi masive
1G
de răniţi sosesc la sfîrşitul
lunii octombrie şi în noiembrie. Medicii gălăţeni A. Serfioli, A l . Hepites, C. Stavridi,
Popescu-Takeanu au depus eforturi mari pentru a alina durerile vitejilor soldaţi şi
ofiţeri români.

L a Tecuci, nefiind posibilităţi să se organizeze un spital special pentru răniţi, s-a

amenajat, cu fondurile Primăriei, a secţiei de 50 de paturi în cadrul spitalului comunal.
Unele familii din oraş, ca Anastasiu şi Copcţchi, s-au oferit să îngrijească opt răniţi în
casele p r o p r i i .
17

Primii răniţi au sosit în Tecuci la 11 octombrie. Peste cîteva zile, medicul

Constantin Petraşcu a plecat la T u r n u Măgurele pentru a aduce, în oraş, un nou convoi
de răniţi şi bolnavi . Pentru ajutorarea răniţilor au fost prezentate şi concerte, reprezentaţii
18

teatrale, la care şi-a dat concursul şi elevul N. Petraşcu, viitorul istoric şi critic literar.
Artistul Constantin C. Robescu a dăruit reţeta unui spectacol .1£l

Regimentele din cele două garnizoane Galaţi şi Tecuci, 11 dorobanţi, batalionul

2 din 10 dorobanţi, 5 călăraşi, făceau parte din Divizia a I l I - a şi se aflau, la 25 aprilie
1877, pe linia Giurgiu, Daia—Trăieşti—Turbatu—-Stâneşti pentru apărarea liniei Dunării . 2 0

Divizia a I l I - a a trecut Dunărea la Corabia începînd din seara zilei de 12/24 aprilie,
primele trupe care s-au stabilit pe malul drept, pentru operaţiuni de acoperire, fiind din
regimentele 5 şi 6 de cavalerie. Operaţiunea s-a terminat la 16/28 august, cu excepţia
trenurilor regimentare, trupele îndreptifldu-se într-un marş, destul de anevoios, spre
Plevna. -,

In operaţiunile premergătoare cuceririi Plevnei trupele Regimentului 5 călăraşi şi-au

adus o contribuţie importantă, acţionînd pe valea Vidului, pentru a intercepta mişcările
trupelor turceşti şi comunicaţiile Plevnei în direcţiile sud şi nord-vest. L a atacul asupra
Plevnei din 30 august, Regimentul 10 dorobanţi, ambele batalioane, au făcut parte din
linia dc atac, lup tind cu o vitejie rară. Colonelul Măldărescu, comandantul regimentului,
remarca, în raportul din 31 august, bravura ostaşilor, dar şi marile pierderi suferite,
jumătate din efectiv. Regimentul 11 dorobanţi a acţionai în zona Verbiţa şi a participat la
cucerirea Opanezului 21
.

II
„Vocea Covurlululul", V, nr. 399, 8 noiembrie 1877 ; „România liberă", I , nr. 141,
3 noiembrie 1877.
15
„Războiul", nr. 67, 28 septembrie 1677 ; DIRI, V I , p. 22 ; „Vocea Covurlululul", V, nr.
342, 10 septembrie 1877.
» DIRI, V I , p. 103 ; „Vocea Covurlululul", V, nr. 342, 10 septembrie 1877 ; „Monitorul
oficial", nr. 209; 17/29 septembrie 1877, p. 511.
17
„România liberă", I , nr. 140, 2 noiembrie, nr. 146, 10 noiembrie 1877.
18
BARSR, Arhiva, nr. 737, f. 147—147 ν ; Arh. St. Tecuci, Primărie, 1877, dos. 16, f. 6,
17, 19 ; „Monitorul oficial", nr. 242, 28 octombrie/9 noiembrie 1877, p. 6134.
BARSR, Arhiva, nr. 737, f. 44, 83, 95, 97 ; DIRI, V I , p. 295.
III

20
Regimentele 10 dorobanţi, cu un batalion in garnizoana Tecuci, şi 11 dorobanţi au
fost reorganizate prin ordinul din 28 decembrie 1876 („Monitorul oastei", 1877, l , 12 Ianuarie,
p. 11, 24, 25).
21
DIRI, V, p. 688—682 ; V I I , p. 163—164 ; VIII, p. 13 ; Istoricul războiului din 1877—1878.
Lucrare făcută de mal mulţi ofiţeri, Bucureşti, 1887, p. 474—460, 561, 576 ; R. Rosetti, Partea
luată de armata română in războiul din 1877—1878, Bucureşti, 1926, p. 41, 55.

www.mnir.ro
352 PAUL PALTANEA

Marile victorii ale · trupelor române de la Plevna, Griviţa, Rahova au fost

sărbătorite i n cele două oraşe ale judeţului, Galaţi şi Tecuci, cu u n entuziasm impresionant
I n memoria eroilor căzuţi în lupte s-a instituit, în ambele oraşe, o zi de doliu 12
.
Acelaşi entuziasm s-a manifestat şi la reîntoarcerea trupelor în garnizoane. Mulţimea
locuitorilor d i n cele două oraşe i-a primit cu o nespusă bucurie pe cei ce „puseseră în
admirare lumea prin nepăsarea cu oare înfruntă moartea" 23
.
Asemenea acţiuni de sprijinire a războiului pentru independenţă, de cinstire a
bravilor eroi au fost prezente pe toată vatra strămoşească a poporului român. Luptînd
într-o deplină unitate, „cu prudenţă, cu patriotism", cum îndemna Mihail Kogălniceanu
în istorica z i 9 M a i , a m învins toate greutăţile „precum am făcut de 20 de ani, cum
am făcut întotdeauna de cînd eram două mici provincii şi astfel am ajuns să fim
ceea ce sîntem astăzi... naţiune de sine stătătoare" . v>

I N F O R M A T I O N S S U R L A C O N T R I B U T I O N D U DÉP.
D E GALAŢI A L A G U E R R E D E L'NDÉPENDANCE

Résumé

La conquête de l'indépendance nationale à 1877 a été gagnée grâce au sacrifice de tout

le peuple roumain. Le concours des masses populaires au soutien de la guerre pour l'indépen­
dance se manifeste dès le premier moment du déclenchement des opérations militaires. Les
actions pour l'équipement de l'armée roumaine se situent sur le premier plan. A Galaţi on a
organisé, dans ce but, un comité qui a diffusé les listes de souscriptions en vaie et dans tout
le département. Les premières souscriptions collectives datent du mots de mars 1877 et elles
continuent pendant les mois suivants avec beaucoup de succès. A Tecuci la souscription a été
stimulée par le Comité des Dames roumaines constitué le S mat 1877. On a aussi créé de
comités en vue de l'organisation des souscriptions pour l'achat des armes Peabody.
A Calaţi on a fait des efforts pour la construction d'un hôpital destiné aux soins des
blessés. A Tecuci, n'ayant pas des possibilités d'organiser un hôpital spécial pour les bléssés,
on a aménagé une section de 50 lits dans le cadre "de l'hôhital communal.
Les régiments des deux garnisons, Galaţi et Tecuci, ont pris part aux grandes batailles
victorieuses de Plevna, Rahova. Les victoires fêtées dans les deux villes du département avec un
enthousiasme tmpresstonant. Le même enthousiasme s'est manifesté aussi à l'entrée des troupes
dans la garnison.

3
„Vocea Covurluiului", V, nr. 421, 30 noiembrie 1877 şi V I , nr. 492, 15 februarie 1878 ;
„Monitorul oficial", nr. 207, 14/26 septembrie 1877, p. 5441.
„Vocea Covurluiului", V, nr. 1016, 31 august 1879. Primăria oraşului Tecuci a emis o
23

publicaţie (Arh. St. Tecuci. Primărie, 1877, dos. 7, f. 177), iar Prefectura judeţului a bătut o
medalie în onoarea Iul M. Kogălniceanu şi I . C. Brătianu („Dorobanţul", I , nr. 9, 24 noiem­
brie 1877).
a
„Monitorul oficial", nr. 116, 27 mai/8 iunie 1877, p. 3452.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA M A T E R I A L A A P R A H O V E N I L O R
L A C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

de I O N J E R C A N

Cucerirea independenţei de stat a României în anii 1877—1878, aşa cum se

precizează în Programul P.C.R., a fost „rezultatul luptei eroice a armatei române împotriva
Imperiului otoman, al voinţei ferme de libertate şi neatîrnare a poporului nostru"
I n 1877, se arată într-un ziar prahovean a l timpului, trebuia răspuns „insolenţei
turceşti", luînd în mîini armele „libertăţii şi independenţei" . D a r în acest timp România
2

nu avea o armată numeroasă şi bine dotată. P r i n mobilizările făcute în aprilie 1877,

armata română şi-a mărit efectivele simţitor, ajungînd la circa 100 000 de oameni, din
care 58 700 constituiau armata operativă, formînd 4 d i v i z i i . Armatei
3
îi lipseau însă,
în bună parte, echipamentul şi armamentul modera necesare unei campanii militare. Cu
toate acestea, armata a putut fi pusă pe picior de război — într-un timp relativ scurt
— datorită în special contribuţiei maselor populare. Lipsind fondurile, guvernul a hotărît
ea atît alimentele necesare trupelor, cît şi furajele pentru cai să se procure pe bază
de rechiziţii. Cele mai multe s-au rechiziţionat de la ţărani D i n valoarea globală a
rechiziţiilor înregistrate oficial de 11227 098 lei, prahovenilor le-a revenit suma de
240911 l e i . 5

Documentele vremii consemnează răspunsul prompt al locuitorilor meleagurilor

prahovene. Astfel, prefectul judeţului Prahova aduce la cunoştinţa Ministerului de Interne
că „în ziua de 13*—14 corent (aprilie 1877 — n. n.) s-au rechiziţionat 86 cai şi care 18
s-au oferit gratis, de către proprietarii ale căror nume le voi înainta prin poştă" . 6

Practic, toate localităţile judeţului şi-au adus sprijinul în această operă naţională.
Pentru edificare, vom da numai cîteva alte exemple. Locuitorii comunei Ciumaţi dădeau
în luna august 1877 cantitatea de 72 r o g o j i n i ,
7
cei din comuna Drăgăneşti pînă l a
data de 1 septembrie 1877 au contribuit cu 744,300 ocale brînză sărată, 2 cai şi alte
b u n u r i . Primăria comunei Balta Doamnei raportează la 25 septembrie
8
1877, că locuitorii
săi au predat statului l a data de 4 iulie şi 27 august u n total de 151 ocale brînză
albă . Primăria comunei
9
Gorgota raporta şi ea subprefectului plăşii Cîmpu, în data de
25 octombrie 1877, că a rechiziţionat „conform articolului 10 din lege şi articolului 17 din

1
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societdfii socialiste multilateral
dezvoltate si de înaintare a Romăniei spre comunism. Edit. Politică, Bucureşti, 1675, p. 34.
1
„Vocea Prahovei", an. m , nr. 32, din 1 mal 1877.
3
„Scinteia", 3 aprilie 1975, p. 3.
* Constantin Corbu, Ţdrdnimea din România intre 1864 şl 1888, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti,
1970, p. 182—167.
5
Rdzboiul pentru Independenţă naţională 1877—1878. Documente militare. Edit. Militară,
Bucureşti, 1971, p. 633.
» Documente privind istoria Romăniei. Războiul pentru Independenţă, vol. I I , Edit.
Academiei, Bucureşti, p. 240.
7
Arh. St. Ploieşti, Prefectura jud. Prahova, dos. 2/1878, f. 15.
* Ibidem, f. i l .
9
Ibidem, f. 36 v.

www.mnir.ro
 354 ION JEBCAN

regulament, de la comercianţii din această comună, anume Drăghiciu Răducanu, Neculae

Petre şi Anas lase Panait cantitatea de 53 ocale b r î n z ă . ω
I n data de 11 ianuarie 1878,
primăria comunei Gherghiţa făcea cunoscut că a înaintat subprefecturii „53 care oonţinind
suma de 52 032 kg fîn" » .
Lista rechiziţiilor nu se opreşte aci. Locuitorii din toate localităţile judeţului au
contribuit Ia strîngerea bunurilor strict necesare „bravei armate române", care, aşa cum
precizează un document din arhivele prahovene, „îşi varsă sîngele cu atîta abnegaţiune
pe cîmpul de luptă în interesul general al naţiunii" . n

Ce conştiinţă elevată, ce puritate sufletească avea ţăranul român deducem şi din

cuvintele unui sătean din comuna Balla Doamnei, j u d . Prahova, care, în scrisoarea sa
către Prefectura judeţului, spune că dă cinci oi „din 36 pe care le stăpînesc eu, pentru
care se dau armatei noastre, aceasta o primim mai cu seamă pentru nutrimentul armatei
noastre care se luptă pe cîmpul de rezbel" ° .
Transporturile a u fost, de asemenea, efectuate prin rechiziţionarea carelor ţărăneşti.
Pe întragă ţara s-au rechiziţionat 264 294 care ţărăneşti cu boi, prestîndu-se cu ele
1045 747 zile de l u c r u . 1 4

Locuitorii judeţului nostru au contribuit atît la transportul proviziilor armatei

române, cât şi pentru armata rusă. L a aceste transporturi au fost direct implicate mai ales
comunele din apropierea oraşului Ploieşti şi în special cele din zona de cîmp. Aşa, din
comuna Puchenii Moşneni se înaintează un „tablou de numărul carelor cu doi boi şi
4 boi şi a zilelor ce au făcut transporturi, luaţi prin rechiziţie şi prevăzuţi prin
tablourile trimise cu începere din luna iulie şi pînă în luna decembrie 1877" . 1S

In efectuarea acestor transporturi se întâmpinau greutăţi cauzate de vremea rea,

dar mai ales de lipsurile materiale ale populaţiei. Prefectul judeţului, I . Furducscu,
raportează Ministerului de Interne că locuitorii din judeţ n u a u sănii şi întreabă dacă
pentru transportul proviziilor intendenţei ruse poate trimite care . Ministerul de Interne M

este nevoit să solicite prefecţilor mai multor judeţe, între care şi Prahova, ca aceştia să
facă totul pentru urgentarea trimiterii carelor „pentru transportul proviziilor armatei
ruse" . 1 7
I n procesul-verbal ~ încheiat pe data de 5.1.1878 de către primarul oraşului
Zimnicea se constată că unor locuitori din judeţul Prahova (Cioranii de Sus şi de Jos)
luaţi la transporturi pentru armata rusă „le-au murit pe drum 29 boi" . a

Cartiruirile militare i n zonele de deplasare a trupelor române, ruse şi a voluntarilor

bulgari au fost suportate, de asemenea, de populaţie care s-a dovedit a fi ospitalieră.
Este bine cunoscută prezenţa ruşilor şi bulgarilor în preajma oraşului Ploieşti, cît şi
în Ploieşti, l a pregătirea campaniei militare peste Dunăre.
Aşa cum ne spune marele istoric Nicolae Iorga, „în lunile mai pînă la iulie, cînd
s-a făcut aici concentrarea oştirilor ruseşti sub conducerea marelui duce Nicolae, în
prezenţa chiar a ţarului Alexandru, Ploieştii au fost un moment un oraş de importanţă
mondială". Aici, cum arată acelaşi Nicolae Iorga, „s-au purtat negocieri, s-au încercat
alianţe, s-au refuzat p r o p u n e r i " . D a r ca să fie aşa, a trebuit ca prahovenii să suporte
19

greutăţile inerente ale găzduirii ruşilor şi bulgarilor.

» Ibidem, f. 768.
Ibidem, dos. 1/1878, p. 4.
11

" Ibidem, dos. 2/1878, p. 73.

u
Ibidem, p. 399.
11
„Scinteia", 3 aprilie 1975, p. 3.
15
Arh. St. Ploieşti, Prefectura jud. Prahova, dos. 1/1678, p. 225—226.
41
Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul de independenţă, vol. v m , Edit. Acade­
miei, doc. 318, p. 165.
17
Ibidem, p. 262.
a
Ibidem, p. 424.
" Nicolae Iorga, Ploieştii fn rdzboiul de independenţă, Edit. Primăriei de Ploieşti,
Ploieşti, 1928, p. 3.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA M A T E R I A L A A P R A H O V E N I L O R 355

Pentru a asigura echipamentul şi alimentele necesare trupelor, cît şi pentru a

procura armamentul trebuitor, guvernul a făcut apel şi la populaţie să contribuie benevol.
La apelul l u i Mihail Kogălniceanu, care arăta că „avem braţe, dar nu avem puşti", în
fiecare judeţ s-au lansat lisle de subscripţie, s-au adunat fonduri de la locuitori şi s-au
înaintat guvernului. Pentru cumpărarea de arme au subscris în toamna anului 1877 —
după cum reese din documente — atît persoane particulare (locuitori de la sate şi oraşe),
cît şi comunele urbane şi rurale, din bugetele lor. I n total s-a adunat, în acest scop,
suma de lei 1639 797. Prahova, după datele publicate a contribuit cu suma de
80 946,50 lei. Prahovenii au întreprins asemenea acţiuni încă de pe vremea domnitorului
Cuza, cînd au trimis bani pentru cumpărarea unui tun şi în adresa ce însoţea banii
declarau că scopul lor era consolidarea independenţei naţionale . 21
I n ceea ce priveşte
activitatea „Comitetului însărcinat în Ploieşti cu strîngerea banilor pentru cumpărarea
de arme, acesta a şi depus pînă la 17 noiembrie 1877 la Casa de depuneri şi consem-
naţiuni 52 000 lei, afară de 24 000 lei oferiţi de Consiliul comunal" . 22

Mărturie a contribuţiei tuturor localităţilor din judeţul Prahova la strîngerea de

fonduri pentru cumpărare de arme necesare armatei române sînt nenumăratele liste de
subscripţie privind contribuţia locuitorilor din localităţi ca : Ederile, Măgureni, Moreni,
Şirna, Tîrguşorul Nou şi Vechi, Bertea, Cerasu, Cosminele, Drajnele, Homorîciuriie, Poiana
Vărbilău, Văleni, Slănic şi a l t e l e . 23

Lupta pentru cucerirea independenţei — creind un adevărat entuziasm naţional în

rîndurile ţărănimii, muncitorimii, intelectualităţii şi burgheziei — a devenit cu totul
populară. Alături de ostaşi, populaţia civilă a dat dovadă de u n adînc patriotism în
munca de ajutorare a frontului. I n toată ţara s-au format comitete şi societăţi care să
adune fonduri şi ofrande pentru armată. I n oraşul Ploieşti, chiar înainte ca România să
intre în război, s-a înfiinţat un comitet al femeilor, avînd drept scop de a aduna bani şi
obiecte diverse spre a veni în ajutorul soldaţilor români *. Acest comitet avea în fruntea
2

sa femei de nădejde ca Zoe Scorţeanu (preşedintă), Sevastia Radovici şi Maria Starostescu

(vicepreşedinte), Maria M . I . Georgescu (soţia primului director al gimnaziului din Ploieşti),
Maria Prundaru, Sevastia Emilian şi altele (membre).
Din coloanele ziarului „Timpul", datat 4 şi 5 august 1877, cititorii luau cunoştinţă
că acest comitet a strîns deja suma de 2 395 lei. Şi în alte centre mai de seamă ale
judeţului Prahova s-au creat asemenea comitete de femei avînd acelaşi scop. I n „Monitorul
o f i c i i l " nr. 240, din 25 oct. (6 nov.) 1877, p. 6100, se publică strîngerea şi depunerea
de către Comitetul din Slănic a sumei de lei 96. Femeile prahovene au strîns şi depus în
favoarea armatei române numeroase asemenea sume, publicate în ziarele vremii şi în
„Monitorul oficial".
Şi locuitorii de altă naţionalitate s-au solidarizat cu cauza dreaptă a poporului
român. I n „Monitorul oficial" din data de 17 (29) august 1 8 7 7 2 5
se publică subscripţiunea
făcută de Comitetul doamnelor Israelite din Ploieşti, în frunte cu A n a . Ergas ; totalul
listei, 362,85 lei. Tot în acelaşi „Monitor" se publică şi subscripţiunea făcută dc israeliţii
d i n Ploieşti în frunte cu Abr. Ergas ; totalul listei, lei 1230.
O mulţime de locuitori, ţărani şi orăşeni, din proprie iniţiativă au făcut numeroase
ofrande pentru armată. Ţăranii de pretutindeni au donat bani, vite, cereale, articole de
îmbrăcăminte. D i n lucrarea l u i A l . Pencovici Rechiziţiunile fi ofrandele pentru trebuinţele
armatei române în războiul din 1877—1878, publicată in 1879, aflăm că ofrandele

20
Războiul pentru independenţa naţională 1877—187». Documente militare, p. 635.
21
„Monitorul oficial", nr. 126, din 6/18 Iunie 1864, p. 575—577.
22
„Dorobanţul", an. I , nr. 3, 17 noiembrie 1877.
B
„Timpul", an. I I , nr. 231, din 11 octombrie 1877, p. 3.
» „Familia", an. x m , nr. 25, iunie—iulie, 1877.
15
„Monitorul oficial", nr. 184, din 17 (29), august 1877, p. 5875.

www.mnir.ro
356 ION J E R C A N

prahovenilor au constat, aproximativ, din 234 boi şi vaci, 679 b l porumb, 41 h l grîu,
3 158 kg brînză şi caşcaval, 17 cojoace, 221 flanele, 87 kg scame, 698 rufe etc., etc. Dacă
e să exemplificăm, paginile publicaţiilor vremii, dar mai ales ale „Monitorului oficial"
ne stau generos la dispoziţie. „Monitorul oficial" nr. 166, din 24 iulie (5) august 1877,
p. 4 656, pomenind pe Hagi Petre Ulieru, cu 240 oca brînză, Mihalache Prodan cu 250 kg
brînză etc., însumează 770 ocale brînză date pînă la acea dată de unii prahoveni.
Farmaciştii s-au alăturat şi ei marii acţiuni naţionale. U n exemplu : G . C. Popp,
farmacist din Ploieşti, oferă medicamente . 26

Mulţi cetăţeni, care au răspuns l a rechiziţii, au transformat acestea în ofrande.

Ε cazul cu G . Ceorăneanu, N . G . Bărbulescu d i n Ploieşti, Nicolae Chiriac din comuna
Âlbeşti-Paleologu, „care au oferit gratis armatei cite u n cal, ce l i se luase prin rechiziţie" • 27

I n data de 26 iunie se publică în „Monitorul o f i c i a l " 2 8

scrisoarea l u i G . G r . Cantacuzino
„Nababul" către domnitorul Carol, iar în ziarul „Timpul" din 30 iulie 1 8 7 7 2 9
se publică
scrisoarea domnitorului către amintitul moşier. Ambele se referă la faptul că G . G r .
Cantacuzino, mare moşier, cu averi colosale şi în Prahova, a oferit pentru armata română
50 000 franci, plus 100 chile mari porumb. Este adevărat că cifrele impresionează, d a r
ele nu sînt pe măsura posibilităţilor marelui bogătaş. Gestul lui a fost frecvent
întrecut de oameni de rînd, ţărani sau muncitori, care, aşa cum se arată într-un ziar al
e p o c i i , „dă mult din puţinul ce a r e " .
30

Aşa cum tinerii din Bucureşti, care făceau parte d i n „Clubul tmerimii", trimiteau
pentru armată sume de bani şi diferite alte ofrande, tot astfel membrii „Societăţii
junilor comercianţi" din Ploieşti au oferit pentru răniţii din spitalul local suma de 467 lei
şi diferite obiecte . 31

Intelectualitatea şi mica burghezie au contribuit, de asemene», foarte mult la tre­

buinţele mari ale luptătorilor de pe front. Mulţi învăţători, profesori şi mici funcţionari
din întreaga ţară au oferit fie cîte o parte din salariul lor pe toată durata războiului, fie
leafa întreagă pe un anumit timp. învăţătorul I . Nicolaescu, din Breaza de Sus-Prahova,
făcea cunoscut Ministerului Instrucţiunii Publice că supune pe altarul patriei modestul
său obol, adică salariul cuvenit ca învăţător gradul I , pe lunile iulie şi august 1877, în
sumă de lei 85 în vederea cumpărării de arme „spre a putea ţine în lupte piept românesc
vrăjmaşului" . I n presa vremii, cu data de 25 mai/6 iunie 1877, este consemnată fapta
32

meritorie a „Corpului profesoral de la Gimnaziul şi Şcoala comercială din Ploieşti", care

au făcut o colectă frumoasă pe care au pus-o l a dispoziţiunea Ministerului de Război . 33

E l e v i i adunau şi ei fonduri, iar elevele strîngeau sau confecţionau scamă pentru

bandaje . Ά
Elevii clasei a Il-a a Gimnaziului din Ploieşti, în scrisoarea lor către
directorul şcolii, arătau : dorim (— n. n.) „să contribum şi noi din micile noastre
resurse ... a ajuta ambulanţa bravei noastre armate române"
Locuitorii, mai ales de la oraşe, v i n în sprijinul armatei şi pe altă' cale, şi anume
aceea a spectacolelor artistice care luau forma seratelor muzicale sau a concertelor
Ziarul „Timpul", din 5 august 1 8 7 7 , publică suma de 500 lei, rezultat al unei serate
36

muzicale ce a avut loc l a Ploieşti. Acelaşi ziar publică cu 4 zile m a i tîrziu suma

29
Ibidem, nr. 220, din 30 septembrie/12 octombrie, 1877, p. 5701—5702.
27
Ibidem, nr. 213, din 22 septembrie/4 octombrie 1877, p. 5577.
28
Ibidem, nr. 143, din 28 lunle/8 iulie 1877, p. 4854.
29
„Timpul", an. Π, nr. 173, din 38 Iulie 1877, p. 2.
30
„Războiul", nr. 47, din 8 septembrie 1877.
91
A r h . St. B u c . Ministerul de Interne, dos. 48/1877, p. 137.
32
Ibidem, Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, Dos. 3842/1877, f. 142, 143, 144.
33
„Familia", 25 mai/β iunie 1877, p. 273.
34
„Monitorul oficial", din 26 octombrie/9 noiembrie 1877, p. 6135.
35
Stoica Teodorescu, Istoricul Liceului Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti, Ploieşti, 1948, p. 73.
39
„Timpul", an. n , 5 august 1877, p. 3.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA M A T E R I A L A A P R A H O V E N I L O R 357

de 300 lei, rezultaţi din concertul dat de elevele „Institutului F a m i l i a " din Ploieşti . 37

După cum ne informează un contemporan, institutorul Zaharia Antinescu — dascălul

lui I . L . Caragiale — , în program, între altele, au figurat : „Aleargă române", „Mihai
Bravu la Călugăreni" şi „Marşul independenţei" . M

Dacă ar fi să facem u n m i c bilanţ, sumele adunate pentru cumpărare de arme

sau în alte scopuri, cît şi bunurile materiale strinse pentru susţinerea frontului românesc
sînt — după părerea noastră — mult m a i mori décît cele publicate oficial. A r fi de
ajuns, în cazul Prahovei, să adunăm suma de 76 000 lei, strînsă de către comitetul
amintit pentru cumpărare de arme, din Ploieşti, pînă la data de 17 noiembrie 1877 , 39

cu cei 50 000 lei, oferiţi pentru armata română de către G . G r . Cantacuzino şi a m depăşi
cu 39 349,85 lei totalul sumelor de bani strinse pentru armată şi apărute în mai înainte
amintita lucrare din 1879 a l u i A l . Pencovici. L a aceasta am putea adăuga sumele
depuse Ia stat după 17 noiembrie, pînă l a finele războiului şi a m avea cifra exactă a
contribuţiilor băneşti ale Prahovei. Apreciem că aceste sume au fost aproape duble în
realitate, după cum mai mari au fost şi cantităţile de produse şi producte destinate
armatei. Tot aşa de mare poate fi şi la scară naţională contribuţia materială a populaţiei
ţării, căci nu credem ca Prahova să fi constituit o excepţie.
Muncitorii prahoveni de la rafinării, celelalte întreprinderi din Ploieşti şi Valea
Prahovei, cît şi lucrătorii din atelierele meşteşugăreşti au contribuit la sprijinirea armatei
române, ca şi ceilalţi cetăţeni ai patriei, prin lupta directă cu arma în mînă, prin
strîngerea de bani şi bunuri.
O activitate cu totul aparte în ceea ce priveşte contribuţia prahovenilor o consti­
tuie producerea prafului de puşcă în „Pudriera statului de la Tîrgşor". Aici, aşa cum
citim în presa vremii, 16 lucrători şi-au pierdut viaţa în urma unei puternice explozii ' . l0

Latură importantă a contribuţiei l a sprijinirea luptei de independenţă a poporului

român, activitatea cadrelor medicale prahovene se înscrie cu cinste alături de activitatea
celorlalte cadre medicale din ţară. U n i i erau medici recrutori. I n această calitate întâlnim,
la 1877, in j u d . Prahova, pe dr. M i n g a r e l l i . il
Alţii slujeau în spitalele din Ploieşti,
destinate răniţilor. I n spitalul din localul prefecturii, înfiinţat de către Comitetul femeilor
din Ploieşti, „prin cotizaţiuni v o l u n t a r e " , n
„doctorii Trandafirescu şi Cantili au dat de
la început concursul d-lor gratuit acestei patriotice instituţiuni" '' . 3

1& spitalul „Boldescu", pendinte de Eforia spitalelor civile, soldaţii răniţi, români
sau turci, beneficiau de asistenţa personalului sanitar a l acestei unităţi în frunte cu
doctorul Gheorghe G h . Pappa, care pentru serviciile aduse patriei a fost decorat cu
medalia „Apărătorii independenţei" . M
Cea de atreia categorie este aceea a cadrelor
medicale care au însoţit armata română pînă în linia întâia a frontului. A fost dat
medicilor socialişti C. I . Istrati, Russel şi N . Codreanu ca alături de alte cadre medicale
să facă parte din această categorie.
In data de 2 mai 1877, medicul socialist Nicolae Codreanu, adresînd doctorului
C. I . Istrati o epistolă, scria că s-a gîndit „în ce chip să mă arăt că sunt vrednic de u n
adevărat fiu a l naţiunii române ; de aceea iată că m-am hotărit... să mă duc acolo unde
arma inamicului, sau mai bine barbaria omenirii, zdrobeşte vieţi tinere şi p u t e r n i c e . . . " . 4S

Ibidem, an. I , nr. 9, august 1877, p. 3.

37

Zaharia Antinescu, Autobiografia mea, sau voiagiu in timp de 70 ani, Ploieşti, 1896,
38

p. 110—111.
„Dorobanţul", an. I , nr. 3, din 17 noiembrie 1677.
38

„Timpul", an. I I , nr. 215, din 22 septembrie 1877, p. 3.

40

„Monitorul oficial", nr. 124, din 3 (15) iunie 1877, p. 3593.

41

Elisabeta Ionlţă, Aportul femeilor la sprijinirea războiului pentru cucerirea

43
indepen­
denţei de stat a Romăniei, in „Revista de Istorie", nr. 4, aprilie 1976, p. 564.
„Dorobanţul", an. I , nr. 78, 4 februarie 1878.
43

Mihail Sevastos, Monografia oraşului Ploieşti, f.a., p. 135.

44

Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol. I , partea I - a ,

48

Edit. Academiei, 1954, p. 527.

www.mnir.ro
358 ION J E R C A N

In timpul campaniei militare din Bulgaria, dr. C. I . Istrati a condus cu multă

pricepere secţiunea I l I - a a primei ambulanţe române, avînd 3 corturi cu cîte 14 paturi,
căutînd 899 bolnavi, de sub îngrijirile sale toţi ieşind sănătoşi . 46
Aceşti medici s-au
întors de pe front cu pieptul plin de decoraţii, ca semn că şi-au făcut datoria c u
prisosinţă. Un document a l vremii ne indică numele doctorilor care pentru merite
deosebite au obţinut „Steaua României". Intre aceştia se aflau şi socialiştii Russel şi
N. Codreanu. 4 7
.
O categorie aparte o reprezintă cadrele medicale din teritoriile de peste munţi,
Înrolate voluntar în armata română, pentru dobîndirea independenţei patriei. Ε cazul l u i
Nicolae Grancea din Făgăraş, student al Facultăţii de medicină din Bucureşti, care a
însoţit, în calitate de subehirurg, batalionul 2 de vînători din Ploieşti, în luptele de la
Griviţa nr. 1, unde pentru faptele sale eroice a fost decorat cu „Steaua României" şi
„Virtutea militară" Tot în aceeaşi unitate militară a servit şi asistentul farmacist Adam
Henţiescu din Rîşca (lîngă Baia de Criş) . 49

Dragostea de patrie şi speranţa într-o viaţă mai bună au determinat masele

populare de l a sate şi oraşe să plece pe cîmpul de luptă şi — în pofida tuturor
greutăţilor şi vicisitudinilor — să dea dovadă de u n eroism fierbinte. Animaţi de
aceleaşi sentimente, cei rămaşi acasă au reuşit din plin să susţină aşa numitul „spate"
al frontului. După cum apreciau şi cei din redacţia ziarului local „Vocea Prahovei",
încă în aprilie 1877, cînd este vorba de interesele majore ale ţării, poporul „nu se v a
da înapoi de la nici un sacrificiu" .x

LA CONTRIBUTION M A T E R I E L L E D E S HABITANTS
D U DÉP. D E P R A H O V A A L A CONQUÊTE
D E L'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E

Résumé

Dans le présent ouvrage on relève la contribution des habitants du département de

Prahova à la conquête de l'Indépendance nationale, en ce qui concerne la partie matérielle
(des requisitions, des transports, des cantonnements des troupes, des offrandes, des spectacles
au bénéfice de l'armée, l'activité d'assistance medicale, etc.).
On peut aussi distinguer l'Idée que le front roumain a été fortement aidé par toutes
les catégories et les classes de la société et surtout par les masses populaires qui ont eu toute
la peine de la guerre, parmts celles-ci un lieu tout à fait particulier revenant aux paysans
ouvriers.
„L'importance mondiale" de la ville de Ploieşti pendant l'année 1877, l'appui accordé
aux Russes et aux Bulgare sont aussi bien soulignés.
Le contenu de cet ouvrage nous conduit vers l'appréciation que les chiffres relatifs à
la contribution matérielle des habitants de Prahova — comme en effet de tous les Roumains
— publiés Jusqu'au présent sont incomplets et réduits, cela nous portant en même temps
vers la conclusion que l'apport matériel de la population pour appuyer le front a été
considérablement plus grand.
Les choses déjà présentées nous relèvent le fait qu'une tâche de la recherche historique,
des cadres de spécialité des musées est aussi celle d'essayer l'accomplissement d'une liste — la
plus complète possible —, pour chaque département, de la contribution matérielle du peuple
Roumain au soutien de sa lutte pour l'Indépendance nationale.

<* „Monitorul oficial", nr. 21, din 27 ianuarie/8 februarie 1878, p. 481.
17
„Războiul", nr. 170, din 10 Ianuarie 1878, p. 3.
48
Paul Abrudan, Aspecte ale sprijinului acordat de românii din Transilvania rdzboiului
pentru cucerirea Independenţei de stat a Romdniei, in „Revista de istorie", nr. 4, aprilie 1976,
p. S92.
" Ibidem.
60
„Vocea Prahovei" din 14.IV. 1877.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA F E M E I L O R P R A H O V E N E
L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ

de I U L I A S T A N E S C U

Războiul purtat de România la 1877 împotriva asupririi otomane a fost un război

drept de eliberare naţională, de înlăturare a unei dominaţii străine, care frîna dezvoltarea
poporului român.
Cucerirea independenţei de stat a României a fost rezultatul „...luptei eroice a
armatei române împotriva imperiului otoman, a l voinţei ferme de libertate şi neatîrnare
a poporului nostru, care şi-a dovedit încă odată marea capacitate dc l u p t ă " ; a fost
1

rezultatul luptei întregului popor român întru îndeplinirea idealurilor sale dc veacuri,
pentru libertate şi independenţă naţională.
Tndependcnţa naţională fiind un deziderat a l întregului popor, era firesc ca la
obţinera ci să contribuie toate clasele şi păturile sociale româneşti, ca greutăţile şi victo­
riile ostaşilor noştri de pc front să găsească un larg ecou în rîndul românilor de
pretutindeni. Şi într-adevăr poporul român a răspuns cu entuziasm la sprijinirea morală
şi materială a luptei pentru cucerirea independenţei de stat a ţării. Lupta pentru
independenţă a creat u n adevărat entuziasm naţional în rîndurile maselor. In acest
context, subliniem şi contribuţia femeilor din judeţul Prahova, care, alături de femeile
din întreaga ţară, au înscris în istoria patriei o minunată pagină de înaltă conştiinţă
patriotică dovedind u n înalt devotament şi spirit de sacrificiu.

Documentele şi presa vremii înfăţişează sprijinul uman, moral, material şi

financiar pe care femeile din acest judeţ l-au acordat susţinerii cauzei întregului popor.
Sprijinul pe care femeile din oraşele şi satele judeţului Prahova l-au dat armatei
este impresionant şi el denotă adincul patriotism al acestora.
Sînt numeroase exemplele şi formele în care au acţionat femeile de aici, alături
de femeile din întreaga ţară, adueîndu-şi contribuţia atît în cadrul Societăţii dc Crucea
Roşie, cît şi prin acţiuni proprii, organizate, sau spontane, la acest important eveniment,
manifestîndu-ee ca o parte componentă a atitudinii unitare a întregului popor. Astfel,
femeile dc aici au răspuns şi ele virbrantelor apeluri care străbăteau ţara, pentru
sprijinirea armatei române.
încă de la începutul războiului, şi la Ploieşti a existat iniţiativa constituirii unui
comitet de doamne „cu scopul de a aduna ofrande în bani şi obiecte diverse, spre a
veni în ajutorul soldaţilor români" . 2
Comitetul era condus de către Zoe Scorţeanu, în
calitate de preşedintă, Sevastia Radovici şi Maria Starostescu vicepreşedintă, avînd ca
membre pe : Olimpia Elefteriu, Ecaterina Sfetescu, Α. I. Ionescu, Sevastia Emilian,

Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral

1

dezvoltate ţi înaintare a Romdniei spre comunism. Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 34.
„Românul", 12 iunie 1877.
3

www.mnir.ro
360 rULIA STANESCU

Cleopatra Marinigh, Vasilica Irimescu, Maria Prundaru, Maria Angelescu, Maria Ν. I .

Georgescu, Alexandrina Rădulescu, E l e n a Crăciuneanu . Secretare ale acestui comitet erau :
3

Paulina Protogheride şi Eufrosina Stănculescu, i a r casieră Sevastia P. Tănăsescu . 4

Comitetul a fost ales l a 23 mai 1877 în adunarea generală a doamnelor, Ia oare

s-a încheiat următorul procès-verbal : „Azi 23 mai întrunindu-se în sala şcoalei secundare
de fete a societăţii pentru învăţătura poporului român, în scopul de a veni în ajutorul
soldaţilor români care luptă — prin ofrande generoase — din partea noastră, a concetă­
ţenilor noştri, am hotărît a forma o societate în acest scop, cu o durată de cel puţin
trei l u n i " . Această societate folosea următoarele mijloace pentru strîngerea fondurilor :
„1) o cotizaţie de 5 lei lunar, 2) liste de subscripţie, 3) conferinţe, serate şi alte petreceri
în acelaşi scop" . 5

Evenimentul acesta a fost consemnat de profesorul C. Jennescu (pe vremea aceea

şi redactor la „Vocea Prahovei") în apelul său adresat publicului ploieştean, în care
arăta : „Situaţiunea în care se află azi ţara a mişcat într-un mod foarte v i u nobilele
şi generoasele inimi ale femeilor române din oraşul nostru şi a deşteptat în sufletul lor
frumosul sentiment al datoriei către patrie" . 6
Menţionând în continuare faptul că
constituirea unei societăţi şi a unui comitet avea menirea „să îndeplinească nobila şi
generoasa voinţă de a veni în ajutorul soldaţilor noştri", el arăta că : „mai în toate
casele, încă de l a începutul ostilităţilor cu turcii, femeile de inimă au lucrat şi lucrează
fără multă vorbă pentru acest scop, nu numai uman ci şi naţional" . 7

De l a bun început, acest comitet s-a preocupat să organizeze strîngerea de materiale

necesare ajutorării armatei : bani şi ofrande, alimente, îmbrăcăminte, lenjerie, scamă
pentru răniţi etc.
Cele 10 liste alcătuite de Societatea doamnelor române din Ploieşti au fost
încredinţate astfel următoarelor femei : Olimpia Elefterescu, Ecaterina Sfetescu, Maria
Prundaru, Sevastia Emilian, Sevastia Radovici, Paulina Protogheride, Zoe Scorţeanu,
Uţa Steriadi, Alexandrina Rădulescu şi E . Garoflid, care au strîns suma de lei 781,50.
La această sumă se mai adugă şi alte liste încredinţate Anei G. Ionescu, Maria
Staroslcscu şi Cleopatra Marinigh, care totalizau suma de lei 2 4 5 . Acest femei au dovedit 8

un cald patriotism dcmonstrînd prin întreaga lor atitudine că luptă pentru libertate,
pentru cucerirea independenţei ţării, pentru cauza întregului popor.
Pentru Societatea dc Crucea Roşie din România, Comitetul doamnelor din Ploieşti
a încredinţat 15 liste cu sumele adunate pentru ajutorarea soldaţilor români, care
totalizau suma de lei 4 690 şi 50 bani. Listele au fost încredinţate doamnelor : Maria
Starostescu, Olimpia Elefterescu, Zoe Scorţeanu, Sevastia Radovici, Elena Crăciuneanu,
Alexandrina Rădulescu, Cleopatra Marinigh, Mariţa Georgescu, Sevastia Tănăsescu, A n a
Ionescu, Ecaterina Sfetescu, Eufrosina Stănculescu, Paulina Protogheride*.
In acelaşi scop, acela a l ajutorării soldaţilor răniţi, femeile au constituit un
comitet al Spitalului doamnelor din Ploieşti . Acest10
spital α fost înfiinţat în palatul

Ibidem.
3

Din această societate a doamnelor din Ploieşti mal făceau parte în calitate de membre
4

Zoe Romanescu, Coralia Pândele, Elisa Trestianu, Elena Tomoroveanu, Eufrosina Stănculescu,
Elena Starostescu, Elena Grecescu, Caterina Paraschivescu, Maria Corvln, Vasllichia Irimescu,
Elena Ionescu. („Familia", 8/16 mai 1877).
„Revista Ploieştilor", nr. 15 mal 1928.
3

' Ibidem.
Ibidem.
7

„România liberă", 2 noiembrie 1877.

3

• „Timpul", 4 august 1877.

L a 4 octombrie 1877, dr. Felix scria într-o telegramă adresată Ministerului de Interne
10

că la Ploieşti urmează a se instala 200 de paturi pentru răniţi, din acestea „40 de paturi cădeau
în sarcina Comitetului doamnelor, 30 se vor curarisl în spitalul Boldescu, pentru celelalte 130 rog
autorizaţi de urgenţă pe prefect a lua cu rechiziţie case şl material, precum s-a făcut în alte
oraşe şi recomandaţi lucrare grabnică", Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru
Independenţă, vol. I I , doc. 1060, p. 532.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA F E M E I L O R P R A H O V E N E 361

Prefecturii din Ploieşti, prin iniţiativa doamnelor : Cantacuzino, Văcărescu, Scorţeanu,

Moruzi, şi sub secţiunea Crucii Roşii a României, fiind susţinut din coletele cetăţenilor
şi din subvenţiile Consiliului judeţean . u
Evenimentul este consemnat de ziarul „Doro­
banţul" din 4 februarie 1878, care arată scopul pentru care a fost înfiinţat acest spital
şi anume acela de „căutarea soldaţilor români bolnavi şi răniţi pe cîmpul de l u p t ă " . n

Spitalul avea la început 35 de paturi şi urma să primească pe răniţi „spre a bl se

alina durerile şi a l i se vindeca rănile dovedite pe cîmpul de o n o a r e , a
fiind înfiinţat
şi prin „cotizaţiuni voluntare şi cu concursul patriotic şi caritabil a l cetăţenilor ploieşteni
şi ai judeţului P r a h o v a " . 1 4
Comitetul spitalului 15
se compunea din : Sevastia Radovici,
Maria Starostescu — ambele preşedinte ; Olimpia Elefteriu, Ecaterina Sfetescu, A n a G h .
Ionescu, Sevastia E m i l i a n , Cleopatra Marinigh, Vaeilichia St. Irimescu, Maria Prundaru,
Maria Angelescu, Maria M . I . Georgescu, Alexandrina Rădulescu, E l e n a Crăciuneanu —
membre ; secretare : Paulina Protogheride şi Eufrosina Stănculescu, iar casieră era
Sevastia P. Tănăsescu **.

Femei ca Ecaterina G . Cantacuzino, Maria T h . Văcărescu şi Smaranda D. Moruzzi,

ca şi celelalte membre ale comitetului, îndeplineau cu mult devotament „sarcina de
surori de caritate în spitalul de răniţi". I n această calitate şi pentru realizarea acestui
scop nobil, femeile au adus u n aport important, dînd dovadă de o sensibilitate deosebită
şi de o mare receptivitate sufletească. Această constatare a fost făcută şi de Zaharia
Antinescu, care vizitând acest spital la 16 octombrie 1877, „unde erau prezente o parte
din doamnele din comitet, care făceau de serviciu pe rînd, cu semnul Crucii Roşii l a
mină", arăta că „ele consolau şi îmbărbătau pe răniţi" . I n continuare 17
el arăta : „sub
o asemenea îngrijire ce a m văzut în acest ospiciu, suferinzii pot uita cît sînt de bolnavi,
iar vizitatorii se pot convinge ce v a să zică devotamentul femeii române pentru eroii
patriei s a l e " . 1 8
Impresionat de cele văzute Zaharia Antinescu arăta : „nu mai simţeam
nimic decît două lacrimi de fericire" . 19

Modul de îngrijire a l răniţilor la spitalul Prefecturii din Ploieşti a fost constatat

şi apreciat de însuşi domnilor, care, însoţit de ministrul Lucrărilor Publice, de mareşalul
curţii, prefectul de Ilfov şi de ajutantul de serviciu, a vizitat acest spital la 30 ianuarie
1878. L a acea dată, spitalul avea un număr de 60 de paturi şi se bucura de asistenţa
medicilor Trandafirescu şi Cantili, care „au oferit concursul lor gratuit acestei patriotice
instituţiuni". Cu această ocazie, au fost remarcate aici : „ordinea, curăţenia, îngrijirile
caritabile, precum şi zelul doamnelor şi al medicilor" . 20

Sosirea răniţilor de pe cîmpul de luptă la Ploieşti era întâmpinată „cu stima

cuviincioasă a acestor eroi" de către oficialităţile oraşului în frunte cu prefectul judeţului
şi de populaţie. „Niciodată nu s-a văzut atîta mulţime de poporaţiune ieşită la gară
şi ini grupe pe stradele ce conduceau la gară pînă l a timpul acela, ca să aştepte
sosirea răniţilor pe care aveau să-i întâmpine. I n fine, trenul sosind a fost primit cu
imnul naţional intonat de muzica gării, care a făcut onoruri răniţilor oşteni" .' Căldura 21

primirii celor răniţi de către femei era descrisă dc către Zaharia Antinescu astfel :

Societatea Crucea Roşie din România. Dare de seamă despre organizarea acestei
11

societăţi şi de serviciile ce au făcut in timpul războiului din 1877—1878", Bucureşti, 1879, p. 5.

*' „Dorobanţul", an. I , nr. 78, 4 februarie 1878.
„România liberă", 13 noiembrie 1877.
1:1

„Dorobanţul", an. I , nr. 78, 4 februarie 1878.

14

L a susţinerea acestui spital şl-au mal adus contribuţia Societatea de 80 membrii de juni
45

comercianţi care (in luna a 3-a) au pus la dispoziţia spitalului de răniţi din Ploieşti suma de
400 de lei şi cele 10 straie primite din Transilvania", „România liberă", an. I , nr. 49, 12 iulie 1877.
Zaharia Antinescu, Autobioyraphia mea, Ploieşti, 1896, p. 109.
19

« Ibidem, p. 108.
18
Ibidem.
„Dorobanţul".
19

„Românul", 17 septembrie 1677.

29

Zaharia Antinescu, op. cit., p. 109.

21

www.mnir.ro
362 IULIA STANESCU

„Două fiinţe feminine, cu şorţuri albe şi cu Crucea Roşie la braţ, alergau de la un

vagon l a altul, spre a întâmpina, a consola şi a încuraja pe răniţi" . Aceste femei erau 22

Maria T h . Văcărescu şi Ecaterina G . G r . Cantacuzino — cărora, împreună cu Smaranda

D. Moruzzi, le-au fost adresate „călduroasele mulţumiri şi recunoştinţa lor adîncă pentru
bund\ şi de aproape îngrijire cc au avut-o", în timpul cît au fost bolnavi, cei 28 răniţi
„care au fost căutaţi în spitalul înfiinţat în localul prefecturii din P r a h o v a " . M

Dintre diferitele forme iniţiate de femei, fie prin intermediul comitetelor, fie în
mod direct, pentru sprijinirea armatei române, organizarea de programe artistice a stat
în centrul preocupărilor lor. Aceste spectacole aveau ca scop strîngerea unor fonduri
băneşti, destinate ajutorării soldaţilor răniţi sau cumpărării dc arme, ele bucurîndu-se
de o largă adeziune din partea tuturor categoriilor sociale.
I n funcţie de posibilităţi, astfel de acţiuni cultural-educative s-au desfăşurat şi la
Ploieşti. 0 asemenea acţiune a fost organizată de către Aurelia Veron, în sala Gimnaziului
din Ploieşti, la 7 octombrie 1877. Această serată muzicală „inspirată de un nobil sim­
ţământ" a fost destinată (spitalului de răniţi) ; „ospiciului instituit în această urbă pentru
soldaţii r ă n i ţ i " . M
Suma de 300 lei, rezultată în urma acestei serate, a fost acordată
„Ospiciului independenţei". I n acelaşi timp iniţiatoarea acestei serate, Aurelia Veron a
adresat Măriei Rosetti o scrisoare în care arăta : „chemarea călduroasă ce dumneata ni
făcut-o şi o faci necontenit inimilor române de a veni în ajutorul bravilor luptători care
îşi varsă sîngele departe de căminul părintesc pentru drepturile naţionale, pentru inde­
pendenţa, libertatea şi mărirea patriei — a mişcat foarte v i u sufletul meu ca şi al
tuturor femeilor române, mamelor şi surorilor noastre", scriind in continuare că ea „şi-a
făcut o datorie în a înainta modesta sumă dc 300 lei, cu credinţa ca şi puţinul cc îl
aduc eu v a fi bine primit" 23
.

In Ploieşti, în această perioadă au mai fost organizate şi alte asemenea acţiuni

de către femei. Astfel, l a 11 noiembrie 1877 ziarul „Românul" publica anunţul referitor
la o serată literară muzicală, cc urma să fie „dată în folosul spitalului înfiinţat în acest
oraş pentru ostaşii români". I n finalul acestui anunţ se arăta : „felicităm pe junele eleve
pentru frumoasa lor faptă". „E de" prisos a vă spune că ploieştenii vor încuraja prin
numeroasa lor prezenţă, patriotica iniţiativă a fiicelor l o r " . 2 e

La 13 noiembrie 1877, în sala Gimnaziului din Ploieşti s-a dat o serată literară
şi muzicală, de către elevele institutului „Familia", „în folosul ospiciului instituit în
această urbă pentru soldaţii răniţi". L a această serată s-au cântat piese clasice şi piese
corale, printre care şi „Marşul Independenţei" şi „Mihai Bravul la Călugăreni" ; s-au
declamat poezii, întregul program artistic a avut un caracter profund p a t r i o t i c . Suma
21

de 400 de lei, strînsă în urma acestei serate, a fost acordată de către Paulina Protogheride,
directoarea internatului „Familia", „ospiciului de aici spre buna întrebuinţare" . M

In cursul anului 1877—1878, în presa vremii apăreau numeroase .anunţuri prin

care se comunicau ofrandele făcute de femeile din judeţul Prahova pentru trebuinţele
armatei. Aceste ofrande constau din îmbrăcăminte, lenjerie, scamă, alimente etc. Pc
adresa ziarelor „Românul", „România liberă" şi „Timpul" soseau numeroase scrisori
însoţite de donaţii în bani şi obiecte, pentru „Ospiciul Independenţei", de la femei din
diferite oraşe şi comune ale judeţului Prahova. Astfel, ziarul „România liberă", din

22
„Românul", 21 octombrie 1877.
D
„Românul", 7 octombrie 1877.
» Ibidem.
25
Ibidem.
28
Ibidem.
27
Zaharia Antinescu, op. cit., p. 106.
» Ibidem.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA F E M E I L O R P R A H O V E N E 363

21 septembrie 1877, comunica că : „Ştefania P. Brătianu din Ploieşti a trimis 200 dr.
scamă, 2 feţe de pernă, 2 cămăşi pentru răniţi, care au fost Înmînate cu mulţumiri
Societăţii de Crucea Roşie d i n România". Asemenea anunţuri apăreau cu regularitate-
şi In „Monitorul oficial" din anul 1877 şi 1878.
O mulţime de femei s-au remarcat prin zelul cu care adunau şi expediau coletele.
La sale învăţătoare, soţii de preoţi sau simple ţărance animate de dorinţa ca România
să cîştige războiul de independenţă au mers uneori din casă în casă, adunînd fonduri
pentru armată.
Din cele relatate mai sus, concludem deci că femeile prahovene şi-au îndeplinit cu.
demnitate şi onoare datoria faţă de patrie, faţă de soţii, copiii, părinţii şi compatrioţii
plecaţi să lupte pe front, alături de femeile de pe întreg cuprinsul ţării. Ampla c o n t r i ­
buţie adusă de femei în 1877 poate fi o dovadă grăitoare privind opera de profund
umanism pe care au realizat-o femeile prin munca lor. Aportul adus de acestea în-
1877, pentru înfăptuirea dezideratului secular a l poporului nostru, cucerirea independenţei,
a fost impresionant, înscriind în istoria patriei o admirabilă pagină de înaltă conştiinţa»
patriotică.

L A C O N T R I B U T I O N D E S F A M M E S D U DÉPARTEMENT
D E PRAHOVA A LA G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

L'ouvrage se rapporte à la contribution que les femmes du département de Prahova^

à côté des femmes de tout le pays, ont apporté à la guerre pour l'indépendance d'État de la
Roumanie, en relevant la contribution humaine, morale, matérielle et financière que les femmes-
de ce département ont accordé au soutien de la cause du peuple tout entier.
A cette fin, on fonde à Ploieşti, Ια 23 mai 1877, un comité des dames qui dirige ses
actions vers l'organisation de quêtes nécessaires pour l'armée : de l'argent, des offrandes, des
aliments, des habits, du linge ou de l'ouate pour les blessés. Ce comité a pris également
l'initiative de dresser des listes de souscription à l'appui des soldats blessés. En même temps,
les femmes ont fondé un comité de l'hôpital que l'on avait créé dans le Palais de la Préfecture-
de Ploieşti, en accordant aux blessés y hospitalisés des soins d'autant plus remarcables que
les conditions de cet hôpital étaient tout à fait précaires.
Dans le but de réaliser des fonds destinés à aider les blessés ou à acquérir des
armes, ces comités des femmes ont recouru aux programmes artistiques et aux actions cultu­
relles et éducatives, comme les spectacles donnés, le 7 octobre 1877 ou le 12 novembre 1877^
qui ont eu lieu dans la salle du Gymnase de Ploieşti.
Ce ne sont que quelques exemples à l'égard des activités par lesquelles les femmes de-
Prahova, à côté de celles de tout le pays, ont apporté leur contribution à l'accomplissement:
de cette aspiration séculaire du peuple roumain — la conquête de l'Indépendance.

www.mnir.ro
 U N E L E A S P E C T E P R I V I N D ASISTENŢA SANITARĂ
IN T I M P U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de E U G E N S T A N E S C U

Poporul român, în îndelungata şi sbuciumata sa istorie, a dovedit, pe cîmpul de

luptă, atît eroismul, cît şi umanitarismul său.
Crearea unei asociaţii cu caracter umanitar, pentru ajutorarea victimelor, o întîlnim
încă din 1850 în Transilvania ; două decenii mai tîrziu, medici şi studenţi medieinişti
români, înrolaţi în ambulanţa sanitară, au oferit îngrijiri răniţilor, în timpul războiului
franco-german (1870), precum şi în timpul Comunei din Paris (1871) ; toate acestea au
arătat, încă odată, spiritul umanitar a l poporului nostru, care se manifesta încă înainte
de înfiinţarea unui organism internaţional, de întrajutorare umană, care să se bucure de
recunoaşterea tuturor statelor şi care să asigure protecţia victimelor conflictelor militare.
In anul 1863 i a fiinţă la Geneva „Comitetul pentru ajutorarea soldaţilor răniţi" ;
un an mai tîrziu este adopttaă „Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei militarilor răniţi
din armatele de campanie", la care v a adera şi România în 1874 . i

De aceea, înfiinţarea Societăţii de Cruce Roşie din Româina trebuie privită ca u n

moment de încununare, de recunoaştere a unei realităţi existente, u n rol important
revenind armatei, ce a asigurat, condiţiile materiale necesare oricărui început, cît şi
experienţei dr. Carol Davilla, care activase în cadrul ambulanţelor internaţionale.
I n iunie 1876, ministrul de Război al României, colonel Gheorghe Slăniceanu, v a
supune aprobării Consiliului de Miniştri fondarea Societăţii de Cruce Roşie a României,
fiind ales, totodată, şi preşedintele acestei societăţi în persoana lui Dimitrie Ghica, i a r
vicepreşedinte dr. Carol Davilla.
După cum reiese şi din lecturarea „Statutului Societăţii de Cruce Roşie", aceasta
urma să acţioneze, în exclusivitate, pentru necesităţile războiului, avînd ca primă sarcină
acordarea de ajutor sanitar soldaţilor răniţi pe cîmpul de luptă.
Luptele crîncene, care v o r începe curînd, ne fac să cercetăm, cu luare aminte,
mijloacele serviciului sanitar de care dispunea armata noastră în ajunul începerii luptelor,
anunţîndu-se, din partea Crucii Roşii, că : „a înzestrat ambulanţele sale bu material bun
şi a b o n d i n t e " . 2
Deoarece întîia necesitate de ajutor medical era pe cîmpul de luptă,
acolo trebuia să se trimită întiiul material îndestulător, iar răniţii care se v o r trimite
în ţară, la nevoie, vor afla cele necesare prin spitalele oraşelor sau căminele compa­
trioţilor l o r . 3

Ziarul „Resboiul" descrie entuziasmul general prilejuit, în întreaga ţară, l a aflarea

ştirii că : „Armata română a trecut Dunărea", aceasta făcînd eă tresară inimile tuturor
românilor, şi în acelaşi timp, ziarul adresează un apel mobilizator tuturor pentru

1
Din istoricul Crucii Roşii din România, 1«7β—1976, Bucureşti, 1976, p. 7—6.
3
„Resboiul", 9 august 1677.
3
Ibidem.

www.mnir.ro
366 EUGEN STANESCU

strîngerea de fonduri necesare Crucii Roşii : „Aoum, cînd fiii, soţii sau fraţii se duc
-să-şi verse sîngele pentru noi, pentru vetrele noastre, pentru ţara noastră, în campanie
şi voi dar, femei române ! I n cîteva zile se cade să numărăm cu sutele de mii
ajutoarele vărsate de voi în casa Crucii Roşii" . i

In acest entuziasm general, se înscriu şi prahovenii prin deschiderea imediată

a listelor, cu persoanele ce au binevoit să subscrie, pentru formarea ambulanţelor, care
vor! merge pe cîmpul de război, în ajutorul beligeranţilor. Asemenea liste au fost
•încredinţate atît unor persoane particulare, cît şi unor oficialităţi ca de exemplu :
— Lista nr. 1001, încredinţată subprefectului plăşii Cîmpu.
— Lista n r . 1002, încredinţată subprefectului plăşii Cricov.
— Lista nr. 1003, încredinţată subprefectului plăşii Filipeşti.
— Lista n r . 1006, încredinţată subprefectului plăşii Tîrgşor.
In urma subscrierilor făcute, pe aceste liste se v a depune în visteria Societăţii de
Cruce Roşie suma de 457,40 lei, ca o modestă contribuţie a prahovenilor la efortul
general a l ţării.
I n acelaşi context se înscrie frumoasa faptă a elevilor clasei a I l - a de l a Liceul
Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti, „copii ca vîrstă, dar bătrîni ca judecată şi simţăminte",
«are şi-au adus modesta lor contribuţie l a ajutorarea armatei noastre de pe front :
„Subsemnaţii elevi ai clasei a I l - a gimnaziale ai Liceului Petru şi P a v e l din această urbe
Ploieşti, a m consimţit l a marile evenimente şi interese ce reclamă imperios ţara, să
contribuim şi noi din micile noastre resurse, (pe cît mijloacele ne vor permite), a
ajuta ambulanţa sanitară a bravei noastre armate române pentru ameliorarea şi consolarea
confraţilor noştri... pe cîmpul de luptă" . 5

Plecarea pe front a formaţiunilor sanitare este descrisă de ziarul „Românul" din

iunie 1877 astfel : „Trăsurile în n.umăr de vreo 15 erau aşezate de cu scară pe
bulevard, pe ele fîlfiau cîte 2 drapele — unul tricolor şi altul a l Crucii Roşii, iar
medicii erau îmbrăcaţi în uniforme alcătuite din bluze de pînză, chipiuri albe şi aveau
la braţe bandă albă cu crucea roşie, avînd în frunte o companie de vînători şi pe
doctor Carol Davilla, înconjurat de medici".
Activitatea neobosită în domeniul organizării serviciului sanitar, precum şi cu­
noştinţele temeinice de medicină ale doctorului Carol Davilla au stat la baza viitoarelor
succese ale serviciului sanitar a l armatei, fapt recunoscut chiar de către străini, compe­
tenţi în materie, care „admirau funcţionarea ambulanţelor noastre, capacitatea şi devota­
mentul medicilor noştri militari" şi care, în acelaşi timp, menţionau fatpul că : „Meritul
cel m a i mare se cuvenea spiritului de organizaţiune şi de iniţiativă al neobositului
D a v i l l a , şeful serviciului sanitar a l a r m a t e i " . 7

Succesele dobîndite de Crucea Roşie s-au remarcat îndeosebi în timpul campaniei

noastre din 1877—1878, în focul aprigilor lupte ale războiului de independenţă.
L a 11 iunie 1877, prima ambulanţă a Crucii Roşii părăseşte capitala pornind spre
Iront, în componenţa ei intrînd : trăsuri pentru transportul bolnavilor, furgoane cu
materiale pentru u n spital mobil, intendenţă ; personalul medical se compune din : 21
medici, 3 farmacişti, 1 veterinar şi cadre sanitare auxiliare. Conducerea acestei formaţiuni
revenea maiorului medic Sache Ştefănescu . 8

Odată ajunse pe cîmpul de luptă, aceste efective sanitare se vor împărţi pe

secţiuni şi se v o r alătura diviziilor : o primă secţiune, cea condusă de doctorul G h .

„Resboiul", 19 august 1877.

4

„Monitorul oficial", 27 septembrie (9 octombrie) 1977.

5

• Stoica Teodorescu, Istoricul Liceului Sfinţii Petru si Pauel din Ploieşti, 1994—1939,
Ploieşti, 1949, p. 72.
Doctor D. Georgescu, Scftife din viaţa si activitatea generalului doctor Carol Davilla,
7

Bucureşti, 1903, p. 84. — Vezi şi ziarul „Resboiul", din 20 august 1877.

• Din Istoricul Crucii Roşii din Romdnla, 1876—1978, p. 13.

www.mnir.ro
A S P E C T E A L E ASISTENŢEI S A N I T A R E 367

Leonte, se ataşează Diviziei I şi v a da Îngrijire medicală necesară răniţilor, atît din

primul, cît şi din cel de a l doilea atac asupra Griviţei. I n componenţa acestei prime
secţiuni intrau trei corturi a cîte 14 paturi fiecare . 9

Bilanţul activităţii acestei p r i m e secţiuni constă în îngrijirea a 757 bolnavi, din

oaTe doaf 7 au murit, şi în pansarea a circa 130 de soldaţi răniţi pe cîmpul de luptă.
Cea de a doua secţiune condusă de doctor V . Grigorescu, însoţind Divizia a I l - a ,
va pleca, împreună cu o ambulanţă militară, spre Plevna, unde participă la evacuarea
şi îngrijirea răniţilor căzuţi în timpul asaltului de l a reduta Griviţa. A u fost acordate
îngrijiri unui număr de 1093 bolnavi, din care au murit 12, restul, fiind vindecaţi,
vor părăsi ambulanţa. Tot această secţiune v a acorda primul ajutor pe cîmpul de
luptă la 372 de soldaţi . 10

Cea de a treia secţiune, de sub conducerea doctorului C. Istrati, v a acţiona din

mers, acordînd asistenţa medicală pe front l a 190 de soldaţi răniţi şi tratînd 899 bolnavi.
Aşa dar, toate aceste trei secţiuni au fost mobile, însoţind permanent trupele pe front,
ele au totalizat circa 7 052 zile de asistenţă medicală. I n cele 9 corturi, cu 126 de
paturi au fost trataţi 2 749 bolnavi, fiind pansaţi şi îngrijiţi 592 soldaţi din prima linie.
Pe lîngă cele două ambulanţe care au luat parte la războiul de independenţă,
societatea de Cruce Roşie a trimis personal medical şi auxiliar necesar spitalelor de
campanie, cît şi trenurilor sanitare. Comportarea curajoasă a medicilor, sanitarilor, sub
focul ucigător a l gloanţelor şi şrapnelelor, pentru ajutorarea tovarăşilor de luptă a atras
atenţia corespondenţilor de război din ţară şi din străinătate.
Foarte mulţi medici au părăsit pentru o vreme serviciul de medic de plasă,
pentru a se încadra în cadrul ambulanţelor ce porneau spre front. Aceeaşi dorinţă se
desprinde şi din scrisoarea pe care doctor Nicolae Zubcu Codreanu o adresează, l a 2 mai
1877, doctorului C. Istrati : „Oricum ar fi, ţara noastră se află în război cu unul din
mulţii săi inamici, cu Turcia... M-am gîndit şi eu neapărat despre ceea ce trebuie
să fac în împrejurările de faţă ale ţării noastre, în ce chip să mă arăt că sînt vrednic
de un adevărat fiu a l naţiunii române ; de aceea iată că m-am hotărît să părăsesc
pentru o vreme serviciul de medic de plasă, şi să mă duc acolo unde arma inamicului
sau mai bine zis barbaria omenirii zdrobeşte vieţi tinere şi puternice, pentru gustul a
doi tirani... D i n aceste considerente, mai ales din consideraţii care privesc caracterul
meu personal, m-am hotărît să intru în campanie medic ambulant, dar mai potrivit ar fi
să intru în ambulanţa Crucii Roşii de la n o i " . 1 1

In afară de ajutoarele date prin formaţiunile proprii, Crucea Roşie a luat sub
patronajul său şi alte asociaţii, care contribuiau la asistenţa sanitară şi socială a milita­
rilor, ca şi a populaţiei. U n a dintre aceste asociaţii era şi „Comitetul doamnelor din
Ploieşti", multe femei din acest comitet activînd ca surori de caritate în spitalele din
Ploieşti sau participînd efectiv la amenajarea unor noi puncte sanitare în Prahova.
Un exemplu elocvent în acest sens este faptul că în Palatul administrativ din oraşul
Ploieşti s-a înfiinţat u n spital de 30—35 p a t u r i , unde
n
erau aduşi de pe cîmpul de
onoare soldaţi răniţi pentru acordarea îngrijirii lor. I n acest spital au fost „trataţi 128
bolnavi — răniţi din care au ieşit 121, au murit 2, şi au rămsa în căutare 5", totalul
zilelor de căutare este de 1049 zile" .
a

Mulţi dintre cei care au fost trataţi în acest spital a u cuvinte de apreciere faţă de
activitatea personalului medical de aici. Astfel, căpitanul George Mihăescu, din Regi-

• „Resboiul", 28.1.1878.
Ibidem.
10

u Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I , p. 1, doc.

328, p. 529.
a
Zaharia Antinescu, Autobiographie mea, Ploieşti, 1896, p. 108.
u
„Resboiul", 23 ianuarie 1878.

www.mnir.ro
368 EUGEN STANESCU

mentul 7 infanterie, adresează următoarele rînduri redactorului ziarului „România liberă":

„îmi fac o plăcută datorie de conştiinţă aducînd publicele mele mulţumiri şi recu­
noştinţa mea... d-lui doctor Cantily, care a binevoit a-mi practica arta şi ştiinţa domniei
sale în oraşul Ploieşti, unde mă aflu acum stabilit, spre a mă pune la hotarele suferin­
ţelor ce mi-au cauzat serioasa mea rană de la m i n ă " . 14

Aceleaşi cuvinte de mulţumire şi admiraţie avem pentru întregul personal sanitar,

însufleţit de sentimente patriotice înălţătoare, cu nimic mai prejos decît a l trupelor
luptătoare. Mărturii ale acestei afirmaţii sînt făcute de numeroasele rapoarte ale coman­
danţilor de unităţi, ştirile presei vremii, precum şi alte documente din ţară sau
străinătate.

CERTAINS ASPECTS CONCERNANT L'ASSISTANCE

SANITAIRE PENDANT L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

L'enthousiasme patriotique qui a soulevé, U y a 100 ans, tout notre peuple pour la
conquête de l'Indépendance d'Etat, a animé non seulement les médecins, mais aussi le personnel
soignant tout entier, en les engrenant tous dans la lutte pour l'obtention du grandiose
désideratum national : l'Indépendance.
Tout le personnel soignant a prouvé un haut ésprlt d'abnégation, concrétisé par les soins
donnés aux malades et aux blessés, non seulement dans les hôpitaux mais aussi sur les champs
de bataille, sous la pluie de balles.
Dans une telle occurence, beaucoup de médecins, d'infirmiers et de brancardiers ont
sacrifié leurs vies pour sauver celles de beaucoup d'autres.
La mémoire de beaucoup d'actes de héroïsme, accomplis par le corps médical, a été
gardée grâce surtout aux reportages, aux correspondants de presse roumains et étrangers ou
aux souvenirs des participants aux grandioses événements de ce temps-là.

" „România liberă", 15 decembrie 1877.

www.mnir.ro
 D A T E D E S P R E F O S T U L JUDEŢ VLAŞCA
IN T I M P U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de E M I L PÀUNESCU

Extrase din cele cîteva dosare care s-au păstrat pînă astăzi, documentele
privitoare l a anii 1877—1878 — rămase din fondul arhivistic Prefectura de Vlaşca (plasa
Marginea) — se referă l a o diversitate de probleme, consemnînd ştiri mai bogate sau mai
lapidare.
In cadrul contribuţiei materiale a întregii ţări l a susţinerea războiului pentru
independenţă, unele judeţe — datorită poziţiei strategice, a situaţiei căilor de comunicaţie
— au avut o pondere aparte în efortul de război. Intre acestea, în primul rînd judeţele
Ilfov, Vlaşca şi Teleorman.
Principalul drum de aprovizionare a l armatei ruse trecea prin Judeţul Vlaşca,
ceea ce a făcut ca populaţia civilă a acestei zone să fie majoritar antrenată în transpor­
turile pentru armată. Dezorganizarea gospodăriilor ţărăneşti, rechiziţiile, găzduirea unită­
ţilor militare române şi ruse, apoi a spitalelor militare şi a prizonierilor, refugierea
populaţiei în faţa jafurilor şi bombardamentelor turceşti, încetarea vieţii economice
într-unui din cele mai importante porturi ale ţării — Giurgiu — au constituit tot atîtea
aspecte ale stării de război.
Capitalei judeţului Vlaşca i se opunea dincolo de Dunăre una din cele mai
numeroase garnizoane otomane, care ameninţa forţarea fluviului şi u n atac direct asupra
Bucureştilor şi care a supus Giurgiu unui bombardament sistematic, cauzîndu-i pagube
însemnate.
Pînă în ajunul trecerii Dunării la Zimnicea se acreditase ideea că fluviul v a fi
forţat l a R u s c i u c şi chiar după aceea exista zvonul că Rusciucul v a fi asediat .
1 2

I n lunile următoare duelul de artilerie G i u r g i u — R u s c i u c a continuat cu înverşunare.

Astfel, epitropul bisericii Adoimirea Maicii Domnului, State Anton, face cunoscut
Ministerului de Externe că l a 21 iunie biserica „a fost spartă de ghiulele din R u s c i u c "
şi „poate să fie o pagubă de două pînă la trei m i i n a p o l e o n i " . 3
U n alt bombardament
important este înregistrat în 5 august, în urma luptelor de avanposturi din zona Lomului.
Intre victime — o femeie, „ucisă de u n obuz în stradă, trei muncitori şi m a i mulţi
răniţi. Clădirile au suferit mult. U n obuz căzînd deasupra gării a pătruns în magazia
de mărfuri unde a izbucnit, sfărîmînd birouri, dulapuri, saci, aşa că jumătate magazia

Vezi pentru amănunte : E m i l Păunescu, Date mai puţin cunoscute despre oraşul Giurgiu
1

Ia 1877, In volumul Ilfov, file de istorie, In curs de editare.

> I n adresa nr. 4851 din 2 iulie 1877, subprefectura Marginea solicită Prefecturii Vlaşca
repararea localului, „avînd speranţa că ruşii în curînd vor trece Dunărea şi după luarea
Rusducului" se vor întoarce în oraş (Arh. St. Ilfov, fond Pref. Vlaşca, dos. 389, f. 106).
» Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. I V , Edit.
Academiei, Bucureşti, 1052, doc. 545 (în continuare se va cita D.I.R.I.).

www.mnir.ro
370 EMIL PAUNESCU

este dărîmată" . I n zilele următoare luptele de artilerie au continuat. „Populaţia Giurgiului

4

a fost înştiinţată să plece din oraş" . Turcii şi-au reînnoit proviziile de muniţii
6 6
şi se
credea chiar că vor ataca aripa stingă a armatei ruse de peste Dunăre . 7

Un nou bombardament violent se înregistrează în 21 august timp de 5 ore . 8

„Obuzurile au vătămat localul poliţiei, magazinul şi grajdul domnului G . Dimitriu (cari

au ars ou totul). A u mai atins 4 persoane" . L a începutul lunii septembrie se mai credea
9

într-un asediu al R u s c i u c u l u i , apoi

10
centrul de interes se mută asupra bătăliei de
la Plevna, deşi bombardamentele au continuat . li

I n perioada ostilităţilor autorităţile au părăsit oraşul , diverse clădiri administrative 12

avînd de suferit. L a 4 septembrie subprefectura Marginea solicita fonduri pentru plata

chiriei casei l u i Stancu Preda din Frăţeşti (unde-şi mutase cancelaria) şi „bordeiului"
lui Stan Ghimpeţeanu din acelaşi sat (care găzduia provizoriu cazarma şi arestul) 13
.
Intr-un proces-verbal încheiat la 25 ianuarie 1878, T . Mărculescu — poliţaiul urbei şi
V. Dimitrescu — membru al Consiliului judeţean constatau că tribunalul nu se poate
reîntoarce în casele Zaharoglu, acestea fiind „foarte rău degradate de obuze, astfel că
azi nu sînt în stare de locuit şi nici nu se poate repara într-un timp scurt" **. Primăria
solicita Comitetului permanent al judeţului Vlaşca în adresa nr. 1 850 din 16/28 octombrie
1877, „foarte urgent", să i sc cedeze două camere în localul spitalului, pentru a-şi muta
provizoriu cancelaria din cortul aflat în v i i , „pînă a-şi putea aranja cele necesare pentru
Înfiinţarea unui bordei pe locul I s l a z u l u i " . 1 5

I n ceea ce priveşte depoul Regimentului 5 dorobanţi, după ce a fost instalat cît de

cît satisfăcător la mutarea în C o m a n a , ls
comandantul său se plîngea la 24 august că
localul unde este cazarmată trupa este degradat in ultimul hal şi ploile au stricat
efectele şi muniţiile dc război, cerînd alt l o c a l . 1 7

Prefectura se mai afla la 5 februarie 1878 la Comana, vechiul local din Giurgiu
fiind bombardat şi în mare parte d i s t r u s . 18

într-o intervenţie, deputatul colegiului I I I Vlaşca, R. Ştefănescu, cerea la 9 ianuarie

Ministerului de Externe ca în acordul româno-rus pentru despăgubiri să fie prevăzute
şi pagubele cauzate oraşului G i u r g i u ' . Şi preşedintele Consiliului de Miniştri se interesa
19

de demersul unor senatori pentru despăgubirea locuitorilor din Giurgiu şi C a l a f a t . 20

In arhiva Prefecturii VLaşca sc mai păstrează un dosar cu bugetul primăriei oraşului

Giurgiu din 1878, în care se semnalează distrugerile din anul precedent , 21
precum şi
unul privitor la daunele suferite de porturile din judeţul VlaşCa în perioada 1 aprilie
1877—1 aprilie 1.878 22

'· „Resboiul", nr. 13, 5 august 1877.

3
Ibidem, nr. 22, 14 august 1877.
0
Ibidem, nr. 24, 16 august 1877.
7
Ibidem, nr. 25, 17 august 1877.
« D.I.R.I., V, 1086 ; „Resboiul", nr. 29, 30.
3
„Resboiul", nr. 30.
10
D.I.R.I., V I , 89 (primarul Giurgiului, dr. G. Alexescu, supune spre ştiinţă Prefecturii
Vlaşca cererea comandantului companiei 5 din Regimentul 5 dorobanţi pentru a i se rechiziţiona
un car „pînă la terminarea luării Rusciucului").
11
Ibidem, V I I , 293, 267, 354, 841.
12
E . Păunescu, op. cit., notele 5, 30, 39, 40, 41.
13
Arh. St. Ilfov, Pref. Vlaşca, dos. 389, f. 180.
" Ibidem, f. 465. Vezi şi „Inventarul de obiectele ridicate din localul tribunalului Giurgiu
şi transportate la spitalul judeţului", în care apar 5 dulapuri „stricate de obuze" (ibidem, f. 308).
ibidem, f. 285.
» Ibidem, f. 22.
17
Ibidem, f. 156.
19
D.I.R.I., I X , 517.
i» ibidem, V I I I , 891.
20
Ibidem, I X , 579.
21
Arh. St. Ilfov, Pref. Viaşca, dos. 398, f. 33—50, 55, 84.
Ώ
Ibidem, dos. 236 (fost 254), f. 1—7.

www.mnir.ro
F O S T U L JUDEŢ VLAŞCA ÎN T I M P U L RĂZBOIULUI 371

Discutând despre contribuţia populaţiei la susţinerea operaţiilor militare, nu trebuie

să uităm că greul a fost suportat în primul rînd de ţărănime şi că administraţia venală
nu şi-a dezminţit caracterul de clasă nici în momentele înălţătoare şi grele ale războiului
pentru independenţă.
I n primul rînd este vorba de respectarea legii privind lucrarea pământului milita­
rilor concentraţi. Nenumărate jalbe, din toate colţurile ţării, vorbesc despre nepăsare,
reavoinţă şi abuzuri. I n ceea ce priveşte regiunea de care ne ocupăm am aminti că
629 miliţieni din Vlaşca şi 407 din Teleorman, concentraţi în Regimentul 5 dorobanţi,
reclamă superiorilor că n-au primit ajutorul pentru munca câmpului, ba că le sînt
rechiziţionate şi vitele, i a r primarii chiar „execută încă pe femeile lor la lucrarea
pământului pentru arendaş sau p r o p r i e t a r " .
23

Se dau ordine, dar de cele mai multe ori ele devin hîrtii îndosariate. Considerăm
semnificativă reproducerea următorului document :
„Spre α se putea face u n control mai serios obligaţiunii ce au comunele prin lege
de a se face munca semănăturilor militarilor concentraţi vă invit a forma de urgenţă un
tablou pe comunele din acea plasă prin care să se arate numele şi prenumele militarilor
concentraţi, felul şi cantitatea muncii ce trebuie să l i se facă şi cît anume s-a lucrat
pentru fiecare.
Acest tablou, despre a cărui exactitate vă las toată răspunderea, îl veţi înainta
imediat Prefecturii spre a se comunica D-lui Ministru de I n t e r n e " . 2 4

Efectul urgentului ordin este că l a 7 octombrie (!) subprefectul de Marginea

este iarăşi mustrat că n u trimisese „tablourile" cu p r i c i n a . I n aceeaşi perioadă prefectul
2 5

de Vlaşca întreabă Ministerul de Război dacă 2 soldaţi din Gîsteşti (plasa Neajlov) sînt
prezenţi la corpurile lor, pentru a şti dacă trebuie să l i se facă munca de toamnă
(deci, pînă la acea dată, n u l i se făcuse !) . M

însuşi primul-ministru, I . C. Brătianu, ordona l a 14 octombrie tuturor prefecţilor

„ca toate lucrările câmpului şi arăturile de toamnă să se facă cu cea mai mare
regularitate", căci dispoziţiile „nu s-au executat întotdeauna şi pretutindeni cu scrupulo-
zibate" . 27
Intr-o circulară a Ministerului de Interne adresată prefecturilor se recunoştea,
Ia 28 ianuarie 1878, că legea privind obligativitatea comunelor de a executa muncile
agricole ale celor plecaţi pe front „nu în toate părţile s-a executat după cum trebuia şi
mulţime dc familii ale rezerviştilor se găsesc astăzi în suferinţă materială". Soluţia ? —
se cere să se facă „un apel călduros la avuţii ţi mai cu osebire la proprietarii (subl.
noastră — Ε. P.) acelui district ca să deschidă liste de subscrieri" . 2 8

Abuzuri ale funcţionarilor guvernamentali se comiteau în celé mai diverse situaţii.

Cu ocazia concentrării rezerviştilor clasei anului 1869, prefectul de Vlaşca se simţea
obligat să atragă atenţia subordonaţilor săi că „orice ocrotiri din partea vreunui
funcţionar sau particular se vor pedepsi cu toată asprimea legii militare" . Cinci săptămâni 29

mai tîrziu, într-o nouă adresă din 6 octombrie 1877 către subprefectura Marginea, acelaşi
prefect atrăgea iarăşi atenţia asupra aspectelor de f a v o r i t i s m . 30

D.I.R.I., I V , 335. 70, 71.

23

Adresa nr. 9205 din 14 august 1877 a Prefecturii Vlaşca către subprefectura Marginea.
24

Intr-o notă marginală sînt menţionate comunele care n-au trimis tabele : Cacaleţi, Gogoşari,
Putinelu, Găvăneştl, Toporu, Bălănoaia, Puenl, Gostlnu (Arh. St. Ilfov, Pref. Vlaşca, dos.
380, f. 28).
Ibidem, f. 69.
23

D.I.R.I., V I , 1115.
2li

Ibidem, 1322.
27

Ibidem, DC, 337.

29

Arh. St. Ilfov, Pref. Vlaşca, dos. 388, f. 3.

29

Ibidem, f. 67 ; D.I.R.I., v n , 790.

3 0

www.mnir.ro
372 E M I L PAUNESCTJ

O altă categorie de probleme priveşte starea şi întreţinerea căilor de comunicaţii,

care — în contextul marilor mişcări de trupe şi a l constituirii principalelor baze de
aprovizionare ale armatei ruse în zonă — căpătase o deosebită importanţă.
Calea ferată Bucureşti—Giurgiu fiind departe de a satisface cerinţele, deşi era
exploatată din p l i n , drumurile de ţară au suportat traficul către şi dinspre front. După
3 1

inundaţiile de primăvară „drumurile de comunicaţie sînt restabilite şi altele în ajun de ai

se restabili" (după cum se laudă subprefectul plăşii Cîlniştea, ce plecase „în persoană a
executa lucrările necesarii împreună cu inginerul districtului") 3 2
.
Pe măsură ce mişcările de trupe se înmulţeau, Ministerul de Interne se interesai
tot mai des de starea drumurilor şi p o d u r i l o r . 33
Posibilităţile de remedieri erau foarte
limitate. L a 30 m a i , inginerul şef a l judeţului Vlaşca (Ion C. Capşa) refera prefecturii dc
lipsa macaralelor necesare la baterea parilor pentru podurile în construcţie , întocmind 34

un deviz în valoare de 219 lei, ce nu i se v a aproba.

Repararea podurilor a constituit o necesitate permanentă după cum dovedeşte şi
cererea comisarului Ion Retoride pentru cel din Frăţeşti, a cărui stare proastă provocase-
răsturnarea unor care cu răniţi la 25 septembrie 1877
Lipsa uneltelor a constituit u n impediment s e r i o s , fapt care rezultă şi din adresa-
36

Serviciului Tehnic ol judeţului Vlaşca din 20 noiembrie 1877, prin care inginerul I . C.
Capşa solicită prefecturii să i se deconteze suma de 82 lei cheltuită pentru unelte :
„(...) văzînd marea greutate cu care se găsesc dulgheri din cauza multor lucrări întreprinse
pentru trebuinţa armatei imperiale ruse şi preţul cel mare cu care se poate angaja nişte
dulgheri acum, a trebuit ca i n construcţiunea podurilor să mă slujesc cu ţărani. Şi
fiindcă aceştia n u au unelte pentru asemenea lucrări a m cumpărat din Bucureşti" . 37

Un capitol aparte îl constituie situaţia sanitară şi activitatea spitalelor. Spitalul

civil a l judeţului Vlaşca a găzduit răniţi r u ş i , deşi situaţia sa era dificilă, atît în ceea ce
38

privea dotarea cu instrumente , cît şi lipsa combustibilului la venirea timpului friguros*°.

39

Cu toate condiţiile materiale modeste şi insuficienţa cadrelor medicale, serviciul

nostru sanitar şi-a făcut din plin datoria. Comparaţia cu îngrijirea răniţilor în armata
ţaristă este edificatoare . 41

Actele vremii consemnează lapidar şi alte informaţii care privesc într-un fel sau
într-altul evenimentele războiului, consecinţele şi implicaţiile acestora.
D i n cîteva „suplici" ale tipografului Theodor Vaidescu, aflăm că acesta îşi întreţinea
familia şi plătea lucrătorii din subvenţia acordată de oficialitate, activitatea tipografiei
strămutată la Comana nemaiadueîndu-i nici u n cîştig* . 2

într-un raport al Inginerului C. D. Pillde din 1/13 octombrie 1877 către Serviciul de:
31

Control Material şl Tracţiune se vorbeşte despre „o creştere neaşteptată in activitatea clrcula-

ţiunii (22 de trenuri pe zi în loc de 6 cum erau în timpurile ordinare)". (Arh. St. B u c ,
Ministerul Lucrărilor Publice, 1877, dos. 29, f. 10 verso).
D.I.R.I., I I , 1226.
33

Ibidem, ΙΠ, 19, 20, 589.

33

Arh. St. Ilfov, Pref. Vlaşca, dos. 389, f. 53 („Acum trebuie a se construi din nou.
34

podurile din Comana, dintre Comana şi Grădiştea, dintre Malu şi Slobozia, de la Vadul Lat„
de la Baciu etc., etc. şl din cauza lipsei de macara sînt nevolt a nu putea începe lucrarea l o r " ) .
Vezi şl f. 32, unde se vorbeşte de refacerea podurilor dintre Stăneştl şi Epureşti.
D.I.R.I., V I , 1191.
36

A r h . St. Ilfov, Pref. Vlaşca, dos. 389, f. 133.

36

Ibidem, f. 371.
37

Vezi corespondenţa între Ministerul de Interne şi Prefectura de Vlaşca pe această temă.

38

în D.I.R.I., I V , 252 şi 425, precum şi demersurile pentru obţinerea a 822 lei cheltuiţi cu îngrijirea
soldaţilor ruşi între 19 mai—26 iunie 1677, sumă obţinută la sfîrşitul lunii februarie 1878 (D.I.R.L*
V, 104, 677, 999 ; I X , 311, 654, 747).
Arh. St. Ilfov. Pref. Vlaşca, dos. 389, f. 155.
39

Ibidem, f. 234.
40

Vezi pentru amănunte cartea doctorului Ludovic Fialla, care a vizitat în septembrie
41

1877 Giurgiu şi Frăţeşti, Reminiscenţe din resbelul romdno-ruso-turc al anului 1877 si rolul
Societăţii „Crucea Roşie" in timp de pace şi de resbel, Bucureşti, 1692, p. 45, 91, 94 ; Vezi şl
D.I.R.I., V, 357 şi V I I , 243, dar mal ales TO, 240 şl LX, 605.
Arh. St. Ilfov, fond Pref. Vlaşca, dos. 393, f. 84, 85, 229.
43

www.mnir.ro
F O S T U L JUDEŢ VLAŞCA ÎN T I M P U L RĂZBOIULUI 373

Alte documente vorbesc despre mişcări de t r u p e , „podvadă la armata rusă"

43 M
,
rechiziţii liste de subscripţii pentru „Crucea R o ş i e " 46
etc.
Toate aceste date aduc o modestă contribuţie la întregirea imaginilor cunoscute
asupra evenimentelor războiului pentru independenţă într-un teritoriu situat între Bucureşti
s i Dunăre.

DATES S U R L'EX-DÉPARTEMENT D E VLAŞCA A U T E M P S

D E LA G U E R R E D'INDEPENDANCE

Résumé

Partant des informations qui sont comprises dans quelques dossiers du fond d'archives
de la Préfecture de Vlaşca et qui se conservent aux Archives de l'Etat du département d'Ilfov,
dans la présente communication se relève la contribution des habitants de ce département pour
soutenir matériellement la guerre menée par notre pays en alliance avec les armées de l'Empire
Russe contre l'Empire Ottoman.
L'auteur remarque le fait que les troupes ottomanes ont effectué de Rusciuc (aujourd'hui
Ruse) de nombreux bombardements sur la ville de Giurgiu, la capitale du département et ont
provoqué ainsi des grandes pertes à la population et aux édtftces de la ville. En même temps
se présente le fait que les habitants du département de Vlaşca ont effectué de nombreux
transports pour l'approvisionnement des armées roumaines et russes, ont fait de nombreuses
donations — des vêtements, des vivres, de l'argent etc. — et aussi des travaux pour le
maintien en bonnes conditions des voies de communication et des ponts, comme aussi des
hôpitaux qui se trouvaient placés sur le territoire de ce département trouvé tout près du
théâtre de la guerre.

a
Ibidem, dos. 395, f. 295, 540.
« Ibidem, i . 416.
45
Ibidem, dos. 389, f. 85.
« Ibidem, dos. 380, f. 12.

www.mnir.ro
 PARTICIPAREA MASELOR POPULARE
DIN J U D . I L F O V L A R A Z R O I U L
D E INDEPENDENŢĂ

de A D R I A N P A S C U si
IOAN T U D O R A C H E

Războiul de independenţă, încununarea năzuinţelor şi luptelor de veacuri ale

poporului român, a prilejuit ilfovenilor integrarea organică şi energică într-un nou şi
amplu efort naţional.
Bazată pe corespondenţele realizate anterior — cînd, încă din perioada obştii
ţărăneşti libere, continuînd tradiţiile traco-geto-dacilor, apoi în vremea bătăliilor de apărare
strălucit conduse de marii voievozi, pînă în zorii epocii moderne ; participarea la revo­
luţiile din 1821 şi 1848, la făurirea Unirii — această integrare a început prin sprijinirea
acţiunii de apărare a Dunării pînă la venirea armatelor ruse. A continuat apoi prin
înscrierea a numeroase contribuţii umane şi materiale, proces conştient, atestat de nume­
roase izvoare ale vremii, între care multe documente inedite, descoperite recent .
l

Desfăşurată în aprilie 1877, prin contribuţia bravilor ostaşi din Corpul 2 de armată
română, dispus i n puncte strategice importante — Giurgiu, Oinacu, Daia, Frăţeşti, Stăneşti,
Budeşti, Buciumeni, Olteniţa — acţiunea de acoperire a evidenţiat entuziasmul locuitorilor
2

judeţului Ilfov, moralul ridicat al soldaţilor şi ofiţerilor Diviziilor a 3-a şi a 4-a, care
au acţionat în zonă. Această stare de spirit era determinată de dreptatea cauzei pentru
care lupta întreaga naţiune română, fapt recunoscut şi de opinia publică internaţională.
Astfel, ziarul londonez „The Times" scria la 8 mai 1877, relerindu-ee la intrarea în
dispozitiv, pe teritoriul iflovean, a Diviziei a 4-a ; „Am fost foarte surprins de frumoasa
înfăţişare a acestor trupe. Sînt excelent echipate din toate privinţele, căci sînt de primă
calitate, i a r instrucţia bună şi arătînd o pregătire îngrijită. Această divizie v a intra în
acţiune imediat, în apropiere de Olteniţa" . Cît priveşte sprijinul activ acordat cu această
3

ocazie de ilfovenii din zonă, acţiunea de solidarizare iniţiată la Gruiu—Budeşti , precum 4

şi contribuţiile materiale ale ţăranilor din Aprozi, Obileşti, Vasilaţi, Chiselet, Ulmeni,
Hotarele, Radovanu, Vărăşti şi Spanţov 5
sînt pline de semnificaţie.

Moment a l pregătirii epopeei din 1872, acoprirea şi apărarea teritoriului strămoşesc

şi iubit a marcat, aşadar, primele sacrificii umane şi materiale ale maselor populare din
Ilfov. I n timpul bombardamentelor efectuate de otomani asupra punctelor strategice din

1
Arhivele Centrale ale Statului, fond. Ministerul de Interne, Diviziunea Comunale (in
continuare A r h . Cent. St., M. I . , Com.), dos. nr. 41/1877, f. 30, 33, 109 r-v, 183—184, 191 r-v, 299,
297 ; nr. 42/1877, f. 10, 15, 120 r-v, 121, 126 r - v 127, 138, 183, 203, 316—317 ; nr. 44/1877, f. 31—32,
416 ; nr. 45/1877, f. 202, 425 ; nr. 47/1877, f. 92, 148, 192, 203, 214 ; nr. 91/1877, f. 3 r-v, 136 V—139 v,
220 r—223 ν ; nr. 260/1879, f. 39.
3
Vezi mai nou, general-malor dr. Constantin Olteanu Mdsuriîe luate de Comandamentul
romăn pentru acoperirea Dunării tn perioada aprille-august 1677, în „Revista de Istorie", tom.
29, 1976, nr. 4, p. 557—563.
3
Apud, ibidem, p. 563.
< Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul de Independenţă, (în continuare D.I.R.I.),
vol. V, Bucureşti, 1953, dos. 1268, p. 647—648.
' A r h . Cent. St., M. I . , Com., dos. nr. 91/1877, ί. 222—223 ; „Românul", an. 21, 1877, 28 aprilie.

www.mnir.ro
 376 A D R I A N P A S C U ŞI ION T U D O R A C H E

zona Giurgiu şi Olteniţa au fost răniţi locotenentul Rafailă şi sergentul R a d u V a s i l e din 8

detaşamentul comandat de locotenent colonelul Alexandru Pereţ, provocînd şi numeroase

pagube materiale. Ziarul „Românul" din 30 aprilie 1877 prezenta pe larg „lupta de arti­
lerie de la Olteniţa", desfăşurat ! cu două zile In urmă. Scria a fost continuată în lunile
1

umătoare. L a Giurgiu, bunăoară, cele mai intense lovituri primite de l a inamic au fost
cele din 12 şi 13 iunie 1877. Centrul oraşului, străzile E u r o p a şi Dunărea, dar mai ales
Gimnaziul au avut de suferit . N u mai puţin de 37 de obuze au căzut asupra acestei
7

importante instituţii de învăţămînt*. A u fost „foarte rău lovite sau aproape distruse" şi
casele l u i Stelian Georgescu şi Anica Ionescu, localul telegrafului, u n hotel ş. o . L a fel
s-a întîmplat şi în lunile următoare, îndeosebi la sfîrşitul Iui august, cînd „mai bine de
50 de case au fost ciuruite" : din nou cazarma dorobanţilor, casa consulului german,
două hotele şi cîteva monumente istorice şi de artă . I n urma acestei situaţii, reşedinţa
)0

judeţului Vlaşca a fost mutată Ia Comana . Răniţii înregistraţi în rîndul populaţiei de rînd
i l

din zona Giurgiu—Olteniţa , departe u

de a provoca panică, constituiau exemple v i i ale
sacrificiului popular, în numele unei cauze naţionale scumpe.

întreaga opinie publică naţională lua de fapt act de aceasta prin intermediul
gazetelor bucureştenc, care — prezentând vizita şefului statului, principele Carol, la
Giurgiu — informa despre hotărîrea localnicilor de a sprijini activ armata de operaţiuni . u

Bunăoară, toţi brutarii din localitate, precum şi proprietarii de măcelării au contri­

buit prompt l a aprovizionarea trupelor ce ocupau poziţii strategice la Daia, Frăţeşti,
Stăneşti şi în celelalte centre din zonă . 14

Deosebit de importantă a fost contribuţii umană a ilfovenilor în vremea războiului

de Independenţă, reliefînd aportul suprem al sacrificiului de sînge pentru neatîrnarea
României, pentru ca urmaşii lor să trăiască liberi din punct de vedere naţional. Peste o
mie de ilfoveni au participat în cadrul armatei de operaţiuni. Alte cîteva sute au făcut
parte din batalioanele de miliţie „Vlaşca", „Ilfov" şi „Ialomiţa".
Purtînd în memorie strălucitele exemple date de cei care, cu veacuri în urmă,
sub conducerea bravilor voievozi iubitori de ţară, au participat la luptele antiotomane de
la Călugăreni şi Giurgiu, Frăţeşti şi Brătia, Stăneşti şi Ştefeni, Clejani şi Dridu **, ilfovenii
care au fost prezenţi la asalturile hotărâtoare din 1877 s-au angajat în lupte cu entuziasmul
generat de dreptatea cauzei naţionale. Alături de întreaga armată română, ei au probat
excelentul moral de luptă, s-au evidenţiat prin bravură şi eroism.
într-adevăr, la numai o săptămână după ce — în urma telegramelor trimise de
comandantul trupelor ruse — armata română a trecut Dunărea a şi avut loc prima luptă.
L a 27 august (st v) a fost cucerit un important redan din faţa Griviţei 1, care deschidea
drumul spre zona intens fortificată de otomani. Prima luptă, primul succes. Dar şi primele
jertfe de vieţi omeneşti. Intre cei căzuţi neînsufleţiţi, tinerii ostaşi-ţărani ilfoveni Vlad loan
şi Giurgiuveanu Iordachc, din Căscioarele şi Paraschiv Marin, din Mîrşa, ultimii doi
soldaţi din Regimentul 3 a r t i l e r i e . Trei zile mai tîrziu, au avut loc istoricele asalturi
i6

asupra Griviţei 1, cucerită în final, şi Griviţa 2, care nu a putut fi cucerită. Aceste istorice

D.I.R.I., vol. I I , dos. 940, p. 476.

6

A r h . Centr. St., M. L , A d . dos. nr. 260/1679, f. 39.

7

„România liberă" din 19 Iunie 1677 (st. v.).

8

» Ibidem. Vezi şi nr. 30 din 18/30 iunie 1877.

10
Ibidem, nr. 89 din 31 august/12 sept. 1877.
11
Ibidem.
u
Pentru evenimentele din zona Olteniţa, vezi ibidem, nr. 26, 28 şi 69.
u
Ibidem, nr. 30 din 18/30 Iunie 1877.
" D.I.R.I., voi. Π, p. 475.
15
Pentru tradiţiile ilfovene ale luptei pentru independenţă vezi serialul nostru, Ilfovenii
Si independenţa, I — V I I , în „Steagul roşu". Bucureşti, an. X X V I I I (1976), nr. 7665 şi 7866 ; an.
X X X I X (1977), nr. 7668, 7869, 7870, 7872, 7873.
ω
Istoricul războiului din 1877—1878. Participarea României ia acest război, lucrare făcută
de mai mulţi ofiţeri, partea a I l - a şi a I l I - a , Bucureşti, 1698, p. C C X X I I .

www.mnir.ro
 P A R T I C I P A R E A M A S E L O R P O P U L A R E D I N I L F O V L A RĂZBOI 377

atacuri din 30 august 1877, simbol a l eroismului colectiv, au evidenţiat din nou spiritul
de sacrificiu suprem a l ilfovenilor. Peste 30 de fii de ţărani porniţi din Ilfov şi Vlaşca
au căzut morţi. Cei mai mulţi făceau parte din Regimentul 8 linie, unitate care a lăsat
tn faţa Griviţei 2 peste două sute de eroi ai neamului. Intre aceştia, caporalul Ioniţă
loan şi soldaţii Petrache Nicolae şi D a v i d Vasile, toţi trei din Paşcani-Moara Vlăsiei ;
Ioniţă Nicolae, Olteanu Plaraschiv şi R a d u Nicolae (din Crevedia) ; Stan Marin (Gogoşari),
Luca Barbu (Adincata), Lalău Gheorghe (Ghimpaţi), Neacşu Zamfir (Olteniţa), Ion loan
şi Stan Marin (Gruiu), Dociu Vasile (Obedeni), Ştefan Matache (Tîncăbeşti), Ioniţă Tudor
(Săftica), Stoica Minea (Creţeşti), Ionea Dumitru (Domneşti), Iorgu Gheorghe (Axintele),
Dinu Stan (Bolintin), Iancu Gheorghe (Ileana), Pădureanu Gheorghe (Frăsinet), Dobre
Stancu (Palanca), Preda Niţă (Popeşti), Stan Gheorghe (Slobozia Moară), Mocanu Petre
(Adunaţi), Leordeanu C-tin (Singureni), reprezintă figuri de „nepăsători de m o a r t e " , cum 17

spunea poetul. D i n aceeaşi unitate au făcut parte şi soldatul Gălbenuşe Dumitru, de fel
din Baloteşti, grav rănit l a Griviţa 2, în 30 august, şi care s-a luptat cu moartea
necruţătoare timp de zece luni, încetând din viaţă la 20 iulie 1878 în spitalul „Indepen­
denţa" din C r a i o v a . Alţi doi răniţi, soldatul R a d u Caneli şi Stan loan, din Regimentul
ω

2 linie, au revenit vremelnic în comunele natale, Cocioc-Periş şi respectiv, Cornetu . ω

Cît au stat în convalescenţă, după ieşirea din spitalul Brîncovcnesc, au fost înconjuraţi
cu drag de consăteni, cărora le împărtăşeau impresiile momentelor înălţătoare de pe cîmpul
de luptă al războiului de Independenţă.

După cum se ştie, l a începutul lunii septembrie, românii au pregătit un nou asalt
în vederea ocupării redutei Griviţa 2. I n timpul acestei pregătiri au căzut la datorie
soldatul Iordache Dumitru din Stoeneşti, plasa Sabaru, şi genistul Aristache Dumitru,
din Tîncăbeşti, împuşcat de inamic la 3 septembrie 1877, cum consemnează documentele
unităţilor respective, Regimentul 1 linie şi Compania 3 g e n i u . Trei zile m a i tîrziu, a
20

avut loc asaltul propriu-zis asupra Griviţei 2. Românii au fost iarăşi respinşi, cu pierderi
mari ; dar pentru ca generaţiile următoare să trăiască într-o Românie independentă şi-au
jertfit viaţa ilfovenii A v r a m Hie (Bulbucata), Florea Dumitru (Vîrteju), Petrache C-tin
(Domneşti), soldaţi în unităţi de infanterie, geniu şi vînători. Odată cu ei au căzut eroic
caporalul Tuţă R a d u , din Bulbucata, sergentul Iliescu F i l i p , din Giurgiu, componenţi ai
Regimentului 1 l i n i e . Bustul acestuia din urmă v a străjui, pentru nemoarte, aleea celor
2 1

2 3 de eroi naţionali, aşezată în prezent în importantul centru de l a Dunăre.

Şi la 7 octombrie 1877, cu prilejul repetării asaltului asupra Griviţei 2, au căzut

morţi noi tineri ilfoveni : caporalul Gherguşe Iordan şi soldatul Gion Tudor, ambii d i n
Slobozia-Giurgiu, Răduinea R a d u şi Roşea Neacşu, din Vieru, Mazilu Marin din Putineiu,
toţi luptători în Regimentul 5 dorobanţi ; caporalul Călin Stan, din Domneşti, soldatul
Dumitrescu Vasile (Plătăreşti), ambii din batalionul 1 vînători . Tot cu aceeaşi ocazie au
22

căzut la datorie caporalul Pârvu Nicolae (Comana), soldaţii Băjenaru Petre, din aceeaşi
comună, Pieleanu Neacşu (Daia), Bocea Dumitru (Letca), Badea A v r a m (Ciorogîria) . Cu
B

aceştia, numărul ilfovenilor căzuţi în cele trei asalturi române asupra Griviţei 2, consem­
naţi în documentele militare, ajungea la 54 . 24
E i deveneau astfel un simbol al luptei
pentru ca România să devină egală în drepturi cu celelalte state independente.

" Ibidem, p. C C X X — C C X X I V . Vezi şi Adrian Pascu, lifouenii si Independenta, V I U şi X ,

in „Steagul roşu" din 26 februarie 1977, p. 2 şi 26 martie 1977, p. 2.
18
Ibidem.
·» D.I.R.I., vol. V I , p. 362 şl 415.
20
Ibidem, vol. V I I , p. 353.
21
Ibidem, p. 338, 350.
= Istoricul războiului..., ΠΙ, p. CCXXI—CCXXTV.
13
Ibidem. D.IR.I., vol. V I I , p. 353.
u
Adrian Pascu, Ioc. cit.

www.mnir.ro
378 A D R I A N P A S C U ŞI ION T U D O R A C H E

Asalturile următoare, cele de l a Rahova, au reprezentat, de asemenea, strălucite

succese ale armatei române. Noi jertfe au fost făcute şi de această dată, dintre ilfoveni
căzând morţi Gheorghe Ioniţă, din plasa Sabar, soldat în Regimentul 3 linie, Năstase
Neacşu (din Popeşti), soldat al Regimentului 2 artilerie, Lungoaică C-tin, soldat în Regi­
mentul 1 roşiori, deschizând seria celor şase eroi ai comunei Fierbinţi . Cît priveşte luptele 25

de la Opanez şi Plevna, în ziua capitulării l u i Osman Paşa, 28 noiembrie 1877, alături de

Simion Badea, din Jilavele, au căzut ilfovenii Zaharia loan, Manea Nicolae şi Parşocu
loan * .
De aceeaşi glorie s-au acoperit şi ilfovenii care au căzut în asaltarea Smîrdanului :
Hie loan, din Domneşti, Ioniţă Nicolae (Lipia), Anghel Florea (Popeşti), Neacşu Tănase
(Floreşti) şi Creţu Neacşu (din Bucoveni) 27
. Sau cei care, grav răniţi, au murit in toamna
anului 1878 : Călin Ştefan, din Domneşti, Dobre Vasile şi Pîrvulescu Ilie, din Frumuşani . 28

L a fel şi cei pe care îi găsim consemnaţi într-un „Anuar judeţean" din 1906 : sergenţii
Stănică Danciu şi Ioachim Dumitru Ion, soldatul Adam Marin Marius, toţi trei din
Coşereni, Iancu Preda Nistor, din Armăşeşti, Oancea Costache din Gârbovi, Gână Marin,
din Jilavele, Panait Manciu şi Oprea Cristea, din Moldoveni, sergentul E n e Păun şi
soldaţii Dumitru Dumitru şi Paraschiv loan, eroii din M a n a s i a .
20

Desigur, exemplele pot fi continuate. Nu numai documentele militare, la care in

general am apelat pînă acum, cuprind numele eroilor ilfoveni căzuţi morţi în războiul
de Independenţă. Mulţi au rămas consemnaţi pe monumente locale, pietre de mormînt şi
plăci comemorative aplicate în biserici — la Alexeni, Bucşani, Călugăreni, Chiselei, Greci-
Grădiştea, Joiţa, Malu Roşu-Armăşeşti, Mihai B r a v u , Pietrele-Băneasa şi celelalte sate de
lîngă Giurgiu, Ia Prundu, Roata de Jos, V i d r a . Mulţi dintre aceştia, născuţi în anii luptei
3 0

pentru Unire, erau ridicaţi din familii de ţărani clăcaşi, împroprietăriţi apoi l a 1864. Unii,
cum era cazul l u i Andrei Alecu, soldat în Regimentul 8 linie, sau Ioniţă Ionaşcu, din
Regimentul 6 dorobanţi, eroii din Greci de Sus, ilustrau o adevărată continuitate a luptei
sociale şi naţionale. P r i m u l , descindea dintr-o familie atestată de documente încă din
perioada l u i Matei B a s a r a b . A l doilea,
31
era nepotul unui contemporan al l u i Tudor
Vladimirescu şi fiul unui clăcaş care a luptat alături de Mircea Mălăeru. Urmaşii săi
au participat la răscoala din 1888 şi au îmbrăţişat ideile socialiste, solidă punte către
transformările revoluţionare de azi .
3 2

L a 1877—1878 s-au ridicat eroi ilfoveni care au rămas în viaţă, destinaţi „să arate
fiilor lor ce este vitejia". Ne gîndim l a căpitanul Simion Zaharia, din Broşteni-Ion Roată,
sergentul R u s u loan, din Călugăreni, soldaţii Cazacu Petre, Parpală Dragomir şi Tănase
Dumitru de pe valea Sabarului şi din Răsuceni, toţi luptători în Regimentul 1 linie,
„răniţi la atac" în faţa Griviţei 2 ; la E n e B r a t u , de fel din Dărăşti, comandantul unei
subunităţi din Regimentul 3 linie, la soldatul Savu Pană (Grădiştea), din aceeaşi unitate,
soldaţii Vasile loan (din Valea Măcrişului), Lazăr Stancdu (din Singureni), Cesneanu
Gheorghe (din Iepureşti), Ion Nicolae (Creţeşti), Deadu Gheorghe (Merii Petchii), Dinu
Iordache (Cornetu), Panait Iordache (Dărăşti), Sandu Ticu din Tămădău . Cu toţii s-au
33

întors acasă în toamna anului 1878, purtând cu demnitate pe piept medaliile „Virtutea
Militară", „Apărătorii Independenţei", „Serviciul Credincios" şi „Crucea Trecerea Dunării".
Şi alături de ei mulţi alţii, ale căror nume continuăm să le aflăm prin investigarea

Ibidem, In „Steagul roşu" din 26 martie 1977, p. 2.

38

Istoricul rdzboiului..., m , p. C C X X m .
29

Ibidem.
Ώ

Ibidem, p. C C X X I — C C X X I V .
28

„Anuarul judeţului Ialomiţa*', Călăraşi, 1906, p. 118—123.

29

Adrian Pascu, — op. cit. ( X I ) , in „Steagul roşu" din 9 aprilie 1977.

30

Teodor Pascu, Adrian Pascu, Grddlstea-Cdldurdsani. Schiţa monografiei privind evoluţia

31

satului Greci (Ilfov), ms., 1974, p. 180.

Ibidem, p. 175—176. Vezi şi Adrian Pascu, Vitejii din Greci-Grădlstea, In „Steagul roşu"
32

din 16 aprilie 1977, p. 5.

D.I.R.I., vol. V I I , p. 340, 346, 347, 351, 354.
33

www.mnir.ro
F O S T U L JUDEŢ VLAŞCA I N T I M P U L RĂZBOIULUI 379

documentelor inedite, cum este cazul celor 18 participanţi din satele Greci de Sus, de
Mijloc şi de Jos, menţionaţi Intr-un act din 1908.
Alte nume sînt păstrate în tradiţia locală, în conştiinţa urmaşilor. Există însă şi
cazuri în care, deocamdată, nu cunoaştem numele participanţilor la actele de bravură d i n
1877. Anonimatul explică şi mai convingător nestrămutata voinţă a poporului nostru de
a-şi „cuceri cu arma în mînă, prin mari sacrificii şi jertfe de sînge suveranitatea de stat
a p a t r i e i " , cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul educaţiei politice şi a l
3 5

culturii socialiste din 1976.

Jertfa de sînge a locuitorilor ilfoveni, prin cei aproape 200 de fii căzuţi morţi şi
răniţi pe cîmpul de luptă a l războiului de Independenţă, a fost admirabil întregită prin
contribuţia materială. Efort caracteristic întregii arii locuite de români , subscrierile cu o 36

parte din avuţia maselor populare din judeţul Ilfov, cu „tot a u r u l " lor, cum spunea u n
contemporan , 37
au început încă din luna aprilie 1877.
Astfel, au oferit gratuit cai şi furaje pentru armată locuitorii din Domneşti, Popeşti,
Afumaţi, Belciugatele, Dragomireşti, Răduleşti (Brazii), Micşuneşti-Nuci, Fierbinţi, Hagieşti,
Ileana, Creaţa-Dascălu, Corbeanca, L i p i a B o j d a n i . Ulterior, pe măsură ce aprovizionarea
3 8

armatei de operaţiuni angajate în asalturile hotărîtoare solicita noi eforturi, au oferit

animale pentru transport locuitori din Giurgiu, Stăneşti, Hodivoaia, Mihăileşti, Frăsinet,
Clejani, Brăniştari, Călugăreni, Bucşani, Mîrşa, Bulbucata, Roata, Crevedia Mare, Mereni,
Grădiştea-Comana, Dărăşti . De asemenea, 39
trebuie avut în vedere că din această zonă
au fost făcute şi numeroase rechiziţii pentru transport, în punctele de concentrare de la
Frăţeşti şi Băneasa-Giurgiu fiind utilizate zilnic zeci de care pentru armata rusă şi pentru
aprovizionarea celei române . Uneori, numărul carelor solicitate a fost mult mai mare.
40

Astfel, diutr-un raport întocmit l a Călugăreni rezultă solicitarea a peste 250 de care
din plasa Neajlov pentru o singură zi . Cît priveşte mijloacele de transport care porneau
4 1

din Frăţeşti spre punctele de concentrare din sudul Dunării, un raport al responsabilului
acţiunii evidenţia eliberarea a 557 de bilete de încărcare, pentru tot atîţia s ă t e n i . I n total, a

peste 12 000 de care au fost puse l a dispoziţie de ilfoveni, parcurgînd peste 500 000 k m .

A u oferit gratuit cai şi mijloace de transport pentru armată şi locuitorii din zona
nord-estică a judeţului Ilfov — din Broşteni, Bărbuleşti, Armăşeşti, Borăneşti . I n U r z i -43

ceni, potrivit unui raport din 1 august 1877**, acţiunea a avut un caracter colectiv. Prin
contribuţii băneşti depuse de 32 de agricultori şi comercianţi au fost cumpărate mijloace
de transport, în timp ce alţi locuitori au oferit caii necesari. Documentul consemna nominal
iniţiatorii acţiunii ; dintre cei care au oferit sume de l a 10 la 100 lei, menţionăm pe
Anton Mogoş, R a d u Petrescu, Ilie Stoicescu, Stoica Stemate, Grigore Constantin, Niculae
Atanasiu, Panait Spiliatopol, Duţu Ploieşteanu, Gheorghe Ispas, Stanciu Constantin, Miha-
lache Siu Mihalache, fraţii Mihalache şi Drăgan Georgescu, fraţii Niţă şi Panait
Mihăilescu a
.

Teodor Pascu, Adrian Pascu, op. cit. p. 111.

34

Nicolae Ceauşescu, Expunere cu privire la activitatea pollHco-ideologică şi cultural

36

educativd de formare a omului nou, constructor conştient şt devotat al societăţii socialiste

multilateral dezvoltate şl al comunismului tn România, Bucureşti, Edit. Politică p. 16.
** Nlchita Adăniloale, Contribuţia maselor populare la susţinerea războiului de indepen­
denţă, în „Studii. Revista de istorie", tom. 20, 1967, nr. 3 p. 439—457.
T . C. Văcărescu, Luptele romdnllor din 1677—1678, Bucureşti, 1887, p. 17.
37

Arh. Cent. St., M. I . , Com. dos. nr. 91/1877, f. 220—221 ; „Românul" din 27 şi 28 aprilie 1877.
38

Arh. Cent. St., M. I . , Com., dos. nr. 91/1877, ί. 3 r - v .

33

D.I.R.I. vol. V, p. 532, 536 ; vol. V I , p. 274—275, 369—371, 540—543, Ş. a.

40

Ibidem, p. 548—549.
41

Ibidem, vol. V, p. 276—277.

43

Arh. Cent. St., M. I . Com. dos. nr. 41/1877, f. 254, 297.

43

Ibidem, dos. nr. 42/1877, f. 126.

44

Ibidem, 1. 127 r-v.

45

www.mnir.ro
380 A D R I A N P A S C U ŞI ION T U D O R A C H E

Acelaşi caracter organizat 1-a avut şi acţiunea de subscriere cu bani şi ofrande mate­
riale, a căror valoare a fost pînă la circa o jumătate de milion de lei. Practic toate
^obştile din Ilfov a u participat, fiind îndrumate de inimoşi locuitori, din a căror iniţiativă
au fost organizate comitetele locale pentru ajutorarea răniţilor şi armatei. I n reşedinţele
judeţene Bucureşti şi Giurgiu (apoi Comana) au acţionat comitete care au strîns bani
ipentru cumpărarea de arme. Bunăoară, între 18 septembrie şi 2 noiembrie 1877, l a Giurgiu
-a fost adunată suma de 10 555,10 lei, prin contribuţia locuitorilor particulari din Vlaşca
iDin vechiul Ilfov, potrivit listei nr. 343 publicată de ziarul „Românul" din 18 decembrie
1877, alte numeroase persoane au depus importante sume de bani. Potrivit relatărilor
-aceluiaşi ziar, pînă Ia acea dată comitetul judeţean a strîns suma dc 107 000 lei .
4 7

Acţiunea a fost continuată şi în primele luni ale anului 1878, cînd din Ilfov — potrivit
-rapoartelor din 22 ianuarie şi 27 martie — s-a strîns pentru cumpărarea de arme încă
6 850 de lei **. Circa 2 250 Iei au fost folosiţi, în aceeaşi perioadă, pentru cumpărarea
Obiectelor de îmbrăcăminte necesare soldaţilor . 49
înşişi membrii Comitetului permanent
judeţean au constituit un exemplu în această acţiune de o deosebită semnificaţie patriotică.
Iniţiativele comitetelor de plasă a u fost la fel de numeroase. Deja unele au fost
ι menţionate în circuitul ştiinţific Este vorba de acţiunile organizate în plăşile Negoieşti
Mostiştea şi Olteniţa, de unde, în toamna anului 1877, au fost strînşi circa 30 000 de l e i , M

; precum şi în plasa Comana, unde au fost depuşi pentru cumpărarea de arme 7 000 l e i . 5 1

•Cît priveşte acţiunea de la Negoieşti, aceasta a atras 29 de autorităţi comunale, care au

-subscris lunar suma de 156 l e i , pentru spitalul „Independenţa" . 52

L a nivelul fiecărei localităţi au fost strinse, de asemenea, importante sume de bani

şi cantităţi de cereale şi alte produse agro-alimentare, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţă-
.minte, articole necesare tratamentului răniţilor şi dotării spitalelelor. I n multe aşezări
.ilfovene — Gurbăneşti, Roata, Dărăşti, Domneşti, Popeşti, Ghimpaţi, Comana, Mihăileşti,
Stoieneşti, Bărcăneşti, Herăşti — au acţionat autorităţilor comunale. I n altele direct
sătenii. Bunăoară, l a Condeeşti iniţiatorii acţiunii au fost Ioniţă sin Ioniţă, Marin Tănase,
•Ghiţă Tudor, Vasile Frangulea, Matache Popescu, R a d u Oprea, Dide Costache, Nae Radu,
. Stan Ulescu şi George Marin . Μ

Cele mai active centre pentru ajutorarea armatei au fost comitetele locale
-organizate de femeile patriote. Despre activitatea comitetului din Urziceni au luat
•cunoştinţă toţi locuitorii ariei româneşti, prin intermediul „României libere" din 18 august
1877. Redacţia acestui ziar mulţumea public comitetului pentru sumele de bani subscrise
-de harnicele mame, care prin gestul lor — releva ziarul — „probau cît e de răspîndit
simţul patriotic între cetăţenii noştri" . M

La fel de active au fost şi locuitoarele din Olteniţa, reprezentate, în documentele

•vremii, prin inimoasele E l i z a Aron, Matilda Davidovici, Leanca Vesler, Aneta N. T e o d o r . 52

Din iniţiativa lor, consemnau ziarele „L'Orient" şi „Românul", au fost strinse sume
de bani şi obiecte pentru răniţi. Acelaşi lucru îl făcea la Giurgiu Estera L u c a . 5 6

Şi sătencele ilfovene au răspuns cu aceeaşi hotărîre. Este suficient să reamintim

gestul celor 23 de mame d i n Greci de Mijloc şi Greci de Jos — între care Maria
Floricică, Paraschiva Prunaru, Safta Marin, Păuna R a d u , Maria Ciobahică. E l e au ţesut

« Ibidem, dos. nr. 45/1877, f. 425.

17
„Românul" din 1B decembrie 1877.
« A r h . 1st. Cent. M. I . Com., dos. nr. 47/1877, f. 92 şi 203.
*» Ibidem, f. 92.
60
„România liberă", din 29 octombrie (st. v.) 1877.
51
D.I.R.I., vol. V I , p. 266—287.
a
Ibidem, p. 196—197.
° A r h . Cent. St., M. I . Com., dos. nr. 41/1877, f. 184.
" „România liberă" din 18 august 1677.
55
„Românul" din 28 septembrie 1677.
M
Ibidem, 2 decembrie 1877.

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A M A S E L O R P O P U L A R E D I N I L F O V L A RĂZBOI 381'

cu hărnicie şi răbdare pînză pentru răniţi . L a fel şi locuitoarele din Armăşeşti, animate
57

de E l e n a Angelescu, Polixenia Petrescu şi de eleva Anghelina I o a n i d e . Aceasta din urmă>

58

nu era u n caz izolat. Şi alţi elevi au acţionat asemănător. L a Budeşti, spre exemplu,
a oferit sume de bani tînărul Apostolescu Constantin, practicant Ia oficiul din localitate . 59

Tinerii studioşi urmau exemplu educatorilor, care, de asemenea, au oferit importante

sume de bani. Aşa au procedat învăţătorii D . Dumitrescu, din Preasna şi G . T . Aprodeanu,
din Gurbăneşti, care au subscris, pe întreaga perioadă a războiului de Independenţă, cîte-
6 lei noi pe lună, în contul Societăţii Crucea Roşie . Colegul lor din Urziceni, G . D.
60

Macaron, a atras în acţiunea de depunere elevii din clasele mici, fapt consemnat la loe-
de cinste de o publicaţie bucureşteană . 61

Cu aceeaşi energie au sprijinit armata Independenţei şi lucrătorii de la calea ferată.

Bucureşti-Giurgiu. U n u l dintre aceştia, loan Mateescu a subscris primele sume în staţia
Comana, înainte de intrarea în lupte a armatei române. Ulterior, după cum rezulta din-
nota trimisă Ministerului de Interne, la 4 august 1877, el a continuat să plătească suma-
propusă chiar şi în condiţiile trecerii „sub drapel" .
G2
Desigur, acest sergent rezervisL
ilfovean, încadrat în compania doua a batalionului de geniu, constituia unul dintre-
multiplele exemple de înaintaşi care au îmbinat strălucit efortul material cu cel a l
participării directe pe cîmpul de luptă a l războiului de independenţă, ducînd m a i departe-
tradiţiile istorice ale luptei de apărare a pămîntului strămoşesc.

D E S ASPECTS CONCERNANT L A PARTICIPATION

DES MASSES POPULAIRES D U DEPARTEMENT D'ILFOV
À LA GUERRE D'INDÉPENDANCE

Résumé

E n s'appuyant sur les documents historiques de l'époque, quelques uns Inédits, (es-
auteurs de l'étude mettent en évidence la participation plénière des masses populaires dur
département d'Ilfov (en tenant compte de l'actuelle structure géographique) dans l'effort histo­
rique et national de 1877—1878. Sont révèles les aspects concernant la défense calme et ferme du
bord llfovin du Danube, en avril 1877, puis la contribution dans l'ensemble des différentes opéra­
tions de lutte. De nombreux exemples Illustrent les actes de bravoure et l'héroïsme prouvés par
presque 200 habitants du département, morts ou blessés, pendant les assauts décisifs de Griviţa
2, de Plevna de Rahova et de Smlrdan. Ensuite est présentée la contribution materiélle de la-.
paysannerie du département, des habitants de Giurgiu, d'Olteniţa et d'Urzlceni, la contribution
des enfants, de la jeunesse et des vieillards, des femmes et des hommes, des travailleurs des
chemins de fer, des élèves et du personnel didactique, des représentants de toutes les autres
catégories sociales. Les calculs réalisés permettent encore une fols la distinction du caractère-
populaire de la Guerre d'Indépendance, du fait que chaque communauté, chaque citoyen a>
contribué à l'obtention de l'éclatant succès historique de 2877—1878.

57
Ibidem, 18 noiembrie 1877.
• Ibidem, 6 octombrie 1877.
M
A r h . Cent. St., M. I . Com., dos. nr. 41/1877, f. 30 ;
«° Ibidem, dos. nr. 42/1877, f. 317.
" „România liberă", nr. 76 din 13/25 august 1877, p. 2.
° Arh. Cent. St., M. I . Com., dos. nr. 42/1877, f. 15.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA M A S E L O R P O P U L A R E ARGEŞENE
L A SUSŢINEREA RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢA

de dr. C O N S T A N T I N I . D U M I T R E S C U

Proclamarea independenţei ţării noastre, prin votul Camerei Deputaţilor şi al

Senatului la 9/21 mai 1877, a fost primită cu u n entuziasm general de întregul popor
român. A doua zi, la aflarea acestei ştiri, primarul oraşului Piteşti, în chemarea adresată
populaţiei pentru sărbătorirea evenimentului, spunea : „Ziua de azi este cea mai mare zi a
României".
Cu aceeaşi însufleţire masele populare au participat la susţinerea războiului pentru
cucerirea şi apărarea independenţei.
Armata română a putut fi pusă pc picior de război într-un timp relativ scurt şi
datorită contribuţiei maselor populare. Sumele datorate de stat pentru despăgubirea
bunurilor rechiziţionate fără plată, în virtutea legii din 24 aprilie 1877, au fost de 397 216
lei în judeţul Argeş şi 298 785 lei în judeţul Muşcel
La apelul l u i Mihail Kogălniceanu, din 7/19 septembrie 1877 către popor pentru
α contribui benevol la cumpărarea armelor, în plăşile şi comunele argeşene s-au înfiinţat
comitete dc cetăţeni care au lansat sute de liste de subscripţii. D i n Argeş s-au strîns
32 014 lei, iar din Muşcel — 11 371 l e i . Cu aceste sume se puteau cumpăra aproximativ
4

1 800 puşti.
I n perioada aprilie 1877—august 1878, de la populaţia din judeţul Argeş au fost
rechiziţionate pentru armată : 1394 ovine, 1084 bovine şi 163 cabaline.
Tot în această perioadă din judeţul Argeş şi Muşcel au fost rechiziţionate pentru
hrana armatei şi a animalelor următoarele cantităţi de cereale şi alimente : 111 h l fasole,
2 386 h l grîu, 1630 h l orz, 121 h l ovăz, 1065 h l porumb, 7 587 kg brînză, 645 kg mălai,
25176 kg pîine, 14 987 kg pastramă, 54128 kg paie, 32 426 buşteni şi cherestea, 296 500
cărămizi, 20 772 kg v a r ş. a.
Faptul că din judeţul Argeş şi in special Muşcel au fost adunate prin rechiziţii
puţine cereale se explică prin aceea că suprafaţa destinată cultivării cerealelor în aceste
judeţe era destul de redusă.
0 contribuţie deosebit de importantă au avut argeşenii şi muşcelenii care au predat,
sub formă de rechiziţii, enorma cantitate de 5 220 tone fin. E l era adus şi depozitat
lingă „...cimitirul din deal de la Sf. Ilie..." unde au fost aduse de către Ministerul de
Război „...două maşini de presat finul...".
Toate categoriile sociale au răspun la apelurile guvernului de a contribui la
susţinerea războiului. Semnificativ i n acest sens este scrisoarea din 24 aprilie 1877 a
Anei Mălurcscu din Piteşti, adresată prefectului, în care arăta : „Astăzi nedispunînd de

1
Rdzboiul pentru inpedendenţa naţională 1877—1878. Documente militare, Edit. Militară,
Bucureşti, 1971, p. 632—633.
2
Ibidem, p. 634—635.

www.mnir.ro
384 CONSTANTIN I . DUMTTRESCU

bani, ca să pot contribui, vă rog să primiţi odată cu aceasta o cruce cu 11 diamante pentru
a se vinde în interesul armatei române în ale cărei rînduri am doi fii, gata a-şi vărsa
sîngele pentru iubita noastră Românie. Fiicele mele lucrează scamă şi în curînd vor avea
onoarea să vă prezinte fructul ostenelilor lor pentru trebuinţele bravilor soldaţi români" . 3

Cadrele didactice au ocupat un loc de frunte în această privinţă. Dăm ca exemplu

cîteva nume. învăţătorul N . Popescu din comuna Stăneşti a oferit trimestrial, pînă la
terminarea războiului, cîte 6,50 lei din salariul său '' ; D. Zugrăvescu din comuna Jiblca a
oferit armatei salariul pe luna iulie° ; Toma Tomescu din Drăguţeşti a oferit în folosul
armatei 50 lei 6
; corpul didactic din Piteşti a oferit suma de 300 lei rezultată din
„beneficiul unei reprezentaţiuni teatrale" .7

„Ca români, văzînd că mulţi dintre confraţii noştri sînt duşi la hotarele ţării şi
chiar dincolo de hotare, ca să lupte pentru cauza cea mai sfintă a românismului, pentru
independenţă, lege şi drepturile noastre naţionale..." învăţătorii din plasa Loviştea au oferit
salariul pe luna septembrie .8

Subprefectul plăşii Gălăşeşti, C. Zăvoianu, informa, la 13 mai 1877, prefectura că

face ofrandă pentru trebuinţele armatei jumătate din salariul său cu începere din luna
mai pe tot timpul cît armata v a fi concentrată . Personalul subprefecturi! plăşii Rîurilor
9

se angaja să dea, pînă l a terminarea războiului, lunar o parte din salariul pentru
îngrijirea răniţilor . 10

Comunitatea israelită din Piteşti a donat armatei 1000 de pîini . 11

D. Chiru, proprietar, a oferit 50 vedre rachiu . 1 2

Contribuţia cea mai substanţială a ducerii războiului a fost însă a ţărănimii. E a

a oferit, din puţinul pe care îl avea, bani, diverse obiecte de îmbrăcăminte, alimente
etc. E a a avut o pondere foarte mare la rechiziţii, lucru recunoscut chiar de oficialităţi.
L a 16 aprilie 1877 prefectul C. Racoviţă informa Ministerul de Interne că „procedînd la
rechiziţionarea cailor toţi domnii cetăţeni din oraşi şi district au răspuns l a invitaţiunile
ce l i s-au făcut prezentindu-se cu caii ce i-au avutără..., osebi numai câţiva din proprie­
tari..." . A u fost, deci, cazuri de sustragere de la efortul general a l poporului
13
pentru
susţinerea războiului. Acestea au fost cazuri izolate, toate însă din rîndul claselor
exploatatoare.
Ţărănimii i-a revenit cea mai mare parte din carele de transport şi zilele efectuate
la transporturi sau l a construirea de drumuri sau alte obiective pentru armată. E a a
contribuit la amenajarea şoselei de la Stolnici pînă la marginea judeţului Teleorman ; ea a
transportat şi alte rechiziţii necesare frontului, străbătând 2 729 095 k m ; din Argeş au fost
puse l a dispoziţia districtului Olt 500 care pentru transportul diferitelor materiale armatei
la T u r n u Măgurele. Aşa că l a 6 noiembrie 1877, cînd Ministerul de Interne a solicitat
300 care, pentru terminarea şoselei Turnu-port, prefectul răspundea că în Argeş nu mai
există nici un car sau căruţă care ar putea fi rechiziţionate . M

Contribuţia ţărănimii s-a concretizat, printre altele, în rechiziţionarea a 21819 care

ou cîte 2 şi 4 boi şi efectuarea a peste 4 000 zile muncă l a construirea şi amenajarea
de drumuri, poduri şi alte lucrări necesare bunei aprovizionări a armatei,

Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol. I I , Edit.

3

Academiei, 1952, p. 393.

Ibidem, documentul 1225.
4

„Şcoala argeşului", Piteşti, 1976, p. 102.

5

• Ibidem.
Ibidem.
7

» Ibidem.
D.I.R., Rdzboiul pentru independenţă, vol. I I I , p. 90—91.
9

10 ibidem, vol. V I , p. 143.

Ibidem, vol. I I , p. 244.
11

Ibidem, vol. V, p. 256.

13

Ibidem, vol. I I , p. 250.

13

Ibidem, vol. V I , p. 293—294.

14

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA M A S E L O R P O P U L A R E ARGEŞENE 385

Oraşului Piteşti i s-a rezervat de către guvern rolul de a fi centrul principal de

aprovizionare a armatei. L a 23 mai/4 iunie, Ministerul de Interne comunica Ministerului
de Război că „...a fixat două puncte unde au a se aduna producte şi vite : unul la Piteşti
şi u n u l l a Craiova ; ca de acolo să se poată trimite mai cu înlesnire pe la locurile unde
sînt concentrate trupele, datorită poziţiei lor geografice şi a faptului că erau legate de
calea ferată', pe care se puteau transporta spre front mai rapid şi în cantităţi mai mari
produsele rechiziţionate din judeţele limitrofe" 15
. L a 13 aprilie 1877 Ministerul de Interne
cerea prefectului să se îngrijească de magazii care să adăpostească provizii şi de locuri
pentru depozitarea furajelor. Depozitele trebuiau să aibă în permanenţă provizii pentru
cel puţin 4 zile.

I n Piteşti, lîngă gară, în luna aprilie 1877 s-au construit cu materialele rechiziţionate
un număr de 24 cuptoare pentru copt pîine. Cele 24 cuptoare livrau zilnic cîte 30 000
de pîini pentru hrana Corpului I de armată aflat peste Olt .
l c
Făina pentru aceste
cuptoare era măcinată l a moara din Stolnici, iar depozitele de grîu pentru moară erau
la Piteşti şi Stolnici.
Argeşului i s-a încredinţat misiunea de a amenaja spitale în care să fie îngrijiţi
răniţii. I n afara spitalului judeţean în Piteşti au mai fost înfiinţate, în locul cazarmelor
sau în case particulare, 5 spitale care au adăpostit sute de răniţi, români şi ruşi. Spitale
s-au înfiinţat şi în alte localităţi ale judeţului. I n această muncă s-a remarcat cunoscutul
militant socialist medicul N . Codreanu. „Eu de mult sînt însărcinat de către prefect —
ii scria N . Codreanu la 5 septembrie 1877 doctorului N. Russel — a pregăti o magazie
a gării Stolnici, o altă magazie a unui proprietar aproape de Stolnici şi încă o casă, a
pregăti toate aceste locuri pentru spitale militare. A m fost mai multe zile ocupat cu
curăţirea acestor încăperi, acum sînt cîte trei g a t a . . . " .
17
Pentru activitatea depusă ca
medic militar N . Codreanu a fost decorat cu „Steaua României".
U n mare număr de femei din Piteşti s-au evidenţiat prin activitatea de îngrijire a
rănitilor. Printre acestea se numără A n a Mălurescu, Maria şi Cristina Ciornei, Ecaterina
Socolescu, A n a Florescu, Ecaterina Vlădescu, A n a Puică şi altele.
I n Piteşti au fost internaţi şi un număr însemnat de prizonieri de război. L a 14
decembrie 1877, în Piteşti au sosit 2 000 prizonieri turci însoţiţi de două escadroane de
călăraşi ; 500 au fost internaţi in oraş . 18

Argeşenii s-au evidenţiat însă şi pe cîmpul de luptă pentru cucerirea şi apărarea

independenţei ţării noastre.
La 26 noiembrie 1876, prin ordinul ministrului de Război, George Slăniceanu, ea
crează 8 regimente de dorobanţi, în afara celor 8 care existau. Tot acum cele 16 regimente,
care alcătuiau 4 divizii teritoriale, au fost organizate în batalioane şi companii. Regimentul
4 dorobanţi, cu reşedinţa în Piteşti, cuprindea judeţele Argeş şi Muşcel. E r a compus d i n
două batalioane : batalionul 1 Argeş, comandat de maiorul D . Ciornei şi batalionul 2
Muşcel comandat de maiorul D. Giurescu. Fiecare batalion se compunea d i n cîte 4
companii.
In ziua de 3 aprilie 1877 regimentul era concentrat în Piteşti. De aici, pe 10
aprilie a plecat cu trenul spre Craiova. I n ziua de 21 aprilie regimentul se afla în
Poiana şi noaptea a plecat spre Calafat, avînd misiunea de pază în faţa Vidinului.
El a participat l a luptele duse pentru cucerirea Rahovei şi Vidinului. Pentru eroismul
manifestat în luptă au fost decoraţi cu „Virtutea militară" 3 căpitani, 2 locotenenţi, un

a
Ibidem, vol. I I I , p. 105.
M
A r h . St. Piteşti, fond Primăria Piteşti, dos. 29/1877, nepaginat.
17
„Magazin istoric", V I , nr. 5 (62), mal 1972, p. 25.
» Arh. St. Piteşti, Fond Primăria Piteşti, dos. 52/1877, nepaginat.

www.mnir.ro
386 CONSTANTIN I. DUMTTRESCU

sergent şi mai mulţi soldaţi. I n lupta pentru cucerirea Rahovei au căzut maiorul
D. Giurescu şi locotenentul G h . Bordeanu împreună cu 35 soldaţi argeşeni şi muşceleni din
eubordinca lor.
Argeşenii au participat la războiul de independenţă şi în alte unităţi militare. Astfel,
escadronul de călăraşi, din regimentul 2 Călăraşi, a luptat cu vitejie în jurul Plevnei, fiind
decoraţi 15 sergenţi şi soldaţi.
Victoriile obţinute de armata română la Plevna, Rahova, Smîrdan, Vidin au produs
un mare entuziasm pe plaiurile argeşene, ca de fapt şi pe întregul teritoriu românesc.
I n telegrama trimisă la 30 noiembrie 1877 primului ministru de către orăşenii din
Curtea de Argeş se exprima bucuria şi admiraţia lor pentru „brava noastră armată" care
a obţinut o strălucită victorie pentru cucerirea independenţei naţionale. Printre semnatari
este şi militantul socialist dr. Russel.
In telegrama orăşenilor din Cîmpulung trimisă, în aceeaşi zi, ministrului M.
Kogălniceanu sc descria entuziasmul şi bucuria acestora pentru căderea Plevnei.
Acelaşi entuziasm a produs şi cucerirea cetăţii Rahova. I n telegrama prefectului
Argeş către Ministerul de Interne sc arăta, printre altele : „Mă grăbesc a aduce aceasta
la cunoştinţa cetăţenilor din Piteşti şi să sărbătorim brava noastră armată". Seara oraşul
a fost i l u m i n a t " .9

Deci cucerirea independenţei de stat a României a fost rezultatul luptei eroice

a armatei române împotriva Imperiului otoman, luptă la care argeşenii şi-au adus din
plin contribuţia.
Cucerirea independenţei — aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „a avut
o profundă înrîurire asupra întregii dezvoltări a societăţii româneşti pe calea progresului
economic şi social, deschizînd largi orizoniluri naţiunii noastre spre afirmarea liberă, de
sine stătătoare"

L A C O N T R I B U T I O N D E S M A S S E S P O P U L A I R E S D'ARGEŞ
POUR SOUTENIR LA G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

La proclamation de l'Indépendance d'état de la Roumanie, la 9 Mal 1877, a été saluée

par tout le peuple roumain. Avec le même enthousiasme, les masses populaires ont combattu
contre les Turcs pour défendre l'Indépendance.
Cet ouvrage met en évidence la contribution des habitants d'Argeş pendant la guerre
de 1877—1878. Cette contribution s'est concrétisée dans la collecte d'argent destinné a l'achat
des armes, dans des offres et réquisitions de toute sorte, dans la lutte, l'arme à la main,
sur le champ de bataille. On met aussi en relief le rôle de notre ville comme centre principal
de ravitaillement de l'armée.

" Ibidem.
*> Nicolae Ceauşescu, Expunere... prezentată la Congresul educaţiei politice şi al culturii
socialiste, Edit. Politică, Bucureşti, 1976, p. 17.

www.mnir.ro
 P A R T I C I P A R E A J U D . DÎMROVIŢA
L A L U P T A P O P O R U L U I ROMAN
P E N T R U L I B E R T A T E ŞI INDEPENDENŢĂ

dc R A D U G I O G L O V A N
şi C O N S T A N T I N NASTASE

La sfîrşitul sec. al X I V - l e a hotarele Ţării Româneşti cuprindeau teritorii întinse

de la Banatul Severinului pînă l a gurile Dunării şi din Ţara Făgăraşului pînă Ia
Oîrstor, „şi de amândouă părţile peste toată Podunavia pînă l a Marea cea Mare". Tot în
această vreme atrăgea din ce în ce mai mult atenţia voievozilor ţării creşterea importanţei
drumului comercial internaţional care trecea prin B r a n şi ajungea la Brăila. Alegerea
capitalei de la Tîrgovişte la sfîrşitul sec. al X I V - l e a încununa adinei transformări în viaţa
•economică şi politică şi răspundea totodată unor complexe planuri strategice faţă de
pericolul otoman tot mai ameninţător la Dunăre. Mai aproape de Dunăre decît Curtea
de Argeş şi Cîmpulung, noua capitală dădea voievozilor posibilitatea unor intervenţii
armate mai operative, fără a se depărta prea mult de regiunile frământate şi împădurite
ale dealurilor, care ofereau largi posibilităţi de combinaţii strategice. L a Tîrgovişte se
puteau grupa cu cea mai mare grabă cetele înarmate din oştirea cea mare, adunate din
toate unghiurile ţării, ascunse de privirile bănuitoare şi la adăpost de loviturile prin
surprindere ale atacurilor duşmane.
împletirea combinaţiilor strategice cu tradiţionala vitejie strămoşească a asigurat
de cele mai multe ori victoria oştilor româneşti chiar în condiţii de surprinzătoare
inferioritate numerică. '
Această luptă de secole a costat nenumărate sacrificii de vieţi omeneşti şi grele
distrugeri de valori materiale. Scriitorul Ion Ghica reflecta cu ocazia uneia din vizitele
sale la Tîrgvişte că „de la Mircea pînă la Vladimirescu n u este u n singur nume ilustru
care să nu fie scris cu sînge pe pământul Tîrgoviştei... Numai acei care ştiu a se bate şi
a muri pentru apărarea ţării pot avea o p a t r i e " , i
iar autorul unei istorii a mănăstirii
franciscanilor din Tîrgovişte nota că de opt o r i 2
au fost prădate şi arse chiliile mănăstirii,
împărtăşind soarta Tîrgoviştei, ale cărei sacrificii au încins-o cu aureola unui oraş erou.
Cît de pustiitoare erau represiunile împotriva luptelor pentru apărarea libertăţii şi
independenţei purtate de strămoşii noştri ne-o arată P a u l din Alep, martor ocular la
urmările uneia dintre expediţiile turceşti : „Am văzut pe sărmanii oameni ce fură omorîţi,
zăcînd risipiţi pe străzi. După aceea din ordinul domnului s-a săpat o groapă pentru ei,
unde au fost înmormântaţi... Noi nu ne puteam ţine plânsul, văzând ceea ce se petrecuse
în Tîrgovişte şi starea ei de faţă. Nu puturăm găsi loc de dormit afară de pivniţele
mănăstirii şi de alte pivniţe. Nici urmă de clădire măcar nu mai rămăsese pe pămînt" . 3

1
Ion Ghica, Scrieri economice, I , Bucureşti, 1937, p. 191.
2
Arhiva istorică a Romăniei, II Bucureşti, 1865, p. 49, 54.
3
Paul din Alep, Cdidtoriile patriarhului Macarle, ed. E m . Cioran, p. 237.

www.mnir.ro
388 R A D U G I O G L O V A N ŞI CONSTANTIN NASTASE

Oriunde se sapă pe pământul Tîrgoviştei, în vatra veche a oraşului, se întâlnesc

straturi masive de cărbuni şi cenuşă pînă la 3 m adâncime şi pivniţe pline de dărâmături
şi moloz. După fiecare represiune devastatoare se ridica din nou Tîrgoviştea, ca pasărea
Phônix din propria-i cenuşă, prin braţele harnice ale poporului.
Evenimentele istorice de la mijlocul sec. a l X I X - l e a , revoluţia de la 1848, alegerile
pentru divanul Ad-Hoc şi pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească şi războiul pentru
independenţă au avut u n puternic ecou în rîndurile populaţiei judeţului Dîmboviţa, care
a moştenit tradiţiile de veacuri ale luptelor pentru unire, libertate şi independenţă.
Populaţia judeţului Dîmboviţa a răspuns cu abnegaţie la toate rechiziţiile de vite
şi materiale chiar cînd acestea erau părtinitoare şi nedrepte sub raport economioo-social.
începând din 4 aprilie 1877 s-au făcut masive rechiziţii de furaje, cereale şi alimente, a
treia parte din produse de fîn, porumb, griu, orz, ovăz, mei, fasole, pastrama, rachiu şi
vite. I n toamna l u i 1877 s-a rechiziţionat toată pastrama existentă în judeţ, vestită pe
atunci în toată ţara pentru calitatea ei, din care u n prim transport de 3 000 ocale a fost
expediată la staţia de cale ferată Piatra O l t . 4

încă din aprilie 1877 s-au construit pe terenul Curţii Domneşti din Tîrgovişte 10
cuptoare de pîine cu capacitatea de 1000 ocale de fiecare zi, destinate armatei, la care
s-au mai adăugat încă două cuptoare proprietăţi particulare. După începerea războiului
s-au lucrat 30 000 de pîini de rezervă la 3 brutării din oraş, destinate frontului. S-au
rechiziţionat caii de la numeroşi locuitori din sate şi oraşe, s-au făcut transporturi de
oameni şi materiale, s-a asigurat cazarea coloanelor de ostaşi şi ofiţeri în trecere prin
oraş, deoarece l a acea dată nu exista în Tîrgovişte nici o clădire proprie pentru armată în
afară de Fonderia de tunuri. Unităţile militare în trecere sau staţionare temporar în judeţ
cantonau în bivuacuri în timpul verii sau erau repartizate pe la case particulare, în oraş
şi sate, în timpul friguros şi ploios.
Un aspect a l participării maselor populare din judeţul Dîmboviţa l a sprijinirea
războiului pentru independenţă a fost colectarea de ofrande pentru front. L a 20 aprilie
1877 a avut loc la şcoala n r . 1 din Tîrgovişte o întrunire publică cu scopul organizării
unui comitet pentru strîngerea de ofrande pentru armată .
5
Comitetul a avut o bogată
activitate, care s-a soldat cu colectarea a numeroase ofrande de vite, alimente, cereale
şi îmbrăcăminte călduroasă : flanele, obiele, sumane, zeghii, iţari, cojoace. Conducerea
Gimnaziului din Tîrgovişte a organizat o serie de spectacole de teatru ale căror încasări au
fost destinate sprijinirii f r o n t u l u i . I n urma unui ordin de rechiziţie pentru 200 ocale de
6

brînză din judeţ, câţiva orăşeni au şi făcut ofrandă de 343 ocale, care s-au şi trimis la
staţia Stolnici pentru hrana diviziei din împrejurimile Craiovei în care se aflau şi unităţile
militare din Tîrgovişte. „Sârbii" din marginea Tîrgoviştei şi cei de l a Băleni Sîrbi, în reali­
tate bulgari originari din regiunea Sliven de l a sud de Balcani, au dăruit însemnate
cantităţi de zarzavaturi pentru aprovizionarea armatei, din care unele s-au vândut pe piaţă
şi s-au transformat în bani cu aceeaşi destinaţie.
După cum se ştie pregătirea pentru război a avut şi unele dureroase carenţe. L a
începutul lunii septembrie, în urma sîngerosului asalt de l a Griviţa de la 30 august,
guvernul a lansat lozinca : „Avem braţe, dar n-avem arme". I n urma apelului ministrului
de externe Mihail Kogălniceanu s-a organizat, ca şi în celelalte judeţe ale ţării, un comitet
pentru strângerea de fonduri ca să se cumpere puşti „Peabody", „pe care experienţa în
faţa inamicului le-a dovedit ca cele m a i bune în mîna soldatului român" . 7
I n cîteva
zile s-au şi colectat 2 220 lei pentru cumpărarea a 37 puşti „Peabody", în afară de 6 000

Culegere
1
de documente privind contribuţia maselor populare din judeţul Dîmboviţa
la lupta pentru Independenţă naţională a patriei, Tîrgovişte, 1977 p. 17.
Ibidem,
6
p. 30.
* Ibidem, p. 31.
' Ibidem, p. 34.

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A J U D . DÎMBOVIŢA L A L U P T A P E N T R U INDEPENDENŢA 389

de franci aprobaţi de Consiliul comunal a l oraşului Tîrgovişte, trimişi l a casa de depuneri

din Bucureşti . Tot prin comitetul
8
pentru cumpărare de arme s-au difuzat cu plată
litografiile It.-col. Papazoglu, reprezentând asaltul Griviţei, cucerirea Plevnei şi monumentul
comemorativ din războiul pentru independenţă, ale căror încasări în parte erau destinate
frontului.
0 intensă activitate a depus în această vreme Comitetul judeţean Dîmboviţa de
Cruce Roşie, atît pentru sprijinirea frontului cu ofrande, cît şi pentru organizarea spita­
lului militar şi îngrijirea ostaşilor români şi prizonieri turci, răniţi şi bolnavi.
L a 2 septembrie 1877 guvernul repartiza 200 de răniţi pentru a fi cazaţi în judeţ.
Primul lot de 50 ostaşi răniţi a fost instalat într-una din halele Fonderiei de tunuri,
transformată în spital, a cărui îngrijire a fost încredinţată comitetului local de Cruce Roşie,
numit şi „Comitetul damelor", care trebuia să asigure din ofrande aprovizionarea cu
hrană, medicamente şi echipament. Primele ofrande au fost ale Elenei Bulandra, care
dona 10 cearşafuri de pat, 10 peşchire, 12 kg feşe şi 1 kg scamă, precum şi toate
medicamentele aflate în farmacia soţului său, „cu u n scăzămînt de 2 5 % " . 9
Exemplul a
fost urmat în zilele următoare de alţi 29 donatori de pînzeturi, feşe pentru bandaj,
scamă, cămăşi, saltele, perne.
întrucât războiul se anunţa sîngeros, la îndemnul guvernului, autorităţile locale au
hotărît la 21 septembrie 1877 organizarea unui spital de 230 paturi la Fonderie. Pentru
această iniţiativă Ministerul de Interne trimitea Prefecturii Dîmboviţa la 24 septembrie 1877
următoarea telegramă : „Onoare Tîrgoviştei care a hotărît să înfiinţeze 230 de paturi pentru
răniţi în Fonderie şi 100 de paturi pentru bolnavi în mănăstirea Dealu" . 10
L a 29
octombrie se şi anunţa plecarea din T u r n u Măgurele a unui transport de 100 răniţi destinat
spitalului militar din Tîrgovişte, îngrijirea totală urmând a se face tot prin Comitetul local
de Cruce roşie.
La 4 decembrie 1877 guvernul a hotărît să se organizeze în chiliile de la Dcalu
un lagăr de prizonieri turci şi în acest scop armele şi materialele depozitului de armament
au fost strinse într-un singur atelier. Îngrijirea bolnavilor dintre prizonieri, precum şi a
răniţilor urma să se asigure prin spitalul de l a Fonderie.
Contribuţia cea mai substanţială a judeţului Dîmboviţa l a războiul pentru indepen­
denţă au constituit-o jertfele de vieţi omeneşti pe cîmpul de luptă de la Plevna, Griviţa,
Rahova şi Smîrdan.
înainte de război în Tîrgovişte se afla batalionul 2 Dîmboviţa din Regimentul 7
dorobanţi cu garnizoana la Ploieşti. L a 3 aprilie 1877 regimentul a fost concentrat l a
Bucureşti şi prin ordinea de bătaie din 27 aprilie a fost încadrat în Brigada a 2-a,
rezerva Divizie a 2-a, oare făcea siguranţa malului stîng al Dunării de la G r u i a
pînă la Calafat. Prin a doua ordine de bătaie, în vederea trecerii Dunării, Regimentul 7
dorobanţi era încadrat în Divizia de rezervă comandată de col. Mihail Cerchez, brigada I .
Deplasarea pînă la Corabia s-a făcut începînd de la 25 iulie prin Gînjova, Dăbuleni, Celei
şi a ajuns la Siliştioara l a 14 august 1877, unde a aşteptat instalarea' podului peste
Dunăre pînă la 20 august.
Strîns legat de judeţul Dîmboviţa prin efectivele sale de recruţi era Regimentul
3 linie cu reşedinţa în Bucureşti, la începutul războiului. L a 6 aprilie şi-a concentrat
ostaşii şi s-a deplasat spre Calafat, ocupînd avanposturi la Fîntâna Banului. A făcut tot
timpul parte din brigăzile comandate de col. Matei Vlădescu, originar din Tîrgovişte, şi
d i n aceleaşi divizii ca şi Regimentul 7 dorobanţi. A trecut Dunărea tot pe la Siliştioara
la 20 august.

8
Documente privind istoria Romăniei. Războiul pentru independenţă, vol. V I I , Bucureşti,
1954, p. 20.
9
Culegere de documente, Tîrgovişte, 1977, p. 69.
'» Ibidem, p. 74.

www.mnir.ro
390 R A D U G I O G L O V A N ŞI CONSTANTIN NASTASF/
4-

I n ajunul războiului se afla I n Tîrgovişte şi u n escadron de cavalerie sub comanda

cpt. Ion Palada din Regimentul 4 călăraşi, care făcea parte d i n Divizia de rezervă ca şi
7 dorobanţi şi 3 linie. Pentru siguranţa construirii podului de la Siliştioara Regimentul
4 călăraşi a format u n detaşament împreună cu cele două regimente de călăraşi ale
Diviziei a 3-a sub comanda col. Formac. Regimentul 4 călăraşi a trecut Dunărea pe
pontoane, primind misiunea specială de a recunoaşte valea Iskerului şi comunicaţiile
cu Plevna. L a 18 august escadronul de Dîmboviţa şi cu cel de la Buzău au fost împinse
pînă la Trestenicul Bulgăresc, pe malul sting al Vidului.
D i n divizia a 4-a făcea parte, în Brigada 1, batalionul 2 de vînători sub comanda
maiorului A l . Candiano Popescu, în acest batalion fiind de asemenea numeroşi tineri
dîmboviţeni. Alte unităţi din care făceau parte şi dîmboviţeni erau regimentele de linie
1, 2, 3, 4, 6 şi 8, 1 roşiori, 1 şi 2 artilerie.
După trecerea Dunării, diviziile 3 şi cea de rezervă au înaintat în coloane şi
dispozitive de luptă spre Plevna. Regimentul 4 călăraşi, mereu în luptă cu trupe neregulate
turceşti, a primit misiunea de a se retrage de pe Isker şi să formeze ariergarda armatei
române şi de asemenea să asigure paza podului del a Corabia. După asalturile nereuşite
ale oştilor ruse de l a 8 şi 18 iulie, trupele turceşti deveniseră ofensive pe tot frontul.
La 21 august formaţii turceşti de călăraşi au atacat satul Ghiveni, luînd toate vitele.
Regimentul 4 călăraşi a reuşit o învăluire printr-unul din escadroane ai cărui călăreţi
luaseră pe crupele cailor cîte u n dorobanţ şi apărînd în flancul turcilor, aceştia surprinşi
au luat-o la fugă în cea m a i mare dezordine, urmăriţi şi săbiaţi de aproape de călăraşii
români. După demontarea podului de la Corabia, Regimentul 4 călăraşi a primit paza
podului de pe V i d , la Golenţi. D i n Divizia de rezervă o parte din Brigada I a rămas la
Bechet pentru a supraveghea Rahova unde se găseau trupe turceşti, ca şi o parte d i n
Brigada a 2-a. Numai Brigada a 3-a a trecut întreagă şi a înaintat pînă la Muselim Selo,
cu batalionul 1 vînători, Regimentul 3 linie şi 5 dorobanţi, ajungînd la 23 august la
Coiulovcea, stabilindu-se alături de cavaleria rusă de sub comanda gen. Lasoarev. L n 25
august se afla în faţa Plevnei întreaga armată operativă românească cu diviziile a 3-a
şi a 4-a şi rezervă, brigada de roşiori, 2 brigăzi de cavalerie şi u n batalion de geniu,
peste 36 000 de oameni, alături de trupele ruseşti, care totalizau peste 38 000 oameni.
In executarea pregătirii asaltului de la 30 august întregul dispozitiv trebuia să sc
apropie de Plevna. Brigada a 2-a şi a 3-a ajunseseră la Verbiţa, iar Brigada 1 la rezerva
generală de la Pelişat. Asaltul Griviţei de la 30 august a fost cea mai grea încercare a
frontului din 1877 cu sacrificii mari de vieţi omeneşti, iar realizări minime. Regimentul
8 linie, din care făcea parte u n mare număr de tineri dîmboviţeni (batalionul 1 era
comandat de cpt. Valter Mărăcineanu), împreună cu batalionul 10 dorobanţi (două com­
panii comandate de maiorul G h . Şonţu) formau primele linii care au luat cu asalt şi
lupte la baionetă şanţurile redutei Griviţa 2. U n contraatac din flanc a l trupelor turceşti
a nimict însă cea m a i mare parte dintre vitejii luptători, 268 morţi şi răniţi, 7 ofiţeri
morţi şi alţi 7 răniţi. D i n Dîmboviţa au căzut atunci 17 ostaşi. Batalionul 2 de vînători
a luptat în cadrul Diviziei a 4-a într-o grupare ad-hoc, formînd linia de tiraliori a coloanei
de atac. Asaltul reuşi să alunge pe turci din şanţurile înaintate şi să ajungă pînă l a
redută, dar a fost respins cu mari pierderi şi silit să se retragă. U n nou atac fu de
asemenea respins şi numai la a l treilea atac, pe la orele 7 seara, detaşamentul reuşi
să ocupe Griviţa 1, la acest atac participînd şi un regiment rus din Arhanghelgorod.
Încercarea turcilor de a relua Griviţa 1 la 31 august a fost respinsă şi reduta α rămas
în mîinile unităţilor româneşti pînă la căderea Plevnei. A fost succesul cel mai durabil,
deoarece cuceririle unităţilor ruseşti, cu tot eroismul lor, nu au putut fi păstrate. Pierderile
au fost colosal de mari : peste 50 ofiţeri şi 3 000 ostaşi morţi şi peste 200 ofiţeri şi
grade inferioare răniţi din armata rusă, iar l a diviziile româneşti 1 683 morţi şi răniţi, 19

www.mnir.ro
PARTICIP AREA JUD. DÎMBOVIŢA LA LUPTA PENTRU INDEPENDENŢA 391

ofiţeri morţi şi 34 răniţi. Batalionul 2 vînători şi primul batalion din Regimentul 5 linie
au pierdut aproape jumătate din efectivele lor I n urma unor atît de însemnate pierderi
un consiliu de război a hotărît să nu se mai dea nici u n atac pînă nu vor sosi ajutoare
armate din R u s i a , cu care să înceapă un asediu strîns al Plevnei cu toate fortificaţiile ei.
Totuşi Regimentul 7 dorobanţi a mai participat şi la asalatul dc la 6 septembrie în cadrul
acţiunii detaşamentului col. Sachelaric contra redutei Griviţa 2, care de asemenea a eşuat,
costind numeroase vieţi omeneşti (1 167 oameni morţi, dispăruţi şi răniţi, din care 41
numai d i n Regimentul 7 dorobanţi în frunte cu sublocotenentul Alexandru Florescu ) . Alţi 1 2

eroi din judeţul Dîmboviţa au căzut in recunoaşterile asupra Griviţei 2 în septembrie şi

octombrie 1877.
L a Rahova au luptat ostaşi dîmboviţeni în cadrul Regimentelor 4 şi 6 dorobanţi,
asalturile din 7 şi 9 noiembrie 1877 înregistrind cîţiva morţi şi răniţi.
La 28 noiembrie, in ziua căderii Plevnei, Regimentul 3 linie, cu batalionul
Dîmboviţa, a luptat în cadrul Diviziei a '2-a, ca şi Regimentul 6 linie pînă la capitularea
lui Osman Paşa şi predarea lui ca prizonier în mîinile col. Cerchez. O companie din
Regimentul 3 linie a format garda l u i Osman Paşa. I n aceeaşi zi, treptat, frontul aliat a
impus capitularea tuturor sectoarelor inamice de luptă şi predarea ostaşilor t u r c i . După 1 3

ordinea de bătaie din 5 decembrie, Regimentul 3 linie era încadrat in Brigada I a

colonelului Matei Vlădescu, cu batalionul 1 vînători şi regimentele 8 şi 13 dorobanţi.
Escortarea prizonierilor de la Plevna a fost încredinţată Diviziei a 3-a, din care făcea
parte şi Regimentul 3 linie. De la Alexandria, 2 000 prizonieri erau trimişi spre Piteşti
şi Tîrgovişte sub escorta Regimentului 3 linie şi a Regimentului 3 călăraşi, în timp cc
restul armatei era îndreptat spre V i d i n , curăţind localităţile de pe malul drept al Dunării
de trupe turceşti. L a începutul lunii ianuarie 1878 trupele române au împresurat Vidinul,
Regimentul 7 dorobanţi ocupînd poziţie la Tirnec, ca rezervă α Diviziei α 4-α. Punctul
întărit din satul Smîrdan a fost atacat la 12 ianuarie de Regimentele 4 şi 6 linie, din
care făceau parte şi ostaşi dîmboviţeni. Luptele de la Smîrdan de la 12—13 ianuarie au
constituit o victorie strălucită a armatei române, luindu-se cu asalt întăriturile inamice,,
scoţind din efectivele armatei turceşti 800 oameni, din care 300 prizonieri, şi capturînd
arme, muniţii şi 4 tunuri . S - a organizat apoi o strînsă împresurare a Vidinului şi un
14

bombardament puternic începînd de la 14 ianuarie pînă la 22 ianuarie, cînd s-a anunţat

Comandamentului armatei române încheierea armistiţiului dintre armata rusă şi cea oto­
mană . Regimentul 7 dorobanţi a trecut în ţară la 19 februarie şi la 7 august 1878 a
l5

demobilizat. Regimentul 3 linie se v a contopi cu 22 dorobanţi creat din 7 dorobanţi,

numindu-se 3 Dîmboviţa 22, care în 1931 îşi sărbătorea centenarul existenţei avîndu-şi
în întregime reşedinţa în Tîrgovişte Tratatul de l a San Stefano şi Congresul de la
Berlin au recunoscut independenţa României, proclamată l a 9 mai 1877.

Cucerirea independenţei de stat α însemnat un moment de seamă în istoria patriei,

prin impulsionarea luptei de eliberare a românilor aflaţi sub ocupaţii străine, prin noile
posibilităţi de dezvoltare a economiei naţionale, prin progresul mişcării muncitoreşti şi
socialiste, prin dezvoltarea culturii. I n judeţul Dîmboviţa s-a dezvoltat exploatarea petro­
lului, s-au înfiinţat 6 rafinării, o fabrică de făină, 2 de textile şi numeroase ateliere
meşteşugăreşti, s-a dezvoltat agricultura, pomicultura şi zootehnia, s-a construit calea ferată
Titu-Pietroşiţa, a crescut reţeaua de şosele şi s-au lărgit posibilităţile de organizare ale
clasei muncitoare.

11
Istoricul războiului din 1877—187», partea a I l - a şi a I l I - a , Bucureşti, 1398, p. 501, 512.
« Ibidem, p. 547.
13
Ibidem, o. 671—682.
'« Ibidem, p. 781—791.
16
Ibidem, p. 940—968.
16
I . Nicolin, Istoricul regimentului UI Dîmboviţa nr. 22, Tîrgovişte, 1930, p. 14.

www.mnir.ro
392 R A D U G I O G L O V A N Ş I C O N S T A N T I N ΝA S T A S E

LA P A R T I C I P A T I O N D U DÉP. D E D I M B O V I T Z A
A L A LUTTE DU P E U P L E ROUMAIN POUR L A L I B E R T E
ET L'INDÉPE N D A N C E

Résumé

Les auteurs de cet ouvrage ont essayé de présenter quelques moments de la lutte pour
l'Indépendance du peuple roumain à travers les XlV—XVlI-ème siècles ayant pour centre
Tîrgovişte — l'ancienne capitale de la Valachie. La guerre de 1877 a eu un vibrant écho parmi
les rangs de la population du dép. de Dîmboviţa qui a soutenu le front par des offrandes
et par un grand nombre de soldats qui ont lutté pour la victoire à Grlvttza, Plevna, Rakhova
et Smirdan.

www.mnir.ro
 RĂSUNETUL RÀZROIULUI D E INDEPENDENŢĂ
P E V A L E A SUPERIOARĂ A MUREŞULUI

de I O A N N I S T O R

Eveniment crucial în istoria poporului român, în lupta sa multiseculară pentru

libertate naţională, războiul pentru independenţă reprezintă momentul culminant al
acesteia, rezultatul acumulării în timp a succeselor obţinute şi etapelor parcurse de neam
şi de naţiune în drumul său spre prosperitate şi neatîrnare.
Războiul a constituit — în succesiunea marilor momente istorice care au polarizat
întregul popor — un pilduitor şi reprezentativ prilej de manifestare amplă şi intensă a
unităţii de gîndire, simţire şi acţiune a întregii naţiuni române, a tuturor românilor
indiferent de alcătuirea politică în care se aflau.
Valea Mureşului de Sus, ca zonă distinctă în peisajul şi concertul tuturor ţinu­
turilor româneşti care au sprijint războiul de independenţă naţională, se deosebeşte
prin o seamă de particularităţi. Aici presiunea din partea autorităţilor care contau pe
sprijnul moral al populaţiei maghiare era mai mare, iar manifestările ostile din partea
conducătorilor politici maghiari s-au făcut deseori simţite. D i n această cauză rezistenţa
şi consecventa acţiunilor întreprinse de români se impunea să fie mai v i u susţinute,
repercusiuni şi acte represive înregistrîndu-sc nu odată. Aceste împrejurări deosebite au
dus la situaţia cînd unele acţiuni au fost înăbuşite înainte de a lua amploare, cît şi l a
faptul că nu toţi cei care au trimis ofrande au ţinut să fie popularizaţi prin presă sau
alt mijloc de informare publică, pentru a evita consecinţele actului lor naţional şi
umanitar. De asemenea, nu rare au fost cazurile când donatorii nu şi-au indicat numele,
arătînd doar fie iniţialele, fie o profesie convenţională, u n pseudonim sau u n alt indiciu,
sau menţiunea laconică „oarecine". De remarcat totodată că unele persoane cu vederi
largi, progresiste din rîndul populaţiei maghiare au contribuit cu ofrande la ajutorarea
ostaşilor români răniţi, fapt care subliniază nota de complexitate a situaţiei în acest
ţinut.
In cadrul bogatei gome de manifestări şi atitudini ale românilor 'din Imperiul
austro-ungar, un loc de frunte 1-a avut voluntariatul, trecerea frontierei şi înrolarea ca
voluntari în armata română. I n legătură cu această problemă prefectul judeţului Mureş-
Turda Gcrgely Béldy primeşte dispoziţia ministrului de Interne ungar, trimisă la 30 iunie
1877, prin care se cereau relaţii despre numărul mare de tineri care „trec din Ungaria
in principatul vecin Moldova Valahă, fără legitimaţii sau paşapoarte" I n raportul său
din 6 iulie 1877, prefectul menţionează că de pe teritoriul judeţului au trecut în
Moldova într-un răstimp mai lung 11 tineri obligaţi la serviciul militar. Se subliniază

L . Maior, Contribuţii documentare la ecoul războiului de Independenţă tn Transilvania,

1

in „Studia Unlversitatls Babeş-Bolyal" Historia, 1973, 18, fasc. 1, p. 84. Privitor la această temă
subliniem în mod deosebit lucrarea : loan Chlorean, Contribuţii mureşene la sprijinirea rdzboiului
de independenţa a Romdniei, în „Marisla", 1976, 6, p. 355—364.

www.mnir.ro
394 IOAN NISTOH

că : „Cei fără paşapoarte şi legitimaţii pleacă fără îndoială cu ocolirea căilor obişnuite
pe cărări de munte laterale, ceea ce s-ar putea parţial împiedica numai printr-o pază
mai severă a graniţelor'* . 2

Un aspect semnificativ şi de mare însemnătate a l problemei, cu adînci implicaţii

în evoluţia evenimentelor pe plan local, este poziţia autorităţilor maghiare faţă de
manifestările populaţiei româneşti în legătură cu războiul pentru independenţă. De re­
marcat în acest sens că încă prin ordinul din 1 iulie 1876 al ministerului de Interne
ungar, se „interzice cu desăvîrşire orice mişcare care ar putea duce la ajutorarea
luptei în curs de desfăşurare dusă împotriva statului t u r c e s c " , referindu-se 3
la războiul
turoo-sîrb izbucnit la 30 iunie 1876. Circulara care însoţeşte acest ordin, trimisă de Tisza
Kâlmân preşedintele Consiliului de Miniştri ungar, cere luarea de măsuri pentru „a
împiedica, eventual a pedepsi orice fel de acţiune din partea cetăţenilor ţării, care
urmăresc sprijinirea luptelor din vecinătatea noastră sau chiar extinderea acestora pe
un teritoriu mai vast". Este vorba mai ales de ajutorul material, „scopul căruia fiind
înlesnirea continuării luptei împotriva statului turcesc cu care ne aflăm în relaţii paşnice,
dar şi m a i mult, să îndemne cetăţenii ţării la participarea efectivă l a această luptă" . 4

Prefectul Béldy, în baza ordinului ministerial din 1 noiembrie 1876 privitor la

războiul oriental şi atitudinea României, ordonă la 5 noiembrie 1876 subprefectului şi
primarului oraşului Tg. Mureş urmărirea fruntaşilor politici ai românilor şi activitatea
acestora, contactele lor cu populaţia românească, cerînd punerea lor sub cea mai strictă
supraveghere. Ordinul avea în vedere faptul că : „Potrivit experienţelor de pînă acum,
este neîndoielnică preferinţa românilor din Ungaria faţă de neamurile lor din principatul
Moldova — Ţara Românească, cît şi faptul că agitatorii români din Ungaria v o r activa
— respectiv vor încerca să activeze — în direcţia în care guvernul din Principate o
va adopta" . 5
Dispune apoi ca i n mod confidenţial să i se raporteze numele „agitatorilor"
români cunoscuţi pe raza municipalităţii, aceştia să fie ţinuţi sub cea mai strictă
supraveghere poliţienească, raportîndù-i-se totodată urgent şi amănunţit ori cc fel de
mişcare românească, cit şi măsurile luate în această direcţie . 6

După numai cinci zile prefectul emite un ordin asemănător în care cere urmărirea
bucovineanului Dumitru Petrino şi a chemării pe care acesta intenţionează să o
răspîndească în această zonă, chemare adresată românilor din Transilvania pentru
ridicarea la luptă în vederea eliberării şi unirea cu România. Dispune totodată împiedi­
carea distribuirii unor astfel de chemări „instigatoare", arestarea şi deferirea parchetului
regesc a distribuitorilor . 1

De remarcat că pe măsură ce evenimentele se precipită şi evoluează spre declan­

şarea ostilităţilor militare de către România, acţiunile şi dispoziţiile autorităţilor maghiare
trec de l a faza măsurilor de ordin general la cea de ordonare a unor acţiuni energice
concrete de oprire şi suprimare a manifestărilor de luptă politică naţională ale populaţiei
româneşti şi de arestare a „agitatorilor", ordinele trimise în acest sens succedindu-se
tot m a i des.
Întemeiat pe înştiinţarea Ministerului de Interne privind pătrunderea în Transil­
vania a unor „agenţi" prevăzuţi cu paşapoarte din România, avînd misiunea de agitare

2
A r h . St. Tg. Mureş, Prefectura judeţului Mureş, Comite suprem, 1877, nr. 211, orig.
1. maghiară. Documentele provenite de la Filiala Mureş a Arhivelor Statului au fost depistate
şi pregătite spre a fi editate de către colectivul filialei. Mulţumesc prof. Ion Ranca, directorul
filialei, pentru amabilitatea deosebită şi bunăvoinţa cu care mi-a pus la dispoziţie aceste
materiale.
3
Arh. St. Tg. Mureş, Scaun Mureş, Jude suprem regal, 1876, nr. 157, orig. 1. maghiară.
4
Ion Ranca, Independenţa in documente mureşene (I), în „Vatra", 1977, 7, nr. 1, p. 2—3.
6
A r h . St. Tg. Mureş, Prefectura jud. Mureş, Comite suprem, 1876, nr. 302, orig. 1.
maghiară.
• Ibidem.
' Ibidem, nr. 307.

www.mnir.ro
RĂSUNETUL RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA P E V A L E A MUREŞULUI 395

a românilor, prefectul judeţului Mureş-Turda prin ordinul din 20 decembrie 1876 dispune
urmărirea cu cea m a i mare stricteţe a acestor indivizi periculoşi şi arestarea lor
raportind imediat fiecare caz . 8
Neliniştea dregătorilor statului dualist austro-ungar
pricinuită de activitatea „agitatorilor" se intensifică, ministrul de Interne trimiţînd l a
24 decembrie 1876 prefectului Béldy o circulară prin care cere urmărirea emisarului
loan Tirzin trimis în Transilvania pentru agitarea şi mobilizarea populaţiei româneşti,
loan Tirzin ar fi venit în haine de călugăr român, apariţia şi activitatea acestuia
trebuind urmărite cu cea mai mare atenţie, i a r arestarea sa să se facă în cel m a i
scurt timp. Se precizează că T i r z i n este de loc din Rebrişoara, în vîrstă de 52. de ani,,
i se dau semnalmentele, specificîndu-se că acesta cunoaşte bine T r a n s i l v a n i a . 9

Autorităţile locale n u întârzie să întocmească o listă a suspecţilor care au fost

puşi sub o strictă supraveghere şi urmărire poliţienească. Faptul este confirmat de
raportul prefectului Gergely Béldy către ministrul ungar de Interne privind împrejurările
consternante pentru autorităţi, în care a fost divulgat conţinutul ordinului confidenţial
referitor la supravegherea persoanelor bănuite de activitate naţională română, în care
se arată că „lista persoanelor învuinute de uneltiri antistatale daco-române am comunicat-»
de îndată direct subprefectului în vederea asigurării supravegherii eficiente..." .
10

Faţă de acţiunile represive ale autorităţilor, românii din această regiune şi

conducătorii lor politici a u încercat cu stăruinţă să se organizeze şi să organizeze acţiuni
de solidaritate şi sprijinire a luptei drepte a fraţilor de peste Carpaţi. Baronul Banffy
Dezsô, prefectul judeţului Solnoc-Dăbîca, informează pe prefectul judeţului Mureş-Turda
despre faptul că intelectualitatea românească din satele de pe Cîmpia Transilvaniei a r
fi ţinut în ultimul timp mai multe adunări secrete . u
Sînt semnalate astfel o serie de
adunări şi întruniri pe o zonă geografică largă. L a 30 iulie sub pretextul inaugurării
şcolii s-a ţinut o adunare la Răzoare , în casa pretorului Vasile Moga, unde în prezenţa
12

dr. loan Raţiu din T u r d a , Simion Raţiu şi a mai multora „s-a discutat împărţirea în
prefecturi a părţilor transilvane" , ca pe vremea l u i A v r a m Iancu în 1848. O consfătuire-
13

s-a ţinut la 8 august în Reghin, la protopopul Crişan, avînd aceeaşi tendinţă şi orientare,
iar la 10 septembrie 1877 a avut loc o adunare l a proprietarul Dumbrăveanu din
Budeşti . 14
Documentul precizează că adunările sînt legate de petreceri cu dans, şi în
timp cc tineretul se distrează şi dansează, iar unii joacă cărţi, dătătorii de ton se sfătuiesc
şi se înţeleg asupra căilor de urmat în viitor.
Intr-o manieră m a i năvalnică, mureşenii din plasa Aluniş îşi manifestă speranţele-
privind prilejul fericit, pe care-1 oferă războiul de independenţă, pentru desăvîrşirea
unităţii statale. Pretorul plăşii, Jozsef Kôrôsy, raporta subprefectului judeţului Mureş,
despre „activitatea însufleţită a intelectualilor români şi măreaţa lor speranţă de a uni
Transilvania cu România", cît şi despre informaţia primită că preotul român Branea
din Aluniş „deţine deja o hartă privind noua împărţire" . ls
Speriat de existenţa unor
asemenea dovezi de luptă organizată pentru unitate naţională, pretorul 1-a întrebat pe
informator „dacă toţi intelectualii români dinspre munte sînt adepţi şi susţinători aşa de
zeloşi ai acestei idei şi a planului de unire preconizat de e i " .
16
Aminteşte în acest

Ibidem, nr. 348.

8

Ibidem, nr. 359.

9

Ibidem, 1877, nr. 164.

10

A r h . St. Tg. Mureş, Prefectura jud. Mureş, Comite suprem, 1877, nr.
11
305, orig. 1..
maghiară. Cf. Ion Ranca, Noi adeziuni transilvănene pentru unire in anul 1677, în „Vatra",,
serie nouă, 1971, 1, nr. 3, ρ. β.
Sat, comuna Mlheşu de Cîmpie, jud. Mureş.
13

Arh. St. Tg. Mureş, Prefectura jud. Mureş, Comite suprem, 1877, nr.
13
305, orig. 1.
maghiară.
" Sat, comună, jud. Bistriţa-Năsăud.
' Arh. St. Tg. Mureş, Prefectura jud. Mureş, Comite suprem, 1877, nr.
5
164, orig. 1-
maghlară. Cf. Ion Ranca, Noi adeziuni transilvănene pentru unire în anul 1677.
"> Ibidem.

www.mnir.ro
396 IOAN NISTOR

sens spre exemplificare pe trei-patru preoţi şi intelectuali români pe care i i cunoştea

personal. Kôrôsy susţine Înaintea subprefectului necesitatea colaborării cu informatori
maghiari întrucât „nu v o m afla niciodată nimic de la români, cu atât m a i mult cu cit
în această plasă, în afară de trei comune, toate sînt p u r româneşti" . 17

Ponderea cea m a i mare însă a acţiunilor desfăşurate pentru sprijinirea războiului

de independenţă naţională revine susţinutei activităţi de adunare de ofrande destinate
ostaşilor români răniţi. Tumultuos începută prin constituirea comitetelor locale, acţiunea
este oprită prin ordinul ministrului de Interne ungar din 24 mai 1877, care desfiinţează
aceste comitete, ea continuînd sub scutul principiului iniţiativei particulare. De remarcat
că în vreme ce în celelalte ţinuturi şi centre ale Transilvaniei s-au constituit comitete
şi s-au pornit initiative imediat după declararea independenţei de stat a României şi
începerea ostilităţilor militare, pe Valea superioară a Mureşului această acţiune s-a pornit
m a i târziu, dar a fost desfăşurată pe o perioadă îndelungată, aici semnalîndu-se ultimele
acţiuni de colectare a ofrandelor . 18

Emoţionant prin încărcătura de entuziasm vibrant, sincer şi de adînc patriotism

este apelul adresat la 26 iulie 1877 de către A m a l i a Crişan şi Carolina Pop (sora l u i
Alexandru Papiu Ilarian) femeilor române din Cimpie, în care se fac referiri la
„datorinţa noastră cea mai sacră de om şi de românce" . 19
Interesantă şi demnă de
remarcat este şi scrisoarea cărturarului patriot Patriciu Barbu din Reghin, viitorul
memorandist, adresată redactorului „Gazetei Transilvaniei" , ca şi declaraţia învăţătorului29

Remus Orbean din Pogăceaua . 21

Importante au fost şi rămîn ofrandele adunate nu numai prin valoarea lor

materială, ci şi prin valoarea lor simbolică. Pentru dezideratul unităţii naţionale şi a
acţiunii largi de solidarizare a românilor transilvăneni l a cauza independenţei, deosebit
de semnificativă era participarea în masă cu ofrande a celor mai diferite straturi ale
populaţiei. Conştientizarea imperativelor vremii pentru marea masă a ţăranilor transil­
văneni, faptul că au contribuit susţinut şi organizat Ia această acţiune, este mai
importantă decît cei câţiva cruceri sau coţi de pînză oferiţi. Aceste manifestări au cimentat
unitatea de voinţă a românilor transilvăneni, ridicând pe o treaptă superioară lupta
politică naţională.
Se remarcă o specificitate legată de zona geografică şi de economia ţinutului.
Intrucît în satele din Cimpia Transilvaniei locuitorii aveau mici posibilităţi materiale
şi puţini bani lichizi, contribuţia lor a fost mai ales în articole de lenjerie şi pînzărie.
Aceste ofrande însă, prin calitatea şi volumul lor, au constituit un ajutor de primă
importanţă pentru răniţi, avînd în vedere necesităţile de acest fel ale ambulanţelor
militare.
Ca fapt îmbucurător şi cu o semnificaţie aparte a fost şi preocuparea de a
cuprinde în rîndul contribuabililor şi înscrie pe liste şcolari şi elevi, popularizarea
acţiunii în rîndul acestora constituind totodată o vie şcoală patriotică, o autentică
lecţie de educaţie naţională.

« Ibidem.
u
Intr-un studiu mai amplu pregătit pentru revista „Marisia", 1977, 7 şl care a stat la
baza acestei comunicări am inclus un tabel sintetic cuprinzlnd numele colectanţilor pe localităţi,
numărul contribuabililor şl valoarea cantitativă a ofrandelor depuse. A m stabilit astfel că un
număr de 16 colectanţi au adunat din 27 localităţi de la 602 contribuabili sumele : 5 galbeni,
9 taleri a 1 florin, 1 taler a 2 florini, 246,18 florini, 30 franci, 3 lei, 19 sfanţi. S-au adunat de
asemenea : 6 cearşafuri, 3 feţe de masă, 7 feţe de pernă, 34 cămăşi, 8 indispensabili, o le, 72
ştergare, 9 merindărl, 16 bandaje, 100,5 coţi de pînză şi 14,344 kg scamă.
„Gazeta Transilvaniei", 1877, 40, nr. 54 din 26 Iulie.
19

» Ibidem, 1878, 41, nr. 14 din 3 martie.

Ibidem, 1877, 40, nr. 102 din 30 decembrie.
31

www.mnir.ro
RĂSUNETUL RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA P E V A L E A MUREŞULUI 397

Coloană de susţinere a edificiului naţional, libertatea naţională a fost cucerită cu

participarea tuturor românilor, o participare masivă, entuziastă, generală, la care mure­
şenii şi-au adus partea lor de contribuţie, Însemnată prin specificul, semnificaţia şi
condiţiile concrete fn care aceasta a fost realizată. Locuitorii din ţinutul l u i Petru Maior
au găsit posibilităţile, mijloacele şi formele cele mai potrivite pentru a da măsura
sentimentelor patriotice ce-i animau, a crezului naţional unanim şi impetuos afirmat.

LE RETENTISSEMENT D E L A G U E R R E D'INDEPENDANCE
D A N S L A VALLÉE SUPÉRIEURE D U MUREŞ

Résumé

L'étude fait ressortir la contribution remarquable des Habitants de la Vallée supérieure

du Mureş visant ă soutenir la guerre d'Indépendance de l'Etat Roumain.
Cette participation s'est matérialisée dans l'enrôlement comme volontaires dans l'armée
roumaine, aussi bien dans des actions et manifestations organisées sur le plan local, dans les
conditions d'une stricte et sévère surveillance par les autorités. On a organisé aussi une
ample action pour amasser des offrandes destinées aux soldats roumains blessés.
L a contribution des habitants de cette region à ce grand acte national reste aussi
remarquable par son spécifique et par les conditions concrètes dans lesquelles celle-ci a été
réalisée.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII TRANSILVĂNENE L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢĂ A ROMĂNIEI

de dr. I O A N C H I O R E A N

Avînd u n larg ecou în Transilvania, fiind îmbrăţişată pretutindeni de vîrstnici şi

tineri, bărbaţi şi femei, de oameni aparţinînd celor mai felurite categorii sociale, cauza
independenţei României a cunoscut şi diverse forme de manifestare : începînd cu
publicarea ştirilor despre mobilizarea şi angajarea efectivă a armatei române pe teatrul
de operaţiuni militare din Balcani, prin organizarea de comitete pentru ajutorarea mate­
rială a răniţilor români, prin participarea directă l a război (combatanţi şi personal
medical). Mărturie în acest sens sînt nenumăratele documente ale vremii, fie că este
vorba de acte oficiale ieşite din cancelariile autorităţilor cezaro-crăieşti, fie că sînt
corespondenţe, apeluri sau articole de presă.
In ţinuturile transilvane, cele dinţii comitete pentru sprijinirea războiului de
independenţă s-au constituit în prima jumătate a lunii mai 1877, la Sibiu şi Braşov.
Cal de la Sibiu s-a înfiinţat l a 17 mai (st. _ n.) sub egida Societăţii Femeilor Române,
avînd ca preşedinte pe Iudita Măcelariu, soţia avocatului Ilie Măcelariu, personalitate
marcantă a Partidului Naţional Român. I n cadrul adunării constitutive, cele 12 membre
fondatoare ale comitetului (printre care Maria H a n n i a , Maria Cosma, A n a Hodoş, Sabina
Brote, A n a Moga ş. a.) au redactat u n vibrant apel către femeile române din Transilvania
de a spijini cauza fraţilor ţi surorilor noastre din România . l
Două zile mai tîrziu,
într-o Epistolă respectuoasă către femeile române (publicată în „Gazeta Transilvaniei")
George Bariţiu elogia şi el iniţiativa româncelor din Sibiu, al căror comitet „luă
asupră-şi primirea şi înaintarea ofertelor destinate pentru cei răniţi. N u ne îndoim un
moment că femeile noastre din alte comune, mai ales urbane, şi chiar rurale, din cele
m a i mari, v o r forma comitete de cîte trei sau cinci i n s e . . . " . Comitetul din Braşov s-a 2

constituit la 10/22 mai 1877, sub preşedinţia negustorului Diamandi Manole. S-a procedat
apoi, în prezenţa celor 15 membri fondatori (între care îi amintim pe N . T . Ciurcu,
Aron Densuşianu, Dumitru Neagoe, V . Baiulescu şi alţii), l a subscrierea unei liste de
contribuţii adhoc, care a însumat 5 750 de f r a n c i . Spre sfîrşitul lunii mai şi în săptă­
3

mânile următoare, deşi autorităţile austro-ungare au luat măsuri severe împotriva lor,
dizolvîndu-le , se vor constitui alte noi comitete, fondate de femeile române din Făgăraş,
4

Abrud, Orăştie, Deva, Năsăud, Marea-Arad, Curtici, Oraviţa, Timişoara, Haţeg . 5

I n alte

„Telegraful român", X X V , nr. 36 din 6/20 mai 1877 ; „Românul" din 15 mal 1877 ;
1

„Hermannstadter Zeltung verelnigt mit dem Slebenburglr Boten", nr. 119 din 23 mal 1877.
* „Gazeta Transilvaniei", X L , nr. 35 din 6/20 mal 1877.
' Arhivele Statului Braşov, Acte prezldlale 1877, cota 232, f. 5.
« Arhivele Statului Tlrgu Mureş, Prefectura Judeţului Mureş, Comite suprem, 1877, nr. 173.
Elisabeta Ioniţă, Aportul femeilor Ia sprijinirea rdzboiului pentru cucerirea indepen­
5

denţei de stat a Romdniei, In „Studii", tom. 29, nr. 4, 1976, p. 571.

www.mnir.ro
400 IOAN CmOREAN

ţinuturi, autorităţile comită tense au reuşit totuşi să împiedice formarea comitetelor

pentru ajutorarea răniţilor români, dar n u şi activitatea unor persoane particulare —
oficial î n g ă d u i t ă — de a strînge ajutoare materiale şi băneşti. Pe de altă parte, însă,
d u p ă c u m sublinia cotidianul „Siebenburgisch deutsches Tageblatt" din Sibiu, „sub ochii
guvernului s-a constituit un comitet maghiar pentru ajutorarea răniţilor t u r c i " . î m p o t r i v a 6

activităţii comitetelor româneşti din Transilvania s-a dezlănţuit treptat şi o violentă

campanie din partea presei maghiare. D a r nu puţine au fost şi acele cazuri în care
au furnizat ştiri mai obiective despre ele şi despre sprijinul pe care-1 acordau românilor
de peste Carpaţi.
Ordonanţa g u v e r n a m e n t a l ă , ca şi m ă s u r i l e care i-au urmat n-au înfricoşat deloc
pe iniţiatorii comitetelor de ajutorare a răniţilor r o m â n i . Dimpotrivă, prin memorii (mai
semnificative sînt în acest sens cele adresate autorităţilor locale de Iudita Măcelariu, la
Sibiu , 7
şi Diamandi Manole la Braşov 8
şi alte acţiuni protestatare au combătut cu
v e h e m e n ţ ă ilegalitatea unei asemenea dispoziţii într-un stat neutru, care în fapt u r m ă r e a
a împiedica numai mişcarea de solidaritate a r o m â n i l o r , pe c î n d iniţiativelor maghiare
de sprijinire şi ajutorare a răniţilor turci le era deschis u n larg c î m p de activitate. O
explicaţie în p r i v i n ţ a atitudinii guvernului de întreţinere a unui climat favorabil Turciei
o găsim şi în hotărîrea sultanului Abdul Hamid, care a restituit l a Budapesta —
printr-o delegaţie — „corvinele" statului feudal m a g h i a r , 9
capturate d u p ă transformarea
Ungariei în paşalîc.
Ţinuta şi comportarea demnă a femeilor r o m â n e a fost remarcată, încă de la
început, atît de autorităţi cît şi de presă. Protestului Iuditei Măcelariu i s-a adăugat lot
atunci şi cel al Măriei Ilieş, care a şi dat o dezminţire, pentru o informaţie eronată, în
coloanele ziarului „Magyar Polgâr" din Cluj. E a reamintea astfel autorităţilor că, fără
excepţie, toate comitetele femeilor române din Transilvania s-au constituit n u la chemă­
rile lansate din Bucureşti şi Craiova, ci din iniţiativa româncelor transilvănene, cu
scopul de a sprijini răniţii armatei române, aşa cum femeile maghiare au înfiinţat
asemenea comitete pentru ajutorarea soldaţilor turci răniţi . 1 0

I n ceea ce priveşte modul cum se realizau şi depuneau aceste colecte, îl desluşim

— cu respectul cuvenit nobilei cauze — dintr-o emoţionantă corespondenţă (semnată
cu i n i ţ i a l a „ X " ) p r i m i t ă de l a Braşov, la 26 iunie 1877, de redacţia ziarului „Românul"
din Bucureşti. „Cu cît î n c e r c ă m m a i aspru şi m a i arbitrare opresiuni — sublinia
corespondentul ardelean — , cu atît inimele noastre ne î n d e a m n ă m a i mult d-a participa,
d u p ă puterea noastră m a t e r i a l ă , l a alinarea durerilor ostaşilor, cari p u n drepturile neamu­
lui românesc m a i presus de v i a ţ a l o r " . Pînă l a acea dată, prin sîrguinţa comerciantului
1 1

Diamandi Manole, s-a strîns şi expediat pe adresa Crucii Roşii din Bucureşti suma de
11000 lei. Se adeveresc astfel cuvintele din apelul braşovenilor : „că guvernul unguresc
poate să disolve comitetele, dar s i m ţ ă m î n t u l de umanitate, iubirea şi legătura de sînge
nu se d i s o l v ă decît odată cu v i a ţ a " .
n
Iată că, c o n t i n u ă e l , „acest adevăr rostit din
adîncul inimelor acelora, cari cu abnegarea lor au î n f i i n ţ a t în oraşul comerciului
român din Transilvania cel m a i solid leagăn de c u l t u r ă şi educaţiune naţională, cari
cu sudoarea feţei lor întreţin peste 34 profesori şi profesoare sprea a sădi în inimile
tinerilor m l ă d i ţ e s i m ţ i m î n t u l despre ce poate să fie r o m â n u l , dacă se v a lumina şi va
voi, η -a rămas fără răsunet în m u n ţ i şi c î m p i i l e Transilvaniei, încît astăzi, orăşanul

ι „Siebenburgisch deutsches Tageblatt", nr. 1041 din 30 mal 1877 şl nr. 1042 din 31 mal 1877.
7
Cf. Mircea P ă c u r a r u l , Ecoul războiului de independenţă tn „Telegraful român" din
Sibiu, In „Mitropolia Ardealului", Χ Π , nr. 4—5, 1867, p. 322.
> Arh. St. Braşov, Acte Prezldlale 1877, cota 288, f. 1—3.
9
„Magyar Polgâr", X I , nr. 182 din 4 mal 1877.
1 0
Ibidem, nr. 120 din 27 mal 1877.
1 1
„ R o m â n u l " , X X I , din 29, 30 Iunie 1877.
« Ibidem.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII TRANSILVĂNENE L A RĂZBOIUL D E I N D E P E N D E N T A 401

ei săteanul, săracul şi bogatul, deopotrivă depun obolul lor pe altarul slntei cauze
româneşti" . I n celelalte detalii ale corespondenţei ne sînt înfăţişat sarcinile colectantilor,
13

care trimit sumele de bani şi diferitele obiecte pentru ajutorarea răniţilor fie la Braşov,
la Diamandi Manole sau Haretia Stănescu, fie la Sibiu, l a Iudita Măcelariu. Apreciază
apoi iniţiativa l u i Diamandi Manole, Stănescu, Duşoiu şi I . So tir, care — aQînd că
societatea Crucea Roşie ar avea nevoie de mîini de lemn pentru răniţi — a cumpărat
numaidecât 2 0 0 0 de bucăţi, urmînd a fi expediate ca ofrandă l a Bucureşti. I n încheiere,
arată că „fericita idee a comitetului Crucei roşie d-a numi o trăsură de ambulanţă pe
seama femeilor române din Transilvania a produs o bucurie generală, căci e o dulce
răsplată a ostenelilor lor, d-a sci că şi ele figurează alăturea cu surorile lor din România
pentru alinarea suferinţelor ostaşilor români" . 14

La mijlocul lunii iulie 1877, revista „Familia" publică Apelul cătră doamnele
române din cîmpie, semnat de Amalia Crişanu (născută Maior) şi Carolina Pop (născută
Papiu). Cuvintele lor simple, dar pline de căldură, erau adresat îndeosebi femeilor de
la sate. „Surorile noastre din toate ţinuturile unde răsună limba românească — arătau
semnatarele apelului — au înţeles dc mult această datorinţă : din toate părţile curg
ajutoare pentru românul rănit în lupta contra Semilunei ! Cîmpia s-a distins totdeauna
prin caracterul său curat românesc ; ar fi aşadar un atentat direct chiar asupra noastră
cînd noi românele d i n «grînarul Transilvaniei»- a m sta cu mînile în sîn, ne-am uita cu
indiferentism l a ţipetele de durere ale răniţilor români şi la sacrificiile ce alte surori
ale noastre le fac pe altarul naţiunii române !"**. Explicând scopul acestei acţiuni,
Amalia Crişanu şi Carolina Pop îşi exprimă credinţa că şi femeile d i n satele Cîmpiei
vor fi Ia înălţimea evenimentelor.

I n traci t cele mai importante sume au fost strinse pe listele de subscripţie iniţiate
de Iudita Măcelariu (la Sibiu) şi Diamandi Manole (la Braşov), despre care am şi făcut
deja două menţiuni, în continuare vom insista mai pe larg asupra lor, încercând apoi
să desprindem şi alte fapte l a fel de semnificative în vasta acţiune transilvăneană de
sprijinire a războiului de independenţă.
O primă colectă făcută în Sibiu a reunit contribuţiile celor mai de seamă
personalităţi romane din oraş şi a totalizat suma de 1342,50 lei şi 287,50 florini v . a.
Dintre donatorii înscrişi pe această listă de subscripţie îi amintim în mod deosebit pe :
mitropolitul ortodox Miron Romanul, cu 18 lire turceşti în aur (414 lei) ; familia lui
Iosif Hodoş, cu 100 florini ; colonelul D a v i d U r s , cu 160 lei ; judele Iosif Sterca Şuluţiu,
cu 100 florini ; comerciantul Grigore Matei, cu 360 Iei ; Visarion Roman, cu 100 lei ;
Ilie Măcelariu, cu 50 lei ş. a . l e
. A doua colectă făcută tot la Sibiu a totalizat suma
de 623 lei şi 110 florini. Pe această listă au subscris, printre alţii, D. Popovici Barceanu,
Iocob Bologa, avocatul Dimitrie Răcucdu, vicarul Nicolae Popea, Zaharia Boiu ş. a . 1 7
.
Cea de a treia colectă iniţiată de comitetul sibian s-a extins şi în comunele învecinate,
însumând într-o primă etapă donaţii în valoare de 73 lei şi 69 f l o r i n i . a

In coloanele .ziarului „Telegraful român" înregistrăm apoi numeroase alte colecte,

fiind din punct de vedere al consemnării acestora cel mai important izvor de informaţie.
Menţionăm că multe dintre donaţiile şi listele de subscripţie au fost publicate şi în
alte periodice, ca „Gazeta Transilvaniei", „Familia" etc., necesitînd astfel verificări

a
Ibidem.
" Ibidem.
15
„Familia", ΧΙΠ, nr. 31 din 31 iulie/12 august 1877.
'· „Telegraful român, X X V , nr. 40 din 22 mai/3 iunie 1877.
" Ibidem, nr. 41 din 28 mal/7 iunie 1877.
» Ibidem, nr. 42 din 29 mal/10 iunie 1877.

www.mnir.ro
402 IOAN CHIOREAN

suplimentare pentru a le identifica cu exactitate provenienţa. I n acest scop, ne vom

orienta şi în continuare după datele furnizate de „Telegraful român", iar acolo unde
alte colecte nu sînt menţionate vom indica cuvenita sursă.
O colectă realizată în două serii s-a făcut în cursul lunii iunie la Abrud,
totalizînd 339,10 florini şi 180 lei. Cel mai important donator înscris cu acest prilej
a fost Alexandru Mocioni, cu suma de 200 f l o r i n i . Sume lfl
destul de mari înregistrăm
de asemenea pe lista Agapiei Drog din Miercurea Sibiului, care a cutreierat în acest scop
mai multe sate din ţinut, ca Sălişte, Ludoş, J i n a , Vingard, Topărcea şi mai ales Poiana
Sibiului 2°. 0 frumoasă colectă a realizat apoi preotul Ioachim Munteanu din Sălişte, care
a strîns de la credincioşii săi suma de 193 florini şi 4 l e i . 2 1
I n ţinutul Cehul Silvaniei
o iniţiativă similară a aparţinut Elenei Pop de Băseşti, soţia l u i Gheorghe Pop dc
Băseşti, personalitate reprezentativă a Partidului Naţional Român din Transilvania, care
a totalizat 187,10 florini, 3 galbeni şi 3 t a l e r i . O importantă donaţie a făcut şi familia
M

lui Vicenţiu Babeş, în valoare de 80 l e i , 2 3

aşa cum de altminteri au procedat — fără
excepţie — toţi oamenii politici şi cărturarii români din Transilvania.

I n septembrie 1877, cînd armata română se afla angajată cu toate forţele sale la
bătăliile din Balcani, iar jertfele ei creşteau necontenit, Iudita Măcelariu publică un nou
Apel filantropic . 24
I n urma acestui înflăcărat apel, pe întreg cuprinsul Transilvaniei
se înmulţesc colectele în bani şi obiecte, trimise la Sibiu pe adresa Iuditei Măcelariu.
Printre noii iniţiatori de liste dc subscripţie se disting acum Aleman Dancăş din Răşinari,
preoţii Petru Iuga şi loan Iosif din Tilişca , notarul Teodor V . Păcaţianu JS
învăţătorul
Radu Neagu şi viceprimarul Zaharia Bădilă din Poplaca, Paraschiva Măcelaru din
comuna Racoviţă , 27
elevul Victor Colceriu de la Şcoala normală din So meu ta Mare ,
2 8

Cecilia Hocman din Roşia Montana protopopul Teodor Pop din S ă l a j , 30

George P u r -
cariu din Arad , 31
învăţătorii Isaia Heuteş şi Dumitru Cristea şi ţăranul Ion Munteanu
din Ocna S i b i u l u i 3 2
şi încă mulţi alţi învăţători, profesori, preoţi, avocaţi, mici meseriaşi,
funcţionari din administraţia locală, ţărani, elevi şi studenţi, toţi animaţi dc înalte şi
curate simţăminte patriotice, de năzuinţa comună a românilor dc pretutindeni.

Bilanţul general al colectelor iniţiate de comitetul din Sibiu şi Iudita Măcelariu

indică sume apreciabile pentru acea vreme, totalizînd 3 253,76 florini şi 3 080,30 lei,
precum şi o importantă cantitate de material sanitar şi felurite alte obiecte necesare
armatei şi răniţilor de pe front, trimise toate Societăţii Crucea Roşie din Bucureşti . 33

La fel de impresionantă 'a fost la Braşov activitatea comerciantului român

Diamandi Manole. Cea dinţii colectă realizată aici, despre care am menţionat deja cu
prilejul constituirii comitetului, a totalizat 7 540 franci aur. I n prima jumătate a lunii
iunie cl a iniţiat o nouă listă de subscripţie, îndeosebi printre intelectualii şi negustorii
din oraş, reunind 300 de persoane cu importanta sumă de 1538 f r a n c i . Treptat, în
M

Ibidem, nr. 50 din 26 iunie/B iulie 1877.

19

Ibidem, nr. 54 din 10/22 iulie 1877.

20

Ibidem, nr. 55 din 14/26 iulie 1877.

31

Ibidem, nr. 68 din 28 august/9 septembrie 1877.

21

Ibidem, nr. 69 din 1/13 septembrie 1877.

22

„Familia", ΧΠΙ, nr. 39 din 15 septembrie/l octombrie 1877.

24

Telegraful român", X X V , nr. 76 din 15 septembrie/7 octombrie 1877.

25

Ibidem, nr. 77 din 29 septembrie/11 octombrie 1677.

w

' Ibidem, nr. 61 din 13/25 octombrie 1877.

2

Ibidem, nr. 86 din 30 octombrie/11 noiembrie 1877.

23

Ibidem, nr. 88 din 6/18 noiembrie 1877.

29

Ibidem, nr. 89 din 10/22 noiembrie 1677.

10

Ibidem, nr. 94 din 27 noiembrie/9 decembrie 1877.

31

Ibidem, nr. 101 din 22 decembrie/3 ianuarie 1878.

32

Vezi pentru detalii : Ratiociniu public despre colectele Întreprinse pe seama ostaşilor
33

români răniţi in resbelul oriental din anul 1877/6 de colectanta Iudita F. Măcelariu, Sibiu, 1878 ;
Mircea Păcurarlu, art. cit., în loc. cit., p. 324—330.
„Telegraful român", X X V , nr. 48 din 23 iunie/5 iulie 1877 ; nr. 51 din 30 iunie/12 iulie
34

1B77 : nr. 52 din 3/15 iulie 1877.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII TRANSILVĂNENE L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 403

urma apelului lansat, pe adresa sa sosesc numeroase alte ofrande şi danii pentru
a fi expediate în România. D i n Baia de Criş i se expediază o colectă de 81 f l o r i n i , 35

din Orăştie (prin acţiunea Anei Tincu) 295,70 f l o r i n i , din Cîmpeni (lista fiind iniţiată 36

de fostul tribun paşoptist Andreica) 179,10 florini37

etc. Spre sfîrşitul anului 1877,
după ce v a reveni din România, unde fusese plecat citva timp pentru interese comerciale,
Diamandi Manole v a dona suma de 500 lei pentru spitalul înfiinţat de „Comitetul
Doamnelor din I a ş i " . 38
Tot alunei însă, din diferite ţinuturi ale Transilvaniei se mai
adunaseră numeroase alte ofrande şi sume de bani, totalizînd 12 galbeni, 114 franci,
524,22 florini care au fost expediate între timp pe adresa sa din Braşov . 39

Nu puţine au fost şi acele colecte particulare trimise direct l u i Dimitrie Ghica

la Bucureşti sau „Comitetului Doamnelor din Iaşi". Astfel, de pildă, cum ne mărturiseşte
Elisabeta Pop Păcurariu, iniţiatoarea comitetului din Năsăud, ea a expediat la Iaşi,
încă din cursul lunii iunie, „14 galbeni în aur şi două pachete în greutate de cîte
60 funzi, conţinînd cămăşi, halaturi, scamă, bandaje de tot soiul, triangule, petece,
comprese etc." . 4 0
Primind aceste ofrande, Maria Roset Roznovan şi Sofia Ceaur Asian
adresează româncelor năsăudene — în numele comitetului din Iaşi — o scrisoare de
mulţumire pentru ajutorul acordat, el „venind din partea unor surori române ale căror
suflet n u a lipsit a tresări l a ideea suferinţelor ce bravii noştri ostaşi vor avea a
indura în apărarea căminului şi a onorului naţional" . Pe adresa Societăţii de Cruce 41

Roşie din Bucureşti sau personal l u i Dimitrie Ghica au fost trimise colectele întreprinse
de Suzana Popovici şi Lucreţia Borha (născută Raţiu) în Haţeg , de Eufrosina Cîrlea şi 42

Eufimia Pipoş în Alba Iulia , 4 3

de Eugenia Munteanu-Alduleanu în Oraviţa **, de
Anastasia Popoescu şi Zinca Roman in ţinutul Făgăraşului 45
etc. De remarcat faptul că
numai sumele strinse din Făgăraş şi satele din j u r au totalizat 576,12 florini, 1 galben,
1 1/2 napoleon de aur, 2 taleri, 7,50 lei şi 10 franci de a u r . 4 6

Dar în timp ce majoritatea colectelor erau publicate deopotrivă în „Telegraful

român", „Gazeta Transilvaniei" şi „Familia", multe din ele a u apărut în exclusivitate
numai în periodicul braşovean sau în revista l u i Iosif Vulcan. I n coloanele gazetei din
Braşov au fost publicate astfel nu număr de peste 80 de colecte (făcute l a Oradea,
Turda, Blaj, Cluj, Deva, Baia Mare, Hunedoara, Năsăud, Pecica, Bistriţa, Beiuş, Mediaş,
Reghin, Tirgu Mureş, în satele de pe Cîmpie, pe Valea Gurghiului, pe văile Tîrnavelor,
în Munţii Apuseni ş. a.), totalizînd sume la fel de impresionante: 2 964,82 florini, 50
franci aur, 570 franci, 20,25 lei, 19 galbeni, 4 napoleoni, 18 taleri, 25 sfanţi , l a care 47

se adaugă o mare cantitate de materiale şi obiecte necesare pentru ambulanţele şi

serviciile de intendenţă ale armatei române.

Comitete ale românilor transilvăneni s-au constituit şi în ţară, din rîndul acelor
familii care emigraseră din Imperiul habsburgic cu decenii în urmă sau în preajma
războiului din 1877. U n astfel de comitet — după cum ne informează ziarul „Românul"

3 5
I b i d e m , n r . 44 d i n 5/17 I u n i e 1877.
* I b i d e m , n r . 57 d i n 21 iulie/2 a u g u s t 1877.
3 7
Ibidem.
3 3
I b i d e m , n r . 98 d i n 11/23 d e c e m b r i e 1877.
3 3
M i r c e a Păcurariu, art. cit., i n I o c . c i t . , p. 334.
4 0
„ F a m i l i a " , X I I I , n r . 39 d i n 25 s e p t e m b r i e / l o c t o m b r i e 1877.
4 1
Ibidem.
4 3
„Telegraful r o m â n " , X X V , n r . 46 d i n 12/24 i u n i e 1877. C e l o r două c o l e c t a n t e , D i m i t r i e
G h i c a l e adresează o vibrantă s c r i s o a r e de mulţumire, publicată d e z i a r u l s i b i a n I n numărul 52
d i n 3/15 i u l i e .
4 3
I b i d e m , n r . 45 d i n 9/21 i u n i e 1877 ; n r . 52 d i n 3/15 I u l i e 1677 ; n r . 23 d i n 25 f e b r u a r i e 1878.
4 4
I b i d e m , n r . 64 d i n 14/26 a u g u s t 1877.
4 5
I b i d e m , n r . 68 d i n 28 a u g u s t / 9 s e p t e m b r i e 1877.
4 6
M i r c e a Păcurariu, art. cit., în I o c . c i t . , p . 337.
4 7
„Gazeta T r a n s i l v a n i a " , X L , n r . 50, 58, 62, 63, 76, 76, 79, 80, 82, 83, 84, 90, 92, 94, 95,
96, 97, 99, 100, 101, 102, d i n 1877 ; X L I , n r . 2, 3, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 16, 19, 20,
21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 31, 33, 34, 35, 36, 38, 44 d i n 1878.

www.mnir.ro
404 IOAN CHIOREAN

— s-a înfiuiţat la Brăila încă în cursul lunii mai. O lună mai tîrziu, dc la 44 români
transilvăneni s-a adunat suma totală de 2135 lei, i a r 3 românce transilvănene au oferit
o apreciabilă cantitate de material s a n i t a r . 0 48
menţiune aparte se cuvine aici societăţii
„Transilvania" din Bucureşti pentru sprijinul studenţilor şi elevilor meseriaşi români din
Austro-Ungaria. Fondată în 1867 de mari cărturari transilvăneni, fruntaşi ai revoluţiei
de l a 1848—1849, trecuţi în [ara liberă, ca Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu
L a u r i a n , Aron Florian şi alţii, cîmpul de activitate a l acestei societăţi s-a lărgit consi­
derabil, iar în 1877 — din fondurile sale, în continuă creştere — a destinat importante
sume şi ca ajutoare pentru răniţi din războiul de independenţă* . 9

Dacă adăugăm apoi activitatea comitetelor studenţilor români din V i e n a 5 0

şi
Budapesta , 51
originari tot din Transilvania, imaginea asupra contribuţiei acestei provincii
la războiul de independenţă înregistrează contururi noi, dezvăluindu-ne u n amplu şi
pregnant tablou a l solidarităţii depline cu cauza dreaptă a întregului popor. Mai mult
chiar, justeţea aspiraţiilor naţionale a fost înţeleasă şi de numeroşi cetăţeni maghiari,
germani, sîrbi sau de alt neam, care au donat apreciabile sume de bani pe listele de
subscripţie ale unor colectanţi din Alba Iulia ,
5 2
Lugoj ,Μ
din părţile vestice ale
Transilvaniei 5 4
ş. a.
Avînd în vedere numărul impresionant al colectelor românilor transilvăneni,
circa 300, cuprinzînd pe listele de subscripţie zeci de m i i de nume, din peste 400 de
localităţi din ţinuturile de dincoace de munţi, un bilanţ general al ajutoarelor pentru
răniţi din războiul de independenţă poate fi făcut doar aproximativ. I n aces sens, cea
dinţii încercare datează din 1941 şi aparţine profesorului clujean Valeriu Bologa, care
estima contribuţiile băneşti l a suma de minimum 124.700 franci a u r . Cu u n deceniu
5 3

în urmă, cercetări similare au întreprins Mircea Păcurariu şi Vladimir Diculescu, ambii

ajungînd la convingerea că aceste ajutoare au fost în realitate mai mari. Primul,
stăruind cu atenţia cuvenită asupra tuturor listelor publicate în coloanele „Telegrafului
român", „Gazetei Transilvaniei" şi în revista „Familia", a stabilit că totalul colectelor
— deşi nu sînt complete — s-ar ridica l a următoarele sume : 8196,17 florini v. a.,
3 616,05 lei, 7 630 franci aur, 2 777,66 franci, 61 galbeni, 14,50 napoleoni, 10 taleri,
34 sfanţii 22 florini de argint, „sume care echivalează azi cu cîteva milioane de l e i " . S 6

Fără a indica cifre precise, o opinie asemănătoare dezvoltă apoi Vladimir Diculescu,
care — apreciind necesitatea lărgirii ariei geografice stabilită de profesorul Bologa pentru
contribuţiile românilor din Transilvania — afirmă că suma de 124.700 franci aur „a fost
depăşită cu încă cel puţin cîteva zeci de m i i de franci a u r " ' . 5

Reluînd şirul cercetărilor de acest fel, împărtăşim şi noi aceste convingeri, încer-
cînd totodată să stabilim şi câteva ipoteze noi în vederea unei evaluări mai reale a
cuantumului ajutoarelor în bani şi a ofrandelor în natură strinse pentru răniţi români.
In presa vremii am depistat în cîteva rînduri menţiuni cu privire la unele colecte fără
a se fi precizat însă sumele adunate. Apoi, nu puţini au fost aceia care au donat
sume, mai mici sau mai mari, direct unor persoane care treceau frontiera în România

48
„Romanul", X X I , din 25, 26 Iunie 1877.
49
v. Curtlcăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1916, Edit, ştiinţifică,
Bucureşti, 1968,p. 207.
60
„Românul", X X I , din 14 iulie 1677.
51
„Familia", X I I I , nr. 43 din 23 octombrie/4 noiembrie 1877.
52
„Telegraful român", X X V , nr. 52 din 3/15 iulie 1877 ; X X V I , nr. 23 din 25 februarie 1878.
53
Ibidem, x w , nr. 69 din 1/13 septembrie 1877.
" Ibidem, X X V I , nr. 16 din 9 februarie 1878.
55
Valeriu Bologa, Ajutorul românilor ardeleni pentru rdnifii războiului Independenţei,
Sibiu, 1941, 20 pag. Acest studiu a fost publicat şi In revista „Transilvania", nr. 5—6 din
1941, p. 390—407.
56
Mircea Păcurariu, art. cit., în Ioc. cit., p. 343.
57
Vladimir Diculescu, Rdzboiul pentru cucerirea Independenţei Romdniei — prilej de
manifestare a unităţii de conştiinţă naţională la românii din Transilvania şi Banat, în „Studii
şi articole de istorie", ΧΠ (1966), p. 29.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII TRANSILVĂNENE L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 405

pentru a servi războiul de independenţă (îndeosebi prin intermediul voluntarilor com­

batanţi). I n sfîrşit, n u poate fi exclusă nici posibilitatea ce-au avut-o numeroşi locuitori
din munţi, din apropierea graniţei, de a trece ei înşişi prin „vama cucului" şi a-şi
transmite fraţilor de peste Carpaţi modestele lor ofrande pentru cei ce-şi vărsau sîngele
pe cîmpiile Bulgariei. Ajungem astfel să apreciem că cifrelor de mai sus le este
absolut necesare anumite corective şi, global, contribuţia în bani a românilor din
Transilvania trebuie estimată la suma de circa 200000 franci aur. M a i greu de evaluat
•e cantitatea ofrandelor în natură (pînză pentru scame, feşi pentru pansamente, lenjerie
de corp şi d e pat, haine, proteze de lemn, cîrje etc.), dar şi ea poate fi considerată ca
deosebit de valoroasă mai ales prin utilitatea ci într-un moment cînd ambulanţele
sanitare ale României nu puteau satisface necesităţile multiple pe care i le impuneau
un război cu m i i de jertfe omeneşti.

Dar cifrele de mai sus au şi u n alt grai, nu lipsit de interes, determinat de

starea materială a populaţiei. A u subscris cu bani şi cu felurite ofrande în natură
•oameni aparţinînd celor mai diverse clase şi grupuri sociale : reprezentanţi ai burgheziei
industriale şi comerciale, profesori şi învăţători, studenţi şi elevi, preoţi şi clerul superior,
mici meseriaşi şi negustori ambulanţi, ţărani şi mari proprietari de pămînt, medici şi
jurişti, soldaţi şi ofiţeri români din armata austro-ungară, funcţionari din administraţia
cezaro-crăiască etc. Sumele cu care au contribuit fiecare, în raport direct cu starea
materială, au fost fie de câţiva creiţari sau florini, fie de sute de lei, franci sau
.Dorini, toate însă demonstrînd cu prisosinţă deplină înţelegera a semnificaţiei războiului
de independenţă şi a necesităţii solidarităţii de neam. S-au înregistrat şi numeroase acte
filantropice de excepţie, spre exemplu contribuţia negustorilor braşoveni Dimitrie
Stănescu (de 2 000 franci aur) şi Diamandi Manole (prima de 1000 franci aur, a doua
de 500 lei), a familiilor Mocioni, Hodoş, Balint, George Pop de Băseşti, Constantin Steriu
ş. a., ele insuflînd — prin proporţia sumelor donate — o admirabilă pildă de patriotism
pentru românii de pretutindeni.

Dimensiunea uriaşă a contribuţiilor băneşti poate fi exprimată apoi şi prin

'diferitele comparaţii cu nivelul salariilor de atunci sau preţurile unor produse agricole
de primă necesitate.. Astfel, dacă avem în vedere faptul că salariul unui învăţător pe
an varia între 150—300 florini, iar venitul anual al unui preot era cuprins între
limitele a 200—400 florini, contribuţiile băneşti ale acestora (de 1, 2, 5, 10, 20 sau chiar
de cîte 50 florini) au fost apreciabile şi trebuie înregistrate ca atare. L a fel de apreciabile
au fost şi contribuţiile băneşti ale ţărănimii. I n acea vreme preţul unui chintal de
grîu se ridica la suma de 5—8 florini, iar mulţi ţărani din Sălişte şi Boiţa, spre
exemplu, se înscriseseră pe listele colectanţilor cu cîte 15—20 florini.

Rareori în istoria unui popor s-au consemnat asemenea fapte şi pilde de dăruire
pentru o cauză. Se reliefa astfel semnificaţia dobîndirii independenţei şi 1
suveranităţii
naţionale, care reprezenta un pas hotărîtor spre desăvîrşirea procesului de unificare
statală, în a cărui împlinire românii începuseră să creadă cu o deosebită convingere şi
ardoare. Pentru românii transilvăneni mai ales. actul istoric a l proclamării şi cuceririi
independenţei a fost apreciat şi considerat — cu vădit temei — momentul reînvierii
unor speranţe încătuşate de un alt jug străin şi a generat declanşarea celor mai
felurile manifestări dc solidaritate cu fraţii lor de peste munţi. Aşa au apărut cele
din Ui iniţiative de constituire a unor comitete pentru sprijinirea răniţilor români, astfel
au fost strinse din toate colţurile Transilvaniei impresionantele contribuţii băneşti şi
ofrande în natură, care — adăugate celor din ţară — ne redau în chipul cel m a i
grăilor minunatul efort al maselor largi populare, adevăratele făuritoare ale actului
neatîrnării.

www.mnir.ro
406 IOAN C m O R E A N

CONTRmUTIONS TRANSYLVAINES A LA GUERRE

D'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E

Résumé

En utilisant de nombreuses et variées sources documentaires, l'auteur a mis en relief

l'Immense Importance des contributions transylvaines à la guerre d'Indépendance de 1877—1878,
appréciant que, dans l'histoire d'un peuple, on a rarement consigné de pareils fatts et exemples
de sacrifices pour la patrie. On reconsidérait ainsi la signification de l'obtention de l'Indépen­
dance et de la souveraineté nationale, Qui représentait un pas décisif vers l'achèvement du
processus d'unification de l'Etat, à la réalisation de laquelle les Roumains avalent commencé
à croire avec une conviction et une ardeur particulières. Pour les Roumains de Transylvanie
surtout, l'acte historique de la proclamation et de la conquête de l'indépendance a été apprécié
et considéré, à juste titre, comme le moment de la renaissance de certaines espérances
enchaînées par un autre joug étranger et II a déterminé le déclenchement des plus diverses
manifestations de solidarité avec leurs frères d'outre-monts.
C'est ainsi qu'ont apparu les premières initiatives de constitution de comités pour le
soutien des blessés roumains. On a collectionné de tous les coins de Transylvanie d'Impres­
sionnantes contributions pécuniaires (appréciées par l'auteur à 200 000 francs or) et des offrandes
en nature. Ces contributions, ajoutées à celles de l'Intérieur du pays, représentent, de la
manière la plus éloquente, l'admirabtle effort des larges masses populaires gui ont accompli
l'acte de l'Indépendance.

www.mnir.ro
 SOLIDARITATEA R O M A N I L O R D I N NORD-ESTUL
T R A N S I L V A N I E I CU RĂZBOIUL
P E N T R U INDEPENDENŢA NAŢIONALĂ
A ROMĂNIEI

de LAZĂR U R E C H E

Asemenea ailor evenimente majore din România, războiul de independenţă din

1877—1878 a avut un puternic ecou în rîndurile românilor transilvăneni, oferind un
nou prilej de afirmare a conştiinţei unităţii naţionale şi a solidarităţii întregului neam
românesc.
Proclamarea independenţei de stat a României a fost primită cu încredere şi
entuziasm de către populaţia românească din Transilvania şi din celelalte teritorii
româneşti aflate sub dominaţie străină, deoarece aceasta considera neatîrnarea ca un
act a l . tuturor românilor, indiferent de fruntariile arbitrare care-i despărţeau. Ştirile din
arhivele şi publicaţiile transilvănene reflectă cu pregnanţă entuziasmul cu care românii
de aici s-au solidarizat cu cauza independenţei Ţării, venind — cu toate persecuţiile
făcute de autorităţi — în sprijinul luptei de eliberare a fraţilor lor de peste, munţi.
In lucrarea de faţă ne propunem să evidenţiem unele aspecte, în mare parte
inedite, privind acţiunile de solidaritate ale populaţiei româneşti de pe teritoriul
actualului judeţ Bistriţa-Năsăud cu războiul pentru independenţa de stat a Românjei ;
ne vom referi, îndeosebi, la activitatea de ajutorare a ostaşilor români, la participarea
directă l a război a unor voluntari de pe aceste meleaguri, ca şi la manifestaţiile
entuziaste ce au avut loc la Năsăud în cinstea victoriilor repurtate de armata română
asupra turcilor.
La îndemnul l u i George Bariţiu, care, în articolul Epistolă respectuoasă către
femeile noastre, publicat în „Gazeta Transilvaniei", adresa femeilor române rugămintea
de „a spăla şi lega rănile acelor ostaşi români, fraţi ai noştri... oare... se bat şi-şi varsă
sîngele nu din vreo vanitate şi trufie, c i . . . pentru existenţa patriei şi naţiunii"
în mai multe localităţi din Transilvania (Braşov, Sibiu, Făgăraş, Cluj, Năsăud, Sălişte,
Turda, Alba Iulia, Abrud ş. a.) au luat naştere comitete de sprijinire a războiului . 2

L a 3 iunie 1877 s-a înfiinţat Comitetul damelor române din Năsăud, avînd drept
scop strîngerea de ofrande pentru ostaşii români răniţi în războiul de independenţă. E l
s-a format d i n iniţiativa Elisabetei Pop Păcurariu şi a Wilhelminei Mihailaş, „care urnblară
din casă în casă" pentru a invita româncele l a „conferinţă" . 3

I n protocolul adunării de constituire a Comitetului doamnelor române din Năsăud

se arăta că „damele" de aici au fost „îndemnate la acest pas în urma sîngeroaselor eveni­
mente ce se petrec l a malurile Dunării", evenimente care trebuie „să stârnească în

Pagini din lupta poporului

1
român pentru independenţă naţională, 1877—1878, Edit.
Politică, Bucureşti, 1967, p. 105.
Mircea Băltescu şl Mărluca
3
Tanasiu, Ecoul rdzboiului de independenţă in rîndurile
românilor din monarhia austro-ungard, in „Aluta", Sflntu-Gheorghe, 1971, p. 297 ; Ştefan Pascu,
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulie, Cluj, 1966, p. 140.
„Familia", ΧΓΠ, nr. 27, 1877,
3
p. 320.

www.mnir.ro
 408 LAZAR URECHE

orişicare om instinctul de a scurge cu ajutoare" pentru ostaşii români răniţi în lupte,

mai ales că, „mai prin toate părţile patriei", femeile române au început astfel de
acţiuni . 4
Participantele la adunare, „concluse de simţul inimii şi ideea umanităţii", au
decis „în unanimitate să se întindă şi din partea lor posibila mînă de ajutor celor
vulneraţi în lupte" , 5
iar pentru strîngerea ofertelor şi a „celor trebuincioase pentru
ambulantă şi administrarea acestora la locurile competente" au format un comitet din
13 membre, avînd ca preşedintă pe Elisabeta Pop Păcurariu . 6

Comitetul a hotărît ca „fiecare damă să lucre şi pe cale privată, prin cercurile

cunoscuţilor", pe care să-i îndemne la „contribuiri", adresîndu-se, totodată, „la toate
româncile din... ţinut". I n acest scop, el şi-a format subcomitete în mai multe localităţi
din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului : Bistriţa, Rodna, Sîngeorz-Băi, Ilva Mare, Feldru,
Mocod, Zagra, Telciu, Salva, Prundu Birgăului şi Monor . 7

După şedinţa comitetului din 7/19 iunie 1877, cînd s-au aprobat hotărîrile din
3 iunie , e
„damele române" din părţile Bistriţei şi Năsăudului au trecut „cu multă
însufleţire" la strîngerea de bani, obiecte de îmbrăcăminte, scame, comprese şi feşe, pe
care le-au expediat societăţii Crucea Roşie d i n România.
Sprijinirea războiului de independenţă de către comitetele „de doamne" a provocat
o puternică acţiune din partea guvernului maghiar, prezidat de contele Kâlmân Tisza,
oare, îngrijorat de amploarea manifestaţiilor de solidaritate a românilor din Transilvania
cu cauza dreaptă a fraţilor lor de peste Carpaţi, a ordonat desfiinţarea acestor comitete.
La 11 iunie 1877 a fost desfiinţat şi Comitetul doamnelor române din Năsăud, în urma
unui „ucas" (ordin) trimis de Florian Marian, „judele cercual", la ordinul autorităţilor
superioare . Decizia, lipsită de umanitate, a oferit un nou prilej de manifestare a solida­
9

rităţii nationale între toţi „aceia în al căror piept bate o înfierbântată inimă de român",
între toţi „cei ce luptă pentru gloria şi viitorul neamului românesc", între toţi cei legaţi
„prin iubire şi legături de sînge", legături care „nu se vor dizolva decât odată cu
viaţa" 10
.
Desfiinţarea Comitetului doamnelor române din Năsăud a fost adusă la cunoştinţa
membrelor l u i de către Elisabeta Pop Păcurariu, în şedinţa din 15 iunie 1 8 7 7 . Fosta u

preşedintă arăta, cu acel prilej, că, pentru realizarea „scopului propus" şi pentru ca
acesta „să nu pătimească prin desfiinţarea comitetului", ea se angajează „a primi şi în
viitor orice ofertă", pe care v a trimite-o „la locurile competente" . u

Acţiunea de strîngere a ofrandelor a continuat, apoi, prin numeroase colecte parti­

culare, făcute, mai ales, la iniţiativa foştilor preşedinţi ai comitetelor. I n zona Bistriţei
şi Năsăudului această operaţie s-a efectuat de persoane animate de un fierbinte patriotism :
Elisabeta Pop Păcurariu şi A. P. Alessi — la Năsăud ; lulia Silaşi — la Bistriţa ; Nicolae
Moldovan — la Rebrişoara ; Lucreţia Slngeorzan şi Vasile Strugariu — la Parva ;
Elisabeta Catonc — la Salva ; Maria Rusu — la Miceştii de Câmpie ; loan Baciu — la
Soimuş ; Floarea Raţiu — la Silivaşu de Cimpie. Aceşti colectanţi, şi încă mulţi alţii,
au adunat şi expediat, spre a uşura rănile fraţilor lor din România, importante sume
de bani, articole sanitare şi obiecte de îmbrăcăminte. Aşa, de pildă, Elisabeta Pop
Păcurariu a trimis — pînă la 22 septembrie 1877 — Crucii Roşii din Iaşi „14 galbeni
de a u r " şi două colcte cu obiecte de îmbrăcăminte, scame, bandaje, feşe şi comprese, în

4
Arhivele Statului Năsud, fond Colecţii diferite — A. P. Alessi, pachet I , dos. 6/9, f 3 r.
5
„Telegraful român", X X V , nr. 48, 1877, p. 193.
. ' Arh. St. Năsăud, fond Colecţii diferite — A. P. Alessi, pachet I , dos. 6/9, f. 3 v.
7
Ibidem, f. 4 r.
8
Ibidem, f. 4 v.
• Vezi „Telegraful român", X X V , nr. 48, 1877, p. 193 ; „Familia", X I I I , nr. 31, 1877, p. 367.
" Ştefan Pascu, op. cit., p. 141—142.
11
„Telegraful român", X X V , nr. 48, 1877, p. 193.
12
Ibidem.

www.mnir.ro
S O L I D A R I T A T E A ROMANILOR D I N N O R D - E S T U L T R A N S I L V A N I E I 409

„greutate de 60 p u n d i " . 1 3
Tot de l a Năsăud, A . P. Alessi a adunat şi expediat suma
de 10 florini v. a . 1 4
, donaţie, în majoritate, a colegilor săi, profesori la gimnaziul român
din localitate.
Acţiunea pornită l a oraşe a fost urmată cu entuziasm şi la sate. Rebrişoara a
contribuit „după putinţă" spre ajutorarea „bravilor răniţi români" cu suma de 28 florini
şi 38 erei ţari ν. a., adunată în întregime de Nicolae Moldovan 1 5
; de la Parva, colectanţii
Lucreţia Sîngeorzan ţi Vasile Strugariu au trimis 12 florini şi 23 creiţari v. a. şi
numeroase obiecte de îmbrăcăminte , 16
iar loan Baciu din Soimuş a colectat şi trimis
mai multe sume de bani 11
.
Acţiuni vrednice de laudă au întreprins, mai ales în urma apelului din 26 iulie
1877 , 1β
şi „damele române" din zona de cîmpie a actualului judeţ Bistriţa-Năsăud. L a
Miceştii de Cîmpie, colectanta Maria R u s u a adunat 8 florini v. a . , 7 coţi pînză, 19
ω

cămăşi, 5 feţe pernă şi alte asemenea obiecte, care au fost înmînate Iui Diamandi Manole
din Braşov, „spre a le trimite la locul destinaţiunii" . 20
O operaţie asemănătoare a
efectuat şi Floarea Raţiu l a Silivaşu de Cîmpie, care a strîns şi trimis ostaşilor români
suma de 3 florini şi 72 creiţari v. a., peste 28 coţi pînză, 12 cămăşi, 4 ştergare şi alte
astfel de articole . 21

Donaţii asemănătoare au făcut şi unii intelectuali din partea locului, grupaţi în

unele societăţi sau reuniuni culturale. Aşa, de pildă, intelectualitatea năsăudeană, grupată
în Reuniunea de lectură, a hotărît în şedinţa din 10 octombrie 1877 să doneze „Crucii
Roşii din România 250 lei, u i m i n d ca în continuare să se organizeze colecte în acelaşi
scop" 2 2

O altă formă a adeziunii românilor de aici l a cauza fraţilor lor de peste munţi
a fost participarea directă la război a unor voluntari animaţi de o înaltă conştiinţă
patriotică. U n u l dintre aceştia, maiorul Nichita Ignat din Salva, a făcut parte din armata
de operaţie, Divizia de rezervă, condusă de Mihail Cerchez, fiind comandantul batalionului
3 de linie din Brigada a I l I - a a colonelului Vlădescu . Ά
Nichita Ignat a participat la
acţiunea de încercuire a Plevnei — divizia l u i aflîndu-se acum în linia întîi, în locul
Diviziei a IV-a . 2 4
împreună cu unitatea sa a luat parte la luptele din valea rîului
Vid, acolo unde Osman Paşa s-a predat colonelului Cerchez, cu întreaga sa armată . 25

Faptele de arme ale maiorului Ignat (mai tîrziu colonel) au fost cinstite de Comandamentul
armatei române prin acordarea ordinelor „Crucea trecerii Dunării" 2 6
şi „Virtutea militară" 2 7
;
vitejia sa a fost recunoscută şi de ţarul Rusiei, care, la 28 februarie 1879, i-a înmînat
ordinul Sf. A n a . Ά

Din părţile Năsăudului mai erau pe cîmpul de luptă fraţii Iosif şi Nicolae Bodescu
din Salva şi Petre Catul din Năsăud, care la declararea războiului de independenţă s-au
„înrolat" ca voluntari în armata română şi „s-au distins la P l e v n a " . 2 9

„Familia", X I I I , nr. 39, 1877, p. 466. Un pund era egal cu circa 0,5 kg.
13

" Vezi „Gazeta Transilvaniei", X L I , nr. 16, 1878.

Ibidem, nr. 10, 1878.
15

« ibidem, nr. 16, 1878.

" Ibidem, nr. 22, 1878.
» Vezi ibidem, X L , nr. 54, 1877.
'· Ibidem, X L I , nr. 26, 1878.
Ibidem, nr. 31, 1876.
20

Ibidem, nr. 33, 1678.

21

Simion Lupşan şi I . Rusu-Sărăţeanu, Sprijinirea, rdzboiului de independenţă de

32

populaţia din ţinuturile Bistriţei şi Năsăudului, in „File de istorie", IV, Bistriţa, 1976, p, 375.
Vezi V . Motogna, Un erou din graniţa năsăudeană : Nichita Ignat, 1928, p. 28—29.
23

» Ibidem, p. 29.
Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru Independenţă, voi. vn, Bucureşti,
23

1954, p. 693—694.
V. Motogna, op. cit., p. 34.
33

Arh. St. Buc. M. St. M., dos, 113 a, f. 134.

27

V. Motogna, op. cit., p. 33.

28

Arh. St. Năsăud, fond Iuliu Molsll, pachet I X , dos. 46, p. 52.
23

www.mnir.ro
410 L A Z AR U R E C H E

Vestea victoriilor româneşti asupra trupelor turceşti a produs o explozie de entu­

ziasm în rîndurile populaţiei din zona Bistriţei şi Năsăudului. „In Năsăud — afirmă u n
martor contemporan — întreagă poporaţia românească era mîndră de bravura oştirilor
româneşti, dovedită în luptele cu turcii şi de elanul cu care plecaseră şi intrară în
război «curcanii»" ° . 3

Căderea Plevnei a fost sărbătorită de elevii Gimnaziului românesc din Năsăud,

unul dintre cele mai vechi din Transilvania, în cadrul societăţii, secrete pe atunci,
„Virtus Romana R e d i v i v a " . Manifestaţii de amploare au pregătit şi profesorii A. P. Alessi
31

şi loan Tanco de la gimnaziul din localitate, care intenţionau „să pună transparente" la
„edificiile pretoriului" şi l a „acelea scolastice", în „onoarea căderii P l e v n e i " . Conducerea 3 2

Comitetului fondurilor şcolare din Năsăud, informată de aceste pregătiri şi l a avertizarea

autorităţilor superioare, a solicitat conducerii gimnaziului oprirea manifestaţiilor, pentru ca
„junimea scolastică să fie ferită de demonstraţiuni necugetate" . M

Victoriile româneşti asupra turcilor, culminate cu cea de la Plevna, au fost sărbă­

torite de către intelectualitatea din aceste locuri în cadrul unei „festivităţi" ce a avut loc
la Năsăud, în 20 decembrie 1877 . M
Această „festivitate", cu caracter de „demonstraţiune
publică politică", s-a organizat din iniţiativa unui comitet, in care u n rol de seamă
l-au avut profesorii năsăudeni Massimu Popu şi A. P. Alessi . 3B
De teama autorităţilor
politice, cărora nu le plăceau manifestaţiile de simpatie şi solidaritate ale românilor de
aici cu fraţii lor din România, conducerea gimnaziului a fost „silită" să ceară profesorilor
amintiţi ieşirea din „acel comitet". Această cerere era motivată prin împrejurările „grave
politice", care „sunt de atare natură", încît „regimul nu poate fi indiferinte faţă de cele
ce se petrec la noi şi din această cauză institutele sînt supuse l a una aspră inspecţiunc",
iar „participarea profesorilor la demonstraţiuni politice ar espune institutul" — la care
„conlucră" şi ei — la o „poziţiune critică şi plină de urmări grele", mai ales că
„demonstraţiunea proiectată se întâmplă fără scirea şi concesiunea autorităţilor publice
competente şi prin urmare vor suferi aceia urmările, cari au înscenat-o" . 3e
Direcţiunea
gimnaziului arăta că demonstraţia, care urma să se desfăşoare „cu treascuri, iluminaţiuni,
paradă pre s trade, cu muzică, transparente etc.", nu are caracter de „petrecere socială"
— cum afirmau iniţiatorii ei — ci de „demonstraţiune politică", ceea ce ar face ca
„junimea văzîndu-şi profesorii în frunte să esceleze şi să se abată de la conduita lor...
şi aşia în manifestaţiunile şi entuziasmul general să comită fapte", care ar pune în
pericol chiar „existenţa" instituţiei . 37

Cu toate acestea, căderea Plevnei şi biruinţele românilor s-au sărbătorit „într-un mod
deosebit" de către „inteliginţa grăniţerească" din părţile Năsăudului şi de către elevii
gimnaziali . 3e
Referindu-se la aceste manifestaţii, Iuliu Moisil — fost participant la
evenimente — arăta că l a Năsăud „întreg publicul, cu m i c cu mare, funcţionari, ţărani,
elevi etc., plecau în şiruri, în frunte cu muzica pompierilor, ori pe atunci, încă cu
veteranii «băndaşi» rămaşi din timpul regimentului grăniţeresc, parcurgeau' stradele în
strigăte, chiote de bucurie şi cîntece naţionale. Profesorii tineri şi chiar şi elevi ţineau
scurte dar înflăcărate discursuri şi l a ferestrele unor clădiri de ale fondurilor şcolare, erau
admirate transparentele cu diferite urări şi texte sentenţioase" . M

" Iuliu Molsll, Constiinfa naţională si eroismul grănlţerllor năsăudeni, în „Arhiva

Someşană", nr. 24, Năsăud, 1938, p. 171.
« Ibidem.
Arh. St. Năsăud, fond Liceul „George Coşbuc", pachet I V , dos. 11/5, f. 3.
a

Ibidem.
B

Ibidem, fond Colecţii diferite — Dr. Titus Pop, pachet Π, dos. 11, f. 53.
M

* Ibidem, fond Liceul „George Coşbuc", pachet I V , dos. 11/5, f. l .

** Ibidem.
" Ibidem.
Iuliu Moisil, op. cit., p. 172.
88

» Ibidem, p. m .

www.mnir.ro
S O L I D A R I T A T E A ROMANILOR D I N N O R D - E S T U L T R A N S I L V A N I E I 411

Un rol important în manifestarea conştiinţei naţionale în lupta pentru cucerirea

independenţei de stat a României 1-a avut şi presa românească din Transilvania. E a a
informat cu promptitudine şi consecvenţă populaţia de aici despre desfăşurarea războiului
şi despre succesele armatei române. In paginile „Familiei", „Gazetei Transilvaniei",
„Telegrafului român" şi a altor publicaţii transilvănene găsim o mulţime de ştiri privind
adeziunea morală şi ajutoarele pe care românii de aici şi din celelalte teritorii româneşti
aflate sub dominaţia monarhiei austro-ungare l-au dat fraţilor de peste Carpaţi, demonstrînd,
cu tărie, cît de adînc era înrădăcinată ideea unităţii nationale şi setea de independenţă
a întregii naţiuni române. Presa românească din Transilvania a avut o poziţie înaintată,
dîrză şi curajoasă în disputele sale cu presa străină, îndeosebi maghiară, care condamna
războiul drept a l României, ca şi manifestaţiile de simpatie şi ajutoarele pe care românii
transilvăneni le trimeteau peste muniţi.

Actele de solidaritate ale românilor transilvăneni cu cauza independenţei României

demonstrează unitatea de voinţă şi năzuinţă a întregului neam românesc, unitate reliefată,
de altfel, şi de presa străină. Aşa, de pildă, revista vieneză „Der Osten" scria în paginile
sale că „Milioane de români din Transilvania, Banat. Bucovina, urmăresc cu simţăminte
frăţeşti... lupta glorioasă a fraţilor împotriva Porţii otomane", în care „lumea η -a văzut
niciodată o luptă mai dreaptă şi pentru o cauză atît de j u s t ă " 40
; ziarul parizian
„L'Univers" — referindu-se l a participarea sufletească a românilor transilvăneni — arăta
că ei „nu pot face altceva decît să nutrească aceleaşi sentimente care domnesc în ţara-
mamă" 41
.
Evenimentele de la 1877—1878 au animat şi activitatea unor intelectuali transil­
văneni, care, încă din acel timp, le-au dedicat lucrări de mare valoare. Prima dintre
acestea, devenită carte „de educaţie în sens românesc integral a cititorilor ardeleni, cărora
li se arată toată vigoarea ce există în tînărul stat independent*' este „marea şi serioasa
lucrare" 4 2
a profesorilor năsăudeni A. P. Alessi şi Massimu Popu, întitulată Resbelulu
Orientale Mustraţii, apărută la Graz, în 1878.
Solidaritatea populaţiei româneşti din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, ca de altfel
a tuturor românilor d i n provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină, cu cauza dreaptă
a războiului din 1877—1878, dus de fraţii lor de peste munţi, concretizată în ajutorul
moral şi material, ca şi în participarea directă a unor voluntari l a războiul independenţei
demonstrează unitatea de năzuinţă a întregului neam românesc, credinţa sa nestrămutată
în realizarea unităţii şi independenţei naţionale.

LA SOLIDARITE D E S ROUMAINS D U NORD-EST

D E L A TRANSYLVANIE AVEC L A G U E R R E POUR
L'INDÉPENDANCE N A T I O N A L E D E L A R O U M A N I E

Résumé

L'ouvrage présente des aspects — quelques-uns Inédits — concernant les actions de

solidarité de la population roumaine gui habitait sur le territoire circonscrit dans le département
actuel de Bistrlţa-Năsăud, avec la guerre pour l'indépendance nationale de la Roumanie.

40
Pagini din lupta poporului romăn..., p. 118—120.
« N. Buta, Ardealul tn anul 1877, în „Societatea de mîlne", I V , nr. 28—30, 1927, p. 376.
a
Sextil Puşcariu, Răsunetul Rdzboiului pentru Independenţă tn Ardeal, Bucureşti, 1927,
p. 30—31.

www.mnir.ro
412 L A Z AH U R E C H E

L'auteur mentionne particulièrement trois idées. Il parle d'abord du rôle }oué par
„le Comité des dames roumaines de Năsăud" dans la mobilisation de la population roumaine
des environs de Bistriţa et de Năsăud pour aider les Roumains — frères qui avalent été blessés
•dans leurs combats contre les Turcs. Il retrace la participation directe de quelques volontaires
•de la région de Bistriţa et de Năsăud d la guerre contre les Turcs. I l souligne encore la
•contribution matérielle et morale des Roumains du nord-est de la Transylvanie au recouvrement
de l'Indépendance d'Etat de la Roumanie, gui était dévenue la cause commune de toute la
unatton roumaine.

www.mnir.ro
 P A R T I C I P A R E A MARAMUREŞULUI
L A E V E N I M E N T E L E A N U L U I 1877

dc R O M U L P O P

„Ţara Maramureşului", acest minunat nordic plai a l Patriei noastre, şi-a încrestat
pe răbojul vremii istoria sa, parte integrantă a istoriei Patriei, cu specificităţi adînci şi
clare, ca cele tăiate azi de barda l u i Gheorghe Borodi în stejarul vestitelor „porţi
maramureşene" ; ca undele limpezi şi zglobii ale Marei, Izei şi Vişeului în drum spre
Tisa, ale Lăpuşului şi Săcarului grăbite spre Someş, aşa a curs fluviul vieţii aici, de pe
vremea cînd cei ce stăpîneau înălţimile Gutiiului, Ţibleşului sau Rodnei se numeau
„daci liberi" şi pînă astăzi.
Pentru epocile bătrîne stau mărturii ale vremurilor valuri prin urma lor lăsată în>
străbun pămînt, începînd din neolitic (cultura Oarţa de Jos, Ilba, Lăpuş, Săpînţa) şi epoca
bronzului (cultura Suciu de Sus) — drepte mărturii despre „originalitatea civilizaţiei nord-
tracice" — urcînd, apoi, pe firul istoriei prin vremea l u i Burebista şi Decebal (tezaurele
Mireşu Mare, Sighetu Marmaţiei, Rozavlea, ceramica de la Onceşti sau Oarţa de Sus),,
pînă la dovezile simbiozei celor două culturi — romană şi geto-dacă — prezente neîntre­
rupt în aşezări din secolele IV—X, studiate de arheologi la Sarasău sau Crăciuneşti K
Fără această „prezenţă neîntreruptă" învolburata istorie a plaiurilor maramureşene
nu ar fi zămislit, neîntrerupt, luminoase prezenţe — oameni, fapte, documente — ce se
impun în fiecare epocă prin personalitate, originalitate şi identitate specifice. Bogdan I
întemeietorul a pornit spre Moldova de pe locuri pe care documentele le numesc „Terra
Maramorosiensis" încă d i n sec. a l X I V - l e a ; la anul 1391 centrul de cultură de la Peri
2

primeşte confirmare bizantină, mînăstirea „Drăgoşeştilor" fiind înălţată l a rang de stavro-

pighie constantinopolitană, iar în zorii sec. a l X V I I - l e a , pe cîmpurile de glorie, între-
căpitanii Viteazului Mihai — fulgerul care a unit pentru o clipă sub sceptrul său pe toţi
românii — răspunde l a apel şi aga Lecoa din C h i o a r . 3

Nu este, deci, deoit u n fapt firesc că atunci cînd se încearcă dăltuirea unei
epopei a marilor evenimente ale anului 1877, istoria impune pomenirea prezenţei mara­
mureşene.
In anul gloriosului centenar al Independenţei, apelăm din nou la Clio, pentru a
ne lumina trecutul, lăsînd să vorbească documentele :
1. Scrisoarea preotului Ioane Georgiu d i n Tîrgu Lăpuş, trimisă la 27 iunie 1877 st. v..
lui Diamandi I . Manole în Braşov, stă mărturie că „românii din acest cerc şi-au ţinut

Apud Gheorghe Blaj, Comuniştii maramureşeni, moştenitori s i continuatori ai unut

1

trecut eroi şi glorios, in „Anale de istorie", nr. 2/1976, p. 20—35.

Mihai Marina, Stghetul — cetate a dacilor si aşezare a românilor, in „Magazin istoric",
2

nr. 12/1976, p. 30—32.

Gheorghe Blaj, op. cit.
3

www.mnir.ro
414 ROMUL P O P

de sfîntă datorie a sucurge (a dona) fraţilor de u n sînge de preste Carpaţi" nu numai

cei 101 florini vechi austrieci, colectaţi pentru ajutorarea ostaşilor răniţi pe redutele
Plevnei, ci şi înflăcărată lor iubire pentru „brava oştire română"*.
2. Scrisoarea învăţătorului Teodor Mărgineanu din Văleni (Sighet) din 26 octombrie
1877 st. v., adresată l u i lacob Mureşanu, pomeneşte numele alor 10 maramureşeni, cc
au donat 4 fl. 47 cr. v . a. „în favoarea otaşilor răniţi, care pentru legea românească şi
creştinească, pentru viitorul României şi al naţiunii române îşi varsă sîngele pe cîmpul de
luptă".
3. Rezultatul colectei tânărului „studente în a 3-a cl. normale" Victor Colceriu din
Şomcuta Mare, 108 fl. 20 cr., îl confirmă lista publicată de Iudita Măcelariu în „Gazeta
Transilvaniei", datată : Sibiu, în 8 noiembrie 1877.
4. I n noiembrie 1877 maramureaşnul Filip Mihalcea, ajutor farmacist în Vişeul
de Sus, se oferă — printr-o scrisoare adresată Crucii Roşii din Iaşi — ca voluntar, pentru
a se îngriji de „starea bravilor ostaşi răniţi", el „fiind gata ori în care oră a ocupa
locul" între ceilalţi luptători.
Gestul l u i este atît de impresionant, încît reclamă aureolă !
Printre baionetele ce separau pe fraţi de fraţi se v a strecura cum ştie el, cum a
învăţat de la strămoşi, dar — continuă scrisoarea — „mă rog barem de la Suceava pînă
la Iaşi biletul de cale-ferată să m i se dea fără taxă" .
5

5. Populaţia din Baia-Mare şi din j u r , cuprinsă „de compătimire pentru fraţii

noştri români, care sîngerează pe cîmpul de luptă", îşi arată solidaritatea cu idealul
eroilor de pe baricadele independenţei, donînd pentru „uşurarea durerilor" celor răniţi
suma dc 140 fl. 18 cr. v. a. şi 12, 290 kg bandaje, cum glăsuieşte scrisoarea Ghizelei
Cresta Drumariu, d i n 5 decembrie 1877 st. v. şi lista publicată în „Gazeta Transilvaniei".
Lista acestor oferte ne permite să apreciem larga participare la colectă, caracterul de
masă al solidarităţii cu cei de pe front, precum şi comunitatea de ideal patriotic a
naţionalităţilor conlocuitoare, întrucât în listă sînt înscrişi pe lîngă modeşti anonimi („un
român", „egyi v a l a k i " — cineva — ) , preoţi din 10 localităţi (Baia-Mare, Ferneziu, Şişeşti,
Remetea Chioarului, Săcălăşeni, Chechiş, Săsar, Baia-Sprie, Groşi, Buşag), avocaţi şi notari
din Baia-Mare şi Şomcuta, precum şi nume ale membrilor naţionalităţilor conlocuitoare,
solidari cu nobila cauză a luptei naţionale a românilor — economul Moritz Herkovics,
neguţătorul Frenkel Volk, Koszka Ârpad, Teleki Sandor j r . , canonicul romano-catolic Bohn
din Baia-Sprie, Binder, Schmidt ş. a.
6. Nelăsîndu-se mai prejos decît marii tribuni, ce lansau apeluri mobilizatoare în
„Gazeta Transilvaniei" (prin Comitetul format din Diamandi Manole, I . A. Lapedatu,
G. Bariţ, lacob Mureşanu ş. a.) sau în „Familia" de la Oradea (care în nr. 32/1877 publică
şi vestitul „cântec" al l u i Iosif Vulcan : „Scame (bandaje) pentru cei răniţi"), inimosul
învăţător Elia Pop din Şomcuta Mare lansează u n înflăcărat apel, la 25 dec. 1877,
publicat în „Gazeta Transilvaniei", către confraţii de dăscălie, arătîndu-le că, dacă starea
pauperă a învăţătorilor români de sub stăpînirea străină nu le permite să facă donaţii
băneşti („încît cei mai mulţi nici cu «dinarul văduvei» nu putem concurge — contribui — ,
nici în cazul cel mai de lipsă"), ei pot, în schimb, organiza — după pilda ce el însuşi le-o
dă — şezători populare „adunînd junimea" şi învăţînd-o să confecţioneze bandaje pentru
răniţi.
Pentru ilustrarea stării de spirit ce o exprimă, reproducem prima frază din
scrisoarea vrednicului dascăl şomcutean : „Numele de român, ce-1 port cu fală şi care
atrage asupra-şi atenţiunea Europei întregi, datoria ce-mi este impusă prin legătura de

' „Gazeta Transilvaniei", nr. 50/30 iunie 1877, p. 4 (fotocopie la autor).

„Bibi. Acad. R.S.R., m i . nr. 3296, fila 117 ; cf. Documente privind istoria Romăniei.
6

Rdzboiul pentru independenţă, vol. V I I , 1954, p. 771—772.

www.mnir.ro
P A R T I C I P A R E A MARAMUREŞULUI L A E V E N I M E N T E L E A N U L U I 1877 415

singe, simţul uman şi filantropic, Împrejurarea că rarul eroism a l bravilor descendenţi ai

lui Traian, Ştefan şi Mihai a reîmprospătat la Griviţa gloria străbună, toate acestea m-au
obligat la împlinirea uneia din cele mai sfinte datorinţe, de a contribui după putinţă la
alinarea durerilor scumpilor noştri confraţi din Romînia liberă, care sîngerează în lupta
contra despotismului asupritor, contra semilunii, ce n-avu nici lege, nici chiar D u m n e z e u " . e

7. Alături de confraţii săi, scriitorul Petre Dulfu din Tohat exprimă în poeziile
Dimineaţa şi Cununa de laur încrederea în victoria ostaşilor eroi, care v a aduce „unire,
sîrguinţă şi frăţească conlucrare" :

„Iar tu, o Românie, o ! mama cărei soarte

A fost atâţia secoli a plînge neîncetat,
N u plînge azi cu jele a fiilor moarte
Că-η luptă pentru tine viaţa lor şi-au dat

...Căci sus colo prin stele trăi-vor dînşii iară

Cu-a gloriei cunună etern încoronaţi,
Iar din a lor cenuşă acuşi va să răsară
Cereasca libertate — unind pe fraţi cu fraţi" . 7

8. L a terminarea războiului, autorităţile române au conferit şi persoanelor care

s-au distins prin colecte medalii comemorative. U n a din aceste medalii a fost acordată
distinsei maramureşence E l e n a Ilossu-Longin, fiica marelui luptător pentru emanciparea
românilor transilvăneni, Gheorghe Pop de Băseşti . 8

Ne oprim aci cu răsfoirea grăitoarelor documente, socotindu-le pe acestea suficiente

pentru ceea ce doream să ilustrăm, că : Maramureşul, acest minunat nordic plai al Patriei,
s-a dovedit şi la anul de răscruce 1877 parte integrantă, activă, prezentă, pilduitoare.
Şi aşa a rămas şi peste vremi, astăzi Maramureşul trăind „un prezent vibrant, prin
excelenţă constructiv, a l cărui semn distinctiv este durabilitatea" . 9

L A P A R T I C I P A T I O N D U MARAMUREŞ
A U X ÉVÉNEMENTS D E L'ANNÉE 1877

Résumé

Après une brève incursion dans le passé historique du Maramureş à partir des preuves
archéologiques conservées depuis le néolithique et jusqu'à l'aube de l'événement annlversé —
la guerre pour l'indépendance de 1877 — (introduction percée du fil rouge de „la presénee
ininterrompue" dans ces parages des roumains et de leurs aïeux, sont présentés huit documents,
qui attèstent que le Maramureş, bien qu'il soit „Ie pays" roumain le plus élolqné géographlque-
ment du lieu des événements de 1877 et — d ce temps Id — un territoire sous l'occupation
étrangère, a prouvé que ses fils étalent percés de hauts sentiments patriotiques, en se ralliant
ά l'Idéal des héros trouvés sur les barricades de l'Indépendance.

" Fotocopie după „Gazeta Transilvaniei", la autor.

' Apud Mircea Popa, Literatura transilvăneană şt războiul pentru independenţă, in
„Almanah Tribuna '76", Cluj, 1976, p. 146—149.
Gheorghe Blaj, op. cit., p. 25.
8

« Ibidem, p. 35.

www.mnir.ro
416 ROMUL POP

Les documents contiennent : l'appel d'un intellectuel de Şomcuta Mare ; les listes dressées
sur les donations faites dans la zone de Lăpuş, Signet, Bala Mare et Chloar, pour venir à
l'aide de ceux qui étalent partis à la lutte ; la demande d'un farmaden de Vlşeul de Sus
pour être reçu comme volontaire à l'aide des blessés et d'autres.
La présentation des documents relève des idées particulières : en discutant la liste
dressée à Bala Mare, on apprécie la large participation à l'action, le caractère de masse de la
solidarité avec ceux qui étalent partis à la lutte, ainsi que la communauté de l'Idéal patriotique
des nationalités cohabitantes, parce que dans la liste sont inscrits, a côté de modestes annonymes
ou bien de remarcables intellectuels roumains, également des membres des nationalités
cohabitantes solidaires à la noble cause de la Patrie.
Les documents sont présentés pour démontrer que le Maramureş, cette merveilleuse et
nordique contrée de notre pays, a prouvé le fait d'être, également ά l'année de carrefour, 1877,
Intégré dans la Patrie, actif, présent, exemplaire.

www.mnir.ro
 E C O U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ
D I N 1877—1878 I N L U G O J

de V A S I L E DUDAŞ

Cucerirea independenţei de stat a României în urmă cu u n secol a constituit una

din cele m a i glorioase pagini din istoria patriei noastre. Rezultat a l u n u i îndelungat proces
istoric, consecinţă firească a întregii dezvoltări a societăţii româneşti, dobradirea inde­
pendenţei naţionale a reprezentat, totodată, încununarea cu succes a lungului şir de lupte
pentru libertate naţională — dus de poporul român de-a lungul existenţei sale milenare.
Cauza independenţei, preocupare cu caracter de masă, a constituit o problemă a
întregului popor român, fiind îmbrăţişată cu acelaşi entuziasm şi aceeaşi căldură şi de
românii din provinciile care în acel timp se aflau sub dominaţie străină.
Moştenitor a l unor vechi şi bogate tradiţii democratice şi progresiste, Banatul a
constituit una din zonele de seamă ale solidarităţii cu românii de la sud şi est de Carpaţi
în anii războiului pentru înlăturarea dominaţiei otomane.
Vestea proclamării independenţei naţionale a României şi declararea totodată a
stării de război cu Imperiul otoman s-a răspîndit cu repeziciune pe meleagurile bănăţene.
Ziarul vienez „Der Os ten", informîndu-şi cititorii despre evenimentul de l a 9 m a i din
capitala României, nota că românii bănăţeni alături dc milioanele de confraţi din Austro-
Ungaria „urmăresc cu simţăminte frăţeşti lupta glorioasă a fraţilor lor împotriva Porţii
otomane" . i
Publicarea apelurilor pentru ajutorarea frontului, prin colectarea de bani şi
materiale sanitare pentru ostaşii români răniţi, a găsit un puternic ecou în rîndul popu­
laţiei româneşti din cunoscutul oraş bănăţean Lugoj. Descriind starea de spirit a locuito­
rilor de aici în această perioadă, u n u l d i n colaboratorii cunoscutei reviste „Familia" nota
că „Apelul Societăţii Crucea Roşie din România îndreptat către toţi binevoitorii de a
da ofrande de bani şi altele spre alinarea durerilor soldaţilor români răniţi a aflat ecoul
său şi în inimile lugojenilor ". 2

Alarmate de amploarea acţiunilor de solidaritate naţională organizate, autorităţile

vremii au trecut l a măsuri de intimidare. Ca şi în alte localităţi din Transilvania şi aici
comitetul de spirijin care era pe punctul de a lua fiinţă a fost interzis. A u loc proteste
energice. Periodicele româneşti, dînd glas protestelor mulţimii, au ripostat împotriva acţiu­
nilor samavolnice întreprinse, precum şi împotriva campaniei presei guvernamentale.
Interdicţia a rămas fără efect, întrucît colecta de bani şi obiecte a continuat cu aceeaşi
intensitate, foştii iniţiatori ai comitetului de sprijin continuînd acţiunea ca persoane
particulare.

Pagini din lupta poporului român pentru independenţă naţională, Edit. Politică,
1

Bucureşti, 1967, p. 119 — lucrarea a apărut sub îngrijirea prof. Ν. Adăniloale, M. Ionescu şl
T. Lungu.
„Familia", ΧΠΙ, nr. 27 din 3/15 iulie 1877.
1

www.mnir.ro
418 V A S I L E DUD AŞ

Presa timpului consemnează numele lui Constantin Rădulescu-junior ca primul

colector şi expeditor de ofrande în sprijinul efortului fraţilor de peste Carpaţi . L a înce­ 3

putul lunii iulie 1877 el trimitea spre publicare mai multor periodice româneşti ale vremii
o listă cu numele acelora care contribuiseră cu diverse sume la sprijinirea răniţilor
români. P c lista întocmită figura suma de 391 florini, 1 napoleon, 1 galben şi 3 franci,
cuprinzînd contribuţia a 76 de persoane pentru care Dimitrie Ghica, preşedintele Societăţii
Crucea Roşie din Bucureşti, îi exprima „gratitudinea" . 4

L a 24 august 1877, tînărul patriot lugojan avea prilejul să facă cunoscută α I I - a

listă dc subscripţii pe care figurau 55 de persoane cu o sumă de 142 florini, 5 napoleoni,
5 franci, 3 s van ţi. I n corespondenţa sa Constantin Rădulescu-junior făcea cunoscut, tot­
odată, că numeroase femei din localitate pregătesc scame, feşe, pansamente pentru ostaşii
români suferinzi şi că „toate acestea vor fi cuprinse într-o nouă listă de subscripţie ce
va fi publicată ulterior" "'. Şi de această dată, în răspunsul său, Dimitrie Ghica îi transmi­
tea recunoştinţă pentru activitatea depusă „în ajutorul fiilor şi fraţilor noştri ce cad
luptîndu-se a susţine drepturile şi independenţa română" . Prin străduinţa l u i Constantin
6

Rădulescu-junior şi generozitatea locuitorilor au fost puşi astfel la dispoziţia Crucii Roşii

din România aproape 535 florini.
Nu peste mult timp în localitate este întreprinsă o nouă colectă de către locui-
toarea Lucreţia Munteanu. I n scrisoarea expediată la 6 decembrie 1877 către redacţia
„Gazeta Transilvaniei" spre publicare, după cc făcea cunoscut numele şi suma contribua­
bililor, autoarea arăta că întreaga sumă de 44, 10 florini, 2 lei şi 50 de hani a fost
expediată „pentru ostaşii români răniţi, ce se luptă dincolo de Dunăre pentru indepen­
denţa României" ''. L a suma de mai sus se mai adăuga o serie de ofrande în natură.
Comportarea vitejească, succesele militare obţinute de armata română în luptele
cu turcii au dat prilej la izbucnirea unor manifestări de mîndrie naţională în rîndul
populaţiei locale, ca dc altfel şi în celelalte localităţi rurale şi urbane din Banat. Semni­
ficativă în acest sens este scrisoarea locuitoarei A n a Fizescanu trimisă la 18 februarie
1878 „Gazetei Transilvaniei". Făcînd cunoscut starea de spirit a populaţiei din oraş şi
împrejurimi la vestea aflării marii izbînzi a armatei române şi ruse de la Plevna semna­
tara arăta că „Bravura ci a umplut pieptul nostru de cea mai pustă mîndrie naţională" . 8

In toamna anului 1877, lulia R o t a m din Timişoara, soţia cunoscutului ziarist bănă­
ţean Pavel Rotaru, iniţiază o colectă în oraş şi împrejurimi. I n acest scop ea a redactat
un apel pe care 1-a trimis spre publicare mai multor gazete româneşti . Prin el semnatara 9

se angaja să adune, să centralizeze şi să expedieze la destinaţie toate ofertele primite. După

cum era de aşteptat apelul lansat a avut un puternic ecou atît în oraşul de pe Bega, cît

Descendent dlntr-o veche familie românească, Constantin Rădulescu-junior s-a născut

3

la 15 iunie 1858. Tatăl său, originar din Chizătău, un timp primar al Lugojului, a fost unul din
fruntaşii luptei naţionale a românilor bănăţeni. Mama, Paulina Seiman, era fiica lui Pavel
Seiman din Timişoara şi Sofia Nedelcu din Lugoj, familie în care de asèmnea lupta pentru
dreptate socială şi libertate naţonală a românilor avea veche tradiţie. Primele clase gimnaziale
le-a frecventat în oraşul natal. După ce şi-a luat bacalaureatul a urmat cursurile Facultăţii de
medicină. După terminarea studiilor a trecut Carpaţii stabilindu-se la Bucureşti, unde a devenit
în scurt timp un foarte apreciat mediec chirurg. A încetat din viaţă la o vîrstă înaintată,
18 martie 1936.
„Familia", ΧΙΠ, nr. 27 din 3/15 iulie 1877 ; „Gazeta Transilvaniei", X L , nr. 53 din 8/22
4

iuUe 1877 ; „Telegraful român", X X V I nr. 52 din 3/15 iulie 1877.

„Familia", X I I , nr. 36 din 4/16 septembrie 1877 ; „Gazeta Transilvaniei", X L , nr. 68
5

din 1/13 septembrie 1877.

• Ibidem.
' „Gazeta Transilvaniei", X L , nr. 96 din 8/20 decembrie 1877.
Ibidem, nr. 18 din 2/14 martie 1876.
3

Apelul a apărut în „Gazeta Transilvaniei", X L , din 29 septembrie/11 octombrie 1877,

9

„Telegraful român", X X V , nr. 77 din 29 septembrie/11 octombrie 1877, „Minte şi inimă" (organ
al reuniunii Învăţătorilor care apărea la Arad), I , nr. 5 din 1 octombrie 1877.

www.mnir.ro
E C O U L RĂZBOIULUI D E I N D E P E N D E N T A ÎN L U G O J 419

şi în localităţile învecinate. Printre cei care au răspuns chemării presa vremii consemnează
şi numele cunoscutului avocat lugojan Coriolan Brediceanu. E l a iniţiat o nouă colectă în
oraş şi împrejurimi. Suma adunată α lost trimisă Iuliei Rotaru, care, la rîndul său după
ce a centralizat şi alte oferte din alte localităţi din j u r , după cum promisese anterior, a
expediat-o destinatarilor, ostaşii români răniţi . ,0

Acţiunile de sprijinire a războiului de independenţă a u continuat cu aceeaşi inten­

sitate şi în cursul anului următor. L a sfîrşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie
1878, Lucreţia Munteanu întreprinde o nouă colectă, în urma căreia a reuşit să adune şi
să expedieze pe adresa Crucii Roşii Române 58 de florini şi 40 de coroane. Şi de
această dată a fost expediată şi o serie de ofrande în natură. Cu această ocazie Lucreţia
Munteanu scria : „Luptele care a u decurs din partea bravilor ostaşi români din România
contra semilunei pentru a-şi salva patria îngrăşată cu sînge de eroi m-au îndemnat a
doua oară a contribui şi a colecta după putinţă de la mărinimoşii ofertori din L u g o j " . l l

Desigur că acţiunile întreprinse de populaţia lugojană pentru sprijinirea efortului

întregii naţiuni române au fost mult mai numeroase. A le cuprinde pe toate ar fi foarte
dificil, deoarece este cunoscut faptul că în acel timp nu a existat o preocupare pentru
o evidenţă clară a celor ce au trimis ofrande. Mulţi donatori, datorită intensei campanii
duse de oficialităţile vTemii împotriva acestor acţiuni, de frica urmărilor ce s-ar fi putut
abale asupra lor, au ţinut să rămînă necunoscuţi.
Privitor la creşterea puterii de atracţie a României în aceşti ani stau mărturie
numeroase documente ale timpului. Astfel, episcopul Lugojului, într-o circulară trimisă
vicarului Beniamin Densusianu din Haţeg, nota : „Din unele expresiuni ale foilor noastre
politice mai de frunte am priceput şi aceea că în poporul nostru de rînd s-ar lăţi faima
că lu primăvara viitoare Transilvania... are să fie adnecsată către România" 12
.
Revelator pentru însufleţirea cc cuprinsese masele din Lugoj în această perioadă
a fost şi faptul că la trecerea l u i M . Kogălniceanu spre Berlin pentru a participa la
lucrările congresului anunţat, pentru a susţine interesele României, Reuniunea română
de cîntări din localitate în frunte cu Coriolan Brediceanu 1-a întîmpinat pe peronul gării
din Orşova printr-o caldă manifestaţie. Au fost interpretate cu acest prilej frumoase
cîntece naţionale. „Eminentul om de stat a fost foarte emoţionat" — nota revista „Familia"
într-unui din numerele din iunie 1 8 7 8 . De asemenea a fost organizat şr u n concert în
u

staţiunea balnearo-climaterică Băile Hcrculane, la care, pe lîngă alţi oameni de seamă,

α participat şi cunoscutul general Florescu, unul din cei mai distinşi comandanţi ai
armatei române
Prin acţiunile întreprinse, prin colectarea de bani şi obiecte populaţia românească
lugojcană a dovedit o înaintată conştiinţă naţională. I n ciuda tuturor măsurilor întreprinse
de către autorităţile monarhiei dualiste manifestările conştiinţei naţionale şi ale solida­
rităţii ci cu fraţii de peste Carpaţi nu au putut fi stăvilite. Dimpotrivă, în perioada
următoare ele a u continuat cu o intensitate mult sporită, contribuind direct la înfăptuirea
măreţului ideal urmărit veacuri dc-a rîndul de poporul nostru — făurirea statului naţional
unitar român.

„Gazeta Transilvaniei", X L I , nr. 1 din 5/17 ianuarie 1878.

10

Ibidem, nr. 19 din 9/21 martie 1878.

11

I . Munteanu, Independertfa, couzd a întregii nafiuni române, In „Orizont", X X V I I I ,

12

din 27 ianuarie 1977.

° „Familia", X I I I , nr. 42 din 4/16 iulie 1678 ; C. Brediceanu, Date si reminiscenţe pentru
istoria Reuniunii române de cintâri si muzică din Lugoj, p. 39.
" Date privitoare la generalul Florescu vezi la : R. Rosetti, Partea luată de armata
română la războiul din 1877—1878, Bucureşti, p. 192.

www.mnir.ro
420 V A S I L E DTJDAŞ

D E L'ECHO D E L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE
D E 1877—1878 D A N S L A V I L L E D E L U G O J

Résumé

Depuis très longtemps le peuple roumain a mené innomblables luttes pour la libération
nationale, pour la conservation de son existence nationale, pour le droit sacré, d'être maître
dans son propre pays. Dans ce cadre, la lutte pour la conquête de l'Indépendance d'état des
années 1877—1878 occupe un lieu Important, constitue un anneau concluant, décisif, dans le
processus de création de la Roumanie moderne. La cause de l'Indépendance, une préoccupation
ayant un caractère de masse, a constitué un problème de tout le peuple roumain, étant
embrassée avec le même enthousiasme, et la même chaleur aussi par le peuple roumain
habitant dans les provinces qui se trouvaient pendant ce temps sous la domination étrangère.
Successeur des anciennes et riches traditions progressistes et démocratiques, le Banat, a
constitué une des zones importantes de la solidarité avec les roumains du sud et de l'est
des Carpathes pendant les années de la guerre contre L'Empire Ottoman. L'ouvrage présente
quelques aspects concernant l'écho de la guerre de l'indépendance dans la renommée ville de
Lugoj. Par suite de la publication des appels pour l'aide du front, par la collecte de l'argent et
des matériaux sanitaires pour les militaires roumains blessés, dans la ville de Lugoj et dans
toutes les localités, urbaines et rurales de Banat a commencé une considérable action pour
amasser des offrandes. En dépit de toutes les mesures prises par les autorités de la monarchie
dualiste, les manifestations de la conscience nationale et de la solidarité de la population
roumaine, de la ville de Lugo] avec les roumains d'outre les Carpathes, n'ont pas pu être
empêchées.

www.mnir.ro
 D I N CONTRIBUŢIA MĂRIEI R O S E T T I
I N RĂZBOIUL P E N T R U C U C E R I R E A
INDEPENDENŢEI

de E L I S A B E T A IONIŢĂ

Această sesiune ştiinţifică, consacrată măreţului jubileu pe care poporul nostru se

pregăteşte să-1 sărbătorească cu toată cinstirea cuvenită, constituie u n fericit prilej de a
remarca că în efortul pe care întreaga naţiune română I - a depus pentru sprijinirea cauzei
cuceririi neatîrnării, femeile de pe toate meleagurile strămoşeşti au adus o contribuţie
deosebită, înscriind în istoria patriei o minunată pagină de înaltă conştiinţă patriotică,
de u n nemărginit devotament şi spirit de saciificiu.
U n a dintre aceste strălucite femei, a cărei viaţă şi activitate a mărturisit o profundă
dragoste de patrie, de libertate şi progres, a fost Maria Rosetti, care alături de soţul
său — C. A . Rosetti, ilustrul om politic, democrat şi revoluţionar — a participat activ
la însemnatele evenimente ale timpului său.
Deşi anii ce-i purta pe umeri îşi spuneau cuvîntul, în 1877—1878, cu puterile
sporite şi întinerite de apropiata încununare a luptei de veacuri a poporului nostru pentru
cucerirea independenţei depline de stat a României, Maria Rosetti a fost o combatantă
de frunte, încrustînd în ultimul capitol a l vieţii sale cele mai frumoase rînduri. Aşa cum
în 1848 s-a aflat pe baricadele revoluţiei, cum în anii exilului în Franţa a fost alături de
ceilalţi revoluţionari români, neîncetat năzuind ca idealurile de libertate şi dreptate, de
înlăturare a dominaţiei otomane şi cucerire a independenţei ţării să devină o realitate
şi acum a înţeles chemarea pe care istoria o adresa ţării, neostoită aducîndu-şi contribuţia.

Bucuria a fost şi în casa soţilor Rosetti din str. Academiei în ziua de 9 mai 1877
cînd în Adunarea Deputaţilor, ţara anunţa prin glasul ministrului de Externe — Mihai
Kogălniceanu : „...sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare, sîntem o
naţiune liberă şi independentă".
L a iniţiativa Măriei Rosetti, n u o dată în această casă s-au întîlnit femei pe care
dragostea de patrie le îndemna să facă tot ce era posibil pentru ajutorarea armatei române.
Ţara, în momentele înălţătoare, dar grele prin care trecea, avea nevoie de sprijinul tuturor
fiilor săi. Femeile au înţeles acest imperativ. „Nu ne îndoim că femeia care a ştiut
întotdeauna să fie la înălţimea datoriilor frumoase ce-i incumbă, ştie şi de astă dată să
se achite în mod demn şi patriotic de acea datorie", remarca ziarul „România liberă"
în septembrie 1877.
Γη urma uneia dintre primele întîlniri, la care au luat parte, printre altele, Maria
general Cernat, Maria Ştefan Fălcoianu, A n a dr. Kalinderu, Adela dr. F e l i x , Maria Rosetti
în calitate de preşedintă a Comitetului de femei din Bucureşti pentru ajutorarea solda­
ţilor răniţi, lansează un apel publicat de ziarul „Românul" în mai 1877, sub titlul :
Armata înaintează, în care solicită sprijin din partea tuturora pentru ajutorarea armatei.

www.mnir.ro
422 E L I S A B E T A IONIŢA

„S-a hotărît a se face un apel publicului, care se v a osteni de a da, cînd ştie că dă
pentru asigurarea independenţei ţării, adică pentru libertatea noastră, pentru prosperitatea
comerţului, pentru existenţa naţiunii şi a statului român".
Vibrantele chemări găsind u n larg ecou, în scurt timp au început să sosească
numeroase şi consistente donaţii. Interesant şi edificator în acelaşi timp este a urmări
numerele ziarului „Românul" din vara anului 1877 în paginile căruia au fost publicate
nesfîrşite liste cu oferte în bani şi obiecte, trebuincioase îndeosebi spitalelor.
Intenţia iniţială a fost de a se organiza o ambulanţă. I n iunie 1877, mulţumind
„patriotismului şi generozităţii publicului", Maria Rosetti arată că ceea ce s-a primit a
întrecut aşteptările, strîngîndu-se „...cît trebuie pentru 50 bolnavi, adică rufărie de tot
felul, scamă, bandaje, comprese e t c " . 1

I n faţa acestei situaţii s-a ivit posibilitatea înfiinţării unui spital. Pentru realizarea'
lui, Maria Rosetti s-a consultat cu o serie de medici, care ulterior au lucrat în cadrul
spitalului : dr. Leon Fialla, dr. I . F e l i x , dr. M . Sergiu şi dr. Rîmniceanu. S-a ajuns
la concluzia că „...micul spital pentru răniţi, care se v a înfiinţa prin strădaniile doamnei
Maria Rosetti în asociaţiune cu alte doamne, să fie instalat l a Craiova sub numele «Ospiciul
Independenţei» 2
(în sens de spital — n.n.), după cum se menţionează în procesul verbal'
încheiat cu această ocazie.
Vestea organizării acestui spital a ajuns în toată ţara, această realizare a femeilor
fiind salutată şi apreciată. Astfel, revista „Familia" aduce la cunoştinţă transilvănenilor
că „...iniţiativa nobilei întreprinderi a luat-o doamna Maria Rosetti, prin a cărui stăruinţă
s-au adunat obiecte necesare pentru 50 de răniţi şi aproape 4 000 lei n u m e r a r " . 3

Intensificîndu-se luptele, spitalul din Craiova a rămas în grija comitetului femeilor

din localitate, Maria Rosetti împreună cu celelalte membre ale comitetului din Bucureşti
ocupîndu-se de organizarea altuia m a i aproape de linia frontului, anume la Turnu
Măgurele.
Pentru înzestrarea spitalului cu tot ce era necesar în vederea primirii cît mai
rapide a răniţilor, Maria Rosetti în calde apeluri a cerut tuturor noi donaţii : „Rog pe
toţi şi pe toate, cîţi şi cîte au încredere în mine, să nu înceteze de a trimite..." . 4

Activitatea inimoasă şi entuziastă a Măriei Rosetti n u numai că se bucura de

încredere, dar era şi apreciată. Dovezi sînt şi scrisorile de felicitare şi îmbărbătare pe
care le primea împreună cu donaţiile în bani şi obiecte. „Onorată doamnă. Aţi luat
patriotica iniţiativă de a se ridica din subscripţiuni publice un Ospiciu dedicat Indepen­
denţei române şi desinat pentru îngrijirea fraţilor noştri răniţi în resbel — îi scria
August Laurian Mihăilescu din partea ziarului «România liberă» în septembrie 1877.
D i n toate părţile României s-a răspuns la apelul d-voastră şi se v a mai răspunde încă,
căci trebuinţele sînt m a r i " . Rînduri care impresionează sînt şi acelea ale elevilor de l a
liceul „Matei Basarab" din Bucureşti, adresate Măriei Rosetti, adueîndu-i la cunoştinţă
că au constituit „Asociaţia şcolarilor de la Matei Basarab pentru ajutorul răniţilor
români", trimiţând şi suma de 500 l e i . „Suma ce oferim e în adevăr mică ; bunăvoinţa
insă, cu care conşcolarii mei au contribuit fiind foarte mare", arăta în încheiere elevul
Alexandru C. Radovici, preşedintele asociaţiei. Cîteva cuvinte, dar care sintetizează atît de
clar dorinţa puternică a fiecăruia, indiferent de vîrstă, de a-şi aduce contribuţia în uriaşul
efort national.

1
„Romflnul", 22 iunie 1877.
1
Ibidem.
» „Familia", la 18/22 Iulie 1877.
* „Romănul", 30 septembrie 1877.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA MAREEI R O S E T T I I N RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 423

Donaţiile au venit din diferite locuri şi din partea unor persoane diferite. Toate
exprimînd, în primul rînd. largul sprijin dat de întreg poporul luptei pentru independenţă,
dar şi faptul că munca Măriei Rosetti cm recunoscută. „Deşi am mai contribuit fiecare
în parte în diferite rinduri la subscripţiuni pentru «Crucea Roşie» şi altele, lotuşi, citind
apelul d-nei Rosetti făcurăm şi cu această ocaziunc o colectă in birourile noastre — arătau
salariaţii Societăţii «Dacia» — , dorind din inimă deplină victorie bravilor noştri luptători
pentru independenţa, onoarea şi demnitatea României'' ·'. S-a primit din partea Băncii
României, a Societăţii „Transilvania ', -
a primăriei oraşului Bucureşti, P. S. Aurelian a
oferit 15 exemplare din lucrarea Economia rurală, lucrători din diferite întreprinderi ca,
de exemplu, de la fabrica de timbre din Bucureşti, sau de la cea de băuturi gazoase
„Porumbacu", din partea locuitorilor de la sale, femei şi bărbaţi din comunele judeţelor
Ialomiţa, Botoşani, Prahova, Pulna şi din alîtca alte locuri. Enumerarea ar putea încă mult
continua.

Din sumele donate pînă la finele anului 1877 s-au strîns fonduri destinate spitalului
condus de Maria Rosetti la T r . Măgurele in valoare dc peste 110 000 lei.
Pe lingă fuplul că s-a ocupat îndeaproape de strîngerea acestor fonduri, Maria
Rosetti a participat direct la activiLulcn spitalului. Pe 29 august 1877 a plecat la T r . Măgu­
rele. Chiar „a doua zi seara puturăm primi 11 răniţi în 2 săli conţinînd toate cele de
trebuinţă" — relata ea inai tîrziu '. Personalul medical şi administrativ fiind destul de
1

puţin în primele zile, Maria Rosetti a fost sufletul întregii activităţi. „Am văzut pe
doamna Rosetti cu multă abnegaţie lucrînd la bucătărie, stăruind, tocind şi împărţind
carnea pentru diferite preparate culinare şi pe lîngă acestea m a i preumblindu-se (pe)
lîngă răniţi, întrebîndu-i de dorinţele l o r " , descria cu admiraţie doctorul L . F i a l l a , cola­
borator a l Măriei Rosetti în activitatea spitalului.

Cîţi oameni nu şi-au îndreptat gindul şi glasul către Maria Rosetti şi către celelalte
femei, pentru profundul umanism de care au dat dovadă în munca lor din spitale în
1877. Ce poate fi mai grăitor cu asemenea cuvinte exprimate de o mamă în scrisoarea
de mulţumire pentru salvarea vieţii fiului ei, în urma îngrijirii atente şi cu mare căldură
sufletească pe care a primit-o în spital : „Ca mamă, îmi permit, domnule redactor —
scrisoarea fiind adresată redacţiei ziarului «România liberă» în decembrie 1877 — , a
vă ruga să vă faceţi ecoul inimii melc plină dc recunoştinţă către aceste doamne, mame
ale oştenilor suferinzi şi a le asigura că numele dumnealor v a fi etern imprimat în adîncul
sufletului tuturor părinţilor ce, ca şi mine, au α le mulţumi chiar viaţa, poate, a fiilor lor" '.

Devotamentul admirabil a l Măriei Rosetti în sprijinul ostaşilor răniţi, manifestat

în timpul războiului pentru independenţă din 1877—1878 a impresionat, devenind mai
iubită şi stimată atît în ţară, cit şi peste hotare. Pentru activitatea desfăşurată i-a fost
conferită diploma Societăţii naţionale α Crucii Roşii din Belgia, totodată fiind declarată
şi membră de onoare.
De remarcat că toţi membrii familiei c i , animaţi dc profunde simţăminte patriotice,
au stat în primele rinduri ale luptei poporului nostru pentru înfăptuirea dezideratului
României. C. A . Rosetti, cum se ştie, de mult α militat pentru obţinerea independenţei
ţării de sub suzeranitatea otomană, luînd parte la toată activitatea, prezent la 9 mai 1877
— fiind preşedinte a l Adunării Deputaţilor — cînd Mihai Kogălniceanu a citit istorica
proclamaţie.
Maria Rosetti s-a situat printre femeile de frunte din ţara noastră, cu toată dăruirea,
integrîndu-se în marea luptă.

» Ibidem, 23 august 1B7T.

• Ibidem, 16 septembrie 1877.
' „România liberă", 26 decembrie 1877.

www.mnir.ro
424 E L I S A B E T A IONIŢA

Mircea Rosetti, înţelegînd importanta majoră a acelor zile, a scris două nuvele inti­
tulate : 0 româncă şi Bălanul, apărute în mai 1877.
Vintilă şi Horia Rosetti, ceilalţi doi fii, s-au înrolat voluntar participînd Ia răsu­
nătoarele bătălii de I a Griviţa şi Plevna.
Maria Rosetti a fost u n a din femeile românce care, cu agerimea minţii, vrednicia
braţelor şi căldura i n i m i i a u fost oşteni ce au dat dovadă de curaj în lupta pentru
biruinţa vieţii în spitale, în lupta pentru apărarea vieţii celor aflaţi în tranşee.
Infăţişlnd contribuţia Măriei Rosetti l a lupta pentru cucerirea independenţei de stat,
aducem u n cald omagiu tuturor femeilor care prin întreaga lor comportare au înscris
un capitol important în istoria acestui moment de mare însemnătate pentru poporul
român. Atunci, ca şi întotdeauna, „femei românce din întreaga Românie — cum remarca
un contemporan — părăsindu-şi căminul şi familiile lor ţi alergînd să aline durerile
bravilor soldaţi răniţi în lupta pentru independenţa patriei şi pentru onoarea şi reînăl­
ţarea numelui românesc, au dat lumii dovada că românii au mame, fiice şi surori cu
inimi nobile şi simţăminte patriotice" . 8

SUR L A C0NTR1RUTI0N D E MARIA ROSETTI

DANS L A G U E R R E P O U R L A C O N Q U E T E
DE L'INDÉPENDANCE

Résumé

La communication se réfère à la contribution que Maria Rosetti — l'épouse de l'illustre

révolutionnaire et democrat C. A. Rosetti — avait apporté pendant la guerre pour la conquête
de l'Indépendance d'état de la Roumanie en 1877—1878. Est présentée l'activité laborieuse qu'elle
avait déployé comme présidente du Comité des femmes de Bucarest, surtout pour accorder
des aides aux blessés. Dans ce but elle avait même organisé un hôpital d Turnu Mdffurele.

• „Telegraful român", 11/23 decembrie 1877.

www.mnir.ro
 MĂRTURII D O C U M E N T A R E PRIVIND CONTRIBUŢIA
M A S E L O R P O P U L A R E D I N BUCUREŞTI
L A SUSŢINEREA RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de V I R G I L T A T O M I R

In timp ce primele unităţi ale garnizoanei Bucureşti plecau spre Dunăre, viaţa
politică a capitalei se concentra asupra dezbaterilor istorice din Adunarea Deputaţilor.
Votul dat de Adunarea Deputaţilor, care a adoptat moţiunea prin care a luat act
că „rezbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi inde­
pendenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială" , a stîrnit în capitală un
1

val de entuziasm, mulţimea cu drapele şi muzici a manifestat călduros pe toate străzile

centrale.
In această confruntare, victoria luptei de eliberare naţională de sub jugul otoman
s-a datorat eroismului manifestat de ostaşii noştri pe cîmpul de luptă, conjugat cu efortul
intern desfăşurat de masele populare care-şi manifestau în ţară, sub diferite forme,
voinţa fermă de libertate şi neatîrnare.
Aceste două forţe determinante, inseparabile între ele, au demonstrat încăodată în
plus marea capacitate de luptă a poporului nostru pentru cîştigarea drepturilor sale
naţionale, fiind convins că dobîndirea independenţei naţionale trebuia să cunoască în viitor
o puternică înrîurire asupra întregii evoluţii istorice a României.
Acum ca şi în alte împrejurări asemănătoare, aşa cum făcuseră şi strămoşii lor,
întregul popor înţelegea rolul ce-I avea în susţinerea acestui important act, mai cu seamă
că efectivele armatei şi dotarea sa militară nu erau pe măsura puterii duşmanului. De
aceea, încă din primăvara anului 1877, mai precis în luna mai, s-au înfiinţat Comisii
de colectare şi asigurare cu cele necesare armatei, care şi-au înţeles nobila misiune,
căutînd pretutindeni să facă cunoscut şi să atragă în susţinerea acestei acţiuni cît mai mulţi
patrioţi.
Misiunea acestor comisii, comitete sau diferite alte organe constituite la solicitarea
cetăţenilor au avut darul să explice maselor populare n u numai drepturile pe care le
aveau, dar şi datoriile patriotice ce trebuiau să le îndeplinească faţă de ţară in asemenea
împrejurări. Aceştia le explicau că pentru cucerirea victoriei, armata trebuia susţinută nu
numai în ceea ce priveşte creşterea numărului efectivelor umane, dar în mod special
moral şi material.
Organizarea rechiziţionării unor mijloace de transport, luarea măsurilor necesare
organizării sistemului de cartiruire a trupelor şi de subscripţie pentru cumpărarea de
arme, colectarea unor importante donaţii în bani şi ofrande (alimente, îmbrăcăminte etc.)
sînt numai cîteva exemple de modul cum populaţia oraşului a participat efectiv l a susţi­
nerea războiului. Fără ajutorul material al maselor populare, războiul n u ar fi putut fi

1
„Monitorul Oficial", nr. l i e din 27 mai 1B77, p. 3449—3453.

www.mnir.ro
426 V I R G I L TATOMIR

dus. Acum, pretutindeni s-a deschis larg punga sărăcăcioasă a celor mulţi şi anonimi,
niciodată parcă mai darnici ca în acele zile când se împlinea visul de veacuri pentru
independenţa naţională.
Deşi posibilităţile materiale de susţinere a războiului erau destul de restrînse, lotuşi
s-a văzut în orice moment din partea maselor populare dorinţa de a participa prin
diferite contribuţii la susţinerea unui război care trebuia să le aducă libertatea şi
neatârnarea.
Referindu-se la condiţiile în care s-a desfăşurat războiul, I . C. Brătianu menţiona,
în Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 ianuarie 1878 : „...să-mi arătaţi o singură ţară în
lume, care fără să fi avut armată — căci numai 8 000 era toată armata ce aveam noi —,
fără să fi avut muniţiuni de război, nici mantale, nici intendenţă nici serviciu de
spitale... a m pus deodată o armată atît de numeroasă pe picior de război. Le-am făcut
pe toate într-un moment şi cu mijloace atît de restrînse, cu o situaţie financiară din
cele mai grele..." . 2

Unele documente recent cercetate completează seria celor care ilustrează contribuţia
adusă de masele populare bucureştene, alături de toţi locuitorii ţării, la susţinerea războiului
de independenţă.
Nu se poate evalua valoarea donaţiilor, pentru că acestea au fost în mare parte
în natură. Totuşi listele de donaţii şi unele date care au apărut în „Monitorul oficial"
sînt emoţionante, ţinînd seama de sumele care s-au oferit. A u apărut coloane întregi în
gazetele vremii cu numele generoşilor donatori şi sumele oferite. Deşi cei mai mulţi dintre
aceştia au rămas anonimi, prin gestul lor şi-au adus contribuţia la memorabilul act
patriotic de sprijinire a armatei, a bravilor ostaşi români, a răniţilor, fiind increu
alături şi încurajîndu-i pe cei care împlineau v i s u l poporului român de independenţă
naţională.
Documentele, unele inedite, oglindesc efortul general a l locuitorilor capitalei pentru
susţinerea războiului, precum şi măsurile luate de către organele centrale şi locale admi­
nistrative şi poliţieneşti.
Astfel, la 28 aprilie 1878 Prefectura Poliţiei Capitalei ordona Comisariatului de
Poliţie a l culorii de Negru rechiziţionarea căruţelor mari cu cai pentru a transporta de la
gara Tîrgovişte (azi Gara de nord) în satul Gruiu cantitatea de 1 3 6 8 kg de cartuşe şi
lăzi cu arme pentru front . 3

Acelaşi organ a ordonat l a 18 mai 1877 să se pregătească 50 de trăsuri pentru a

fi puse l a dispoziţia Marelui Cartier General pentru transportarea unei cantităţi de pîine
de l a Fabrica Colentina la gară, necesară pentru armată . 4

Prefectura Poliţiei Capitalei transmitea comisariatelor de poliţie să ia măsurile

necesare în sectoarele de care răspundeau pentru sprijinirea ofiţerilor de intendenţă şi
administraţie în problema organizării transporturilor, a aprovizonării, a rechiziţiilor,
cerîndu-le să întocmească liste cu evidenţa tuturor caselor şi a căruţelor necesare desfă­
şurării activităţii unităţilor militare din oraş . 5

La solicitarea Comandamentului Armatei Teritoriale s-au repartizat pentru nevoile

Regimentului 3 Dorobanţi un număr de 20 de miliţieni, care trebuia să deservească
ambulanţa în satisfacerea unor nevoi ale unităţii . 6

1
Vintilă Brătianu, Situaţia internă in care se desfăşoară războiul neatîrnării 1877—1878, in
Rdzboiul Neatirndrli 1877—1878, Bucureşti, 1827, p. 39.
• Arh. St. B u c , Comisia poliţiei din culoarea Negru, dos. 24/1877, f. 189.
• Ibidem, f. 209.
6
Ibidem, f. 180.
• Ibidem, f. 244.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA M A S E L O R P O P U L A R E D I N BUCUREŞTI 427

0 importanţă deosebită s-a acordat şi susţinerii activităţii ce trebuia să o desfăşoare

spitalele publice din oraş, cărora l i s-au asigurat mijloacele de transport necesare aprovi­
zionării bolnavilor şi a răniţilor veniţi de pe front . 1

Cercetind cuprinsul cererilor înaintate de diferiţi cetăţeni pentru depunerea unor

sume sau alte bunuri în folosul armatei, vom vedea că acestea sînt pătrunse de u n
puternic sentiment patriotic, fiind conştienţi de faptul că prin modestele lor contribuţii
veneau să completeze unele nevoi de extremă urgenţă ale armatei şi încurajarea celor
plecaţi pe front. Printre cererile înaintate se află şi cea a profesorului Ghenadie Enăceanu,
prin care la 30 mai 1877 anunţă că oferă jumătate din salariul său drept ofrandă pentru
cheltuielile enorme ale statului pentru întreţinerea resbelului de apărare" . 8

O altă cerere aparţine profesorului Silvestru, care a oferit în favoarea armatei

române o jumătate din salariu, începînd din luna iunie şi pînă l a sfîrşitul războiului,,
arătînd în încheiere că face această donaţie „în faţa grelelor împrejurări în care se afla-
scumpa noastră ţară — România..." . 9

Dar numeroase cereri prin care-şi exprimau dorinţa de a veni în ajutorul armatei^
a răniţilor, avem şi din partea unor pensionari, care solicitau depunera pensiei începînd
cu data de 1 m a i 1877, alţi din lunile iunie-iulie 1 8 7 7 . 10

Donaţii s-au făcut şi din partea unor funcţionari publici. Reţine atenţia de pildăn
cererea adresată primarului capitalei de către cetăţeanul Nicolae Purcă, care arăta că :
...„subsemnatul, avînd mare dorinţă a veni în ajutorul fraţilor noştri ostaşi, care-şi varsă>
sîngele şi se rănesc în război pentru apărarea drepturilor ţării mele «România/»' şi
ncavînd mijloace mai întinse, v i n cu respect a vă pune la dispoziţie a patra parte d i n
suma netto a retribuţiunii mele ce primesc pentru postul ce ocup ca ofiţer al stării
civile" » .
In faţa împrejurărilor în care se afla ţara şi pentru a veni în ajutorul răniţilor,
Consiliul comunal Bucureşti, în şedinţa din 3 septembrie 1877, a decis să dea din fonduT
comunal suma de 5 000 lei prin deschiderea unui credit extraordinar şi organizării unei
subscripţii publice. D i n această sumă, 2 500 lei s-a trimis Societăţii Crucea Roşie, „restuî
Ospiciului Independenţa 12
.
Consiliul comunal lua cunoştinţă în şedinţa s a din 26 septembrie 1877 de faptuf
că un grup de şase comercianţi a u depus fiecare cîte o bucată de pînză pentru nevoile
răniţilor. I n aceeaşi şedinţă s-a aprobat suma de 50000 lei pentru cumpărarea de cojoace,,
brîie, flanele şi cizme pentru soldaţii aflaţi pe front . 13

I n general, listele de subscripţii se înaintau de către deponenţi l a delegaţii stabiliţi

pc suburbii, la percepţiile de culori, la Prefectura Capitalei sau la autorităţile din
subordine.
Printre acestea au figurat şi cele ale lucrătorilor cizmari de pe Calea Mogoşoaici r

care au oferit suma de 127 lei şi 50 bani, ale Asociaţiei lucrătorilor din tipografia T h i e l
& Weiss reprezentând suma de 100 lei, a lucrătorilor tipografi de la Laboratoarele
române , lucrători de l a fabrica şi depozitul
li
timbrelor din Bucureşti 15
şi mulţi alţii.
De pe front soseau zilnic veşti de la ostaşi, descriind condiţiile grele prin care
treceau din cauza echipamentului sumar folosit, a frigului, a ploilor reci şi a ninsorii,
precum şi a unei aprovizionări cu alimente cu totul insuficiente. Acest fapt ni-1 prezintă

Ibidem, f. 222.
7

• Ibidem, fond Ministerul Cultelor şl Instrucţiunii Publice, dos. 3642/1877, f. 61.

' Ibidem, f. 51.
Ibidem, fond Primăria municipiului Bucureşti, Direcţia Contabilităţii, dos. 2/1877, f. 4.
10

" Ibidem, f. 17.

" Ibidem, Direcţia Secretariat, f. 188.
Ibidem, f. 121—123.
13

» Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol. V I , Bucureşti,

1953, p. 514.
u
„Românul" din 4 august 1877.

www.mnir.ro
428 V I R G I L TATOMTR

in scrisoarea sa Vintilă Rosetti, voluntar intr-o unitate de lîngă Griviţa, care arăta că
„...aici n-avem apă, nici lemne, sîntem o divizie. L a 6 sau 8 k m se află u n puţ pentru
toată armata. Ieri soldaţii a u mîncat I V 2 pesmet, l i s-a dat 5 pentru 3 zile. N-au avut
altceva şi au umblat 10 o r e " .
l e
Cunoscând aceste nevoi ale armatei, numărul celor care
au făcut donaţii a crescut zi de z i . Astfel şi-a adus contribuţia personalul serviciului
tracţiunii din G a r a F i l a ret, care a subscris cu sume diferite ca mărime, dar donate din
toată inima pentru ajutorarea bravilor ostaşi români.
Lipsa de echipament şi îmbrăcăminte pentru armată a determinat administraţia
oraşului să mobilizeze de p r i n mahalale pe acele femei care ştiau să coasă, punîndu-le să
repare cât mai urgent flanelele necesare armatei şi confecţionarea altora n o i . D i n pînza 1 1

oferită de diferiţi cetăţeni s-a putut confecţiona u n număr de 50 de braţiere în incinta

Azilului E l e n a D o a m n a ,1S
exemplul lor fiind urmat şi de alţii.
Apelul lansat de către Primăria Capitalei pentru participarea populaţiei bucureştene
prin subscripţii la sprijinirea armatei a avut un larg ecou. Aşa se explică numărul mare
a l listelor de subscripţii întocmite, printre care a m i n t i m cele 31 liste de subscripţii pentru
cumpărarea de arme şi cei 5 1 0 0 lei şi 65 parale adunaţi d i n Culoarea de Negru .
19

Consiliul comunal constata în şedinţa sa din 10/22 noiembrie 1877 că suma rezultată din
subscripţii era de 4 500 lei, pe care a hotărît să o folosească în ajutorul răniţilor prin
cumpărarea unor obiecte de îmbrăcăminte ca : flanele, cămăşi, pantaloni etc... . 20

In acelaşi scop au fost folosiţi şi banii adunaţi ca urmare a unei reprezentaţii

teatrale, date de către elevele Şcolii Centrale de fete din Bucureşti, în valoare de
250 l e i .
2 1

Locuitorii capitalei au înţeles însă şi situaţia grea în care se găseau familiile

celor căzuţi în lupte, căutînd într-o formă sau alta a le veni în ajutor. I n acest scop
comitetul lucrătorilor şi lucrătoarelor din Casa Briol a oferit suma de lei 500, bani 50,
rezultată d i n spectacolul dat în folosul familiilor soldaţilor căzuţi în luptele pentru
cîştigarea independenţei de stat a României. Pentru orfanii soldaţilor căzuţi în aceste
lupte au fost oferiţi 2 800 lei de către locotenent colonelul Papazoglu din suma obţinută
prin vînzarea tablourilor sale .22

Populaţia Capitalei a participat activ n u numai pentru strîngerea unor sume sau
diferite materiale pentru nevoile armatei eau ajutorarea orfanilor, dar şi pentru pregătirea
primirii de pe front în mod festiv a armatei române în capitala ţării.
I n urma ţinerii şedinţei extraordinare a Consiliului comunal Bucureşti, ce a avut
loc l a 20 sept_/2 oct. 1878, se v a aloca u n credit de 30 000 lei pentru pregătirea festivi­
tăţilor de primirea ostaşilor „cc au ştiut să lupte cu eroism şi multă distincţiune pe
cîmpul de onoare, pregătind viitorul ţării şi probînd lumii întregi că naţiunea română
este plină de virtute"
I n dimineaţa zilei de 8 octombrie 1878 oraşul era împodobit ou drapele, tricolorul
ţării era desfăşurat l a toate casele, balcoanele erau acoperite cu covoare, străzile cu gher-
lande de stejar şi flori. Pe figura ostaşilor ce mărşăluiau pe străzi se citea satisfacţia că
şi-au făcut datoria către ţară, aducând de pe cîmpurile de luptă independenţa şi gloria
poporului român.

« Documente..., p. 539.
A r h . St. B u c , Comisia poliţiei din Culoarea Negru, dos. 24/1877 f. 398.
17

·* Documente..., vol. V I I . p. 568.

A r h . St. B u c , Comisia poliţiei din Culoarea Negru, dos. 24/1877, 1. 393.
11

Arh. St. B u c , fond Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Secretariat, dos. 3/1877, f. 3.
30

Ibidem, fond Ministerul Instrucţiunii Publice şl Cultelor, dos. 3642/1677, f. 189.

91

„Monitorul oficial" din 13 februarie/2 martie 1878.

21

Arh. St. B u c , fond Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Secretariat, dos. 2/1878,
23

f. 61—62.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA M A S E L O R P O P U L A R E D I N BUCUREŞTI 429

L a fel de mîndri erau locuitorii capitalei care au fost tot timpul alături de ostaşii
români, pentru care făcuseră eforturi materiale fără putinţă de calcul.
Prin folosirea unor documente, unele d i n acestea inedite, am încercat să schiţăm
eforturile locuitorilor capitalei pentru susţinerea războiului.
Acestea au fost numai cîteva aspecte din marele efort pe care masele populare
l-au depus pentru susţinerea ducerii unui război drept de câştigare a independenţei naţionale,
exemplul lor fiind demn de urmat de către toţi cetăţenii patriei noastre arunci cînd
nevoile o cer.

TÉMOIGNAGES DOCUMENTAIRES CONCERNANT

LA CONTRIBUTION D E S MASSES POPULAIRES
D E BUCAREST A L'APPUI D E L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE

Résumé

Par l'étude de documents d'archives moins connus, certains Inédits, l'auteur tache de
présenter quelques aspects concernant la contribution des masses populaires de Bucarest à
l'appui de la guerre d'Indépendance.
Dès le printemps de l'an 1877 on atteste la création des Commissions chargées de
collecter et de procurer le nécessaire au ravitaillement de l'armée, cherchant à se faire
connaître et à entraîner, dans cette action, le plus de patriotes possible.
La mission de ces commissions, comités ou de divers autres organes, constitués à la
sollicitation des citoyens, a réussi à expliquer aux masses populaires non seulement leurs
droits, mais aussi les obligations patriotiques qu'ils devaient assumer envers la patrie, dans une
telle conjoncture. Ceux-ci leur expliquaient que, pour remporter la victoire, l'armée devait
être sontenue non seulement en ce qui concerne l'accroissement du nombre des effectifs
humains, mats tout particulièrement dû point de vue moral et matériel. Sans l'aide matérielle
des masses populaires, on n'aurait pas pu mener la guerre.
Alors se sont largements ouvertes les bourses de bon nombre de gens anonymes, plus
désireux que Jamais de la faire — paralt-tl — pendant ces Jours ou se réalisait le rêve séculaire
de conquérir l'Indépendance nationale.
Bien que la plupart de ceux-ci soient restés anonymes, par leur geste ils ont apporté
leur contribution au mémorable acte patriotique, de venir en aide à l'armée.
Les documents reflètent l'effort général déployé par les habitants de la Capitale en vue
d'appuyer la guerre, de même que les mesures prises par les organes centraux et locaux.
On a pris des mesures pour assurer les moyens de transport nécessaires à l'approvision­
nement de l'armée en matériaux de guerre, équipement et vivres, comme pour pourvoir aux
besoins des hôpitaux de compagne.
Parmi les signataires des demandes de dépôt de différentes sommes ou de divers maté­
riaux nécessaires à l'armée figurent de nombreux retraités, fonctionnaires, ouvriers de différents
ateliers et fabriques, professeurs et élèves.
La population de la Capitale a participé activement non seulement à l'action d'amasser
de l'argent ou divers matériaux destinés aux besoins de l'armée, mais aussi de préparer
l'accueil, de manière solennelle, de l'armée dans la Capitale, revenant du front.

www.mnir.ro
 P R E S A BUCUREŞTEANA ÎN P E R I O A D A
RĂZROIULUI P E N T R U INDEPENDENŢA

dc V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U

Presa anilor 1877—1878 a contribuit permanent aducând la cunoştinţa cititorilor

evenimente care se petreceau în răsăritul Europei, l a care întreg poporul român era
participant pentru a cimenta prin fapte Independenţa de stat a României.
încă din anii 1875—1876 presa bucureşteană oferea în coloanele ei informaţii ce
conturau tabloul vieţii politice, dar şi al pregătirilor militare din ţară şi de peste hotare.
Pe locul unde, în prezent, o construcţie înălţată în ultimii ani pe calea Victoriei
adăposteşte magazinul „Muzica", se afla în secolul trecut „Pasajul român", locul care
concentra activitatea presei bucureştene. L a tumultul orelor de plină activitate contribuiau
alât redactorii, cît şi tipografii ce asigurau apariţia „Telegrafului", „României libere"
condusă de A . D . L a u r i a n şi Şt. Mihăilescu, a ziarului „Presa" condus de către V . Boie-
rescu, a ziarului de limbă franceză „L'Orient" condus de către E m i l Galii şi Alexandru
Ciurcu, a ziarului „Naţiunea română", al cărei redactor s-a grăbit să publice ştirea cu
anticipaţie de o lună, fără a avea confirmarea oficială a căderii Plevnei, fapt ce a dus l a
desfiinţarea acestui organ de presă.

Şi tot pe fosta cale a Mogoşoaiei, de data aceasta în apropiere de pe atunci tînărul

bulevard tăiat spre Cişmigiu, mai precis pe strada Doamnei la numărul 14 a funcţionat în
această epocă redacţia ziarului „Românul" ce avea mai bine de două decenii de apariţie
zilnică, oferind cititorilor în paginile sale, în unele cazuri chiar şi suplimente editate cu
ocazia unor evenimente deosebite, informaţii şi mai ales comentarii care-1 caracterizau pe
gazetarul plin de nerv C. A . Rosetti. Tipărit în tipografia „Gutenberg" a l u i Carol Gobi,
cele 4 pagini de format mare cuprindeau zilnic ştiri despre modul cum era sprijinită
acţiunea iniţiată de Maria Rosetti de organizare a „Ospiciilor Independenţei", spitale ce au
contribuit din plin l a tratarea răniţilor de pe front.

Revenind, numai câţiva paşi, pe calea Mogoşoaiei, la intersecţia cu strada Lipscani,

în palatul „Dacia" şi-a avut în acest timp redacţia ziarului „Timpul", cel la care din
toamna l u i 1877 v a lucra, ca neobosit redactor la toate, proaspătul venit în Bucureşti
Mihai Eminescu. B u n cunoscător al trecutului poporului român şi înflăcărat patriot, el
va da tiparului acele articole care rămân o mărturie concludentă a faptului că a fost
şi u n bun cetăţean capabil de a-i mobiliza pe cititori Ia înfăptuirile măreţe ale acestor
timpuri. Dovedind prin ceea ce a scris că a ştiut să cinstească eroismul, spiritul de
sacrificiu a l maselor, el a consemnat prin cuvinte incisive oprobiul opiniei publice l a
adresa celor, puţini din fericire, care nu se încadraseră în opera de eusţinere morală,
materială şi umană a tot ceea ce a însemnat războiul de independenţă.

www.mnir.ro
432 V I R G I L I U Ζ. T E O D O R E S C U

In acelaşi palat „Dacia" şi-a avut adăpost şi redacţia ziarului apărut în aceste
momente de maximă verificare a tuturor cetăţenilor ţării. Sugestiv s-a intitulat „Resboiul".
Şi cu adevărat paginile l u i au fost subordonate acestui act al independenţei, veştile
de pe front ca şi cele din ţară sau de peste hotare oferind u n buchet de informaţii
referitoare la avîntul întregului popor mobilizat de idealul secular. Remarcabilă este
tocmai preocuparea redactorilor de a evoca tradiţiile de luptă ale înaintaşilor, tradiţii ce
se constituiau la acea dată o lecţie de istorie în care trecutul cu prezentul conlucrau
pentru viitorul generaţiilor. Avîndu-1 ca redactor pe scriitorul Haralambie Grandea începînd
de la 23 iulie 1877, data apariţiei primului număr a l ziarului, „Resboiul" a publicat
reportaje referitoare la acţiunile militare, dar şi ştiri ce exprimau unanima participare
la acţiunea de strîngere şi oferire către armată a tuturor celor necesare şi în acelaşi timp
adoptarea variatelor forme de manifestări declanşate cu menirea de a contribui la strîngerea
sumelor necesare pentru ajutorarea atît a răniţilor, precum şi a familiilor celor căzuţi în
luptă. Avînd redacţia şi administraţia în palatul „Dacia", a beneficiat de realizările
lucrătorilor tipografi de la firma „Thiel & Weiss" adăpostită de acelaşi edificiu. Aproape
fiecare număr cuprinde pe prima pagină litografii reproducând lucrări ale l u i Carol Pop
Szathmary sau alţi colaboratori ce evidenţiază oameni şi fapte în această mare încleştare
de la sudul Dunării. Veridicitatea cadrului ambiant, a scenei tratate, precum şi operati­
vitatea introducerii în paginile ziarului a ultimelor evenimente caracterizează numerele
anilor 1877—1878.
De la 15 noiembrie 1877 şi-a început activitatea un alt ziar : „Dorobanţul", menit
să redea atmosfera acelor momente de dăruire totală a poporului chemat de îndemnul
secular la luptă pentru libertate şi independenţă naţională. Primele numere au apărut în
strada Doamnei nr. 14, unde era administraţia şi tipografia l u i Carol Gobi.
începînd cu numărul 76 din 1 februarie 1878 sediul administraţiei se v a muta în
strada Academici nr. 19, la „Tipografia Societăţii Academice Române" („Laboratorii
români"). Paginile sale au consemnat atît pentru contemporani, dar şi pentru urmaşi
evocări dedicate unor oameni ce s-au dăruit cu trup şi suflet idealului patriotic. Referirile
la armată, dar şi la civilii integraţi în toate cite a u fost necesare pun pe u n piedestal al
onoarei şi demnităţii faptele lor, ce ee constituie un permanent exemplu de dăruire.
Beneficiind de u n tipar de bună calitate, se impune atenţiei prin frumoasa şi concludenta
manşetă a titlului, o adevărată alegorie în care sînt apoteozate tradiţiile, dar şi faptele
contemporanilor.
N u de puţine ori pagina de titlu este dedicată evocării iconografice a eroilor din
cele mai diverse aime, vîrste şi grade ce prin bravura ou care au participat la luptă s-au
constituit c a monumente din veac pentru contemporani şi urmaşi.
Un alt loc central a l oraşului, turnul Colţei, în ultimii l u i ani de existenţă a
adăpostit şi în perioada războiului acele adunări ale muncitorilor bucureşteni, ale conducă­
torilor ce şi-au manifestat n u odată punctele de vedere, verificate prin fapte, ce s-au
constituit ca reale contribuţii umane şi materiale l a sprijinirea armatei române. Rămîn
lapidare şi mobilizatoare cuvintele consemnate în organul de presă a l muncitorilor, ziarul
„Socialistul" d i n 26 mai 1877. Se constituie chemare la o cauză sfîntă tuturor atunci cînd
adresa cuvintele : „Azi însă e timpul cînd românii, în avîntul şi entuziasmul suvenirurilor
trecute, iau armele pentru a-şi apăra independenţa...".
Definitorii sînt şi cuvintele pronunţate de N . Zubcu Codreanu l a 6 februarie 1878,
cu răsunet profund în timp : „...noi, puţinii socialişti care încercăm acum să ne organizăm,
nu v o m uita cu a l c u i eînge, cu ale cui lacrimi, cu a c u i sărăcie a fost cumpărată
independenţa poporului". Sînt cuvinte ce n-au putut să fie uitate, generaţiile ce au preluat
şi dus mai departe idealurile celor de l a 1848, 1859 şi 1877 contribuind l a edificarea
acelor fapte ce se înscriu la loc de cinste în Cartea de A u r a Patriei.

www.mnir.ro
P R E S A BUCUREŞTEANA ÎN P E R I O A D A RĂZBOIULUI D E I N D E P E N D E N T A 433

Evocarea cîtorva din locurile ce au adăpostit pe neobosiţii gazetari, litografi şi

tipografi ce ne-au lăsat în coloanele presei timpului cronica zilelor fierbinţi ale războiului
de Independenţă o dorim să fie un modest omagiu adus acelora ce în condiţiile epocii
s-au străduit să ofere ansamblul, dar şi particularul ca părţi constitutive ale marei
epopei a neamului românesc.

LA PRESSE BUCARESTOISE PENDANT

LA PERIODE DE LA GUERRE D'INDÉPENDANCE

Résumé

Le trésor d'informations qui donnent contour aux événements, aux faits de la

génération qui a lutté pour la réalisation du desideratum séculaire de l'Indépendance, est illustré
par des variées sources historiques.
Dans la capitale de la Roumanie on garde, malgré toutes les vicissitudes du temps, des
monuments architectoniques, prédseuses pièces du patrimoine culturel qui évoquent des aspects
de la période de la guerre pour l'Indépendance.
Des rues, des maisons, des monuments, de plaques commemoratlves, des collections sont
quelques éléments qui offrent au passant la possibilité de connaître les événements des années
im—im.
Nous remarquons le rôle de la presse dans l'information de l'opinion publique sur la
marche des opérations militaires, sur l'héroïsme de l'armée roumaine.
Par l'intermède des publications dans la presse les masses ont été mobilisées pour le
soutien matériel des efforts de l'armée ; à son aide les roumains des autres territoires de
l'ancienne Dacie ont exprimé leurs sentiments d'amour pour le pays.
On doit donc évaluer à leur juste valeur les événements qui ramènent au passant
d'aujourd'hui des aspects de la lutte de la nation pour l'indépendance, ceux-ci étant une
précieuse source historiques. '

www.mnir.ro
I V . INDEPENDENŢA I N CONŞTIINŢA
CONTEMPORANILOR

www.mnir.ro
 PRIMA M O N O G R A F I E CONSACRATĂ RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢĂ A ROMÂNIEI

de dr. V A S I L E N E T E A

Aniversarea primului centenar a l cuceririi independenţei şi suveranităţii de stat a

României a determinat, cum era şi firesc, apariţia a numeroase evocări, articole, studii,
antologii şi monografii consacrate marelui eveniment sărbătorit.
Prilejul a fost folosit tot odată şi pentru a evoca unele contribuţii mai vechi,
scoase astăzi din circulaţie sau chiar uitate, dar care, i n momentul apariţiei lor, a u cons­
tituit lucrări de o reală importanţă, ce au deschis drumul spre lucrările de mai tîrziu,
care, prin exploatarea arhivelor şi publicaţiilor timpului, aveau să dea războiului nostru
cercetarea ştiinţifică şi aureola patriotică meritată de sacrificiile miilor de „curcani",
dorobanţi şi roşiori.
Menţionăm printre acestea însăşi prima monografie — intitulată Resbelulu orientale
illuslratu — dedicată războiului independenţei naţionale de către doi profesori dc la
Năsăud : Artemiu Publiu Alessi şi Massimu Popu.
Deşi în momentul apariţiei ei (1878—1880) lucrarea a fost întâmpinată cu o
accentuată consideraţie, i a r autorii au fost decoraţi de guvernul român cu medaliile
„Bene Merenti" de argint şi aur, i a r în 1927, la aniversarea a 50 de ani de l a
proclamarea independenţei, filologul Sextil Puşcariu, intr-o conferinţă rostită la Ateneu, o
considera încă, în legătură cu războiul de independenţă a l României, drept „cea mai de
seamă manifestare literară în Ardeal" şi totodată o „lucrare serioasă" ce cuprinde „o des­
criere completă a războiului" 1
lotuşi în 1967, la aniversarea de 90 de a n i , într-un studiu
intitulat Războiul de independenţă în istoriografia românească, lucrarea celor doi năsăudeni
η-a mai fost nici măcar menţionată bibliografic . 2

I n 1975, anticipîndu-se studiile destinate centenarului, istoricul Nichita Adăniloaie,

într-o privire mai largă asupra Războiului pentru independenţă reflectat în istoriografia
secolului trecut, a reexaminat lucrarea de pe o poziţie critică şi a integrat-o în seria
scrierilor de seamă dedicate marelui e v e n i m e n t . 3
Apropierea aniversării centenarului a
determinat totodată pe unii năsăudeni să-şi exprime dorinţa reactualizării lucrării, dorinţă
în urma căreia i s-a dedicat o emisiune la R a d i o , i a r unele publicaţii şi-au pus coloanele
4

la dispoziţia unor publicişti pentru a evoca vechea lucrare şi a-i sublinia semnificaţia
patriotică şi literară . 5

< Sextil Puşcariu, Răsunetul războiului pentru Independenţă in Ardeal, 1927, p. 213—215.
2
P. Constantlnescu-Iaşi, Traian Lungu, Războiul de independenţă in istoriografia româ­
nească, in „Analele Institutului de studii Istorice şi social-politice de pe lingă C C . al P.C.R.",
1967, nr. 2, p. 22—24.
3
Nichita Adăniloaie, in „Revista de istorie", nr. 5, 1975, p. 689—707.
4
Emisiunea Memoria pămintului românesc, 5 octombrie 1978: Prima monografie consacrată
războiului de independentă (Vasile Netea).
5
Vezi Onlşor Cârcu-Nicolae Trlfolu, Graz, 1878, prima monografie închinată eroilor
Independenţei, în „Magazin istoric", 1977, martie, nr. 3, p. 16—17 ; Valentin Raus, Rezbelulu
orientale ilustrară, în „România literară", 1977, 17 martie, nr. 11, p. 19.

www.mnir.ro
438 VASELE N E T E A

D i n asemenea considerente s-a inspirat şi autorul comunicării de faţă, cînd a propus

Muzeului de Istorie a R . S. România includerea în programul sesiunei de astăzi a unei
expuneri mai amănunţite destinată Războiului orientale ilustratu.
Războiul pentru neatîrnare a provocat, precum se ştie şi precum s-a arătat, cu noi
informaţii, şi cu prilejul aniversării centenarului, atît în Transilvania şi Banat, cît şi în
Bucovina o mare însufleţire şi solidaritate patriotică, care a dat naştere l a numeroase
colecte publice pentru sprijinirea armatei române şi totodată a determinat pe unii tineri
să alerge ca voluntari sub steagurile României.
Unul din centrele transilvănene care s-a entuziasmat m a i mult pentru campania
de ajutorare a armatei române a fost Năsăudul, vechea reşedinţă a Regimentului 2
grăniceri, faimoasele „cătane negre" ale Transilvaniei, iar din 1863 încoace reşedinţa
Liceului — singurul liceu românesc din nordul Ardealului — a l grănicerilor năsăudeni şi
totodată al Preparandiei, înfiinţată cu 5 a n i mai înainte.
Profesorii de I a cele două instituţii grănicereşti, mulţi dintre ei cu studii făcute la
universităţile din Viena, Graz, Praga, Buda, îndeplineau aici un rol dintre cele mai
importante, ei fiind în aceiaşi măsură atît oameni ' de catedră şi ştiinţă, cît şi patrioţi.
Printre directorii acestui liceu a u funcţionat pînă în anul Independenţei, după vicarul
Grigore Moisil primul director (1814—1891), profesorii loan M . Lazăr (1838—1873) doctor
în filozofie de la Viena, autor a l unor apreciate studii de istorie veche, P a u l Tanco
(1843—1916), doctor în matematici de l a Graz. Numeroşi alţi profesori erau doctori în
diferite ştiinţe : loan P. Papiu, Artemiu Publiu Alessi, loan Mălaiu, Niculaie Macer ş. a . .
6

Alţi profesori distinşi ai Năsăudului în această perioadă au fost pedagogul Vasile Petri,
gramaticianul Octavian Bariţiu, istoricul M a x i m Pop şi naturalistul A . P. Artemiu. Datorită
pregătirii şi entuziasmului patriotic a l acestor profesori, liceul de la Năsăud se bucura de
un înalt prestigiu, printre elevii săi numărîndu-se tineri din Ardeal, Banat, Crişana,
Maramureş şi chiar din Bucovina.

I n 1867 profesorii năsăudeni, în frunte cu Cosma Anca, Maxim Pop şi Vasile Petri,
au înfiinţat publicaţia Magazinul pedagogic, „organ pentru educatori, învăţători şi bărbaţi
de şcoală", care a constituit o revelaţie în presa pedagogică a timpului.
Cu acelaş caracter şi pentru acelaş scop au apărut la Năsăud şi publicaţiile
Şcoala română (1880) şi Şcoala practică (1882), printre ai căror colaboratori s-au întîlnit
cei m a i apreciaţi profesori şi pedagogi transilvăneni . 7

In 1874 v a apărea, ca organ a l societăţii de lectură a liceului, Virtus Romano

Rediviva, revista şcolară Musa Someşană, în paginile căreia avea să debuteze George
Coşbuc.
Atît prin profesorii, cît şi prin publicaţiile sale, Năsăudul a întreţinut astfel o
puternică atmosferă românească, prielnică tuturor manifestaţiilor şi iniţiativelor patriotice
ale timpului.
Proclamarea independenţei de stat a României a fost primită astfel la Năsăud cu
un entuziasm de nedescris, năsăudenii, ca şi ceilalţi transilvăneni, fiind convinşi că inde­
pendenţa României însemna independenţa şi unirea tuturor românilor. Ca atare, la 3 iunie
1877, ei s-au constituit într-un comitet de ajutorare a l armatei române in frunte cu A. P.
Alessi şi Elisabeta Pop Păcuraru, şi au început o energică şi stăruitoare campanie pentru
susţinerea războiului României. Odată cu ofrandele au plecat spre Bucureşti şi unele
grupuri de voluntari din Năsăud, Salva şi alte comune ho târî ţi să lupte pentru indepen­
denţa românilor de pretutindeni.

• A se vedea Vlrgil Şotropa şi N. Drăganu, Istoria ţcoalelor năsăudene, Năsăud, 1913.

7
Vezi V . Popeangă, Presa pedagogică din Transilvania 1SS0—191S, Bucureşti, 1966.

www.mnir.ro
PRIMA MONOGRAFIE CONSACRATA RĂZBOIULUI D E I N D E P E N D E N T A 439

I n această atmosferă s-a născut iniţiativa scrierii primei monografii a războiului de

:
ndependenţă a României, autorii ei fiind profesorii Maxim Pop şi A. P. Alessi de la liceu.
Ambii se născuseră, fiind şi veri, în comuna Sîngeorgiul român, primul l a 10 august
1838, i a r a l doilea la 8 aprilie 1847. Şi unul şi altul făcuseră studii l a Năsăud, Blaj,
Viena, — Alesei şi l a Graz, unde îşi luase în 1874 doctoratul în ştiinţele naturale — ,
întorcîndu-se apoi ca profesori la liceul pe care îl frecventaseră ca elevi. M a x i m Pop
preda istoria şi geografia, i a r vărul său ştiinţele naturale. Atît Maxim Pop, cît şi
Artemiu Publiu Alessi erau totodată şi stăruitori colaboratori, primul la „Gazeta Transil­
vaniei", la „Magazinul pedagogic", iar al doilea la revista „Familia", „Convorbiri literare",
„Isis sau Natura" (Bucureşti), la ziarul „Federaţiunea" Pesta şi alte publicaţii.
Cum în Transilvania o astfel de lucrare era greu de tipărit, iniţiatorii luară contact
cu editorul P a u l Cieslar de la Graz, un oraş din sudul Austriei, unde îşi făcuse studiile
Alessi, şi unde funcţiona şi o societate studenţească numită „Românismul". Cieslar era
macedo-român şi, datorită originii sale, tipărise şi alte cărţi româneşti.
Legătura între Năsăud şi Graz s-a făcut prin Artemiu Publiu Alessi, vechi cunoscut
al l u i Cieslar. Dorinţa editorului a fost ca lucrarea să se tipărească mai întîi în fascicule
separate, pentru o mai largă şi uşor difuzare, şi numai după aceea în volum.
Spiritul patriotic a l monografiei avea să se releve chiar dc la prima pagină, ea
fiind dedicată :

Vitejiei armate române, bravilor săi conducători.

Eroilor români de la Rahova, Nicopoli, Lom-Palanca,

Griviţa, Plevna şi Vidin.

Demnilor descendenţi ai marilor eroi de la Călugăreni,

Rahova şi Războieni.

Umbrelor măreţe şi de eternă memorie ale eroilor

căzuţi pentru românism.

In „Precuvîn tarea" lucrării coi doi autori precizau că voiesc a „descrie toate
faptele şi evenimentele ce s-au dezvoltat în acest înfricoşat rezbel, de a urmări toate
luptele ruşilor, românilor, sîrbilor şi muntenegrenilor avute cu turcii atît în Europa cît
şi în Asia, precum şi luptele diplomatice pentru libertate ale popoarelor din Bulgaria,
Bosnia şi Herţegovina".
I n continuarea „precuvintării" autorii subliniau totodată că au intenţionat a urmări
cu deosebită atenţie ţinuta şi faptele României, care, aflîndu-se între cele două mari
staturi beligerante... avea poziţia şi rolul cel m a i greu ; avea — precizau autorii năsăudeni
— pe o parte de a-şi apăra integritatea ţării şi ca să nu devină teatru de război, i a r
pe de alta avea să-şi elupte (cucerească) absoluta ei independenţă. Ne-am propus —
afirmau ei mai departe — a descrie eroicele fapte ale armatei române cît mai în detai
şi a le însoţi cu tot felul de notiţe... pentru a eterniza vitejiile românilor admirate în
lumea întreagă şi a le păstra posterităţii ca u n talisman scump de la care să înveţe
virtuţile de eroism şi patriotism şi acestea să le perpetue de la o generaţie la alta".

Planul monografiei a fost conceput pe o bază din cele mai largi, ea urmînd să fie
în realitate, o istorie a tuturor românilor şi a tuturor timpurilor româneşti de la origini
şi pînă în momentul proclamării şi recunoaşterii independenţei. I n capitole scurte dar
substanţiale, ea cuprinde astfel, pe lîngă indicaţiile geografice, statistice şi etnografice ale ţării
colonizarea Daciei şi existenţa românilor pînă la Mihai Viteazul, în care s-a întrupat

www.mnir.ro
440 V A S I L E ΝΈΤΕΑ

„spiritul unirii şi individualitatea naţiei", primele războaie ruso-turceşli, răscoala l u i Horla

şi revoluţia l u i Tudor Vladimirescu, revoluţia de l a 1848 şi războiul din Crimeea, domnia
lui Cuza şi situaţia României în anii anteriori proclamării independenţei.
Informaţia autorilor asupra acestor capitole se baza pe marile scrieri ale clasicilor
istoriografiei noastre : N . Bălcescu, A . T . L a u r i a n , A l . Papiu Ilarian, Β. P. Hasdeu şi alţii.
Pentru perioada războiului, autorii au făcut apel, pe lingă scriitorii şi istoricii
români, şi la numeroşi publicişti şi istorici francezi, germani, turci.
Intr-un lucid excurs de epocă sînt înfăţişate apoi Turcia, Serbia, Muntenegru,
Herţegovina, Bosnia, Bulgaria şi R u s i a , cu tendinţele şi personalităţile lor conducătoare,
politice şi militare. Remarcăm dintre portretele istorice aflate în lucrare pe ţarul
Alexandru I şi pe sultanul Abdul H a m i d , pe marele duce Nicolae şi pe Osman Paşa,
comandanţii militari a celor două puteri, pe principele Carol şi numeroşi alţi generali şi
ofiţeri.
Partea α doua a monografiei — care are nu mai puţin de 72-4 pagini — e
consacrată războiului însuşi, pentru România acesta începînd cu semnarea convenţiei
româno-ruse de la 4/16 aprilie 1877. I n această parte a lucrării, care v a expune eveni­
mentele pînă la pacea de la Son Stefano (22 febr./3 martie 1878) informaţia autorilor se
bazează îndeosebi pe materialele selecţionate din presa timpului, „Monitorul oficial",
„Românul" (Bucureşti), care trecea în Transilvania sub titlul schimbat de Unul pentru
altul, „Gazeta Transilvaniei" (Braşov), „Telegraful român". „Observatoriul" (Sibiu), „Der
Osten" (Viena), „Politik" (Praga) şi numeroase altele. E i au întreţinut în acelaş timp
un strîns contact cu generalul Mihai Cristodulo Cerchez, comandantul Diviziei I - a ,
şi locotenent colonelul C. Argetoianu, şeful de stat major al Diviziei a I V - a , care le-au
pus la dispoziţie diferite ordine şi însemnări cu privire la desfăşurarea luptelor.
Ultima parte a lucrării e consacrată celor două congrese de pace de la San Stefano
şi Berlin (1/13 iunie—1/13 iulie) şi dispoziţiilor acestora cu privire la România, relevînd
îndeosebi „articlii sfâşietori de integritatea României şi de interesele e i " . Ga întregire a
monografiei, autorii au adăugat 17 biografii ale unor „bravi eroi", cu regretul că,
neavînd la îndemînă informaţiile necesare, nu le-au putut include la locurile respective
din expunere, intenţia lor fiind de a „compune" o cunună mai mare, un „Album", care
să cuprindă „pe. toţi eroii, pe toţi soldaţii români care au contribuit cît de puţin la
strălucitele izbînzi obţinute în anii 1877—1878 întru mărirea şi fala românilor".
Cităm nominal numele celor 17 eroi : It. col. I . Murgescu, coloneii Pavel Cernovo-
deanu, Grigoriu Polisu, Iuliu Dunca, Grigore Borănescu, Grigore Cantilli, Oton Sachclarie,
Grigore Ipătescu, A. D . Tassian, G . Arion, Const, l a r m a c u , Ion Logadi, lt. col. G . Boteanu,
maiorii Eftimie Ulesou şi Marin Hurănescu, general A l . Radovici.
Lucrarea cuprinde totodată — după cea mai bună metodă ştiinţifică — şi un
mare număr de hărţi şi schiţe militare, precum şi numeroase fotografii ilustrate ale unor
localităţi şi scene de luptă. Coperta exterioară a cărţii e încadrată într-un tricolor
românesc aranjat geometric.
Cartea năsăudeană s-a tipărit cu foarte multă greutate. Pe lîngă dificultăţile
provocate de problemele de ordin material, lucrarea a avut de suportat şi un orînoen
regim poliţist. îndată după apariţia fasciculei a I l - a , în toamna anului 1878, autorităţile
locale — la ordinul celor din Viena bineînţeles — au dispus confiscarea a 2 048 exemplare
din lucrare — aşa cum procedaseră cu 25 de ani mai înainte şi cu „Istoria l u i P a p i u " — 8

sub învinuirea dc crimă cu privire la „con turbarea liniştei publice şi a ordinei publice
prin aţîţarea contra naţionalităţilor". Editorul, om îndrăsneţ şi cu întinse relaţii politice,
nu s-a lăsat însă intimidat de această ingerinţă şi a izbutit după cîteva luni să obţină

• Ε vorba de Istoria românilor din Dacia superioară (două volume), tipărită la Viena
In 1B51—1852.

www.mnir.ro
PRIMA MONOGRAFIE CONSACRATA R Ă Z B O I U L U I D E I N D E P E N D E N Ţ A 441

o nouă autorizaţie pentru tipărirea fasciculei confiscate, cu obligaţia insă de a elimina

din ea m a i multe pasaje cu privire l a istoria românilor.
Autorii, l a rindul lor, au fost siliţi să revizuiască întreaga lucrare, şi a scoate din ea
„tot cuvinţelul" ce a r fi putut stîmi indispoziţia autorităţilor.
Aşa se explică faptul că deşi pe coperta lucrării e arătat anul 1878 ca an a l
tipăririi lucrării, l a sfîrşitul prefeţei se arată că aceasta a fost terminată totuşi numai l a
8/20 februarie 1880, cartea fiind astfel reţinută de autorităţi aproape u n an şi jumătate.
Lucrarea, pentru cititorul de astăzi, e izbită însă de un grav neajuns : ortografia
latinizantă în care a fost scrisă. Neajunsul este recunosct de însăşi cei doi autori,
care mărturisesc că şi-au scris cartea „după ortografia usitată l a instituţiile noastre din
Năsăud", — care în fond era ortografia Blajului — , motiv pentru care, dîndu-şi seama de
insuficienţele ei, rugau să fie „escusaţi" dc cititorii nedeprinşi cu această ortografie, şi
totodată să ceară Academiei Române să definitiveze lucările pentru „Unirea scrierei limbei
româneşti".
Deşi depăşită astăzi ca informaţie şi documentare, şi avînd numeroase lacune, cartea
lui M a x i m Popu şi A . P . Alessi rămîne u n a din lucrările de referinţă asupra războiului
din 1877—1878, i a r din punct de vedere patriotic o carte de mare vibraţie naţională,
care a reprezentat cu multă strălucire eroismul şi ideea unităţii tuturor românilor.
U n u l din cei mai de seamă cititori a i ei a fost George Coşbuc, elev şi el, l a data
apariţiei cărţii, al liceului din Năsăud, şi care avea să scrie apoi, pe lîngă u n însemnat
număr de poezii consacrate războiului de independenţă , 9
şi două întinse naraţiuni în
proză, destinate ţărănimii : Războiul pentru neatîrnare şi Povestea unei coroane de
oţel (1898).
Activitatea publicistică a celor doi autori n u s-a încheiat însă odată cu tipărirea
cărţii de l a Graz, fiindcă în anii următori îi întâlnim atât pe unul, cît şi pe celălalt
publicând alte numeroase studii istorice, ştiinţifice şi pedagogice.
Maxim Popu a publicat astfel, pe lîngă diferite articole pedagogice în revista
„Şcoala română", o Gramatică română pentru şcolile elementare, care s-a răspîndit în
şcolile din nordul Ardealului, precum şi un studiu biografic asupra fostului profesor Leon
Pavelea apărut în Raportul (Anuarul) liceului pe anul 1889/1890. I n manuscris aveau
să rămână după dînsul diferite alte manuale şcolare.
A decedat la 23 iulie 1892 şi a fost înmormântat în cimitirul din Năsăud.
Artemiu Publiu Alessi, care a fost şi u n pasionat turist şi a întreţinut totodată
strânse legături cu cercurile didactice şi ştiinţifice de l a Bucureşti, a publicat în revista
„Familia" însufleţitele Suveniruri şi notiţe de călătorie făcute în Transilvania, România şi
Dobrogea (1881, 1890), o parte din ele fiind adunate şi într-un volum întitulat : O
escursiune botanică în România şi Dobrogea (Sibiu, 1882). Spirit modern, preocupat de
promovarea metodelor şi valorilor ştiinţifice, Alessi a publicat de asemnea şi diferite
studii pedagogice cu privire la ştiinţele naturale şi a meteorologiei : Însemnătatea ştiin­
ţelor naturale în reformele ce le reclamă studiul lor în şcoalele noastre (Bucureşti, 1883),
Despre importanţa studiului botanic (Sibiu), 1884) ; Compendiu de meteoroL·gie (Braşov,
1889) ş. a. Ca îndemn simbolic la lupta pentru libertatea naţională a scris în anul
1889 studiul Helveţia şi Wilhelm Tell. E l a înfiinţat totodată şi prima librărie românească
în oraşul Năsăud.
Artemiu Publiu Alessi a murit l a 15 octombrie 1896, şi a fost înmormîntat în
comuna Rebrişoara din j u d . Bistriţa-Năsăud.

• Vezi voi. Cintece de vitejie, Bucureşti, 1904.

www.mnir.ro
442 VASILE NETEA

Alît prin monografia consacrată războiului de independenţă, cit şi prin întreaga lor
activitate didactică, publicistică şi ştiinţifică, cei doi profesori de la Năsăud au întruchipat
cu multă însufleţire, energie şi erudiţie ideea unităţii naţionale, şi ei, ca şi atâţia alţi
profesori năsăudeni, fiind precursori de seamă ai marelui act istoric din 1918.

L A PREMIÈRE M O N O G R A P H I E S U R L A G U E R R E
D'INDEPENDANCE D E LA ROUMANIE

Résumé

L'article est consacré à l'élaboration de la première monographie roumaine sur la

guerre d'indépendance de la Roumanie (724 p.). Ses auteurs furent Artemiu Publiu Alessi et
Masslm Popu, tous les deux professeurs au lycée roumain de Năsăud (Transylvanie), cette
monographie constituant elle aussi une preuve de la solidarité et de l'unité de tous les
Roumains. L'ouvrage a été publié pendant les années 1S7S—1*80 à Graz, en Autriche, oil se
trouvait une université fréquentée par de nombreux étudiants roumains, dont aussi Artemiu
Publiu Alessi. Son éditeur fut le typographe Paul Cieslar (Roumain de Macédoine), l'ouvrage ne
pouvant pas être Imprimé en Transylvanie. Le livre, qui a connu un vif succès, a été dédié
„à l'héroïsme de l'armée roumaine", „aux héros roumains de Rahova, Nicopoli, Lom-Palanca,
Grivltza et Vidin".
E n de/tors de cette monographie, qui a été accompagnée de nombreuses illustrations,
biographies et cartes, les deux auteurs ont rédigé aussi différents articles, études historiques,
pédagogiques et scientifiques.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L
RĂZBOIULUI P E N T R U INDEPENDENŢA

dc I O N DRĂGOESCU

Izvor de cercetare m a i puţin abordat în trecut de etnologi , 1

materialul etnologic 2

confirmă şi completează documentele istorice. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că

„leagăn al tradiţiilor şi al artei minunate a poporului, ţărănimea este creatoarea comorilor
poeziei populare, «a Mioriţei» doinelor şi baladelor. I n furtunile veacurilor, ţărănimea a
rămas neclintită, păstrînd şi dezvoltînd limba strămoşilor, obiceiurile, portul naţional,
conservînd nealterate marile calităţi ale poporului român : hărnicia şi omenia, vitejia şi
dîrzenia" . 3
De altfel, folclorul de epocă consemnează scopul tematic de perspectivă a l
mărturiilor istorice atunci cînd vorbeşte : „cântecelul tot se spune / istorie românească I
copii ca să citească" . 4
De altfel, mulţi istorici au înţeles acest scop al consemnărilor
şi tradiţiilor şi au folosit aceste documente : G r . U r e c h e , M . C o s t i n , C. C a n t a c u z i n o ,
5 6 7

1
Etnologii încă nu au tratat în suficientă măsură toate problemele posibile ale dome­
niului. I n numele „specializării" unii cercetători Insistă asupra unor probleme nu întotdeauna
cele mal necesare. Alţii, cercetează probleme la modă. A m avut o perioadă cînd mal toţi
etnologii se ocupau de păstorit, apoi unii s-au orientat spre mitologie, unele capitole dintre
care şi etnoistoria fiind neglijate, aşa cum se v a constata şi in bibliografia citată.
2
Sub acest raport războiul pentru Independenţă a fost cercetat, practic, abia în ultimii
ani. Vasta bibliografie România tn războiul pentru independenţa naţională 1877—18711. Contribuait
bibliografice de nie Ceauşescu şi Vasile Mocanu, Edit. Militară, Bucureşti 1972, nu consemnează
în cele 1353 titluri nici un studiu consacrat cercetării etnologice al istoricului eveniment, dovadă
că acest moment nu a fost In atenţia etnologilor. Fără a pretinde că epuizăm incursiunea
bibliografică, notăm cîteva culegeri de folclor, care ne-au ajutat în investigaţia noastră :
Osteanu romăn, colecţiune de cintece ale rezbelului romăno-turc din 1877—1878, a apărut în
10 ediţii în Editori Librari — editori Fillp-Lazăr & Comp. Craiova, 1893, o modestă culegere,
necunoscută şi nefolosită de cîntece, parte din folclorul naţional. Amintim de asemenea replica
sa contemporană a lui Aurelian I . Popescu, Rdzboiul pentru Independenţă in viziunea populară,
o culegere masivă, sistematică, cu texte riguros selectate. E a înlesneşte mult munca de cerce­
tare, deşi este încă incompletă, apărută recent în Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1976.
Adrian Fochi este autorul singurului studiu tematic, competent in Relaţiile romăno-bulgare de-a
lungul veacurilor (sec. XII—XIX), în voi. Studii, I , editat de Institutul de studii sud-est
europene a l Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971 ; T . Vîrgolici include capitolul ecourile folclorice
ale războiului de Independenţă în volumul Ecourile literare ale cuceririi independenţei naţionale.
Edit. Eminescu, Bucureşti, 1976 ; Emilia Comişel, Rdzboiul de independenfd oglindit tn cintecul
popular, „Muzica", nr. 5, 1967 ; G h . Clobanu, Din Clntecele lui '77, „Muzica", nr. 5, 1967,
lucrări care ar merita să fie incluse într-o antologie etnologică. Se mai află material docu­
mentar valoros în : I . A. Zanne, Proverbele românilor, vol. V I şl I X , Bucureşti, 1901 ; A l . Vasillu,
Cintece, urâturi şi bocete ale poporului, Bucureşti, 1909 ; narion Cocisiu, Cintece populare
româneşti, Bucureşti, 1960 ; G. Alexici, Texte din literatura poporană română, I , Budapesta,
1899, I I , Bucureşti, 1960 ; Tache Papahagi, Graiul şi folclorul maramureşan, Bucureşti, 1925 ;
C. Rădulescu-Codin, Cintece de război zise de flăcăi şi fete Intre anii 1914—1919, Bucureşti, 1919 ;
G. Ş. Dumitrescu-Bistrlţa, Cintece din folclor, Craiova, 1960 ; Gh. Ciobanu şi V. D. Nicolescu,
200 cintece si doine, ediţia a I l - a , Bucureşti, 1963 ; Vasile Bologa, Poezii populare din Ardeal,
Sibiu, 1936, precum şi răspunsurile la chestionarele lui Β. P. Haşdeu şi N. Densuşianu, conser­
vate la Biblioteca Academiei Române.
3
Nicolae Ceauşescu, Homdnia pe drumul desăvtrştrtl construcţiei socialiste, vol. 1, Edit.
Politică, Bucureşti, 1966, p. 278.
4
Aurelian Popescu, Rdzboiul pentru independenţă in viziunea populară, Scrisul Româ­
nesc, Craiova, 1976, p. 206.
5
G r . Ureche (1560—1647), Letopiseţul Ţării Moldovei.
' M. Costin (1633—1691), Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace, Viaţa lumii,
De neamul mtldovenllor, iar în limba polonă : Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei, Istoria
In versuri polone despre Moldova si Ţara Românească.
' C. Cantacuzino (1650—1716), Istoria Ţării Romăneştt dintru început.

www.mnir.ro
'444 ION D R A G O E S C U

I. N e c u l c e , D . C a n t e m i r , I . Mo-
8 9

norai 1 0
, G. Bariţiu , l l
N. Băl­
cescu 1 2
, V. A. Urechia 1 3
, A. D.
Xenopol 1 1
, G r . Tocilescu l a
, T. V.
Păcăţan 1 6
, D. Onciul N.
Iorga , l s
C. Giurescu 1 9
, I.L u -
paş 2 0
. In zilele noastre C. C.
Giurescu, Ştefan Pascu, Dinu
Giurescu şi A . Pănoiu apelează
cu mult succes la colaborarea
inlerdisciplinară. La exemplul
războiului pentru neatîrnare, p e
care-1 tratăm în c o n t e x t u l gene­
ral al luptei poporului român
j e n t r u independenţă, investigaţia
interdisciplinară n e p e r m i t e unele
constatări şi c o n c l u z i i d e i n t e r e s
etnoisloric.

1. 0 primă c o n s t a t a r e este
a c e e a că i n conştiinţa tradiţională
românească l u p t a seculară p e n t r u
l i b e r t a t e şi apărarea fiinţei naţio­
nale s-a identificat întotdeauna
cu lupta de eliberare socială.
„Turcu de e turc şi t o t tc lasă
mai întîi să m ă n î n c i " 2 1
— re­
proşa ţăranul arendaşului ; „ n e
ρ lingem de turci şi d e creştini
nu putem scăpa" 2 2
— zicea ro­
mânul ignorînd apartenenţa con­
fesională a a c e l o r cc-1 e x p l o a t a u ;
„ e m a i rău c a în v r e m e a turcu­
lui" exclama săteanul pentru
•
2 3

a sublinia sintetic d u b l a exploa­

Dorobanţ, sculptură populară pe lemn ; foto
-Fig. 1 1. I . Drâgoescu. tare naţională şi socială cure

» I . N e c u l c e (1672—1745), Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă pînă la loan-vodă

Mavrocordat, O samă de cuvinte.
9
D . C a n t e m i r (1B73—1723), Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae (Creşterea
şi descreşterea curţii o t o m a n e ) ; Hronicul vechimii romăno-moldo-vlahilar ; Descriptio Moldaviae
( D e s c r i e r e a M o l d o v e i ) ; Istoria ieroglifică ; Divanul, sau gilceava înţeleptului cu lumea, sau
gludeţul sufletului cu trupuL ; Viaţa lui Constantin Cantemir.
'« I o n M o n o r a i ( P o p a I a n c u Mărădlneanu) (1756—1836) a lăsat o cronică, i n m a n u s c r i s ,
cunoscută d e mulţi o a m e n i d e ştiinţă.
11
G . Bariţiu (1812—1893), P d r f i alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în u r m d .
1 1
N . Bălcescu (1819—1852), Cuvint preliminariu despre izvoarele istoriei românilor ;
Despre starea soţlală a muncitorilor plugari in Principatele Romane în deosebite timpuri ;
Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul.
a
V . A . U r e c h i a (1834—1901), Istorie a românilor.
1 4
A . D . X e n o p o l (1847—1920), Teoria lui Roesler, Istoria românilor din Dacia Traiana,
Principiile fundamentale ale Istoriei.
15
G r . T o c i l e s c u (1850—1909), D a c i a înainte de romani, Materialurl folcloristice.
1G
T . V . Păcăţan (1852—1941), Cartea de aur sau luptele naţionale ale românilor de sub
Coroana Ungară.
" N . I o r g a (1871—1940). Generalităţi cu privire la studiile istorice, Documente privitoare
la Istoria românilor, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, Istoria armatei româneşti,
Istoria românilor.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 44.")

venea fie din partea străinilor, fie din partea boerilor şi a bisericii. „Binele l-o luat t u r c u l " ,
„Dreptatea s-o dus de cînd turcii", „Dreptatea a luat-o t u r c u " , „Dreptatea s-a dus de cînd
turcu", zicea omul necăjit de nedreptatea „rumano-fanarioţilor" 25
numiri în folclor şi
„boerii divanului/hoţii Ţarigradului" . U n luptător, amintindu-şi de acele vremuri, exclamă:
M

„Doamne, multă greutate era pe acel timp, căci aşa cum zice proverbul că Dumnezeu să
ne păzească de mînia sa cerească şi de sila împărătească, căci numai acestea sînt cele m a i
grele şi de nesuportat în lumea asta" . 27
I n timpul luptei, atunci cînd omorau u n muftiu 2 6
,
un luptător precizează că el s-a luptat cu „cerchezii şi sultanii" , deoarece „domnii-s domni 73

şi n u vor p a c e " . 3 0
Aceste citate trădează conştiinţa ţăranului român despre cei care-I
trimiteau la luptă.

2. Bejenia, cunoscutul mijloc de luptă naţională şi socială, atunci cînd forţele erau
inegale a generat naraţiuni deosebit de semnificative : „Turcii să fie afară şi tot nu-i auzi",.
„A venit turcii", „Parcă-1 gonesc turcii", fuge „de parcă l-au luat turcii la goană",,
stai că „doar nu v i n t u r c i i " 3 1
s-au „Ho, stai că nu v i n t u r c i i " . 3 2

3. L u p t a pentru independenţă a creat figuri de eroi legendari. Aceasta s-a realizat 1

pe trei căi distincte : a) evocarea gloriei străbune ; b) în folclorul vechi eroul de epocă,
este înlocuit cu u n nume nou îndrăgit, care s-a evidenţiat în luptă şi c) apare folclor nou,
specific evenimentului care consemnează, în cazul de faţă, lupta pentru independenţa,
naţională şi socială. I n mod tradiţional despre un astfel de luptător în toate timpurile
s-a vorbit că-i „din neamul Buzeştilor" sau al Căpleştilor . Este interesantă şi evoluţia
M

etnopsihologică a ideii despre preotul de ţară care, aşa cum constată K . Marx, la noi,,
în trecut, „împărtăşeşte viaţa şi havelele ţăranilor", iar „In 1848 el a luptat cot la cot
cu ţăranul" . Popa Stoica, din părţile Romanaţilor, a lăsat, la timpul său, biserica şi ni
35

încins sabia, ajungînd unul dintre cei m a i ageri căpitani ai lui Mihai Viteazul. Despre e l
a rămas dictonul : „înainte, popo S t o i c o " , care se zice spre îndemnare la luptă. Pentru
30

clericul care ar fi mai bun pentru armată, decît pentru biserică se spune că parcă este
„popa Stoica din Fărcaş / care sare şapte p a ş i " . Cîntîndu-i vitejiile şi luînd atitudine
37

D. Onclul (1856—1923), Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţa românilor In Dacia
18

Traiană, Radu Negru si originile Principatului Ţdrii Româneşti, Ideia tatinitdfii şi a unitdţit
naţionale, Tradiţia istorică in chestiunea originilor române, Originile Principatelor Romane.
19
C. Giurescu (1875—1918), Contributiuni la studiul cronicelor muntene, Contrtbuţtunl la
studiul cronicelor moldovene, Vechimea rumăntei in Ţara Românească şt legătura lut Mihai
Viteazul, Despre rumâni, Despre boeri.
23
I . Lupaş (1880—1965), Studii istorice.
I . A. Zanne, Proverbele românilor, vol. V I , Edit. Librdriei Socec, Bucureşti, 1901, p. 417.
21

22
Ibidem, p. 412.
13
Elle Crlstea, Proverbe, Tiparul Tipografiei Arhldlecesane, Sibiu, 1901, p. 147.
24
I . A. Zane, op. cit., p. 413.
25
K . Marx, însemnări despre români, Edit. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 123.
M
I . A. Zane, op. cit., p. 420.
27
A. I . Popescu, op. cit., p. 149.
28
Ibidem, p. 125.
• Ibidem, p. 222.
20
Ibidem, p. 248.
21
I . A. Zanne, op. cit., p. 421.
32
Acest aspect este magistral tratat de G . Coşbuc in momentul în care „poetul ţărănimii",
descriind o retragere turcească, notează :
Ce fugiţi, ca-η groaza furcii Τ E i , de stat, n-au stat nici unul
Nu vă vin din urmă turcii I Dar ne-au azvîrllt tutunul.
Staţi şi daţi-ne tutun. C-aşa-i turcul suflet bun.
(G. Coşbuc, Poezii, Edit. Eminescu, Bucureşti, 1972, p. 251).
33
I . A. Zanne, op. cit., p. 29.
M
Ibidem, p. 38.
35
K. Marx, op. cit. p. 141.
" I . A. Zanne, op. cit., p. 327.
37
Ibidem, p. 326.

www.mnir.ro
Fig. '2 — Tatuaje de epocă : Mitliai Viteazul în uniformă de dorobanţ > desen alegoric personificînd
România trecînd Dunărea ; principele Carol ; desene de Titina Rădulescu (după .V. Minovici).

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 447

faţă de cîşligul său din trecut, fără meserie, fără muncă, din vechea ci profesie poporul
zice :

„Popa Stoica din Făreas Taie turci cîte o mic

Cares sare şapte paşi ; Şi tătari nu sc mai ştie.
Hoţu Fărcăşenilor A lăsat toaca nctocată,
Ştie seama oştilor Lelurghia necintată
Măre şi-a războaielor ; Şi-a plecat la război să-mi bată.
Că s-a lăsat de popie A lăsat ciocanele
Şi de sfinta leturghie Şi a îndrăgit pistoalele" 3 9
.
Şi a intrat în miliţie.
sau

„Radu din Calomfireşti / Smeul Ţării Româneşti" 39

Despre mobilizarea generală a maselor împotriva stăpînirii otomane amintim o suită

de căpitani de oşti, apelînd numai la o singură baladă închinată l u i Mihai Viteazul :
„Căpleştii d-umîndoi", „Buzeştii cîle-şi trei", „popa Stoica din Fărcaş", „Nică căpitanul / care
a stăpînit d i v a n u l " , „Radu Calomfirescu şi sluga sa Nedea" *°. Aceştia sînt încadraţi perfect
în tradiţia populară, care păstrează şi amplifică rolul lor.
Dintre domnitori amintim în special pe Ştefan cel Mare, care este considerat
„Viteaz ca un l e u " . B a chiar mai mult, deoarece de cl se tem nu numai lupul, ursul,
4 1

ba şi chiar leul. Sintetizând năzuinţele multimilenare dc unitate naţională şi independenţă

a poporului român, ucelaşi domnitor este socotit „vodă peste ţara Moldovei" sau „împărat
mare şi fără seamă" . Culegerea din care cităm este cu atît mai valoroasă, cu cît acest
42

material a fost cules la sfîrşitul sec. al X I X - l e a şi începutul sec. al X X - l e a „Din întreg

Ardealul şi o parte a Ungariei" , 44
iar românii transilvăneni îl considerau pe Ştefan cel
Mare „Crai peste întreg pămînlul A r d e a l u l u i " 43
— prin aceasta aducându-se noi dovezi
despre dorinţele acestora de Unire cu „Ţara". Poporul îl consideră şi un prestigios organi­
zator, deoarece „cît ai bate din păuni îşi adună o oaste de era negru pămîntu şi porni
la luptă"' . Oştenii lui erau „Oşteni, copii lot unul şi unul, înalţi, peptoşi şi curajoşi de
,6

n-aveau samăn în lumea întreagă" . Aceştia „în vremuri de reşmeliţă s-au purtat vitejeşte,
47

iar în vremea de luptă s-au aruncai asupra pizmaşului cum să aruncă lupul în mijlocul
turmelor ciobăneşti, fără a-i fi frică că i se va întâmpla vreo n e n o r o c i r e " . E i „arătau 48

că nu-s mămăligi, căci pe care cum îl ajungeau cu buzduganul nu mai vedea soarele" .
49

Nu vom insista în mod deosebit în amănute asupra personalităţii l u i Mihai Viteazul

şi a rolului memoriei sale in mobilizarea maselor la luptă, deoarece a m făcut-o cu altă
ocazie . M
Observăm însă că de obicei cei doi domnitori sînt adesea amintiţi împreună în
tradiţia poporului nostru. Aceste figuri legendare sînt evocate şi în aluziile directe dc la
începutul războiului dc independenţă şi chiar în timpul luptelor : „Trecuseră mai mult

" Ibidem, p. 326—327. In analiza materialului despre acest personaj, vezi şi variantele
:

toclorice referitoare la Radu Calomfirescu.

» I. A. Zanne, op. cit., vol. I X . p. 263.
Ibidem, p. 39—10.
40

T. A. Bogdan, Ştefan cel Mare. Tradiţii, Legende, Balade, Edit. Librăriei Clurcu,
41

Braşov, 1904, p. 8.
Ibidem, p. 10—11.
42

Ibidem, p. 23 şi 24.
43

Ibidem, p. I
14

Ibidem, p. 21.
45

M
Ibidem, p. 22.
Ibidem, p. 16.
47

w
Ibidem, p. 13.
Ibidem, p. 23.
48

I . Drăgoescu, Consemndri şi tradiţii privind personalitatea lui Mihai Viteazul, R . E . F . ,

50

2. 1976 ; idem. Contribuţii etnologice privind evocarea gloriei străbune in războiul pentru
independenţă (mss.) ; idem, Contribuţii etnologice la studiul trecerii Dunării la 1677 (mss.).

www.mnir.ro
 ID
Fig. 3 — Tatuaje de epocă : 1) steagul pe redută; li—U) decoraţii ; 10) desen alegoric reprezenlînd
Principatele Unite ; desene de Titina Rădulescu (după N. Minovici).
www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L R Ă Z B O I U L U I D E I N D E P E N D E N Ţ A 449

decît zeci de a n i de cînd naţiunea română părea a nu m a i preţui calitatea-i războinică :

Ştefan şi Mihai, Războenii şi Călugărenii erau ai trecutului şi inamicii micului popor de
l a Dunăre se grăbeau a proclama, cu tonul care sc impune numai prin zgomotul cc-1
face, că vitejii care se zic încă români, după secoli de încercări nenorocite şi care d i n
sîngele lor au făcut o stavilă trufiei musulmane au p i e r i t " , descriind jertfa
5 1
supremă
a col. Ipătescu, sold. Grigore loan, a maiorului Şonţu şi a l u i V a k e r Mărăcineanu,
consideraţi „nemuritori" „bravi între b r a v i " . 5 2
Autorul anonim din „Dorobanţul" ţine
să adauge că luarea Griviţei „arată celor necredincioşi că sentimentele trecutului şi-au
dat roadele : următorii l u i Ştefan şi Mihai sînt tot atît de demni de dînşi, cît şi aceştia
de Traian şi D e c e b a l " . M
Sînt evocate şi invocate şi alte căpetenii ale luptei naţionale
pentru independenţă, ca Tudor Vladimirescu care η -a ţinut socoteală „nici de turci şi nici
de m u s c a l i " . I n sfîrşit, se spune că trecînd hotarul ţării în drumul spre exil A l . I . Cuza
M

ar fi zis ofiţerului care-1 escorta : „întoarce-te în mijlocul camarazilor tăi şi spune-le să

nu uite a spăla pata ce s-a pus pe drapelul armatelor voastre", dar consemnarea continuă :
„Să n u ne îndoim că l a Plevna, alături de glorioasele lupte ale l u i Ştefan cel Mare,
stă şi umbra l u i Alexandru loan, ca să binecuvânteze pe eroii noştri care înfruntă semiluna
cu bărbăţia strămoşească". Cu acest prilej, autorul articolului citat — care preferă să
rămînă anonim, poate tocmai pentru pasajul care urmează — continuă : „Pata s-a şters
de pe drapelul ţării de vitejii noştri ostaşi, care graţie l u i Alexandru loan, combat ca
oameni liberi, i a r n u ca clăcasi. D a r , fatalitatea a voit ca oameni cu suflete mici să fie
astăzi l a putere şi cine ştie l a ce ne m a i putem aştepta" . Tot presa ocazionată de
K

evenimente m a i precizează că războiul este purtat de „ţărani de l a Dunăre" aşa cum

şi l a 1848 „pompierii, fiii opincii, îşi vărsau sîngele ca să arate turcilor şi lumii întregi
că sînt o naţiune v i e " , i a r atunci ca şi l a 1877 „ciocoimea" şi „această tagmă a feciorilor
de ciocoi, aceste vlăstare spoite cu bora de civilizaţie şi plini de înfumurare, ou înjurătura
pe buze cînd trece pe lîngă ţărani sau pe lîngă omul din popor". D a r spre deosebire
de primii care luptau pentru ţară, ultimii „se ascundeau pe l a p a l a t e l e l o r " . Se
5 7

evidenţiază, deci, acei eroi care şi-au vîrsat sîngele pentru lauda neamului românesc,
„care prin vitejeasca lor purtare au ştiut să atragă stima şi admiraţia Europei întregi,
aceşti strănepoţi ai l u i Traian şi M i h a i " 5 8
; reiese, deci, clar conştiinţa naţională şi
adevărul istoric după care poporul a dus şi în acest caz g r e u l războiului. De altfel,
această recunoaştere vine chiar şi din p a r t e a Iui Carol I , care afirma în a j u n u l războiului :
„Români, patriotismul ce aţi arătat în toate epocile m a i mari ale istoriei voastre v - a
păstrat neatinsă sacra moştenire a străbunilor voştri, patria română" . ω

4. Poporul nostru n u a fost şi nu este războinic. Aceasta este cu atît m a i valoroasă

cu cît a venit la timpul ei chiar d i n partea l u i Bismark : „Românii, după c u m îi
judecăm noi de aici de departe, nu sînt esenţialmente războinici, nici doritori de a s e
face stăpîni asupra altor naţiuni" . Reiese deci clar că strămoşii noştri voiau u n singur
w

lucru : dreptul de a trăi liberi - şi independenţi în ţara lor. Este tocmai motivul care le
insufla încredere în forţa lor şi în justeţea războiului pentru independenţă ..Pe aici lumea
nu se teme de o năvălire pentru că e sigură de a bate pe t u r c i " . T o t pe această temă 6 1

consemnăm şi mărturii etnologice care confirmă documentele istorice : „Bate vîntul în

6 1
„Dorobanţul", nr. 5 d i n 19 X I 1877.
u
„Resboiul", nr. 223 din 1 m 1878.
M
„Dorobanţul", nr. 5 d i n 19 X I 1877.
" „Resboiul", nr. 189 d i n 29 I 1878.
B
U m b r a l u i C u z a Vodă, I n „ R e s b o i u l " , n r . 5 d i n 16 I X 1877.
u
„Resboiul", n r . 191 d i n 31 I 1878.
»' „Dorobanţul", n r . 30 d i n 14 X I I 1877.
a
C . I . D . , Inturnarea trupelor române d e la Plevna, în „Resboiul", n r . 244 d i n 25 m 1878.
" D . A . Sturdza, Domnia regelui Carol I, tom. I , Bucureşti, 1986, p. 345.
" Ibidem, p . 499.
·» Ibidem, p. 292.

www.mnir.ro
450 ION D R A G O E S C U

Balcani / De o mulţime de a n i " , sau : „O să trec iar Dunărea, / să mă plimb prin cei
c 2

Balcani / Să-înspăimint pe cei duşmani". D i n folclorul traditional cităm şi o adaptare de

moment a cunoscutei replici a mamei care refuză să-şi dea fata după un militar :
„Nu te duce fata mea, Şi mi-1 trece Dunărea
C-ala e om cu belea Aproape de Turchia
Vine ordin şi mi-1 i a Mai în sus de P l e v i a " 6 3

Sau, un exemplu din folclorul special creat, tematic :

„Frunză verde triscoţcl — Aoleu, vă prăpădeşte
Joi n e strigă la apel — B a , puicuţă, bine-mi pare
Şi vinerea n e porneşte Să mă alin la turcul mare" 0 4

5. Documentele etnologice consemnează şi conştiinţa populară α caracterului interna­

ţionalist al jertfei române :
„Lungă-i, lată Dunărea Trecem în Bulgaria
Să facem pod peste ca Să scoatem pe turci din e a " . 6 5

De altfel în tradiţiile româneşti sc vorbeşte clar că scopul războiului urmăreşte să

eliberăm pe „fraţii bulgari" , 66
pe „bulgarii din Bulgaria" * , 7
deoarece Osman se luptă
„cu românii / care apără Bulgaria" ° . 8
Scopul final fiind, printre altele, „Bulgaria să
dezrobească", fapt pentru care, consemnind contribuţia românească la formarea contingen­
telor de voluntari bulgari, tradiţia că m i — „se scriau voluntari şi români şi cu bulgari",
„Pe turcii ca sâ-i izgonească / Bulgaria dezrobească. Şi oştirea a rusească / Da şi cu α
românească"Acest caracter international al luptei reiese şi din alte materiale în care
creatorul popular se ocupă de cele ce s-au mai : ,,'ntîmplat în Bulgaria, / Pe dincolo-în
România" *. S-au chiar şi atunci cînd i a atitudine
7
faţă de unele stihii accidentale ale
naturii într-un moment cunoscut :
„De ce, Doamne, ne-ai trăsnit ? Cu armata românească,
Cînd pe fraţi i-am dezrobit înfrăţită cu-a rusească
Nu-i destul că ne am jertfit ? Cu ele ni s-au vinit
Aşa, frate, sc-ntîmplă Bulgaria au dezrobit
Cu cei ce ne dezrobea Istorie românească
Pe noi şi pe Bulgaria, Pentru ca să pomenească
Da şi pe mîndra Sîrbia, L a bun fraţica dumneavoastră" 7 1

De altfel chiar oşteanul turc recunoaşte că „Ţara Bulgărească" 7!

şi a „Sîrbcască", „N-a
fost ţara noastră" ' , adică a turcilor, lupta popoarelor dunărene fiind comună, dar evident
3

jertfa diferită, la fel şi obolul de sînge : „S-a sculat sîrbi şi bulgari / te-au trecut peste
hotar / te-au bătut, te-au fugărit, / pînă, zău, m i s-a u r î t " . 74

6. Mărturiile etnologice trădează metode tradiţionale de îmbărbătare şi de sacrificiu

de tip spartan. Tradiţia imortalizează cazul l u i moş Radu Pompicru, dc fel din părţile

B
I . A. Zanne, op. cit., t. V I , p. 451.
° I . A. Popescu, op. cit., p. 44.
u
Ibidem, p. 50.
65
Ibidem, p. 96.
« Ibidem, p. 204.
" Ibidem, p. 201.
a
Ibidem, p. 195.
*> Ibidem, p.
"> Ibidem, p. 201.
" Ibidem, p. 230.
n
Ibidem, p. 101.
73
Ibidem, p. 197.
" Ibidem, p. 224.

www.mnir.ro
Fig. 4 — Tatuaje de epocă : 1 — 2 ) luptători români ; 3—5) combatanţi turci ; desene de Titina Rădulescu
(după N . M i n o v i c i ) .

www.mnir.ro
452 ION D R A G O E S C U

Sucevei, care luptase la 1848 pe dealul Spirei, unde rămăsese invalid de picioare, dar
care păstra cu mîndrie „Virtutea militară". Acesta „avea un băiat pe care-1 numea atît
el, cit şi întreg satul, Gheorghe Pompieru. Aşa-i plăcea Iui tatăl său să-i zică ! Cînd veni
vremea războiului cu turcii au plecat toţi, care simţeau româneşte. U n i i cînlînd «Deşteaptă-te
române» 75
şi alte cînteee patriotice numai Gheorghe, care era rezervist, stătea lenii şi
nici n u se gîndea că l a hotarele ţării ghiulele prăpădesc oraşele şi cîmpiile româneşti.
Moşu Radu i l privea cu bunătate pînă Ια o vreme, dar într-o bună zi zise ca din
senin :
— U n militar care vine acasă fără nici o cinste, adică fără nici o rană, acela nu e
nici militar, nici viteaz şi nici român... Cine-a rămas în sat decît popii, femeile şi fiul
Pompierului ? Neamul nostru n u - i neam dc codaşi şi fricoşi. Dă-mi picioarele tale iuţi
şi sănătoase şi pornesc înaintea ta la Dunăre". D a r feciorul a plecat primul atunci cînd
au fost mobilizaţi şi rezerviştii. Tatăl s-a dus pe front ca să verifice personal felul cum
luptă feciorul său îmbrăcat în haină militară. S-a întâmplat însă ca acesta să nu răspundă
la apel tocmai la acel asalt care se terminase in momentul sosirii veteranului. I n locul
său a răspuns prezent moşul, precizând că «Dacă Gheorghe Pompieru a fugit la vrăşmaş,
ori dacă a murit, u n pompier v a fi totdeauna de faţă cînd ţara v a fi în foc». N-a
terminat bine vorba că a fost adus şi feciorul cu mîinile tăiate, dar avea şi el «Virtutea
Militară». S-au îmbrăţişat. Vorbea '48 cu '77, vorbea Deşteptarea cu Neatirnareo, vorbea
trecutul ou v i i t o r u l " . „Apoi bătrînul s-a adresat ostaşilor, spunîndu-le : «Sînt cel mai
7 6

fericit om. L a '48 ţara avea trebuinţă să meargă, să înainteze, a m dat picioarele mele
ţării şi ţara a ajuns departe. Acum a avut trebuinţă de braţe. I - a m dat... braţele l u i
Gheorghe Pompierul, băiatul Pompierului delà ' 4 8 » " . 7 7
Comportarea bătrânului aminteşte
perfect de mama spartană care-i spunea fiului ei să vină „ori cu scut, ori pe scut" ;
aminteşte de latinescul „More maiorum" ; aminteşte de credinţa dacilor în nemurirea
sufletului, înoadrînd-o perfect în paleoetnologia comparată a problemei. Mai mult, pilda
brigadierului Dincă Β unge t aminteşte de ştafeta delà Maraton. Străbunul nostru primise
sarcina să se strecoare printre liniile inamice pentru a duce u n ordin. După u n scurt dar
hotărît „Am înţeles !", oşteanul „dete printeni calului şi plecă. Cînd ajunse în bătaia
puştilor turceşti, descălecă, dete drumul calului şi se culcă la pămînt. A i noştri se uitau la
el cum se tira furişîndu-se de Ia u n Ioc la altul, adăpostindu-se mereu în contra undei
de gloanţe ce treceau peste, locul acela, căci turci îl luaseră la ochi, şi sărind din adăpost
în adăpost, făcîndu-se broască pe pămînt îl pierdurăm din vedere. Ajuns la colonel, căzu
jos, nemaiputînd vorbi de osteneală, dar arăta cu mâna l a cartuşieră unde avea ascuns
raportul dat de căpitan" . 78
Şi sacrificiul mioritic capătă în acest context valenţe noi,
eroul ştiind pentru ce se jertfeşte :

„Spune-i, de-a-ntreba Pînă nu voi stoarce

Măiculiţa m e a D i n mînă de leu
Că robie amară Pe tot neamul meu
Ce-o păţim în ţară Pîn'n-oi dobîndi
M-aruncă în lume Neatârnarea-η ţară
Ca să câştig nume Să scap dc ocară !"
Şi n u m-oi întoarce

» Ibidem, p. 229.
» ibidem, p. 124—125.
" ibidem, p. 125—126.
» Ibidem, p. 140—141.
« Ibidem, p. 129.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L R Ă Z B O I U L U I D E INDEPENDENŢA 453

Fig. Γ) — Dorobanţ r o m â n împărţind pîiriea c u u n p r i z o n i e r t u r c ; grafică executată de

M a r c e l O l i n e s c u în c a d r u l F e s t i v a l u l u i „Cînlarcn R o m â n i e i " , foto M a r i a I v a n c i u .

7. Consemnările etnologice oferă posibilitatea de a demonstra obolul ţărănimii la

acest răzlwi, aducând în acelaşi timp mărturii de ordin inedit asupra agriculturii —
ocupaţia d c bază a ţăranului român. Vasile Alecsandri scria :

„Din cîmp, dc-acasă, delà plug C a să scăpăm dc turci, dc jug

P l e c a t - a n i astă vară Sărmana scumpă ţară" 8 0

Şi tradiţia consemnează că plugarii au dat cel inai mare sacrificiu în acest război :
„Azi Sinii l a s şi p l u g şi b o i / şi m ă gătesc de r ă z b o i " . B 1
A l t a g r i c u l t o r este mîndru că
schimbă plugul şi coasa cu „cuşma lui M i h a i ' " 8 2
sau atunci cînd spune :

„Căpitane S o l o m o a n e , D c cînd p l u g u l n - a m p u r t a t

I a d ă - m i d r u m u l a cătănc Pită bună n - a m mîncat,

Să m a i p o r t p l u g u l de c o a r n e ! Numai t r i f o n nesărat" 8 3

8 0
V . A l e c s a n d r i , P o e z i i , v o l . I I , E . S . P . L . A . , Bucureşti, 1955, p. 177.
81
Α . I . P o p e s c u , op. c i t . , p. 34 şl 222.
E
I b i d e m , p. 241.
n
I b i d e m , p. 242.

www.mnir.ro
454 ION DRAGOESCTJ

Războiul a întrerupt, pe moment, muncile agricole şi pentru acest motiv eroul popular
cîntă :.

„Ci, şi i-ar verdi de mohor, Şi boii dc sub şopron,

Plîngi-mă maicî, ou dor Şi la ogor c-am plecat,
Că şi eu ţ-am fost fecior, Douî-tri brazdi n-om dat.
Ţ-am scos plugul din ocol I n război ci m-a luat" 8 4

I n scrisorile către familie combatanţii informează că acolo unde se află „nu e firicel de
grîu", „nu e iarbă, nu e grîu"

„Nu e grîu, nu e porumb Pin-la burta calului,

Numai sînge de român. Sîngele românului
Sîngele muscalului Pin-la coama calului" 8 5

Participarea agricultorilor este masivă : „Toţi lăsarăm secerca / şi ne apărăm ţara". Atunci
cînd a sunat mobilizarea ei îşi suie plugurile în poduri pentru a le avea în bună stare
la întoarcere pe la vetrele lor. Ostaşii primului batalion al Regimentului I dorobanţi-
Mehedinţi se adresează superiorilor care Ic ţinuseră discursuri înainte de asalt : „Domnule
maior, daţi-mi-i cu pogonul, să-i secerăm cum om putea mai bine şi mai repede". I a r alţii
spuneau că meliţează inamicul ca pe in **.
In sfîrşit, notând şi dorinţa oşteanului de a primi vizita celor dragi „pînă sînt
grînele v e r z i " , pilcurile de ostaşi, care jucau după luptă, sînt comparate cu „brazde mari,
iar nu mărunte", iar îndemnul la luptă era „Seceraţi copii", „Seceraţi-i fraţilor !",
„Daţi mă !", „Pe ei, mă !", „Nu-1 lăsa, mă !" şi se luptau cu turcii ca nişte „cositori c u
brazdele la coasă" . Deci în afară de reflectarea unor aspecte ale muncii agricole, creaţia
87

populară de epocă, să reţinem şi îndemnurile la luptă specifice poporului român în

asemenea împrejurări.
8. Tradiţia consemnează şi cooperarea îomâno-rusă aşa cum o cunoaştem şi d i n
documentele istorice pc care le confirmă :

„Carol trece Dunărea Dar ce veste s-auzea ?

Pe pod Ia Corabia Turcii pe ruşi îi bătea,
împreună cu oastea Spre Dunăre îi gonea
Drept l a Plevna se îndrepta. E i strigau în gura mare,
Plevna-i o cetate tare Ca să le dăm ajutoare :
Unde stă Osman călare Săriţi fraţi, săriţi curcani
Frunză verde şi-o lalea Să-i învingem pe duşmani".

L u p t a a fost înverşunată cu mari sacrificii în oameni şi materiale dc război' de ambele

părţi, fapt reflectat şi de tradiţia folclorică :

,,'Not în sînge-a turcului Pînă-n pieptul murgului,

Pînă-n glezna murgului, 'Not în sînge-a românului
'Not în sînge-a rusului Pînă-n coama murgului !" 8 8

H
Ibidem, p. 42.
Ibidem,
85
p. 39, 63, var. pp. 98, 224, 227, 112, 114, 222, 241, 242, 244, 193, 234.
» Ibidem, p. 41, 42, 71, 139, 233.
*> Ibidem, p. 40, 139, 148.
» Ibidem, p. 40.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L R Ă Z B O I U L U I D E INDEPENDENŢA 455

Fig. (i — Tallinn voliv în oare apare şi u n 'dorobanţ. Corn. B a l a de j o s , Mehedinţi, folo

Teodor Pleşa.

N o t ă m că, l a f e l c a în f o l c l o r u l v i t e j e s c românesc d i n toate t i m p u r i l e , e r o u l naţional

luptă pînă sîngele-i ajunge la coama calului. De altfel în cazul de faţă asistăm şi la
procesul de actualizare" a eroului, aşa cum se întîmplă şi în alte cazuri : cunoscutul
vers „Căpitane Pavele" 8 9
devine „Căpitane Valterc, / Unde duci cătanele ? " Μ
. Aluzia este
directă, concretă l a V a l 1er Mărăcincanu, întrucit şi în altă p a r t e se vorbeşte :

„Valter, căpitanul b u n , Se sui pc parapet

Adevăratul r o m â n C u nouă gloanţe în p i e p t " ° ' .

9. F e n o m e n u l horal se explică prin cercetarea vastului material etnologic privitor

la războiul de independenţă. Se vorbeşte de „Hora rezbelului", „Hora dorobanţilor la
Griviţa", „Hora de la Plevna", „Hora Rahovei", „Hora Griviţei", „Hora Vidinului" 9 1
.
Fiecărei r e d u t e m a i m a r i poporul i - a închinat c e l puţin o horă, c a r e este, d e fapt, o odă
a sa, u n imn popular. De altfel, în „Valea Plîngerii" cum e r a supranumită Plevna,
avînd şi ea similitudini în folclorul românesc, ostaşii „mergeau l a luptă c a l a horă şi
apoi cînd s e - n a p o i a u de l a luptă, făceau nişte j o c u r i parcă n u erau p c cîmpul de luptă
şi v o r b e a u : „că de m - a r d u c e l a a s a l t să m a i o m o r numai doi pagini să-mi răzbun c u m
a u ucis ei pe bietul cutare sergent sau caporal ori soldat şi c u m n e - o omorît şi p c b i e t u l
soldat cutare". Acestea erau vorbele l o r . Cînd e r a u în r e p a u s numai de luptă v o r b e a u " **.
După cum ştim prima definiţie şi explicaţie a fenomenului horal aparţine lui Vasile
Alecsandri, care în 1843 scria că „Horn este chiar giocul cel vechi al romanilor şi care

« M o t i v u l este, d e c i , m a i v e c h i .
s

9 0
Α . I . P o p e s c u , op. c i t . , p. 109.
• ι I b i d e m , p. 114.
91
Oşteanul român, Colecţiune d e cintece ale Rezbelului romăno-turc din 1077—1878,
Ediţiunea L i b r a r i i e d i t o r i , F i l i p Lazăr et. c o m p . , C r a i o v a , 1893, p. 3, 5, 7, 9, 12, 14.
*> I b i d e m , p. 15, V a r . A . I . P o p e s c u , op. c i t . , p. 203.
Α . I . P o p e s c u , o p . c i t . , p. 54.
9 4

www.mnir.ro
456 ION DRAGOESCTJ

era cunoscut sub numele de chorus. I n timpul horei este obicei ca unul din dănţuitori să
ointe din gură şi să deie astfel tonul danţului" . De atunci s-au scris multe lucrări despre
95

fenomenul horal, unii autori, în frunte cu Romulus Vulcănescu, căutînd implicaţii magice
şi mistice. Avem în vedere volumul l u i Romulus Vulcănescu Fenomenul horal, scris în
1937—1938 şi publicat în mai 1944, în E d i t . „Ramuri". Scopul pe care 1-a urmărit
autorul este exprimat clar : „In comunitatea horală, ţăranul capătă făţiş sau pe ocolite,
directive de viaţă culturală, prin spiritul de creaţie şi emulaţie proprii horei. Directivele
acestea nu sînt unilaterale, adică numai în perspectiva singulară a unui factor constitutiv
al culturii, ci plurilalerale şi multiplane. Sînt directive religioase în horele rituale ale
bisericii ; directive filosofice în adunările de tip horal ale înţelepţilor satului ; directive
artistice în horele sărbătoreşti, ca şi-n creaţiunile celelalte de tip horal : şezătorile şi
clăcile ; directive de ştiinţă empirică în «cercusul» vrăjitoarelor şi descântătoarelor în
«ocoalele economice» şi «roatele politice şi militare»" (p. 54) sau : „Prin natura ei hora
este u n dans de profunde rezonanţe metafizice. Simbolul decadent al horei de astăzi abea
mai trădează un fond metafizic religios de netăgăduită valoare" (p. 85—86).
Adevărul este că hora devine un mijloc de a exprima bucuria unei victorii, prilej
de odihnă activă înainte dc o nouă acţiune, prilej de distracţie în sensul cel mai larg al
cuvintului. Excelentul cunoscător al tradiţiilor româneşti, Vasile Alecsandri sintetizează
magistral acest adevăr etnoistoric atunci cînd tratează tocmai războiul pentru Indepen­
denţă scriind :

„Oricinc-n cale ne-ntîlnea A p o i în treacăt ne-ntreba

Cîntînd în gura marc, De mergem la vre-o nuntă.
Stătea pe loc, s-adimenea Noi răspundem în hohot : «Ba,
Cuprins dc admirare ; Zburăm la luptă cruntă !»"

Redăm şi o variantă mai puţin cunoscută consacrată evenimentului :

„Sus pe tabia turcească, Joacă hora rumânească,

Joacă hora românească, - Înfrăţită cu-a rusească.
Hora, Hora, Hora marc, Pe câmpia Diului
Pîn'la cetatea cea tare Şi Văii Timocului
Aci-n vale Ia culuc, Joacă şi se veselesc
N-a rămas picior dc turc !... Pe creştini îi dezrobesc" m
.

Pentru a înţelege şi mai bine aspecte necercetate ale războiului pentru independenţă redăm
şi „Hora Dorobanţilor la Griviţa" aşa cum a fost scrisă de caporal Stan Pîrjol şi care
reprezintă o sinteză a constatărilor şi concluziilor noastre, amintind în acelaşi timp de
oşteanul de la Rovine, care îi scria o carte mamei sale de departe rămasă acasă în
timp ce el lupta alături de Mircea cel Bătrîn" :

„Foaie verde de stejar L - a m mai fript şi l-am mai tuns

Nu mai am de turc habar Unde curge Dunărea
L - a m împins d-a duriţa L a cetatea Rahova
Cît colo l a Griviţa Iac-aşa şi iar aşa (bis).
Iac-aşa şi i a r aşa (bis). Turcul fuge v a i de el,
Cu atît nu s-n ajuns E u în goană după el.

κ
V. Alecsandri, Opere, vol. I , Edit. Academiei, Bucureşti, 1965, p. 16.
• Ibidem.
" Α. I . Popescu, op. cit., p. 230.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 457

L a Palanca a fugit După plac l-am învăţat

Ş-acolo l-am ncmerit Vas turcesc cu fier încins
Iac-aşa şi iar aşa (bis). Tot în ţăndări şi l-am stins
Unde am fost şi unde am dat Iac-nşa şi iar aşa (bis).
T u r c u l nu s-a mai mişcat. Foaie verde de stejar
Colo-η Plevna sugrumat Nu mai am de turc habar,
Osmaji paşa s-a predat Iară birul ce-i vom da
Sărăcuţ de maica sa (bis). De acum şi pururea
Şi pc rîu şi pe uscat Iac-aşa şi i a r aşa ( b i s ) " .
9 8

0 ultimă constatare relevantă din tradiţia naţională este aceea că românul ştia să distingă
pe turcul de rînd, exploatat şi el, de sultan şi dc exploatatorii turci din acea vreme,
care-i subjugau atît pe conaţionali, cît şi alte popoare. „Vorbeau bine cu turcii şi erau
oameni de treabă şi ştiau româneşte" De altfel în folclor se exprimă clar că românii
purtau războiul cu „cerchezii şi sultanii" ° . Pentru folclorul 10
român turcul de rînd „e
turcos", în sensul dc omenos şi „Decît unealta străinului, mai bine robul turcului" . m

Dar în acelaşi tknp omul de rînd ştie că „Dacă te-ai închinat la turc mai rău te calcă".
Este recunoscută şi vitejia ostaşilor turci chiar în condiţiile în care ne erau inamici :
„Turcii s-au purtat foarte vitejeşte, mai ales infanteria, aVea ochitori prea dibaci cînd
da cu puşca ; dar tunarii nu era dibaci, ci muniţiunen era c-am slabă pentru că multe
din proiectilele lor nu făcea nici un efect, adică nu éclata" 102
. Osman Paşa „era un om
mitituleţ" de statură, era „renumitul apărător al Plevnei", era „nebiruitul Osman Paşa
şi oştirea l u i " . w 3
E l se comportă uneori ca un oştean de rînd. care şi-a permis ca să
se ducă — după mentalitatea populară românească — chiar la cărturărcasa Sara din
Plevna ca să-i chicească , m
iar atunci cînd vrea să exprime că un ostaş şi-a rupt hainele
în luptă în limba română se spune că „ai ajuns ca Osman Paşa" sau se zice „Parcă
eşti de la P l e v n a " 10
δ
.

Poporul român a tratat foarte uman pe prizonierii turci. E i se plimbau liberi prin
Bucureşti. Tradiţia consemnează u n caz plin dc umor popular. Sc spune că un astfel de
prizonier se plimba în decembrie 1877 prin Bucureşti şi ar fi ajuns în faţa Palatului
domnesc. Lntrebînd cine stă acolo, sentinela i-a răspuns simplu că aici stă „sultanul
nostru" , o e
.
10. Oştenii de la 1877 au dus mai departe flacăra luptei de eliberare naţională şi
socială. Participanţii la greva din 1884 de la Brăila, în timpul intervenţiei armatei,
aruncau în cai şi călăreţi cu pietre strigînd : „Ho, domnilor, că nu ne temem noi de
caii şi baionetele dvs. dacă nu ne-am temut noi la Plevna de-ale turcilor" 107
.
Voluntarii tulceni întorşi acasă în teritoriul eliberat şi realipit la România au
început să împărţească pămîntul moşieresc, iar atunci cînd proprietarii au trecut la
represalii, veteranii au ameninţat că sînt gata să înceapă un nou război, de data
aceasta împotriva moşierilor. I n marea răscoală de la 1907 luptătorii din războiul pentru
independenţă s-au aflat în fruntea maselor şi au ştiut să-şi dea viaţa în mod eroic,

™ Oşteanul romăn, p. 56
Α. I . Popescu, op. cit., p. 79.
99

"» Ibidem, p. 83.

I . A . Zanne, op. cit., I I . p. 66.
101

< Ibidem, V I , p. 39.

M

«·» Α. I . Popescu, op. cit., p. 179, 63, 56.

„Resboiul", nr. 107, din 7, I 1877.
, M

I. A. Zanne, op. cit., V I , p. 549.

,<B

„Resboiul", nr. 244 din 25 I I I 1878.

108

<»' Monografia oraşului Brăila, Brăila, 1975, p. 59.

www.mnir.ro
Fig. 8 — M o t i v h o r a l , ceramică J e Rădăuţi, foto Fig. t — Uniforme populare de dorobanţi folosite c u
j i_ Drăitoescu. ocazia obiceiurilor d e iarnă, com. Betiza, Maramureş,
foto Teodor Pleşa.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢII E T N O L O G I C E L A S T U D I U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 45S

aşa cum s-a întîmplat cu Ştefan Furtună şi mulţi alţii consemnaţi de documentele istorice.
In primul război mondial mulţi s-au înrolat voluntar, deşi depăşiseră vîrstă. Locuitorii
comunei V L i u r i — Dîmboviţa îşi amintesc şi acum cu multă veneraţie de Dinu Banului,,
care şi-a pus decoraţiile şi a fost primul l a apel în fruntea localnicilor.
Materialele etnologice prezentate demonstrează virtuţile poporului român, virtuţi
cărora Constantin I . Drăgan le consacră în ultimul timp o suită dc valoroase studii,,
pentru perioada antică şi pe care lc găsim în tot timpul istoriei.

C O N T R I B U T I O N S E T H N O L O G I Q U E S À L'ÉTUDE
D E L A G U E R R E D E L'INDÉPENDANCE

Résumé

A côté des autres documents, les témoignages de l'ethnologie démontrent la contribution-

des masses à la lutte pour l'Indépendance du peuple roumain. Dans ce travail on constate que-
dans la mentalité populaire roumaine, la lutte de la libération nationale s'entrelasse avec le-
mouvement pour la libération sociale. Les choses sont très bien exprimées : ,,Les boyards du
Conseil, des voleurs de Tzarigrad".
Dans la mentalité populaire, cette lutte est évoquée par trois modalités : a) l'évocation
de la gloire des ancêtres, b) le transfert de la rennommée d'un héros légendaire sur un
héros contemporain, c) l'apparition de nouvelles chansons dans le folklore, consacrées ă l'événe­
ment, dans le cas présent à la guerre de l'Indépendance.
Le caractère Internationaliste du combat est très fort reflété dans la mentalité des
masses : „...on passe en Bulgarie pour chasser les Turcs...", et évoquant les troupes „...qul nous
ont libéré, nous et les Bulgares, ainsi que la magnifique Serbie".
Très importante est la coopération roumaine-russe, ainsi que la contribution des
combatants Bulgares, Serbes et'Grecs.
La lutte est loyale, les combattants turcs sont braves mais parce qu'ils n'ont pas un idéale
ils sont vaincus.
Du réste, dans le folklore roumain on précise que la guerre est portée „contre les
Clrcassiens et les sultans".
En conclusion, l'auteur montre la contribution positive du témoignage folklorique q u i
confirme et complète les documents historiques en justifiant son emploi dans les recherches:
scientifiques.

www.mnir.ro
 MUZICA L U I 1877 I N COLECŢIILE B I B L I O T E C I I
C E N T R A L E D E STAT

de I O A N A U R S E I - M A N A S I U

I n arta şi cultura muzicală românească evenimentele şi transformările politico-sociale

au servit ca sursă de inspiraţie pentru compoziţiile muzicale, fie unor compozitori cunoscuţi,
fie creaţiei populare anonime (balade, doine, cîntece bătrîneşti, cîntece de haiducie, cintece
războinice), constituind adevărate manifeste revoluţionare, cu un pronunţat rol istoric
şi social, contribuind la dezvoltarea sentimentului şi entuziasmului patriotic al poporului
român, dornic de libertate, de afirmare a prestigiului patriei pe arena internaţională şi de
mîndrie faţă de originea daco-romană.

Compoziţiile muzicale revoluţionare şi patriotice, ecou a l frămintărilor de veacuri,

transformările şi înnoirile sociale, premergătoare anului 1877 — prin glorificarea figurilor
eroilor noştri străbuni, care au împlinit gesturi de mare valoare naţională prin sacrificiile,
nobleţea şi vitejia lor — , au pregătit climatul de avînt patriotic şi naţional a l poporului
român pentru dobîndirea independenţei. Semnalăm cîteva din aceste creaţii : figura l u i
Ştefan cel Mare a fost evocată de Alexandru Fleohtenmacher într-una din cele mai
răspînditc melodii patriotice româneşti din sec. al X I X - l e a , însoţind versurile l u i Dimitrie
Bolintineanu în balada Pe o stincă neagră. Mihai Viteazul a fost preamărit tot de
Flechtenmacher, pe o altă poezie a l u i Bolintineanu în Cea de pe urmă noapte a lui
Mihai Viteazul, i a r dintre ceilalţi autori de muzică de l a '77 Theodor Georgescu a
compus Mihai Bravul 2a Călugăreni. I n 1821 Ilarion, episcop de Argeş, consilier a l l u i
Tudor Vladimirescu, a c reiat Mugur, mugurel, cin tec popular cu caracter social agitatoric.
Lupta şi sacrificiul suprem al l u i Tudor Vladimirescu au fost exprimate în muzică de
către Gheorghe Brătianu în aria Domnul Tudor, compusă prin 1871. Alte cîntece cu
puternic conţinut contes tătar aflăm în colecţiile publicate de Ion Andrei Wachmann,
Henri (Ehrlicb), Anton Pann, Carol Miculi. Revoluţia din 1848 a inspirat u n adevărat
imn revoluţionar Deşteaptă-te române, melodia ' aparţinînd l u i Anton Pann, iar poezia l u i
Andrei Mureşianu. Actul Unirii a fost glorificat prin Hora Unirii, însoţind versurile l u i
Vasile Alecsandri, oare şi pînă astăzi înflăcărează simţămintele patriotice ale poporului
român. I n fine, pentru pregătirea climatului spiritual a l poporului i n lupta pentru
independenţă, trebuie menţionat şi rolul teatrului liric, prin evocarea figurilor marilor
luptători din trecut, în pantomima Horia, Cloşca şi Crişan, jucată la Braşov în 1822,
precum şi în dramele patriotice Mihai în ajunul luptei de la Călugăreni, creaţia l u i Ion
Andrei Wechmann cu libretul de Ion Heliade Rădulescu, F a t a de la Cozia, operă în
trei acte, compusă în jurul anului 1870 de Alexandru Flechtenmacher, cu libretul de
Eugen Carada.

www.mnir.ro
 462 IOANA URSEI-MANASIU

In mod special se cuvine să fie amintite melodiile, multe de origină populară,

de mare răspîndire, care au însufleţit de-a lungul timpului poporul român în lupta pentru
libertate şi care, avînd o intensă circulaţie, au fost preluate ca atare în repertoriul de
cîntece ale Independenţei. Dintre cântecele ostăşeşti populare Hai fraţi s-a păstrat în
-memoria poporului ca îndemn pe cîmpul de luptă încă din vremea l u i Ştefan cel Mare
precum şi Drum bun şi Oşteanul român. Altele au fost prelucrate, în marea lor majoritate,
de compozitori contemporani. L e regăsim sub forma horelor Sai române, sai în joc, de
Titus Cerne, Hora junilor, de Gavriil Musicescu, Hora ostaşilor români, prelucrată dc
"Teodor V . Stupcanu după Alexandru Flechtenmacher, Un soldat de Dimitrie Vulpian. Un
alt cântec patriotic cu caracter folcloric, Stejarul şi cornul, a fost prelucrat de Gavriil
Musicescu. U n ecou puternic l-au avut cântecele populare în ritm de marş ca : Bravi copii
ai României, Moartea vitează, în aranjamentul l u i Gavriil Musicescu şi al lui Iulius
"Wiest. Latinitatea poporului român a avut u n rol deosebit pentru trezirea conştiinţei ce
a condus la împlinirea actului hotărîtor al Independenţei. Cu această semnificaţie, în
•preajma l u i '77, E d u a r d Caudella a pus pe note poezia l u i V . Alecsandri Cântecul gintci
latine, simbol a l originii şi continuităţii poporului român în spaţiul carpato-dunărean.
"Pe acelaşi text şi cu acelaş titlu A . Balutza a compus şi el un alt i m n .

* *

I n tradiţia muzicii româneşti, tema războiului de independenţă întruchipează lupta

şi sacrificiile de veacuri ale poporului român pentru libertate şi înlăturarea dominaţiei
străine, pentru realizarea speranţelor l u i de totdeauna în dobîndirea dreptului dc suvera­
nitate a naţiunii române. I n compoziţiile lui 1877 recunoaştem dorinţa de afirmare că
avem o ţară şi u n nume, o limbă şi u n trecut milenar, furtunos, aprig şi vitejesc.
Luptele încrâncenate şi actele de vitejie ale românilor au stimulat abundent creaţia
muzicală, mai cu seamă pe tărâmul genurilor miniaturale, genuri de mai marc accesibilitate
în rîndul maselor. Amintim, în special, pe compozitorii muzicii anului 1877 consacraţi :
Alexandru Flechtenmacher, Constantin Dimitrescu, Eduard Caudella, Pietro Mezzetti,
Ciprian Porumbescu, Gheorghe Scheletti, Titus Cerne, Ion Costescu, Gavriil Musicescu,
Theodor Georgescu, Grigore Ventura, Julius Wiest şi Ludovic Wiest, dar se cuvin menţio­
naţi, în acelaşi timp, ca autori şi şefii muzicilor militare din unităţile care au participat
direct la lupte : E d u a r d Hiibsch, loan Ialoviţchi, Ferdinand Schipek. Cîntecele lui '77 se
constituie în adevărate documente de viaţă ale poporului nostru .Unele sînt cîntate şi
astăzi, iar altele au rămas să fie preţuite pentru semnificaţia lor istorico-documentară,
contribuind l a cunoaşterea stării de spirit în momentul istoric grav de la 1877.
Notele muzicale din colecţiile Bibliotecii Centrale de Stat ocupă cea mai importantă
parte d i n producţia de tipar a vremii. Propunem să urmărim această muzică într-o grupare
distribuită pe genuri şi moduri de interpretare. I n rîndul lucrărilor lirico tetrale cu mesaj
social-patriotic putem grupa Olteanca, operă de E d u a r d Caudella, libretul de Ov. Bengescu-
Dabija, altă piesă de teatru cu muzică Curcanii de Grigore Ventura. L a categoria muzicii
vocale cu şi fără acompaniament de pian regăsim poemul Sergentul, compoziţia l u i Eduard
Caudella însoţită de poezia l u i V . Alecsandri. Marea majoritate a creţiilor lui 1877 cuprinde
lucrările pentru voce, între care putem distinge diferite genuri. Imnuri patriotice închinate
ţării şi soldaţilor ca : O ! Românie, compus de Ion Costescu, cu text de D. Niculescu ;
Sentinela a l u i Isidor Vorobchievici ; Imnul veteranilor de G r . Bucaciuc ; ode, precum

Dosoftei scrie, cu mina sa, pe scoarţa unei psaltiri, tipărită sub Duca voevod, ce se
1

păstrează in biblioteca Comitetului Swldzlnskl la Kiev, că acest cîntec este lăcut de Vodă cel
B u n şl Mare : „Iară pe vremi dinainte se cînta la tabără, ieşind la huntă, cintarea faptă de
domnul Ştefan cel Mare şi B u n . Aşa : „Hal fraţi, hai fraţi, năvală daţi" — in T . T . Burada,
-Opere, I , p. 257.

www.mnir.ro
MUZICA LUI 1877 IN COLECŢIILE B.C.S. 463

Oda ostaşilor români de Ciprian Porumbescu sau altă odă cu acelaşi titlu de A . Balutza,
pe versurile l u i V . Alecsandri. Ca allé genuri apar şi doina eroică Români voinici, precum
şi idila Soldatul român, ambele prelucrări dc Dimitrie Vulpian. Romanţa anunţă u n gen

mai abundent prin compoziţiile : Astă zi fra(ilor români dc Alexandru Flechtenmacher ;

Libertatea naţională, aranjament de G . Ştefănescu după compoziţia l u i Flechtenmacher
Sfântă zi de libertate, precum şi Dan Căpitanul, Oştile stau faţă-n faţă, Plevna, România,
Sânta zi de libertate, toate prelucrări ale lui Dimitrie Vulpian. Frecvent se impune şi
un gen de compoziţii unde se pot identifica ritmurile unor dansuri. Hora : Trageţi hora,
compusă de Alexandru Flechtenmacher, Hora de la Plevna a l u i Gavriil Musicescu după
poezia l u i V . Alecsandri, Hora ostaşilor români, prelucrare de G . Ştefănescu după T h .
Georgescu, Hora Plevnei pe versurile l u i V . Alecsandri de G r . Ventura, Hora dorobanţilor
de E d u a r d Neudorfler, textul de caporalul Stan Părjolu. Dar cea mai specifică formă
preluată de tradiţie pentru a înflăcăra luptele Independenţei a fost marşul, care prin
caracterul său puternic mobilizator α constituit u n gen foarte bine reprezentat. Chiar în
primele momente ale l u i 1878 apare Arme, arme, arme, creaţia l u i G a v r i i l Musicescu, cu
textul l u i D i m . Guşti, al cărui titlu s-a schimbat în Griviţa — marş, Marş triumfal, Fii

www.mnir.ro
464 IOANA URSEI-MANASIU

României. Tot acelaşi compozitor a mai scris Imnul vânătorilor, cu poezia de D . C.

Olăneseu, Mars regal, cu textul de Scipione I . Bădescu. Alte marşuri înflăcărate a compus
Ion Costescu : Calcă române, textul de C. Bengescu, Paza Dunărei, versuri de Carmen
Sylva, României şi fraţilor mei, Sentinela, poezia de A l . Candiano-Popescu, Trecerea
Dunărei, text de G . Boteanu. Iulius Wiest a compus în cinstea ostaşilor români Peneş
Curcanul, însoţit de poezia cu acelaş nume a l u i V . Alecsandri. Ferentarul a lui Gheorghe
Brătianu, pe versurile l u i F . Bolintineanu a fost şi el u n marş răspîndit. Maria Ν.
Severeanu a compus O ! nu te teme ţara mea, iar Teodor V . Stupcanu a prelucrat
Vânătorul de la Smârdan şi Sunt soldat. Constantin Dimitrescu s-a inspirat din primele
lupte în faţa redutelor şi a compus Marşul 1877 pe versurile l u i G . Bengescu. Mare
răspîndire a avut Cantecu ostăşescu, însoţit de poezia l u i Eugen Carada, care este unul şi
acelaş oîntec cu Sflnta zi de libertate, creaţia l u i A l . Flechtenmacher. Alte marşuri scrise
cu înflăcărare au fost O Românie ! şi La frontiere de T h . Georgescu, cu texte de D .
Nicolescu, precum şi Paza Dunărei de E d u a r d Hiibsch, cuvintele de Carmen S y l v a . Jean
Constantinescu a compus Ambulanţia Crucii Roşie cu poezia de G . Sion şi Teodor Fuchs
Ţara mea, pe textul lui Smara. 0 prelucrare, după o melodie populară veche a lui
Dimitrie Vulpian, Vivandiera, a fost bine cunoscută. L a aniversarea a 25 de a n i dc Ia
declararea Independenţei, Ionel G h . Brătianu a compus Pui de lei, cuvintele de loan
Neniţescu, u n u l dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite marşuri pînă în zilele noastre.

0 bună parte din compoziţiile genului de marş aparţine şefilor dc fanfare care au
participat l a lupte. Astfel loan Ialoviţchi a compus Luarea Plevnei şi Trecerea Duneri
cu text de G . Boteanu. Amintim Luarea Plevnei a l u i Anton Kratochvil senior, cu
versurile l u i loan Moşoiu, Marşul Indipendinţei închinat armatei române pc versurile lui
Ν. T . Orăşanu, de E d u a r d Neudorfler, La arme, fiii României de E d u a r d Kriiger, după
marşul l u i Gavriil Musicescu Fiii Romăniei, şi Cântecul Roşiorilor de la Vede de Carol
Paşii junior, cu textul de M . C. Mănciulescu.
De subliniat că, datorită contactelor permanente dintre românii dirt' Muntenia,
Moldova şi Transilvania, uniţi printr-o comunitate dc idealuri politico-sociale şi culturale,
cântecele revoluţionare şi patriotice premergătoare, contemporane şi create ulterior lui '77
s-au răspîndit pe întreg teritoriul ţării. Multe melodii din diferite regiuni s-au cântat pe
versurile poeţilor din alte regiuni şi au circulat pe întreg teritoriul locuit de poporul
român. Poeziile lui V . Alecsandri şi D. Bolintineanu au inspirat pe compozitorii români
din Ardeal. După cum compoziţiile l u i G . Musicescu se cîntau pînă în Banat.
I n ce priveşte modul de interpretare al muzicii l u i 1877 a u fost aranjate melodii
pentru vioară, dintre care amintim Danţul Balcanilor, horă de Gheorghe A . Diniou. D a r
mai ales compozitorii pentru pian au îndrăgit diferite genuri miniaturale în ritm de dans.
Recunoaştem în ritmul horei simbolizarea frăţiei şi iubirii a tuturor românilor, Danţul
Balcanilor de Gheorghe A . Dinicu, Calafatul, Maiestatea Sea Alessandru II, împăratul
Russied, Rănitul, Resboiul, Vivandiera, prelucrări ale l u i Dimitrie Vulpian, sau Hora
Severinului de Ludovic Wiest — foarte răspîndită în toate regiunile locuite de români.
Ca u n conformism faţă de moda muzicii de salon a vremii, regăsim cadrilul Victorip
Romăniei, compus de Carol Decker şi Plevna a l u i Oscar Schmidt. S-au compus galopuri,
dintre care amintim Rahova — galop a l u i Constantin M . Cordoneanu. N u putem uita
Mazurca dorobanţilor a l u i Gheorghe A . Dinicu. Intre toate aceste dansuri polca a ocupat
un loc de frunte, pe care o identificăm în compoziţiile l u i E l e n a Vrabie : Griviţa, Plevna,
Trecerea Dunării şi în Triumful României a l u i Anton Kneisel. In ordinea cântecelor în
ritm de dans. s-a remarcat valsul, dansul pe gustul tuturor, din care găsim compoziţiile
România independentă a l u i François Arming şi Viofa e u n vis a l u i Carol Decker, vals
dedicat „vitejilor oficieri şi soldaţi români căzuţi pe cîmpul de luptă l a anul 1877—1878".

www.mnir.ro
MUZICA L U I 1877 ΓΝ COLECŢIILE B.C.S. 465

De asemenea, piesajul muzical a l Independentei este reprezentat şi printr-un gen

de mare răspindire şi anume marţul. V o m regăsi Capitularea Plevnei de Constantin M .
Cordoneanu, Triumful armatei române dc Teodor Danileiu, V.n avant şi Marche d'alaque,
ale l u i E d u a r d Hiibsch, Soldatul liomânu compus de Piclro Mezzetti, Românii au triumfat
de loan Vasilescu, Luarea Smărdanului de E l i s a Vălleanu, Souvenir de Josef Vollmâr,
Petrini, Hirsch şi Finite la Iaşi ; Nebunelii la Calaţi.
Creaţiile muzicale ale războiului dc independenţă au fost tipărite în tiraj mare de
editorii muzicali, a l căror număr a crescut în jurul anului 1870 : Alexis Gebauer, Josef
Sandrovitz, Thiel şi Weiss, Const. Gebauer, la Bucureşti ; Theodor Codrescu şi Gino
Petrini, Hirsch şi Finke la Iaşi ; Nebunelii la Galaţi.
Se cuvine subliniată condiţia grafică optimă în care s-au prezentat publicului aceste
creaţii, pe atunci realizate la tipografii din ţară, precum la Roşculescu la Iaşi şi R . I .
Samilca la Craiova sau din străinătate ca : W . Bcnickc, Engelmann et Miihlberg, F . W .
Garbrccht, C. G . Roder la Leipzig sau E . Johne la Viena.
U n element de seamă al acestor tipărituri este caraoierul sugestiv de înfăţişare a
conţinutului prin coperte ilustrate cu imaginaţie şi migală, repTezcntînd scene şi momente
din război, trofee de război, figuri ale ostaşilor români : curcani, vînători de munte,
dorobanţi, tunari gata de luptă, sau gornişli sunînd atacul in faţa redutelor de la Plevna,
Griviţa, Smîrdan, Rahova, Vidin, Opanez. Este galeria dc portrete aşa c u m a p a r e ca
zugrăvită de un Grigorescu, Bavbu Iscovescu, Rosenthal, Theodor Aman, Popp Szalhmàri.
0 bibliografic amănunţită a muzicii lui 1877, rezultatul cercetării analitice a pieselor
muzicale apărute individual sau in culegeri, precum şi a celor tipărite in publicaţiile d i d a c ­
tice apărute înainte de primul război mondial, considerind perioada cînd se încheie
procesul de formare al statului naţional unitar român, a fost întocmită in cadrul
Bibliotecii Centrale de Stat.

* *

Un ajutor preţios în legătură cu sursele bibliografice şi cu metodica elaborării

prezentei comunicări am primit din partea muzicologului G h . Ciobanu. De asemenea,
observaţiile privind stabilirea identităţii şi a relaţiilor muzicale dintre aceste piese s-au
făcut cu contribuţia colegei mele Mihaela Niculescu. Ambilor lc aduc pe această cale v i i
mulţumiri.

B I B L I O G R A F I E

B A R B U - B U C U R , S E B A S T I A N , Din dntecele Iui '77, în „Muzica", an. X V I I , 1967, nr. 5, p. 21—24.

CANDREA, A U R E L I . şi ADAMESCU, G H E O R G H E , Dicţionar enciclopedic ilustrat, Edit. Cartea
Românească, Bucureşti, 1931.
CIOBANU, G H E O R G H E , Cintece revoluţionare si patriotice din perioada anului 1848, în
„Muzica", an. X X V i n , 1973, nr. 7, p. 1—9.
CIOBANU, G H E O R G H E , Din dntecele lui '77, în „Muzica", an. X V I I , 1967, nr. 5, p. 21—24.
COMIŞEL, E M I L I A , Rdzboiul de independenţă oglindit In ctntecul popular, în „Muzica", an.
X V H , 1967, nr. 5, p. 16—21.
COSMA, O C T A V I A N L A Z A R , Hronicul muzicii româneşti, vol. I V , Romantismul (1859—1898),
Edit, muzicală, Bucureşti, 1976, p. 331—335.
COSMA, V I O R E L , Ecoul cuceririi Independenţei Romdniei in muzica universală, în „România
liberă", an. X X X V , 1977, 28 ianuarie, nr. 10.047, p. 2.

www.mnir.ro
466 IOANA U R S E I - M A N A S I U

COSMA, V I O R E L , Independenţa de stat reflectată In muzica timpului, în „Muzica", an. X V I I .

1967, nr. S, p. 42—47.
COSMA, V I O R E L , Istorie şl muzică, In „România liberă", an. X X X V , 1977, 12 februarie,
nr. 10.034, p. 2.
COSMA, V I O R E L , Momentul 1877 in muzica românească, „In „România literară", an. X , 1977,
S mal, nr. 16, p. 18.
COSMA, V I O R E L , Muzicieni români. Compozitori şl muzicologi. Lexicon, Edit, muzicală.
Bucureşti, 1970.
COSMA, V I O R E L , Scriitori şi muzicieni in epocă. In „Luceafărul", an. X X , 1977, 7 mai, nr. 19
(784), p. 6.
GHIRCOIAŞIU, ROMEO, Tematică patriotică din creaţia compozitorilor transilvăneni din sec,
XIX, în „Muzica", an. X V I I , 1967, nr. 5, p. 26—30.
GHIRCOIAŞIU, ROMEO, Tradiţii ale cinteculul patriotic, în „Studiile de muzicologie", vol. V n ,
Edit, muzicală. Bucureşti, 1971, p. 60—77.
HOFFMAN, A L F R E D , Cintecele Independenţei, Ieri şl azi, în „România liberă", an. X X X V ,
1977, 3 mai, nr. 10.115, p. 2.
POPOVICI, DORU, Ideea libertdfii si unităţii naţionale in creaţia corală a precursorilor, în
„Muzica", an. X V I I , 1967, nr. 5, p. 31—38.
P O S L U S N I C U , M I H A I L Gr., Istoria muzlcel la români de la renaştere pînă-n epoca de
consolidare a culturii artistice, Edit. Cartea Românească, Bucureşti, 1928.
PREDESCU, LUCIAN, Enciclopedia Cugetarea, Edit. Cugetarea — Georgescu Delafras, Bucu­
reşti, 1940.
ŞERBĂNESCU, T I A , Curcanii de Gr. Ventura, in „România liberă", an. X X X V , 1977, 28 aprilie,
nr. 10.111, p. 2.
ŞTEFĂNESCU, M I R C E A M., Clnlecul revoluţionar si patriotic românesc, Edit, muzicală. Bucu­
reşti, 1974.
Z O T T O V I C E A N U , E L E N A , Mesajul social-patriotic in operă şl operetă, în „Muzica", an. XVII,
1967, nr. 5, p. 39—41.

L'ANNÉE 1877 D A N S L E S C O L L E C T I O N S M U S I C A L E S
DE L A BIIBLIOTHÈQUE C E N T R A L E D'ÉTAT

Résumé

Dans la tradition musicale roumaine, la guerre pour l'Indépendance symbolise la lutte

et les sacrifices du peuple roumain depuis toujours dans la voie de l'affirmation de la
souveraineté de la nation. La bravoure et les prouesses des soldats roumains ont stimulé
abondamment la création musicale, gui a abordé de préférence les genres miniaturaux plus
accésstble à la grande masse des gens.
Les partitions musicales se trouvant dans les collections de la Bibliothèque Centrale
d'Etat, constituent la production musicale imprimée la plus Importante de l'époque. Elle se
trouve présentée par groupes, suivant les genres de création et les modes d'inteprétation. Il
nous semble utile, par ailleurs, de souligner les excellentes conditions graphiques dans
lesquelles les Imprimeurs roumains ou étrangers ont présenté le contenu de ces oeuvres :
couvertures suggestives Illustrées avec fantaisie, sans oublier les circonstances qui ont constitué
le sujet de la création respective — scènes de guerre, images de soldats, trophées etc.
Une bibliographie détaillée sur la création musicale ayant pour thème l'année 1877,
a été élaborée par la Bibliothèque Centrale d'Etat — après minutieuses recherches et l'analyse
des partitions musicales — jusqu'à la période de la première guerre mondiale, quand s'est
parachevée l'union de tous les roumains.

www.mnir.ro
 POZIŢII A L E P U B L I C I S T I C I I ROMANEŞTI
IN T I M P U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de P A U L G R I G O R I U

Patrimoniul de cultură şi creaţie a l trecutului nostru ne preocupă în general ca

document dc epocă, de moment strict istoric, dar în special ne interesează ca dimensiune
pentru structura adevăratului patriotism, element activ în dezvoltarea civilizaţiei con­
temporane de care societatea are nevoie. Decantând în acest scop activitatea publicistică
din perioada 1877—1878 în funcţie de factorii materiali şi spirituali ai vremii, distingem
valenţe educative ale publicisticii romîneşti demne de valorificare şi popularizare.
Biografia presei. I n al treilea deceniu din a doua jumătate a sec. al X I X - l e a ,
presa îşi căuta calea specifică de afirmare, era dotată cu puţine mijloace tehnice moderne,
avea o experienţă redusă. I n ciuda acestor greutăţi, gazeta ca element de informaţie şi
instrument politic a izbutit să-şi definească profilul, despărţindu-se de surorile sale de
cultură şi satiră . l
Atunci s-a închegat presa editată de grupări politice, ziarele s-au
înmulţit şi n u odată ele se v o r găsi şi în dispute demagogice. Forţele politice, fără
programe distincte, şi-au încrucişat spadele pe terenul presei ; acest spectacol al polemicii
fără principii a durat multe d e c e n i i . 2

Desigur că buna tradiţie nu s-a stins, ea a continuat şi s-a afirmat cu putere în

perioada luptelor pentru cucerirea independenţei de stat. Liberalii editau în Bucureşti
ziarele „Românul", „Telegraful" şi „Dorobanţul", i a r conservatorii aveau ca organe de
presă „Timpul", „România liberă", „Presa" şi „Răsboiul". I n peisajul publicistic s-au
mai înscris şi alte gazete cu apariţie mai puţin regulată ; aşa au fost în Capitală
„Steaua României", „Independenţa română" şi „Constituţionalul", iar în provincie „Ialomiţa"
şi „Gazeta de Bacău" . De reală popularitate
3
în oraşele de provincie s-au bucurat în
epocă gazetele : „Curierul de Iassi", „Albina Carpaţilor", „Observatoriul", „Transilvania",
„Familia", „Vocea Covurluiului" şi „Vestitorul de Brăila"*.
Mişcarea publicistică cîştigînd o pondere deosebită în viaţa social-politică, sub
presiunea necesităţilor şi asipraţiilor spre progres, găsim numai în Bucureşti paisprezece

I . Hangiu, Presa literară românească, artlcole-program

1
de ziare şi reviste (1889—1948),
vol. I , Edit, pentru Literatură, 1968 ; Din presa literară romanească a secolului XIX, ed. a
η-a revăzută şi adăugită, prefaţă de Romul Munteanu, Edit. Albatros, Bucureşti, 1970 ; Presa
muncitorească şl socialistă din România, vol. I , partea I - a (1865—1689), Edit. Politică, Bucureşti,
1964 ; Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea, Edit. Minerva, Bucureşti, 1970 ; Teodor
Vtrgolicl, Comentarii literare. Edit. Eminescu, Bucureşti, 1971.
P. Cîncea, Viafa politicd din România in primul deceniu al independenţei de stat,
1

Edit, ştiinţifică, Bucureşti, 1974 ; Apostol Stan, Independenţa statală in glndtrea şl practica
politică a anilor 1859—1877, In „Revista de Istorie", tom. 28, 1975, nr. 10.
Unele colecţii originale sau microfilmate ale presei româneşti, din perioada 1877—1878,
9

se găsesc şi la Biblioteca Academiei R.S.R.

„Albina Carpaţilor" şl „Observatorul" se editau la Sibiu, „Transilvania" la Braşov,
4

„Familia" la Budapesta, „Vocea Covurluiului" la Galaţi, „Curierul de Iassi" la Iaşi, Iar

„Vestitorul de Brăila" la Brăila.

www.mnir.ro
468 PAUL G R I G O R I U

tipografii . 5
Radicalizarea atitudinilor şi m a i ales deplasarea vizibilă a centrului de
preocupări spre aspecte de interes national au determinat for|cle politice ale vremii să
asigure organelor d e presă condiţii m a t e r i a l e , i a r tematica să corespundă şi i n t e r e s e l o r d e

j£. A . i J O t J A . • w . u i T i ujsrja
ty ®3 2 PEHB1 COLOSiîi, LUAREA G B I V i Ţ E I ψ PLEVNEI t

UBiUttu P R A f l JONOTŢIU & O. m u t umM tt».i ,

s η
WU'ffiStt
P r e ţ u l ttuinui S lei not

Fig. I — C a l e n d a r editat de p u b l i c i s t u l N . D. P o p e s c u .

O pagină din istoria tipografiei române contemporane. Tipograful

5
Carol Gobi, 25 de
ani de muncă, I n s t i t u t u l d e a r t e g r a f i c e „Carol G o b i " , Bucureşti, 1901.

www.mnir.ro
POZIŢII A L EPUBLICISTICII ROMANEŞTI I N T I M P U L RĂZBOIULUI

• tm m i n n > «TOI.

SUPLIMENT LA N° 98
AL

Sc vinde in profitul Ospiciului IndcpcnduîtcT

BT1BI TELEOHAFICK

3B lipt y^ito unt* tia im*w

Vig. 2 — Supliment editat în folosul războiului de independenţă.

grup. Aşa sc explică dece pe lîngă proprietarii de tipografii, meseriaşi pricepuţi şi buni
organizatori, cum au fost asociaţii tipografi Weiss şi Thiel sau C. Petrescu-Conduratu,
întâlnim în conducerea unor tipografii şi pc conservatorii Nicolae Blarenberg şi George
Em. Lahovary. Aceleaşi condiţii care au impulsionat climatul publicistic au dus la
înfiinţarea în Bucureşti a tiprografici oficiale, finanţată de stat". Tot ca reflexe pozitive
ale activităţii editoriale, în capitalele dc judeţ au luat fiinţă noi tipografii . 7
Astfel, din
statistici mai rezultă că în anul 1877 se tipăreau in toate ţinuturile româneşti aproximativ
o sută de cotidiene şi periodice . 8

In general presa noastră avea o înfăţişare comună şi monotonă, rczumîndu-sc la

reportaje parlamentare, telegrame transmise din străinătate, iar ultima pagină sc rezerva
publicităţii comerciale. Condiţiile tehnice nu permiteau reproducerea de ilustraţii şi prezen­
tări grafice atractive. Situaţia este explicabilă dacă ţinem seamă că peste hotare prima
fotografic dc presă s-a publicat în S.U.A., la 4 martie 1880. De atunci începe deci
istoria fotografiei de presă, perfecţionarea şi răspîndirea ci ca o componentă importantă
ά ziaristicii. Volumul de informaţii telegrafice sporind substanţial în timpul războiului din
Balcani, la Bucureşti s-au stabilit şi sucursale ale marilor agenţii internaţionale. Aşa, dc
pildă, printr-un contract guvernamental semnat în ianuarie 1877, în capitală s-a înfiinţat
sucursala agenţiei franceze denumită : „Agenţia Havas a României".
Publiciştii şi orizonturile lor. Contactul cu presa scrisă in urmă cu un veac poate
să dezvăluie numai parţial anonimatul ce ascundea numele autorilor dc articole, cele
tnai multe materiale erau nesemuale. Colectivele redacţiilor fiind însă restrînse, articolele
de mari dimensiuni nu puteau fi scrise docil de redactorii şi directorii acestor publicaţii,
iar numele lor figurează pe frontispiciul gazetelor respective. Văzuţi in epoca lor, publiciştii
d c atunci se prezintă cu o structură du mare mobilitate, aveau o pregătire multilaterală
axată pc o temeinică buză umanistă. Atenţi la actualitate sc străduiau să disocieze generalul
de particular, universalul de accidental şi durabilul de efemer. Cei mai mulţi gazetari
începeau să-şi pună problema valorii articolelor publicate.
Mulţi dintre aceşti ziarişti erau mai ales personalităţi marcante ale vieţii culturale
decît ale celei politice. Aşa, de pildă, G. Dem. Teodorescu, licenţiat în litere la
Sorbona, a fost profesor de 1. latină şi 1. română la Liceul Matei Basarab din Bucureşti,
ulterior ajunge ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Ne-a lăsat contribuţii la

β
Georgescu Ionescu, Spicuiri din trecutul tipografiei cu privire mai ales la tipografiile
româneşti din diferite epoce, Bucureşti, 1907.
' D. C. Ionescu, Un mic istoric al tipografiei din România, extras din „Almanahul graficei
române pe 1928", Craiova, 1927—1928.
" C. D. Aricescu, Progresul ziaristicei in România, in „Columna lui Traianu", an. I V ,
nr. 9, duminecă iuliu 1873, p. 156—163 ; lt. col. Constantin Căzănlşteanu, Silviu Achim,
România in timpul războiului de independentă, în „Almanah Scinteia", 1977, p. 136 ; Ion
Munteanu, Rdzboiul de independentă. Almanah un, în „România literară", nr. 52 din 30 dec.
1976. p. 12—15.

www.mnir.ro
470 PAUL GRIGORIU

introducerea criteriilor ştiinţifice de culegere şi interpretare a folclorului şi o istorie a

filozofiei antice. Iscălind cu pseudonimul Ghedem, el a fost primul biograf şi bibliograf
al l u i Anton Pann. I n istoria presei îl găsim corector, reporter, traducător, secretar de
redacţie şi redactor la ziarul liberal „Românul", condus de cunoscutul om politic şi
publicist C. A. Rosetti. L a aceeaşi publicaţie a lucrat şi loan G . Bibicescu, de l a care
avem culegeri de folclor, studiile : „Reforma şcoalelor secundare", „1848 în România"
şi „Reforme necesare". Ulterior a întemeiat în Bucureşti ziarul „Telegraful român". Ambii
ziarişti au colaborat la apariţia publicaţiei, de răsunet în epocă : „Dorobanţul", al cărui
tiraj a depăşit cifra de 9 000 exemplare ; editor era Carol Gôbel . 9

Tot pe frontul publicisticii conservatorii au avut condee cu temperament ardent şi

inteligenţă vioaie. Astfel Grigore H . Grandea a fost diplomat, profesor şi revizor şcolar.
A editat multe ziare şi reviste, dintre care amintim : „Steaua Daciei", „Opiniunea" şi
„Albina P i n d u l u i " . Deşi puţin cunoscut azi în istoria presei româneşti, Grandea avea în
1877 ceea ce se cheamă „un nume" ; el a fost redactorul cotidianului „Resbelul", tipărit
în 30 000 de exemplare. L a editarea l u i a colaborat şi tipograful loan Weis. I n timpul
războiului de neatîrnare ziarul avea u n corespondent voluntar pe front, era diplomatul
şi viitorul ministru plenipotenţiar l a Belgrad, Emil Ghika . 1 0
Grigore Grandea a fost
printre cei dintâi poeţi români care au descris mediul industrial. Şi-a scris versurile sub
influenţa l u i D. Bolintineanu, i a r în romane a criticat prejudecăţile aristocraţiei
Activitatea jurnalistică, pusă în slujba celor mai nobile condeie, poate să dea
viaţă unei valori supreme : ideea de independenţă naţională. Aşa a gîndit şi Dimitrie
August Laurian (fiul I u i August Treboniu Laurian), cînd a fondat în anul 1877 cotidianul
„România liberă". Deşi politic a oscilat între liberali şi conservatori, avînd şi legături
sporadice cu reprezentanţi ai mişcării socialiste, el a ridicat prestigiul presei la exigenţe
naţionale deosebite. Doctor în filozofie la Bruxelles, a predat această disciplină l a liceele

Biletu d e intrare
la

PIBOIDTJCTITJlTiDû
arangiata

in favorea ostasiloru raniti romani din Romani'a

l a 4/16 l u n l u 1877 I n s a l ' a h o t e l u l u i „ N r . 1 " .

Pretiola 1 11. de persône.
IncepTj.t"ul-u l a θ ôre sér'a.
NB. Programe se capeta séra la cassa.
F i g . 3 — Bilet la spectacolul organizat de românii din Braşov.

' Academia R.S.R., Academia de ştiinţe sociale şi politice a R.S.R., Istoria literaturii
române, voi. ΠΙ, Epoca marilor clasici, Bucureşti, 1973 ; G h . Dem. Teodorescu, Poezii populare,
ediţie îngrijită şl prefaţată de A l . Bistriţeanu, Edit. Tineretului, Bucureşti, 1957 ; I . G . Bibicescu,
Poezii populare din Transilvania, ediţie îngrijită de Maria Croicu, prefaţată de I . C. Chlţimia,
Edit. Minerva, Bucureşti, 1970.
10
Emil Ghika, Luarea Rahovei, în „Resboiul", nr. 114 din 23 noiembrie, 1677.
11
Grigore H . Grandea, Scrieri, Prefaţă, text ales şi studiu, note de Pavel Ţugui, Edit.
Minerva, Bucureşti, 1975 ; Pavel Ţugui, Grigore H . Grandea — omul si opera, Edit. Scrisul
românesc, Craiova, 1977.

www.mnir.ro
POZIŢII A L E P U B L I C I S T I C I I ROMANEŞTI I N T I M P U L RĂZBOIULUI 471

LUPTELE DE LA GRIVIŢA.
8nb aceeta titlu, Bomânulû mal publică B r -
nwtorea corespondinţă :
înaintea Griviţei, 3 (15) Septembre.
Armata români dovedita, în modala celfl
a

mai strălacita, la ataculB Griviţei, cS e demnă

d'a avea una locB de onôre între armatele {ë-
rilorB civilieate.
Çina de 30 Augusta va remânea ία analele
istoriei române.
I a acea di, pe la orele 5 de dimineţS, se a¬
dunară colonele de ataca din divieiunea I l I - a
şi a I V - a p'o negură, cumfl arare-orî ΒΘ pote
vedea, ca tote că ploua necontenit^; epiritulO
armatei era escelinte şi entueiasnluia domnea
îa tote. lîndurile.
Ora ficsatS pentru ataca era 3 dupe amécjî.
Artileria a întreţinuta din tote bateriile unû
foca bine hrănita asupra redutei.
Cândti moroentuia eupremB era aprops, ar­
tileria nostră începu un8 fo«a violinte asupra
întăririlora inimiculnî.
Côloneluia A . Anghelescu, în midilocuia u-
nnî foca teribila de granate, inspectă o dată
bravele-î trupe, înainte de pornirea lorB ia
pnntnia destinata.
E r a ora 3 fără puţine minute, canda o mie
A « «renerala începu a atrage atenţiunea mea
1

Fig. 4 — Articol publicat în „Telegraphul", nr. 1C24

din 8 sept 1877, p. 3.

Sf. Sava şi Matei Basarab din Capitală. Purtător al unor tradiţii moştenite din familie,
este printre p r i m i i autori de manuale şcolare pentru economie politică, instrucţie civică,
drept constituţional şi administrativ. Academia română 1-a ales membru corespondent.
Nicolae Iorga 1-a caracterizat astfel : „A fost scriitor cu condeiul uşor şi mlădios, ziarist
cu simţ de răspundere, om de carte care făcuse cu strălucire studii înalte, cuvîntător
elegant şi armonios, dascăl iubitor de chemarea sa, a cării însemnătate pentru întemeierea
unei nouă societăţi româneşti o înţelegea bine" 12
.
Invingînd greutăţile, gazetarii români din Transilvania au sprijinit cu toată convin­
gerea afirmarea identităţii naţionale. Aşa, de pildă, loan A l . Lapedatu, fiu de ţărani săraci
din părţile Sibiului, fiind eminent la învăţătură, societatea „Transilvania" din Bucureşti
1-a trimis bursier la Bruxelles, unde şi-a luat doctoratul în litere şi filozofie. Profesor de
filozofie clasică la gimnaziul românesc din Braşov, a colaborat cu versuri şi proză l a mai
toate publicaţiile vremii de pe ambele versante ale Carpaţilor. Avea legături cu M .
Eminescu, Aron Densuşianu şi A l . Odobescu. Jurnalismul său activ s-a impus în paginile

u
N. Iorga, Oameni cari au fost, Editura Alcalay, Bucureşti, f.a., p. 17.

www.mnir.ro
472 P A U L GRIGOHITJ

săptămânalului „Albina Carpaţilor", pe care a editat-o la Sibiu cu profesorul Visarion

Roman. Cu toate că s-a stins din viaţă la numai 34 ani, a lăsat i n istoria culturii
româneşti nuvele istorice din trecutul nostru, studii de literatură şi numeroase articole
în presă referitoare la civilizaţia naţională . a

Din perspectiva deschisă dc activitatea patriotică a publiciştilor în anii 1877—1878

se poate constitui o adevărată bibliotecă de micromonografii care să umple spaţiile albe
din istoria presei româneşti. Dacă publicistica magistrală a l u i Titu Maiorescu, Iosif Vulcan,
Mihai Eminescu, Gheorghe Bariţiu, Ion Slavici, C. A. Rosetti şi Ion L u c a Caragialc este
cuprinsă în studii şi lucrări de istorie literară, n u tot la fel putem afirma despre activitatea
Iui E m i l Costinescu, loan Scipione Bădeecu, I . C. Fundescu, Grigore Păucescu, Constantin
Esarcu şi mulţi alţii rămaşi încă în anonimat . M

Mesagerii aspiraţiilor de independenţă. 0 semnificaţie majoră care se desprinde cu

pregnantă din presa noa9tră o constituie renunţarea temporar la polemicile politice
răapînditc, pînă în 1877, aproape zilnic în publicaţiile liberalilor şi ale conservatorilor.
Ilustrativ în această direcţie este declaraţia publicată la 26 aprilie 1877 în „Timpul" din
care reproducem afirmaţia următoare : „In faţa acestor fapte împlinite (sc referă la con­
venţia româno-rusă — i i . n.), în faţa unor împrejurări, de la care poate atîrna viitorul
statului nostru, noi conservatorii credem, că ar fi şi nepatriotic şi inoportun de a cere
guvernului, căruia evenimentele i-au încredinţat soarta ţării, dificultăţi în chestiile exte­
rioare. Opinia noastră despre acest guvern este cunoscută ; ea nu s-a schimbat întru nimic.
Pentru moment însă credem că o polemică în contra politicii sale din afară nu este la
locul e i " . B
P c aceeaşi poziţie ral istă s-au situat toute publicaţiile vremii.
Prudenţi în aprecieri faţă de evenimente externe înaintea intrării noastre în război,
ziariştii au declanşat o adevărată campanie de susţinere a frontului odată cu începerea
primelor ostilităţi şi au rămas pc această poziţie pînă la sfîrşitul războiului. I n această
febrilă activitate publicistică poetul A l . Maoedonscki α editat ocazional gazetele „Fulgerul",
„Trăsnetul", „Dunărea", „Vestea" şi „Plevhn", iar I . L , Caragiale şi Frederic Dame au scos
cotidianul „Naţiunea română". Din aceste ziare s-au păstrat puţine exemplare, iar alte
colecţii sînt pierdute în întregime . le
I n deplină armonie cu atmosfera din 1877, în
Bucureşti, pe lîngă alte publicaţii, s-au editai special „Dorobanţul" şi „Răsboiul" 17
.
Răsfoind aceste publicaţii întîlnim în prim plan rubrici întitulate : „Teatrul
resboiului", „Resboiul", „Din afară", „Ultime ştiri" sau „De pe cîmpul dc luptă", toate
rezervate evenimentelor din sud-estul Europei. Problematica specifică idealului independenţei
şi suveranităţii naţionale nu s-a rezumat numai la comunicarea şi comentarea ştirilor de
pe front, ea s-a diversificat exprimînd aceleaşi sensuri naţionale şi prin publicarea
producţiilor literare dedicate aceluiaşi moment crucial din istoria noastră. Dintre zecile
de poezii dedicate războiului neatîrnării amintim numai : „Hora de la Griviţa", „Steaua
României" şi „Marşul 1877" scrise de Vasile Alecsandri, George Sion şi G r . Bengescu.
Urmărindu-se mobilizarea tuturor energiilor şi resurselor poporului român pentru
cucerirea independenţei, presa noastră anunţa organizarea spectacolelor, a donaţiilor şi alte
forme de ajutor dat frontului, răniţilor şi familiilor rămase fără ocrotire. Ziarele vremii

u
I. A. Lapedatu, încercări tn literatură, ediţie Îngrijită, prefaţă şi bibliografie de D.
Vatamaniuc, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1976 ; Elena Dunăreanu, Presa românească sibiand
(1651—1966;, Sibiu, 1969.
" E m i l Costinescu a fost redactord la „Românul", loan Scipione Bădescu la „Curierul"
de Iassi şi I . C. Fundescu la „Telegraful" din Bucureşti, Grigore Păucescu director la „Timpul",
Iar Constantin Esarcu la ,,Pressa".
15
Titu Maiorescu, Istoria contemporană a Romăniei, 1666—1900, Bucureşti, 1925, p. 121—122.
u
Teodor Vlrgolicl, Ecourile literare ale cuceririi independenţei naţionale. Bucureşti,
Edit. Eminescu, 1976, p. 127—169 ; T . Caranfll, Şapte zile din viaţa ziaristului I . L . Caragiale, in
„Presa noastră", nr. 6, 1973, p. 27—31.
" Ziarul „Dorobanţul" apare numai In perioada războiului (15 noiembrie 1677—31 mal 1878),
tn timp ce „Resboiul", cu unele modificări In intitulaturi, Îşi pelungeşte longevitatea pînă
tn 1902.

www.mnir.ro
 Fig. 6 — Hartă editată în 1 8 7 7 de l t . c o l . P a p p a s o g l u .

www.mnir.ro
474 PAUL GRIGORIU

consemnează conferinţe şi spectacole date în folosul armatei, editau suplimente în folosul

„Oficiului independenţei". Acest sentiment al solidarităţii naţionale a fost unul dintre
pilonii de bază in obţinerea libertăţii naţionale . , s
Folosind orice mijloc pentru a pune
în lumină semnificaţiile istorice ale cuceririi independenţei, gazetele anunţau cititorii că
pictorii şi desenatorii N. Grigorescu, Carol Popp de Szatmary, G . D . Marea şi Sava
Henţia merg pc frun l să alcătuiască schiţe de desene din fapte autentice . 10

Desigur că prestigioasa operă a pictorilor independenţei realizată la nivele artistice

diferite a folosit în special presei ilustrate, cum erau „Resboiul", „Dorobanţul", „Familia",
„Albina Carpaţilor" şi „Ghimpele" . 20
Reproduse în aceste cotidiene şi periodice la un
nivel artistic scăzut, u tilizîndu-se în 1877 numai litografierea, schiţele şi desenele, datorită
limbajului lor direct, laconic şi de maximă accesibilitate, au sintetizat acţiunile militare
din războiul de independentă . De fapt întreaga ilustraţie de acum un secol este folosită
21

astăzi de toate publicaţiile n o a s t r e . L a fel biografiile eroilor căzuţi pe cîmpul de luptă,

22

publicate atunci, ne sînt dc f o l o s . 23

I n afirmarea acestor măreţe tradiţii pledează şi ordinele de zi ale comandamentelor

armatelor române şi ruse publicate la loc de cinste în organele noastre de presă. Descriind
realitatea în adevăratele ei culori, publiciştii n-au îngăduit nimănui să minimalizeze
meritele poporului român, au luat atitudine împotriva celor care făceau abuzuri în
politica internă.
Publicistica de informaţii cotidiene. Nevoia de formare a unui climat general,
favorabil revendicărilor naţionale, a grăbit şi procesul de modernizare a tematicii presei.
Aşa s-au conturat, de regulă pe ultima pagină, anunţuri de reclamă şi popularizare care
şi a z i , la prima vedere, dau impresia numai dc simple anexe comerciale. Trecînd peste
conţinutul lor eterogen să ne oprim la anunţurile despre tipărirea color a hărţilor
războiului şi a lucrării „Suveranitatea şi independenţa României faţă de capitulaţiilc,
tratatul şi convenţia din Paris" . Uitate în gazetele vremii, anunţurile se sincronizează cu
2 i

eroismul de pe front şi intervin concret în configurarea preocupărilor poporului român. I n

sfera aceloraşi preocupări se înscriu şi popularizarea hărţilor cu ţinută didactică, cît şi a
manualelor şcolare pentru istoria p a t r i e i . I n acest sens menţionăm ca titluri semnificative :
Ά

Charta Terriloru Române, cunoscute mai înainte sub numele de Dacia şi Prescurtare din
istoria românilor urmată de poeme şi tractate pentru clasele primare şi cine vrea a o
studia cu lesnire.

„Bilet de Intrare... în favoarea răniţilor din România", Braşov, Iunie 1877 ; „Bilet de
18

Intrare la producţlunea aranglată In favoarea răniţilor", 4/16 Iunie 1677 ; „Supliment la nr. 98
al României libere", 12 septembrie, 1877.
'· „Resboiul", nr. 7 din 30 iulie 1877, p. 3.
» Mircea Ţoca, Rdzboiul pentru independentă în opera artiştilor contemporani, în
„Almanahul Tribuna '76", p. 104—115 ; Petru Comarnescu, C u şevaletul pe cîmpul de luptă,
In „Gazeta literară", nr. 17 din 27 aprilie 1967, p. 6 ; Marin Nicolau Golfin, Războiul pentru
cucerirea Independentei de stat a Romăniei, oglindit in arta plastică, grafică şi pictură —
rezumatul tezei de doctorat.
Desenele reproduse pe piatră calcaroasă specială se multiplicau prin Suprapunere.
31

Locot. Col. Nicolae Popescu, Armata română in războiul pentru independenţă 1877—1878,
M

Bucureşti, Edit. Militară, 1972.

Pentru exemplificare menţionăm : „Dorobanţul", nr. 30 din 15 decembrie 1877 („Dimitrie
23

Giurescu, maior, mort la Rahova") şl „Resboiul", nr. 51 din 12 septembrie, 1877 („Luarea Griviţei
— moartea eroică a căpitanului Valter Mârăclneanu", desen de C. Popp de Szatmary).
» Chartea resbelulut, în limba română, Edit. Ella Grassyanu, 1877 ; F . Budlc, V. Haorda,
Charta strategică a războiului în Europa şl Asia, 1877 şl Alexandru Vlădescu, Suveranitatea si
independenta Romdniei faţă cu capltulaţllle, tratatul şi convenţia din Paris 1877.
A. T . Laurian este autorul ; alte hărţi au fost editate de inginerul I . V . Massalopu şi
25

locot. col. Dimitrie Papassoglu ; Alexandru I . Puiu a redactat manualul Prescurtarea din istoria
romdnilor urmată de poeme şt tractate pentru clasele primare şi cine vrea a o studia cu lesnire.
Focşani, 1876, Iar George Hrisoscoleu a scris Elemente de istoria românilor pentru şcoalele
primare, Iaşi, ed. a Π-a de T h . Codreanu, 1878.

www.mnir.ro
ΡΟΖΓΤΊΙ A L E P U B L I C I S T I C I I ROMANEŞTI I N T I M P U L RĂZBOIULUI 475

Felul direct prin care mica publicitate se adresa celor mai diverse cercuri de
cititori reflectă la dimensiuni reduse cerinţele şi progresul societăţii noastre moderne.,
înlănţuirea logică a reclamelor comerciale conţine şi informaţii despre apariţia calendarelor,
adevăraţi precursori ai almanahurilor contemporane . M
Inspirate din războiul pentru
independenţă, zeci de pagini din calendare sînt dedicate acestui eveniment. I n ele
găsim povestirile : Sentinela de la Griviţa şi Istoria rezbelului orientalu, redactate în.
manieră foiletonistică de fecundul prozator N . D. Popescu.
0 altă expresie a sprijinirii războiului de neatîrnare de către publicistica românească
o constituie şi foile volante. S-au tipărit bilete de intrare la spectacole date în favoarea
răniţilor, au circulat tot pe foi volante manifeste adresate populaţiei de domnitorul Carol
şi marele duce Nicolae. De o cuceritoare spontaneitate, vibraţie lirică şi estetică este poezia :
„Paza Dunării" tipărită pe hîrtie cartonată, avînd pe ambele laturi imagini de ostaşi, arme
şi drapele ; ulterior pe aceste versuri s-a compus şi u n marş triumfal. Consemnînd direct
oameni şi fapte, foile volante îmbogăţesc u n a dintre cele mai glorioase pagini pe care
cucerirea independenţei a înscris-o în epopeea noastră . 27

Oglindind năzuinţele epocii şi consemnînd tendinţele dominante ale societăţii

româneşti în epoca luptelor pentru independenţă, publicistica a contribuit şi l a mersul
progresiv al civilizaţiei. Constituirea frontului comun, prin depăşirea divergenţelor social-
politice şi sprijinirea prin toate mijloacele a efortului • general pentru cucerirea neatârnării
au marcat înţelegerea profundă, de către publicişti, a dezideratului naţional. „Pentru a
hrăni speranţe — aprecia N . Iorga — pentru a întreţine energii, pentru a alina durerea
pierderilor prin omagiul adus celor căzuţi, a trebuit să se întemeieze... ziare de informaţii
răpede, de literatură v i o a i e " . M

Capabili să făurească şi să mînuiască idei, să dea sinteze originale, să descopere sau

să pună probleme într-un fel nou, publiciştii în toate timpurile îndeamnă pe cititori l a
reflecţii, îi mobilizează la marile acţiuni naţionale. I n funcţie de imperativele epocii, de
realităţile social-politice, stabilim ierarhia adevărurilor istorice, preţuim just oamenii şi
faptele lor, valorificăm tradiţiile progresiste.

„Voim aceleaşi drepturi care sînt comune tuturor naţiunilor culte ; a nu se mai
plăti acel spoliator tribut, care ne reaminteşte timpurile de tristă memorie şi umilinţă
pentru E u r o p a , care nu putea fi responsabilă, fiind ipotentă în faţa semilunei, care dacă
nu era acest m i c dar valoros popor, cine ştie pînă unde era să se arboreze semiluna..."
(„România liberă", Bucureşti, an. I , nr. 56 din 26 iulie, 1877, ρ. i)—4).
„Atacul asupra Plevnei şi în special asaltul redutei de l a Griviţa au dat românilor
ocaziunea de-a proba şi amicilor şi duşmanilor, că naţiunea noastră η -a pierdut absolut
nimic din vechile virtuţi războinice ; ziua de 30 septembrie a răzbunat armata română
de toate clevetirile din afară şi o-a pus în rînd cu cele mai bune oştiri din E u r o p a .
După mărturiile corespondenţilor străini şi chiar după depeşele ruseşti oficiale, românii
au făcut în faţa Plevnei minuni de vitejie... Noi, din parte-ne, mai adăugăm numai atît,

Dintre calendare amintim : Calendarul pentru toţi românii pe anul 1878 de la Hristos,
M

ediţiunea a doua, Bucuresci şi Calendarul progresului pe anulu 1878 de la Hristos, anul m ,

Bucureşti.
Unele loi volante se intitulau : „Bilete de Intrare... în favoarea răniţilor din România,
17

Braşov, iunie 1877" ; „Paza Dunării" poezie ; „La Intrarea triumfală a armatei române în capitala
României, 8 octombrie 1878", poezie şi „Manifestul Marelui Principe Nicolae către poporul
Român".
N. Iorga, Istoria presei româneşti, Bucureşti, 1922, p. 142.
38

www.mnir.ro
<76 PAUL GRIGORIU

că astăzi toate calomniile şi cobirile străinilor sînt reduse l a nimic. Cum nu se v o r

ruşina aceia care au îndrăznit să le scornească şi să le susţină cu atîta încăpăţînare ? ! " .
(•„Albina Carpaţilor", Sibiu, an. I , (1877), nr. 11 din 27 octombrie, 1877, p. 132).
„Exprim sincerea mea recunoştinţă comandantului trupelor române ale corpului dc
impresurare, generalului Cernat, care a ştiut a face. să pătrundă spiritul militar în trupe
ce pentru prima oară luau parte la lupte... care a ştiut a împlini pînă Ia capăt întreaga
sarcină ce i se încredinţase...". (Apreciere făcută de comandantul suprem al armatelor
româno-ruse, marele duce Nicolae, publicată în „Resboiul", Bucureşti, an. I , nr. 155 din
•25 decembrie, 1877, p. 2).

POSITION D E S PUBLICATIONS ROUMAINES PENDANT

L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

L a biographie de la presse. L e journal d'information et instrument politique a défini

•son profil en se séparant des périodiques de culture et satire. Les organes de presse édités
par les groupes politiques s'y sont définis avec précision. Les libéraux éditaient les journaux :
„Românul" (le Roumain), „Telegraful" (le ..Télégraphe") et „Dorobanţul" (le soldat d'Infanterie);
tandis que les conservateurs avalent comme organes de la presse „Timpul" (le Temps),
„România liberd" ( L a Roumanie libre), „Presa" (la Presse) et „Războiul" (La Guerre). Dans
les chefs-lieux de départements paraissaient : „Ialomiţa", „Gazeta de Bacău", „Curierul de
laşi", „Vocea Covurluiului" et d'autres. Dans les territoires subjugués paraissaient „Albina
•Carpaţilor", „Observatorul", „Transilvania", „Familia" et d'autres.
Les publiclstes et leurs horizons. Vus dans leur époque, les publcltes de la période
1877—1878, se présentent sous une structure de grande mobilité ; leur formation multilatérale
était axée sur une solide base humaniste.' Beaucoup d'entre eaux étalent des personnalités
culturelles et moins politiques.
G. Dem. Teodorescu était licencié ' ès-lettres de la Sorbonne, professeur secondaire de
latin et de roumain, ministre de l'instruction publique et des cultes. Il a écrit des travaux
•de folklore et de philosophie étant le premier biographe et bibliographe d'Anton Pann. Avec
le folkloriste I. Gh. Bibicescu i l a édité en 1477 le renommé quotidien „Dorobanţul". Grigore
H. Grandea, ancien diplômé, professeur, inspecteur des écoles élémentaires et poète. Il a édité
„Războiul" journal de large popularité ă l'époque. Dimitrie August Laurian, fils d'Auguste
Treboniu Laurian, était docteur en philosophie de Bruxelles professeur secondaire, auteur de
manuels scolaires et membre correspondant de l'Académie Roumaine. Pendant l'été de l'année
1(77 i l a édité la publication „Romdnia liberd". Ion A l . Lapedatu, fils de paysans pauvres près
de Sibiu, a passé son doctorat en lettres et philosophie. Professeur au gymnase roumain de
Braşov, il a écrit des nouvelles, des poésies et des études de littérature. Il a édité d Sibiu
l'hebdomadaire „Albina 'Carpaţilor". Dans l'histoire de la presse roumaine beaucoup de
journalistes patriotes ont passé dans l'anonymat.
Les messagers des aspirations de l'Indépendance. Comprenant l'Impératif du temps,
tous les journalistes. Indépendamment de leur appartenance politique, ont renoncé temporaire­
ment ă toute polémique et ont déclanché une véritable campagne de soutien du front, tout en
demeurant sur cette position jusqu'à la fin de la guerre. La presse annonçait les événements
militaires, les ordres du jour des commandements, ainsi que les spectacles, les donations et
d'autres formes d'aides destinées au front, aux blessés et aux familles sans soutien.
Les périodiques d'information quotidienne. Les annonces de réclame commerciale, outre
leur aspect hétérogène, publiaient aussi les éditions des cartes dédiées ă la guerre d'indépen­
dance, des brochures sur la nécessité de l'indépendance, des manuels d'histoire de la patrie
et d'autres matériaux de propagande. C'est dans le même but qu'on a imprimé sur des feuille
volantes des billets de spectacles donnés pour aider les blessés, des poésies patriotiques et
des manifestes adressés à la population par le prince régnant Charles et le prince Nicolas.
L'organisation du front commun, dépassant les divergences sociales politiques pour
appuyer par tous les moyens l'effort général de conquérir l'Indépendance, c'est une compréhen­
sion profonde des publiclstes du desideratum national. De ce point de vue ils se sont situés
sur les positions du vrai patriotisme.

www.mnir.ro
 L U P T A ROMÂNILOR P E N T R U INDEPENDENŢA,
OGLINDITA I N P R E S A ŞI I N PURLICISTICA
STRĂINĂ

de D A N A . LÀZÀRESCU

Istoria popoarelor se ţese din fapte, idei şi imagini. Fiecare popor de pe lume
păstrează i n mentalul său o imagine, complexă sau simplificată, stăruitoare sau labilă,
mai veridică sau mai falsă, pe scama tuturor celorlalte popoare cu care vine in contact,
sau cu care poate veni în contact. Rolul istoric a l acestor imagini nu a fost, cred, suficient
pus în valoare. D a r de asemenea imagini depinde, în mare măsură, posibilitatea u n u i
popor de a face să i se recunoască drepturile istorice de către celelalte popoare.
Prezenţa poporului român la întretăierea tuturor liniilor de forţă care convergeau
spre chestiunea Orientului a ridicat, evident, probleme imagologice. Multă vreme, micile
popoare aşezate de soartă în zona în care se punea cu pregnanţă această chestiune au
fost, prin vitregia vremilor, simple obiecte de drept. L a mase verde a tratativelor diplo­
matice sau a congreselor de pace, ele nu erau reprezentate de nimeni, nici de naţionali,
nici de protectori dezinteresaţi. Aşa s-au petrecut lucrurile, pentru cea de pe urmă oară.
pe deplin, la Congresul de la Paris (1856), care a impus o fază nouă, puţin aşteptată, a
chestiunii Orientului. L a Congresul de la Berlin se v a deschide — e drept, nu fără
proteste vehemente — o portiţă care v a îngădui să-şi rostească pretenţiile delegaţii Greciei
— regat independent, recunoscut ca atare de marile puteri încă din 1831 — şi delegaţii
României, principat a cărui independenţă era încă rezervată aprobării marilor puteri. D a r
noua procedură a fost ciudată şi vitregă. Delegaţii respectivi au fost auziţi, dar nu ascultaţi
(écoutés, mais pas entendus) ; şi majoritatea reprezentanţilor marilor puteri au crezut
decent să-şi manifeste atitudinea sinceră faţă dc această insolită încălcare a precedentelor
diplomatice, punctînd fermele, patrioticele, dar moderatele întîmpinări ale l u i M i h a i l
Kogălniceanu şi loan C. Brătianu cu poziţiile lor ostentative.

E r a , evident, o atitudine rutinară şi, poate, oficială. Dar care nu era, nici pe deplin
sinceră, nici, in orice caz, unanimă. Dacă ar fi fost unanimă, evident că nu s-ar fi ajuns
a se introduce în plenul Congresului delegaţii acreditaţi de principele României — c u m
de altfel nu au fost introduşi delegaţii principelui Milan al Serbiei. Dar această atitudine
oficioasă răspundea anumitor interese şi anumitor veleităţi, asociate cu chestiunea
fundamentală a Orientului, dc care se lega şi problema cuimpenii de forţe în E u r o p a şi
în lume.
Chestiunea Orientului, redusă la expresia ei cea mai simplă, a însemnat soluţionarea
treptată a problemei succesorale a Imperiului otoman, în Europa şi, subsidiar, în Asia.
Multă vreme nimeni nu s-a gindit, în cancelariile europene, că soluţia cea mai simplă
putea fi revenirea la status quo ante, adică la ceea ce fusese înainte de năvălirea
otomană în E u r o p a . Deci la recunoaşterea independenţei ţărilor supuse, rînd pe rînd, sub
diferite forme, de sultanii otomani. Cel dinţii care pare a fi reflectat la asemenea

www.mnir.ro
478 DAN. A. L A Z A R E S C U

posibilitate a fost George Canning, urmat de ducele de Wellington, care i-a luat locul
Ja Foreign Office Se preconiza, anume, realizarea idealului străvechi a l fanarioţilor,
reactualizat, într-o formă alterată, de explozia eteristă : restaurarea Imperiului bizantin.
Dar abia în deceniul a l şaselea a l secolului trecut au început unii responsabili politici a i
marilor puteri să cugete la posibilitatea unor state naţionale independente în zona
balcanico-dunăreană. Napoleon a l I I I - l e a în Franţa, William E w a r t Gladstone 2
în Anglia
se numără printre aceşti bărbaţi de stat clarvăzători, ceea ce explică recunoştinţa pe care
le-au păstrat-o, alături cu alte popoare balcanice, şi românii. Se ştie, astfel, că l u i Gladstone
Parlamentul din Bucureşti i-a acordat cetăţenia de onoare a României.

D a r opinia publică nu-şi împleteşte întotdeauna undele cu concepţiile oficiale ale

•celor care iau hotărîrile politice supreme. I n numeroase ţări europene, opinia publică, în
ceea ce privea popoarele din răsăritul Europei în general, şi poporul român în special,
începea să fie influenţată şi de o presă care dobîndise un minimum de independenţă
iaţă de tezele oficiale, precum şi de ceea ce începuse să se denumească publicistică.
Periodicele europene se ocupau, sporadic, de problemele ridicate, în legătură cu
chestiunea Orientului, de existenţa şi de suferinţele şi năzuinţele naţionalităţilor din
sud-estul Europei. Evident, nu în măsura în care s-ar fi cuvenit ; ceea ce pricinuia unele
proteste semnificative, ca acela a l lordului Strangford, în 1 8 6 3 . Dar, încă din 1808, foarte
3

oficiosul periodic francez „Le Journal de l'Empire'" începuse să publice — evident, nu

întîmplător ! — ştiri destul de abundente asupra principatelor române ; şi practica a
•continuat, după 1815, cînd oficiosul şi-a schimbat numele în acela de „Journal des débats"
şi a dobîndit curînd o bine-meritată celebritate, mai ales prin imparţialitatea l u i . Tot 4

-astfel, foarte influenta „Revue des Deux Mondes", întemeiată de Buloz în 1831, publica,
sporadic, studii asupra ţărilor romane, începînd cu acela a l l u i Edouard Thouvenel
(viitorul ministru de externe a l împăratului Napoleon I I I ) , care, în urma unei misiuni
oficiale, vizitase Ţara Românească şi şi-a consemnat impresiile într-un studiu publicat sub
titlul de La Valachie en 1839. Încă mai importante sînt studiile publicate de Hippolyte
Desprez în aceeaşi revistă, în ianuarie şi decembrie 1848. I n cel dinţii, vorbind de impre­
sionantul „mouvement roumain", autorul îl consideră ca fiind rezultatul „du travail
politique des savants et des écrivains de la Moldo-Valachie, de la Transylvanie, de la
Bukovine..." °. Consemnînd că România întreagă rămăsese credincioasă credinţei în poporul

1
Comte de Prokesch-Osten, Histoire de la révolution hellénique, vol. Π, cap. Χ, p. 414,
şi apendice 10, dec. 44 ; citat de Ν. I . Sarlpolos, La Question gréco-turque. Ses commencements,
ses progrès et son état actuel, In „Revue de droit international et de législation comparée
(La Haye, Berlin, Paris), tome X I (1879), p. 122, nota 1. Protagonistul acestei idei pare a fi fost
lordul Eytesbury, ambasadorul regelui Angliei pe lingă ţarul Nicolae I. Asupra evoluţiei „soluţiei
bizantine", pînă în 1878, cf. recenta lucrare a lui Evanghelos Kofos, Greece and the Eastern
Crisis, 1875—1878, Thessalonikl, Institute for Balkan Studies, 1975, p. 283 (vol. 148 din serie), în
care se redau şi documente diplomatice privind relaţiile greco-române între 1866—1878.
încă din 1856, pe cînd era ministru de Finanţe în guvernul prezidat de lord Palmerston,
1

Gladstone a preconizat constituirea unor state dunărene şi balcanice independente. Ajuns lider
al partidului liberal şl prim-mlnistru în mai multe rinduri, Gladstone şi-a păstrat atitudinea
favorabilă micilor naţiuni răsăritene. Date în biografia „standard" a lui Gladstone, scrisă de
John Morley, pecum şi în Hansard's Parliamentary Debates, volumele dintre 1856 şl 1878.
Capitolul final — intitulat, semnificativ, Cftaos — al volumului de impresii de călătorie
3

publicat de Lady Strangford la Londra, în 1863, sub titlul de Eastern Shores of the Adrlattc.
Lordul Strangford scrie astfel „The most remarkable fact In Turkey is the awakening of the
subject nationalities, the rising cultivation of their languages, and the utter untrustworthiness
of their talk about themselves, when not properly controlled. But we have no Englishmen who
know anathing about Servian, about Bulgarian, or, beyond a moderate point, about Wallachian ;
yet the, language of each nationality, Turkish hardly excepted, is its life-blood (p. 236). Lordul
Strangford fusese, între 1845—1858, secretar al ambasadei britanice din Constantinopol. Ulterior
a rămas în Orient pe cont propriu.
* Date în Vasile V. Haneş : Formarea opiniei franceze asupra Principatelor române tn
secolul a XIX-lea, Scrisul românesc, Cralova-Bucureştl, 1929. Sînt trecuţi în revistă principalii
autori care au scris despre români între 1770—1848 (Carra, Thornton, Regnault, Salaberry, etc.).
Hlpollyte Desprez, L a Moldo-Valachie et le mouvement roumain, în „Revue des deux
6

.mondes", 18-e année, tome X X I , 1-er Janvier 1848, p. 107.

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U INDEPENDENŢA O G L I N D I T A I N P R E S A STRĂINA 479

ei unitar, ceea cc-i prefigura unitatea politică, Desprez prevedea că „mişcarea românească
va ajunge, curînd, una din puterile morale, una din forţele politice cele mai mari din
Europa orientală" ; şi anume
6
atunci rând îşi v a fi realizat unitatea naţională.
Presa germană, mai ales după 1848, sc arăta, de asemenea, foarte preocupată de
soarta ţărilor române. Intr-un studiu recent, o cercetătoare vest-germană a urmărit atitu­
dinea luată faţă de poporul român, în preajma unirii principatelor şi în perioada
imediat următoare, de principalele organe ale presei germane a epocii, şi anume de
„Ausburger allgemcinc Zeitung" (organ moderat, dar apropiat dc interesele politicii
austriace) ; de „Neuc preussisclie Zeitung" (sau „Kreuzzeitung), prusian, conservator şi
ohiar reacţionar, unde scria şi Bismarck ; dc „Kolnische Zeitung" (ziar de informaţii şi de
afaceri, favorabil politicii prusiene moderate, de model Mantcuffel) ; şi de „Die Grenzboten"
(oficios liberal-constituţional) '..
Toate aceste organe de presă, foarte influente în ţările de limbă germană, discutau
problema românească ; şi scoteau în relief dificultăţile soluţionării ei, în funcţie de jocul
intereselor marilor puteri în spinoasa chestiune a Orientului, cu implicaţii specifice privind
libertatea navigaţiei pe Dunăre ; se discuta şi capacitatea românilor de a edifica o societate
modernă şi u n stat constituţional, problemă ridicată, destul de pesimist, şi de unii
observatori occidentali, cum a fost Thornton în 1808 şi Charles Perthuisier în 1822.
Se poate oare vorbi, aşa cum o face cunoscutul istoric francez Georges Castellan —
specializat în istoria ţărilor dunărene şi balcanice — dc existenţa unui lobby românesc
instalat la Paris ? . De un grup de presiune, cu totul dezinteresat şi idealist, care, alimentat
8

cu ştiri istorice şi politice de gînditorii, refugiaţii şi studenţii români de l a Paris, a

funcţionat în capitala Franţei, intre 1840—1880, fiind alcătuit din publicişti ca E l i a s
Kcgnault, Hippolytc Desprez etc., şi din savanţi ca Edgar Quinet şi Jules Michelet ?
Este incontestabil că principalul centru de informaţii juste in problema românească a fost
Parisul ; şi, în afara scriitorilor pomeniţi, trebuie să-i menţionăm, cu o firească recu­
noştinţă, pc cei care, după o şedere mai lungă sau mai scurtă în ţările române, s-au
grăbit să scrie cît sc poate de documentat ceea ce putuseră vedea aici, justificînd năzuinţele
românilor — bazate pe istorie — spre libertate şi neatîrnare: J . A , Vaillant, U b i c i n i , 9

Frédéric Damé, Paul Bataillard şi atîţia alţii.

Soluţionarea — alit dc provizorie — a chestiunii române, pe plan internaţional,
între 1856 şi 1859, a început să fie repusă în discuţie, din mai multe părţi, după 1870
cînd ipoteca politică pc care Franţa napoleoniană o căpătase, la Congresul de Ia Paris,
asupra Orientului în general şi asupra Impcrhilui otoman în special a fost practic anulată
prin înfrîngerea Franţei de către Prusia devenită, prin abilitatea politică a cancelarului von
Bismarck, putere hegemonă în Europa. înfrîngerea Franţei şi conferinţa de la Londra
(1871) — prin care s-au reformat toate clauzele ncteritoriale ale păcii de la Paris —

„Le mouvement roumain sera devenu uns des puissances morales, une des forces
c

politiques les plus grandes de l'Europe orientale (...) lorsqu'il réussira à' constituer, entre la
mer Noire et la Theiss, un Etat fort (...) au nom des intérêts de l'Europe latine" (Ibidem, p. 131).
' Caria Braun von stumm, „Das Widerhall der Vereinigung der Donau-Furstentumer i n
der deutschen Publizistik", Acta Historica (Societas Academica Dacoromania), Mtinchen, 1972,
tomus X , p. 7—00.
" Les Etats balkaniques et sud-est européens dans les relations internationales (fin du
XVIII-e siècle — XX-e siècle), in „Revue Historique", C, tome C C L V , No.. 517 (1976), p. 43—66.
Jean-Henri-Abdolonyme Ubicini (1818—1884) a publicat în favoarea românilor o serie de
0

broşuri : La Question d'Orient devant l'Europe (1854), La Question des Provinces danubiennes
devant l'Europe (1858) şi o lucrare compacta, sub titlul de Provinces danubiennes et roumaines.
Valachie, Moldavie, Bukovine, Transylvanie, Bessarabie (Paris, Didot Frères, 1856), în colecţia de
popularizare l'Univers. Destinată cititorilor obişnuiţi şi tipărită in atmosfera creată prin Congresul
de la Paris, această lucrare este de fapt o pledoarie documentată în favoarea cauzei româneşti.
De notat că, printre alte elemnte, Ubinini foloseşte şl o caracterizare semnificativă a marelui
istoric englez Gibbon, in celebra lui sinteză The Decline of the Român Empire (cap. X I ) .
„Românii sînt Împresuraţi de barbari, dar nu se amestecă cu e l " (Tfte Wallachians are
surrounded by, but not mixed with, the Barbarians). După cum se ştie, Ubinini, pornit lntr-o
misiune misterioasă in Orient, a ajuns secretar de limbă franceză al guvernului revoluţionar
de la Bucureşti (1348) şi a rămas în aceiaşi calltae sub locotenenta domnească.

www.mnir.ro
480 DAN. A. LÀZABESCU

crează premisele redeschiderii chestiunii orientale, într-un climat politic cu totul nou în
Europa. Anume, Anglia retrăgîndu-se într-o „splendidă" izolare, prin politica prudentă a
lui Gladstone, Franţa devenind, pentru o generaţie cel puţin o putere cu interese
europene secundare, E u r o p a parc dominată dc alianţa celor trei împăraţi, pusă la cale de
Bismarck între 1872 şi 1873.
Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere, atunci cînd se analizează pregătirea, fazele
şi consecinţele războiului din 1877—1878, este amănuntul că, între 1871—1880, aproape
toate marile puteri europene — excepţie făcînd Germania bismarckinnă — nu avut, nu o
singură Unie în politica lor exterioară, ci două sau chiar trei asemenea linii divergente.
Astfel, în R u s i a , linia politică panslavislă, a l cărui purtător de cuvînt v a fi în permanenţă
contele Nicolae P. Ignatiev, se lovea de linia politicii tradiţionale, prudente şi europene,
reprezentată de principele-cancelar Gorceacov şi de colaboratorii săi apropiaţi, Jomini şi
Gierş ; ulterior v a interveni, cu succesul cunoscut, linia împăciuitoare a contelui Piotr
Şuvalov, ambasador al ţarului la I-ondra. Tot astfel, în Marea Britanie, linia dură, răz­
boinică, indicată, din umbră, de regina Victoria — credincioasă pînă la capăt prcceptelclor
politice ale defunctului ei soţ, prinţul-oonsort Albert dc Saxn-Coburg — era susţinută de
primul ministru Disraeli, al cărui ţel esenţial era însă destrămarea alianţei celor trei
împăraţi, alianţă atît de umilitoare pentru orgoliul britanic. Dar şeful Foreign 0//iir-ului,
lordul Derby, era convins, cu o afirmase într-un discurs public încă din 1867, de
inevitabila prăbuşire a Imperiului otoman ; iar opoziţia liberală, în frunte cu şeful ei
neoficial, Gladstone, se v a dezlănţui, cu o violenţă fără dc seamăn, împotriva turcilor şi
a exceselor lor administrative. I n Austro-Ungaria, linia reacţionară, favorabilă alianţei
tradiţionale cu (arul, era reprezentată de vîrfurile militare, în frunte cu arhiducele
Albrecht, biruitorul de l a Custozza ; dar cercurile influente maghiare, şi însuşi primul-
ministru maghiar, Tisza Kâlman aveau o altă politică ; în vreme ce fostul premier
maghiar, ajuns cancelar a l imperiului, contele Andrâssy, îşi desfăşura cu măiestrie varianta
sa a politicii Drang nach Osten, invederînd observatorilor inteligenţi iminenta destrămare
a Imperiului h a b s b u r g i c . 10

Franţa însăşi, pe-atunci în plină criză politică prevestind lovitura de stat — eşuată
— de la 16 mai 1877, era sfişiată între linia reacţionară, reprezentată de triumviratul
ducilor dc Broglic, d'Audiffrel-Pasquiet şi Decazes, linin republicană Gambetta-Waddinglun
şi linia, atît de suplă, reprezentată încă prin bătrînul Thiers, mort, din nefericire. în
septembrie 1877, înainte astfel de-a-şi putea încheia cariera, atît de contradictorie, prin
participarea sa, cu experienţa şi prestigiul dc care se bucura pretutindeni în Europa
oficială, la Congresul de pace de la Berlin.
E v i d e n t că presa, oficială şi oficioasă, α ţărilor respective, nu putea părăsi norma­
tivele oficiale. Problema românească era privită, în mod fatal, prin prisma intereselor
guvernelor marilor puteri şi a alianţelor respective.
Spre onoarea Europei intelectuale, trebuie scos în relief faptul că, fără a ţine seama
de asemenea normative, unii publicişti şi ziarişti europeni nu s-uu sfiit să susţină cauza
dreaptă a românilor şi justificarea istorică a neatîrnării lor. Argumentele invocate au fost
de natură istorică şi politică. Se scotea în relief, mai ales, faptul că din 1856, de cînd
se bucura de un regim de oarecare libertate lăuntrică, România făcuse progrese accelerate
în numeroase domenii moderne. D i n punct de vedere juridic, se invocau capitulaţiile,
Încheiate cu Imperiul otoman şi recunoscute ca documente istorice valabile, prin acte de
drept internaţional (tratatul de la Adriunopol din 1829 şi Convenţia de la Paris din

,,L'avenir nous apprendra dans quelle mesure le comte Andrâssy et la Hongrie

10

auront contribue à l'anéantissement dc l'Autriche et de leur proprie pays, par leur politique
balkanique, chimère toute pure, pour un Empire qui n'est plus que Ια femme malade de
l'Europe, selon l'expression de Bismarck", scria in ia78 un diplomat anonim in broşura Le
Congres en miniature, par un diplomate (Paris, Paul Ollendorff).

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U I N D E P E N D E N T A O G L I N D I T A I N P R E S A STRĂINA 481

19 august 1858). Cum scria Karl Marx Intr-un articol publicat în „New Y o r k Daily
Tribune" în 1854, „aceste capitulaţi nu au fost abrogate de nici un alt tratat. Rezultă că
Principatele Dunărene sînt două state suverane, sub suzeranitatea Porţii, căreia îi plătesc
tribut, însă cu condiţia ca Poarta să le apere de toţi duşmanii din afară, oricare ar fi,
şi să nu se amestece în trebile lor lăuntrice" . il

Cît se poate de prost inspirată, Poarta otomană, în loc să practice o politică de

înţelegere cu toate ţările din Europa sud-estică şi cu supuşii ei europeni, iniţiase acţiuni
de indimidare şi provocare şi veleităţi de ingerinţe în trebile interne ale Principatelor
române, contestând României, atît denumirea, cît şi, între altele, dreptul de a încheia
convenţii comerciale cu alte state, fără asentimentul ei. Celebra „depeşă a dragomanilor",
din octombrie 1874, a infirmat aceste pretenţii otomane. D a r presa britanică şi unele voci
în Parlamentul britanic susţineau teza otomană.
Juriştii au intrat atunci în acţiune. U n u l din întemeietorii importantei „Revue de
droit internaţional et de législation comparée", prof. Arntz, într-un studiu publicat în
nr. 9/1877, constată că, în contrast cu situaţia din Bulgaria şi Grecia, ţările române nu
au format niciodată o parte administrativă a Imperiului otoman. Scoţînd apoi în relief
rapidele progrese făcute de România în toate domeniile specifice civilizaţiei europene,
într-un timp record (nici 20 de ani ! ) , prof. A r a Iz consideră că toate acestea o îndreptăţesc
să solicite deplina neatârnare. „Statele — scrie Arntz — sînt organele prin care se
crează opera de civilizaţie. Statele europene de importanţa României, avînd o civilizaţie
cum este civilizaţia ei, nu pot fi menţinute în dependenţa Turciei. Dacă tratatele nu i-au
statornicit independenţa în mod îndestulător, principiile dreptului ginţilor reclamă
aceasta" a
.
E x i s t a însă u n mare semn de întrebare. Anume, cum se v a comporta, pe cîmpurile
de luptă, oştirea proaspătă a unei ţări care, de aproape trei veacuri, nu-şi mai vărsase
sîngele pentru cauza proprie ?
L a această îndoială au răspuns, aşa cum au răspuns, dorobanţii şi vânătorii români
sub zidurile Plevnei, chemaţi acolo să intervină într-un moment neaşteptat de critic al
războiului. Numaidecât, pînă ' şi acea parle a presei străine care, pînă atunci, se arătase
neîncrezătoare, a început să elogieze vitejia românilor. Diplomaţii, în frunte cu Sir
William White — care v a fi cel dintâi reprezentant oficial al Marii Britanii cu rang de
ministru plenipotenţiar, la Bucureşti — vor face la fel. Marele istoric francez Henri
Martin putea scrie că „Nimic din ceeace-i priveşte pe români nu ne m a i poate fi i n d i ­
ferent" 13
. I a r romancierul Jules Lermina îi scria, atunci, diplomatului român Trandafir
Djuvara : „Atunci cînd o ţară cum este România îşi face intrarea în viaţa europeană, ne
grăbim să ne restrîngem ca să-i facem loc. Românii au dreptul de cetăţenie printre
oamenii inteligenţi" M
.

" Nr. 4134 din 19 iulie 1854 (Mârx-Engels, Opere, Edit. Politică, Bucureşti, vol. X
(1961), p. 329). în acelaşi cotidian, Friedrich Engels scrisese in 1863 (Nr. 3748 din 21 aprilie) că
soluţionarea chestiunii Orientului nu putea progresa, ca urmare a ignoranţei, rutinei şi apatiei
mintale a diplomaţilor, care nu cunosc altă soluţie decît status quo, adică permanentizarea
secularei opresiuni otomane. „Soluţia problemei turce, ca şi aceea a altor probleme mari,
îl va reveni revoluţiei europene", scria Engels. „începînd din 1879, hotarele revoluţiei înaintează
neîncetat. Ultimele ei avanposturi au fost Varşovia, Debreţin şi Bucureşti ; avanposturile
viitoarei revoluţii trebuie să fie Petersburg şi Constantinopol".
" „Un Etat européen de l'importance de la Roumanie, ayant une civilisation comme elle,
ne peut pas être maintenu dans la dépendance de la Turquie. S i les traités n'ont pas
suffisamment assis son indépendance, les principes du droit des gens la réclament" (Arntz, p. 9).
„Rien de ce qui touche les Roumains ne saurait nous être Indifférent" (Citat de
13

T. G. Djuvara, Edgar Quinet et les Roumains, Paris, 1903, p. 65).

» „Quand un pays comme la Roumanie entre dans la vie européenne, nous nous
serrons pour lui faire place. Les Roumains ont droit de cité parmi les gens intelligents"
(T. G. Djuvara, op. cit., p. 66).

www.mnir.ro
482 DAN. A. L A Z A R E S C U

LA LUTTE D E S ROUMAINS POUR L E U R INDÉPENDANCE

REFLÉTÉE D A N S L A P R E S S E E T L A
LITTÉRATURE EUROPÉENNE

Résumé

Si l'histoire des peuples se construit à partir des événements historiques, des idées et
des Images, on doit convenir que ces dernières ont été assez peu étudiées jusqu'à présent.
La diffusion d'une image véridlque du peuple roumain, de son histoire et de ses droits
politiques, a constitué une étape Importante de l'histoire du sud-est européen, au XlX-e
siècle, alors que l'opinion publique devenait une des forces essentielles, de la politique
Internationale. C'est pourquoi les ouvrages consacrés à la cause roumaine par Edgar Qulnet,
Jules Michelet, Hippolyte Desprez, Ubicini ou Paut Batatllard, ont joué un rôle presqu'aussl
important que les prises de position politiques de Napoléon III ou de William Ewart Gladstome,
en ce qui concerne les problèmes de l'autonomie et de l'unité des pays roumains.
L'auteur souligne ausst le fait que chaque grande puissance européenne (à l'exception
de l'Allemagne blsmarckienne) a subi, entre 1875—1878, l'Impact de deux ou même de trots
lignes politiques différentes préconisées par des groupes de pressions contrastlves. Dans ce
climat complexe, le rôle des Images forgées par la presse et la publicité, sur un terrain
presque vierge, devait être d'un grand poids. La vaillance des combattants roumains, sous
les murs de Plevna, a fait le reste. Personne n'a plus osé contester le droit à l'Indépendance
d'un peuple qui avait montré tant de bravoure, associée à la capacité de s'assimiler si vite
les grands principes de la civilisation. Et Jules Lermtna devait saluer l'Indépendance roumaine,
en affirmant que „Ies Roumains ont droit de cité parmi les gens Intelligents".

www.mnir.ro
 PICTORII PARTICIPANŢI O F I C I A L I L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢĂ, M A R T O R I AI I S T O R I E I

de A D R I A N A D A M A C H E
şi E L E N A IOSEFIDE

C u scurte dereglări, mai mult de ordin stilistic, realismul a fost o permanenţă a

istoriei artei, fie că el a fost definit ca un raport cu o realitate — unic izvor de
inspiraţie, fie ca o natură însufleţită dc simţirea umană, sau o artă analogă naturii fie
artistul demiurg concurînd realitatea, în fine însuşi frumosul estetic este un „splendor
veri" ca la uniii din platonicieni sau un derivat din natură ca l a R u s k i n .
Scria Leonardo da V i n c i în vestitul său tratat : „Pictura cea mai vrednică de laudă
e aceea care seamănă cel mai mult lucrului ce-1 înfăţişează. ...Este mai bine să te îndrepţi
către natura însăşi decît către maeştrii care tot de la dînsa au învăţat". I a r Diirer nota :
„Arta adevărată sc găseşte în natură". — „înapoi la natură !" exclamau un Diderot şi
un Rousseau iniţiatorii „stilului adevărat".
Or, pe la mijlocul secolului trecut începuse să se fixeze o idee redacţională nouă :
marile ziare începeau să publice gravuri după desene, realizate de reporteri specializaţi,
reflectând evenimentele cele mai importante ale momentului istoric. Artiştii căpătau astfel
un nou oomenditar, de unde implicaţiile normale : constituirea unui nou stil, un stil bazat
pe un realism exacerbat pînă la exactitate documentară ce nu rareori eludează însăşi esenţa
interpretativă a raportului realitate—artă, un stil care, alteori, conformindu-se modei
cedează în favoarea unui pitoresc dulceag (pentru că cererea mare de desenatori şi
gravori aduce şi nechemaţi) ; sc constituie mari reviste ilustrate cum au fost L'Illustration",
„Le monde illustré", „The G r a p h i c " , „The art j o u r n a l " , „The ilustrated London News",
„Leipziger Illustriertc Zeitung", „La illustration espagnola y americano" etc. sau „Uustra-
ţiunea" apărută în România in septembrie 1860 şi scoasă de C. Popp de Szathmâry ; în
sfîrşit apar noi mijloace de gravare mult m a i accesibile rotativei.

In acest context, războiul româno-ruso-turc de la 1877 reprezentând u n eveniment

de primă importantă în viaţa continentală, marile reviste ilustrate îşi trimit corespondenţii
pe front. Aşa au fost francezul de origină spaniolă Daniel Vierge, germanii Kocncn,
Fcrdinandus, francezul de origină română F i l i p Montaureanu, etc. '.
I n ţară, la sugestia l u i Carol Davila, primul ministru I . Brătianu 2
a solicitat u n
grup de pictori români să însoţească trupele române pentru a prinde imagini ale
luptelor purtate de trupele româneşti , imagini ce urmau, în intenţia autorităţilor, să fie
3

Vezi N. Iorga, Războiul din 1877 in ilustraţii, in Almanahul graficei române 1929 ;
1

George Oprescu, Grigorescu reporter de război In Scrieri despre artă, Edit. Meridiane, Bucureşti,
1966, p. 37 şi urm. ; George Oprescu, Grafica românească în sec. XIX, vol. I I , Bucureşti,
1945, p. 36.
1
A l . Vlahuţă, Grigorescu, In Calendaru Minerva, 1606, p. 219 ; George Oprescu, op. cit.,
p. 37 ; G. Bora, însemnări cu privire la pictorul C. Popp de Sazthmăry, „Revista Fundaţiilor'',
V i n , nr. 7, p. 133 ; G . Petraşcu, O privire asupra evoluţiei picturii româneşti. Bucureşti, Moni­
torul Oficial, p. 7 şl urm.
3
Arh. St. B u c , fond. Marele Stat Major, dos. 643/1877—78 fila 201.

www.mnir.ro
484 A D R I A N ADAMACHE ŞI E L E N A I O S E F I D E

folosite de ziarele româneşti ; cu toate acestea, însă, gazetele vremii, „Războiul", „Doro­
4

banţul" etc. v o r apela Ia schiţele din ziarele străine, regravate de u n Weidlich, Solomon
T r a n k u l sau de gravorii firmei Thiel und W e i s s 5
şi numai pe această cale indirectă au
apărut în presa noastră cîteva din desenele l u i Carol Popp de Szathmâry. Grigorescu
îşi va folosi desenele ulterior, după război, cedîndu-le unui C h . Chardon Aîné („iprimerie
en toille douce, 10 rue de l'Albaye") sau unui E . Dujardin (29 rue Vavin) pentru a fi
reproduse prin gravură . β

In orice caz, la data formării grupării, cei patru : N . Grigorescu, C. Popp de

Szathmâry, S a v a Henţia şi G . Demetrescu Mirea erau principalele forţe artistice ale ţării 7

şi erau legaţi m a i mult sau mai puţin de C. D a v i l a . 8

Poziţia lor oficială a fost diferită de la om la om şi nu unică, aşa cum apare în

istoriografia noastră de artă, unde se emit două teorii : fie ataşaţi la Marele Cartier
General, fie la Ambulanţa Cartierului G e n e r a l . Realitatea este cu totul alta : C. P. de
9

Szathmâry era pictorul oficial al Curţii şi în această calitate însoţeşte pe domnitor. In

plus, se pare, el a avut şi un contract cu o serie de ziare străine ce-i preiau o parte
din d e s e n e 10
; Grigorescu apare în calitate de ataşat, întîi pe lîngă Corpul de observaţie
a l generalului L u p u , din ordinul primului ministru , ulterior trecînd l a Divizia a I l - a
l i 12

a Corpului de operaţii , care îi plătea diurna de 1000 lei pe lună ; Sava Henţia era
u

„ataşat la Ambulanţa Marelui Cartier General pentru tot războiul" pentru „îndeplinirea
misiei sale de a r t i s t " 1 4
; în fine G . Dem. Mirea, proaspătul cîştigător al premiului pentru
străinătate , care aştepta să plece 2 ani în Italia şi u n u l în Franţa
a 1 6
şi, întrucît cursurile
Şcolii de Belle-Arte din Paris începeau de l a 15 septembrie , 11
i a r Consiliul permanent
al Ministerului Instrucţiuni îşi dă avizul, la 10 octombrie 18
este invitat să meargă pe
front, dar cum era fost m e d i c i n i s t , 19
după toate probabiliităţile a avut statutul tot dc
ataşat la Ambulanţă (de altfel mai toate desenele lui înfăţişează aspecte din taberele
sanitare) m
.

Perioada de timp şi deplasările lor pe front sînt şi ele diferite. Astfel pe

Szathmâry îl aflăm prezent în Bucureşti l a defilarea armatelor ruse ce trec prin capitală 2 I
,

B . Şt. Delavrancea, Grigorescu, in Calendaru Minerva, 1908, p. 78.

4

G . Oprescu, op. cit., p. 146.

5

• G . Oprescu, corespondenţa lui N. Grigorescu, în Analecte, Π, Bucureşti, 1944, p. 96.

Exceptlndu-1 pe Aman, Tattarescu, ocupaţi unul cu Pinacoteca şi şcoala de Belle-Arte,
7

celălalt cu pictarea bisericii Ionaşcu din Slatina, a Iul Panalteanu-Bardasare, prins şi el în

activităţi didactice, ceilalţi creatori erau fie în vîrstă (C. Lecca, A. Chladek), fie în străinătate
(Stahl), fie nişte necunoscuţi (Andreescu). Unii cercetători Indică şl pe T . Aman ca participant
(G. Bora), dar noi l-am găsit in documente ca prezent in Bucureşti pînă la 16 octombrie şi e
greu de crezut că, bolnav fiind (R. Bogdan), să se fl dus iarna pe front, alţii şi pe Tranck
(Ana Maria Covrig), însă acesta, prin specificul artei sale, nu putea corespunde cerinţelor
momentului.
8
Grigorescu era pacientul iul Carol Davila ; Sava Henţia era profesor la Azilul Elena
Doamna, patronat de C. Davila ; G . D. Mirea fusese studentul Iul C. Davila Ia Şcoala de
medicină ; Carol Popp de Szathmâry, ca şi Davila erau apropiaţi ai cercurilor Curţii.
" George Oprescu, Grigorescu reporter de război, p. 37—38 ; M. Popescu, Sava Henţia,
Espla, Bucureşti, 1955, p. 14 ; J . W. Ghika, Gh. M. Tattarâscu, un pictor român şi veacul său,
Espla, Bucureşti, 1958, p. 185, respectiv Ana-Maria Covrig, Contribuţii la desluşirea biografiei şi
la cunoaşterea operei pictorului C. Popp de Szathmâry, în „Studii şl cercetări de Istoria artei",
seria Arte Plastice, tom. 23 (1976), p. 99.
10
G. Bora, op. cit., p. 188 ; G . Oprescu, op. cit., p. 35—36 ; N. Iorga op. cit., p. 3.
>' A r h . St. B u e , fond, cit., dos. 757/1877, fila 41 v. şi 44 v.
11
Ibidem, dos. 643/1877—1878, fila 201.
u
Ibidem, dos. 645/1877—1876, fila 200.
" Biblioteca Academiei R.S.R., Arhiva Artiştilor Plastici — Sava Henţia, acte 1—17..
fila 4. Vezi şl Llvia Drăgoi, Expoziţia retrospectivă Sava Henţia (1848—1904), Muzeul de Artă,
Cluj, 1974, p. 11
15
Arh. St. B u c , fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dos. 3532/1877, fila 237.
18
Ibidem.
" Ibidem.
18
Ibidem, fila 240.
** I . Dragomlrescu şi I . Frunzetti, G . Demetrescu Mirea, Imprimeria Naţională, Bucureşti,
1949, p. 4—5.
» Vezi Desenele de la Muzeul Militar Central, Bibliotecă.
11
Muzeul Militar Central, Bibliotecă, D. I V 348.

www.mnir.ro
P I C T O R I I PARTICIPANŢI O F I C I A L I L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 485

apoi în lagărul de la C a l a f a t . L a 1 iulie 1877 se află la Z i m n i c e a , l a 31 august e la

K
Ώ

Plevna , 2 4
la 15 octombrie la Nicopole , 23
apoi la 6 noiembrie pînă la sfîrşitul anului
este l a Griviţa . D i n această perioadă datează şi o serie de portrete ale d o m n i t o r u l u i ,
26 77

fapt care pare să-1 confirme pe G . Bora. Grigorescu se afla la 14 iulie 1877 în tabăra
de la C a l a f a t , 28
unde-1 v o m găsi pînă la 11 a u g u s t . 29
I n octombrie, pictorul era la
Verbica . 30
Mărturia unui combatant, dr. C. I . I s t r a t i ,31
arată că Grigorescu „a urmat
toată campania de la P l e v n a " , or după cum el însuşi mărturiseşte că nu a fost la
Smîrdan, e probabil să se fi întors după front în ianuarie 1878, însă documentar îl vom
găsi abia spre sfîrşitul l u i martie, cînd i se comandă de către Primăria Bucureştilor
tabloul „Atacul de la Smîrdan" . 32
Henţia soseşte în tabăra de la T u r n u Măgurele în
j u r u l zilei de 5 august 1877, cînd i se eliberează actul de liberă trecere numărul 465
al Cartierului General ^ Dată fiind infirmitatea de care suferea, el a stat departe de
marile confruntări militare, întilnindu-l de o parte şi de alta a Dunării, l a Calafat '', 3

la C o r a b i a , la N i c o p o l e
χ 36
şi la G h i g h i u . G . Demetrescu
3 7
Mirea a fost pe front puţin,
probabil din septembrie pînă la sfîrşitul l u i octombrie 1877, adică între momentul
cîştigării concursului pentru străinătate 38
şi momentul în care devenea „supus la toate
îndatoririle bursierilor statului prinse prin legea instrucţiunii" . 39
I n acest timp el s-a
aflat la P o i a n a , C a l a f a t , face
4 0 41
o călătorie la C a z a n e ; 4 2
apoi îl găsim la Nicopole , 43

Plevna 4 4
şi la V i d i n , 4 5
unde-1 schiţează pe I . Brătianu în 1877.

De pc cîmpul de luptă, cei patru artişti au adus u n număr impresionant de

schiţe realizate în tehnici variate de l a creion la cărbune, de la acuarelă la guaşă. Ne-am
oprit asupra desenelor, deşi ele vor fi preluate şi prelucrate în opere finite, întrucât în
afara valorii lor artistice intrisece au o mare valoare documentar-istorică, aducând, direct
din viitoarea luptelor, imagini clare reale şi evidente ale epopeii independenţei României.
Sînt un fel de „stop-cadru" prinse direct, fără conceptualizări de ordin estetic, la faţa
locului, de artişti înzestraţi, unii chiar de excepţie — cum e cazul l u i Grigorescu şi
Szathmâry — şi care au permanentă conştiinţă a faptului că trăiesc un mare eveniment
istoric.
Scria A l . Vlahuţă 46
despre Grigorescu, dar exprima u n fapt de conştiinţă al tuturor
participanţilor : „El era acolo, în ceasurile acelea de scrîşnire, un glas al istoriei, un trimis
ce avea să vadă într-o clipită şi pentru toţi ceea ce n u se putea vedea decît o singură
dală în toată întunecata nemărginire a timpului, să vadă profund cu ochii pe care
moartea nu-i închide şi să spună veacurilor viitoare ce a văzut".

23
Ibidem, D. I V 290, D. I I 293, D. I I 294.
23
Muzeul de Artă R.S.R., Secţia grafică, D. I I I Sz2/4618.
24
Ibidem, D. I I SZ2/4550.
* Ibidem, D. 1Π SZ3/4709.
20
Ibidem, D. I Sze/4727.
27
Ibidem, inv. 24598/9, 29076/4479, 20090/4493, 29091/4494 etc.
29
Arh. St. B u e , fond Marele Stat Major, dos. 757, fila 44 ν. ,
29
Ibidem, dos. 643/1877, fila 41 v.
30
Ibidem, dos. 645/1677—1878, fila 200.
31
C. I . Istrati, Doi Luceferi, in Calendarul Minerva, 1908, p. 190.
32
Arh. St. B u c , fond Primăria Municipiului Bucureşti, secretariat, dos. 1/1878, fila 179—180.
33
Biblioteca Academiei R.S.R., loc. cit.
34
Muzeul de Istorie a R.S.R., Înv. 3860.
35
Muzeul de Artă R.S.R., Înv. 25978/1388.
35
Ibidem 32028/7433, 25978/1378 etc.
n ibidem, 25977/1937.
• Arh. St. B u c , fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dos. 3543/1877, fila 92—93.
39
Ibidem, dosar 3532/1877, fila 249.
Muzeul Militar Central, loc. cit., D. ΠΙ 202.
1 0

41
Ibidem, D. I I I 198, D. ΙΠ 204.
42
Ibidem, D. I V 186.
43
Ibidem, D. I V 187.
44
Ibidem, D. I V 214.
45
Ibidem, D. I V 208.
40
A l . Vlahuţă, Pictorul Grigorescu, Edit. Tineretului, Bucureşti, 1957, p. 39.

www.mnir.ro
Fig. 1 — Carol Popp de S z a t h m â r y — „ L u p t a de l a P l e v n a " („Illuslrierte Z e i t u n g " ,
n r . 1783, d i n 1877).

Fig. 2 — Nicolae Grigorescu — „Stradă din Nicopole" (Muzeul de Artă R . S . R . ) .

www.mnir.ro
www.mnir.ro
488 A D R I A N ADAMACHE ŞI E L E N A I O S E F I D E

D i n această stare de spirit se naşte şi principala caracteristică stilistică a desenelor

formaţiunii, în ciuda multelor date care îi singularizează pe membrii e i 4 7
: realismul, un
realism însă, oare, fiind coroborat şi cu o modă, dar şi cu o intenţie voluţională, ajunge
pînă l a exactitatea documentară. Se pare că acest, mod de expresie convine cel mai mult
lui C. Popp de Szathmâry. E r a destul de în vîrstă, la data campaniei avea circa 65 de
ani, o mînă sigură şi o virtuozitate tehnică de excepţie. E l practica desenul cu o precizie
dată de o îndelungată practică — de unde şi acea senzaţie de uşor manierism mecanicist,
de „schematism" formal de carc-1 acuza N . I o r g a 4 8
şi nu fără dreptate. Pictorul transil­
vănean rezistă de cele mai multe ori cercetării preciziei. Dacă am compara desenele l u i
cu imagini fotografice snu hărţi ale locurilor înfăţişate de e l 4 9
ne v a surprinde exactitatea
transpunerii grafice. Nu putem într-o asemenea circumstanţă să nu-i acordăm credit
documentar. I n plus Szathmâry este şi un frecvent colaborator al marilor reviste ilustrate
străine, de unde intenţia de a prinde esenţial şi a da explicaţii. I n unele din desenele
sale adoptă o manieră Callot din „Asediul fortăreţei St. Martin", sau „Asediul cetăţii L a
Rochelle", „ridicind mult orizontul" pentru a crea o mare adîncime în care plasează cu
exactitate poziţia trupelor, amplasarea artileriei, vadul Dunării, diferite cote de nivel
etc. B a mai mult îşi notează în scris, uneori în germană, ceea ce reprezintă diferitele
elemente ale d e s e n e l o r . M
I n alte cazuri, ca în „Peisajul de la Griviţa" , îşi notează ziua
51

— 18 octombrie/6 noiembrie 1877 — şi locul din care execută desenul, punctul de

observaţie : poziţiile batalioanelor 4 şi 7 din Regimentul 152 linie. Grigorescu este altul.
Colorist prin temperament, pînă la război el nu folosise desenul decît în crochiurile dc
pregătire. Acum el descoperă, fascinat parcă, expresivitatea liniei, haşuri şi estompei. I n
plus, descoperă o altă lume decît cea cu care sc obişnuise, o lume tragică şi sublimă
în acelaşi timp, o lume aflată in momentul critic unde un gest simplu s-au reflex devine
eimbolul unei permanenţe umane. I n fine, aceste două fapte fac din „paşnicul" Grigorescu
un febril, insistând uneori asupra unei imagini, alte ori trecînd în fugă — ceea ce numea
G. Oprescu „tahigrafii" — peste hîrtie, înecreînd să prindă momentul trecător, temîndu-sc
să nu-i scape.

Poate de aceea îi şi datorăm mai multe desene decît tuturor celorlalţi. Grigorescu
e un desenator „de temperament", cum îl caracteriza Zambaccian, şi un „combatant cu
sufletul cel puţin" -. 5
De aceea viaţa şi moartea, eveniment mililor-diplomatic şi faptul
mărunt de viaţă alternează avînd aceeaşi importanţă. Iată, de exemplu, viaţa cotidiană ui
tabăra dc L i C a l a f a t 53
şi dulciurile de artilerie de peste Dunăre , pe împăratul Rusiei la
54

" Cel patru au formaţii artistice diferite : Szathmâry era format Ia şcoala desenului
austriac a lui Peter Fendi şi I . Treml, cu anumite influlenţe din şcoala de la DUsendorf ;
Grigorescu, un autodidact de mare talent, trecuse prin şcoala iconarilor români a primei
jumătăţi a sec. al X I X - l e a , dar şi prin marea pictură franceză a s e c ' al X I X - l e a de la
Delacroix, Courbet şi Millet, la plenerismul barbizonlan şi chiar la „scandalosul" impresionism ;
Henţia se formase la şcoala de Belle Arte din Bucureşti şi captase influlenţe prudhonlste,
şl „temperase lecţiile academice ale unui Cabanei" (G. Oprescu) ; Mirea era un produs
specific al şcolii academice bucureştene a Iul Tattarescu şl Aman. Pe de altă parte, prin poziţia
lor oficială fiecare va parcurge altă traiectorie tn creaţie : Sazthmâry, pictorul oficial, va
reflecta agitaţia marilor comandamente ; Grigorescu v-a fi pictorul soldaţilor ; Henţia — pictorul
bivuacurilor ; Mirea pictorul taberelor sanitare.
™ N. Iorga, op. cit., p. 4.
A se compara de exemplu „Peisajul de la Griviţa" (Muzeul de Artă R.S.R., D. I I Sz
40

289) cu planşa nr. 21 din Rdzboiul 1877, partea a n a şi a ΙΠ-a, Atlas, Bucureşti, S. Gobi, 1895.
M
Muzeul Militar Central, loc. cit., D. I V 290, D. I I 2B9, e t c
Muzeul de Artă R.S.R., D. I I Sz 289.
61

" C. I . Istrati, op. cit., p. 140.

M
Muzeul de Artă R.S.R., loc. cit., inv. 27208/2822.
Ibidem. 27211/2625.
54

www.mnir.ro
PICTORII PARTICIPANŢI O F I C I A L I L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 489

Comandamentul de c a m p a n i e 65
şi o căruia cu provient străbătînd drumurile gloduroase , M

pe domnitor într-o convorbire cu colonelul N o v i t s k i 57

şi u n soldat pe capra unei trăsuri * ,
casa unde a fost luat prizonier Osman P a ş a 89
şi un turc fumînd p i p ă . 60

De aceea desenele sale sînt o cronică reală a celor mici şi mari, o cronică cu
accente t r a g i c e , e r o i c e , uneori chiar ironice, ca şi şarjele sale amicale, din portretistică .
el 62
ω

Realismul lui Grigorescu este frust, viata izbucnind din paginile l u i , iar conceptul de
„glas al istorici" îl ţine legat şi pe el dc exactitate mai ales atunci cînd prinde poziţii
militare, ca în cazul schiţelor redutelor Griviţa 64
şi R a h o v a . 6 3

In competiţie cu ceilalţi, Henţia aduce un realism liric consacrat mai mult ca

un pitoresc de bună calitate (caracteristicile unui moment dat într-un spaţiu limitat, care
au frecvenţă mare, chiar dacă nu au adîncime). Sava Henţia plăteşte un tribut beteşugului
său , œ
rămînind în afara marilor confruntări militare, dînd imagini egale, cîntărite
compoziţional, calme şi chiar uşor bucolice pînă şi în consemnarea urmelor războiului . 67

Din acest calm sc naşte şi sistemul : pictorul concepe două scrii de desene, unele
îufăţişînd scene din ţară înainte de trecerea Dunării de către armatele române, altele
cuprinzînd imaginile din campania din B u l g a r i a . M

D i n lirism se naşte poemul : „O familie ţărancă (ţărănească) vizitînd pc fii lor în

lagărul C a l a f a t " , m
prin şerpuirea luminii, prin umbrele catifelate, prin centrarea acelei
maternităţi în lumină ca un simbol al viitorului se constituie cu o virtuozitate plastică
remarcabilă al perpetuării umanului în indiferent ce condiţii. U n poem al năvalei firescului
în momentele de aotivitate este şi „La Corabia, români jucând" . 70
Henţia liricizează
deobicei prin tehnică sau temă, pentru că el este u n bun şi fin observator. De exemplu,
în schiţa „Trecerea Dunării la Nicopole" 7 1
un grup de curioşi îl urmăresc pe însuşi Henţia
descnînd, deşi alături se desfăşoară o traversare militară a fluviului. Pictorul prinde
psihologia omenească : convoaie militare pe Dunăre nu aţîţau curiozitatea localnicilor,
însă apariţia pictorului era ceva inedit.
In fine, mezinnl formaţiei, G . D. Mirea, era la acea vreme tînăr, avea 25 de ani,
şi neformat. Desenele l u i sînt şcolăreşti, cu ecleraje nu rareori greşite, cu un duet
nesigur, cu o cuminţenie ce merge pînă la a-şi trasa atent cadrul. Ε Ια el o pendulare
între conştiinţa momentului istoric şi hîrjoana candidă a vîrstci. D i n aceasta se naşte
un anumit farmec — apreciat de Grigorescu la vremea u c e e a 72
chiar dacă de acum se
simte o anumită tendinţă de distanţare faţă de subiect. Iată astfel „Dorobanţul în a t a c " , 7 3

plin de avînt, fermitate şi eroism, contrastează puternic cu soldatul leneş din „II dolce far
niente" 74
. I n orice caz consemnările sale sînt precise şi nu rareori lipsite de pitoresc ca
în cazul portretului lui I . C. Brătianu în faţa V i d i n u l u i , sau cel al dr. D a v i l a . 7 S 7 e

Ibidem, 27249/2657.
55

Ibidem, 27236/2648.
58

Ibidem, 27223/2636.
57

Ibidem, 27261/2666.
59

Ibidem, 27319/2720.
59

™ Ibidem, 31605/7009.
Ibidem, 31606/7010, 27344/2743.
61

Ibidem, 31603/7017, 27345/2744.

Ibidem, 27301/2702, 26296/1706.
Ki

« Ibidem, 27271/2624.
«·'· Ibidem, 27226/2621, 27224/2637.
E r a surd în urma unui accident din 1863.
m

Ibidem, 25973/1333.
67

De exemplu desenul „Pod român la Corabia" (Muzeul de artă al R.S.R., inv. 25972/1382)
m

este nr. 10 din prima serie, în timp ce „tntîlnlrea" (ibidem, 26342/1752) este nr. 10 din a
doua serie.
Muzeul de artă al R.S.R., inv. 29982/1392.
69

Ibidem 23963/1993.
70

Ibidem 32028/7433.
71

I . Dragomlrescu şi I . Frunzetti, op. cit., p. 6.

n

Muzeul de artă, loc. cit., inv. 31570/8874.

73

Muzeul Militar Central, loc. cit., D. I V 216.

n

Ibidem, D. m 193.
75

Ibidem, D. ΠΙ 284.
79

www.mnir.ro
490 A D R I A N A D A M A C H E ŞI E L E N A I O S E F I D E

De aceea desenele l u i G . D . Mirea v i n să completeze nu numai tematic, ci şi

stilistic realismul grupării, prin nonmanieră şi prospeţime.
Concluzionînd, trebuia subliniat că desenele celor patru participanţi oficiali repre­
zintă documente de o valoare incontestabilă. Marea epopee de la 1877 este surprinsă, am
putea spune, în toată complexitatea ei, de la micile amănunte ale vieţii la marile încercări
umane. I n centrul ei se află totdeauna eroul acelor zile : soldatul român, cel care în
adevăr a adus independenţa patriei sale.

DES PEINTRES PARTICIPANTS OFFICIELS À L A GUERRE

D E L'INDÉPENDANCE «TÉMOINS D E L ' H I S T O I R E "

Résumé

Après avoir passé en revue les relations entre réalité et art et les conditions internes
et externes qui ont favorisé la gravure journalistique est suivi le groupement officiel des
peintres participants à la guerre de l'Indépendance, leur statut officiel et les déplacements sur
le théâtre de guerre. Par la suite on souligne spécialement un trait qui unit quatre tempé­
raments artistiques très différents dans un groupement unitaire, leur état d'esprit qui se
caractérise par des constructions qui sont les témoins en temps d'un événement d'une
importance particulière pour l'histoire du peuple roumain, d'où un spécifique thématique et
une manière artistique avec une prégnance réaliste.

www.mnir.ro
 INDEPENDENŢA ROMÂNIEI
ŞI S T A T E L E U N I T E A L E A M E R I C I I

de dr. S T E L I A N P O P E S C U

I n contextul relaţiilor României cu S.U.A. pînă l a primul război mondial se înscrie

în mod firesc şi poziţia ambelor state faţă de marile evenimente care au dus la dezvoltarea
celor două naţiuni în epoca modernă.
Subliniem de la început că Declaraţia de independenţă a celor 13 colonii engleze
din America de Nord, constituţiile adoptate de fostele colonii şi Constituţia federală din
1787 au pătruns în ţările române „relativ destul de r a p i d " .
1

Primele mărturii scrise care oglindesc în chip neîndoielnic interesul pentru republica
nord-americană provin de la Daniil Philippide, profesor l a Academia domnească ieşeană.
In 1801, Philippide cere unui prieten de la Paris u n exemplar al constituţiei, iar în
1804 solicită „planurile acelei aşezări în construcţie, care poartă numele primului erou a l
L u m i i Noi, devenit într-o zi cel mai de seamă oraş a l globului".
După revoluţia Americană, în intervalul pînă la căderea Bastiliei, acţiunile revolu­
ţionare au crescut în intensitate şi la noi.
L a mai puţin de un an de la supliciul l u i Horea şi Cloşca, ipoteza unei posibile
înrîuriri a spiritului de independenţă şi egalitate afirmate în America asupra mişcării
moţilor e avansată în mod surprinzător într-un pamflet publicat la Dublin. „Răscoala lui
Horea, afirmă autorul, e justificată pe baza principiilor Declaraţiei de independenţă şi a
dreptului de rezistenţă la agresiune proclamat de actele fundamentale ale statelor Maryland
şi Pennsylvania. Dacă aceste principii sînt adevărate, ele sînt aplicabile tuturor popoarelor
şi atunci răscoala românilor apare îndreptăţită" . 2

0 dovadă certă a ecourilor în ţările române a evenimentelor de peste ocean o

constituie existenţa numeroaselor tipărituri în depozitele unora dintre marile noastre
biblioteci, cele mai multe în Transilvania, dar şi la Biblioteca Academiei, multe din ele
provenite din străvechiul fond a l Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Aceste cărţi învederează
interesul particular a l acelora ce aveau să redacteze proiectele noastre, constituţionale din
1802 şi 1822 pentru primele constituţii scrise din istoria omenirii. De aceea nu este poate
o simplă coincidenţă faptul că dreptul de rezistenţă la opresiune, proclamat de Jefferson
în 1776, e pus în fruntea proclamaţiei către ţară citită în martie 1821 de Tudor V l a d i ­
mirescu la Padeş.
E c o u r i clare ale Declaraţiei de independenţă vibrează în actul de unire şi indepen­
denţă, iscălit în noiembrie 1838 de u n mare număr de membri ai Adunării naţionale a
Valahiei, în frunte cu Ion Cimpineanu.

1
Vezi loan Comşa, Declaraţia de Independenţă, In „România literară", nr. 27, Iulie
1976, p. 19. Pentru detalii : Paul Cernovodeanu, Ion Standu : Imaginea lumii noi In fdrUe
romdne s i primele lor relaţii cu Statele Unite ale Americii ptnd in 1959, Edit. Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1977.
1
Nlculae Edroiu : Răsunetul european al răscoalei lui Horea, Cluj-Napoca, 1976, p. 78—80.

www.mnir.ro
 492 STELIAN POPESCU

Independenţa nu preocupă numai pe semnatarii acestui act. Noua generaţie d i n care

aveau să se ridice membrii societăţii secrete conduse de Mitiţă Fiiipescu în 1840, precum
şi fruntaşii revoluţiei ce avea să izbucnească în 1848 în ţările române, s-a insiprat şi ea
de la aceleaşi izvoare, substanţial îmbogăţite şi împrospătate. I n publicistica şi în aminti­
rile paşoptiştilor găsim numeroase ecouri ale spiritului de la 1776. D a r cea mai categorică
mărturie a interesului pentru actul de la 4 iulie 1776 o constituie, desigur, traducerea lui
integrală în limba română, efectuată, prin intermediar german, de Simion Bărnuţiu l a
S i b i u în 1846. Textul traducerii a făcut parte din cursul său „Despre Constituţiuni", ţinut
la Iaşi între 1856 şi 1863.
Nu stăruim asupra moţiunii de la Blaj, asupra proclamaţiei de la Islaz sau asupra
programului tineretului moldovean. E l e se înscriu în acelaşi context.
După 1848, apar şi primele traduceri în volume separate din literatura americană
la noi, între care cele mai reprezentative se înscriu în spiritul de la 1776. Este vorba în
primul rînd de Coliba lui Moş Toma, apărută la Iaşi în 1853 în două versiuni, din care
prima este prefeţată de Mihail Kogălniceanu şi culegerea de Opere alese de B . F r a n k l i n ,
publicată la Bucureşti în 1859.
In 1859 întâlnim, formulată de Cezar Bolliac, ideea unei legături de la cauză
la efect între independenţă şi prosperitate, iar primul consul al S.U.A. în Principate,
H e n r y T . Romertze, pe care Alexandru loan Cuza 1-a primit în audienţă în 1859, notează
această profesiune de credinţă a domnitorului : „Prea puţini dintre numeroşii călători ce
vizitează America prezintă o imagine veridică a acestei mari şi frumoase ţări, a cărei
•constituţie este privită de europeni ca o himeră, dar care, de-a lungul a optzeci de a n i ,
a făcut lumii întregi dovada că nu e vis, ci fapt real, chiar cel mai de seamă fapt
d i n istorie".
Menţionăm că în acest interval de timp, şi în S.U.A. datorită unor reviste ca
.„North American R e v i e w " şi „Christian E x a m i n e r " , au apărut relatări despre pămînturile
româneşti şi evenimentele revoluţionare de aici, mai ales în contextul deselor ciocniri
intre marile imperii vecine.
Ideile conflictului care a însîngerat America în anii 1861—1865 au avut o rezonanţă
particulară atît în opinia publică din România, cît şi în inima unor luptători care vibrau
ia cauza libertăţii şi unităţii naţionale.
I n războiul civil erau în joc idei pentru care România, aflată în acei ani într-o
perioadă de consolidare a unirii şi de transformări sociale şi politice, constituia un teren
propice de înţelegere şi simpatie. De subliniat că în toate periodicele româneşti a fost
•adoptată o poziţie progresistă de sprijinire a U n i u n i i în lupta pentru abolirea sistemului
sclavagist. Arhivele naţionale din W a s h i n g t o n 3
şi alte surse de documentare din ţară
•conţin, între alte documente, mărturii despre participarea unor români la războiul de
secesiune din S.U.A., despre eroismul lor, eroism ce le-a atras admiraţia camarazilor de
Juptă . 4

In perioada premergătoare anilor 1877, guvernele din România, în frunte cu princi­

pele, aşteptau mai mult de la relaţiile româno-americane, insistau în toate împrejurările
asupra aspectului politic (independenţa era ideea centrală) şi mai puţin asupra celui
economic.

* Stelian Popescu, Arhivele naţionale din Washington, in „Revista Arhivelor", nr. 3, 1972.
* The historical register and dictionary of the U.S. Army 1739—1903 şi the official
records of the war of the rebellion. Series I , vol. X I I , part. l . Vezi şi Stellan Popescu,
Emigrafia româna In America de Nord plnă la primul război mondial, in „Apulum", X V ,
j>. 479—196.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA ROMÂNIEI ŞI S T A T E L E U N I T E A L E A M E R I C I I 493

Adăugăm şi faptul, deloc neglijabil, că Statele Unite ale America concepeau rapor­
turile sale cu Principatele pe baza tratatului cu Imperiul otoman din 1830 şi nicidecum
pc consultarea în prealabil a Principatelor, cu toate că sensibilitatea guvernului român
I ,|ă de această problemă a fost bine cunoscută (vezi notele dc protest la numirea
consulilor americani).
In 1874 ,
5
Vasile Boerescu avea ocazia să stabilească contacte directe cu „o
comisiune americană" de ofiţeri şi ingineri, trimisă de preşedintele Statelor Unite să
studieze Dunărea şi lucrările efectuate la gurile sale, în scopul unor amenajeri similare
de-a lungul unor riuri şi marilor lacuri americane . 6
Graţie acestor relaţii spre sfîrşitul
anului 1874 însăşi presa americană era antrenată în campania de apărare a dreptului
la o existenţă de sine stătătoare a statului naţional român.
Ziarele „Comercial Advertiser" şi „New York Times" publicau articole în care,
printre altele, demonstrau că România nu era u n stat vasal cum pretindea Turcia, ci o
naţiune politică deosebită . 7

Aproape toate acţiunile diplomatice întreprinse de guvernele româneşti au căutat să

cointereseze guvernul nord-american în acţiunile pe care România le întreprindea pentru
obţinerea independenţei depline.
L a 27 mai 1877, M. Kogălniceanu înainta o notă consulului american din Bucureşti
(Adolph Stern), în care i se cerea să comunice la Washington că „turcii au pus torpile
în Dunăre la întâmplare, oprind astfel navigaţia comercială, situaţie ce trebuie curmată
şi pentru care era necesară o intervenţie a A m e r i c i i " . 8

Consulul Stern a trimis o copie Departamentului de Stat după scrisoarea lui

Kogălniceanu. L a 14 iunie 1877, corespondenţa consulului american avea ca subiect o nouă
notă a lui M . Kogălniceanu, prin care se cerea intervenţia puterilor străine la Constanti­
nopol „pentru a determina Turcia să pună capăt incursiunilor bandelor sale în nordul
Dunării împotriva satelor româneşti paşnice" . 9

Memorabila z i de 9 m a i 1877, cînd a fost proclamată independenţa absolută de

stat a Românie, a fost consemnată atît în presa din S.U.A., cît şi în lucrările unor
martori oculari. Astfel, A . J . Schem, în lucrarea War in the East (Războiul din E s t ) ,
apărută la New Y o r k în 1878, menţionează la p. 224 1 0
: „La 9 (21) mai 1877, amîndouă
Camerele României au adoptat o moţiune prin care se proclama independenţa ţării şi se
recunoştea existenţa stării de război între România şi Turcia. L a 3 iunie, primul ministru
(în realitate ministrul Afacerilor Străine — n. n.) Kogălniceanu a înaintat o notă marilor
puteri, făcându-le cunoscută noua atitudine a ţării. Printr-o notă din 5 iunie, guvernul
otoman a protestat împotriva declaraţiei de independenţă a României şi a afirmat că
«el înţelege să apere drepturile României fără a m a i ţine seama de declaraţiile guvernului
rebel a l Moldo-Valahiei, şi că îşi rezervă dreptul de a folosi măsurile cuvenite împotriva
principatelor cum v a crede de cuviinţă»".

6
Apostol Stan, Vasile Boerescu, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 78—79.
6
Pentru călătoria pe Dunăre a fost pus la dispoziţie vaporul „ştefan cel Mare", care
i-a condus de la Galaţi la Sulina şl înapoi. Pentru condiţiile excelente asigurate acestui
voia], agentul diplomatic al S.U.A. exprima ministrului de Externe român viile mulţumiri ale
ofiţerilor şi inginerilor americani, care fuseseră incintaţl de disciplina ofiţerilor români.
7
Apostol Stan, op. cit., p. 79.
' Arhiva Istorică Centrală, Scrisoarea nr. 118 din 27 mal 1877.
• Ibidem, Raportul nr. 121 din 4 iunie 1877.
10
Cf. Paul Cernovodeanu : Strdindtatea, in „Magazin Istoric", an. X I , nr. 5 (122), mai
1977 (nr. special dedicat războiului de Independenţă), p. 58. Vezi şi Cornelia Bodea, Unitatea
naţională si independenţa Romdniei oglindite in memorialistica si presa americană, in „Revista
de Istorie", 5, 1977, t. 20, p. 843—881.

www.mnir.ro
 STELIAN POPESCU

Intr-un articol publicat de „New York Times", sub semnătura corespondentului

Carroll Tevis (care a stat mai multe luni în Bucureşti), intitulat Independenţa română.
O speranţă îndelung nutrită s-a realizat, se fac referiri foarte sugestive asupra evenimen­
telor de l a 9 mai 1877
Comportarea strălucită a ostaşilor români în războiul de independenţă η -a putut să
nu reţină atenţia străinilor, între care şi a consulului american. Acesta expedia la 17
septembrie 1877 o scrisoare cuprinzătoare în care se ocupa exclusiv de operaţiunile
militare ale armatei române. „Pentru prima dată, după două sute de ani — scrin
consulul — , românii au luat parte la un război şi s-au luptat cu vitejie", iar în alt
pasaj el arăta că „trupele române au luptat splendid, chiar miliţia era în prima linie de
a t a c " . Dobîndirea independenţei de stat a României atrăgea, cum spunea Stern, „admiterea
-statului în marea familie a naţiunilor şi comunicaţia sa directă cu viaţa, spiritul între­
prinzător şi industria Europei apusene" . n

„România — scria el — , în cele din urmă independentă şi cu drepturi egale în

recunoaşterea şi în îndeplinirea cărora guvernul S.U.A. putea juca un rol eficient pentru
oare v a avea totdeauna o recunoştinţă istorică, putea să obţină în răsărit o poziţie simi­
lară cu aceea a Belgiei în apusul E u r o p e i " . a

„Gazeta de Chicago" a trimis şi un corespondent de război, care în august 1877,

Însoţind o companie românească în prima linie, nota : „Armata română merită a fi pusă
lîngă oricare altă armată a E u r o p e i " . E r o i s m u l legendar
1 4
a l armatei române a fost
reliefat şi în lucrarea The Conquest of Turkey a istoricilor L . P. Brockett şi Porter
C. Bliss, apărută la Philadelphia în 1878, lucrare care scoate în evidenţă comportarea
ostaşilor români l a Griviţa.
Intr-un articol din „New York Times", semnat tot dc Carroll Tevis, la 5 septembrie
4877, intitulat : Purtarea trupelor române, se subliniază : „Colonelul (britanic) Wellesley
şi majoritatea corespondenţilor de presă care au fost cu armata s-au întors ieri să-şi refacă
sănătatea şubrezită. Potrivit mărturiilor tuturor care au fost martorii sîngeroaselor încleştări
d i n săptămîna trecută, comportarea trupelor române a fost excelentă".
E d w a r k K i n g , u n alt ziarist american din Massachusetts, care a vizitat şi România
în 1877, a scris despre „impetuoasa afirmare a unei forţe militare formidabile, ieşită din
armata pînă ieri subapreciată şi nesocotită". Şi tot el a scris că soldatul român „şi-a
dovedit curajul de atîtea ori în faţa Plevnei", iar generalul George Β Mc. Cllelan afirma

Intre altele se spune : „S-a adunat astfel tot Bucureştiul in jurul Palatului Legislativ,
11

pentru a i i martor la acea solemnitate. Locurile de j u r Împrejurul clădirii erau ticsite cu

vchicole de tot felul, In timp ce pietonii urcau dealul ripos care ducea spre uşile Palatului
Adunării.
Feţe curioase priveau de la ferestrele caselor învecinate In aşteptarea marii hotărirl
care avea să decidă dacă România ca naţiune avea «a fl sau a nu fl». Intrarea clădirii
Adunării era păzită de un pichet de infanterişti. Soldaţii neînduplecaţi au Întors în cea mai
mare parte a patrioţilor curioşi, forţîndu-1 astfel să se mişte de colo pînă colo în Incinta curţii
sau să-şi turtească nasul de ferestrele holului, cu speranţa de a putea surprinde mersul
lucrurilor de pe feţele celor dinăuntru...".
De reţinut, de asemenea, Impresia produsă asupra ziaristului Carroll Tevis, de cuvintarea
lui Kogălniceanu şl votul Adunării : „S-a ridicat apoi dl. Kogălniceanu, ministrul de Externe,
să răspundă. Şl el era liniştit şi poate şi mai impresionat decît predecesorul său (Roserti-n. n.).
A şl fost aplaudat mal des. Discursul său a fost o spbră relatare de fapte, justlÎicînd conduita
guvernului, reenumerînd Încălcările flagrante turceşti şi răbdarea românească.. A stăruit apoi
asupra marel dorinţe a cabinetului de a păstra neutralitatea. A încheiat acceptînd fără rezerve
rezoluţia d-lui Fleva. Atunci s-a ridicat din nou dl. Rosetti şl a adus la cunoştinţa Adunării că
I n împrejurări ca acestea ţara trebuie să cunoască numele acelora care-i doresc binele. Şi
că voturile vor fi luate nominal şl nu prin urnă, ca în cazurile obişnuite. Unul după altul
deputaţii şi-au părăsit scaunele şi s-au îndreptat spre secretarul Camerei şl răspunsul fiecăruia
din ei a fost «pentru» («for»), pînă la epuizarea listei". (Pentru detalii vezi : Cornelia Bodea :
„Rdzboiul de neatîrnare In paginile presei americane şl engleze", apărut In „Lumea", nr. 19
din 5 mal 1977, p. 16—17.
Arhiva Istorică Centrală, Raportul din 15 februarie 1876.
u

» Ibidem. „„ .
" Ν. Ζ. Munteanu, Mdrturii oie unor corespondenţi de presă şi observatori militari
-strdini despre eroismul armatei romăne in rdzboiul de Independenţă, în „Anale de Istorie"
nr. 2, 1967, p. 46—56.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA ROMÂNIEI ŞI S T A T E L E U N I T E A L E A M E R I C n 405

despre lupta românilor la Plevna : „Ei s-au luptat splendid" . β

Merită să amintim că în
timpul războiului au fost folosite de armata română şi arme de provenienţă americană.
Astfel, încă d i n 1876 în memoriile sale, Carol I menţiona la 5 ianuarie că „generalul
american Berdan, care i-a fost recomandat din Petersburg, a sosit în Bucureşti şi se oferă
guvernului de a vinde puşti de sistemul său care e adoptat în R u s i a " l e
.
De asemenea, printre medicii americani, care au lucrat în Bucureşti în cadrul
Crucii Roşii Internaţionale, îngrijind răniţii, îi întîlnim pe Casey şi Lawson, la spitalul
de pe str. Batiştei, în casele l u i Costa F o r u , spital amenajat de soţia dr. englez Mawer.
Referitor la recunoaşterea independenţei de către S.U.A., aceasta s-a făcut abia
în 1880, cauza principală fiind nerecunoaşterea reală a realităţilor româneşti şi condiţio­
narea modificării art. 7 din Constituţia din 1866.
Recunoaşterea a fost făcută oficial prin misiunea guvernului român, în persoana l u i
Sergiu Voinescu, din toamna anului 1880, când acesta a fost primit la Casa Albă atît de
secretarul de stat Evarts, cît şi de preşedintele executivului american R . B . Hayes, care-i
trimite şi o telegramă domnitorului român în urma scrisorii remise din partea suveranului
român. „Cu sinceră plăcere primesc formala înştiinţare pe care mi-aţi făcut-o despre
atingerea de către România a poziţiei unui stat liber şi suveran sub conducerea înălţimii
sale regale, principele Carol. A m apreciat, se spune în mesaj, sentimentul prietenesc care
1-a inspirat pe înălţimea sa regală pentru a trimite un misionar de distincţia Dvoastră
să-mi vestească şi, prin mine, să vestească poporului Statelor Unite înălţarea sa pe tronul
unei naţiuni, care, prin admirabilul ei curaj şi prin admirabila ei comportare, şi-a câştigat
situaţia printre puterile E u r o p e i " .
După cucerirea independenţei de stat relaţiile externe ale României, inclusiv cele
cu Statele Unite ale Americii, se v o r dezvolta într-o măsură mult mai amplă.

L'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E E T L E S ÉTATS
U N I S D'AMÉRIQUE

Résumé

On présente sous forme de synthèse, quelques aspects de l'écho que la Déclaration

d'Indépendance des 13 colonies anglaises d'Amérique du Nord a eu dans les Pays Roumains et
qui a été traduite en roumain par Simion Bdrnufiu en 1846. Dans ce contexte on mentionne les
actions diplomatiques entreprises par les gouvernements roumains qui ont cherché d cotntéresser
le gouvernement nord-américain dans les actions que la Roumaine tentait pour obtenir
l'Indépendance totale.
L'echo de la guerre de 1877—1878, l'héroïsme des soldats roumains, d'autres aspects,
sont présentés dans divers extraits de la presse et des travaux parus aux E.U.A. ou dans les
déclarations de certaines offidalltés.

Cornelia Bodea, op. cit., p. 17.

a

" Memoriile regelui Carol I al Romdniei (de u n martor ocular), volumul v m . Edit
„Universul", 1009, p. 30.

www.mnir.ro
 ECOUL RĂZBOIULUI P E N T R U INDEPENDENŢĂ
IN L I T E R A T U R A POPULARĂ

do R O D I C A F L O R E A

Ca martor activ a l istorici şi ca manifestare a cugetului românesc, literatura, în

întregimea ei, încearcă imortalizarea timpilor de glorie. Poezia patriotică românească îşi are
originea în creaţia populară. „Oamenii întîi cînlă, pe urmă scriu" — spunea N . Bălcescu.
„Cei dinţii istorici au fost poeţii". Considerind textele folclorice nişte bogate „arhive ale
popoarelor", Alecu Russo insista, în ceea ce priveşte folclorul autohton, asupra laitmotivului
„slobozeniei din afară". Poezia populară inspirată de războiul pentru independenţă din
1877 este o cronică vie, purtând, mai presus dc orice, pecetea autenticului, a istoriei
trăite, este o şcoală de educare patriotică în spiritul mândriei, al demnităţii şi a l încrederii
în dreptatea cauzei poporului. Momentului istoric de tensiune maximă îi corespunde —
clernizîndu-1 — fenomenul literar, contribuţie remarcabilă la închegarea unei epopei
naţionale. Poeziile populare de la 1877 sînt adevărate manifeste ale conştiinţei naţionale,
dînd expresie milenarei aspiraţii de împlinire a sufletului românesc prin dreptate, întregire,
neatîrnare.
Folclorul fiind în primul rînd opera dăinuirii, a prefacerilor, a cizelărilor şi a
decantărilor prin vremi, chiar cînd cîntă evenimente contemporane, poetul anonim nu face
altceva decît să adapteze balade străvechi, bătrâne doine şi cîntece de haiducie, cu adaosul
unor nume proprii şi a l unor precizări în spaţiu şi timp. Astfel, „cînleccle bătrineşti"
culese de pe valea Timocului sînt cintece „noi" raportate la momentul '77, turnate in
tiparul vechilor balade. De fapt, spune George Călinescu, „teoretic, o baladă este un ecou
al actualităţii, o întâmplare senzaţională spusă în cin tec şi publicată prin lăutari",
lnlimplările povestite de autond popular ţin de realitatea istorică, de concretul ei imediat
şi, de altfel, baladele sînt intitulate ca nişte capitole din manualele şcolare : Răscoala
împotriva turcilor de la 1876, Războiul Independentei (1877), Războiul româno-ruso-turc
(1877). E r o i i acestor cîntece epice se luptă ca şi legendarii Novăccşli sau ca Roman
Voinicul din vechile balade, pentru iubirea de moşie şi împotriva puterii otomane, care le
deslxămase familiile înrobindu-le fiicele şi soţiile : „Că turcu păgîn spurcat, / Multe sate α
tăfât. / Mulţi voinici mi-α îngropat, / Piatră pe piatră η -a lăsat, / Pămînt s-a cutremurat,/
Soar'le pe cer a lăcrimat / /.../ Pe muieri, fete frumoase, / L e duceau legale la paşc, / L c
duceau, vezi în robie, / De urmă nu se mai ştie".

Sint frecvente, în -baladele războiului pentru neatîrnare, expunerea descriptivă a

evoluţiei unor lupte, consemnarea desfăşurării atacurilor şi indicarea localităţilor înscrise
în perimetrul teatrului de război : „Da-n preajma Vidinului, / Pe câmpul Smîrdanului, / I n
tabăra românului / I n roaba căpitanului, / Căpitanului Vinţianu, / Că el apăra Smirdanul, /
E l pe turci cum mi-i zărea, / Comandă la români dădea, / I n cale că le ieşea, / Pin-la
unu mi-i tăia, / Pîn mocirlă-i îngropa, / Ca să-i ducă, vezi, apa / Multe m i i de turci

www.mnir.ro
498 RODICA F L O R E A

pierea, / D a români, vezi, lot aşa / Pîn-la genunchi a fost sînge, / Inima la om se
fringe ; / Că şi biata păsărea, / P c Timoc se speria, / Şi uita de-a mai cînta".
Momentele decisive ale războiului rămîn înscrise în memoria creatorului anonim.
Aşa sînt, de pildă, trecerea Dunării, asalturile repetate la redutele Griviţei, asediul
Plevnei, capitularea l u i Osman Paşa, predarea Vidinului, luptele de la R a h o v a ; „Trecură
Dunărea lată, / Şi la luptă-pomi-ndată. /.../ General Cerchez nainte / Ducea pe rumâni
în frunte : / — Aideţi, aide ţi, roşiori, / A i Rumâniei feciori ; / F r i c a de păgîni nu luaţi, /
Capete la toţi tăiaţi, / Că ăla nu e voinic / Ce se teme dc pierit ! / De trei ori ura !
striga / Şi Plevna o-ncercuia, / Apoi tuna-η Griviţa. / V a i dc turc ce mi-o păţea ! / Căci
ţăranu, ca un leu, / Se ducea unde-i mai greu. / Lină verde flori mărunte / Plevna-i
tare ca un munte / Cu Osman al ci i n frunte, / Ε greu la creştin să-nfrunte /.../ General
Cerchez striga ; / Trageţi ! U r a ! Infanteri, / A i Rumâniei feciori / De trei ori ura ! -mi
striga, / Şi Plevna m i se preda / Pe Osman greu îl rănea /.../ Dc trei U r a ! striga, / Şi
Vidinu se preda / Sus pe tabia turcească / Joacă hora românească / Hora, hora, hora
marc, / Pin-la cetatea cea tare ! Joacă hora rumâneaseă / înfrăţită cu-a rusească, / Pe
Cîmpia Diului / Şi văii Timocului".
Lupta se poartă în etape cu grad dc dificultate sporit, după ritualul cunoscut din
basmele în care Făt-Frumos se i a la trintă cu zmeul : „Turci păgîni îi aştepta, / Pîn-gă
ei s-apropia, / Atunci focu deschideau, / Mulţi băieţi aci cădeau / Roşiori mi-i ajungea /
Cînd soarele răsărea. / L a cuţite s-apuca, / Cura sînge cu apa / Cînd fu soarele la prînz, /
Tăiere cu mare plins ; / Cînd fu soarele-η amiaz, / Cc tăiere cu năcaz ; / Cînd fu soarele-n
chindie, / Ce tăiere cu mi nie / Tăiară vo şapte mic, / Da'd-aci n u sc nud ştie !".
Balada face însă notă singulară în folclorul războiului pentru neatîrnare. Ponderea
o au dntecele scurte, calchiate pe canavaua doinelor de cătănie şi de haiducie. Aceste
cântece cu tematică ostăşească sînt isvorîle spontan la popasurile cc întrerupeau exodul
eroic peste bătrînul Danubiu, către cîmpul dc luptă, sau în scurtele răgazuri dintre două
asalturi la redute, cînd soldatul român simţea nevoia să-şi exteriorizeze dragostea dc viaţă,
cîntînd şi dezlănţuind hora în jurul focurilor aprinse ca acasă, pc ţarină. Imprecaţia din
cântecul Plevna şi Vidinul este un ecou evident al cântecelor de cătănie : „Frunzuliţă trei
lămîi, / Ardă-mi-te-aş hoţ de D i i ! / Toată iarna Ic păzii, / Cu raniţa-η căpătâi / Cu obrajii
po zăpadă, / Cu puşculiţa-ncărc:ilă ! " ' .
Asemenea, ecoul doinelor haiduceşti răzbate în portretizarea oştenilor : „Cînlă cucul
vinerea / Vinerea şi miercurea, / Trec voinicii Dunărea / Cu cuţite alămite, / Cu curele
ţintuite, / Şi se bat noaptea pe lună / Strălucind bumbii la lună".
Cintecclc războiului dc independenţă sînt multiplicate în toate provinciile româneşti,
în nenumărate variante. Variantele în tonalitate gravă coexistă alături de cele în care
e uşor sesizabilă nota de umor popular realizată prin nuanţe lexicale, diminutive cu sens
pejoraliv (Osmănel), mimări de exclamaţii turceşti (Aman ! bre Osman ! ) , cuvinte răsucite
comic (ca de pildă onomatopeicul „bumbiirale" — pentru obuze).
L a antipodul chipului voit grotesc al vrăjmaşului, ţipînd după ajutor Ca din gură
de şarpe, şi „stând să moară", de spaimă, imaginea oştenilor români c dc o suavitate
mişcătoare, exprimînd deopotrivă mîndria şi jalea pentru posibilii jertfă a vieţii l o r : „Bate
vîntu papura / Şi-mi porneşte tabăra, / Tabăra dc soldăţei, / Mult îs nalţi şi subţirei, / Şi
la piept cu năsturei, / Să treacă glonţu prin ei !". 0 simplă negaţie intercalată în ultimul
vers, într-o variantă α cîntecului, şi înlocuirea diminutivului „soldăţei" semnificând fragili­
tatea — prin repetarea, cu rol de întărire, a cuvîntului „voinic" schimbă total sensul,
duioşia îndurerată făcînd loc încrederii admirative. „Frunză verde ş-o lalea, / Trec
voinicii Dunărea, / Cite patru-alăturea, / Voinici nalţi şi subţirei, / Nu trece plumbu

1
Cintece voiniceşti şi ostăşeşti, culese de C. Rădulescu-Codln, St. Tuţescu şl S. T . K i r i -
leanu, T i p . C. Sfetea, Bucureşti, 1910.

www.mnir.ro
E C O U L RĂZBOIULUI P E N T R U INDEPENDENŢA I N L I T E R A T U R A P O P U L A R A 499

prin ei !". Imaginea n u e nouă, ci, adaptată la o nouă realitate istorică, e desprinsă din
cântecele tancului, în oare, „Crăişorul munţilor" îşi cheamă, spre a porni lupta dezrobitoare,
„tot cătane tinerele, / de nu trec plumbii prin ele".
Cu modalităţi stilistice tipic folclorice — enumerare, repetiţie, alăturare de imagini
simetrice — metafora e uneori de mare adîncime şi fineţe, cu o frapantă putere de
sugestie, exprimată într-o desăvîrşite armonie muzicală : „Frunză verde trei Banaţi, / D i n
Giurgiu pînă-n Galaţi, / Numai roate de soldaţi / Făr-de surori, făr-de fraţi, / Parcă sînt
făcuţi din brazi, / Făr-de fraţi, făr de surori, / Parcă sînt făcuţi din flori ; / Făr-de
surori, făr-de veri, / Parcă sînt căzuţi din cer".
Comuniunea cu natura îl face pe creatorul popular s-o asocieze în caracterizarea
oricărei zguduiri istorice, prin intermediul comparaţiilor şi paralelismelor. Bătăliile sînge-
roase, măcelul războiului, anulează astfel fertilitatea naturii şi belşugul roditor a l câmpurilor,
invocate în poezie ca principiu a l vieţii. Antiteza e limpede : „Iar dincolo de pîrîu, / Creşte
iarbă şi cu grîu ; / Nici n u - i iarbă, nici n u - i grîu, / Numai sîngele la brîu, / Sîngele
soldatului, / Bate pieptul calului" . Versul curge uneori tărăgănat ca în bocetele populare ·.
2

„întoarceţi maice-năpoi / C-acol-unde mereu noi, / Nici nu-i pită, nici nu-i grîu, / Numai
sînge pînă-n brîu, / întoarceţi maice-năpoi, / C-acolo-unde merem noi, / Nici nu-i fîn, da
nici nu-i iarbă, / Numai sînge pînă-n barbă /" .3

Accentele dc lamentaţie sobră, abia sugerată, alternează cu ritmul vioi şi şăgalnic

al „horelor". După toate aparenţele, horele de l a Griviţa şi de la Plevna ale l u i Alecsandri,
reproduse în toate gazetele timpului, citite, memorate şi comunicate cu adaosuri şi trans­
formări, din om în om, încalcă la u n moment dat graniţa folclorului, se amestecă pînă la
confundare în poezia populară şi sînt, în orice caz, model imitat copios dc creatorii
anonimi, în ritm, număr de silabe, formulări, apelative, interjecţii. Hora răzbelului, Hora
de la liahova şi Hora dorobanţului oscilează, astfel, între marşul ostăşesc, strigătura
populară şi cântecul de joc, purtînd amprenta vizibilă a horelor l u i Alecsandri : „Frunză
verde de lăptucă, / Sună trâmbiţa de ducă / Bate toba-η depărtare / Şi ne cheamă la
hotare / H a i , voinici, să mai jucăm / Şi pe urmă să plecăm ! / Cîntă bine lăutare J Să
se-ntindă hora mare, / Trage-n coarde cu mînie / Că plecăm la bătălie, / Trageţi hora
şi-oin juca / Uitc-aşa şi iară-aşa /.../ Auzi tunul cum vuieşte / T u r c u l taie şi robeşte
Leleo, maică, ce urgie / Se găteşte să ne vie ! / Sai curcane, dă cu foc, / N u lăsa pe turc
de loc /. Măi bădiţă, măi muntene, / măi fîrtate moldovene / H a i la Dunărea cea lată /
Să-nfruntăm moartea turbată / Şi-acolo om tot juca / Uite-aşa şi i a r aşa !".

Nota umoristică, expresiile mucalite există de asemenea — chiar dacă nu identic —

la Alecsandri : „Frunză verde de spanac / I n Rahova la conac / Paşa-n gînduri cufundat /
Stringe turcii toţi la sfat. / Ţin-te bine, măi aga, / Că-ţi plesneşte cealmaua /.../ H a i la
luptă măi ciutac / Să te dau jos ca pe-un sac /.../ Să te văz turcule — hai — / Cu
Românii cum te d a i " etc.
Împrumutul e, de altfel, reciproc. Alecsandri el însuşi îşi croise horele după tiparul
popular. Cînd o strofă ca : „Ziua, noaptea, glonţii plouă, / Tot pămîntu-i ud de rouă / Nu
« rouă din senin, / Ci e sînge de creştin", din Hora de la Plevna, se întâlneşte, cu deosebiri
aproape insesizabile, şi în Cinlecele voiniceşti şi ostăşeşti, culese de C. Rădulescu-Codin, e
.greu de stabilit primatul, deşi, la o citire atentă, apare ca mai probabil faptul că acesta îi
aparţine l u i Alecsandri. Poezia populară intitulată Bătălia de la Plevna e, în mod evident,
o alipire de strofe împrumutate şi adaptate din diverse cîntece cătăneşti şi doine, cărora
deci li s-au adăugat şi cele patru versuri din Alecsandri păstrate în memoria creatorilor
anonimi.

2
Tudor Pamfile, Cintece de ţară, Edit. Socec, Bucureşti, 1903.
> G . Alexicl, Texte din literatura poporană românească, tom. I I , cu un studiu Introductiv,
note şi glosar de Ion Muşlea, Edit. Academiei, Bucureşti, 1966.

www.mnir.ro
500 RODICA F L O R E A

Poeziei populare, generată de entuziasmul unanim şi exploziv a l momentului '77,

îi este proprie relevarea tonică a unor însuşiri perene ale armatei române, a unor înalte
virtuţi patriotice şi caracterologice ale ostaşului român — sacrificiul conştient, sentimentul
datoriei, perseverenţa, curajul şi împăcarea în faţa morţii, umorul dacic, omenia, demnitatea
şi mîndria naţională, eroismul firesc. Exprimarea încrederii în biruinţă şi a conştiinţei
puterilor şi capacităţilor în luptă ale ostaşului român împrumută adesea tonul mucalit :
„Şade lurcu-n meterez, / Dă cu glonţul şi nu-1 vezi /. Frunză verde de trifoi / Ieşi turcule
din zăvoi, / Ieşi colea la teferiş, / N u te bate pe pitiş, / Ieşi din şanţ dacă pofteşti,/ Să
le bat / să pomeneşti I . J Să le văz, turcule, hai, / Cu românii cum te dai /.../ Hai la
luptă măi ciutac / Să te dau jos ca pe-un s a c " . Izbînzile sînt consemnate cu mîndrie
euforică : „Frunză verde busuioc / Toată ţara stă pe loc, / Numai Plevna arde-n foc, / L a
margini şi l a mijloc. / Osman-Paşa stă pc loc, / Strigă tarc-n gura mare : / Săriţi turci,
săriţi tătari, / Că ne-nconjoară muscalii, / Şi ne omoară românii ! / Românii din Românie /
O a u luat cu vitejie !". Imaginea capătă proporţii gigantice, amplificînd sugestia vizuală :
„De la Plevna la Rusciuc / Numai capete de turc ; / De la Plevna pîn-la D i i / Trec
românii m i i şi mii !".
In lirica războiului pentru independenţă — atît în cea populară cât şi în cea cultă,
— u n aspect tematic unanim abordat este acela al mitizării eroilor. E r o i i individuali reali
sau eroul colectiv „curcanul" au intrat în mitologia naţională. Căciula dorobanţului capătă
dimensiunea simbolică a căciulii lui Mihai Viteazul : „C-o opincă mă-ncălţai, / I n cap
căciulă că luai, / Căciulă c-a Iui M i h a i " . „Căciularii" curcani devin nişte personaje fabu­
loase, cu puteri miraculoase cărora nimic nu le poate sta în cale. Valter Mărăcineanu e
simbolul eroului etern, invincibil, în ciuda jertfirii vieţii : „Valter căpitanu bun / Adevăratu
român / Să suie pă parapet / Cu nouă gloanţe prin piept". E l este simbolul viteazului
conducător de oşti : „Căpitane Valtcre, / Unde-ţi duci cătanele ? / H e i , hei, tot în foc
sărmanele. / Pe cel deal, pe cel hotar, / Trece-un falnic general, / Cu opt corpuri de
curcani / Şi cu cinci de voluntari. / — Căpitane Valtere, / Unde-ţi duci cătanele ? / — Tot
în foc sărmanele ! / — Bună ziua băieţaş ! / — Mulţumesc, voluntăraş ! / — Voi, câţi
sînteţi românaşi, / Tot viţă de oltenaşi / Nu vă frică de vrăjmaşi !".
Eroi ca Valter Mărăcineanu, maiorul Şonţu, gornistul Furtună de la Griviţa se
transformă în simboluri ale eroismului naţional, sînt anonimizaţi, îşi modifică existenţa
reală în ficţiune folclorică şi în ficţiune cultă, luîndu-şi locul în galeria eroilor-mituri,
precum Pintea Viteazul, Ştefan cel Mare, Mihai B r a v u l , Crăişorul Horia, Iancu cel Mare
sau Domnul Cuza.
Proza populară evocînd războiul de independenţă sc menţine doar în latura memo­
rialistică. Ε vorba, de fapt, exclusiv de amintiri autentice, provenind din prima sursă sau
transmise prin cîteva generaţii, împănate, pc alocuri, şi cu versuri populare. Interesante
aici nu sînt atît faptele narate — pentru a căror cunoaştere exactă poate fi consultată
istoria — cît culoarea, relieful şi prospeţimea limbii. Nararea subiectivă, fără transfigurarea
kgendară, are adesea frumuseţea simplităţii. Basmul, cu formulele lui tipice, cu expresii
consacrate, cu relatări în stil indirect şi în dialoguri v i i , este un model neîndoielnic :
„Impăratu' muscălesc dacă-a văzut aşa, a trimes oaste multă, multă, câtă frunză şi iarbă,
că are mult prăpăd de oaste, să răpuie pe Osman şi să supuie Plevna (...). Odată i
sc-nfă(işează Vodă Carol a l nostru şi-i grăieşte : — Dă-mi, împărate, mie Plevna s-o bat
cu ui mei ! — H a , ha... frate ! Dacă n-au bătut-o muscalii ! ce să poţi tu cu mîna asta
de rumîni, puţini şi nehîrşiţi în luptă ? Dor vodă al nostru tot stăruia şi-utunci
împuratu' Alixandru zise : — H a i , fie !".
E r o i i unora dintre povestiri — eroi reali — vorbesc şi se poartă ca personajele din
basmele populare cu împăratul Roşu, Împăratul Verde, cu Făt-Frumos şi Zmeii.
Sînt şi povestiri c u un caracter pur documentar.

www.mnir.ro
E C O U L RĂZBOIULUI P E N T R U INDEPENDENŢA IN L I T E R A T U R A P O P U L A R A 501

Adiacente, fără a (ace toluşi parte din folclor, sînt mărturiile orale ale foştilor
combatanţi sau martori oculari la războiul pentru independentă, mărturii adunate de
I . A . Candrea, Ov. Densuşianu şi T h . Speranţin , şi înregistrate fonetic 4
cu o exactitate
aproape pedantă, foarte utilă lingviştilor specialişti, ingreuind însă lectura obişnuită.
Reţin atenţia pitorescul şi naturaleţea povestirii, nuanţele dialectale, invenţia lexicală,
bogăţia şi ineditul caracterizărilor. Povestitorii (cărora culegătorii le-au indicat şi vîrstă, în
afară de localitate şi nume) vorbesc de u n „răzbel tare inorlicios", cînd s-au tăiat atîţia
soldaţi că şedeau „cum şed bulucii", iar cînd s-au predat turcii „şedea armele cum şed
crengile-n pădure". Osman era u n om „mititeluţ" şi stătea ascuns în redută ca într-o
„ghizuniie". Relatarea faptelor se face uneori într-un încântător stil indirect interogativ :
„Nu ne-o fost frică — îşi aminteşte u n povestitor. Dacă eşti acolo ce-ai să mai faci ?".
„Acolo nu-i ca aici, să dai'napoi, trebuie să dai nainte, să răuşeşti. Altfel cum l i m a i
prindeai pînă nu te-ncheptai cu ei ? P i mine m-o rănit cu baincta o leacă, de n-am simţit
nimic. Parcă ştiai acolo la ce tc duci ? (...) E i ! Dăsprc răzbel ştiţi mai ghine dumnea­
voastră din cărţi decât noi...".
Reflectarea folclorică a războiului independenţei din 1877 cuprinde în aria sa şi
o piesă cu conţinut eroic-istoric . 5

Intitulată iniţial de către interpreţii săi — flăcăi din zona Tîrgului Neamţ — la
prima reprezentanţie care a avut loc în 1880, — Predarea lui Osman, sceneta populară
înlocuia, în zilele Anului nou, cortegiul Irozilor. Construcţia urmăreşte, de altfel, fidel,
Vicleimul. Personajele sînt pe lîngă Osman Paşa, u n general turc H a l i m , Peneş Curcanul
şi alţi ostaşi turci şi români. Intenţia vădit satirică se îngemănează cu evocarea faptelor
de vitejie ale faimoşilor „curcani". Ţesătura piesei e simplă, anecdotică : Osman îşi
întreabă generalul despre ultimele veşti de pe cîmpul de luptă şi află de Ia H a l i m că
oastea îi este „mâncată" de curcani. Portretul acestora, comic-fioros, evocă imginea fan­
tasticilor zgripţori cu clonţ de fier din basm : „Da ! Curcanii sînt amarnici ; dinţi de fier,
aripi în spate !. Osman : Cum ? / Cu aripi şi cu pene ? — Halim : D a , cu pene-adevărate !".
Ε speculată confuzia hilară între curcanii-păsări şi „curcanii"-ostaşi, Osman, supărat de
nimicnicia şi laşitatea supuşilor, cerând să-i fie aduşi „curcanii" spre a-i mlnca fripţi.
Sfătuit de sergent să-1 salute cum se cuvine pe Osman, strigînd din răsputeri „trăiţi"
— cei nouă curcani vasluieni — căci de ei este vorba — îl sperie de moarte pe Osman
cu glasurile lor tunătoare : „Vai ! Alah, mă prăpădesc ! / Lăsaţi tot, lăsaţi Balcanii / Veniţi
grabnic toţi aici, / Că mă m încă fript Curcanii !". Ostaşii turci cântă, prohodindu-şi,
Plevna pierdută, cu versurile populare cunoscute : „Scoală Osman, te deşteaptă / Osman,
bre, Osman / De vezi Plevna-nconjurată / Osman, bre, Osman" ş.a.m.d. Grupul curcanilor
încheie piesa slăvind „cele şapte vieţi din pieptul de aramă a l românului". Cu excepţia
unor replici de legătură — toate versificate — şi a dialogului hazliu între Osman şi
Halim, piesa, în toate variantele c i , este, în cea mai marc parte, un montaj de versuri
populare şi versuri culte intrate în sfera literaturii anonime prin îndelungă şi largă
difuzare. Piesa de rezistenţă este, bineînţeles, un amestec de versuri memorate din Penes
Curcanul. Trama anecdotică sc află însă, identică, într-o poezie intitulată Sultan şi curcan,
scrisă dc poetul şi omul de cultură transilvănean Zaharia Boiu, şi publicată probabil în
gazetele timpului, apoi, împreună cu alte paisprezece „poezii eroice din anii 1877—1878",
mai întâi în ziarul „Telegraful român", în 1904, şi după aceea în volumul Frunze de laur,
în acelaşi an. Ε foarte probabil ca poezia să fi fost reprodusă în ziare moldovene . 6

4
I n Graful nostru, vol. I, Edit. Socec, Bucureşti, 1906.
6
Vezi Horla Barbu Oprişan, „Curcanii" in teatrul popular, in „Teatrul", an. ΧΠ, nr. 5,
mai 1967.
O altă poezie a lui Zaharia Boiu, sub pseudonimul Eugen Silvan, şl anume Testamentul
6

soldatului, apărea, cu indicaţia că a fost reprodusă după „Telegraful român", In 26 mai 1678
in „Corespondenţa provincială" din Piatra Neamţ, deci chiar în zona de răspîndlre a piesei
populare.

www.mnir.ro
502 RODICA F L O R E A

Umorul este deci şi în teatrul popular ca şi în lirica folclorică o formulă de

exprimare a elementului eroic. „Curcanii'' moldoveni apar investiţi cu puteri supranaturale,
în faţa cărora sînt anulate fala şi trufia otomană.
Capitolul de teatru popular e destul de restrîns, el întregeşte însă imaginea literaturii
folclorice ca efect al rezonanţei pe care a avut-o în conştiinţa maselor momentul istoric
al războiului pentru independenţă.

L'ÉCHO D E L A G U E R R E P O U R L'INDÉPENDANCE
D A N S L A LJTTËRATURE P O P U L A I R E

Résumé

Après avoir évoqué quelques opinions ά propos du folklore, de sa propriété d'être une
chronique vivante de l'histoire, l'auteur de l'article passe en revue la littérature populaire
générée par la guerre pour l'Indépendance, de 1877—1878. Le lecteur apptend quelques aspects
caractéristiques de cette littérature, quelques thèmes et quelques modalités d'expression consti­
tuant, par leur idée fondamentale, u n acte d'adhésion, précis et enthousiaste, a l'effort général
du peuple qui lutta, en 1877, pour conquérir l'Indépendance de notre pays. L'article envisage non
seulement la poésie folklorique, mais, de même, la prose et le théâtre populaires. Les
fréquents exemples cherchent à démonstrer les motifs thématiques spécifiques pour le folklore-
de l'Indépendance, la description des luttes, les dénominations des localités du théâtre de
guerre, les portraits des combatants, des héros, l'optimisme, l'humour populaire, les vertus,
patriotiques et caractère-logiques de l'armée roumaine, la certitude de la victoire.

www.mnir.ro
 P O E Z I A ROMANEASCĂ D I N ANII 1877—1878
I N S L U J B A RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

de col. C O N S T A N T I N N I C O L A E

Viaţa demonstrează că românul, şi la bine şi la rău, a cântat şi cântă. A cântat

şi. cintă traiul, bucuriile, nevoile şi neamul. I n vibraţia versului popular sau cult, el a
surprins deseori evenimente istorice. Fireşte, nu a scăpat şi n u putea să scape atenţiei
lirii nici furtunoşii ani 1877—1878, Întrucât ei au fost răscolitori de năzuinţi, de virtuţi
înalte strămoşeşti, dătători de biruinţi şi suferinţi, de bucurii şi tristeţi, de libertate şi
prestigiu naţional, au fost deschizători de căi spre progres şi deplină unitate.
Poezia acestor ani a fost consacrată, în esenţă, obţinerii victoriei în război. Flacăra
unora dintre poeziile vremii a luminat peste decenii pînă astăzi, a altora m a i puţin
timp, dar a luminat.
In vîrful piramidei de gen s-a situat şi de astă dată acel „rege a l poeziei" —
Vasile Alecsandri. Poet de mare talent, revoluţionar şi diplomat în acelaşi timp, el a
vizat, prin tot ce a scris în această etapă, u n scop politic, educativ, mobilizator de
suflete. Pentru că Alecsandri concepea astfel menirea poetului, a omului de litere : „A avea
inspiraţii mari, a mânui limba în perfecţie, a propaga sentimente nobile, a ridica sufletele,
a le sfătui demnitatea, patriotismul, pornirile nobile,. intr-un cuvînt, a face dovadă de
adevărat poet şi de adevărat cetăţean..." . 1

I n această viziune, încă înainte de începerea conflagraţiei, bardul de la Mirceşti a

început să pregătască opinia publică românească pentru cucerirea independenţei. Astfel,
în 1876, el a oglindit în trei legende 2
cruzimea şi decăderea morală a unor sultani şi a
insuflat în conştiinţe ideea posibilităţii înfrângerii şi pedepsirii acestora de către eroi a i
dreptăţii şi mulţimii, semnificând prin puterea conţinutului şi imaginei poetice criza
Imperiului otoman şi zorii apusului său.
După Începerea războiului pentru independenţă, pana l u i Alecsandri, printr-o suită
de 10 poezii, a ridicat u n adevărat monument de granit închinat înălţării elanului
ostăşesc şi popular, virtuţilor şi gloriei româneşti, măririi prestigiului poporului român
în lume.
Entuziasmat de hotărîrea României de a porni în luptă, el a deschis ciclul de
poezii cu alegorica operă Balcanul ţi Carpatul, prin care mobiliza poporul la fapte eroice

Vasile Alecsandri, Scrisori inedite, Corespondenţă cu Eduard Grenier, 1S5S—13SS, Edit.

1

Librăriei Leon Alcalay, Bucureşti, p . 72.

Poemele : Murad Gaxi sultanul ţi Becri Mustafa : Hodja Murad Pasia ; Guarda Saralulul.
1

Ele au fost publicate în „Convorbiri literare", nr. 1, din 1 aprilie 1876, şi nr. 1, din 1 aprilie 1877.

www.mnir.ro
50Ί CONSTANTIN N I C O L A E

şi-i întărea încrederea că, din marea confruntare, v a ieşi învingător şi v a obţine libertatea
deplină :

„Deodată cade unul din vulturii duşmani :

Ε vulturul prădalnic din barbarii Balcani,
Şi-n patru părţi a lumii zbor smulsele Iui pene...
Şi cîntă libertatea pe maluri dunărene".

La 16 mai 1877, adică la două zile după scrierea acestei poezii, Alecsandri,
sub impresia primelor acţiuni ale armatei române, scriind unui prieten parisian, îşi
exprima astfel admiraţia pentru ostaşi şi înaltele sale sentimente patriotice ce îl dominau
în acele epopeice momente româneşti : „/.../ Mica noastră oştire s-a purtat pînă acum dc
mi-a reîncălzit sîngele bătrîn. Se v a lupta bine, acest drag mănunchi de recruţi luaţi
de la munca timpului /.../ A ! dragă prietene, sînt foarte emoţionat ; scriind rîndurile
acestea, mă silesc să-mi reţin lacrămile. Nu surîde de entuziasmul meu ; nu poetul îţi
vorbeşte, ci un om nenorocit că nu mai e tînăr ca să se ducă să fie ucis la
graniţă /.../" . 3

Alecsandri a scris într-o limbă clară, ca apa de izvor, dar şi plină de mireasmă
poetică şi de substanţă mobilizatoare. 0 notă de distincţie în această privinţă o poartă
Peneş Curcanul. Atît de limpede şi de apropiată de simţămintele poporului a fost această
poezie, încît masele şi-au însuşit-o ca pe o operă proprie, populară.
Poeziile ostăşeşti ale I u i Alecsandri, urmate de ale altor poeţi din acea vreme, sînt
adevărate pagini de istorie scrise la dimensiuni artistice. Poetul şi-a zidit monumentalele
opere în cadrul adevărului istoric general de care nu s-a depărtat.
Să privim poezia amintită. I n ea, pe un itinerar de marş şi de lupte a l unei grupe
de 10 dorobanţi din Regimentul 5 Vaslui, Alecsandri, ca într-o poveste rostită de un
veteran la gura vetrei arzînde, a înfăţişat o gamă largă de episoade de luptă, de înalte
virtuţi şi sentimente ostăşeşti : clanul şi cauza dreaptă a războiului de care ostaşii erau
animaţi cînd „Din cîmp, de-acasă, de la plug / Plecat-am astă vară / Ca să scăpăm de
turci, dc jug / Sărmana, scumpă ţară" /, atitudinea de puternică simpatie cu care populaţia
îi conjura, modul specific cum a luptat fiecare din cei nouă care au murit, schimbarea
în renume a poreclei de „curcani" pe care u n „hîtru bun de glume" le-o dăduse la plecare,
momentul cuceririi redutei şi ultima dorinţă, străbătută de înalt patriotism, a singurului
supravieţuitor din grupă care ajunsese rănit într-un spital.

„Ah ! Da-r-ar Domnul să-mi îndrept

Această mînâ ruptă,
Să-mi vindec rănile din piept,
Iar să mă-ntorc la luptă".

După cum se ştie, această poezie a fost scrisă în august 1877. Inspirată îndeosebi
din discuţiile avute cu răniţii aflaţi în diferite spitale, putem afirma că ea este rezultatul
unei cunoaşteri adînci şi atente a faptelor şi u n mod de manifestare a dragostei fierbinţi
a poetului faţă de poporul român şi armata sa.
Cită similitudine există între conţinutul acestei poezii şi constatările sale pe teren
ne prilejuieşte să cunoaştem tot o scrisoare a autorului. L a numai două luni după
crearea operei respective, Alecsandri consemna : „Bieţii noştri dorobanţi, adică bieţii noştri
ţărani cu o manta militărească proastă şi cu o căciulă împodobită cu pene de curcani
(podoabă care le-a atras porecla de curcani), a u făcut minuni. Prin vitejia lor neaşteptată
au ştiut să facă din această poreclă un titlu glorios /.../ aceşti curcani /.../ au fost

3
Vasile Alecsandri, Scrisori inedite..., p. 62—63.

www.mnir.ro
POEZIA ROMANEASCA I N S L U J B A RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 505

totdeauna admirabili ca pornire, energie, calm şi disciplină în mijlocul celor mai ucigătoare
lupte /.../. Şi apoi ce răbdare demnă în mijlocul suferinţelor ! Ce stoicism antic în faţa
morţii ! A h ! dragul meu, ochii ţi s-ar umple de lacrămi, dacă ţi-aş povesti tot ce-am
văzut mare şi într-adevăr frumos la poporul acesta /.../ Toţi răniţii noştri n-au decît un
gînd, să se vindece cît mai repede ca să se întoarcă la Plevna ; şi se întorc cu durerea
încă pe ei / . . . / " .
4

Alecsandri surprinde la parametrii cei mai înalţi ai patriotismului şi mîndriei

naţionale faptul istoric a l relaţiilor camaradereşti dintre ostaşii români şi ruşi şi mai ales
recunoaşterea de către aceştia din urmă a vitejiei româneşti. Printr-o frumoasă antiteză, el
pune faţă în faţă în poemul Sergentul un falnic şi eghiletat regiment rus din garda
împărătească şi un sergent român rănit, searbăd de puteri, modest şi cu „sumanul rupt",
dar cu pieptul strălucind de „Steaua României" şi de ordinul „Sfîntul Gheorghe". Impre­
sionat de faptele ostaşului român şi de modestia acestuia comandantul unităţii ruseşti

„...dă mina cu sergentul

Se-ntoarce, dă un ordin...,
Pe loc tot regimentul
Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă, trăgînd al lui picior...".

I n ziua căderii Pevnei, entuziasmat de eveniment, poetul scrie Odă ostaşilor români.
El aducea un înalt omagiu oştirii, consemna pregnant momentul istoric, însemnătatea l u i
pentru recunoaşterea independenţei României pe plan internaţional, şi întrevedea un viitor
nou ţării care „dat-au mugur ce-ncolţeşte". Iată cîteva mărturii istorice din Odă :

„Să trăiţi, feciori de oaste ! Domnul sfînt să vă ajute

A străbăte triumfalnici în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întîi aţi pus piciorul,
Infruntînd pe Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-împărăţie !"

Poeziile l u i Alecsandri au avut o largă aderentă în mase, au stimulat elanul popular

în muncă şi în luptă, au reînălţat patriotismul poporului, au întărit încrederea în victorie.
E l e au fost publicate în majoritatea ziarelor şi revistelor de atunci din România, precum
şi în presa românească din provinciile aflate sub stăpînire străină. Operele alecsandriniene
au fost recitate de artişti de teatru, de studenţi şi elevi la numeroasele concerte şi serbări
ce s-au dat în acei ani în folosul oştirii, s-au bucurat de aprecierea mulţimilor. însuşi
poetul a participat la asemenea reuniuni şi a citit din operele sale. Desprindem următoarele
dintr-o scriere a sa : „Pînă atunci, cutreer ţara ţinînd conferinţe în folosul răniţilor noştri ;
am şi adunat peste 8000 de franci şi plec la Galaţi şi Brăila ca să mă dedau aceluiaşi
exerciţiu" . 5
I a r în presa timpului depistăm : „Duminica trecută... s-a dat la Teatrul
Mare din Iaşi un spectacol de gală /.../ actorul Manolescu, îmbrăcat în costum de dorobanţi,
a recitat Peneş Curcanul . 6
Vasile Alecsandri a ţinut o conferinţă:.. Conferinţa s-a încheiat
prin citirea poeziei Balcanul şi Carpatul" '. „S-a deschis ciclul de conferinţe publice de la
Ateneul Român /.../ După conferinţă au fost recitate poeziile Odă la armata română şi
Sergentul de Vasile Alecsandri, citite de fratele poetului locotenent colonelul I . Alecsandri" . 8

' Ibidem, p. 65—66.

6
Ibidem, p. 67.
* „Gazeta Transilvaniei", nr. 6, din 22 ianuarie/3 februarie 1676.
7
Ibidem, nr. 50, din 12 iulie/30 iunie 1677.
» ,,Pressa", nr. 6, din 10 ianuarie 1676.

www.mnir.ro
506 CONSTANTIN NICOLAE

„Multe din aceste • poezii, precum Odă la ostaşii români, Penes Curcanul etc, publicul le
cunoaşte şi ele sînt imprimate în minlea tuturor" . 9

Alecsandri e r a considerat poet al tuturor românilor şi simbol a l unirii l o r . Românii

din Viena îi scriau : „Productele poeţilor noştri celebri, pe oare le citim şi le oîntăm
aici în străinătate m a i mult cu inima decît cu glasul, sînt patria noastră... L i m b a română
a fost în toate timpurile fala naţiunii române... T u eşti mîndria limbii române... l a
razele sufletului tău s-au încălzit milioane de inimi !" 1 0
. 58 de români din Arad îi trans­
miteau : . . L u m i n a ta luminează neamul românesc, care este menit să meargă înainte,
precum zice cântecul tău... T e salutăm cu entuziasmul inimilor noastre, Alecsandri, mare
bard al nostru ! împreună cu tine mfndrâ este şi serbează astăzi întreaga românime ! " . l l

Asociaţia de literatură română din Şimleul-Silvaniei i se adresa : „Te rugăm, ca pe u n

Mesia al românismului, să veniţi în mijlocul nostru, spre a v ă săruta fruntea şi mîinile,
care a u eternizat gloria limbii române în concertul naţiunilor gintei latine" . I a r ministrul a

de Război român, într-un toast ţinut la 20 iunie 1878, îi spunea : „port acest toast în
sănătatea ilustrului nostru poet, care a cintat aşa de bine şi cu aşa de mare succes
vitejia armatei române. Penes Curcanul, Sergentul etc. v o r rămîne neşterse în inima armatei
române" u
.
Γη aceiaşi ani a scris cîteva poezii despre război şi despre vitejia ostaşilor români
Alexandru Macedonski. Folosind un stil popular, el a demonstrat în poezia Fluerul cioba­
nului că în 1877 cauza generală naţională a războiului românilor era formată din
mulţimea cauzelor particulare, diferite, care, laolaltă, au dat elanul popular de luptă ; în
Balada Dorobanţului, scrisă în cbip simbolist, mai puţin accesibilă ca înţeles maselor, a
ilustrat tragedia familiei unui dorobanţ mort în lupte, i a r în Stegarul, considerind drapelul
ca simbolizând patria, poetul a subliniat că ostaşul român a căzut pentru ca ţara să
trăiască peste veacuri şi să fie înălţată cît mai sus.

„Uura ! Griviţa s-a dus !

El strigă... dar moartea vine,
Steagu-nfipsc-n pămînt bine,
Ca, — murind, — să stea tot sus !" 1 4

I n slujba înălţării sentimentelor patriotice a l e poporului, pentru susţinerea războiului

şi redeşteptarea gloriei româneşti, şi-au p u s condeele şi alţi poeţi cunoscuţi s a u m a i puţin
cunoscuţi din epocă. lacob Negruzzi, de pildă, într-una din epistolele sale către Alecsandri,
deşi a v e a o părere aparte faţă de război, văzînd, totuşi, vitejia ostaşului român, nota :

„Ii aşteptam cu grijă şi lungă nerăbdare

Să aflu dacă astăzi m a i este încă vie
Precum a fost odată româna vitejie,
Şi a m văzut, o Doamne ! cu ochi lăcrămător
Că n u - i pierită viaţa din acest vechi p o p o r " . l 3

S-a remarcat în acei ani poetul Sava Şoimescu, care a scris şi publicat un volum
de poezii intitulat Virtutea militară dedicat armatei române, din care 500 de exemplare
le-a oferit, ca drept omagiu, ostaşilor şi ofiţerilor care au fost decoraţi. Poetul a tratai
numeroase teme ostăşeşti. Merită o menţiune în plus poeziile : Călăraşul rănit, Balada
dorobanţului, Odă armatei române. A u publicat, de asemenea, volume sau plachete dc

• I b i d e m , nr. 105, d i n 13 m a l 1678.

„Gazeta T r a n s i l v a n i e i " , nr. 46, d i n 23/11 I u n i e 1878.
1 0

" I b i d e m , nr. 50, d i n 7 lulle/25 I u n i e 1878.

° I b i d e m , nr. 67, d i n 5 septembrie/24 a u g u s t 1878.
13
I b i d e m , nr. 45, d i n 20/8 i u n i e 1878.
" „Vestea" n r . 253, d i n 12 f e b r u a r i e 1878.
15
„Convorbiri l i t e r a r e " , nr. 8, d i n 1 n o i e m b r i e 1877.

www.mnir.ro
POEZIA ROMANEASCA ΓΝ S L U J B A R Ă Z B O I U L U I D E INDEPENDENTA 507

versuri, închinate evenimentelor istorice de atunci, Ν. T . Orăşeanu, Şt. Scurtescu, G . A .

Zamphirolu, Vasile D . Păun ş. a. Ion Neniţescu a urmat armata pe front şi a scris versuri
chiar pe timpul luptelor pe care le-a inclus apoi în volumul Pui de lei. S - a u distins,
în acele zile, printr-un vers vibrant, patriotic Iosif Vulcan, Dimitrie Petrino, Petre
Dulfu, Scipione Bădescu, N . Xenopol, G r . Bengescu, A l . Cărpinişcanu, Eugen S i l v a n , i a r
dintre femei Maria F l e c h tema cher şi Eufrosina Homoriceanu.
Publicate în diferite reviste şi ziare sau cuprinse în lucrări, aceste poezii a u dus
în rîndurile maselor de militari de pe front şi ale locuitorilor de la vetre u n mesaj de
îmbărbătare, de încredere în biruinţă şi într-un viitor mai bun, au imortalizat şi pe această
cale epopeea eroică a acelor ani.
Paleta problematicii tratate de aceşti poeţi a fost destul de variată. Mă v o i rezuma
la cîteva spicuiri din unele dintre aceste poezii, şi numai l a conţinutul l o r politic şi
istoric, făcînd abstracţie de latura estetică, de poezia limbii, care uneori n u Împacă
exigenţele.
Multe din stihuri au imprimat crezul pentru care ostaşii porneau l a luptă. De
exemplu, Sava Şoimescu relevă această problemă în felul următor în Balada dorobanţului :

„Intr-o vale înflorită Mă duc mamă-η bătălie

Stă l a umbră-η cremenită C-auzi turcii au să vie
O bătrînă ce plîngea, Ţara să ne pustiască
Pe cînd fiul ei zicea : Pe noi toţi să ne robească".

Sau Scipione Bădescu în Armatei române 19

:

„Bravi copii a i României, veseli aţi plecat,

Aţi plecat cu steagul ţării mîndru şi curat
Şi v-aţi dus peste hotare, pentru-un scump odor,
Pentru-a ţării neatîrnare, pentr-al ei onor" 11
.

Alţi poeţi notează entuziasmul cu care ostaşii noştri au plecat l a bătălie. Cităm
dintr-un poem :

„Cum ies din stînci pîrae şi-n rîuri mari se-adună,

Aşa ies din colibe, coloane lungi formînd,
Oşteni, a căror doine prin văi şi munţi răsună,
Viteji, ce-şi lasă plugul şi mamele plingînd
Plăieşul şi cîmpeanul, voinici cu piepturi late,
Olteanul şi Vrînceanu, ca vulturii de m a i ,
S-adun în legioane cu armele pe spate
Purtînd cu toţi căciule, ca-η vremea l u i M i h a i " ω
.

A fost cîntată trecerea Dunării. Acest moment a impresionat puternic pe omul din
popor atît prin faptul că acţiunea în sine stîrnea emoţii, cît şi prin aceea că ostaşul se
depărta de ţara sa. De aceea, evenimentul s-a reflectat şi în poezia populară :
„Frunză verde şi-o lalea, (a cîntat anonimul poet),

Trec voinicii Dunărea

Cîte patru-alăturea ; „Trec soldaţii Dunărea
Voinici-nalţi şi subţirei Cîte doi alăturea
Nu trece plumbul prin e i " Şi l a Plevna se duceau".

» „ P r e s s a " , n r . 117, d i n 28 m a l 1878.

„Gazeta T r a n s i l v a n i e i " , n r . 81, d i n 24/12 o c t o m b r i e 1878.
1 7

" „ P r e s s a " , n r . 17, d i n 22 I a n u a r i e 1878.

www.mnir.ro
 508 CONSTANTIN N I C O L A E

•sau :
„Frunză verde trei măsline Măcar cale jumătate
E u mă duo, puica rămîne. Că nici Plevna nu-i departe" 19
.
"Ce să fac s-o iau cu mine ?

Luptele de la Plevna şi din celelalte localităţi, elanul cu care ostaşii noştri s-au
-a v i n ta t asupra redutelor duşmane şi-au găsit din plin ilustrarea în poezie. Cîteva spicuiri
-sînt edificatoare :

-,,La forturile Plevnei de tunuri înţesate, L a Plevna şi pe Istru, la poalele Baloane,

S e - a r u n c eroii noştri cu steagul românesc, La Rahova, Palanca, cetăţi ce-au expugnat,
P e el independenţă, onoare şi dreptate, Românii re'nviară virtuţile romane
E i scriu în lupta mare cu sînge vitejesc. Şi numele lor iară Bosforu-a-nfioral" . 20

O impresionantă imagine a cîmpului de luptă, plină de realism — de la Griviţa

«au de l a Smîrdan — ne este înfăţişată în poezia Călăraşul rănit de acelaşi autor mai
sus-pomenit Sava Şoimescu :

„Balcanul cel sălbatec ca iadul în mînie

Aruncă fum şi flăcări, şi plumb şi fier,
Iar viscolul şi neaua şi-a gerului urgie,
îngheaţă inimi brave ce glonţul η -a răzbit.
Pe câmpuri de bătaie, teribilă privire !
Zac corpuri reci şi multe de călăreţi şi cai
De bravi ce mor eroic, privind cu fericire,
Cum steagul lor triumfă ca-η timpul l u i M i h a i " .
2 1

Pe parcursul războiului din 1877—1878 poeţi şi alţi oameni de litere, cântând

independenţa, au sădit totodată în conştiinţa poporului că ea înseamnă un pas înainte
spre rezolvarea năzuinţei seculare, fundamentale, a poporului — unirea tuturor românilor
într-un singur stat. Acest spirit a vibrat în toate provinciile româneşti, dar mai ales în
cele oare se aflau încă sub ocupaţie străină.
Reprezentanţi a i Imperiului austro-ungar erau îngrijoraţi de suflul de eliberare şi
unire ce domina în rîndurile românilor bucovineni, transilvăneni şi bănăţeni. Intr-un
raport adresat guvernului ungar, la 7 iunie 1877, corniţele suprem a l comitatului Turdu-
Arieş, Kemény Gyôrgy, menţiona : „românii din Transilvania, după proclamarea indepen­
denţei României, jubilează sperînd şi crezînd că în viitorul apropiat, regatul României v a
fi întemeiat, i a r poporul român este convins că unirea Transilvaniei cu regatul român
este numai o chestiune de timp" 2 2

L a crearea acestei temeri a nobililor stăpînitori, pe lingă alte manifestări patriotice

ale românilor, a contribuit şi poezia. I n această privinţă cităm pe Iosif Vulcan, Petre Dulfu,
Dimitrie P e t r i n o 23
originari din ţinuturile care se aflau sub ocupaţie, iar din România
liberă, pe N . Scurtescu, Z. Antimescu şi Maria Flechtenmacher.

** „Scinteia", nr. 7332, din 6 mal 1967.

» „Pressa", nr. 17, din 22 ianuarie 1876.
M
„Pressa", nr. 125, din 8 iunie 1878.
a
Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fond Prefectura Turda-Arieş, Prezidiale nr. 414/1877 ;
A l . Mateş, Rdzboiul de independenţă, I n Albumul Tribuna pe 1976, p. 73.
» „Telegraful", nr. 1652, din 13 octombrie 1877.

www.mnir.ro
POEZIA ROMANEASCA ÎN S L U J B A RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA 509-

In Scame pentru cei răniţi publicată în „Familia" nr. 32 din 1877, Iosif Vulcan,
sublinia :

„Cîte fire sînt în scame Şi-n iubirea cea frăţească

Tot atîtea legături ! Noi nutrim un vis sublim.
Ce unesc pe fii dc-o mamă Nu-i putere să ne-oprească
Şi-mpreună guri cu guri /.../ Ce în inimă simţim.
Căci sîntem de voi departe Şi-acel vis : o sărbătoare.
Fraţi dincolo de Carpaţi, Ne v a face mulţumiţi,
lnsă-n ori şi care parte A z i ? Să facem surioare
Vă iubim ca nişte fraţi. Scame pentru cei răniţi".

Cuprins de acelaşi elan patriotic Petre Dulfu, în Cununa de aur, insufla în conştiin­
ţele oamenilor marc încredere într-o viitoare şi apropiată eliberare şi unire a românilor -

„Iar tu, o ! Românie, o ! mamă cărei soarte

A fost atâţia secoli a plînge ne-ncetat
N u plînge azi cu jele a fiilor tăi moarte
Ce-η luptă pentru tine viaţa lor şi-au dat /.../

Căci sus colo prin stele trăi-vor dînşii iară

Cu-u gloriei cunună etern încoronaţii
Iar din a lor cenuşă acuşi v a să răsară,
Cereasca libertate — unind pe fraţi cu fraţi" • . w

tn cadenţa aceloraşi năzuinţi de unire şi libertate şi-a dăltuit poemul Ştanfe-

contemporane N. Scurtescu. Animat de marele ideal, el accentua :

„In strănepoţii Romei, frăţia η -a schimbat.

Acelaşi chip şi limbă ne-atinse s-au păstrat
O patrie vrem ; mare, vrem strînsă înfrăţirea
Aceasta n i - i dorinţa, aceasta ni-i ţintirea :
Suflarea românească întreagă printr-un grai
O, Dacie, te-nalţă la visul l u i M i h a i " 2 5
.

Terminarea glorioasă a războiului şi mai ales venirea ostaşilor luptători în ţară.

au constituit prilejuri de mare sărbătoare şi de înălţare patriotică, prin toate localităţile
pe unde cei victorioşi şi-au îndreptat paşii. Peste tot, drumul lena fost acoperit cu flori.
Mulţimea îi aclama, muzicile oîntau, artişti remarcabili, studenţi şi şcolari dădeau serbări
în cinstea celor reîntorşi. Poeţii le închinau ode şi le-ntăreau speranţa într-un viitor m a i
bun. I n acest entuziasm frenetic A l . Cărpenişteanu, întîmpinînd cu bucurie pe ostaşi„
printr-un poem omagial, le glăsuia :

„Păşiţi dar fii ai Romei, cu fruntea sus, măreaţă,

Păşiţi către pământul ce voi aţi liberat,
Cu vitejia-η piepturi, cu gloria pe faţă
Cu steagul României de laur încărcat" 2 6
.

34
„Tribuna", din 4 mai 1967.
25
„România liberă", din 23 octombrie 1877.
» „Pressa", nr. 225, din l i octombrie 1878.

www.mnir.ro
510 CONSTANTIN N I C O L A E

Versuri de mare simţire a închinat sosirii ostaşilor poetul Nicolae Pruncu. I n al

său Cînl patriotic, după ce reliefează importanţa vitejiei şi a victoriei româneşti, îşi exprimă
cu mult patos bucuria primirii învingătorilor, chemînd la această serbare românii de
pretutindeni :

„Veniţi dar fraţi d-un nume Fecioare formaţi corul !

D i n patru părţi de lume. Primiţi învingătorul !
A gloriei zi mare, cu noi să o serbaţi. Femei, împletiţi lauri,
Poeţilor cântaţi !" 21
.

Iar S . I . Bădescu, într-un mare poem, printre alte multe idei de glorificare,
sublinia :

„Ţara mîndră vă salută. Doru-i s-a-mplinit

B r a v i copii ai României, bine aţi venit !"

Numai bătrînul Vasile Alecsandri nu a cîntat această entuziastă primire 2 . E l a s

ţinut însă să fie atunci Ia Bucureşti, şi a fost ; iar lacrămile care i-au înrourat faţa,
cînd i-a salutat pe ostaşi l a trecerea lor pe sub arcul de triumf ce se ridicase l a marginea
oraşului, au constituit unul dintre cele mai înalte omagii pe care le-a adus oştirii.
încheind, putem afirma că poezia anilor 1877—1878, prin posibilităţile sale de
exprimare, a reflectat starea morală generală a poporului, gîndirea şi faptele l u i istorice,
năzuinţele l u i , a impulsionat şi înălţat calităţi nobile. E a a avut deci un caracter militant,
izvorît din realităţile ţării şi pus în slujba propăşirii acestor realităţi. Atunci, ca şi altă
dată, au fost surprinse în stihurile poeziei traiul, bucuriile, tristeţile şi neamul, căci
românul, şi la bine şi la rău, a cîntat şi cîntă.

L A POÉSIE R O U M A I N E D E S ANNÉES 1877—1878

AU SERVICE D E LA G U E R R E D'INDÉPENDANCE

Résumé

La guerre que le peuple roumain a menée aux années 1877—1878 a eu u n caractère

juste. Elle a connu une réverbération prompte dans la presse de l'époque, dans les beaux-
arts et la littérature. Dans ce cadre, la poésie a joué un rôle Important parce qu'elle était
accestble au grand publique aussi bien par la beauté de la forme et son contenu exaltant que
par le fait qu'on pouvait la diffuser aisément dans les masses par voles multiples : presse,
publications de spécialité, ouvrages de genre, musique, déclamations etc.
Elle a reflété pleinement les sentiments que les militaires et les masses restées aux
foyers nourissalent à l'égard de la guerre ; elle a été leur appui spirituel dans leurs efforts
livrés pour obtenir la victoire.
Cette fois aussi, parmi les hommes de lettres de l'époque, Vasile Alecsandri s'est-il
remarqué avec ses 10 poésies à thème militaire. Beaucoup de poètes — parmi lesquels Al.
Macedonskl, lostf Vulcan, Dimitrie Petrino, lacob Negruzzi, Petre Dulfu, Sava Şoimescu, N. T.
Orişteanu, St. Scurtescu, G. A. Zamphlrolu, Ion Neniţescu, Vasile D. Pdun, Eugen Silvan —
ont mis leur talent au service de l'indépendance, de la liberté et de la victoire de la patrie.

» Ibidem, nr. 84, din 20—21 martie 1878.

a
„Pressa" din 8 octombrie 1878.

www.mnir.ro
POEZIA ROMANEASCA I N S L U J B A RĂZBOIULUI O E INDEPENDENŢA 511

La caractéristique des poésies de l'époque n'est due autant au coloris du style et au

parfum poétique particulier des oeuvres qu'au riche contenu d'Idées qu'elles contiennent.
Quelques unes en représentent des véritables pages d'histoire, écrites, cela va sans dire,
conformément aux dimensions exigées par le caractère spécifique de la littérature.
Les poètes ont saisi dans leurs oeuvres des attitudes manifestées par le peuple et des
moments historiques, comme : la proclamation de l'indépendance, l'élan avec lequel les mobilisés
s'empressaient de rejoindre leurs unités, le volontariat, le passage du Danube, les combats
livrés pour la conquête des redoutes Grlvttza nos 1 et 2, l'héroïsme des soldats devant les
redoubtables fortifications et l'acharnement de l'adversaire, la vie dure de campagne, l'appui
matériel accordé au. front, la chute de Plevna, de Rahova, de Smyrdan et de Vidin, le retour
de l'armée victorieuse du front, l'espoir d'une prochaine union de tous les Roumains etc.
L a poésts des années 1877—187», pleine d'esprit patriotique et de pathos glorifiant les
vertus militaires, a poussé les masses à soutenir la guerre et a contribué à l'affermissement
de leur confiance dans la conquête de la victoire.

www.mnir.ro
 O CRONICĂ
A RĂZBOIULUI P E N T R U INDEPENDENŢĂ
SCRISĂ I N PRIMĂVARA A N U L U I 1878

de N E S T O R V O R N I C E S C U - S E V E R I N E A N U L

Expuse adesea unor împrejurări istorice neprevăzute — sau puţin obişnuite —,

valorile culturii noastre intrate în patrimoniul naţional pot oferi cercetătorului prilejul
de a constata în conţinutul lor o sporită semnificaţie documentară. Ne referim la situaţia
cînd, pe spaţiul aflat disponibil în paginile unor vechi manuscrise ori ale unor cărţi
din diferite domenii — uneori în cărţi bisericeşti — s-au făcut, ulterior scrierii sau
respectiv publicării lor, însemnări de u n fel sau altul — de obicei cu caracter memoria­
listic — şi care n u o dată s-au dovedit a reprezenta importante contribuţii documentare.
Procedeul acesta de a transmite posterităţii informaţii asupra unui anumit timp
„prezent", considerate de autorii lor memorabile, utile, educative — consemnînd sau
nu in termeni direcţi intenţia însăşi — este constatat adesea pentru secolele trecute.
Astfel de însemnări, laconice sau extinse, se făceau mai ales pe Ceaslov şi Psaltire,
pe Octoih, Triod, Penticostar, pe Mineie, pe cărţile de cult în general — cu deosebire
însă pe cele de la strană care, în chip firesc, erau cele mai accesibile unor oameni cu
ştiinţă de carte, de multe ori numai elementară, dar avînd buna intenţie de a lăsa
urmaşilor ştiri despre întîmplările petrecute în vremea lor.
Procedeul era folosit în unele cazuri în mod conştient drept cel mai potrivit pentru
a avea o garanţie în plus cu privire la asigurarea păstrării acelor însemnări.
I n această ordine de idei se cuvine semnalat textul manuscris al unei Cronici a
războiului pentru independenţă, identificat de noi recent — în anul 1976 — Ia Siliştea
Crucii, judeţul Dolj, care se dovedeşte a fi una dintre primele lucrări consacrate reconsti­
tuirii evenimentelor epocale din 1877—1878.
Autorul Cronicii a fost învăţătorul Ştefan T. I. Cotigescu, tatăl cunoscutului folclo­
rist oltean Şt. St. Tuţescu.
Numele Cotigescu este menţionat la sfîrşitul textului manuscris pe care 1-a alcătuit
şi reprezintă u n derivat — modernizat după uzanţa timpului — din numele tatălui său,
plugarul Tuţă Ion Cotigă din comuna Catanele-Dolj. D a r în toate actele oficiale — aflate
la arhive — din vremea cînd Ştefan Cotigescu a fost învăţător, notar, cîntăreţ bisericesc
şi primar la Cătanele, precum şi în două lucrări tipărite, este întîlnit sub numele de
Stan Tuţescu — provenind din prenumele său şi a l tatălui.
Timp dc 13 ani la Cătanele şi 2 ani la Siliştea Crucii s-a dăruit nobilei profesiuni
de dascăl de sat. D i n 1883, starea sănătăţii sale 1-a obligat să părăsească învăţămîntul ;
a funcţionat u n an ca notar, apoi, mult preţuit şi stimat de săteni, a fost ales primar
— funcţii publice pe care le-a avut alternativ pînă în 1906, cînd a încetat d i n viaţă.

www.mnir.ro
514 NESTOR VORNICESCU-SEVERrNEANUL

In satul ntal, ca şi în cei doi ani petrecuţi la Siliştea Crucii — unde a scris
Cronica războiului pentru independenţă aici în discuţie —, a depus o neprecupeţită
muncă de instruire, educare şi culturalizare a sătenilor.

* *

In toamna anului 1877, învăţătorul Ştefan T . I . Cotigescu din Cătanele funcţiona

— prin transfer oficial — la Siliştea Crucii.
După cum se poate afla dc pe ultima pagină a textului Cronicii pe care a
alcătuit-o, u n rol deosebit în apariţia acesteia 1-a avut — ca iniţiator moral — preotul
Ion Stoica (Enache), parohul bisericii de la Siliştea Crucii.
Dorinţa generoasă, comună celor doi, de a lăsa posterităţii ştiri exacte despre
evenimentul naţional a l cuceririi Neatîrnării, i-a determinat să caute şi o modalitate cît
mai potrivită pentru a asigura perenitatea mărturiei. Acesta este motivul care a făcut
ca manuscrisul recent descoperit să prezinte o situaţie originală, faţă de oricare dintre
relatările avînd ca subiect războiului pentru independenţă.
Textul poartă titlul : Naraţiunea despre urmarea resbelului ruso-româno-turc din
anul 1877 ; a fost scris pe unsprezece pagini mari, aflate libere în Evanghelia de la
biserica parohială din Siliştea Crucii. Caligrafia manuscrisului, fină şi elegantă, ascuţită
dar uşor lizibilă, se datoreşte unui a l treilea colaborator la realizarea Cronicii, loan
Mitrănescu, un foarte tînăr fost elev a l învăţătorului Ştefan Cotigescu de In Cătanele ;
îşi urmase dascălul la Siliştea Crucii şi făcea ucenicie pentru a deveni notar — învăţătură
pe care o primea I a primăria acestei comune. Identificarea contribuţiei sale s-a făcut
fără dificultăţi, prin examinarea comparativă a caligrafiei textului Cronicii şi cea a unei
însemnări aflate pe o altă pagină, referitoare la condiţiile cumpărării Evangheliei de la
Siliştea Crucii.
Copistul se dovedeşte a fi fost deosebit de instruit în raport cu condiţia sa socială
şi vîrstă pe care o avea atunci — 16 ani ; în scrierea manuscrisului se remarcă ortografia
italienizantă ,— după uzanţa heliadescă a timpului — chiar dacă sc dovedeşte că nu este
aplicată consecvent în întreg textul — lucru pe care nu urmărim să-l examinăm
aprofundat în comunicarea dc faţă.
Naraţiunea despre urmarea resbelului... expune — şi uneori comentează amplu —
evenimentele care s-au petrecut din luna aprilie 1877 pînă în mai 1878. Ne vom limita
în cele ce urmează Ia o prezentare sumară a conţinutului faptic, evenimenţial, pe care îl
circumscrie Cronica de la Siliştea Crucii.
Relatarea declanşează începînd cu data de 10 aprilie — menţionată cu aproximaţie.
Se consemnează mişcările trupelor .române aflate dc pe atunci sub arme, intrarea armatei
ruseşti în România conform Convenţiei dc colaborare şi deplasarea ei continuă de-a
lungul Dunării. Sînt descrise incursiunile bandelor dc mercenari din armata turcească
în satele şi ostroavele de la nordul Dunării, apoi primele bombardamente provocatoare
efectuate de forţele armate otomane. Se fac consideraţii cu privire la politica României
şi la actul decisiv a l proclamării independenţei de stat de către corpurile legiuitoare
la 9 mai 1877. Sînt menţionate acţiunile de apărare organizate prin ocuparea tuturor
poziţiilor d i n oraşele de la Dunăre — de către trupele ruse de la Brăila pînă la Olt, dc
cele române de I a Olt pînă la Calafat şi Cetate. Sînt descrise cu detalii luptele care
au precedat cucerirea fortificaţiilor de la Nicopole, după „o bombardare care a ţinut
trei zile" ; se relatează despre stabilirea condiţiilor de intervenţie a trupelor române în
sectoare ' separate ale frontului, despre construirea podului de peste Dună la jumătatea
lunii august, cînd „au trecut dincolo, în Turcia, toată armata română (de operaţii),
înaintind spre Plevna la punctele ce avea determinate". Subliniind importanţa cuvenită

www.mnir.ro
O C R O N I C A D I N 1878 A R Ă Z B O I U L U I P E N T R U I N D E P E N D E N Ţ A 515

acţiunii militare tactice de asediere şi cucerire a Plevnei, autorul Cronicii delimitează

exact la jumătatea expunerii sale capitolul : Eroismul românilor la Plevna. Pentru a
oferi o imagine despre exactitatea, expresivitatea şi dinamismul relatării, cităm fragmentul,
d e la p. 6 a manuscrisului Naraţiunii, referitor l a cucerirea redutei Griviţa : „...s-au pus
cu bombardarea poziţiunilor turceşti de toate părţile, începînd de l a 26 august, în care
timp făcînd planul de atac, românii au ocupat cele mai periculoase şi mai apropiate
locuri ; de Ia Bucova unde se afla u n lagăr turcesc şi pînă la Griviţa, toate crîngurile şi
toate bălăriile erau pline de tiraliori români, aşteptînd, sub adăpostul bombelor duşmane,
ora dc atac. Cînd se începu atacul la 30 (august), românii au dat asalt asupra poziţiunii
•Griviţa. S-au repezit ca vîntul, au ieşit d i n crînguri şi au atacat pe turci cu baioneta.
Regimentul a l 13-lea de dorobanţi au intrat întîi în foc, au luat u n tun şi au pus pc
goană pc turci, care se băgase într-o pădurice în dosul redutei şi ocupară poziţiunile turceşti.
A u încercat mai de multe ori turcii noaptea a lua înapoi acele poziţiuni, dar n-au putut.
Insă ordinea de bătaie nu se ridicase, ci românii trebuia să meargă la locul designat ;
şi în ziua de 30 august, coloana a doua, în lipsa armatelor ruse, care intîrziase, au apucat
reduta pe lu spate şi au năvălit spre ea despre sud-vest, dar fură primiţi de focurile
duşmane din două părţi. Planul topografic a l locului fusese greşit. I n loc de o redută
erau două şi cea atacată era cea mică. Cu toate acestea, bravii descendenţi a două
neamuri viteze năvăliră spre ziduri şi începură o cumplită luptă cu baioneta. I n trei
-rinduri i-au respins, dar însă a l treilea atac, Ia care au' luat parte două regimente ruseşti
şi ÎS batalioane române, fură încoronate cu succes. Şi mica Griviţă rămase în mîna
învingătorilor ; cinci tunuri şi două steaguri şi mai multe arme căzură în mîna armatelor
-creştine. U n u l d i n steaguri s-au laut de u n soldat din a l doilea batalion de vînători,
anume Grigorie I o n , în chipul următor (urmează o descriere plastică, într-un susţinut
allegro...).
Se continuă expunerea faptelor eroice de arme ale ostaşilor noştri la cucerirea
Rahovei, apoi la împresurarea şi cucerirea Plevnei, se relatează despre urmărirea neîntre­
ruptă a trupelor otomane, derutate şi slăbite, despre cucerirea Tatargicului şi numeroaselor
sate din j u r , ' a celor „trei redute care apărau poziţiunile satelor Smîrdan şi Inova,
(...) luate cu asalt de trupele noastre" ; în sfîrşit, despre cucerirea Belogragicului şi
Vidinului. Ultima dată asupra căreia autorul Cronicii se pronunţă exact este 12 februarie
187S ..Duminică pe la ora 3*/2 după amiază (cînd) armata română au făcut intrarea ei
'în V i d i n " . . . Se menţionează apoi încetarea ostilităţilor şi întoarcerea trupelor noastre
în patrie.
O dificultate evidentă a redactării — şi în aceeaşi măsură a consemnării — Cronicii
a constat, fără îndoială, în dozarea materialului expunerii pentru o încadrare corespun­
zătoare a textului în spaţiul strict limitat pe care l-au oferit filele de format mare —
d a r i n număr numai de unsprezece — disponibile în Evanghelie.
De aceea apare limpede că spre finalul redactării Naraţiunii... autorul s-a văzut
constrîns de lipsa de spaţiu, a stagnat brusc expunerea, procedînd l a formularea unei
foarte concise concluzii prin modalitatea considerată drept cea m a i elocventă : cîteva
reflecţii poetice avîd ca motiv înfrîngerea puterii otomane, cotropitoare şi uzurpatoare,
reflecţii exprimate prin şase versuri-epilog sub titlul : O poezie Turciei, aflată în p. 11
a manuscrisului Naraţiunii :
„Semilună întunecată, tu credeai a lua, / România învecinată, dulce ţara mea. /
T u credeai c-a ta mîndrie ne v a spăimînta. / N u ştiai că în România este moartea ta.
S. T.".
Este o simplă versificare ce n u poate fi evaluată drept o realizare artistică, dar
semnificaţia ei este apreciabilă ca expresie a unor sentimente patriotice profunde — o
.apostrofă virulentă sugerînd şi ideea justiţiei imanente pe care o înfăptuieşte istoria.

www.mnir.ro
516 NESTOR VORNICESCU-SEVERTNEANUL

Informaţiile şi datele regrupate de autor I n aceste pagini dau cititorului certitudinea

autenticităţii faptelor consemnate. Toate episoadele războiului pentru independenţă sînt
prezentate uneori lapidar, alteori cu detalii, reliefînd aspectele esenţiale ale unor realităţi ;
este avocată atît atmosfera generală de război, cît şi climatul moral, starea de spirit
creată prin unele întîmplări cu caracter local. Învăţătorul cronicar deţinea informaţii
interesante şi destul de precise asupra multor aspecte şi situaţii, descriindu-le cu o re­
marcabilă plasticitate : amplasarea şi deplasarea cartierelor generale ale armatelor aliate,
acţiunea pregătită şi declanşată de trupele ruse în noaptea de 7—8 iunie cînd au trecut
Dunărea în Dobrogea, cea de l a Zimnicea în 13 iunie — pentru a-şi stabili poziţii de
atac în ostrovul d i n mijlocul Dunării ; asalatul şi cucerirea Şistovului în seara de
15 iunie. Sînt relatate şi sugestiv comentate unele aspecte ale pregătirilor de război,
ale aprovizionării trupelor, rechiziţionării şi transporturilor (în textul-manuscris al
Variaţiunii, p. 5) :

„Trecerea de către Calafat şi ziua şi noaptea, necontenit, tunuri, prăfărie, ghiulele,

ambulanţe, înfine fel de fel de material de rezbel. E r a u n timp uscăcios, n u se vedea
din pulbere nicidecum. Toţi locuitorii de prin satele pe unde trecea ei era luaţi de
rechiziţie. O m n u rămăsese în sate cît putea ca să ajungă / pentru nevoile armatei /,
ba l u a chiar dimprejur. E r a cîte trei sau patru sute de cară, mergea trîmbă cu tot felul
de instrumente şi proviziuni...".
I n citirea textului se poate discerne cu uşurinţă între informaţiile din sursă directă,
sigură şi cele cu o provenienţă m a i puţin sigură. Străduinţa evidentă a autorului Cronicii
pentru o cît m a i mare exactitate a relatării denotă simţul responsabilităţii morale pentru
cele afirmate ; îşi supraveghează expunerea, cînd nu are o cunoaştere temeinică a
faptelor face simple menţiuni sau aprecieri generale. Ţinînd seama de realitatea politică,
pe tot parcursul Naraţiunii denumeşte teritoriul din dreapta Dunării „Turcia" ; în final,
expunînd evenimentele imediat următoare înfrângerii puterii otomane, denumeşte acest
teritoriu, conform adevărului istoric, Bulgaria. Meritul autorului Cronicii de l a Siliştea
Crucii se evidenţiază şi în ceea ce priveşte aprecierile sale referitoare l a aspectele „de
facto" ale colaborării româno-ruse, precum şi l a delimitarea justă, cu discernămînt, a
participării şi contribuţiei hotărîtoare a armatei române l a înfrîngerea turcilor în acest
război pentru cucerirea deplină a independenţei naţionale.

* *

In afară de Cronica războiului pentru independenţă, Ştefan Cotigescu a scris şi a

publica Monografia comunei rurale Cătanele, plasa Balta, Judeţul Dolj. L a moartea sa a
lăsat pregătit pentru tipar u n manuscris intitulat Autobiogarfie — pe carè a publicat-o
în 1907 fiul său, folcloristul Şt. St. Tuţescu. L a sfîrşitul broşurii este reprodusă o variantă
prescurtată a Cronicii d i n Evanghelia de la Siliştea Crucii, cu titlul modificat : Naraţiunea
practică despre urmarea resbelului ruso-româno-turcesc din 1877—1878 în Bulgaria.
P r i n condiţiile speciale în care a apărut această variantă, ea a avut o redusă circulaţie,
fiind puţin cunoscută ; n u este menţionată în lucrările bibliografice consacrate războiului
pentru independenţă.
Textul acestei variante a fost datat de Ştefan Cotigescu i n 1881 — aşadar definitivat
pentru tipar l a trei ani după scrierea Cronicii pe paginile Evangheliei de l a Siliştea
Crucii. N u sînt consemnate împrejurările exacte ale elaborării textului iniţial şi n u se
menţionează existenţa variantei scrise la Siliştea Crucii.

www.mnir.ro
O CRONICA D I N 1878 A RĂZBOIULUI P E N T R U I N D E P E N D E N T A 517

Intervenţiile autorului în conţinutul variantei publicate denotă preocuparea de a

face textul încă mai accesibil. D a r ele exprimă şi alte intenţii, cum se v a arăta mai
departe. Cu certitudine poate fi afirmată filiaţia comună a celor două texte din nişte
însemnări şi note asupra evenimentelor cuprinzînd date calendaristice şi cifrele prin care
se ilustrează anumite situaţii, informaţii despre efectivele trupelor, despre operaţiile mili­
tare, despre pierderile suferite de trupele aliate şi despre capturile obţinute în vremea
luptelor ; cifre şi date care, incontestabil, nu puteau fi reproduse fără eroare din
memorie.
Arătam mai sus că în varianta tipărită autorul a operat modificări faţă de Cronica
manuscris, mai ales reducînd unele fragmente, revizuind redactarea ; în încheiere sînt
consemnate în plus cîteva consideraţii despre principalele evenimente politice după sfîrşitul
războiului, în primăvara anului 1878, pînă la proclamarea regatului în 1881 — în tentativa
de a aduce Cronica, în mod sumar, pînă „la z i " . Se remarcă apoi unele precizări şi
corecturi, intervenţii care nu totdeauna se dovodesc în avantajul textului. Se observă şi
o atitudine de precauţie i n formularea unor aprecieri asupra evenimentelor ; în acest
sens poate fi interpretată şi omisiunea versurilor-epilog din manuscrisul de la Siliştea
Crucii. Ceea ce apare însă explicabil, dacă ne gîndim că ele reprezentau acolo expresia
directă, spontană, a unei stări afective încă necunoscute ; ulterior a putut interveni,
într-o măsură, o optică puţin diferită a autorului — o atitudine critică, prin distanţare,
datorită celor cîţiva ani care au despărţit u n text de altul.

Total necunoscut pînă astăzi, textul-manuscris al acestei originale Cronici de la

Siliştea Crucii reprezintă u n a dintre primele contribuţii închinate războiului din 1877—
1878. Nu reiese din cuprinsul textului, nu s-au identificat nici alte indicii că învăţătorul
Ştefan Cotigescu (Stan Tuţescu) ar fi avut cum să folosească drept sursă de informaţii,
sau cel puţin să fi avut ştire, la Siliştea Crucii, pînă în luna mai 1878 cînd a redactat
Naraţiunea... despre vreuna dintre lucrările de acest fel.
0 bună parte dintre evenimentele şi întîmplările care abia luaseră sfîrşit în acea
primăvară îi erau bine cunoscute în chip direct ; asupra altora avea informaţii suficiente
prin martori oculari ai faptelor petrecute, sau prin factori intermediari — care le
cunoscuseră de la cei de mai înainte. A folosit într-o măsură şi presa vremiii, comunicatele
şi ştirile pe care le-a putut urmări zi de zi, în acea atmosferă încordată a evenimentelor.
Prin condiţiile realizării ei, Cronica-manuscris de la Siliştea Crucii prezintă u n plus
de elemente afective, deci subiective, dar nu mai puţin interesante.
Stilul oral a l relatării, spontaneitatea formulării frazei denotă că redactarea —
realizată în mod incontestabil prin dictare — a fost parţial directă. ' Datele calendaristice,
cifrele indicatoare, detaliile asupra unor situaţii obiective denotă o reală activitate de
informare, de documentare intenţionată şi cu scop din partea autorului.
Reiese limpede că Naraţiunea... nu este o reconstituire pe baza fluxului nestînjenit
al memoriei — eventual completat prin atributele fanteziei — ci un text elaborat,
meditat, precedat de o documenare cel puţin elementară, cu preocuparea de a crea
un cadru a l evenimentelor şi realizat cu forţă evocatoare.
Este o reconstituire bazată pe datele imediate şi autentice de viaţă — evenimente
istorice majore, detalii locale interesante, atmosferă publică, climat moral.
Caracterul specific memorialistic-documentar îi subliniază o dată mai mult valoarea
şi îi sporeşte semnificaţia.

www.mnir.ro
518 NESTOR VORNÏCESCU-SEVERINEANUL.

U N E C H R O N I Q U E D E L A G U E R R E P O U R L'INDÉPENDANCE
ÉCRITE D A N S L E P R I N T E M P S D E L'ANNÉE 1878

Résumé

Il s'agit d'une „Chronique" de la guerre pour l'Indépendance dont le texte original,,

inconnu jusqu'à présent, fut rédigé par Stefan Cotigescu et Intitulé : „Recit des développements
de la guerre russo-roumalno-turque de l'année 1877". Après avoir été rédigé, ce récit a
été transcrit en 1878, sur les pages blanches d'un Livre des quatre évangiles, appartenant à
l'église de Siliştea Crucii, du département de Dolj.
L'initiative d'écrire Ia „Chronique" de cette guerre appartient au curé Enache (loan
Stoica) de la paroisse de Siliştea Crucii, „au profit des générations futures".
L'instltuteur-chroniquer Stefan Cotigescu, a répondu avec enthousiasme à l'initiative
du prêtre Enache. Le texte de la „Chronique" rédigé, i l fut transcrit sur les onze pages
disponibles dans le dit livre de culte. Or, celui qui s'en occupât ce fut un ancien élève de
Stefan Cotigescu, à savoir loan Mttrânescu.
E n vue de mener son oeuvre à bonne fin, l'auteur de cette narration a puissé ses
informations dans ses propres souvenirs, dans la presse de l'époque et dans les récits des
témoins oculaires. L'auteur aborde cet écrit par s'attaquer directement à son sujet. Ainsi
décrit-il, sltuet-U les emplacements des armées roumaines à l'intérieur du pays, le bombardement
de la rive gauche du Danube par l'artillerie ottomane et la réaction de l'artillerie roumaine.
On précise ensuite que la Roumanie a proclamé son indépendance nationale. Après avoir
attaqué quelques monitors turcs qui se sont écoulés sur la Danube quelques jours après, les
russes ont passé de l'autre côté du Danube. On relate ensuite en détail les combats pour la
prise des fortifications à Nikopole, le passage des armées roumaines sur l'autre rive du
Danube par un pont construit i Corabia, les héroïques faits d'armes des soldats roumains
dans les combats pour la prise de la redoute de Griuitza I , dans les combats pendant l e
siège de Plevna et de Vidine. On offre ensuite d'autres données en cadence alerte de sort
qu'on poursuit les événements d'une manière très convaincante.
On voit comment l'instituteur Stefan Cotigescu possédait des informations très intéres­
santes. Tous les épisodes de la guerre pour notre indépendance présentés dans cette chronique
parfois d'une manière lapidaire, parfois en détail, font paraître, aux yeux du lecteur, les
plus Importants aspects de certaines réalités et de l'atmosphère générale où se passait le déve­
loppement des événements de cette époque-là.
On peut dire que tout cela constitue une contribution originale importante concernant
une page glorieuse de notre épopée nationale.

www.mnir.ro
 U N I F O R M E L E ARMATEI ROMANE
IN T I M P U L RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA
A PATRIEI

de A D R I A N - S I L V A N I O N E S C U

Studiul de faţă sc ocupă numai de uniformele trupelor care au participat efectiv la

lupte.
In 1873 sc tipăreşte o broşură care cuprindea normele confecţionării uniformelor
armatei române, început pc la 18C0. Pînă în 1877, şi chiar în timpul războiului, intervin
mici modificări ce vor fi menţionate pe parcurs.
Înainte de a porni la descrierea uniformelor sini necesare cîteva noţiuni generale
şi precizări.
Chipiul — cu fundul mai mic decît baza, cu partea din spate înclinată spre faţă şi
cozoroc pătrat, rotunjit la colţuri, din lac negru — este pentru toate trupele de postav
civit (bleumarin), excepţie face chipiul roşu şi apoi alb a l corpului dc stat major, şi
garance a l geniului şi a l medicilor — diferind doar banda şi paspoalelc de culoare
caracteristică armatei. In faţă chipiul are o lorsadă sau „gansă" — de lină la trupe
şi de fir la ofiţeri — , care prinde cu un nasture mic de uniformă o cocardă tricoloră ;
sub ea se află iniţiala domnească din metal galben. De altfel toate coifurile au în faţă
iniţiala domnească (fac excepţie pălăriile şi bicornurile flotilei, cît şi bonetele tuturor
trupelor). Chipiul c surmontât dc u n pumpon cu două globuri (cel dc sus de 45 nun
0 , cel dc jos dc -(> mm) sau de penaj sau egretă. I n timp de campanie chipiul sc aco­
pere cu o învelitoare de muşama neagră, iar pentru vreme de vară sc introduce o inve-
litoare de pinză albă (Înalt Decret nr. 1077/mai 1877) ; vara ofiţerii au u n chipiu în
întregime de pînză albă, inclusiv cozorocul, fără însemne. Jionela este purtată de toate
trupele numai în cazarmă -- este dc postav civit cu paspoalelc şi ciucurele de lînă, din
faţă, dc culoare caracteristică armei.

Majoritatea armelor au tunica din postav civit, închisă cu şapte nasturi (cu
excepţia artileriei, a vinătorilor pcdcslri şi a echipajelor trenului, care o, au castanie, iar
roşiorii o au roşu-garanec). Paspoalelc, manşetele, gulerul şi conlra-cpoleţii (bucăţi
dreptunghilarc de postav, prinse cu un capăt în cusătura umărului şi cu celălalt într-un
nasture de uniformă, lîngă guler) sînt de culoare caracteristică armei. Conţra-epolcţii au pe
ei numărul regimentului sau a l batalionului, din postav dc culoare distinctă.
Pantalonii sînt de postav ser, tăiaţi drepţi şi cu paspoale de culoare caracteristică
armei (doar geniul şi flotila au pantaloni de postav civit ; dorobanţii au iţari albi, iar
roşiorii şi călăraşii au pantaloni albi, strimţi, cu găitane).
Toate trupele poartă cizme şi în mică şi în mare ţinută (roşiorii şi călăraşii au
pentru mare ţinută botfori). Dorobanţii aveau iniţial opinci, dar prin Înalt Decret
nr. 252/12 febr. 1877 se introduc şi pentru ei cizme.

www.mnir.ro
520 A D R I A N - S I L V A N IONESCU

Mantaua de postav ser, cu paspoale, conlra-epoleţi şi petliţe caracteristice culorii

armei, şi cu glugă, este generală. Gluga este suprimată la dorobanţi (Decizie Ministerială
nr. 27/7 iunie 1874) şi vînători.
Ofiţerii au aceeaşi uniformă ca trupa (exceplînd flotila), diferind doar textura
materialelor şi, bineînţeles, distincţiile de grad.
Gradele inferioare se disting după galoanele dispuse în unghi deasupra manşetei
tunicii : un galon de Iînâ galbenă pentru fruntaş, două pentru brigadier (caporal), un
galon de fir pentru sergent, unul lat şi u n u l îngust, de fir, pentru vagmistru (sergent
major), două galoane late pentru sergent adjutant (plutonier).
Distincţia gradelor ofiţereşti se face după tresele şi galoanele de la chipiu şi de la
manşetă, cît şi după epoleţi. L a chipiu, ofiţerii inferiori au o singură tresă diagonală, iar
„nodul unguresc" de pe fund e împletit tot dintr-o tresă ; l a cei superiori sînt cîte două,
iar la generali, trei. Ofiţerii inferiori au epoleţii cu ciucuri moi, iar cei superiori cu
ciucuri tari — aşa numiţii „epoleţi îngheţaţi". I n mică ţinută se poartă trefle de fir,
unde diferenţa de treaptă ofiţerească este supusă aceluiaşi principiu a l creşterii numărului
de trese de la una la trei. Cînd se poartă pe manta — care nu mai are alt semn
distinctiv — treflele primesc nişte inele indicatoare de grad, din metal alb, corespunzînd
numărului de stele de pe epoleţi. Iniţial, epoleţii se purtau pe o tunică specială de mare
ţinută, dar prin înalt Decret nr. 1421/24 iulie 1876, e permis să fie aplicaţi pe umerii
tunicii de mică ţinută. Epoleţii sînt prinşi pe umăr de un ţine-epolet (inel de tresă sau
galon, căptuşit cu postav de culoare distinctivă). Gradele se disting în felul următor :
sublocotenent — o tresă în jurul turbanului chipiului şi la mînecă, şi o stea mică,
argintie, pe cpolet ; locotenent — două trese şi două stele ; căpitan — trei trese şi trei
stele ; maior — u n galon lat de 20 mm, ornamentat cu trei rinduri de zigzaguri şi o
tresă, la chipiu cît şi la manşetă, şi o stea mare pe epolet ; locotenent-colonel — galonul
cu două trese şi două stele ; colonel — galon cu trei trese şi trei stele. Generalii de orice
grad vor avea, la chipiu, sub iniţiala domnească, u n soare de argint cu o stea de aur
în mijloc. Diferenţa survine la numărul treselor şi a l ramurilor de frunze de stejar
de pe banda chipiului (cusute cu fir de aur pe postavul roşu la cel de mare ţinută,
sau ţesut chiar in galonul care formează banda la cel de mică ţinută) : o tresă şi u n
rînd dc frunze pentru general de brigadă şi o stea pe soarele epoletului, şi cîte două
pentru general de divizie.
Trupele călări au, şi pentru mică şi pentru mare ţinută, trefle.
Dragonul săbiei este, pentru toate armele şi toate gradele ofiţereşti, de fir de aur cu
două trese (roşu şi albastru) şi ciucure tare. L a fel centironul — de fir, cu o tresă roşie
şi una albastră, închis cu două plăci galbene cu capete de lei — este general, cu
excepţia medicilor care au pe plăcile de închidere şarpele încolăcit şi veterinarii capete de
cai, iar flotila, centiron albastru cu dungi aurii pentru mare ţinută şi negru pentru mică
ţinută, avînd o singură placă de închidere cu o ancoră încoronată ; toate aceste centiroane
au şi port-sabie, spre deosebire dc centiroanele obişnuite care nu a u . Cavaleria purta în
loc de centiron brîu din fir auriu. Infanteria de linie — chipiul general, cu bandă şi
paspoale roşii, şi ambele sfere ale pamponului roşii ; manşetele, paspoalele, contra-epoleţii
şi partea din faţă a gulerului tunicii sînt de postav roşu ecarlat (aprins — u n fel de
vermillon). Pantalonii ser sînt paspolaţi cu roşu ; pentru vară sînt adoptaţi pantaloni dc
pînză (înalt Decret nr. 1173/19 mai 1878). Săpătorii (sapeur) mai au u n şorţ de piele
albă şi „calpac" din blană de urs. Pe mînecă, între cot şi manşetă, poartă două
topoare încrucişate, din postav roşu.
Ofiţerii inferiori vor avea pamponul cu sfera de sus roşie, iar cea de jos galbenă,
cei superiori vor avea sfera de jos bicoloră (galben sus şi albastru la bază) şi de fir la
şefii de corpuri.

www.mnir.ro
U N I F O R M E L E A R M A T E I R O M A N E I N RĂZBOIUL D E NEATÎRNARE 521

Pompierii — care au luptat ca artilerişti — poartă cască de metal galben ce în

mare ţinută primeşte în partea stingă un penaj roşu. I n rest au aceeaşi uniformă cu
infanteria, cu singura excepţie că gulerul c în întregime roşu, iar manşetele, de postav
civit, sînt doar paspolate cu roşu.
Vinăţorii pedeslri — au pălărie de postav negru, cu borul ridicat în partea dreaptă
şi prins de calotă cu o cocardă tricoloră. I n mică limită sc va purta un pampon lunguieţ,
verde, cu o olivă de lină neagră la bază, iar în mare ţinută penajul de cocoş negru,
curbat în jos. Tunica dc postav castaniu, la două rinduri, se închide cu cîte cinci nasturi
pe şir. Contra-epolcţii, manşetele şi toate paspoalelc sint verzi. Ofiţerii au pentru mică
ţinută u n chipiu cu banda verde ; la pălărie distincţia gradelor sc face după galoanele de
fir prinse pe panglica de piele. Pamponul va fi ca a l trupei, diferind doar materialul
olivei : de mătase galbenă, iar comandanţii dc batalion, dc fir.
Roşiorii — au căciulă dc miel negru, ornamentată cu un fund mobil de postav de
culoare galben-cilron pentru Regimentul I şi alb pentru Regimentul 2, lăsat pe partea
stingă ; un şnur din două găitane dc lină galbenă şerpuieşte pe toată suprafaţa căciulii,
terminîndu-sc cu două plăci ovale, împletite din trese de lînă. Căciula c surmontată de u n
pampon oval dc lină galbenă şi o egretă albă din păr dc cal. Ca auxiliu mai este
o sub-bărbie de piele de lac negru şi o „ţinc-căciula" (găitan de lînă galbenă, lung de
1,80 m, care sc prinde cu un capăt de căciulă şi cu altul de brîu). Tunica este de
postav roşu-garance, cu brandemburguri şi găitane pc umeri, de lînă neagră. Pantalonii
albi au găitane negre, iar briul care încinge tunica este de găitan dc lînă galbenă.
L a trupă, leduncu, centironul dc sabia, dragonul şi tocul de carabină sint de piele albă ;
cartuşiera neagră. Ofiţerii au căciula de astrahan, găitanele şi brandcmburgurile de
mătase, şi toate accesoriile de fir. I n mică ţinută poartă chipiu, cu banda de culoare
caracteristică regimentului, dar fără pampon.

Artileria — chipiu cu banda şi paspoalelc negre ; penajul de mare ţinută c roşu,

răsfrînt în faţă, iar pamponul de mică ţinută c ca al infanteriei. Tunica de postav
castaniu, la două rinduri, are cîte şapte nasturi pe şir. Gulerul, manşetele şi contra-
cpoleţii sînt negri, iar paspoalelc şi grenada flăcărindă dc pe guler roşii ecarlat. Ofiţerii
au pantalonii de mure ţinută cu lampasuri roşii ecarlat ; leduncu şi cartuşiera sînt aurii.
Pamponul dc mică ţinută c ca a l ofiţerilor de infanterie.
Corpul de geniu — chipiu roşu-garance cu bandă şi paspoale negre şi egretă roşie
de păr de cal ; în mică ţinută pamponul e cu la infanterie. Gulerul, manşetele şi
contra-epoleţii dc postav negru. P c guler este o grenadă flăcărindă, roşie. Pantalonii sînt
de postav civit, cu lampasuri roşii.
Flotila — la uniforma de mare ţinută a trupei : o pălărie de lac negru, cu borurile
ridicate, avînd o panglică neagră, care arc scris in faţă, cu auriu, numele vasului, iar la
extremităţile panglicilor care atîrnă pc spate, o ancoră, tot aurie ; în funcţie de sezon
se poartă spenţer (tunică strimtă, scurtă pînă in talie) sau cabană, (manta scurtă pînă la
genunchi) — amîndouă dc postav civit, la două rinduri, cu gulerul răsfrînt şi cu ancore
roşii la colţurile lui ; cămaşa dc marină — de pînză albă, cu guler răsfrînt, de pînză
albastră, şi avînd pe margine cusute cîte trei şireturi albe, la fel ca la manşete — sau
flanelă de bumbac, fără guler, vărgată alb cu albastru ; cravată neagră ; pantaloni de
ordonanţă, de postav civil, sau pînză albă. I n ţinută de servici se poartă cabană, cămaşă
de flanelă civit sau de jersey, flanela de bumbac, cravată, pantaloni de ordonanţă şi
bonetă civit, cu fundul rotund şi mai mare în diametru decît baza, avînd în mijloc uui
ciucure roşu cu panglica la fel ca la pălărie.
La uniforma de mare ţinută α ofiţerilor flotilei survin modificări la distincţia
gradelor în marc ţinută : sublocotenenţii au la guler o baghetă de canetil (fir de aur
sîrmat), iar deasupra o dantelărie din acelaşi material ; la manşete la fel ; locotenenţii au

www.mnir.ro
 Uniformele armatei române în timpul războiului de independenţă

Locotenent din regimentul 1 roşiori,

mare ţinuta Dorobanţ, ţinută de vară

www.mnir.ro
U N I F O R M E L E A R M A T E I ROMANE ΓΝ RĂZBOIUL D E NEATÎRNARE

Locotenent din flotilă, mare ţinută Vînător pedestru, ţinută de campanie

le manşete şi la guler bagheta, dantelăria, şi o ancoră la colţuri ; căpitanii la fel, însă

ancora e încolăcită de două frunze de stejar ; maiorii la fel, dar cu trei ancore şi frunze
de stejar ; locotenent-coloneii au gulerul şi manşetele străbătute i n întregime de împletitura
de ancore şi frunze de stejar. Epoleţii sînt acoperiţi cu pînză de aur mat şi avînd în
centru o ancoră încoronată — franjurile şi stelele sînt cele generale. I n mică ţinută
gradele sînt lizibile la manşetă : u n galon orizontal, de fir, pentru sublocotenent, două
pentru locotenent, trei pentru căpitan, patru pentru maior şi cinci pentru locotenent-colonet
(din care cel din mijloc de argint). Totdeauna ultimul galon formează un ochi în mijloc.
Acelaşi galon apare şi pe banda şepcii. Marea ţinută c compusă din : bicorn — care pe
margine are u n galon de mătase neagră şi o gansă dc aur în partea dreaptă ; ofiţerii
superiori au pe margine un şir de fulgi negri. F r a c u l , de posluv subţire, civit, este la
două rinduri ; pe pulpane are ancore de aur. Pantalonii sînt din acelaşi material cu
fracul, avînd ca lampas u n galon de aur, cu ancore. Vesta de pichet alb, legătura d e
gît neagră, mănuşile albe şi sabia, încinsă peste frac de centironul albastru cu dungi aurii,
întregesc marea ţinută. I n ţinuta de servici se poartă şapcă, cu cozoroc înclinat şi ancoră
încoronată în faţă ; gheroc (redingotă) civit, la două rinduri, cu epoleţi ; vestă de postav
civit sau de pînză albă, cu guler răsfrînt ; pantaloni de postav. civit, fără galon, s a u
albi ; legătura de gît, mănuşile şi sabia cu centiron albastru. I n ţinută de campanie n u
se poartă epoleţi, ci numai ţine-epoleţi, iar centironul e negru. Nu se admite purtarea
barbişonului sau a mustăţilor, ci ori ras ori barbă completă.

Călăraşii — au căciula l a fel ca a roşiorilor, dar cu fundul roşu şi găitanul înlocuit

cu u n lanţ de alamă ; pamponul de lînă roşie, egreta roşie. Celelalte efecte sînt ca l a
roşiori, diferind culorile ; toate brandemburgurile roşii, tunica civit. V a r a se poartă o bluză
de pînză albă, cu guler, manşete, contra-epoleţi şi cele cinci petliţe de pe piept, roşii.

www.mnir.ro
524 A D R I A N - S I L V A N IONESCU

Pentru distincţia gradelor pe guler se prind nişte petliţe albe : u n a pentru brigadier, două
pentru sergent, trei pentru sergcnt-major. Şi tunica şi bluza se încing cu u n brîu de lină
roşie, innodat în stînga şi atîrnîndu-i capetele. Ofiţerii au şi un chipiu cu banda roşie
ecarlat, iar brîul şi ţine-căciula sînt ca la ofiţerii de roşiori.
Dorobanţii — au căciulă de miel negru, de forma nuntită „cucă" ; cocarda din
stînga prinde o pană de vultur, în realitate se purta pană de curcan, de unde şi porecla ;
bluza albă ca a călăraşilor — dar fără petliţe pe piept — are gulerul, manşetele, contra-
epoleţii şi tivul albastru deschis. Mantaua se purta cu o legătură de gît albastră, cu
capetele înăuntru (Decizia Ministerială nr. 27/1 august 1873). Ofiţerii au aceeaşi uniformă
c a infanteria, dar cu paspoale, petliţe şi banda chipiului albastru deschis, iar pamponul
cu sfera de sus albastră. I n 1878 sc introduce şi pentru ofiţeri căciulă ca a trupei
(înalt Decret nr. 1317/26 mai 1878) pentru mare ţinută, ţinută de servici şi de campanie.
Compania sanitară — chipiul are banda de postav civit şi paspoale roşii ; pamponul
are sferele roşu-garance ; gulerul şi manşetele civite, tot cu paspoale roşii ; contra-epoleţii
roşii cu o cruce albă pe ei.
Medicii, farmaciştii şi veterinarii au chipiu roşu cu bandă de catifea : neagră la cei
dintîi, verde închis la cei de-al doilea şi albastru închis la cei din urmă ; pamponul
medicilor e cu sfera de sus roşu-garance şi cea de jos albastră, farmaciştii verde şi galben,
veterinarii albastru şi roşu-garance — în mare ţinută toţi vor avea penaje bicolore
identice pampoanelor. I n mică ţinută, pe umeri poartă treflele după modelul general, iar în
mare ţinută u n fel de contra-epoleţi de catifea (neagră la medici, verde la farmacişti,
albastră la veterinari) cu broderii ; la fel sînt şi manşetele. Pantalonii sînt de postav civit
c u lampasuri roşu-garance pentru mare ţinută şi ser, cu aceleaşi lampasuri pentru mică
ţinută. I n ţinută de campanie vor purta o geantă de piele (roşie pentru ofiţerii superiori
şi neagră pentru cei inferiori) cu o cruce roşie pe capac.
Uniforma muzicanţilor — este cea a corpului din care fac parte, la care se adaugă
u n galon de lînă tricoloră, cu romburi, in locul paspoalului chipiului şi deasupra benzii,
deasupra petliţelor manşetelor şi a gulerului ; numai la muzicanţii de infanterie şi de
geniu pe piept apar şapte liţe (trese) de galon tricolor ; sub terminaţia contra-epoleţilor,
la cusătura mînecii este prinsă o bucată de postav de culoare caracteristică armei, şi
c u acelaşi galon tricolor la margine. Pamponul este alb la infanterie, iar egreta roşie ; la
roşiori egreta e roşie, l a călăraşi albă, iar la artilerie, penaj alb. Tamburii majori de
infanterie au pentru mare ţinută haine de postav fin, cu epoleţi de mătase roşie, cu
franjuri de lînă galbenă, pe cap au calpac de blană de urs cu penaj roşu, şi paloş la brîu.
Uniforma ofiţerilor de stat-major domnesc — chipiu de postav albastru deschis cu
bandă roşu închis. Pamponul are sfera de sus bicoloră (roşu închis sus şi alb la bază)
şi cea de jos galbenă ; în mare ţinută poartă penaj alb, răsfrînt. Tunica e albastră
deschis cu guler şi manşete roşii închis şi broderii de fir pe ele. Pe epoleţi are iniţiala
domnească de argint. I n toate ţinutele se poartă eghileţi la umărul drept. I n mare ţinută
se poartă eşarfa trecută pe sub epoletul de la umărul drept, şi centironul general. Pantaloni
de culoarea fondului tunicii cu lampasuri roşii închis, iar de postav gri cu aceleaşi
lampasuri, pentru mică ţinută.
Uniforma generalilor — la chipiul de mare ţinută se poartă egretă albă, iar la cel
de mică ţinută pampon cu sfera de sus de fir şi cea de jos albă, pentru general de
brigadă şi ambele de fir pentru cel de divizie. L a gulerul şi manşetele roşii ale tunicii
sînt broderii cu frunze de stejar. Pantalonii de mare ţinută sint de postav civit cu
lampasuri roşii ecarlat şi paspoal între ele ; cei ser de mică ţinută au aceleaşi lampasuri.

www.mnir.ro
UNIFORMELE ARMATEI ROMANE ΓΝ RĂZBOIUL DE NEATÎRNARE 525

Corpul de stat-major — chipiul iniţial roşu ecarlat se schimbă în alb (înalt Decret
nr. 1172/19 mai 1878). Pamponul are sfera de sus bicoloră (galben sus, albastru l a bază)
şi cea de jos roşie. Penajul e tot tricolor. Tunica v a avea fondul caracteristic armei de l a
care provine ofiţerul, pe guler purtînd o grenadă cu fulgere, de fir. Eghileţi se poartă în
mare ţinută. I n ambele ţinute pantalonii ser au lampasuri roşii.
In concluzie, după cum se vede şi din reconstituirile grafice pe care le-am executat,
uniformele armatei române se încadrează în contextul uniformologic internaţional, păstrîn-
du-şi însă nişte caracterisici naţionale bine definite (precum dorobanţii, roşiorii şi
călăraşii).

LES UNIFORMES D E L'ARMEE ROUMAINE PENDANT

L A G U E R R E D'INDÉPENDANCE D E L A P A T R I E

Résumé

L'article dont il est question, s'occupe des uniformes de l'armée roumaine datant de
l'an 1873 (quand apparaît la brochure de l'uniformité) et jusqu'au temps de la Guerre de
l'Indépendance, poursuivant les modifications qui ont eu lieu.
On analyse les coiffures, les types des tuniques et les couleurs caractéristiques de tous
les troupes (Infanterie de ligne, chasseurs à pled, „dorobanţi", cavalerie — „roşiori" et
„călăraşi" —, artillerie, génie, flottille ainsi que les différences des grades aux uniformes
des officiers.
En conclusion, on mentionne l'encadrement des uniformes roumaines dans le contexte
International de l'époque, naturellement en gardant les caractères nationaux.

www.mnir.ro
 LUPTA P E N T R U INDEPENDENŢĂ I N CULTURA
POPULARA D I N IALOMIŢA

de RĂZVAN CIUCÀ

înaintea cronicarilor, cronica luptei pentru neatîrnare a scris-o poporul însuşi.

„Istoria orală" a maselor întregeşte şi nuanţează Cartea mare a istoriei neamului.
Ne-au rămas peste veacuri, d i n şirul atîtor ciocniri cu vrăjmaşii din afară, nenu­
mărate povestiri, legende, colinde sau cintece bătrîneşti, care exprimă fie starea de spirit
a maselor în anumite momente de dominaţie străină, fie vitejia şi îndîrjirea cu care am
luptat să ne dezrobim glia şi să ne săvîrşim lucrarea într-o ţară suverană.
Vom încerca, acum, să argumentăm cele de mai sus prezentînd lupta pentru
independenţă aşa cum se reflectă ea în documentele de cultură populară din Ialomiţa.
Nu puţine sunt legendele care cred că în trecutul depărtat cîmpia a fost locuită de
uriaşi „cu u n picior în munte, cu celălalt în b a l t ă " 1
(aluzie, credem, la unitatea de
teritoriu). „Uneori înşişi uriaşii sunt numiţi daci" , 2
cred oamenii de l a cîmpie, iar despre
movile, care împînzesc ţinutul, se spune că sunt „mormintele uriaşilor" 3
morţi în luptele
cu „răutăţile l u m i i " .i

D i n vremea războaielor cu romanii se pare că s-au păstrat şi două toponime în

zona Borcei. P r i m u l se referă la „podul de piatră", construit, după cum spune legenda,
în vremea l u i Traian „chiar înainte de cel de la Drobeta". Conform tradiţiei pe aici ar
fi trecut romanii înaintea sîngeroaselor lupte cu geţii din Dobrogea, nu înainte însă de a
fi staţionat strategic pe o vale aflată între Jegălia şi gara Bărăganul (azi punctul Nefelea)
şi care de atunci poartă numele de „Valea împăratului" . 3

Dar cel m a i bogat „folclor" se păstrează în legătură cu turcii pe care tradiţia îi

asociază cu „căpcăunii, tătarii şi nemţii cu coadă" . 6

Intr-un colind de viteaz, cules in 1923 dc la Mişu Mitoi Popa din comuna
Lupşani , este înfăţişat tabloul dramatic a l ciocnirilor dintre munteni şi turci şi în general
7

al pericolului reprezentat pentru populaţia ţinuturilor de la Dunărea de jos răsăriteană

de către turci şi frinei (genovezi). I n faţa pericolului românii din cele două „ţări"
ameninţate (Moldova şi Muntenia) îşi acordă sprijin : „Colea-n vadul Brăiliţii / Florile
dalbe L e r , / Şade Mihai de-a călare, / P - u n cal galben gongorel / Şaua-i noată-n aurel, /
-Frîu-i cu strună d-argint, / Şi cu pietre scumpe-nghit. / Şade-n apă ca în baltă, / Şi-n
noroi pînă-n ţurloi. / Şade-n sînge pînă-n chinge / Şi făr'preget l a luptă-npinge. / Şi se

1
A. Fochl, Datini şt eresuri populare de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, Bucureşti,
1976, p. 339 (cf. Răspunsurile la chestionarele „Istorice" ale lut N. Densuşlanu : ms. 4546, 216).
» Ibidem, p. 340 (ms. 4551, 169).
3
Ibidem, p. 342 (ms. 4546, 107).
4
Subiect Drăgan Gherghina, n. 1910, 4 cls., Ulmu (A. 23.04.1977).
6
Elena Negulescu, Monografia comunei Borcea, 1939, ms.
• A . Fochl, op. cit., p. 53 (ms. 4546, 231).
7
M. Vulpescu, Cîntecul popular romanesc. Bucureşti, 1930, p. 140—141. Vezi varianta
la G h . I . Neagu, Colinde din Ialomiţa, Roşiorii de Vede, 1946, p. 35. Alte variante au lost
culese din Vlădenl, Unirea şi Călăraşii Vechi de Răzvan Ciucă — inedite.

www.mnir.ro
 - ••- . . m
Fig. 1—i — Ilustraţie l a Legenda j u n e i Amara, de T r a i a n Groşan — P o m i , creator popular.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA R E F L E C T A T A I N C U L T U R A P O P U L A R A D I N IALOMIŢA 529

bate rău cu turcii şi cu frincii. / Turcii să-i ia vadurile, / Şi frîncii corăbiile. / Se

luptară-i le luară / Mihai trecu-n altă ţară, / I n Moldova ca vecin, / L a vecin, l-al său
sprijin" (— s.n.) I I a r duşmanii parle-şi face / Şi-ncepură de-şi robiră / Plenu-ntăiu, ce
mi-ş robiau ? / Tot flăcăi de-i voinicei, / Voinicei făr de mustaţă, / Falnici şi rumeni la
faţă / Plen a l doilea cc mi-şi robia ? / Neveste de cîle-un prunc. / Plen a l treilea ce
mi-şi robia ? / Fele mari cu bani la gît. / Mergeau junii şuicrînd, / Maici pruncii la sîn
strîngînd / Fele mari mereu plîngînd / Zile-ainare prcvăzînd".
Foarte interesantă este v a r i a n t a : Luptele cu ţuicii, din ciclul cotropitorilor , 8

culeasă de la I . Cremene din comuna Căzăneşti , povestitoare despre vitejia lui Novac
9

şi Gruia. Moş Novac, „eroul cu cea mai mare faimă dintre toţi vitejii cîntaţi de eposul
sud-est-european" , luptă de-a lungul Dunării împotriva turcilor năvălitori după pradă :
10

„Foc, pîrjol din nou prin ţară, / Turcii năvălit-au iară, / Cine luptă să-i gonească, / De
pe brazda românească ? / Moş Novac, român de viţă, / Cu nepotul l u i , cu Niţă, / Cu
voinicul lui ficior, / Cu viteazul Gruişor". Sosit în sat de la lupta cu turcii, Gruia este
întimpinat dc mama sa, căreia îi povesteşte că Novac „lî la Dunărea cea lată, / Lupta
încă e ne-ncheiată, / Mai avem cu oastea turcă, / Bat-o sfinţii, mult de furcă".
Mama sa ti spune că în sat, pe moşia Novacilor, a făcut popas fratele hanului
tătarilor „însoţit de mulţi păgîni" şi „Tot ce vrea cu sila cere, / De la fiecare casă / Cîte-un
junc'şi-s juncă grasă. / B a mai c-a luat din s a l , / Două butii de v i n curat, / Pîine albă
trei cuptoare, / De soţie o fată mare, / Unde vede cîte-o fală, / Stă pe loc şi-n ochi îi
cată, 7 Şi-apoi grabnic dacă-i place, / P r i n vătaf peţit îi face, / Şi pe care ia soţie, / Dusă
este pe vecie". Atenţionat că tătarii vor să-i pîngărească sora, pe Voichiţa, Gruia lui Novac
îşi ia sabia şi buzduganul, alungind păgînii diii ţară : „Turcu sabia o scoate, / Dar nici
Gruia-n loc η -a slat, / U n a zdravănă i-a dat, / Capul de păgîn pocit, / Jos căzu ca şi
trăznit, / Ceilalţi tătari de-afară, / Toţi la fugă o luară, / Gruia-i vede, pace n-arc, / H a i

Pig. 2

www.mnir.ro
 l iS.
:
4

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA R E F L E C T A T A I N C U L T U R A P O P U L A R A D I N IALOMIŢA 531

•din nou pe şoim călare, / Şi-i goneşte, pînă-i prinde, / D e gît capul le desprinde, / D a r
pe unul 1-a iertat, / De-a dus veste la-mpărat. / Peste rîu în ţara lor, / Hanului tătarilor".
Alteori, în unele specii folclorice (colinde, legende) se arată că împotriva turcilor
populaţia organizează centre de rezistenţă. Astfel, tn zona Lupşanu — Lehliu circulă u n
colind care se spune că : „Face-şi (...) d-o cetate / Nu mi-o face cum se face / Şi mi-o
face-ntr-o ispita /'Ntr-o ispita, -ntr-o pofidă. / I n pofida turcilor / Şi-alta-n partea
frînciior" i l
.
Tradiţia privitoare la existenţa cetăţii fetei d i n acele părţi ialomiţene este confirmată
şi de legendă. „In satul Răzvani, l a 7 k m apus de R a d u Vodă, se afla pe vremuri
Cetăţuia Fetei, care era apărată de oşteni conduşi de o fată. Cetăţuia a fost atacată de
turci. Nemaiputînd rezista turcilor, oştenii s-au retras şi fiind urmăriţi au fost omorîţi pe
valea dinspre răsărit de satul R a d u Vodă. De atunci valea poartă numele de Valea
Fetei" a
.
Şi originea altor toponime din Ialomiţa îşi găseşte explicaţia în legende păstrate
pînă în zilele noastre. Bunăoară, satul Crunţi îşi are denumirea de la luptele „crunte"
duse i n acele locuri de oştenii l u i Mircea cel Bătrîn contra turcilor , iar Perieţi de la alte a

lupte la fel de înverşunate, purtate în vremea l u i Vlad Ţepeş. L a 1453 „Vlad a l u

Tepuşu, după cum arată cronicele (erei, a repurtat o bătălie între comunele Andrăşesci şi
satul Perieţii, şi dupe o bătălie cumplită, turcii fiind curăţiţi, acel loc s-a numit Perieţii
{adică perie bine pe turci)"**.
N u puţine sunt textele folclorice din care răzbat ideea de unitate etnică şi ideal de
luptă. Aşa este de pildă Legenda junei Amara 15
: viteaza fată de păstori pleacă din
T r a n s i l v a n i a pentru a-şi ajuta fraţii de sînge de dincoace de Carpaţi : „Doamne, mult
a mai luptat / Să se afle între fraţi / Cît or fi de-ndepărtaţi / Sunt tot acel aluat. / Acel
sînge, acel pămînt / Şi acel jurămînt sfînt".
Mobilizaţi de „juna" Amara, ţăranii d i n cîmpie îşi iau „coasele, / seceri şi
topoarele" şi pornesc I a luptă împotriva turcilor. Inspirat de această legendă, creatorul
popular Traian Groşan din Pomi (jud. Satu-Mare) redă astfel momentul : „Cale grea
ostenitoare, / Zile-n rînd să lupţi călare / Şi somnul nepotrivit / Şi nici timp de odihnit. /
Dar sună dint corn Amara / Că v i n turcii să i a ţara / C-au venit să jefuiască / Ţara
scumpă românească. / De la Comarnic spre văi / A aprins codrul în trei / Să se vadă
peste ţară / Unde-s turcii ca o fiară. / Se văzură focul mare / D i n cîmpie-n depărtare / Pe
Ialomiţa departe / P i n ' Ia V a i de ei prin sate". Turcii sunt infrinţi, dar Amara moare
innecată şi de atunci lacul îi poartă numele. Jertfa ei devine şi pretext pentru transhu-
manţă, oierii din Mărginimea Sibiului venind în Bărăgan in fiecare an pentru a căuta-o
pe juna Amara.
Intr-un fel moartea junei Amara se dovedeşte a fi o moarte rituală, jertfa ei
asigurînd durata aşezărilor din cîmpie. „Nici u n alt popor mai mult decît românii —
şi într-o anumită măsură celelalte popoare sud-estice n u aveau u n prilej mai nimerit de
a-şi valida, Ia fiecare pas, concepţia lor, că (...), numai jertfa poate asigura existenţa şi
durata unui lucru (...). Nicăieri n u putea fi mai evidentă, mai validată de realitatea
istorică, credinţa că nimic n u poate dura dacă n u e însufleţit printr-o jertfă".
Ideea de unitate etnică ca justificare a alianţei dintre oştile „ţărilor" vecine dar

• A l . I . Amzulescu, Balade populare româneşti, I , Bucureşti, 1964, p. 129—129.

Cintece de pe Ialomiţa (culegere de folclor), Slobozia, 1971, p. 66—87.
9

D. Caracostea şl Ov. Blrlea, Problemele tipologiei folclorice, Bucureşti, 1671, p. 129.

10

" C h . I . Neagu, op. cit., p. 21.

u
Dosar cuprinzlnd clasificarea şl catalogarea bunurilor mobile şi imobile Ia data de
1 nov. 1969 (Parohia Radu Vodă), ms.
° Sub. Voicu Gft. Elena, n. 1909, Crunţi. (A. 22.03.1977).
" C. Predeleanu, Nofinui istorice asupra judeţului Ialomiţa, Bucureşti, 1884, p. 3.
° T r . Groşan, Legenda junei Amara (ms.).

www.mnir.ro
532 RĂZVAN C I U C A

surori o regăsim şi în colinde : „La dalba tulpină, / Grele oşti s-adună / Oşti moldo­
veneşti / Şi craioveneşti / Multe munteneşti" 16
.
Păstrăm, de asemenea, numeroase mărturii privind vexaţiunile turceşti : „Greu,
tată, greu de tot era pe vremea turcilor !... 0 fi fost bine şi-n ţara asta alte dăţi, da atunci
binele-1 lua turcul ! Of ! plăteam dajdie cinci sfanţi la sfert pe a n " mărturiseşte Pândele
Stan din V a i d o m i r . v
„A trăit rău lumea cu turcii — povesteşte şi Tache Mihai din
Călăraşii-vechi. I i l u a de corvoadă. Atunci cît era locul de lat era şi răzorul. Chiar am
apucat şi eu. Suceai căruţa pe el. Sta de se uita un băiat pe căruţă şi spunea cînd v i n e
turcul" » .
Situaţia populaţiei locale se înrăutăţea în special în timpul războaielor ruso-turce :
„In retragerea ruşilor de atunci turcii au aşezat tabăra lor în dosul satului Bcilic, l a
deal, în partea de nord, unde au stat vreo două săptăinîni. I n timpul ăsta salul a avut
de suferit, căci turcii le ardeau gardurile — deşi puţine — , le luau vitele şi-i puneau pe
săteni de le căra într-una apă, cu putinele de varză, tocmai de la Borcea, ca să aibă pentru
vite şi pentru celelalte trebuinţe ale l o r " . ω

E r a firesc ca o astfel de situaţie să determine împotrivirea spontană şi violentă a

ţăranilor români : „...şi ne-am dus după apă şi era ger, ger, ger... trăznea pădurile de ger
ce era (...) Ne întîlnim cu patru turci. A u trecut. Iacă u n tătar : să-i dea bani ! şi scoate
un iatagan ; să-i dea bani ! Şi eu, zice, aveam u n toporaş să sparg ghiaţa, că era locul
pe titirindinea, şi eu a m scos toporaşul şi l-am omorît pe tătar şi l-am dat de piatră,
că era locuri rele..." 2°.
Despre atitudinea populaţiei ialomiţene cu prilejul evenimentelor de la 1877 ni s-au
transmis, pe lîngă documente oficiale, şi unele interesante documente de sorginte populară :
amintiri, povestiri, cîntece populare.
U n sătean din Beilic (Iezerul de azi), Tudor Dobre Frăţilă, povesteşte că „în v a r a
anului 1877 eu eram copil de 7—8 ani (...) apare în s a l u n escadron de cazaci. Se iveşte
atunci o panică, cum că v i n turcii pe Răul cu corăbiile şi taie lumea. Oamenii au început
să-şi încarce bagajul. I n baltă, turcii luaseră cireada de vaci şi celelalte vite ale Şocariciului,
cu văcarul Dobre Spătaru". Acelaşi ţăran ne transmite şi numele consătenilor care au
participat l a Războiul de Independenţă-: Constantin Voicu (Căruţaşu), Ion Dobre (Chiru),
Tache Manea (Căruţaşu), Adam Petre (Iorga), Ghi[ă R a d u (Căruţaşu), Marin Dragomir
(Buzilă), Marin Tudor (Bureaţă), Tănase Panait (Mililaru), Petre E n c i u (Slota), Radu
Arghir, Radu Soare (Megearu), Nae Petre (Popa), Tudor Marin (Croitoru), Gheorghe
Ştefan (Tiu), Vasile Şerban (Căruţaşu). „Dintre toţi — îşi aminteşte Dobre Frăţilă —
a murit în acest răsboi numai R a d u Soare, feciorul l u i Soare Megearu şi fratele mai mare
al l u i moş Marin Soare de astăzi. Dar şi ăsta a murit de ger, iar n u de glonţ. Povestesc
bătrînii că în iarna anului 1877, cei cari au avut feciori în răsboiu s-au dus tocmai acolo
la Plevna de le-au dus îmbrăcăminte de iarnă : cojoace şi căciuli" . 21

De pe frontul din Bulgaria, de la Plevna, u n alt ţăran, Marin Duda din Şocariciu
(azi Unirea), relatează : „Cînd a m ajuns întîi la Plevna a m făcut rădute de tunuri pentru
trei baterii şi după ce le-am fîrşit ne-a simţit turcii ş-a-nceput să dea focuri ş-a rănit trei
inşi d i n compania noastră" 22.
Groaza turcilor aflaţi în încercuire, iminenta capitulare sînt redate într-un impre­
sionant cîntec cules d i n Ciocăneşti, în 1932, de la Buzoianu Vasile : „Foaie verde siminoc /
Tot oraşul cu noroc / Nume Plevna ardin-o foc / Hosman Paşa la mijloc / Şi strigă în

M. Vulpescu, Cintecul popular românesc, Bucureşti, 1930, p. 167.

10

A l . I . Popescu, Rdzboiul pentru independenţa în viziunea populară, Craiova, 1976,

17

p. 25—26.
> C. Fierărescu şi G h . I . Neagu, Antologia Bărăganului, Călăraşi, 1935, p. 155.
β

I . Fotă, Monografia satului Beilic, 1942, p. 124 (ms.).

19

C. Fierărescu şi G h . I . Neagu, op. cit., p. 154.

20

I . Fotă, op. cit., p. 122—123.

21

A l . I . Popescu, op. cit., p. 157.

23

www.mnir.ro
I N D E P E N D E N T A R E F L E C T A T A I N C U L T U R A P O P U L A R A D I N IALOMIŢA 533

gura mare : / -Săriţi, turci, săriţi agale, / Că ne-au conjurat moscalii, / România ne
omoară. / Foaie verde salbă moale, / V i n românii pe dă vale / Cu tunuri, cu bombardele /
C a pe turci să ne omoare" 2 3
.
Consemnate nu la mult timp după „acest mare război al dreptăţii" ,
24
aceste
mărturii au darul de a sublinia adeziunea ţăranului român la lupta pentru cucerirea
Independenţei, anticipînd rolul acestuia în contextul evenimentelor istorice de mai tîrziu.
Firesc, deci, ca un eveniment de importanţa războiului de întregire şi neatîrnare de la
1916—1918 să n u i i rămas fără ecou în documentele de cultură populară.
Scriindu-şi amintirile, bătrînul C. N . Marin, din comuna
Ştefan cel Mare, ne relatează, între altele, u n episod din
timpul luptelor de la Dragoslavele : „...am plecat pe şoseaua
ce merge de la Cîmpulung—Dragoslavele—Rucăr—Bran—Fun­
data, unde a m dat pept cu armata germană. A m ţinut pept
c u ei cîteva zile, pe fiecare zi dădeam cîte 7—8 atacuri şi
contraatacuri. Ne-a respins, noi a m trecut munţii pe nişte
poteci aduşi de nişte ciobani, a m eşit noi înaintea lor la
pod la Rucăr, i-am oprit puţin pînă a m făcut alt front la
mijlocul satului Dragoslavele..." ^ .
Patetică şi remarcabilă ca realizare artistică este rugă­
mintea, exprimată prin dor, a ţăranului din Petroiu către
pămîntul Moldovei : „Moldovo, te rog cu dor, / Fă-ţi pămîntul
m a i uşor, / Fă-1 mai mic, mai mititel, / Fă-1 ca fulgul uşu­
rel, / C-am un frate-nchis în el, / Mort în vale, la Oituz, /
Mort de-o schijă de obuz" 26
.
Intr-un alt cîntec, cules de la Naicu Victoria din Albeşti,
feciorul îşi cheamă iubita să-1 caute pe pămîntul Moldovei,
l a Oituz şi Mărăşeşli, pentru a-i îngriji mormîntul. Cîntecul
redă şi dramatismul luptelor care s-au purtat : „Foaie verde
de doi brazi, / Să v i i mîndro să mă câţi, / Intre Oituz
şi Galaţi, / Şi-ntre munţii cei înalţi. / Şi de vezi că nu
găseşti, / Să mă caţi la Mărăşeşti, / Să colinzi tu văile, / Să
vezi morţi cu miile. / Şi cu părul despletit, / Să cauţi pc a l
tău iubit, / Că poate-o fi putrezit, / îngropat, ori dezgropat, /
O r i de obuz sfărîmat, / Cum soarta 1-a blestemat. / Şi, de vezi,
că îl găseşti, / Pe mormînt să-i răsădeşti, / L a picioare flori­
cele, / Cu grenade printre ele / L a mijloc u n busuioc, / Cu
obuze la un loc. / Şi la cap u n liliac, / Cu cartuşe-ames-
tecat" 27
.
U n omagiu adus soldatului luptător pentru întregire şi
neatârnarea neamului îl reprezintă şi stîlpul dc poartă de la
G i u r g e n i , sculptat de meşterul Apostol
Ά
Ion. Pe trupul sol­
datului se încolăceşte şarpele casei, care, spune tradiţia popu­
lară, simbolizează reîntoarcerea sufletelor strămoşilor meniţi Ftg. 5 — Stîlp de poartă
să asigure bunăstarea gospodăriei şi totodată să o ferească de l a Giurgeni făcut de
meşterul Apostol Ion, sim-
de orice primejdie. bolizînd soldatul luptător.

° Ibidem, p. 348.
» Ibidem.
Registru personal al locultorlulut C. N. Marin, începînd din 1839 (memorii), din comune
25

Ştefan cel Mare, Ialomiţa (ms.).

C. Fierărescu şi G h . Neagu, op. cit., p. 142.
x

Cintece de pe Ialomiţa, p. 181.

17

Piesa se găseşte expusă la Muzeul de etnografie din Slobozia.

29

www.mnir.ro
534 RAZVAN CrUCA

Departe de a epuiza subiectul propus şi fără a proceda l a o strictă clasificare-

tipologică a materialului prezentat — ne-am orientat mai mult spre o prezentare-
cronologică — a m încercat în lucrarea noastră să subliniem încă odată interesul ştiinţific­
ei rolul educativ a documentelor de cultură populară pentru cunoaşterea tradiţiilor d c
luptă ale poporului nostru.

LA LUTTE POUR L'INDÉPENDANCE DANS LA CULTURE.

P O P U L A I R E D E IALOMIŢA

Résumé

Sans épuiser le suget, l'auteur prend à tâche de présenter quelques moments de la

lutte pour l'Indépendance menée au long des siècles par les habitants du département de-
Ialomiţa, telle qu'elle fût reflétée dans leur conception populaire.
La plupart des Informations utilisées dans cet article sont Inédites : des monographies
locales, des recherches sur les lieux ou des collections de textes folkloriques réalisés par
l'auteur etc.. Si on les met en corrélation avec ce qut a été publié jusqu'à présent par le
même auteur, on se trouvera devant une petite anthologie de la lutte pour l'Indépendance telle:
qu'elle résulte des dates offertes par la culture populaire de Ialomiţa.

www.mnir.ro
 INDEPENDENŢA ROMÂNIEI I N H E R A L D I C A
SI NUMISMATICA NAŢIONALA

de D A N C E R N O V O D E A N U

Pe lingă însemnatele consecinţe pe plan politic şi economic, pc care independenţa

României — obţinută în urma victoriei eroicei noastre armate i n războiul d i n 1877—1878
— le-a avut în viaţa de stat a ţării, mai putem aminti şi uncie ecouri ce acest important
eveniment istoric le-a stîrnit în alte diverse domenii printre care şi in heraldica, numisma­
tica şi insignologia naţională. Astfel, în armorialul român de stat, independenţa ţării a
generat introducerea — n u printr-o lege specială în acest sens, ci doar prin simplul u z
— a celor trei elemente binecunoscute : a) coroana de oţel timbrînd mantoul de purpură
şi hermină în locul coroanei regale de aur, b) poziţia schimbată a cozilor celor doi lei,
suporţi ai scutului cu stema ţării, cozi purtate acum pc spatele celor două animale
heraldice şi nu printre picioarele lor, ca pînă atunci (v. fig. 1) şi c) crucea (de război) a
ordinului „Steaua României", instituit — după cum se ştie — în mai 1877
Coroana de oţel a României, avînd în stema ţării u n caracter cu precădere simbolic,
era alcătuită d i n oţelul unuia din tunurile turceşti capturat de oştirea noastră în urma
predării Plevnei la finele lunii noembrie 1 8 7 7 . Inspirată în bună parte după aspectul
2

coroanelor voievozilor noştri reprezentate pe vechile fresce ctitoriceşti, coroana de oţel,

cu fleuroanele lanceolate intercalate cu perle, era suprapusă la intersectarea arcurilor sale
perlate de un glob crucifer, avînd în vîrf nu o cruce obişnuită, ci crucea „Trecerea
Dunării" reprodusă identic după decoraţia ce fusese creată în martie 1878 pentru a
recompensa meritele militarilor care se distinseseră în timpul campaniei d i n Bulgaria
dintre 1877—1878. Plasată deasupra mantoului de purpură, deci în punctul cel mai
ridicat a l stemei ţării, coroana dc oţel, cu atributele descrise, simboliza eroismul armatei
române în timpul războiului nostru de Independenţă, avînd fireşte precădere asupra
coroanei regale de aur, aşezate de dedesubtul ei, timbrînd scutul «cartelat cu stema ţării
(v. fig. 2).
Cît priveşte poziţia cozilor celor doi Ici afrontaţi din stema ţării, trebuie precizat
că, d i n punct de vedere a l ştiinţei heraldice, poziţia cozii unui leu din stema unui stat
nu are nici o valoare simbolică privind starea de dependenţă sau de independenţă a
teritoriului pe care îl reprezintă. Totuşi în cazul ţării noastre, opinia publică românească
din acea vreme a considerat că poziţia cozilor trecute printre picioarele celor două
animale heraldice menţionate constituia u n semn de vasalitate ce nu m a i putea dăinui
odată cu noul statut de neatîrnare dobîndit de România în urma războiului victorios din

1
Dan Cernovodeanu, Independenţa României oglindită in heraldică, In „Tribuna Romă­
niei'', V, 1976, nr. 97 (15 noembr.), p. 5 ; v. de acelaşi autor şl Independenţa de stat a
Romdniei reflectată tn arta heraldică naţională, in „Revista muzeelor şi monumentelor", XXV,
1977, nr. 5, p. 42—14 + 5 ilustr.
> gen. P. V . Năsturel, Medaliile şi decoraţiunile romdne... Coroana de oţel, Bucureşti,
1601, p. 39—43.

www.mnir.ro
53C DAN CERNOVODEANU

1877—1878. I n consecinţă, cozile celor doi lei afronlaţi, ce susţineau scutul cu stema
ţării, vor începe de atunci încolo a fi reprezentate purtate pc spatele acestor suporţi şi nu
printre picioarele lor, deşi menţionăm că respectiva reprezentare v a fi în genere faculta­
tivă, nu obligatorie.
I n sfîrşit, prezenţa Ia baza stemei a crucii cu spade a ordinului „Steaua României"
amintea că acest însemn fusese prima decoraţie de război românească, care evoca de
asemenea bravura armatei române în timpul războiului nostru de neatîrnare din
1877—1878.
Dacă a m putut constata pînă acum care au fost efectele independenţei ţării in
heraldica noastră de stat, să analizăm în continuare şi ecoul aceluiaşi însemnat eveniment
în heraldica districtuală şi municipală românească.
In privinţa primei categorii, trebuie să afirmăm că ecoul neatîrnării României
nu s-a înregistrat cu certitudine. Astfel, referindu-nc la opiniile unora dintre heraldiştii
noştri din trecut, amintim că I . C. Fililti, preşedintele (între 1931—1940) a l Comisiei
Consultative Heraldice, afirma în 1938, într-un raport adresat ministrului de I n t e r n e , 3

că podul din cîmpul inferior a l scutului stemei judeţului Romanaţi (v. fig. 3) (creată de
numita Comisie în 1928) a fost introdus pentru α simboliza pe cel de la Corabia, peste
care au trecut Dunărea trupele române în timpul războiului de independenţă din 1877—
1878. I n opoziţie cu această afirmaţie, prof. C. Moisil, de asemenea membru în aceeaşi
Comisie, susţinea, tot în 1938, că respectivul pod figura în stema judeţeană menţionată
spre a evoca pe cel construit peste acelaşi fluviu în anul 328 e.n. la Celei, din porunca
împăratului Constantin cel Mare .4

Dacă problema reminiscenţelor războiului de Independenţă în heraldica noastră

districtuală rămîne controversată, în schimb în cea municipală, acest însemnat eveniment
din istoria României moderne îşi v a găsi u n ecou cert. Astfel, excluzînd orice echivoc,
independenţa ţării v a fi explicit simbolizată în stema — alcătuită în 1899 — a oraşului
T u l c e a , în care municipalitatea acestei aşezări a introdus u n element
5
sugestiv, care să
evoce încetarea suzeranităţii otomane asupra teritoriului naţional în urma victoriei armatei
române în războiul din 1877—1878. Ca atare, în numita stemă a apărut reprezentarea
cunoscutului monument (inaugurat la 2 mai 1 9 0 4 6
în vîrful unui deal ce domină locali­
tatea Tulcea), monument care comemorează independenţa de stat a României şi eliberarea
Dobrogei de sub dominaţia străină prin jertfele eroice ale ostaşilor noştri în campania din
Bulgaria dintre 1877—1878. Menţinîndu-se şi cei doi delfini afrontaţi, cu cozile în sus
— de proaspătă tradiţie — ai Dobrogei, stema oraşului Tulcea a conţinut în centrul
cîmpului scutului ei imaginea amintitului monument comemorativ a l Independenţei ţării,
cu toate elementele arhitectonice şi sculpturale ce-1 alcătuiau '. Această stemă munici­
pală (v. fig. 4), evocatoare a victoriei ostaşilor români în războiul d i n 1877—1878, a
dăinuit pînă în 1931, cînd Comisia Consultativă Heraldică o v a înlocui cu o alta, ce v a
simboliza bogăţia în peşte cît şi calitatea de port a respectivului oraş dunărean , înlocuire s

3
I . C. Filitti, Raport al Preşedintelui Comisiei Consultative Heraldice adresat ministrului
de Interne asupra activităţii acestei comisii intre 19Z1—193», Bucureşti, 1938, p. 15, In Bibi.
Acad. R.S.R., Arhiva I . C. Filitti, mss. rom. 354, A 2026 ; v. în acelaşi sens şi · · · Stemele
Judeţelor fixate de Comisia Consultativă Heraldică, Bucureşti, 1928, p. 29.
4
[C. Moisil], Stemele judeţelor României, în Enciclopedia Romdniei, vol. I L Bucureşti,
1938, p. 378. Asupra acestei controverse, v. şi Dan Cernovodeanu şi I . N. Mănescu, Noile steme
ale judeţelor şi municipiilor din R.S.R., Bucureşti, 1974, p. 65 şi 185.
3
Dan Cernovodeanu, Independenţa de stat a României oglindită in heraldica municipald,
în „Buletinul Societăţii Numismatice Române", L X X — L X X I I , 1976—1978, nr. 124—126, 5 p. + 3
tlustr.
• Col. dr. Florian Tucă, Monumentele Neatîrnării. Itinerar eroic 1677—1878, Bucureşti,
1977, p. 47—59 şi pl. între p. 188—161, fig. 11.
7
Bibi. Acad. R.S.R., Cab. stampe, R . I . 91 (498) Tulcea, 7259, carte poştală cu stema
oraşului Tulcea, Edition Maloskltsky, Tulcea, série 149, 138 X 89.
8
Decretul regal nr. 2856 din 3 august 1931, publicat în „Mon. oficial", nr. 182 din 8 august
1931, p. 6627 ; v. de asemenea : · · · Stemele oraşelor României, în Almanahul „Realitatea
Ilustrată" pe anul 1932, Bucureşti, 1931, p. 31, nr. 54, precum şi C. Moisil, op. cit., p. 690.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
I N D E P E N D E N T A ROMÂNIEI I N H E R A L D I C A ŞI NUMISMATICA 537

datorata probabil (aptului că monumentul în cauză fusese distrus încă d i n 1916 în timpul
primului război mondial şi rămăsese nerestaurat pînă la acea epocă. Ulterior, intre
1934—1936, monumentul tulcean a l Independenţei ţării fiind reconstruit (aproximativ cu
acelaşi aspect pe care îl avusese şi în trecut) şi întrucit el constituise o evocare scumpă
locuitorilor respectivului centru urban, Consiliul municipal a l Tulcei, cînd v a alcătui, între
1970—1972, noul proiect de stemă al acestei aşezări, va reintroduce în primul cîmp, roşu,
al scutului tripartit în furcă răsturnată, monumentul, de argint, a l eroilor Independenţei
României (v. fig. 5), pentru a arăta desigur deosebita consideraţie ce inspira locuitorilor
oraşului numitul simbol evocator a l neatîrnării ţării şi al teritoriului dobrogean. I n această
formă preconizată de amintita autoritate municipală, proiectul heraldic respectiv v a fi
aprobat şi v a primi sancţiunea Consiliului de Stat în iulie 1 9 7 2 . 9

Referindu-ne acum la numismatica naţională, trebuie să afirmăm că independenţa

României v a fi marcată prin unele modificări de natură heraldică ce se vor produce
în stema ţării de pe unele emisiuni monetare apărute post 1878. Astfel v o m studia
respectivul fenomen analizînd separat cele trei feluri de emisiuni, de bronz, de argint şi
de aur, făcînd de la început o constatare generală şi anume arătînd că dintre cele trei
remanieri survenite în armorialul de stat ca efect a l neatîrnării României (coroana de oţel,
cozile leilor şi crucea ordinului militar susainintit), doar ultimele două vor apare repre­
zentate pe monedele emise după înfăptuirea independenţei ţării. A m putea explica împre­
jurarea prin aceea că respectivele remanieri nu au constituit o consecinţă obligatorie a
unei legi exprese în acest sens, ele fiind introduse, după cum a m mai spus, în mod
facultativ, doar prin uz. Astfel, dacă coroana de oţel n u v a timbra niciodată mantoul de
purpură şi hermină al stemei de stat figurată pe monedele l u i Carol I , în schimb
prezenţa crucii cu spade a ordinului „Steaua României" v a fi semnalată în permanenţă pe
toate aceste emisuni. Cît priveşte însă poziţia cozilor celor doi Iei afrontaţi, suporţi a i
scutului conţinînd stema ţării, ea v a constitui pe monedele emise în perioada ce studiem
un element cu precădere variabil.
începînd analiza noastră prin examinarea pieselor de bronz, constatăm că emisiu­
nile Carol I în valoare de 2 bani, apărute în anii 1 8 7 9 , 1 8 8 0 10 1 1
şi 1 8 8 1 , cuprind în
12

stema de stat reprezentată pe aversul lor, atît cei doi lei purtînd coada pe spate (poziţie
considerată n u în arta heraldică, ci numai de către opinia publică românească, ca u n
semn de suveranitate a teritoriului ţării), cît şi crucea de război a ordinului „Steaua
României" cu panglica agăţată dc arabenscurile pe care se sprijină scutul şi cei doi
suporţi a i săi. Diversele emisiuni din acelaşi metal, apărute între 1882 (deci posterior cu
un an proclamării ţării ca regat) şi 1885 inclusiv, în speţă monedele de 2 bani d i n
1882 , a
de 1 ban d i n 1 8 8 3 1 4
şi de 5 bani d i n 1882 , 1 8 8 4
13 16
şi 1 8 8 5 " , conţin în stema
de pc aversul lor doar u n singur element evocator a l războiului de Independenţă şi anume
crucea cu spade a ordinului „Steaua României", deoarece cozile celor doi lei afrontaţi ce
susţin scutul revin în aceste emisiuni la vechea lor poziţie şi anume purtate printre
picioarele ambelor animale heraldice menţionate. De abia în piesele de bronz de 1 b a n 4 8

• Decretul nr. 302 din 25 Iulie 1972 al Consiliului de Stat a l R. S. România, publicat In
B u L Of. a l R.S.R., V i n , 1972, nr. 127 din 16 noiembrie, p. 1034 şi anexă, fig. 84, ν. şl Dan
Cernovodeanu şi I . N. Mănescu, op. cit., p. 116 şi 213, precum şl pl. 12, fig. 184.
M. G r . Romaşcanu, Manetele lut Carol I, Bucureşti, 1832, pi. Π, nr. 11 ; ν. de asemenea
10

Aurelio Rauta, Modern Roumanian coins, Madrid, 1974, p. 49, precum şi G . Buzdugan, O. L u -
chlan şi C. Oprescu, Monede şl bancnote româneşti, Bucureşti, 1977, p. 256, nr. 3.
" Romaşcanu, op. cit., pl. Π, nr. 12 ; Rauta, op. cit., p. 50 ; Buzdugan, Luchlan şl
Oprescu, op. cit., p. 256, nr. 4.
Rom., ibid., pl. I V , nr. 1 ; Rau., Ibid., p. 52 ; B.L.O., ibid., nr. 5.
u

" Rom., Ibid., nr. 5 ; Rau., Ibid., p. 55 ; B.L.O., Ibid., p. 258, nr. 28.
" Rau., Ibid., p. 57 ; B.L.O., Ibid., nr. 25.
« Rom., ibid., pl. I V , nr. 6 ; Rau., ibid., p. 55 ; B.L.O., ibid., p. 259, nr. 30.
" Rom., ibid., pl. V, nr. 2 ; Rau., Ibid., p. 57 ; B.L.O., Ibid., nr. 32.
·' Rom., ibid., nr. 9 ; Rau., Ibid., p. 59 ; B.L.O., Ibid., nr. 33.
" Rom., ibid., pl. V I , nr. 5 ; Rau., ibid., p. 65 ; B.L.O., Ibid., p. 258, nr. 27.

www.mnir.ro
F i g . 13 — Revers Fig. 14 — Revers

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA ROMÂNIEI I N H E R A L D I C A ŞI NUMISMATICA 539

şi de 2 bani 1 9
emise în 1900, alături de prezenţa permanentă a decoraţiei amintite, cozile
celor doi lei, suporţi ai sculului. îşi reiau postura ce, în mod prezumat, ar simboliza
independenţa ţării, apărînd aşadar purtate pe spatele celor două patrupede heraldice
citate. I n final mai semnalăm o mică diferenţă între aspectul stemei de pe tipurile de
monede de bronz susamintite, diferenţă ce se referă la mantoul de purpură şi de hermină
care adăposteşte scutul cu armele ţării şi ornamentele sale exterioare. Astfel, pe emisiu­
nile citate dintre 1879—1881, respectivul mantou nu posedă vreun tiv brodat pe margi­
nile sale, în timp ce pe emisiunile dintre 1882—1885 el apare reprezentat mai plin, cu
falduri mai bogate şi împobodit cu o bordură brodată de a lungul extremităţilor sale.
Faptul s-ar putea aparent explica prin aceea că ulterior independenţei şi ridicării României
la rangul de regat, mantoul pînă atunci domnesc, mai modest şi mai puţin ornamentat,
devine după 1881 mantou regal, deci mui bogat împodobit. Explicaţia cade însă de la
sine, întrucît constatăm prezenţa mantoului cu falduri mai pline şi cu bordura brodată
şi la emisiuni anterioare independenţii şi regatului.
E x a m i n i n d în continuare emisiunile Carol I de argint, constatăm aceleaşi caracte­
ristici ca la cele de bronz, anterior studiate. Astfel, dacă pe aversul monedelor de 2 lei
şi de 1 leu emise între 1 8 7 2 — 1 8 7 6 , leii poartă cozile printre picioare, crucea „Steaua
M

României" fireşte n u apare (ordinul nefiind creat decît, după cum se ştie, în mai 1877),
iar mantoul, deşi domnesc, este dotat cu falduri bogate şi cu tiv brodat pe margini,
elementele evocatoare ale independenţei ţării nu se vor vădi decît începînd cu emisiunile
de 5 lei din 1880 , continuîndu-se apoi cu cele de 50 de b a n i , 1 leu , 2 l e i
21 2 2 Μ 2 4
şi 5 l e i 2 5

din 1881 (anterior proclamării regatului). Aşadar, pe reversul, de data asta, a numitelor
serii de monede stema ţării v a fi reprezentată cu cei doi suporţi purtînd cozile pe spate,
cît şi cu cravata ordinului „Steaua României" cu spade, mantoul fiind totuşi simplu,
fără broderii marginale. Aceleaşi caracteristici sint semnalate şi pe reversul primei serii
de monede de 5 lei emise in perioada imediat următoare proclamării r e g a t u l u i 26
(v. fig. 6).
I n mod surprinzător insă, emisiunea ulterioară de 5 Iei, tot d i n 1 8 8 1 , 21
cît şi cele de
aceeaşi valoare din 1882 2 8
(v. fig. 7), 1 8 8 3 , 1 8 8 4
a 3 0
şi 1885 , precum şi cele de 1 leu din
3 1

1884 32
şi 1 8 8 5 , vor reveni la redarea pe reversul lor, a leilor cu cozile purtate
33
printre
picioare ; în schimb, prezenţa invariabilă a crucii ordinului „Steaua României" cu spade
v a fi însoţită de mantoul regal, căzînd în falduri mari, bogate şi posedînd şi bordura
brodată respectivă. D e abia în emisiunile de asemenea de argint, de 1 leu şi 2 lei din
1894 34
(v. fig. 8), 1 9 0 0 3 5
şi 1901 , reversul acestor piese v a conţine reprezentarea
3 6
celor

Rom., ibid., nr. 6 ; R a u , ibid. ; B.L.O., ibid., p. 259, nr. 29.

u

Rom., ibid., pi. Π, nr. 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10 ; R a u . , Ibid., p. 45—48 ; v. şi Bibi. Acad.

20

R.S.R., Cab. numlsm., M. 1802, M. 1803, M. 1805, M. 1806, M. 1807 ; B.L.O., ibid., p. 257, nr. 12,
13, 14 şl 16, 17, 18, 19.
B.A.R.S.R., lbld., M. 1809, M. 1810 ; Rom., ibid., pl. ΙΠ, nr. 1 şl 2 ; Rau., ibid.,
21

p. 50—51 ; B.L.O., Ibid., nr. 21.

B.A.R.S.R., Ibid., M. 1816 ; R a u . , Ibid., p. 52 ; B.L.O., Ibid., p. 256, nr. 10.
22

B.A.R.S.R., ibid., M. 1812 ; Rau., ibid. ; B . L . O . , Ibid., p. 257, nr. 15.

23

B.A.R.S.R., ibid., M. 1811, M. 1813, M. 1814 ; R a u . , Ibid., p. 53 ; B . L . O . , Ibid., nr. 26.

24

B.A.R.S.R., ibid., M. 1815 a ; Rom., ibid., pi. ΓΠ, nr. 3 ; Rau., ibid. ; B . L . O . , ibid., nr. 22.
25

B.A.R.S.R., ibid., M. 1815 b ; B . L . O . , lbld., p. 282, nr. 69.

23

B.A.R.S.R., ibid., M. 1817 ; Rom., ibid., nr. 5, R a u . , ibid., p. 54 ; B.L.O., ibid., p. 263,
27

nr. 68 b.
B.A.R.S.R., ibid., M. 1818 ; Rom., Ibid., pl. I V , nr. 7 ; Rau., ibid., p. 56 ; B.L.O.,
28

ibid., nr. 70.

" Rom., ibid., nr. 8 ; Rau., Ibid., p. 58 ; B.L.O., ibid., nr. 71.
B.A.R.S.R., Ibid., M. 1822 ; Rom., ibid., pl. V, nr. 5 ; Rau., Ibid., p. 66 ; B.L.O., ibid., nr. 72.
30

" Rom., lbld., nr. 7 ; R a u . , ibid., p. 62 ; B.L.O., ibid., nr. 73.

B.A.R.S.R., Ibid., M. 1623 ; Rom., lbld., nr. 4, R a u . , ibid., p. 80 ; B . L . O . , Ibid., p.
31

261, nr. 52.

B.A.R.S.R., Ibid., M. 1625 ; Rom., lbld., nr. 8 ; R a u . , ibid., p. 61 ; B.L.O., ibid., nr. 53.
33

B.A.R.S.R., ibid., M. 1628 ; Rom., lbld., pl. V I , nr. 3 şi 1 ; R a u . , lbld., p. 64 ; B . L . O . ,

34

ibid., nr. 54 şl p. 282, nr. 62.

B.A.R.S.R., M. 1630, M. 1827 ; Rom., ibid., pl. V U , nr. 1 şi 2, Rau., ibid., p. 67 ; B.L.O.,
35

Ibid., p. 261, nr. 55 şl p. 262, nr. 63.

B.A.R.S.R., M. 1831, M. 1833 ; Rom., lbld., nr. 4 şi 5 ; R a u . , ibid., p. 68 ; B . L . O . ,
33

Ibid., p. 261, nr. 56 şl p. 262, nr. 64.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
I N D E P E N D E N T A ROMÂNIEI ΓΝ H E R A L D I C A ŞI NUMISMATICA 541*

doi suporţi ai scutului stemei purtînd cozile pe spate, precum şi decoraţia cunoscută,
Insă mantoul v a avea din nou u n aspect mai simplu, nemaifiind dotat cu bordură brodată.
I n sfîrşit, emisiunea de 5 Iei din 1 9 0 1 3 7
v a cumula atît postura pe spate a cozilor leilor
şi crucea ordinului militar, prezent în permanenţă în stema ţării, cît şi mantoul regal,,
cu falduri bogate şi cu tiv brodat pe margini. Ca o curiozitate cităm proba monetară, de
argint, din 1879, în valoare de 5 lei ce înfăţişează pe cei doi lei cu cozile trecute printre -
picioare, decoraţia obişnuită fiind de această singură dată absentă (v. fig. 9).
I n sfîrşit, dintre emisiunile Carol I de aur, doar cea de 20 lei din 1 8 8 3 3 9
are
reprezentată pe reversul ei stema ţării de tip 1872, cu unul dintre adaosele post 1877 ;
astfel, leii vor purta coada printre picioare, iar mantoul v a fi simplu, în schimb v a apare,,
bineînţeles, invariabila cruce a ordinului „Steaua României".
Din analiza de heraldică monetară efectuată mai sus, desprindem faptul că în
emisiunile apărute în România posterior proclamării independenţei ei, cît şi promovării,
sale la rangul dc regat, elementele considerate a marca neatîrnarca ţării au fost repre­
zentate facultativ. .
Trecînd acum Ia ultima parte a acestei comunicări, ne vor referi la ecoul
independenţei de stat a României în domeniul insignologiei naţionale. Ceeace dorim să.
subliniem dintru început referitor l a acest subiect constă în faptul că primele noastre
decoraţii de război, instituite în domnia l u i Carol I , îşi au toate, fără excepţie, obîrşia în
proiectele unor astfel de distincţiuni elaborate de predecesorul său pe tronul ţării,
domnitorul Alexandru loan Cuza. Astfel, medalia „Virtutea militară", creată de Carol 1.
în 1872, derivă nemijlocit din medalia cu acelaşi nume preconizată de Vodă Cuza l a
1864. D i n compararea acestor două însemne rezultă că proiectul alcătuit de domnitorul;
Unirii a inspirat direct forma şi aspectul medaliei instituite şase ani mai tîrziu de către
succesorul său la tron. Numita medalie, creată iniţial din argint spre a recompensa pe
sergenţii cu u n stagiu fără pată de 12 ani de serviciu, v a fi ulterior acordată (din
acelaşi metal) şi altor subofiţeri şi trupei, cit şi de aur, pentru ofiţeri, pentru a răsplăti
meritele militare în tiinp de pace. Însemnul, circular, cu u n diametru de 30 m m , prezenta*
pe avers efigia domnitorului ţării, iar pe revers, legenda VIRTUTE MILITARĂ înscrisă
într-o cunună, în întregime de laur în proiectul Cuza (v. fig. 10), jumătate de laur şi
jumătate de stejar, în versiunea realizată de Carol I (v. fig. 11). Deşi instituită, după
cum a m văzut, pentru perioada de pace, numita medalie a fost conferită cu precădere în
timpul războiului de independenţă a României, recompensînd astfel eroismul ostaşilor-
în lupta pentru realizarea — atît de v i u dorită şi de domnitorul Cuza — a neatîrnării
teritoriului naţional. O medalie cu acelaşi nume, dar în formă de cruce (v. fig. 12), v a
constitui „Virtutea Militară" (exclusiv de război), creată în 1880 şi conferită ofiţerilor-
(de a u r ) , subofiţerilor şi trupei (de argint) spre a înlocui medalia çircularâ obţinută
anterior ca răsplată a faptelor de arme vitejeşti săvîrşite pe cîmpul de luptă. Medalia,
circulară conferită pentru merite militare în timp de pace continua însă să se poarte în
paralel cu crucea acordată pentru acţiuni eroice de război.

O altă însemnată distincţiune, creată a doua zi după ce Adunarea Deputaţilor-

proclamase independenţa de stat a ţării, a fost ordinul „Steaua României". Ca şi în cazul:
precedent, acest ordin constituia înfăptuirea unui vechi deziderat, scump domnitorului
Cuza, care încercase în mai multe rinduri fără să izbutească, între 1862—1866, să institue,.

B.A.R.S.R., M. 1832, M. 1834 ; Rom., lbld., nr. 6 ; Rau., ibid., p. 69 ; B.L.O., ibid.,..
37

p. 263, nr. 74.

B.A.R.S.R., M. 1808 ; Rau., ibid., p. 139 ; B.L.O., lbld., p. 301, nr. 203.
38

Bom., ibid., pl. V, nr. 1 ; Rau., ibid., p. 16 şi pl. I , nr. 3 ; B.L.O., ibid., p. 263, nr. 77-
38

www.mnir.ro
542 D A N CERNOVODEANU

sub numele de „Ordinul U n i r i i " , cea dîntîi decoraţie naţională românească . 40

Aspectul
general a l crucii ce alcătuieşte însemnul „Steaua României" este acelaşi cu cel a l crucii
„Ordinului U n i r i i " pe care domnitorul Cuza o comandase şi o realizase la Paris încă din
1865, dar fără să o fi putut conferi în mod oficial cuiva. D e asemenea şi statutul numi­
tului ordin, alcătuit în 1862 şi modificat în 1864, v a influenţa direct pe cel a l ordinului
„Steaua României" din 1877 şi 1885. Ca u n omagiu postum adus aceluia ce înfăptuise
unirea Munteniei cu Moldova, parlamentarii ţării, dintre care mulţi îi slujiseră cu devota­
ment, au conservat forma, aspectul general, cît şi desenul şi culoarea panglicii dorite de
Alexandru loan Cuza pentru primul ordin românesc, creat chiar în momentul cînd
ţara îşi realiza idealul de independenţă naţională, preconizat cu atîta pasiune de fostul
domnitor a l Principatelor Unite. D i n compararea celor două însemne — cel proiectat
în 1865 (v. fig. 13) şi cel realizat în mai 1877 (v. fig. 14) — rezultă o similitudine
aproape perfectă între ele, demonstrînd în mod evident inspiraţia nemijlocită α ordinului
„Steaua României" din „Ordinul Unirii", singurul ados constînd în dotarea decoraţiei
instituite de Carol I cu două spade plasate în cruciş în spatele medalionului central
a l însemnului, cît şi cu alte două spade în aceeaşi poziţie, prinse direct pe panglica
ordinului (pentru militari în timp de război), sau cu două spade încrucişate aşezate
deasupra crucii decoraţiei (pentru militari în timp de pace).

O altă distincţiune, de asemenea tributară unui alt proiect elaborat de domnitorul

Cuza a fost şi crucea „Trecerea Dunării", creată, după cum se ştie, în perioada imediat
următoare sfîrşitului războiului nostru de independenţă, mai precis în luna martie 1878.
Astfel, numitul însemn şi-a avut origina în „Crucea de F i e r " proiectată dc Alexandru
loan I încă din 1 8 6 4 , posibil tot pentru a recompnesa
41
merite militare. Ca dimensiuni,
aspect general şi mai ales cu tehnică de alcătuire (acelaşi material de confecţionare, în
speţă oţelul oxidat), crucea „Trecerea Dunării" se aseamănă cu „Crucea de F i e r " a
domnitorului Cuza, deşi extremităţile braţelor decoraţiei trilobate în prototipul d i n 1864
(v. fig. 15), ajung să capete forma de cruce bizantină (asemănătoare „Ordinului U n i r i i " şi
respectiv „Stelei României") în însemnul instituit în 1878 (v. fig. 16) pentru a răsplăti
pe toţi cei care — ostaşi şi asimilaţi — luaseră parte efectiv la campania din Bulgaria
dintre 1877—1878 . 4 2
Panglica crucii ,,Trecerea Dunării" pentru militari e diferită ca
dimensiuni şi culoare de cea acordată civililor asimilaţi ; astfel cea a militarilor, de
48 X 39 m m , este de moar roşu cu două dungi verticale negre pe centru (v. fig.
precedentă), în timp ce panglica crucii civile este dc 5 5 X 3 2 mm, fiind confecţionată din
din moar negru cu două dungi subţiri roşii pe margini (v. fig. 17). Crucea „Trecerea
Dunării" a constituit prima decoraţie ereditară din insignologia românească, ea fiind
conferită în 1941 ofiţerilor activi, fii sau nepoţi de fii ai ofiţerilor de carieră, care
primiseră această distincţiune în 1878 ; aspectul însemnului acordat noilor titulari era
identic cu cel a l vechilor posesori, cu diferenţa doar că panglica crucii a fost prevăzută
c u o baretă, ornată cu frunze de stejar, pe care se afla inscripţia „Tradiţie" (v. fig. 18).

Ultimele două distincţiuni, create deasemenea în 1878 spre a răsplăti pe cei ce se

ilustraseră prin fapte de merit în timpul războiului nostru de neatîrnare, în speţă medalia
„Apărătorilor Independenţei" şi crucea comemorativă „Elisabeta", prezintă şi ele influenţele
tentativelor insignologice ale domnitorului Cuza. Astfel panglica medaliei „Apărătorilor

C. Moisil, lncercdrilé lui Cuza Vodă de a tnstltul decoraţii naţionale. In „Cronica

40

numismatică şi arheologica", 1940, ian-iun., p. 194—196 ; v. şi Dan Berindei, Cuza Vodd st Ordinul
Unirii, In „Revista istorică română", X V i n , 1947, p. 96—99, precum şi Constanţa Ştirbu, Date noi
privind instituirea „Ordinului Unirii" in timpul domniei lui Alexandru loan Cuza, In „Muzeul
naţional", I , 1974, p. 93—103 + 1 pi. + ilustr.
" Dr. C. Istrati, Primele însemne de distincţiuni şi decorafiuni române, tn „Analele
Academiei Române", seria I l - a , tom. X X X V I , Mem. secţ. ştiinţifice, Bucureşti, 1913, p. 9—15
+ V I pl.
Dan Cernovodeanu, Origina decoraţiei „Trecerea Dunării", In „Revista muzeelor şl
a

monumentelor", X I V , 1977, nr. 3, p. 30—31 + 2 ilustr.

www.mnir.ro
I N D E P E N D E N T A ROMÂNIEI I N H E R A L D I C A ŞI NUMISMATICA 543

Independenţei" este asemănătoare cu cea a medaliei „Pro virtute militari", creată, după
cum s e ştie, de Alexandru loan I printr-un decret domnesc în mai 1860, spre a
recompensa pe ostaşii supravieţuitori care luptaseră în Dealu-Spirii în septembrie 1848.
(Deşi decretată în 1860. această medalie a fost efectiv conferită titularilor ei de abia în
aprilie 1866 dc către locotenenţii domnească instituită după abdicarea forţată a domni­
torului Cuza în februarie a aceluiaşi a n * ' ) . Cît priveşte crucea comemorativă „Elisabeta",
creată pentru a răsplăti pe acele femei care, ca infirmiere sau ca surori de caritate, au
îngrijit în spitalele de front sau din interiorul ţării pe răniţii şi bolnavii d i n timpul
campaniei din 1877—1878, forma de cruce bizantină a acestui însemn este direct inspirată
d i n cea a ordinului „Steaua României", la rîndul său tributar formei „Ordinului U n i r i i "
preconizat de domnitorul Cuza.

Unii specialişti (în speţă Jean Mănescu şi Constanţa Ştirbii) au mai afirmat
recent înrudirea ordinului de pare (ulterior anului 1916 devenit şi dc război) „Coroana
României", instituit de Carol I în 1881 cu prilejul ridicării ţării la rangul de regat, cu
unele dintre primele proiecte ale „Ordinului U n i r i i " preconizate dc domnitorul Cuza între
1860—1863. Astfel, cei menţionaţi afirmă că forma şi culoarea crucii „Coroanei României"
a r proveni din suprapunerea a două proiecte succesive din seria celor elaborate dc domni­
torul Cuza pentru „Ordinul U n i r i i " . Conform acestei ipoteze, crucea cu cinci braţe (ulterior
cu patru) dc culoare roşie, iniţial concepută ca însemn al numitului ordin, ar fi inspirat
acelaşi gen dc colorit interiorului crucii „Coroanei României", iar bordura albă a respec­
tivului însemn al lui Carol I ar proveni dintr-un alt proiect elaborat de Alexandru
loan Cuza în 1863 pentru acelaşi „Ordin al U n i r i i " , în care crucea, dc astă dată doar
•cu patru braţe, era în întregime de email alb (v. proiectul de stemă cu scut scartelat al
Principatelor Unite, executat de pictorul Carol Popp dc Szathmâry în octombrie 1863
•conform indicaţiilor lui Arthur Bnligot de Beyne. secretarul cabinetului domnesc a l lui
Cuza). De asemenea, susţin cei doi, culoarea albastră a panglicei „Ordinului Unirii"
coincide cu cea, de asemenea albastră, a „Coroanei României". Nu subscriem afirmaţiilor
de mai sus pe următoarele considerente : socotim că inspiraţia directă a l u i Carol I , in
materie de decoraţii, d i n proiectele de acest gen elaborate de domnitorul Cuza, s-a
limitat doar la distincţiunilc amintite mai sus, toate cu precădere de război, cu care
au fost recompensaţi toţi cei cc şi-au adus contribuţia dc orice fel în realizarea indepen­
denţei ţării, atît dc mult dorită şi de înfăptuitorul Unirii ; cît pentru decoraţiile
ulterioare, create dc Carol I în diverse împrejurări în corelaţie fie cu acţiuni dc stat, fie
cu comemorări legate strict de persoana sa, credem că inspiraţia numitului domnitor nu
a mai provenit din surse locale, influenţele cc sc pot constata în forma şi în elementele
constitutive ale acestor însemne, instituite în perioada începînd din 1881, se datoresc —
conform opiniei noastre — aspectului şi componentelor unor ordine străine, cu precădere
germane — în speţă prusiene — originare deci din ţara do baştină α respectivului
conducător al ţării noastre din acea epocă. Astfel, afirmăm că forma crucii „Coroanei
României" s-a putut inspira fie din cea a ordinului „Vulturul negru" (înfiinţat la 1707
do către regele Frederic I al Prusiei), fie din cea — extrem de asemănătoare — a
ordinului „Pour Ic mérite" (creat la 1740 de către regele Frederic al II-lea, nepotul dc
fiu al precedentului). Cît priveşte culoarea roşie a braţelor crucii, precum şi bordura albă
ale ordinului românesc, ele pot fi simple coincidenţe cromatice, iar panglica „Coroanei

Lt. col. F l . Tucâ, Pro virtute militari, în „Magazinul istoric", I I , 1968, nr. S (14), mai,
u

p. 69 ; v. şi Dan Cernovodeanu : Ştiinţa si arta heraldică in România, Bucureşti, 1977, cap. V,

p. 222, nota 16, precum şi de acelaşi autor, Contributions ă l'étude de l'héraldique d'Etat des
Principautés Unies roumaines (1859—1666), în „Revue roumaine d'histoire", X V I , 1977, nr. 2,
p. 340, nota 20.

www.mnir.ro
544 DAN CERNOVODEANU

României" (albastră cu două dungi argintii pe margini) n i se pare mai degrabă inspirată
din cea neagră cu două dungi argintii pe margini ale aceluiaşi ordin „Pouf Ic mérite"
mai sus amintii.
I n concluzie, revenind la subiectul nostru, afirmăm că fenomenul derivării directe
ale primelor distincţiuni româneşti de război — conferite atît militarilor activi, cît şi
rezerviştilor care au realizat cu eroism şi jertfe dc sînge independenţa ţării — din proiec­
tele de decoraţii preconizate dc Alexandru loan Cuza între 1862—1865, arată în mod
evident deosebita consideraţie şi profundul ataşament ce opinia noastră publică conservase
neştirbit memoriei înfăptuitorului Unirii de la 1850, devotament a l poporului ce a
impresionat desigur pe Carol I , dcterminîndu-1 să-şi inspire nemijlocit cele dîntîi însemne,
create între 1872 şi 1878 spre a recompensa meritele ostăşeşti, din prototipurile unor
astfel de distincţiuni elaborate anterior de marele său predecesor pe tronul ţării.
In final, din cele constatate mai sus, conchidem prin a afirma că heraldica
numismatica şi insignologia naţională au înregistrat — cu intensităţi, e drept, variabilii,
dar totuşi puternice — marele eveniment istoric a l independenţei de stat a României,
eveniment care a lăsat mărturii semnificative atît în arta heraldică autohtonă, cît şi în
alcătuirea simbolurilor decoraţiilor sau celor de pe monedele ţării, toate acestea consti­
tuind vestigii venerate ale trecutului glorios al neamului nostru românesc.

L'INDÉPENDANCE D E L A R O U M A N I E D A N S L'HÉRALDIQUE
E T DANS L A NUMISMATIQUE NATIONALE

Résumé

L'indépendance de la Roumanie, réalisée à la suite de la guerre victorieuse de 1877—1878,

a suscité — en dehors d'importantes conséquences politiques et économiques — aussi des
reflets dans l'héraldique, la numismatique et l'insignologie de ce pays. Dans l'héraldique
nationale d'état, les effets de cette glorieuse émancipation se sont avérés dans quelques
remaniements opérés dans les ornements extérieurs de Vécu aux armes de la Roumanie, à
savoir : a) le remplacement au sommet du manteau de pourpre doublé d'hermine, de la
couronne royale d'or par la couronne d'acier ; b) la position différente des queues des lions
affrontés, supports de Vécu armorié, queues non plus passées entre les jambes de ces animaux
héraldiques, mais portées sur leurs dos ; enfin c) l'apparition de la croix (de guerre) de
l'ordre de „VEtoile de Roumanie", institué en mai 1877, dont le ruban était suspendu aux
arabesques sur lesquels reposaient les deux supports ci-dessus mentionnés. Si l'écho de
l'indépendance du pays n'est pas certain dans l'héraldique du district (en espèce dans les
armoiries du district de Romanaţl en Olténie), en échange il nous apparaît bien evident dans
l'héraldique municipale, plus précisément dans les armes de la ville de Tulcea, en Dobroudja.
Ces armes, instituées en 1899, portent dans Vécu la représentation du réputé monument,
érigé le 2 mai 1904 sur une colline surplombant la ville précitée, en hommage à l'héroïsme
dont l'armée roumaine avait fait preuve pendant la guerre de 1877—1878 et grâce auquel la
Roumanie avait pu conquérir son indépendance nationale.
Quant à la numismatique, les monnaies frappées par Charles 1er après 1878 et surtout
après 1881, gardent en souvenir de l'indépendance du pays (dans les armoiries de la principauté,
puis du royaume de Roumanie se trouvant sur leurs revers), seulement deux des trois,
éléments héraldiques marquant cet événement, à savoir : les queues des lions portées sur leurs
dos et la croix (de guerre) de la décoration citée ci-dessus.
Enfin, concernant les distinctions d'ordre inslgnologlque Instituées pour recompenser
les mérites de l'armée roumaine pendant la même guerre d'Indépendance, il faut préciser que
l'origine de tous ces insignes se trouve, dans les projets de médailles et de décorations éla­
borés par le prince Alexandre Jean Cuza durant son règne, projets qui ont directement inspiré
les distinctions semblables créées par Charles 1-er entre 1872 et 1878.

www.mnir.ro
 DATE NOI P R I V I N D E M I T E R E A DECORAŢIILOR
ROMANEŞTI D E D I C A T E RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢĂ

de CONSTANŢA ŞTIRBU

Primele încercări pentru emiterea decoraţiilor naţionale s-au făcut în a doua

jumătate a sec. a l X I X - l e a , deşi medalii comemorative s-au emis încă de la începutul
sec. a l X Y I I - l e a în vremea l u i Mihai Viteazul.
Exprimînd ideea de independenţă şi suveranitate, înfiinţarea acestor însemne a
constituit — îndeosebi în urma convenţiei de la Paris din august 1856 şi mai ales după
constituirea statului român modern în vremea domniei l u i Alexandru loan Cuza — unul
din dezideratele adesea solicitate Porţii şi marilor puteri.
Proiectele întocmite au rămas fără rezultat şi cel mai bun exemplu în acest sens
1-a constituit efortul neîntrerupt în vremea domniei l u i Alexandru loan Cuza de a se
institui p r i m u l ordin naţional român, pe care, cu semnificaţie, Mihail Kogălniceanu îl
intitula „Ordinul U n i r i i " . Cele cîteva medalii înfiinţate au fost fie distribuite numai după
abdicarea l u i Cuza, cum s-a întîmplat cu cea dedicată comemorării revoluţiei de Ia 1848
(medalia Pompierilor), fie conferite de domnitor neoficial, fără avizul Porţii (cum a fost
cazul cu medalia „Devotament şi curagiu", cît şi cu „Virtutea militară").
Problema aceasta a rămas deschisă şi după abdicarea l u i Cuza, emiterea de
decoraţii continuînd fireşte a fi socotită ca un act de suveranitate. Astfel, în firmanul de
învestitură acordat l u i Carol I din 10/23 octombrie 1866 era inserată prevederea că n u
ee putea creea nici o decoraţie proprie, deşi diplomaţii români încercaseră obţinerea spri­
jinului marilor puteri în acest sens, aşa cum rezultă dintr-o scrisoare adresată de agentul
diplomatic a l Angliei la Bucureşti, Green, către lordul L y o n , ambasadorul englez la
Constantinopol
Către sfîrşitul anului 1866 se obţin totuşi unele concesii în acest domeniu, însă
numai în privinţa acordării unor medalii pentru recompensarea unor servicii civile şi
militare în timp de pace (vezi în acest sens scrisoarea ministrului de externe turc, Mehmed
Ruchdi, adresată l u i Carol I la 8/20 decembrie 1866 ) . 2

Emiterea unei decoraţii naţionale, în speţă a unui ordin cavaleresc, a întâmpinat

însă în continuare opoziţia Porţii, cît şi rezerva marilor puteri. Intr-o scrisoare din
22 mai 1871 adresată de I o n Strat, agentul diplomatic a l României la Constantinopol,
lui G h . Costa-Foru, ministrul nostru de externe, amintind cele 5 cereri (chestiunea mo­
nedei, a dreptului de reprezentare diplomatică în străinătate, chestiunea dreptului de a
încheia tratate cu puteri străine, a titlului ţării şi cea privind dreptul de a emite
decoraţii naţionale), relata : „...aceste 5 cereri rezumă concesiile pe care toate guvernele,
care s-au succedat la putere de la tratatul de l a Paris şi mai ales după venirea prinţului

1
Arh. stat. B u c , microfilm Anglia, rola 70/43, f. 91—92.
9
Ibidem, Fond Casa Regală, dos. 67/1800.

www.mnir.ro
546 CONSTANŢA ŞTTRBU

Carol, nu a u încetat să le solicite Porţii şi puterilor garante, atît ca satisfacţie de dat

aspiraţiilor legitime ale ţării, cît şi exigenţelor amorului propriu. Toate negocierile începute,
fără sfîrşit privitor la acest subiect, n u au ajuns niciodată la u n rezultat practic ; cu
toate promisiunile ce n i s-au făcut d i n diverse părţi şi în reprize diferite, n u sîntem
azi în niciuna d i n aceste chestiuni, exceptînd poate cea a titlului (ţării), cu mult mai
avansaţi decît în prima zi i n care le-am pus. Concesiunile în chestiune, cu toate că diferă
între] ele, dacă ne-ar fi acordate, sînt totuşi identice dacă avem în vedere natura
dificultăţilor care l i s-au opus pînă în prezent la realizarea lor, astfel că ceea ce se poate
spune pentru una, este aplicabilă la toate celelalte fără nici o excepţie ". 3

Situaţia aceasta se v a menţine şi în anul 1872, aşa cum stau mărturie unele
negocieri purtate cu reprezentanţii marilor puteri. Menţionăm, de pildă, o scrisoare a
agentului diplomatic francez la Bucureşti, Georges du Sourd, adresată ministrului de
externe, de R e m u s a t , 4
care relata ştirea că în discuţiile purtate de G h . Costa-Foru,
ministrul de externe român, cu generalul Ν. P. Ignatiev, reprezentantul diplomatic al
Rusiei la Constantinopol, asupra chestiunii monedei române şi a instituirii unei decoraţii
naţionale, ministrul român era sfătuit să se abţină pentru moment.
Cîteva luni mai tîrziu însă, vom vedea că, deşi nu s-a trecut la înfiinţarea unui
ordin naţional, noi însemne menite să exprime ideea de suveranitate iau fiinţă. L a
sfîrşitul lunii septembrie 1872, coloanele „Monitorului Oastei" inserau mai multe liste
de ofiţeri superiori şi inferiori cărora l i se acorda „Semnul onorific pentru serviciul
militar de 18 şi 25 de a n i " , ca şi distribuirea medaliei „Virtutea militară" 5
sergenţilor
care au servit 12 ani în armată fără pată. Modelul acesteia d i n urmă era acelaşi ca şi
cel d i n timpul domniei l u i Cuza, numai că pe avers, în locul portretului l u i Cuza, v a fi
pus cel a l l u i Carol I , iar inscripţia „Alexandru loan 1/1864", v a fi înlocuită cu cea
de „Carol I domnul României" ; pe revers, cununa v a fi alcătuită şi din frunze de
stejar, nu numai de laur ca în medalia iniţială ; panglica v a fi de asemenea roşie cu o
dungă albastră pe margini, prinsă de medalie prin intermediul unei cununi de lauri în
locul coroanei din proiectul medaliei l u i Cuza.
I n privinţa „Semnului onorific" a l ofiţerilor, acesta era mai simplu ca aspect, fiind
alcătuit dintr-o ghirlandă, de formă ovală, din frunze de laur şi stejar, legată la bază
cu o panglică cu fundă, avînd în mijloc, pe avers, inscripţia X V I I I sau X X V , iar pe
revers, cifrul l u i Carol I . I n partea superioară a ghirlandei era plasată coroana regală,
suprapusă de u n inel de care se prindea panglica alcătuită iniţial din dungi roşii, albastre
şi galbene, ulterior numai albastre şi galbene.
Oarecum surprins de distribuirea acestor noi însemne, acelaşi agent diplomatic
francez, du Sourd, scria aceluiaşi ministru de externe, de Remusat : „Nu ştiu dacă
Poarta a autorizat, fie şi tacit, acest semn distinctiv. Aşa c u m vă sugerează şi desenul
aici alăturat, este o veritabilă decoraţie" .6

Pînă la emiterea unui ordin naţional românesc avea însă să treacă un oarecare
timp, deşi documente recent descoperite arată că în toată această perioadă, pînă la
proclamarea independenţei, au existat în permanenţă preocupări de acest gen. Iată ce
relata Schefer, noul agent diplomatic francez la Bucureşti, ducelui de Broglie, ministrul
de externe a l Franţei, într-o scrisoare d i n 25 iunie 1873 : 7
„Cîtva timp înainte de
izgonirea sa, prinicipele Cuza, care împărtăşea de asemenea ideea dc independenţă a
României, a format proiectul de a fonda u n ordin şi a adus un număr de decoraţii de
diferite grade, care s-au găsit Ia Palat în momentul plecării sale şi unde au rămas pînă

Ibidem, dos. 19/1871.

3

' Ibidem, microfilm Franţa, rola 16, fila 124 verso.

Regulamentul medaliei militare în
5
cauză a fost publicat în „Monitorul Oastei" din
1872 (nr. 20, p. 360, 365 şi nr. 22, p. 389—393), fiind promulgat la 17 mai a aceluiaşi an.
• Arh. Stat. B u c , microfilm Franţa, rola 16, fila 360—361.
Ibidem, rola 17, f. 152.
7

www.mnir.ro
DECORAŢIILE ROMANEŞTI D E D I C A T E INDEPENDENŢEI 547

in prezent. Crucea poartă pe o parte cifrul prinţului Cuza şi pe revers data dublei sale
alegeri" (agentul francez nu era informat exact : pe avers era data dublei alegeri şi pe
revers cifrul domnesc). „Nu sînt decît puţine zile de cînd guvernul a propus confidenţial
unui negustor francez de a înlocui pe cruce cifrul principelui Cuza cu cel a l l u i Carol
şi deviza N I H I L S I N E D E O în locul datei înscrisă pe revers. N u ştiu dacă tîrgul este
deja încheiat, dar nu fac azi decît să relev u n indiciu ce n u v a părea fără îndoială
indiferent dacă ne gîndim la dificultăţile ridicate la Constantinopol la cererea prinţului
Carol de a crea u n ordin român".
Dintr-o altă scrisoare a aceluiaşi agent diplomatic, datată l a 20 noiembrie 1873 ,
8

aflăm că lucrarea a fost efectuată şi că însemnele care purtau acum cifrul l u i Carol I
(şi poate deviza menţionată mai sus), sosiseră cu o săptămînă înainte l a Bucureşti.
D i n corespondenţa purtată în 1874 de Schefer cu ducele Decazes, noul ministru de
externe a l Franţei, aflăm şi alte amănunte privind istoricul acestui ordin : comanda
decoraţiilor a fost făcută de casa K r e t l y la Palais R o y a l prin antrepriza firmei Godillot
{scrisoarea din 24 iunie 1874) . Distribuirea noii decoraţii urma
9
să se facă la 22 mai
1874, cu prilejul unei mari serbări militare pentru aniversarea intrării l u i Carol I în
Bucureşti, ocazie cu care să se inaugureze statuia l u i Mihai Viteazul în prezenţa prinţului
Milan Obrenovici, cînd urma să se proclame oficial fondarea noului ordin românesc.
Această solemnitate însă a fost amânată pentru toamnă, după întoarcerea atît a domni­
torului Carol din Germania şi Anglia, cît şi a ministrului de externe român, Vasile
Boerescu, de la Berlin. I n toamnă urmau să aibă loc mari manevre militare, Ia care,
alături de prinţul Nikita al Muntenegrului, urma să asiste şi o misiune militară sîrbească
şi una austriacă (vezi scrisorile din 24 iunie şi 1 iulie 1874) 10
.

Se pare însă că anumite considerente de ordin politic au făcut ca din nou să fie
amînală instituirea primului ordin naţional românesc.
L a sfîrşitul anului 1875, mai exact la 20 decembrie, problema decoraţiei naţionale
este din nou reluată, de data aceasta printr-o moţiune semnată de 37 deputaţi. Aceştia
cercau Adunării Deputaţilor : „...să- prezinte u n proiect de lege pentru înfiinţarea unei
decoraţiuni române care să se confere de domnitor conform art. 73 (sic) din Consti-
tuţiune" u
.
L a 12 ianuarie 1876, această propunere este dată de Senat sub formă de circulară
în deliberarea secţiunilor, iar o copie a ei este trimisă preşedintelui Consiliului de
miniştri . Iată cum se comenta
12
acest fapt de către agentul diplomatic a l Franţei la
Bucureşti : „înainte de sărbători, unul dintre ultimele acte ale Senatului a fost să exprime
în unanimitate dorinţa ca guvernul să institue u n ordin naţional şi să bată monedă cu
efigia prinţului, aşa cum a făcut deja Serbia, cu toate protestele Porţii. Miniştrii prezenţi
au răspuns că vor aduce la cunoştinţa Consiliului această dorinţă şi vor prezenta u n
proiect de lege, dacă v a fi decis. Ciţiva reprezentanţi interpelînd pe primul ministru în
acest sens, au primit răspunsul că trebue cuminte aşteptat momentul, care pare a fi
apropiat şi că n u trebuie aţîţată (Poarta) continuu, desfăcînd tratatele cu lovituri de
trăznet, arătînd că nimic nu s-a decis încă". I n continuare, agentul francez mai adăuga :
„După părerea mea, ministerul a provocat moţiunea şi el crede că proiectul de lege v a
fi foarte apropiat" u
.

» Ibidem, f. 287—288.
• Ibidem, f. 301.
scrisoarea baronului des Micheles adresată la 1 februarie 1876 ducelui Decazes (ibidem, microfilm
•o Ibidem, f. 361 şl 366.
" Arh. Stat. B u c , Fond Parlament, dos. 569/1875—1876, f. 243—244 ; v. în acelaşi sens şl
Pranţa, rola 18, f. 368).
Ibidem, Fond Parlament, dos. 589/1875—1876, f. 245.
u

" Ibidem, microfilm Franţa, rola 18, f. 352.

www.mnir.ro
548 CONSTANŢA ŞTIRBIT

Aşadar, se cerea o nouă lege pentru primul ordin naţional român şi se aştepta un
moment prielnic pentru ca Poarta să fie pusă i n faţa unui fapt împlinit. I n istoria
decoraţiilor româneşti, începutul anului 1876 marchează şi un alt eveniment : emiterea
celei dinţii medalii românetşi menite a răsplăti meritele in domeniile ştiinţelor, artelor,
literaturii, industriei şi agriculturii. Comanda pentru executarea ei a fost făcută I a casa
bijutierului berlinez Friedeberg & Soehne . E a avea pe avers efigia l u i Carol I şi inscripţia
M

„Carolus Princeps Romaniae", iar pe revers o ghirlandă d i n frunze de stejar purtînd în

interior inscripţia „Bene Merenti" ; panglica era vişinie cu cîte o dungă argintie pe
margini.
Decretul pentru înfiinţarea medaliei „Bene Merenti" va apărea in „Monitorul
Oficial", n r . 314 din 20 februarie 1876. Interesantă este o ştire apărută în corespondenţa
casei princiare cu bijutierul amintit. I n anul 1877 matriţa numitei medalii spărgîndu-se,
o alta v a fi confecţionată în a n u l următor, care, potrivit însemnării l u i Friedeberg, era
identică cu cea de l a 1 aprilie 1 8 6 8 . Β
Intre chitanţele aceluiaşi bijutier, trimise casei
domneşti, găsim şi u n calcul semnat la 4 mai 1874 de către „primul monetar şi me­
dalist a l Curţii princiare W i l h e l m Kullrich" , l e
pentru o stanţă originală cu portretul
principelui Carol a l României cu inscripţia „Carolus Princeps Romaniae" după noua
modelare. Aşa cum rezultă d i n facturile trimise, medalia „Bene Merenti", executată deci cu
mult înainte, era de aur, argint şi metal comun. (Observăm dealtfel, din numeroasele
scrisori de mulţumire trimise domnitorului Carol în anul 1 8 7 4 , că această medalie
17
a
fost decernată chiar cu peste doi ani înainte de apariţia oficială a decretului de
instituire, aşa c u m rezultă de pildă d i n scrisoarea din 5 februarie 1874 trimisă de
Β. P . Hasdeu, din care aflăm că acordarea ei a fost însoţită şi de brevetul respectiv) ω
.
Deşi această medalie a fost mai mică ca însemnătate, totuşi instituirea ei se înscrie în
politica de lărgire a autonomiei, de manifestare a independenţei şi suveranităţii naţionale.

In anul .1877, emiterea unui ordin naţional românesc este d i n nou reluată, cu
atît mai mult cu cît evenimentele legate de iminenţa războiului de Independenţă sc
precipitau. L a 28 aprilie 1877 o nouă moţiune, de data aceasta semnată de 15 deputaţi,
este prezentată Adunării Naţionale , d i n care cităm : „...Toate ţările au onorat şi onorează
ω

vitejia şi meritul. I n evenimentele ce se desfăşoară înaintea noastră, ostaşii români vor fi

chemaţi să-şi dea sîngele pentru a apăra viaţa şi drepturile patriei. Pe aceşti soldaţi
trebuie să-i onorăm şi să-i distingem. Propunem dar ca guvernul să aducă u n proiect de
lege pentru înfiinţarea unei decoraţiuni naţionale care să se dea bravilor ce se vor distinge
pe cîmpul de luptă".
La 2 mai 1877 această propunere intră în discuţia secţiilor Adunării Deputaţilor,
care aleg delegaţi. Comitetul delegaţilor se întruneşte la 4 m a i pentru a face observaţiile
necesare, i a r în 5 m a i propunerile celor 7 secţiuni sînt înaintate Adunării Deputaţilor.
D i n raportul alcătuit rezultă că Secţiunile 2, 4, 6 şi 7 au primit-o fără nici o observaţie,
secţiunea 1-a a respins-o, secţiunea a 33-a a admis-o în principiu, însă cu restricţiunea ca să
nu se dea decît în număr foarte restrîns şi acelora care o merită pentru facerea de fapte
vădit meritorii şi să n u aibă efect retroactiv. Secţiunea a 5-a, reprezentată prin Dimitrie
Berindei, propunea ca legea ce se v a alcătui să prevadă decoraţiuni atît pentru civili,

" Ibidem, Fond Casa Regală, dos. 30/1876, 1. 3, 4, 37 şl 38.

a
Ibidem, f. 38 el 39 ; v. şl dos. 75/1878, f. 2.
Ibidem, dos. 69/1870, f. 54.
19

" Ibidem, dos. 80/1868, f. 127, 138, 156, 162 şl 163.

u
Atragem atenţia Insă că in colecţia Orghldan, aflată In patrimoniul Bibliotecii
Academiei R. S . România, se află o medalie in argint, avlnd un diametru mal mare declt cel
al medaliei instituite I n 1678. Remarcăm Insă că In timp ce medalia „Bene Merenti" din 1876
avea valoarea unei decoraţii (fiind dotată cu panglică şl urmind a fl atlrnată pe piept), medalia
din colecţia Orghldan, expusă la Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional, nu are toartă şl
poate a fost acordată de domnitor ca amintire, anticiplnd decoraţia ce urma a fl instituită şi
conferită.
«• Ibidem, Fond Parlament, dos. 816/1876—1877, f. 344—345.

www.mnir.ro
DECORAŢIILE ROMANEŞTI D E D I C A T E I N D E P E N D E N T E I 549

cît şi pentru militari. I n încheiere, raportul cere Adunării să aprobe ca guvernul să

prezinte cît mai neîntîrziat acest proiect de lege, pe care-1 consideră u n act de suveranitate
naţională. I n josul paginii găsim următoarea însemnare : „Şedinţa cea dintîi a acestui
comitet a făcut ca decoraţiunea să fie pur militară şi să se dea numai în timp de
rezbel cu inamicul din afară".
Totuşi, l a 6 mai 1877, Mihail Kogălniceanu v a prezenta Adunării proiectul pe
care 1-a întocmit, reprezentînd legea pentru crearea primului ordin naţional romanesc,
lege alcătuită din 56 de articole, care prevedeau ca decoraţia ce se numea „Ordinul
credinţei" să fie instituită pentru a recompensa serviciile civile şi militare. Interesant e
faptul că acest proiect avea u n număr apropiat de articole cu cel a l „Ordinului U n i r i i " ,
Întocmit tot de Mihail Kogălniceanu cu 13 şi respectiv 15 a n i în urmă, în vremea l u i
Cuza Vodă. Proiectul cuprindea 6 capitole şi anume : I . Organizarea şi compunerea
ordinului ; I I . F o r m a decoraţiunii şi chipul de a o purta ; I I I . Admiterea şi înaintarea în
ordin ; I V . Modelul de recepţiune a membrilor ordinului şi jurămîntul ; V. Pensii,
brevete şi prerogative ; V I . Administraţiunea ordinului.
Aşa cum rezultă d i n descrierea ordinului făcută în articolele 7, 8 şi 9, decoraţiunea
era vechiul Ordin a l U n i r i i (modelul din 1864) cu modificările făcute în anul 1873 ;
„Crucea de smalţ albastru, înconjurată de raze purtînd deasupra coroana domnească.
Centrul crucii este de smalţ roşu înconjurat de o ramură de stejar, avînd pe o parte
vulturul (sic) cu deviza I N F I D E S A L U S , i a r pe cealaltă parte, cifra (sic) domnitorului".
Panglica era din moar roşu cu margini albastre. Avea tot 5 clase şi prevedea în total
un număr de 1000 membri.
Acest proiect pentru înfiinţarea „Ordinului Credinţei" este pus în discuţia Adunării
Deputaţilor pe secţii. Se aleg din nou delegaţi. I n ziua de 7 m a i , secţiunile I şi I I îl
resping ; în ziua dc 9 mai, secţiunea a I l I - a îl aprobă însă cu amendamentele : a) ordinul
să fie numit „Steaua Dunării" în Ioc de „Ordinul credinţei" ; b) numărul membrilor să
fie numai de 500 şi c) să se distribuie numai militarilor. Secţiunea a I V - a îl admite, tot cu
amendamentul de α sc numi „Steaua Dunării". Secţiunea a V - a şi a V l - a l-au admis,
secţiunea α V I I - a îl admite in principiu, urmînd să facă unele modificări în Comitetul de
delegaţi care se alcătuieşte pentru propuneri. „Ordinul credinţei" este votat la 9 mai 1877
cu 46 de voturi contra 26. Comitetul delegaţilor propune iniţial ca noua decoraţie să se
numească „Steaua Dunării", dar apoi această denumire este ştearsă şi este înscrisă o alta
mult mai semnificativă, mai apropiată de aspiraţiile celor care, în aceeaşi zi de 9 mai,
declaraseră independenţa ţării. P r i m u l ordin naţional românesc se v a numai astfel „Steaua
României", nume ce corespunde mult • mai bine ideii de unitate a românilor. Raportul
Comitetului delegaţilor este înaintat împreună cu o serie de observaţii în aceeaşi zi de
!) mai Adunării Deputaţilor.

Proiectul de lege alcătuit pentru primul ordin românesc, care acum purta numele
de „Steaua României", alcătuit din 19 articole, este votat în ziua de 9 mai cu 50 voturi
pentru, 10 contra şi 2 abţineri şi apoi înaintat Consiliului de Miniştri şi Senatului care
l-au votat în şedinţa d i n aceeaşi z i . I n ziua de 10 mai 1877, proiectul, adoptat şi dc
Senat, este supus votului final şi aprobat în unanimitate. Astfel, primul ordin naţional,
exprimînd năzuinţele de veacuri ale poporului român, v a străluci mai întîi pe pieptul
celor care s-au distins în lupta pentru independenţa ţării.
Acum îşi va dobîndi importanţa şi medalia „Virtutea militară". Conferirea ei
constituia u n eveniment deosebit, comunicat în raportul de zi a l armatei, raport care era
transmis apoi la toate corpurile. Unitatea în care se afla cel decorat ieşea în ţinută de
gală şi prezenta arma la citirea decretului.

www.mnir.ro
550 CONSTANŢA ŞTIRBU

Amintind de vechea denumire de „Ordinul credinţei" a ordinului „Steaua României",

la 8 aprilie 1878 se întocmeşte regulamentul pentru instituirea medaliei „Serviciul credin­
cios", care se v a distribui atît civililor, cît şi militarilor. Medalia era rotundă (în 0 30·
mm), avînd pe avers stema ţării, iar pe revers o ghirlandă de frunze de stejar şi laur,
cu inscripţia „Serviciu credincios". Panglica era albastră cu o dungă argintie pe margini.
In acelaşi an 1878, vor mai lua fiinţă şi alte medalii menite a recompensa
contribuţia adusă de participanţii la campania d i n 1877—1878. L a 3 iunie 1878 Adunarea
Deputaţilor votează u n credit extraordinar de 39 000 Ici pentru efectuarea a 60 000 m e ­
dalii „Apărătorii Independenţei". Această medalie, care sc distribuia atît civililor cît şi
militarilor, era rotundă, cu 0 de 30 m m , avînd pe avers un personaj femenin ce
simboliza România călcînd pe trofee (drapele şi arme) şi ţinînd cu mîna dreaptă întinsă
o coroană de lauri, iar cu stînga o spadă cu vîrful în jos. I n spatele ei e reprezentată o-
Victorie, iar în stînga jos, o acvilă. Pe revers, se află cifrul lui Carol I într-o ghirlandă
de frunze de stejar şi lauri şi cu inscripţia „Apărătorilor independenţei în rezbelul 1877—
1878". Panglica era albastră cu cîte două dungi roşii intercalate de u n a galbenă pe
margini.
In anul 1878 mai sînt înfiinţate şi două cruci : „Trecerea Dunării" şi „Crucea
Elisabeta". Prima se distribuia militarilor şi civililor care au luat parte la operaţiile
din dreapta Dunării, acordîndu-se, ca şi „Steaua României" şi „Virtutea militară", şi tru­
pelor ruse care au cooperat cu armata română la Dunăre şi în restul campaniei 1877—
1878. Crucea în cauză era confecţionată din oţel oxidat, avînd la mijloc un medalion
rotund cu inscripţia „Trecerea Dunării" pe avers, şi cifrul l u i Carol I pe revers. Panglica
era roşu închis cu două dungi negre pe centru (pentru militari) şi neagră cu două
dungi subţiri roşii pe margini (pentru civili).
Cea de a doua distincţie, „Crucea Elisabeta"; instituită la 7 octombrie 1878, era
destinată femeilor care s-au devotat în îngrijirea răniţilor, în organizarea de ambulanţe
şi spitale, pe front sau în spatele frontului. Panglica era albastru deschis cu cîte o dungă
aurie pe margini.
Ambele cruci aveau o formă asemănătoare cu aşa-numita „Cruce de F i e r " proiectată
dc domnitorul Cuza cu 14 ani în urmă.
Infăţişînd o pagină din istoria celor dintîi decoraţii româneşti, acum, în anul
cînd sărbătorim 100 de ani de l a data în care s-a consacrat în mod solemn existenţa
României ca stat independent, a m voit să subliniem încă odată că emiterea acestor distinc­
ţiuni v a rămîne strîns legată de eforturile făcute de generaţiile trecute în sensul afirmării
suverane a statului român modern.

N O U V E L L E S DONNÉES C O N C E R N A N T L A CRÉATION
DES DECORATIONS ROUMAINES DÉDIÉES
A LA G U E R R E D EL'INDEPENDANCE

Résumé

L'auteur présente dee nouvelles données concernant la création des médailles et des
ordres nationaux roumains, manifestation étroitement liée à la politique d'affirmation de la
souveraineté et de l'indépendance du pays. A partir de l'année MM, malgré l'opposition de la
Sublime Porte, plusieurs médailles ont été non seulement Instituées, mais aussi distribuées aux
différents possesseurs, autant dans la principauté, qu'à l'étranger.

www.mnir.ro
DECORAŢIILE ROMANEŞTI D E D I C A T E I N D E P E N D E N T E I 551

Ces médailles ont été les suivantes : Virtutea Militară ( L a Vertu Militaire), Semnul
onorific de IS şl 25 ant in serviciu armatei (Le signe honorifique de ÎS et 25 ans au service
de l'armée), et Bene Merenti.
A l'occasion de la proclamation de l'Indépendance du pays le 9 mai 1877, le premier
ordre national „L'Etoile de la Roumanie'' (l'ancien „Ordre de l'Union" préconisé par le prince
Cuza) a été officiellement Institué, suivi en 1878 par toute une série de médailles recompensant
les services rendus à l'Etat pendant la guerre de l'Indépendance (autant par les militaires que
par les civils), à savoir : la croix „Trecerea Dunării" (Le passage du Danube), les médailles
„Serviciul credincios" („Service fidèle") et „Apărătorii Independenţei" („Les défenseurs de
l'Indépendance") ainsi que „Crucea Elisabeta" („La Croix Elisabeth").
La création de toutes ces distinctions souligne les puissants efforts de nos antécesseurs
en vue de l'affirmation souveraine de l'état roumain moderne.

www.mnir.ro
 MIHAI E M I N E S C U ŞI INDEPENDENŢA

de dr. M A R I A D O G A R U

Considerind că „evlavia pentru trecut este religia umanităţii" , i

prin file de
poveste, scrisori, proză literară, în cuprinsul scrierilor politice, Eminescu inserează aspecte
din istoria patriei, dă glas voievozilor iluştri, glorifică vitejia românilor în lupta pentru
neatîrnare, înfăţişează viaţa lor în timpuri de pace şi vremi de restrişte, exprimă la cele
mai înalte culmi dragostea pentru vatra strămoşească, pentru pămîntul ţării sale, care
devine după propria-i mărturisire tot mai scump, deoarece la „comorile trecutului ce
zac în cl se adaugă mereu ţărîna fiilor s ă i " . 2

Conştient că „fără cultul trecutului nu există iubire de ţară" , M . Eminescu, 3

preocupat de soarta românilor, s-a aplecat cu u n interes deosebii asupra evenimentelor

tumultuoase înscrise în analele istoriei şi cu o intuiţie demnă de relevat a desprins
din contextul proceselor istorice problemele fundamentale ale existenţei neamului : conti­
nuitatea, unitatea şi independenţa.
Pătrunzînd în esenţa evenimentelor, înţelegînd profund evoluţia istorică, poetul
cugetător a sintetizat maestru într-o singură frază întregul proces istoric a l cîştigării
neatîrnării : „independenţa... e suma vieţii noastre istorice" . 4
Analizînd prin prisma
acestei cugetări creaţiile eminesciene constatăm că lupta pentru neatîrnare este u n a dir
temele majore ale creaţiei sale literare, u n u l din subiectele des abordate în articolele
politice.
Trebuie să remarcăm încă de la început că relatările privind istoria patriei, în
centrul cărora a fost neatîrnarea, se deapănă în opera l u i Eminescu de la primele
informaţii scrise referitoare la strămoşii noştri, pînă în zilele în care poetul îşi trăia
zbuciumata existenţă şi îmbrăţişează în egală măsură toate provinciile locuite de români,
frumoasa Bucovină, legendara Moldovă, Ardealul, ţinuturile de la Dunăre şi mare, dulcea
Românie.

Depănînd cronologic şirul de slove ce-au semănat gînduriie poetului constatăm că

primul eveniment descris în opera sa este prima ripostă dată năvălitorilor de geto-daci,
expediţia din 514 î.e.n. pe care „regele regilor", „acel oaspe Dariu a l u i I s t a s p e " 5
a
făcut-o în nordul Dunării.

Romania si Austro-Ungaria,
1
în volumul Mihai Eminescu, Scrieri politice si literare.
Manuscrise inedite si culegeri din ziare si reviste, vol. I , 1870—1877, ediţie critică. Biblioteca
scriitorilor români, Bucureşti, 1005, p. 153—154.
3
Sfîrşitul lui Constantin Negri, în ibidem, p. 300.
3
Reacţtunea, în volumul Mihai Eminescu, Articole politice, Bucureşti, 1910, p. 115.
' Independenţa în volumul Culegere de articole d'ale lut M. Eminescu, Articole apărute
in Timpul In anii 1980—1881, Bucureşti, 1891, p. 25.
3
Scrisoarea III, în volumul Eminescu, Poezii, ediţie îngrijită de Perpesslclus, Edit,
pt. literatură şi artă, Bucureşti, 1958, p. 111—118.

www.mnir.ro
554 MARIA DOGARU

I n monumentala frescă Memento mori sc redau aspecte privind înfruntarea dintre

oastea romană şi vitejii daci, avînd în frunte pe neînfricatul Dcccbal. Sc subliniază
importanta conflictului daco-roman pentru antichitate. Urmaş demn a l celor care s-au
înfruntat atunci, Eminescu a reuşit să exprime în termeni poetici inegalabili un adevăr
istoric de necontestat — vitejia celor două armate :

„Neînvinşi şi vinii şi alţii,

Şi-unii şi alţii nemuritori
Neclintiţi stau şi unii şi alţii,
tn măreaţa lupta lor*' .
(i

Punîndu-şi pana în slujba poporului său, Eminescu a înţeles necesitatea argumentării

continuităţii daco-romanilor pe aceste meleaguri : „Românii — scria Eminescu — nu sînt
colonişti, ci pretutindenea unde locuiesc sînt autohtoni, populaţie nemaipomenit de veche,
"mai veche decît toţi conlocuitorii l o r ' . Atent la ceea ce se publica dincolo dc graniţele
1

ţării referitor la această problemă, autorul Epigonilor evidenţiază părerile unor istorici de
valoare europeană, care au adoptat o poziţie justă în această privinţă şi combate cu
vehemenţă teoriile migraţioniste ale l u i Sulzer, I . Engel şi R o e s l e r . 8
Cunoscind argu­
mentele invocate de aceştia pentru a-şi demonstra afirmaţiile reacţionare, în proza politică
Eminescu susţine pc baza datelor lingvistice; şi toponimice că „romanii cucerind Dacia
n-au nimicit populaţia autohtonă", iar „în vremea l u i Aurelian Dacia η -a fost cu totul
deşărlată de populaţie" . 9

In dorinţa de a menţine vie vitejia străbună, poetul permanenţei româneşti a

glorificat în proză plină de simţăminte patriotice şi în versuri nepieritoare chipul
voievozilor iluştri care şi-au pus spada în slujba luptei pentru neatîrnare. Astfel Mircea,
al cărui portret 1-a dăltuit în termeni neasemuiţi în Scrisoarea III, este caracterizat în
scrierile politice drept „geniul neîmbătrînit al istoriei românilor", „prototipul luminos al
artei războiului şi a l celei diplomatice la români" . 10

Cercetând istoria Muşatinilor, „dătători de lege şi aşezători de datini", Eminescu se

opreşte îndelung asupra domniei l u i Ştefan cel M a r e — 1 1
pe care-1 considera reprezen­
tantul românilor de pretutindeni , 12
simbolul „virtuţiilor româneşti" . a

Urmărind firul evoluţiei istorice, poetul combatant reliefează luptele purtate de-a
lungul anilor între împăratul turc şi cei ce-şi apărau „sărăcia şi nevoile şi neamul"
scoate în evidenţă rolul ţărilor române de „pavăză a creştinătăţii întregi" \ prestigiul de !<

care s-au bucurat pe plan european unii dintre domnitorii români . 15

In cugetările istorice eminesciene găsim referiri asupra tratatelor intervenite între

Poartă şi Principatele române. Autorul Luceafărului înţelege că, în conjunctura respectivă,
încheierea acestora era soluţia cea mai bună, evitîndu-se astfel supunerea totală . 16

' Memento Mori (Panorama deşărtăciunilor), In ibidem, p. 296.

' România si Austro-Ungaria, in volumul Mihai Eminescu, Scrieri politice si literare...,
p. 139.
• Ibidem, p. 303.
» Ibidem.
10
Independenţa romană, In volumul Mihai Eminescu, Articole politice, Bucureşti, 1910,
p. 50.
Glorlflclndu-l pe Ştefan cel Mare, M. Eminescu ii închina şi un Imn, voi.
11
Eminescu,
Poezii, p. 631.
Notiţa asupra proiectatei întruniri Ia mormîntul lui Ştefan cel Mare la
12
Putna, in
volumul M. Eminescu, Scrieri politice, comentate de D. Murăraşu, Edit. Scrisul românesc,
Craiova, p. 33.
° închinare lut Ştefan Vodă, în volumul Eminescu, Poezii, p. 219.
Grigore Gnica Voeuod, în volumul Mihai Eminescu, Scrieri politice si
14
literare. I
1670—1677, Bucureşti, 1995, p. 204.
" Din abecedarul economic, în volumul Mihai Eminescu, Articole politice, p. 36.
Independenţa română, în ibidem, p. 51.
16

www.mnir.ro
MIHAI E M I N E S C U ŞI INDEPENDENŢA

Poetul dovedeşte importanţa acestor tratate prin evidenţierea faptului că au stat

la baza luptei pentru neatîrnare, iar în 1821 în numele lor Tudor Vladimirescu şi-a
formulat revendicările către Poartă, tratatele fiind, după Eminescu, izvorul neatîrnării
17 1

reale din care au decurs actele de emancipare de sub stăpînirea turcească.

Sculptînd în marmora albă a cugetului „virtuţile române, ţara sa de dor",.
Eminescu priveşte retrospectiv unirea ţărilor române din 1600, consemnează că Mihai
vodă Viteazul, ce-a purtat vremelnic „coroana Daciei romane", a fost „o jertfă nenorocită,
a politicii Casei de A u s t r i a " .1 8

Este semnificativ că paralel cu descrierea rolului unor remarcabili voievozi îiv

destinele ţărilor române Eminescu a subliniat contribuţia ţărănimii în lupta pentru neatîr­
nare : „Ţăranii din Vrancea, de la Vaslui — spunea poetul — s-au bătut cu calităţile-
înnăscute din timpul strămoşilor" 19
.
Preocupat de soarta românilor din Austro-Ungaria, în poezia Hcria Eminescu. 20

pune astrul nopţii să plîngă robia în care sînt supuşi fiii Ardealului, înalţă pe conducă­
torul răsculaţilor din 1784 „mai sus decît culmile Carpaţilor". Exponent al simţirii româ­
neşti, Eminescu găseşte că sarcina principală a românilor din toate părţile Daciei la acea
dată era menţinerea unităţii reale a limbii strămoşeşti — element de bază în lupta pentrui
îndeplinirea visului de v e a c u r i ' . Mîhnit de situaţia fraţilor de dincolo de Carpaţi,
2

poetul condamnă sistemul maghiar de guvernămînt pe care-1 asemăna cu robia turcească,,

protestează pentru nedreptatea practicată de Curtea de l a Viena faţă de românii din.
Transilvania. I n acest context, Eminescu defineşte dualismul austro-ungar ca o „variantă-
a eternului divide et impera" . 22

Surprinzînd contradicţiile de interese care se manifestau din partea imperiilor vecine-

asupra ţărilor române, M . Eminescu apreciază orientarea voievozilor români, care, puşi în»
dilemă, între o supremaţie reală practicată din partea unor state creştine au preferat o»
supremaţie nominală turcească . Cu condeiul său ilustru, marele poet argumentează că.
23

această orientare realistă este dovedită de faptul că toate statele dunărene au devenit,
paşalîcuri, Polonia a fost împărţită, în timp ce ţările române şi-au păstrat autonomia, aui
continuat să existe ca state de sine-stătătoare . 24

„Neatîrnarea noastră — subliniază Eminescu — a fost pururea reală, ca drept

pururea înţ vigoare, ca fapt ştirbit d i n cînd în cînd n u prin alt drept, ci prin escese şi
abuzuri de putere ale t u r c i l o r " . J5

Heflectînd asupra situaţiei politice a principatelor române în perioada 1711—1821,.

poetul tribun pătrunde în substratul evenimentleor, descifrează din umbrele ţesute pe pînza
vremii realitatea în ceea ce priveşte menţinerea autonomiei. „Chiar şi în perioada în căre­
ia cîrma ţării au fost domnitori fanarioţi", arăta Eminescu, tradiţia independenţei şi.
încercările de a o restabili „n-au încetat nici cînd". După părerea sa, titulatura utilizată
dc aceşti voievozi „dei gratia", titulatură rezervată numai suveranilor, dovedea existenţai
unei suveranităţi i n t e r n e .
M

Dirz apărător a l gliei strămoşeşti, Eminescu îşi exprima indignarea pentru luarea*
Bucovinei, teritoriu în care „zac oasele domnilor noştri iluştri de la Dragoş voievod pînă
la Petru Rareş" şi deplînge plin de mînie uciderea voievodului care a îndrăznit a protestai

" Ibidem, p. 51—52.

u
Monumentel marilor români, In Mihai Eminescu, Scrieri politice si literare, Bucureşti,.
1905, p. 300.
» veneticii, in M. Eminescu, Articole politice, p. 151.
20
Horia, In volumul Eminescu, Poezii, 1958, p. 185.
21
România şl Austro-Ungaria, In volumul Mihai Eminescu, Scrieri politice şi literare,
p. 135.
22
Dualismul austro-ungar si naţionalităţile, In ibidem, p. 43.
23
Independenţa română, loc. cit., p. 51.
24
Ibidem, p. 52.
35
Ibidem, p. 50.
* Ibidem.

www.mnir.ro
556 MARIA D O G A R U

•contra neruşinatei răpiri . întrezărind legătura indisolubilă dintre lupta pentru

27
unitatea
naţională şi suveranitate, marele poet se adresa pilduitor ţării sale : „Dacă fiii tăi ar fi
fost uniţi totdeauna, atunci şi pămîntul ţării strămoşesc rămînea u n u l şi nedespărţit" . 28

Identificîndu-se cu „poporul mare românesc", poetul cetăţean urmăreşte evoluţia

ideii de unire, apreciază rolul Regulamentelor organice ca „legiuire unitară" , remarcă 29

•accentuarea tendinţelor de unitate în timpul revoluţiei de la 1 8 4 8 , salută triumful lor 30

prin îndoita alegere a l u i Alexandru I. Cuza . 3 1

Inţelegind rolul deosebit al acestui domn pentru pregătirea războiului de indepen­

denţă, Eminescu arăta : „Purtat de o mişcare de-a dreptul entuziastă, Cuza Vodă a devenit
•el însuşi principalul purtător a l politicii exterioare, a l politicii de neatîrnare. Atributele
unei neatârnări reale — conchide Eminescu — s-au câştigat de către Vodă C u z a " . Patriot
convins el argumenta această concluzie prin enumerarea importantelor realizări obţinute
între 1859—1866 : lichidarea jurisdicţiei consulare, secularizarea averilor mănăstirilor
închinate, înfiinţarea unei armate naţionale, proclamarea neatîrnării bisericii, dezvoltarea
relaţiilor diplomatice . 32

Prezenţa activă a l u i M . Eminescu în mijlocul evenimentelor i n 1877—1878 a

determinat pe de o parte sentimente dc adîncă admiraţie faţă de bărbăţia şi jertfa
•ostaşilor, pe de alta critica severă a politicienilor timpului.
L a 15 noiembrie 1877, poetul, plin de admiraţie, sublinia : „Astăzi ostaşii noştri se
aruncă cu bărbăţie în luptă ; pămîntul se cutremură sub picioarele lor, cad şi iar cad şi
totuşi merg înainte : lumea întreagă este uimită" • 33

Neîndoielnic faptele de vitejie sâvîrşite de armata română în campania din

1877—1878 l-au inspirat pe M . Eminescu, de bună seamă, în înfăţişarea înfruntării dintre
ostaşii conduşi de Mircea şi turci în Scrisoarea a lll-a, concepută în parte în timpul
războiului neatîrnării, marele poet a transpus şi eroismul dorobanţilor care au luptat
l a Plevna sau R a h o v a .
Conştient de marile răspunderi care stăteau în faţa întregii naţiuni pentru rezol­
v a r e a problemelor urgente impuse de război, M . Eminescu îşi exprimă dezamăgirea faţă
•de modul în care era echipată armata. „Au sosit în Bucureşti dorobanţii de pe cîmpul
de război. Aceşti eroi, cu care gazetele radicale se lăudau atît, sînt mulţumită guvernului
goi şi bolnavi. Mantalele lor sint bucăţi ...într-o stare de plîns"'*''.
Desigur prin critica severă pe care a adresat-o celor de la cîrma ţării η -a urmărit
să umbrească cu nimic marile cuceriri din campania 1877—1878, ci din contră să scoată
în evidenţă sacrificiile maselor.
Analizînd războiul de independenţă în contextul evoluţiei logice a istoriei românilor,
Eminescu afirma cu hotărîre : „Ar fi u n act de adîncă ingratitudine către strămoşii
noştri, dacă ne-am închipui că... numai noi am fost capabili a avea instinctul neatîrnării,
cînd la drept vorbind n-am făcut decît a menţine cu mai mult succes
ceea ce ei au cîştigat fie prin sîngeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei isteţii
extraordinare, puse amîndouă adeseori în serviciul acestei unice preocupaţiuni, a păstrării
neamului şi a ţ ă r i i " . 33
Ancorat puternic în realităţile româneşti, Eminescu a urmărit

27
Grigore Ghica Voevod, loc. cit., p. 204.
» Ibidem.
» Independenţa romdnd, loc. cit., p. 52.
30
Ibidem.
31
Ibidem, p. 52.
33
Ibidem, p. 53.
33
Ziarul „Timpul", din 15 nov. 1877.
34
Ziarul „Timpul", din 30 dec. 1877.
Λ
Independenţa română, loc. cit., p. 51.

www.mnir.ro
MIHAI E M I N E S C U ŞI INDEPENDENŢA 557

cu v i u interes mersul războiului, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de condiţiile atît de

costisitoare impuse României, prin Congresul de la Berlin, „în loc de-a recunoaşte, pur
şi simplu, u n fapt ce rezulta de l a sine"*·.
Cugetările l u i Eminescu asupra trecutului de luptă a l neamului, în centrul căruia
s-a aflat întotdeauna independenţa, sînt astăzi pentru noi u n preţios tezaur ce dobîndeşte
valoarea de document autentic ; ele au fost odinioară pentru marele patriot argumente
grăitoare menite a evidenţia perspectiva grandioasă a poporului român, perspectivă
exprimată atît de concludent in urarea adresată ţării dragi : „la trecutu-ţi mare, mare
viitor".

M I H A I E M I N E S C U E T L'INDÉPENDANCE

Résumé

Le grand poète M. Eminescu, patriote enthousiaste dans ses oeuvres littéraires et dans
ses ouvrages politiques, aborde les problèmes liés à l'histoire de sa patrie, exposant ainsi la
complexité du fait national de l'indépendance.
Intensément préoccupé par le destin de son cher peuple il se penche avec pieté sur les
annales de l'histoire et avec une intuition digne à être relevée, il sait faire ressortir dans le
contexte des processus historiques, les problèmes fondamentaux de l'existence de notre peuple :
la continuité, l'unité et l'Indépendance.
Pénétrant l'essence des phénomènes, le poète philosophe synthétise d'une manière
merveilleuse le processus pour l'indépendance : „l'indépendance c'est le pivot de notre histoire"...
Il vient sttmuler le patriotisme en glorifiant la vaillance du peuple au long de son
histoire.
Le poète met en évidence le rôle de quelques voievodes luttant pour défendre la liberté
du pays, en soulignant l'importance des pays roumains qui, au Moyen Age ont été le bouclier
des pays chrétiens. Relevant les contradictions des intérêts des empires avoisinnants, le poète
estime la juste orientation politique des voievodes roumains qui, par les traités conclus avec
l'Empire Ottoman, ont évité aux grands empires chrétiens une soumission rêélle forcément
préférant une soumission formelle à l'Empire Ottoman.
Le grand poète citoyen, essalt de prouver la continuité de notre peuple sur le territoire
de ses ancêtres mettant sur le premier plan la lutte pour la liberté. En soutenant l'Idée de
l'unité nationale i l fait l'éloge de Alexandru I. Cuza, qui a préparé ta guerre de l'indépendance
de 1S77, il a protesté contre les pertes des territoires Imposées à notre pays en prouvant, avec
des arguments historiques, que la lutte pour l'Indépendance n'a jamais cessé.

- Ibidem, p. 53.

www.mnir.ro
 CONSIDERAŢII ASUPRA IDENTITĂŢII
L U I „PENEŞ C U R C A N U L "

de M A R I A ΙΟΝΓΓΑ

E r o i s m u l ostaşilor români, a l ţăranilor plecaţi dc l a coarnele plugului pentru a lua

arma în mînă şi a cuceri independenţa ţării, a inspirat multe pagini literare pline de
frumuseţe. Printre scriitorii care nu numai că au cîntat faptele de vitejie ale românilor
ce s-au acoperit de glorie pe cîmpiile Bulgariei în anii 1877—1878, dar au trăit din
plin evenimentele acelor ani fierbinţi s-a numărat şi poetul Vasile Alecsandri. „Bardul
de l a Mirceşti" vedea în cucerirea independenţei de stat a României realizarea unuia din
măreţele idealuri pentru care luptase atît el, încă din tinereţe, cît şi întreaga pleiadă de
mari personalităţi politice şi culturale reprezentînd generaţia anului revoluţionar 1848,
generaţia care înfăptuise Unirea Principatelor în 1859. D i n pana sa măiastră au ieşit
atunci minunatele versuri ale unui întreg şirag de poezii dedicate eroismului ostaşilor,
dorobanţilor români, ce se jertfeau pentru patrie la Plevna, Rahova, Smîrdan sau Vidin.
L a loc de frunte se înscriu, prin deosebita lor valoare artistică, dar şi istorică, cunoscutele
„Odă ostaşilor români", „Peneş Curcanul", „Sergentul", „Hora de la P l e v n a " , „Căpitanul
Romano", „Hora de la Griviţa" sau „Păstorii şi plugarii".

I n cele ce urmează tie v o m opri mai cu stăruinţă asupra uneia din aceste poezii
şi anume „Peneş Curcanul". M a i precis, v o m face cîteva consideraţii, trăgînd şi unele
concluzii, asupra identităţii legendarului erou a l l u i Vasile Alecsandri.
I n decursul timpului care s-a scurs de cînd poetul I-a creat pe „Peneş Curcanul"
s-au făcut nenumărate încercări de a-1 identifica pe acesta în figura unor eroi ai
războiului pentru cucerirea independenţei. Dintre numele mai des întîlnite ca reprezentînd
corespondente reale ale l u i Peneş amintim pe cel a l sergentului Grigore Mătrăgună, cel
a l sergentului-major Ţintilă Gheorghe sau cel a l sergentului veteran Constantin Ţurcanu.
I n anul 1963, dr. Nichita Adăniloaie, u n u l d i n istoricii români care se ocupă în
mod deosebit de problemele războiului pentru cucerirea independenţei naţionale, opina
asupra identificării l u i „Peneş Curcanul" în persoana sergentului-major Ţintilă Gheorghe,
„care venise voluntar în Regimentul 13 dorobanţi ; împreună cu cîţiva soldaţi, îmbărbă-
tîndu-i sub ploaia de gloanţe, a făcut o recunoaştere, l a 3 septembrie (1877 — n . n . ) , spre
poziţiile turceşti ; fiind rănit el moare apoi la ambulanţă" . i

Cîţiva ani mai tîrziu, în 1970, reluînd o mai veche idee după care eroul ce i-a
servit drept model l u i V . Alecsandri pentru „Peneş Curcanul" ar fi sergentul Constantin
Ţurcanu din Vaslui, Gavrilă Săcădat i-a dedicat acestuia o monografie , în care imaginează
2

chiar şi o serie de întîlniri ale poetului cu C. Ţurcanu, atît înainte de 1877, cît şi

Vezi în „Flacăra", an. ΧΠ, nr. 12 din 23 martie 1963, p. 22.

1

Săcădat Gavrilă, Peneş Curcanul — Sergentul Constantin Ţurcanu, Edit,

3
militară,
Bucureşti, 1979.

www.mnir.ro
560 MARIA IONIŢA

după aceea. Deşi mai ales această ultimă variantă — identificarea lui „Peneş" cu veteranul
vasluian — a cunoscut o largă răspîndirc, iar poporul a îmbrăţişat-o cu multă căldură,
documentele nu o confirmă.
Cercetarea atentă a corespondenţei Iui V . Alecsandri din anii 1877—1878, consultarea
unor ştiri din presa timpului şi chiar unele afirmaţii făcute mult după moartea poetului
de însuşi Constantin Ţurcanu, ne dovedesc că Alecsandri nu 1-a cunoscut şi că C. Ţurcanu
a fost identificat cu „Peneş Curcanul" cel mai probabil după primul război mondial.
U n motiv 1-a constituit desigur faptul că Ţurcanu a supravieţuit războiului de indepen­
denţă, luptînd ca veteran şi în cursul primului război mondial şi constituind astfel o pildă
vie a eroismului şi patriotismului ostaşului român.
I n sprijinul ideii că V . Alecsandri n u l-a cunoscut pe C. Ţurcanu, aşa încît nu el
este cel ce i-a inspirat poezia amintită, vine, în primul rînd, studierea împrejurărilor în
care poetul a scris versurile respective. S-a afirmat că una din întîlnirile lui Vasile
Alecsandri cu sergentul C. Ţurcanu ar fi avut loc ,.pe la jumătatea lunii octombrie" 3

1877, în spitalul de campanie de la Turnu-Măgurele, unde bravul sergent, rănit în urina

luptei de la 7 octombrie, ultima la care luase parte regimentul său, 13 dorobanţi ,
4

se afla internat. Poetul ar fi vizitat soldaţii răniţi din acest spital şi s-ar fi oprit şi 1a
patul l u i C. Ţurcanu, care, recunoscindu-1, i-ar fi relatat o seric de amănunte privind
plecarea sa pe front din oraşul natal Vaslui, precum şi cîteva din faptele sale de
vitejie. De aici concluzia că po-zcslirea lui Ţurcanu a constituit sursa de inspiraţie a lui
Alecsandri pentru poezia „Peneş Curcanul".
Adevărul este însă altul şi îl allâm din chiar corespondenţa purtată de poet in
această perioadă. Pînă la 1,1 octombrie 1877, V . Alecsandri s-a aflat la Mirceşti, unde, Ia
9 octombrie, se oficiază, în condiţii modeste impuse, aşa cum afirmă el însuşi, de mo­
mentele grele prin care trecea ţara, căsătoria fiicei sale. „Nu vreau ca în casa l u i Alecsandri
să se petreacă în vreme cc soldaţii noştri mor la P l e v n a " ", scria el unui vechi prieten, N .
Pisoschi. După acest eveniment, poetul acceptă invitaţia făcută de mai multe comitete ale
doamnelor din Moldova de a ţine o serie de conferinţe, urmînd ca fondurile obţinute să fie
destinate procurării celor necesare pentru ajutorarea ostaşilor români răniţi pe front. Intre 13
şi 21 octombrie el ţine asemenea conferinţe la Piatra Neamţ, Bacău şi Bîrlad, peste tot
făcîndu-i-se o primire triumfală. Întors la Mirceşti şi entuziasmat atît de rezultatele obţinute
prin ţinerea conferinţelor , cît şi de eroismul arătat de ostaşii români pe cîmpul de luptă,
6

de care luase cunoştinţă fiind tot timpul la curent cu ştirile venite de pe front, Alecsandri
scrie l u i lacob Negruzzi exprimindu-şi admiraţia pentru armata română în totalitatea ei,
pentru ţăranii români care şi-au lăsat „plugul în cîmp şi apucînd arma ruginită de patru
veacuri au păşit sumeţ în faţa morţei, au dat la duşman cu bărbăţie şi au şters rugina
de pe armă în peptul ce-i aţinea c a l e a " . I n continuare, prefigurînd parcă ceea ce avea
7

să exprime în „Peneş C u r c a n u l " , adaugă : „Plugarul blind s-au transfigurat într-o clipă şi
prin avîntul său de vitejie au ştiut să schimbe porecla glumeaţă de curcan, într-un titlu
glorios" . 8
După încheierea turneului de conferinţe, întregit prin înflăcăratele discursuri
ţinute l a Iaşi şi Galaţi , Alecsandri îşi pune în aplicare o mai veche hotărîre : aceea de
9

a se retrage l a Mirceşti şi, i n liniştea binefăcătoare de acolo, să-şi reia „armele ...părăsite

Ibidem, p. 46.
9

' Istoricul resbolulul din 1677—1878. Participarea României la acest râzbolu, lucrare
făcută de mal mulţi ofiţeri, partea a Π-a şl a m-a, Bucureşti, 1688, p. 583. Este vorba de atacul
de l a 7 octombrie 1B77, dat pentru lmpresurarea Plevnei prin cucerirea şi a redutei Griviţa 2.
Biblioteca Academiei R. S. Romania, mss 3137, f. 21—23.
9

Ibidem, mss rom. 808, f. 135 r. Fondurile obţinute de Vasile Alecsandri pentru
9

ajutorarea răniţilor, prin ţinerea de conferinţe, se ridicau la „700 franci In oraşul Peatra, ...
600 In Bacău şl ... 1 200 fr. In Berlad".
Ibidem, mss rom. 808, f. 135 V , — 136 r.
7

Ibidem, f. 136 r.
9

G . C. Nlcolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. a m-a, Bucureşti, 1975, p. 493.
9

www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A ΓΟΕΝΤΓΤΑΤΠ L U I „PENEŞ C U R C A N U L " 561

de u n a n " , cu care, aşa c u m îi scria încă la 5 octombrie 1877 l u i Aglae A l l a u x , 1 0

să
creeze ceva „în cinstea ostaşilor eroi de pe front care au uimit prin curajul dovedit' l a
Griviţa".
Rezultatul strădaniilor sale n u înlîrzie să se arate. După numai o lună scrie
cunoscuta „Odă a ostaşilor români", iar la 1 decembrie 1877 îi trimite l u i lacob Negruzzi,
spre a fi citită la . J u n i m e a " şi apoi publicată în „Convorbiri literare", prima variantă
a poeziei „Peneş C u r c a n u l " , scriindu-i : „Iar m-am apucat de făcut «stihuri»*... Iţi trimit
legenda l u i «Peneş Curcanul», pentru numărul de la 1 ghenar ... Răspunde-nii dacă Peneş
au fost bine primit de « J u n i m e » " . Şi într-adevăr, „Peneş Curcanul" a întrunit numai
il

aprecieri pozitive, aşa încît este publicat, chiar în forma iniţială, în numărul din
1 ianuarie 1878 a l „Convorbirilor l i t e r a r e " . 12

Această primă variantă a poeziei amintite V . Alecsandri o datează „Mirceşti —

august 1877" . De ce ? Mai întîi datorită unui vechi obicei a l marelui poet, de a-şi data
13

poeziile după evenimentele cărora le erau dedicate, şi atunci evenimentele la care se

referea erau primele lupte ale armatei române pe teritoriul Bulgariei, respectiv cele de
la 27 şi 30 august 1877. I n a l doilea rînd, pentru că versurile erau dedicate unuia din
regimentele armatei noastre care se distinsese strălucit în luptele din 27 august şi anume
Regimentul 13 dorobanţi. Amănutul acesta ne este relevat de o altă scrisoare trimisă de
Alecsandri l u i lacob Negruzzi la 12 decembrie 1877, în care poetul i i cere : „...să n u
publici nici una d i n bucatele mele înainte de a fi corectate de mine, căci a m făcut în ele
unele schimbări indispensabile. Aşa de pildă : în «Peneş Curcanul», aş dori să înlocuiesc
la strofa 19 «doi fraţi Călini», prin doi «fraţi Iaşani», fiind că în Regimentul 13 de
dorobanţi erau şi Iaşani" . Iată, deci, că însuşi poetul ne dă răspunsul l a întrebarea cui
14

i-a fost dedicată poezia „Peneş Curcanul", afirmînd clar că este vorba de Regimentari
13 dorobanţi. Este drept că această coincidenţă — căci şi sergentul Constantin Ţurcanu
făcea parte din regimentul menţionat — a facilitat identificarea sa cu c r e a i fui
V . Alecsandri, dîndu-i un plus de valabilitate.

Intr-un articol intitulat O baladă a războiului românesc semnat de Beatty Kingston

şi apărut în ziarul englez „Graphie" **, articol care preceda traducerea lui „Peneş
Curcanul" i n limba engleză în 1878, se făcea chiar aprecierea că versurile respective,
„inspirate de ultimul război, în care armata română a jucat un rol strălucit", cîntă
eroismul „dorobanţilor români sau miliţienilor" şi nu pe cel a l unui erou anume,
apreciere deosebit de realistă şi apropiată de vederile poetului.
Următoarea Întîlnire dintre V . Alecsandri şi Constantin Ţurcanu, imaginară ca şi
cea de la Turnu-Măgurele din toamna l u i 1877, se afirmă, foarte vag, că ar fi avut loc
„într-o zi de la începutul verii anului 1884" , l e
în apropiere de Soleşti, pe şoseaua
Vaslui-Iaşi, pe care îşi desfăşura activitatea sa de picher C. Ţurcanu. Dar să vedem unde
se afla V . Alecsandri în perioada respectivă. L a mijlocul lunii mai 1884, el era încă la
Mirceşti, unde primeşte cu durere vestea morţii fratelui său Iancu, veste care-i umple
sufletul de descurajare căci, aşa cum mărturiseşte, îl lasă „cu u n mare gol în inimă
şi 6u u n mare deşert în j u r u l meu, căci am rămas singur dintre ai mei. Mîhnirea mea
e fără m a r g i n i . . . " . I n vara aceluiaşi a n , din cauza izbucnirii unei puternice epidemii de
17

Marta Anlneanu, Catalogul corespondenţei lut Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1957, p. 68.
40

B.A.R.S.R., mss rom. 868, I . 137 r.

11

„Convorbiri literare", an. X I , nr. 10, 1 ianuarie 1878, p. 350—353.

12

a
B.A.R.S.R., mss rom. 3290, f. 11—12.
" Ibidem, mss rom. S 35 (17)/LVJJI.
> Ibidem, mss rom. 2253, f. 112—114.
'« Săcădat Gavrilă, op. cit., p. 59.
Vasile Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa cu Edouard Grenier, · Bucureşti,
17

1911, p. 142.

www.mnir.ro
562 MARIA IONIŢA

holeră, Vasile Alecsandri renunţă să mai plece în Franţa, împreună cu soţia sa, pentru
îngrijirea sănătăţii şi merge la băile de la Mehadia, din Transilvania. De acolo se
întoarce abia la începutul l u i septembrie, cînd, după o scurtă oprire la Bucureşti, la
7 septembrie 1884 u
se îndreaptă spre Mirceşti. Dacă într-adevăr în anul acela s-ar
fi produs o întîlnire a poetului cu Constantin Ţurcanu, ea n-ar fi putut avea loc decît
la venirea sa de la Bucureşti la Mirceşti, pe drumul Vaslui-Iaşi. Dar cum în corespondenţa
sa d i n această perioadă nu este amintită o asemenea întîlnire şi nici biografii lui
Alecsandri nu o menţionează, se impune concluzia fermă că ea nu a avut loc.
I n sfîrşit, o ultimă tangenţă care este stabilită între Vasile Alecsandri şi cel căruia
acesta i-ar fi dat viaţă in „Peneş Curcanul" — sergentul Constantin Ţurcanu din
Vaslui, devenit între timp plutonier-major, datează din anul 1928 . 19
I n acest a n , la
Mirceşti a fost construit un mausoleu în care au fost strămutate osemintele poetului din
vechea criptă de lemn unde fusese înmormîntat. Se afirmă că la festivitatea de inaugurare
a mausoleului, care a avut loc la 3 iunie 1928, Constantin Ţurcanu împreună cu alţi
nouă veterani din războiul de independenţă »r fi refăcut grupa de „curcani" purtînd apoi
pe umeri sicriul cu osemintele lui V . Alecsandri. Desigur, această informaţie a fost preluată
d i n Enciclopedia română-Minerva editată în 1930, singura care o furnizează . Dar rela­ 20

tările apărute în presa vremii despre evenimentul amintit nu o confirmă. Dimpotrivă,

aşa cum reiese din articolul La cripta lui Vasile Alecsandri, publicat I n ziarul „Universul"
din 23 mai 1928, încă la sfîrşitul lunii m a i , într-un cadru restrîns şi fără mult fast,
osemintele poetului au fost strămutate, împreună cu cele ale părinţilor săi şi ale soţiei
sale Paulina, în mausoleul construit la Mirceşti . 21
Două săptămîni mai tîrziu, ziarul
„Adevărul" din 5 iunie 1928 relata cu lux de amănunte, sub titlul Pelerinajul Academiei
.la Mirceşti, inaugurarea, la 3 iunie 1928, a mausoleului lui Alecsandri „ridicat sub
auspiciile Academiei cu sprijinul Ministerului artelor". Printre cei ce luaseră cuvîntul cu
acest prilej era menţionat şi Mihail Sadoveanu, care „a cetit pagini magistrale în cari a
•cuprins într-o largă perspectivă, viaţa şi opera lui A l e c s a n d r i " . Deci inaugurarea festivă
22

a mausoleului de la Mirceşti a avut loc într-adevăr la 3 iunie 1928, dar după, ce cu

aproape două spăptămîni înainte osemintele poetului fuseseră deja strămutate, aşa că
scena relatată de Enciclopedia Minerva nu a putut avea loc.

Şi totuşi Constantin Ţurcanu era recunoscui încă din timpul vieţii sale drept „Peneş
C u r c a n u l " , nume cu care îşi şi semna scrisorile. E l era considerat atît în Vaslui, cît şi
în întreaga ţară drept eroul care 1-a inspirai pe „bardul de la Mirceşti". Se pune atunci
întrebarea: dacă Alecsandri nu 1-a cunoscut de loc pe Constantin Ţurcanu şi în timpul
vieţii poetului veteranul vasluian nu a fost identificat cu „Peneş Curcanul", de cînd a
început totujşi să i se spună şi să-şi spună aşa ? Răspunsul ni-1 oferă chiar Constantin
Ţurcanu. I n timpul şederii sale la băile Govora, în 1928, probabil la solicitarea celor ce
doreau să păstreze o amintire de la „Peneş", el a scris mai multe cărţi poştale ilustrate
in care relata cîteva din momentele mai însemnate ale participării sale Ia războiul
pentru cucerirea independenţei, cît şi la primul război mondial, semnîndu-le „Plutonier-
major Pcniş Curcanul". De curînd, în posesia Muzeului de Istorie ul R. S. România
a iirtrat o astfel de carte poştală. După ce face referiri la atacul din 7 octombrie 1877
asupra redutei Griviţa 2, în timpul căruia el a fost rănit, dînd amănunte despre
întoarcerea sa de pc front, Constantin Ţurcanu încheie : „...în 1916, ...m-am înscris ca

G. C. Nicolescu, op. cit., p. 546.

" Săcădat Gavrilă, op. cit., p. 87—88.
» Enciclopedia romdnd-Mlnerua, Edit. Minerva, Cluj, 1930, p. 751. De fapt această
publicaţie plasează scena la inmormintarea lui V. Alecsandri, deci In 1890, şi nu la strămutarea
osemintelor sale in 1928. Dar nici presa din anul morţii poetului nu menţionează tnttmplarea
respectivă.
« „Universul", an. L X V I , nr. 116, 23 mal 1928, p. 1.
• „Adevărul", an. 41, nr. 13636, 5 iunie 1928, p. 3.

www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A IDENTITĂŢII L U I „PENEŞ C U R C A N U L " 563

voluntar... în Resboiul mondieal de unde am fost recunoscut de adevărat Peniş Curcanul

d i n V a s l u i " . Iată, deci, că abia după primul război mondial i s-a atribut meritul de a fi
a

eroul pe care 1-a zugrăvit cu atîta măiestrie Vasile Alecsandri în cunoscuta sa poezie.
Prin cele afirmate în comunicarea de faţă a m încercat să demonstrăm că nici
sergentul Constantin Ţurcanu din Vaslui nu reprezintă corespondentul l u i „Peneş C u r c a n u l " .
Am făcut acest lucru pornind de Ia ideea restabilirii adevărului istoric, nedorind să
ştirbim prin aceasta cu nimic meritele de bun militar, devotat patriei sale şi gloriei
armatei române ale veteranului v a s l u i a n . Chiar dacă Vasile Alecsandri n u 1-a întîlnit
2 4

niciodată pe Constantin Ţurcanu, cert este că acesta a dovedit, atît în timpul luptelor
d i n 1877—1878, cit şi prin întreaga sa viaţă de după aceea, că însumează toate calităţile
dorobanţului, ale ostaşului român, a l cărui prototip este „Peneş Curcanul".

CONSIDÉRATIONS S U R L'IDENTITÉ
DE „PENEŞ C U R C A N U L "

Résumé

L'auteur de l'article fait quelques considérations sur l'Identité du héros de la poésie

de Vastle Alecsandri, „Peneş Curcanul" en partant de la variante qui a connu la plus grande
circulation, celle de {'indenti/ication de Penes comme étant le sergent Constantin Ţurcanu,
de Vaslui.
E n étudiant la correspondance du poète Vasile Alecsandri des années 1877—1814 qui se
trouve dans les fonds manuscrits de la Bibliothèque de l'Académie de la R. S. de Roumanie,
comme aussi les renseignements apparus dans la presse du temps a côté de certaines affirma­
tions faites par Constantin Ţurcanu lui-même, l'auteur essaye de démontrer que non plus
le héros de Vaslui correspond réellement au personnage „Peneş Curcanul".
De ce matériel résulte que Vastle Alecsandri a dédié la dite poésie au Régiment 13
Dorobantzt qui s'est distingué brillamment sur le champ de bataille dans la guerre d'indé­
pendance (1877—1878). „Peneş Curcanul" est le prototype du brave soldat roumain, du paysan
qui a quité le labourage pour mettre la main sur les armes et conquérir ainsi l'Indépendance
du pays.
L'auteur fait ces précisions, dans le but d'établir la vérité historique, sans vouloir par
ses écrits porter atteinte à la réputation de bon militaire, dévoué à sa patrie et à la gloire
de l'armée roumaine du sergent vétéran Constantin Ţurcanu de Vaslui.

» Muzeul de Istorie ai R. S. Romania, Oferta nr. 1237 din 28.11.1977.

* Vezi M. Ioniţă, Sergentul Constantin Ţurcanu, In voi. Viteji ai neamului, 1877—1(78,
editat de M.I.R.S.R., Bucureşti, 1977, p. 139—147.

www.mnir.ro
 E R O I S M U L OSTAŞILOR ROMANI I N RĂZBOIUL D E
INDEPENDENŢĂ O G L I N D I T I N CREAŢII M U Z I C A L E
DIN A DOUA JUMĂTATE A S E C . A L X I X - L E A

dc A L E X A N D R U I . RĂDULESCU

Marile evenimente social-politice care au avut loc la mijlocul şi în cea de a

dona jumătate a sec. a l X I X - l e a (revoluţia de la 1848 în ţările române, unirea Principatelor
Române, războiul pentru independenţa de stat a României, apariţia unei noi clase sociale
— proletariatul — , forţa cea mai înaintată a societăţii etc.) au exercitat o puternică
inrîurire asupra întregii creaţii literar- artistice româneşti din perioada respectivă. Cei
mai de seamă slujitori ai culturii şi artei româneşti, identificîndu-se cu viaţa şi năzuinţele
de veacuri ale maselor populare, şi-au pus talentul lor în slujba poporului, a ideilor
înaintate ale vremii.
Scriitorii, pictorii, muzicienii, artiştii lirici şi dramatici, animaţi de idealurile de
libertate şi progres ale poporului român, au realizat o serie dc prestigioase lucrări originale,
pătrunse de vibrante idei patriotice, capabile să însufleţească masele largi în lupta lor
împotriva asupririi şi exploatării, pentru o viaţă mai bună. I n acest sens stau mărturie
operele scriitorilor Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Ion L u c a Caragiale, Mihail Eminescu,
tablourile l u i Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu etc., care fac parte integrantă din
tezaurului culturii noastre naţionale.
Alături de ceilalţi oameni ai artei, muzicienii români au militat pentru a pune
bazele culturii muzicale româneşti şi ale vieţii de concert. Marea majoritate a lucrărilor
apărute la mijlocul şi în cea dc a doua parte a secolului trecut sînt inspirate din glorioasa
istorie naţională, din trecutul luptei milenare a poporului român pentru apărarea fiinţei
sale, pentru independenţă, suveranitate şi progres social.
In aceste condiţii istorice, prin strălucita contribuţie adusă de iluştri muzicieni
români ca : Alexandru Flechtenmacher, George Stcphănescu, Eduard Caudela, Eduard
Wachman, Gavriil Musicescu, George Dima, lacob Mureşanu, Ciprian Porumbescu,
Constantin Dimitrescu — fondatorul şcolii româneşti de violoncel, născut la Blejoi-Prahova
în 1847 etc., cea de-a doua jumătate a veacului trecut marchează în istoria muzicii
româneşti apariţia creaţiei originale, a principalelor genuri muzicale : muzica corală, creaţia
simfonică, vocal-simfonică şi de cameră, operă şi operetă.

Cucerirea independenţei de stat a României, operă a maselor largi populare,

eroismul armatei române în războiul din anii 1877—1878, faptele de arme ale soldaţilor
Grigore Ion din satul Mălăieşti-Prahova, Vasile Mohor, ofiţerilor G h . Şonţu, Nicolae Valter
Mărăcineanu, Batalionului 2 vînători Ploieşti şi ale multor ostaşi, au inspirat pagini
nemuritoare în creaţia muzicală populară, ca şi pana marilor maeştri ai artei sunetelor
din acea perioadă. C a şi în alte regiuni ale ţării, creatorul popular din Prahova a

www.mnir.ro
566 ALEXANDRU I. BADULESCU

cîntat în versuri şi muzică momente din vitejia ostaşilor români pe cîmpul de luptă
pentru cucerirea independenţei ţării. Iată, spre exemplu, două din cintecele culese de l a
Rădoiaş Gheorghe, în vîrstă de 87 de ani, născut în satul Bătrîni, comuna Starchiojd ι

1. C I N T E C U L P L E V N E I

Foaie verde de bujor, Foaie verde trei migdale,

Plînge-mă, maică, cu dor, Colea jos, la Plevna-n vale,
Că şi eu ţi-am fost fecior. Este bătălie mare.
Scosei plugul din obor Vezi sîngele turcului,
Şi plecai să fac ogor, L a genunchii calului,
Dar cînd fu la semănat, Şi sîngele rusului
Veni ordin şi m-a luat, Sus la pieptul calului.
M-a pornit la Calafat, Să-1 vezi pe-al românului
Cu turcii ca să mă bat, Sus la coama calului,
Să dau drumul tunului L a pieptul voinicului !
I n poarta Vidinului.

2. M A I V O I N I C E U N T E DUCI ?
Verde, verde mere dulci, Să-i lovesc pe îndelete,

Măi voinice, un'te duci ? Să uit dorul de neveste,.

Tuma-n graniţă la turci, De neveste tinerele
S-aţin cale turcilor, Şi fetiţe frumuşele.
Să uit doru mîndrelor.

3. S E R G E N T U L D A N
(cîntec cules din satul Boldeşti, comuna Boldeşti-Grădiştea,
în ianuarie 1972, de la u n bătrîn de 80 de ani)

De unde v i i tu oare, mîndre căpitan ? De ce-ntrebi Mărie, de sergentul D a n ,

V i n d i n bătălie, tocmai din Balcan, Sînt a l u i mireasă, domnule căpitan.
Nu cumva, tu oare, mîndre căpitan, Scumpa mea Maria, fii şi-a mea mireasă,.
A i văzut u n sergent cu numele de D a n ? I n puţine zile devii maioreasă.
Ba-1 cunosc prea bine, chiar el m-a servit, Chiar şi-mpărăteasă să ştiu că deviu
Pe cîmpul de luptă, cu cinste-a murit. Altuia mireasă nu vreau ca să fiu.

Alte cîntece care au circulat în Prahova şi în zone vecine :

4. S U S P E A P A V I D U L U I
(creaţie autentică, în care apare gîndul la copiii lăsaţi acasă.
Este probabil creaţia unui participant la război).

Foaie verde-a bobului, Zace u n soldat rănit

Sus pe apa Vidului Gîndindu-se I a a sa casă,.
Şi p-a Vidişorului, L a copii şi la nevastă.
L a circiuma Iancului A lăsat copii de lapte
Unde V i d u l s-a cotit, N-au milă din nici o parte.

www.mnir.ro
E R O I S M U L OSTAŞILOR ROMANI OGLINDIT ΓΝ CREAŢIA MUZICALA 567

5. CĂPITANE VALTERE
(întîlnit şi în Oltenia)

Căpitane Valtere Tot în foc sărmanele

Unde-ţi duci cătanele ? — Bună ziua, băieţaşi
Hei, hei ! Tot în foc sărmanele. — Mulţumesc, voluntăraş
Pe cel deal, pe cel hotar, — Voi, cîţi sînteţi românaşi ?
Trece-un falnic general, Nu vă frică de vrăjmaşi ?
Cu opt corpuri de curcani Pe Osman că mi-1 prădaşi,
Şi cu cinci de voluntari. I n ţări străine mi-1 băgaşi
— Căpitane Valtere, I n Ţarigrad mi-1 turnaşi.
Unde-ţi duci cătanele ?

Cîntece populare în care este oglindit războiul de independenţă s-au cules şi d i n

satul Lapoş-Mizil de către marele muzicolog C. Brăiloiu, ca şi de istoricul şi folcloristul
Origore Tocilescu, născut la Mizil — 1850.
Un loc de seamă în creaţia muzicală a vremii, inspirată din lupta pentru
independenţă a poporului român, revine cîntecului de masă, gen cristalizat în această
periodă în ţara noastră, datorită unui grup de mari compozitori şi îndeosebi eminentului
compozitor, dirijor şi profesor G a v r i i l Musicescu, socotit pe drept cuvînt părintele muzicii
corale clasice româneşti. D i n bogata şi complexa sa operă amintim piesele scrise în
anii 1877—1878 : „Oşteanul român", (pe versuri populare), publicate în colecţia „Dorul" ;
„Moartea vitează", pe versuri populare publicate în colecţia „Dorul" ; „Hora de l a
Plevna", pe versurile cunoscutului poet Vasile Alecsandri ; „Hora de la Griviţa", de
asemenea, pe versurile lui V . Alecsandri ; „Trompetele răsună", „Fiii României", pe
versuri de Dimitrie Guşti.
Deosebit de patetice sint versurile care au inspirat pe compozitorul Gavriil
Musicescu într-una din capodoperele sale. De exemplu „Fiii României" :

6. F I I I ROMÂNIEI

1. F i i i României, toţi flăcăi de frunte.

Şoimi de prin Carpaţi, Şoimi dc prin Carpaţi
Dunărea cea lată, pe-o îngustă punte
O trec înarmaţi, o trec înarmaţi.
Refren :
Ε bătaie mare,
( Lupta e-nturbare
Şi-un glas detunind, s-aude zicînd :
Armé, arme, căutaţi
Arme, arme, arme ne mai daţi.

2. Luptă fraţii noştri, luptă toţi românii,

Chiar ca nişte lei, chiar ca nişte lei.
Dar din gura morţii, unde stau paginii
Varsă foc în ei, varsă foc i n ei.
Refren : . . .

3. Griviţa-i în lanţuri, Plevna ce-i vulcanul

De păgîni aprins, de păgîni aprins,
Va fi chiar mormînlul, în care Osmanul
Va zăcea învins,
V a zăcea învins.

www.mnir.ro
568 A L E X A N D R U I . Β AD U L E S C U

4. Arme zdrobitoare, ce-au fost oţclite

Sus la Războieni
Sus l a Războieni.
La Racova-n luncă şi nebiruite
La Călugăreni, la Călugăreni.

5. Arme, arme, arme,

Scumpă Românie,
Dă fiilor tăi,
Arme ca să-nvingă, colo-n bătălie
Vitejii flăcăi,
Ε bătaie mare.
Lupta e-n turbare,
Dar lovind mereu
V a i e Dumnezeu !
Că sub cruce, că sub cruce, da,
Turcul, turcul, turcul v a pica !
Că sub cruce, că sub cruce, da,
Turcul, turcul, turcul v a pica.

Menţiunea de „păgîni" din acest cîntec este folosit în sensul „duşmani".

Un fapt deosebit de important pentru noi prahovenii îl constituie lucrarea de

înaltă valoare artistică şi educativă pe care marele compozitor moldovean a dedicat-o
luptătorilor din Batalionul 2 vînători Prahova, care a luptat la Griviţa, comandat de
maiorul A l . Candiano-Popescu, piesă care a fost cîntată în primă audiţie cu prilejul
dezvelirii „Monumentului vînătorilor" din Ploieşti (anul 1897). Lucrarea, a cărei partitură
s-a descoperit recent, cu sprijinul Uniunii Compozitorilor din R . S . R . , a intrat în patri­
moniul muzicii corale româneşti, sub denumirea de „Imnul vînătorilor".

7. I M N U L VÎNĂTORILOR

De nedreptăţi răzbunători Pe creasta zidului stropit

îmbărbătaţi de drapelul ţării Cu sîngele lor scump de frate
A u biruit, au biruit E i au-mplîntat, ei au-mplîntat
Şi gloria neatîrnării Cu steagul, mîndra libertate
Ne-au cucerit, ne-au cucerit, Şi viaţă-au dat, şi viaţă-au dat
Vitejii vînători. U n u i popor robit.

Urmaşi ai vechilor eroi

De-apururi faima să vă crească
Fiţi fericiţi, fiţi fericiţi,
Străbuna fală românească
Copii iubiţi, copii iubiţi,
A rc-nviat prin noi
A re-nviat prin noi.

La dezvelirea „Monumentului viuătorilor" din Ploieşti — lucrare realizată prin

subscripţie publică — a participat şi maiorul A i . Candiano Popescu, comandantul Bata­
lionului 2 vînători, acum avînd gradul de general, care a spus în cuvîntul său : „Patria
nu-şi uită eroii", ceea ce e scris şi pe monumentul din Ploieşti.

www.mnir.ro
EROISMUL OSTAŞILOR ROMANI O G L I N D I T I N CREAŢIA M U Z I C A L A 569

Lucrări inspirate din evenimentele anilor 1877—1878 ne-au dăruit şi compozitorii :

Ciprian Porumbescu, cu „Peneş Curcanul" — horă pentru pian publicată în Editura
„Reuniunea de cîntări — Ciprian Porumbescu" din Suceava şi „Odă ostaşilor români ;
Ion V i d u : piesele „Pui de l e i " şi „Marşul libertăţii"; „Marşul 1877", dedicat armatei
române de Constantin Dumitrescu — născut la Blejoi-Prahova, 1847 —, care
au cunoscut o largă răspîndire înainte şi după primul război mondial, ele
dezvăluind dorinţa fierbinte a românilor din Transilvania de a scăpa de sub asuprirea
habsburgică. Aceste adevărate imnuri de libertate, ca şi alte cîntece de mare valoare
artistică şi patriotică, inspirate din istoria naţională : „Marşul l u i I a n c u " , „înainte române",
„Ştefan domn cel mare", „Cintarea României", „Marşul l u i Mihai eroul", „Răsunetul
Ardealului", „Răsunet de la Crişana", „Răsunetul patriei", „Răsunetul Timişului", „Răsu­
netul României", toate de Ion Vidu ; „Trei culori", „Pe-al nostru steag", „Dragoş Vodă
cel vestit", „Marş de 1 M a i " , de Ciprian Porumbescu ; „Deşteaptă-te române" de Anton
P a n n ; „Sfîntă zi de libertate" de Alexandru Flechtenmacher, iar „Hora U n i r i i " (1857) etc.
constituie u n adevărat tezaur artistic, străbăutc de un puternic suflu patriotic, pentru
educarea maselor largi populare din toate zonele ţării.

I n domeniul operetei, în momentul revoluţiei de la 1848, Matei Millo juca „Baba

Hîrca", prima lucrare muzicală (vodevil) în care răsunau ideile epocii respective.
Momentul 1877 este şi el prezent în creaţia tînără de operetă din ţara noastră,
deşi lucrările nu sînt suficient de viguroase în raport cu creaţiile genului din alte ţări
europene. Totuşi, compozitorii abordează ideile luptei pentru libertate, independenţă şi
în acest gen. Literatura de specialitate a reţinut opereta „Rănitul de la P l e v n a " de
compozitorul George Brătianu, născut în 1847 la Mizil ; „Trecerea Dunării" de I . Costescu ;
„La Rahova" de Ion Capeleanu şi îndeosebi opereta „Sergentul Cartuş" de Constantin
Dimitrescu, scrisă pe libretul semnat de Ion Apostollescu şi terminată în anul 1895 ; a
fost prezentată i n premieră în anul 1897 la Teatrul Naţional din Bucureşti. Acţiunea se
petrece intr-un sat de pe malul Dunării, după războiul din anii 1877—1878, cînd încă
mai persista ecoul evenimentelor istorice din anii respectivi. I n cele 20 de numere ale
partiturii — introducere, cor, arii, duete, recitative — autorii, utilizînd mai mult dialogul
vorbit şi cîntat, lipseşte opereta de mişcare, de variaţie în scenă şi i n partitură. Totuşi,
cu aceste minusuri, realizarea operetei „Sergentul Cartuş" constituie un fapt istoric
important pentru dezvoltarea genului în ţara noastră, cu atît mai mult cu cît ea aparţine
unui reputat compozitor din vremea respectivă.
Lucrări însemnate pentru acea perioadă s-au scris şi pentru diverse instrumente
— pian, vioară şi orchestră îndeosebi pentru fanfară.
„Anuarul armatei" menţionează că în anii 1877—1878 existau fanfare militare
la cele 8 regimente de infanterie şi 2 dc roşiori, iar la companii de infanterie şi baterii
de artilerie existau grupuri de toboşari (circa 500 instrumentişti pe armată).
Numeroase lucrări inspirate din glorioasele fapte de arme ale ostaşilor români sînt
semnate îndeosebi de E d u a r d Hiibsch. inspectorul muzicilor militare. E x . „Hora de l a
Plevna", „Hora de la Smîrdan", „Atacul Griviţei", „Triumful României". Alte piese ca
„Trecerea Dunării", aparţinînd compozitorilor Ialovitzki şi Ludwig Wiest, dirijorul
fanfarei naţionale.
Tot în acea perioadă se cîntau de către orchestre o serie de lucrări ca „Uvertura
naţională" de George Stephănescu şi „Peste Dunăre" de Grigore Ventura şi altele.

www.mnir.ro
570 A L E X A N D R U I. B A D U L I E S C U

Generaţiile de compozitori care au urmat şi îndeosebi cei d i n zilele noastre, luînd

exemplul luminos a l înaintaşilor şi răspunzînd înflăcăra tei chemări adresată în repetate
rinduri de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au îmbogăţit
tezaurul muzicii româneşti cu numeroase piese de mare valoare artistică şi ideologică
din- toate genurile muzicale : operă, balet, operetă, muzică simfonică, şi îndeosebi în
domeniul muzicii corale. Numai în anii 1971—1977, in cadrul concursului coral inter-
judeţean „Cîntare Patriei" şi Festivalul Naţional „Cîntarea României" s-au scris peste
800 de prime audiţii, care prin conţinutul lor patriotic şi revoluţionar însufleţesc oamenii
muncii d i n patria noastră, la realizarea măreţelor sarcini ale făuririi vieţii noi, socialiste
şi comuniste pe pămîntul României '.

L'HÉROÏSME D E S S O L D A T S R O U M A I N S D A N S L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE REFLÉTÉ D A N S L A CRÉATION
MUSICALE D E L A DEUXIÈME MOITIE D U XlX-e SIÈCLE

Résumé

L'héroïsme de l'armée roumaine pendant la guerre de 1877—1878, pour conquérir

l'Indépendance d'état de la Roumanie a inspiré le créateur populaire a i n s i que les grands
écrivains et compositeurs de cette période-là.
Dans la riche création musicale populaire du département de Prahova on rencontre des
chansons où sont évoqués des moments de la bravoure r o u m a i n e s u r l e champ de bataille
au sud du Danube : L a c h a n s o n d e P l e v n a , H ô , m o n b r a v e , où v a - t u ? collectionnées d a n s
l e village de B d t r i n i — l a c o m m u n e d e S t a r c h i o j d , l a chanson intitulée L e s e r g e n t D a n d u
village de Boldeşti — la commune de Boldeştl-Grădlştea, Hé, c a p ' t a i n W a l t e r etc.
De la vaste oeuvre des compositeurs roumains de cette période-là, dédiée à cet
événement, oeuvre signée C i p r i a n Porumbescu, Gavriil Musicescu, I o n Vidu, Constantin Dimt-
trescu, George Brătianu, Ion Costescu, lalovtskl etc., on rémarque les chansons : L a m o r t
b r a v e , L a r o n d e d e P l e v n a , L a r o n d e d e G r i v i t z a , L e s t r o m p e t t e s résonnent, L e s f i l s d e l a
R o u m a n i e p a r G a v r i l M u s i c e s c u et n o t a m m e n t L ' h y m n e d e s c h a s s e u r s — u n v r a i poème choral
écrit par le grand compositeur moldave pour honorer les faits d'armes du bataillon 2 Chasseurs
de Ploieşti qui se couvrirent de gloire pendant les luttes de Grivitza et de Plevna.
L ' h y m n e d e s c h a s s e u r s α été chanté pour la première fols en 1897 à l'occasion de
l'Inauguration du monument des Chasseurs de Ploieşti.

1
T e x t e l e c i n t e c e l o r 1—2 a u fost p u b l i c a t e I n Ciobdnaş d e l a m i o r i d e C . M a n o l a c h e ,
ediţia 1971, p . 256—25? şi d e A l . I . Bădulescu I n v o l u m u l Prahova, vatră de Istorie, ediţia
1977 ; v a r i a n t e l e c i n t e c e l o r 3, 4, 5, I n t l l n l t e I n judeţul n o s t r u , a u fost p u b l i c a t e d e f o l c l o r i s t u l
G h . C l o b a n u I n r e v i s t a „ M u z i c a " , n r . 5, 1977 ; t e x t e l e c i n t e c e l o r 6—7 s i n t p u b l i c a t e şl I n
O p e r e a l e s e d e G h . B r e a z u , E d i t . Muzicală, 1958.

www.mnir.ro
 RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ I N D O C U M E N T E L E
E P I S C O P I E I R I M N I C U L U I ŞI ARGEŞULUI

de G H E R A S I M CRISTEA PITEŞTEANUL

Istoria poporului român, privită în desfăşurarea ei, în decursul mileniilor, apare c a

o neîntreruptă luptă pentru păstrarea fiinţei şi continuităţii sale pe aceste meleaguri. I n
lupta cu vitregiile ce s-au abătut asupra l u i şi a fostelor dominaţii străine, poporul român
şi-a păstrat nu numai identitatea sa, dar a luptat pentru cucerirea independenţei sale
de stat şi a desăvîrşirii unităţii naţionale.
In rîndurile ce urmează, vom arăta că unul dintre factorii care au sprijinit poporul
nostru românesc în lupta lui pentru independenţă şi desăvîrşirea unităţii sale naţionale
a fost şi biserica străbună.
Pentru a ne referi numai la Episcopia Rîmnicului Noul Severin, bătrînă ctitorie
eclesiastică a ţării, la sprijinul moral şi material acordat în războiul de independenţă, a m
depistat circa un număr de 100 documente, din al căror conţinut voi spicui date m a i
semnificative, ce oglindesc contribuţia clerului ortodox la susţinerea războiului din
1877—1878, precum şi unele informaţii privitoare la organizarea armatei române în condiţii
de luptă, aşa cum reiese din documentele semnalate.
I n primul rînd, vom căuta să prezentăm cîteva ştiri despre contribuţia personalului
clerical adusă prin participarea directă în unităţile armatei române, cît şi prin aceea a
aşezămintelor monahale la desfăşurarea operaţiunilor militare pe front şi în spatele
frontului.
I n oştirea română existau atunci şi posturi de preoţi confesori militari, plătiţi cu
150 de franci pe lună, conform bugetului şi se îngrijeau de partea duhovnicească a
soldaţilor. Intre aceşti preoţi a fost şi Ion Bobulescu, care ulterior avea să devină
episcop de Argeş, sub numele de Iosif ; ieromonahul Anania Melega, fost profesor la
Seminarul din Rîmnic şi protosinghelul Agatanghel Guţu .2

Episcopul de atunci a l Eparhiei Rîmnicului Noul Severin, Atanasie Stoenescu, un

însufleţit patriot, a fost de faţă, binecuvîntînd armatele române la trecerea Dunării pe
la Corabia . 3

L a încunoştiinţarea Ministerului de Război, în perioadele grele sau de izbindă, prin

care trecea armata română pe cîmpurile de luptă din Bulgaria, se cerea să se facă l a

1
Episcopia Rîmnicului, fond Episcopia Rîmnicului Noul Severin, dos. 14/1877, f. SS.
3
M i r c e a Păcuraru, 90 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a Romăniei.
A t i t u d i n e a B i s e r i c i i Ortodoxe Române faţă de războiul de independenţă, în B O R , nr. 5—6, 1967.
p. 607—666.
Atanasie Mironescu,
3
Sf. Episcopie a Rîmnicului Noul Severin i n trecut şi acum»
Bucureşti, 1906, p. 166—167.

www.mnir.ro
572 GHERASIM CRISTEA-PITEŞTEANUL

bisericile din ţară rugăciuni pentru biruinţa soldaţilor noştri, panachidă* pentru cei
căzuţi vitejeşte în luptă şi u n Te-Deum de mulţumire pentru cucerirea redutelor Rahova
şi Plevna.
Legătura dintre episcop şi mersul luptelor de pe front se făcea şi prin conducerea
judeţului. Redăm unul d i n actele Prefecturii judeţului Vîlcea înaintat episcopului eparhiot
cu privire la mersul luptelor de pe front, d i n data de 29 n o v . / l l dec. 1877, în care
prefectul judeţului Vîlcea, D . Simulescu, anunţă laconic şi cu vădită bucurie : „Plevna
a căzut la 28 (10 dec.) curent, Osman s-a predat cu toată armata şi Vă rog ca pentru
ziua de mîine să binevoiţi a ordona facerea unui Te-Deum în onoarea armatei române" . 5

Pentru susţinerea moralului celor de pe front şi din spatele frontului, episcopul

Rîmnicului dă mai multe circulare preoţimii, arătînd între altele : „Ţara noastră, care dc
mai multe secole a suferit şi suferă barbarismul musulman, văzînd că nu găseşte alt
mijloc de scăpare, ci numai în viguroasele braţe ale fiilor săi, i-a chemat pe toţi la
arme ... pentru a lupta contra barbarului inamic, spre a-i da liniştea şi drepturile a n t i c e " 6

A tipărit de asemenea o carte cu rugăciuni care se citesc în vreme de război . 7

Pe lîngă îndemnurile şi sprijinul moral, Episcopia a înţeles să i a parte şi material

la marile sacrificii pe care le făcea ţara pentru înlăturarea stăpînirii otomane.
înainte de a se declanşa ostilităţile între România şi Imperiul otoman, episcopul
rîmnicean aprobă ca încăperile de la minăstirile Bistriţa , H u r e z i , Şerbăneşti şi Mamu
8 9

să fie folosite ca spitale pentru soldaţii răniţi pe front. I a r mai tîrziu, cînd judeţul nu v a
•avea unde să găzduiască pe prizonierii turci, a aprobai să fie primiţi : 500 la mînăstirea
Bistriţa , 150 la schitul Şerbăneşti şi 250 la schitul
10
Mamu . 1 1

Pe baza aprobării dată de Atanasie Stoenescu, în incinta Sf. Episcopii au fost cazaţi
soldaţi români începînd cu data de 23 aprilie/5 mai 1877. Pe adresa trimisă de către
N. Iancovescu, primarul oraşului, episcopul a pus următoarea rezoluţie : „Primim cu
plăcere", ceea ce arată înaltele sentimente patriotice ale Vlădicăi.
Autorităţile judeţene, apreciind pe episcop ca pe cel mai de seamă reprezentant
al locuitorilor, a fost ales preşedinte al „Comitetului judeţean central" pentru strîngerea
sumelor necesare procurării de arme şi în această calitate a luat parte şi la şedinţele
Ministerului de Război.
Dînd dovadă de o deosebită energie pusă în slujba patriei, a înfiinţat în eparhie,
şi u n comitet clerical, în care preoţimea olteană şi-a dat obolul în bani şi ofrande pentru
alinarea suferinţelor soldaţilor români de pe front şi înarmarea ostaşilor care luptau
pentru cucerirea independenţei depline de stat.
I n cîteva rînduri episcopul Atanasie a trimis pe front direct generalului Haralambie
ofrande personale pentru soldaţii români .12

Personalul monahal eparhial şi-a adus d i n plin contribuţia pentru susţinerea fron­
tului, mulţi au fost folosiţi ca infirmieri sau brancardieri şi în unele cazuri ca preoţi
duhovnici, cum au fost : călugărul Teofil Maxim şi Iezechil Roşcovanu.
De la mănăstirea Hurezi u n număr de 23 de maici, în frunte cu stareţa Teofana
Ionescu, au fost infirmiere la spitalul Independenţa din Craiova şi la cel din T u r n u -
Măgurele 13
.

F o n d E p i s c o p i a Rîmnicului N o u l S e v e r i n , d o s . 14/1877 f. 132.

4

I b i d e m , f. 200—200 v .
6

• I b i d e m , f. 63—63 v .
I b i d e m , f. 110.
7

• I b i d e m , ί. 71.
• A r h . S t . F i l . R . Vîlcea, f o n d P r e f e c t u r a j u d . Vîlcea, d o s . 17/1878, f i l a 341—342.
1 0
F o n d E p i s c o p i a Rîmnicului N o u l S e v e r i n , d o s . 27/1678, f. 21.
" I b i d e m , f. 23, 23 v .
u
M i r c e a Păcuraru, o p . c i t . , p . 613.
u
M - r e a H u r e z u , f o n d m - r e a H u r e z u , d o s . 110/1877 f. 148—140 v .

www.mnir.ro
RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA I N DOCUMENTE 573

Tot ca infirmiere au lucrat l a aceleaşi spitale u n număr de 10 maici de la

mănăstirea Dintr-un L e m n , în frunte cu stareţa Platonida Nenciu.
De asemenea, au mai fost folosiţi tot în spitale un număr de doi călugări de la
Episcopia Rîmnic şi patru de la mănăstirea Bistriţa.
Atît Atanasie Stoenescu, cît şi un număr de 16 maici de la mănăstirea Hurezu,.
pentru bărbă(ia şi jertfa de care au dat dovadă pentru cauza independenţei au.
fost distinşi cu medalii şi decoraţii. Episcopul eparhiot a primit „Steaua României" în.
gradul de comandor 14
, iar maicile crucea comemorativă „Elisabeta".
Umanitarismul poporului român şi nobleţea l u i sufletească este reliefată din p l i n
în documentele vremii. Faţă de duşmanul de secole, soldatul otoman cînd a fost luat
prizonier el a fost tratat cu omenie. Amintim u n singur fapt, care este edificator în acest
sens. Solda zilnică a unui ofiţer turc era de 80 de bani, a unui soldat era de 60 de bani,
iar a unui soldat român care lupta pe front era de numai 50 de bani, deci mai mică
cu 10 bani.
Mărturia cea mai bună a acestei generozităţi a dal-o generalul turc Helmek Paşa,,
fost aghiotant a l l u i Osman Paşa, care a spus la repatriere : „Nu zic alta, decît atît, eu
cît şi compatrioţii mei, ofiţeri şi soldaţi, ducem cu noi cea mai dulce amintire şi cea
mai călduroasă recunoştinţă pentru purtarea voastră cavalerească, cu care ne-aţi primii
şi tratat în timpul care a m avut prilejul să stăm la v o i " ''.
Generozitatea şi ospitalitatea poporului nostru românesc a fost şi este una d i n
trăsăturile care îi fac o deosebită cinstire.
Prin darea la lumina zilei a documentelor a m dorit să n u rămînă nimic necunoscut
din ceea ce se poate cunoaşte despre poporul nostru româjnesc şi lupta l u i eroică pentru
independenţă, fapt care l a - ridicat în ochii Europei şi a da totodată conştiinţa valorii
noastre 16
.
La aceste mari jertfe Biserica Ortodoxă Română şi-a arătat ataşamentul faţă de
cauza dreaptă a poporului alături de care a fost şi este totdeauna.
I n lucrarea recent publicată sub titlul Războiul de independenţă în documentele
Episcopiei Rîmnicului si Argeşului, a m încercat, prezentînd o serie de documente inedite
descoperite i n arhivele eparhiei vîlcene, să aducem modestă contribuţie la sărbătorirea
centenarului independenţei de stat a României.

LA G U E R R E D'INDÉPENDANCE D A N S L E S D O C U M E N T S .
D E L'ÉVÈCHÉ D E R l M N I C E T D'ARGEŞ

Résumé

Le présent ouvrage se propose de refléter certains aspects liés à la contribution du

clergé orthodoxe de l'Olténie à l'appui de la guerre d'Indépendance.
Nous mentionnons la contribution Importante de l'évêque Atanasie Stoenescu qui a
béni les armées roumaines lors de leur départ à la guerre et a collectionné, de l'argent pour
l'acquisition des armes.

" Episcopia Rîmnicului, Fond Episcopia Rîmnicului Noul Severin dos. 88/1B78 fl .— 1.
a
N. D. Popescu, Istoria războiului romăno-ruso-turc şi neatirnarea Romdniei, Bucureşti,
1902, p. 103.
Fond Episcopia Rîmnicului Noul Severin, dos. 14/1877, f. 181—182, 184.
16

www.mnir.ro
574 G H E R A S EM C R I S T E A - P I T E Ş T E A N U L

C'est pour cela qu'il a reçu de la part du Gouvernement une haute distinction.
Les prêtres de l'évêché et l'ordre monacal y ont eu, eux aussi, leur contribution en
offrandes, en objets, en argent ou comme infirmiers dans tes hôpitaux militaires.
Beaucoup d'institutions monacales de l'évêché ont servi comme hôpitaux pour les
soldats roumains et turcs.
Le clergé orthodoxe roumain a été toujours près du peuple dans les moments de
tristesse et de joie.

www.mnir.ro
 NOI MĂRTURII C U P R I V I R E L A RĂZBOIUL
D E INDEPENDENŢĂ I N M U Z E U L JUDEŢEAN
D E I S T O R I E GALAŢI

de M A R G A R E T A G U Z I E C

Evenimentele majore ale istoriei se repercutează I n timp cu valori emoţionale

amplificate de tradiţie, permanelizînd interesul maselor şi determinînd strădanii din
partea fiecărei generaţii de a Ie pătrunde semnificaţiile. Desigur, răspunsul ce se cuvine
a fi dat acestor strădanii implică evidenţierea evenimentelor respective printr-un amplu
material documentar, de preferinţă inedit, astfel încît să sc faciliteze generaţiei prezente
evaluarea semnificaţiei lor istorice.
înscrisă cu litere dc sînge în analele istoriei, lupta poporului român pentru
independenţă şi sărbătorirea centenarului proclamării independenţei a impus o mai
profundă cercetare a evenimentului sub aspect muzeografic.
Avînd în vedere cele menţionate mai sus, cercetarea muzeografică α colectivului
din Galaţi a vizat în egală măsură ineditul, ca şi completarea unor goluri ale temei,
pentru a da noi dimensiuni evenimentului în expoziţii şi α face să vibreze sentimentele
de patriotism ale exploratorilor istoriei, cu aceeaşi intensitate ca a acelora care au
trăit, au luptat şi au murit în 1877.
Ca urmare α cercetărilor întreprinse au fost introduse în circuitul muzeal, local
noi valori documentare, prin care războiul de independenţă poale fi reprezentat în întreaga
sa complexitate.
Cercetarea direcţională spre materialele de arhivă şi bibliotecă, avînd în prim plan
elementele dc istorie locală, s-a completat cu investigaţiile întreprinse pe teren, care
s-au dovedit destul de fructuoase. Cele mai numeroase materiale doveditoare sînt cele ce
atestă rolul armatei în cadrul evenimentelor de la 1877—1878. I n împrejurările date,
Galaţii a fosl considerat ca o bază strategică dc mare importanţă. Devenit în 1876 reşe­
dinţa Diviziei a I H - a , a găzduit numeroase forţe militare '. Firesc deci că în volumul
materialelor depistate, cele de provenienţă militară să deţină întîietatea.
Au fost găsite pesle 60 de fotografii originale, reprezentînd ofiţeri din garnizoana
Galaţi, din anii 1873—1883, care au participat la războiul de independenţă. Unii dintre
aceşlia ne sînt cunoscuţi, ca de exemplu : căpitan N. Holban *, locotenent doctor Holban,
maior Drăghicescu, comandant al bastimentului „România" în 1876 şi a l bastimentului
„Ştefan cel Mare" în 1883, locotenent I . Mihăilescu, locotenent Hepites, artileristul desă-
virşit, care timp de 5 luni la Vidin a susţinut atacurile infanteriei române cu mult
succes , J
sergentul Gheorghe Zapis din comuna Oancea, caporalul Ion Bourceanu din
comuna Căneşti, maiorul Dumitriu din Galaţi şi alţii. I n categoria acestor mărturii,

„Monitorul oficial" din 26 noiembrie 1676.

1

* Comandant al Regimentului 9 dorobanţi, in 1978 cu grad de colonel.

Colonel C h . Bejancu şl colectiv, Asalt la redute. Eroi al războiului pentru Independenţă,
2

Edit. Militară. Bucureşti, 1965, p. 192—193.

www.mnir.ro
576 MARGARETA GUZIEC

consemnăm încă două fotografii, decolorate de timp, u n a reprezintă pe doctorul Carol

Davila cu soţia şi a doua pe membrii Parlamentului, care au proclamat Independenţa
ţării şi Regatul României, 10 mai 1878—14 martie 1881. Peste 25 de fotografii ne-au
rămas neidentificate pînă în prezent. Decoraţiile de pe vestoane şi faptul că fotografiile
sînt executate în atelierele din Galaţi sînt dovezi incontestabile că ele reprezintă ofiţerii
din localitate participanţi la luptele cu turcii. Identificarea lor sperăm să se realizeze
în viitorul cel m a i apropiat. U n număr de 9 fotografii originale şi inedite ni-1 prezintă
pe generalul Alexandru Robescu, familia căruia a ocupat în perioada respectivă funcţii
politice în oraşul Galaţi. Prezentat în diverse ipostaze, fotografiile dau posibilitatea de a
urmări cariera generalului A. Robescu pînă la sfîrşitul vieţii sale. D i n familia acestuia
ne-au provenit patru vestoane de la uniformele ofiţerilor de geniu, infanterie, vînători,
jandarmerie. Deteriorate, fără epoleţi, v i n totutşi să acopere golul ce se resimţea în
tematica expoziţiei permanente. U n tablou original, 60/50 cm, reprezentînd 11 participanţi
Ia războiul d i n 1877—1878 — maior I . Şoimescu, maior Perticari, colonel G h . Robescu,
căpitan Mauriciu Brociner, I . Grcceanu, A. Steriade, Baronzzi, Robert Scheffer, Candiano,
maior E . Cazimir şi u n c i v i l neidentificat, probabil străin — , a dat posibilitatea cunoaşterii
unuia dintre eroii locali, Mauriciu Brociner, ale cărui fapte de eroism erau descrise
în paginile „Războiului" 3
şi de ziarul local „Vocea Covurluiului", în septembrie 1877.
Autografele adaugă şi ele valoare tabloului.

P r i n bunăvoinţa unor colaboratori ai muzeului, s-au obţinut brevetele de decorare

cu „Virtutea militară" ale caporalului Ion Bourceanu şi sergentului Zapis Gheorghe,
precum şi livretul militar şi decoraţiile l u i Ion Bourceanu.
Intre cei mulţi ce şi-au adus contribuţia materială la susţinerea războiului, figurează
pe listele de donatori şi negustorul Hagi Ghiţă Găitan. Fotografia îl înfăţişează la o vîrstă
venerabilă, avînd la rever decoraţia „Virtutea militară".
Diploma de naturalizare, eliberată în 1879 sergentului Reçu Simon, de origină
evreu, din Regimentul 6 de linie, decorat cu Virtutea militară" pentru faptele de eroism
săvirşite pe front în 1877, fotografia respectivului, ca şi biletul de trecere a acestuia
în miliţie la 24 august 1882 sint dovada simţului de echitate a l poporului român faţă
de naţionalităţile conlocuitoare. U n curs de Artă militară, cu autograful autorului, maior
C. Mihăescu, editat i n 1894, ce a aparţinut l u i A . Robescu, caietul de notiţe luate de
elevul sergent Perieţeanu l a cursul de pirotehnie, predat în 1875 de profesorul A.
Borănescu, evidenţiază interesul cadrelor militare pentru buna lor pregătire teoretică,
pentru a fi gata oricînd să-şi apere ţara.

Citeva obiecte folosite de ofiţeri pe front cum sînt : chibritelniţa generalului George
Lupu — primită în dar de la comandantul unei unităţi militare ruse, avînd pe capac
reprezentată o şa, trusa pentru scris, pe care colonelul Gărdescu a purtat-o în buzunarul
vestonului, formată dintr-un toc, creion şi un mic bisturiu, punguţa croşetată şi ornată cu
mărgele în care acelaşi colonel îşi păstra galbenii, s-au adăugat pieselor b i şi tridimen­
sionale existente în inventarul muzeului şi care se încadra în tema respectivă ; picturi,
litografii, chipiul de Ia uniforma de vînători, farfurii din faianţă pe care sînt imprimate
scene d i n război : căderea Plevnei, asalt la redute etc., fabricate în Anglia de către

3
Ziarele : „Resboiul" şi „Vocea Covurluiului", din 15 septembrie 1877.

www.mnir.ro
N O I MĂRTURII C U P R I V I R E L A RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢA 577

firma Kennreuther ct. C o . — Birmingham, brevetele decoraţiilor lui M. Kogălniceanu,

primite d i n Serbia, Rusia, Turcia, hărţile militare ale frontului din Bulgaria, statuete
reprezentînd dorobanţi, colecţiile z i a r e l o r „Resboiul" şi „ D o r o b a n ţ u l " şi decoraţii e l e .

Pentru o conturare veridică a epocii, s-a acordat atenţie şi depistării unor

elemente de modă vestimentară. Rezultatele s - a u m a t e r i a l i z a t în p r o c u r a r e a a m a i m u l t o r
rochii d e damă, pălării, ghete care a u fost purtate d e soţia generalului A. R o b e s c u *.

Eroismul cu care poporul nostru a

p e c e t l u i t Independenţa ţării, l a P l e v n a , Raho­
va, Smîrdan, V i d i n , a polarizat în j u r u l a r ­
matei „spiritualitatea românească", materiali­
zată în deceniile următoare într-o avalanşă
dc lucrări publicate, urmărind valorificarea
faptelor de vitejie a l e ostaşilor în procesul
educaţional a t i n e r e l o r generaţii. M u l t e dintre
acestea lipseau muzeului nostru. Ca urmare a
investigaţiilor se găsesc acum în colecţiile
noastre : cele două volume dedicate armatei,
editate în 1 9 0 2 şi 1903'', a l b u m u l d e d i c a t r e g e l u i P i g . )0. — Chibritelniţa folosită d e g e n .
r

G e o r g e L u p u p e f r o n t primită î n d a r d c
Carol I , în 1909, de Paul Lindenbcrg , r >
a la u n u l d i n comandanţii ruşi
cărui ilustraţie şi c a p i t o l e l e despre Griviţa şi
Plevna pot servi c a exponate, volumul l u i George Coşbuc, editat în 1 9 1 4 , Povestea unei
coroane de oţel şi războiul nostru de neatîrnare scrisă anume pentru ţărănime, precum
şi u n caiet pentru muzică vocală al elevului Rădulescu I . Nicolae, d i n clasa a I l - aa
Seminarului d e Argeş, în c a r e c u p r i n d e cîntecele d i n p r o g r a m u l d e învăţămînt al semina­
rului, deci c u caracter religios, d a r intre acestea sînt înscrise şi 9 cîntece p a t r i o t i c e d c l a
1877. S e poate deci deduce că cunoaşterea d e către elevi a cintecelor patriotice e r a
obligatorie c h i a r şi p e n t r u e l e v i i s e m i n a r i i l o r * * şi în m o d u l a c e s t a s e căuta a s e menţine
tradiţia luptei d e independenţă. T o t ca urmare a activităţii depuse pentru depistarea a
noi materiale documentare, deţinem în p r e z e n t u n exemplar a l „Calendarului Muncii" din
1916. Exemplarul a aparţinut muncitorului portuar, socialist, Grigore Constantinescu şi
prin articolul „Falimentul", semnat de M. G h . Bujor, oferim o dovadă originală şi
convingătoare a opţiunii socialiştilor români p e n t r u apărarea independenţei ţării . 6

Prin materialele documentare depistate şi i n c l u s e în c i r c u i t u l muzeistic s - a reuşit

să s e r e d e a m a i amplu î n expoziţie c a d r u l desfăşurării războiului d e independenţă, să s c
dea consistenţa informaţiilor d i n arhivă şi presă şi să se r e d e a o proporţionalitate cît
mai justă contribuţiei l o c a l e l a război. I n acelaşi t i m p s - a reuşit a f i scoşi d i n a n o n i m a t
ostaşi şi ofiţeri a i t i n e r e i şi v i t e z e i armate române, care, după c u m s c s c r i e în dedicaţia
din albumul Armata română, editat în 1 9 0 2 , a făcut „primii e i paşi p e c a l e a g l o r i e i în
botezul d e sînge d e p e cîmpiile B u l g a r i e i în a n u l 1877".

• Soţia g e n e r a l u l u i A . R o b e s c u a fost doamnă de o n o a r e a r e g i n e i E l i s a b e t a şi m a i

tîrziu a p r i n c i p e s e i M a r i a .
· · C a i e t u l c u p r i n d e cîntecele : „ C a o z i d e primăvară", „ D e u n d e v i i t u o a r e ? " , „ O
R o m â n i e " , „ H a l fraţi", „ A d i o fraţi", „ C u tărie înainte", „Hora d e l a P l e v n a " , „Bravi c o p i i
a l României".
4
A l b u m u l Armatei Romăne — 10 mai 1902, E d i t , librăriei S o c e c u et. Co. Bucureşti ;
căpitan D . F o t o n o , Armata romănă. E d i t , p r o p r i e t a t e a S o c e c u et C o m p . , Bucureşti, 1903.
5
A l b u m regele Carol al Romăniei, 70 de ani de viaţă a unui viteaz, 7/20 aprilie 1939 —
7/20 a p r i l i e 1909, d e P a u l L i n d e n b e r g .
' „Calendarul M u n c i i " , 1916, n r . 55, C e r c u l d e editură socialistă, Bucureşti, p . 54.

www.mnir.ro
578 MARGARETA GUZIEC

N O U V E A U X TÉMOIGNAGES C O N C E R N A N T L A G U E R R E
D'INDÉPENDANCE D A N S L E MUSÉE DÉPARTEMENTAL
D'HISTOIRE D E GALAŢI

Résumé

Le centenaire de la Proclamation de l'Indépendance d'Etat de la Roumanie a constitué

pour le collectif du musée départemental d'histoire de Calaţi une occasion d'introduire dans
le circuit du musée nouveaux témoignages concernant la partie prise par les Galattotes dans
la guerre de 1877—1878. De ces témoignages, ceux qui retiennent le plus 1'attenUon sont des
photos originales de certains participants à cette guerre nés dans le district de Covurlut et
dans la ville de Galaţi, et des objets qui leur ont appartenu : porte-allumettes, trousse à
écrire, uniformes militaires, décorations et médailles ainsi que les brevets par lesquels on
conféraient les distinctions respéctives, cours de théorie militaire, cahiers d'études, livrets,
matricules, albums à photos.
Par leur présentation, on a réussi à rendre d'une manière plus complète le cadre
sodo-polltlque, ainsi que la grande popularité de la guerre d'Indépendance dans l'exposition
permanente du musée.

www.mnir.ro
 MĂRTURII MUZEISTICE P R I V I T O A R E
L A RECUNOAŞTEREA INTERNAŢIONALA
A INDEPENDENŢEI ROMĂNIEI

de M A R I A T R A C H E şi
E C A T E R I N A SĂRARU

Independenta de stat a României dobîndită prin mari sacrificii umane şi materiale

;a fost recunoscută prin tratatul de pace de l a S a n Stefano şi apoi a fost acceptată de
ioate marile puteri europene la Congresul de la Berlin, încheiat la 1/13 iulie 1878.
Dar recunoaşterea independenţei statului român a fost condiţionată de aplicarea
articolului 44 d i n tratatul de la Berlin. Independenţa urma deci să fie recunoscută oficial
de fiecare putere europeană numai după îndeplinirea condiţiilor impuse de congres. I n
aceste împrejurări recunoaşterea României ca stat independent a necesitat din partea
guvernului şi a diplomaţiei româneşti o intensă activitate.
I n Muzeul de Istorie a l R . S. România acest moment este ilustrat de acte diplo­
matice şi obiecte oferite conducătorilor statului român ; o categorie aparte a acestor
mărturii o formează decoraţiile.
I n cele ce urmează ne vom referi la cîteva decoraţii străine mai puţin cunoscute.
Austro-Ungaria a fost prima mare putere care a recunoscut oficial independenţa,
fără a ţine cont de îndeplinirea condiţiilor impuse de Congresul de l a Berlin. Oricum se
afla în faţa faptului împlinit. Totodată, agenţia diplomatică română de la Viena a fost
transformată în legaţie. Deci România începea să-şi primească consacrarea şi locul cuvenit
pe plan european, iar dreptul de reprezentare diplomatică fiind unul din atributele
esenţiale ale independenţei statului. L a 19 mai 1879, trimisul extraordinar şi ministru
plenipotenţiar a l Austro-Ungariei la Bucureşti Hoyos Sprinzenstein remite, d i n partea
împăratului F r a n z Iosif, marele cordon a l ordinului „Simţul Ştefan" domnitorului României,
ca simbol a l recunoaşterii independenţei . i

Acest ordin a fost fondat Ia 5 mai 1764 de împărăteasa Maria Tereza, cu trei clase :
mare cruce, comandor şi cavaler. Ordinul conferit se compune din : cruce, placă şi cordon.
Crucea d i n aur, emailată verde, este surmontată de o coroană regală. Pe avers este
u n medalion circular, emailat roşu, pe care se află reprezentată o cruce emailată alb,
aşezată pe o coroană. De o parte şi de alta a crucii sînt iniţialele M . T . (Maria Tereza).
I n exergă este deviza ordinului „Publicum meri to rum praemium" din aur, pe email alb.
Reversul are aceleaşi elemente decorative. I = 8,4 cm ; 1 = 4,8 cm.
Placa ordinului este alcătuită dintr-o stea de argint cu 8 raze fasciculate, în
centrul căreia este u n medalion, cu aceleaşi elemente decorative ca cel de pe crucea
decoraţiei. Medalionul este încadrat de o cunună de frunze de stejar şi ghinde emailate
în culori naturale. 0 = 8,8 cm.

„Monitorul oficial al României", nr. 113 din 20 mal/l iunie, 1879. I n colecţiile Muzeului
1

de Istorie a R. S . România, inv. nr. 37413 a, b, d. Cele patru ordine figurează şi în lucrarea
A. Daguin, Ordres de chevalerie autorisés en France, Paris, 1894, p. 68, 163, 133, 60.

www.mnir.ro
580 M A R I A T R A C H E ŞI E C A T E R I N A S A R A R T J

Cordonul este d i n moar roşu cu o dungă verde pe margini. L = 79 c m (dublu).

In urma acţiunilor diplomatice întreprinse de România, R u s i a recunoaşte inde­
pendenţa tot în 1878, Italia în 1879, i a r celelalte puteri europene abia în 1880.
Guvernul român, peocupat de extinderea relaţiilor externe, a trimis, atît înainte
cît şi după recunoaşterea independenţei de marile puteri, misiuni diplomatice într-o serie
de ţări care n u erau printre semnatarele tratatului de l a Berlin.
Membrii acestor misiuni erau trimişii extraordinari a i statului român şi aveau
sarcina să înmîneze suveranilor statelor respective scrisori, în care se solicita recunoaşterea
României ca stat independent.
In aprilie 1879, Grigore Basarab Brîncoveanu a fost trimis i n misiune specială
pe lîngă curtea regală a Suediei şi Norvegiei. Misiunii româneşti i s-a acordat atenţia
cuvenită. I n cuvîntul de răspuns adresat misiunii române, regele Oscar a l II-lea spunea
că este fericit „văzind că România atît prin stăruinţele sale seculare, cît şi prin nobila
purtare a tinerei armate, ocupă în sfîrşit astăzi locul ce i ee cuvine, acela de stat liber
şi independent" . 2
Ca simbol a l recunoaşterii independenţei, regele Oscar a l I I - l e a conferă
principelui României ordinul „Serafimilor" . 3

Acest ordin, fondat în 1285, reorganizat în 1748 şi 1814 este primul ordin a l
Suediei şi Norvegiei, avînd o singură clasă, cavaleri. Se purta în grad de mare cruce.
Distincţia conferită se compune d i n crucea ordinului şi panglică.
Crucea este d i n aur, cu braţele egale, emailate i n alb, ramificate l a capete, avînd
8 perle de aur l a virfuri. Braţele crucii sînt legate între ele cu capete de serafimi. Pe
avers, tn centru, pe email albastru închis sînt iniţialele I (esus) H (ominum) S (alvator)
şi o cruce în email alb, înconjurată de trei coroane din aur. Reversul are aceleaşi elemente,
însă diferă iniţialele de pe medalion — în loc de I . H . S . sînt F (redericus) R (ex) S
(ueciae). I n partea superioară se află o coroană d i n aur cu dublă faţă punctată de email
colorat, surmontată de u n glob cruciger. 1 = 8 c m ; 1 = 5,5 c m .
Cordonul este d i n rips bleu moarat.
Relaţiile de b u n prietenie cu Belgia şi Olanda se v o r ridica pe o treaptă superioară
după cucerirea independenţei de stat a României.
Notificarea independenţei l a curţile Belgiei şi Olandei a fost încredinţată l u i
Nicolae Callimaki-Catargi. L a 14 martie 1880, regele Olandei Wilhelm I I I recunoaşte
independenţa statului român. Confirmînd primirea scrisorii şi acceptarea insignelor ordi­
nului „Steaua României", Wilhelm I I I 1-a decorat pe Carol I cu ordinul „Leul
Neerlandez"*. Ordinul a fost fondat de Wilhelm I l a 29 septembrie 1815, cu trei clase :
mare cruce, comandor şi cavaler. Decoraţia conferită se compune d i n : cruce, placă şi
cordon.
Crucea d i n aur, de forma celei de Malta, cu 8 perle d i n aur l a virfuri, are
braţele legate prin W (Wilhelm) d i n a u r . P e revers, într-un medalion d i n aur este
reprezentat u n leu heraldic. Pe avers, într-un medalion este deviza ordinului „Virtus
nobilitat". Crucea este surmontată de o coroană de aur cu dublă faţă, punctată cu email
colorat. 1 = 9 c m ; 1 = 6 c m .
Placa, sub forma unei stele d i n argint cu 8 fascicule de raze, are aplicată pe
avers crucea ordinului, i a r pe revers deviza. 0 = 8,4 c m .
Cordonul este d i n rips albastru moarat cu dungă galbenă pe margine. L = 72 cm
(dublu).

> „Monitorul o f i c i a l a l României", n r . 127 d i n 6/18 i u n i e 1879.

3
A r h . S t . B u c , f o n d . C a s a regală, d o s . 12/1879, f i l a 82. I n colecţiile M u z e u l u i d e I s t o r i e
a l R . S . România, Înv. n r . 37437 a , b .
' Reprezentanţele diplomatice ale R o m d n i e i , v o i . Π , E d i t . Politică, Bucureşti, 1971 p . 32.
I n colecţiile M u z e u l u i d e i s t o r i e a l R . S . R o m a n i a , Înv. n r . 37440 a , b , c .

www.mnir.ro
MĂRTURII M U Z E I S T I C E P R I V I T O A R E L A RECUNOAŞTEREA INDEPENDENŢEI 581

Avînd în vedere conjunctura internaţională favorabilă creată, guvernul român

foloseşte prilejul pentru a notifica independenţa şi în state din alte continente. Astfel, în
toamna anului 1880 colonelului Sergiu Voinescu i s-a încredinţat misiunea de a obţine
recunoaşterea independenţei de către Brazilia.
Diplomatul român a fost primit călduros de către oficialităţile braziliene. L a
încheierea misiunii, Sergiu Voinescu a primit d i n partea împăratului Pedro a l II-lea o
scrisoare de răspuns şi totodată ordinul „Crucea S u d u l u i " pentru principele României, ca
simbol a l recunoaşterii independenţei statului român . 5

Ordinul creat de împăratul Braziliei Pedro I la 1 decembrie 1822 are patru clase :
marc cruce, comandor, ofiţer şi cavaler. Decoraţia conferită este compusă din : cruce,
placă şi cordon.
Crucea decoraţiei din aur are braţele emailate alb şi terminate în cîte două unghiuri
ascuţite, care au în vîrf cîte o perlă de aur. Pe avers este reprezentată efigia l u i Pedro I
şi titulatura „Petrus I Brasiliae imperator". Pe braţul superior a l crucii sînt două panglici
din a u r de care se prinde o coroană imperială, cu dublă faţă, surmontată de u n
glob cruciger. Pe revers, u n medalion circular, emailat albastru închis, are gravată deviza
ordinului : „Benemerentium praemium". I = 11,5 ; 1 = 6 cm.
Placa este din aur, sub forma unei stele cu 5 raze, ce au între ele cîte un
fascicul. Pe braţul superior este fixată coroana imperială cu dublă faţă. Aversul are
aceleaşi elemente decorative ca şi reversul crucii ordinului. I = 7,5 cm ; 1 = 5,8 cm.
Cordonul de rips de culoare bleu, morat. L = 75 cm (dublu).
Decoraţiile străine, prezentate în comunicare, considerăm că reprezintă valoroase
mărturii ale unui important moment din istoria naţională — recunoaşterea pe plan
internaţional a României ca stat independent.

TÉMOIGNAGES D E MUSÉE CONCERNANT

LA RECONNAISSANCE INTERNATIONALE
DE L'INDÉPENDANCE D E L A ROUMANIE

Résumé

Cet ouvrage présente quelques décorations étrangères, moins connues, qui se trouvent
dans le Musée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie et qui constituent des
témoignages de grand valeur historique-documentaire touchant un moment très important de
notre histoire — la reconnaissance internationale de l'Indépendance d'état de la Roumanie.

5
Vlrgll Cândea, Constantin I . Turcu, România si America Latină (tradiţii si actualitate),
Edit. Politică, Bucureşti, 1970, p. 46. I n colecţiile Muzeului de Istorie al R. S. România, inv. nr.
37415 a, b. c.

www.mnir.ro
 CORESPONDENŢA L U I S P I R U H A R E T CU G. COŞBUC
ŞI M. SADOVEANU PRIVIND PROMOVAREA
L I T E R A T U R I I P A T R I O T I C E D E D I C A T E A N U L U I 1877

dc V I C T O R I A P O P O V I C I

„Luminarea poporului iste cea mai inallâ datorie a oamenilor luminaţi

şi patrioţi. Λ nu sprijini hipla pentru luminarea poporului, a lucra
contra existenţei ţârii, este toi una''.
Spini I l a r e i

In cultura românească se accentua la sfirşilul sec. al X I X - l e a u n curent dc

„iluminare" faţă dc ţăran, consecinţă firească α tensiunilor sociale cauzale de subdezvoltare.
Centrind atenţia publică asupra salului cu izvor de energie şi cu expresie esenţială α
înapoierii sociale, acest curent cultural a fost sprijinit şi intensificat dc Spiru llaret,
ministrul Instrucţiunii şi al Cultelor şi eminent om de ştiinţă român, pentru programul
său de apostolat exlraşcolar.
In timpul ministeriatului său, care s-a întins pe o perioadă dc peste zece ani
(1897—1910), S. Haret s-a apropiat de reprezentanţii acestui curent, ucordîndu-le sprijinul
şi încereînd să le orienteze predilecţiile ; în acest scop el adaugă treptat funcţiunilor
şcolare şi extraşcolarc ale ministerului său cea de orientare a culturii. Sub impulsul lui
S. Haret, Casa Şcoalclor fondată în 1896 şi-a extins treptat atribuţiile devenind totodată
o instituţie de încurajare a creaţiei literare. E r a de părere că, în măsura posibilităţilor,
stalul trebuie să ajute pc scriitori. „Ar fi minunat — declara Spiru llaret — dacă s-ar
putea acorda ca sub Ludovic al X I V - l e a pensiuni anuale scriitorilor de v a l o a r e " . l

Cu admirabila lui muncă creatoare, Spiru Haret n-u ignorat de cît folos esle
înlr-un stat scriitorul. Toţi scriitorii talentaţi au fost sprijiniţi de Haret. Kespcctînd
libertatea producţiei artistice a fiecăruia, năzuia să facă pe scriitori să nu uite că, pe
lingă misiunea artistică α arici lor, mai au o misiune omenească, aceea dc a contribui
cu d a r u l lor, i n mod direct, la înălţarea neamului.
înfiinţarea revistei „Albina" -, pentru pălurile lărgite la sate şi oraşe, a societăţii
publicistice „Steaua" ·', înfiinţarea cercurilor culturale, spirijinirea revistei „Semănătorul" \

1
A l . Şerban, Mişcarea noastră literară. De vorbă cu Dl Spiru Haret, in „Flacăra", nr.
13, 14.01.1912, p. 90—100.
3
„Albina" a fost Înfiinţată Îndată după venirea lui S. Haret la Minister, la 5 octombrie
1897. Revista Îşi propunea să-şi informeze cititorii asupra mişcării actuale a ideilor din lumea
civilizată şl a evenimentelor politice din ţara noastră şi din ţări străine. In paginile ei cititorii
urmau să intilnească „scriitorii noştri de frunte cei vechi şi cei de a z i " , să-şi reamintească
„bărbaţii mari al trecutului, să afle lndicaţiuni practice de tot felul, să cunoască întreaga viaţă
a poporului român, incluzînd şi acele grupuri care sint in afară de regat" („Albina", nr. 1,
5 oct. 1897).
3
Necesitatea tipăririi in tiraje mari şi la preţuri reduse a operelor clasice sau originale,
care prin conţinutul lor literar şi moral să poată fi de un real folos păturilor largi de cititori,
a condus pe Spiru Haret la întemeierea societăţii „Steaua" — după 1899.
< L a 2 decembrie 1901 apărea, cu fonduri de stat asigurate de S. Haret prin Casa
Şcoalelor, revista „Semănătorul" sub conducerea lui A l . Vlahuţă şi G. Coşbuc, vezi : Spiru
Haret, Opere, vol. X I , p. 173 ; scrisoarea Iul S. Haret din 28.09.1902 către Gh. Adamescu (revista
„Semănătorul" primise 4 500 lei şi urma să mal primească alţi 1 500) ; scrisoarea Iul S. Haret
către Alexandru Vlahuţă din 1.05.1902 (B.A.R.S.R., 23409). S. Haret cere o aminare a ratei,
pentru „Semănătorul". Fiind perioada de vacanţă, A l . Vlahuţă acceptă aminarea ratei.

www.mnir.ro
584 VICTORIA POPOVICI

înfiinţarea publicaţiilor de la Casa Şcoalelor au fost tot atîtea mijloace, pe de o parte de

susţinere α scriitorilor, pc de alta, de progres cultural a l păturilor democratice ale ţării.
Primele numere ale „Semănătorului" dovedeau cît de apropiată era concepţia ci de
programul educativ a l l u i Haret. „Suflaţi colbul de pe cronici şi faceţi să renască
virtuţile bătrînilor de atunci în sufletul tinerimii — scria A l . Vlahuţă în articolul
program. Toţi şcolerii, toţi oamenii de inimă ai neamului acestuia ar trebui să se
însufleţească de aceeaşi grijă, de aceeaşi adîncă preocupare : deşteptarea poporului, intro­
ducerea l u i definitivă în istoria dezvoltării noastre naţionale... Cărţi, cărţi pentru popor.
...Acolo e u n suflet care cere lumină... Acolo-i puterea şi viitorul nostru".
„Cu literatura de astăzi nu stăm i n mijlocul poporului nostru — adăuga G . Coşbuc.
Fără idealuri nu e luptă şi fără luptă n u e nici literatură" . 5

Cum a devenit ministru în 1897, S. Haret a atras în activităţi legate direct de şcoală
personalităţi dintre cele mai marcante dintre marii poeţi şi prozatori ai timpului :
Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, M . Sadoveanu, Şt. O. Iosif, E m i l Gîrleanu, Octavian
Goga, A l . Macedonski, P. Dulfu, D. Anghel, I o n B i a n u , G r . Tocilescu, I o n Minulescu,
Smaranda Gheorghiu, R a d u D. Rosetti, E l e n a N . Voronca, M . Miller-Verghy, N . Popa-
Lisseanu, A . Valaori, G . Bogdan Duică, O v i d Densusianu, D . Caracostea şi alţii.
Relaţiile l u i Haret cu Coşbuc şi Vlahuţă au fost apropiate şi au continuat să fie
la fel de strinse şi după cc „Semănătorul" a trecut sub altă conducere.
Cercetind „corespondenta G h . Coşbuc", de Ia Biblioteca Academiei R . S. România,
am găsit 29 de scrisori nepublicate, din perioada 1898—1909 adresate de Spiru Haret
p o e t u l u i . D i n toate reiese calda preţuire şi afecţiune ce-i purta. Aceste scrisori redau o
6

latură a personalităţii sale, puţin cunoscută în timpul vieţii şi care explică o parte
din faptele omului politic. E l e reflectă grija lui S. Haret pentru cultura noastră
naţională.
După 1896, G . Coşbuc trecea drept unul dintree cei mai mari scriitori români
în viaţă.
In mai multe scrisori din 1898, 1899 ministrul Haret îi cere amănunte despre
cărţile angajate să Ic scrie Coşbuc. Ne v o m opri la cîteva. Totodată o vom corobora
cu corespondenţa oficială aflată în Arhivele Statului Bucureşti — F o n d Casa Şcoalelor
din această perioadă, 1898—-1899 . privind literatura comandată de Ministerul Instrucţiunii
7

şi Cultelor pentru istoria războiului de independenţă d i n 1877—1878.

Iată una din scrisorile lui Haret datată Bucureşti, 7 februarie 1898 . s

„Iubite poete
Cum merge tiparul ? Credi că se v a termina în curînd ? Scii că ţi-am Vorbit
într-o z i despre un fel dc Antologie naţională, o carte a patriei, cu facerea căreia

C a şi reprezentanţii semănătorismului şl ai poporanismului S. Haret pornea de la

5

ideea eronată potrivit căreia ţărănimea trebuie să aibă rolul primordial In dezvoltarea viitoare
a României. Cu toate acestea el nu poate fi socotit un adept al poporanismului, şl nici al
semănătorismului, deşi a sprijinit aceste curente. Chiar dacă In politica şcolară şi în reformele
sale extraşcolare întîlnlm Idei ce au contingenţă cu ideologia poporanismului şi a semănătoris­
mului, S. Haret nu poate fi integrat In aceste curente, pentru că el nu a preluat porgramul
politic al poporanismului, cum nu a adoptat nici orientarea spre trecut, spre viaţa arhaică şl
patriarhală, evocată atît de frecvent de reprezentanţii literaturii semănătoriste. A se vedea şi
Primele vorbe, in „Semănătorul", an. I, nr. 1, 2 X I I , 1901, p. 1—2.
» Corespondenţa G h . Coşbuc, Spiru Haret către Gh. Coşbuc (în anii 1899—1909)
Q.A.R.S.R., s 20(1—30). Corespondenţa, păstrată în condiţii excelente, poartă antetul ministerului.
Scrisorile Iul Haret sînt în general scurte ; el merge drept la ceea ce are să spună, fără a
îmbrăca spusele sale cu flori multe. Această corespondenţă oglindeşte preocupările lui Haret
in alte domenii decît cel strict şcolar. Grija pe care a purtat-o pentru scriitori şl artişti a găsit
totdeauna la el momente libere, oricît de ocupat era, pentru a - i încuraja şl a le satisface
nevoile, chiar cînd el nu se gîndeau şl nu cereau nimic.
Arhivele Statului Bucureşti, Fond Casa Şcoalelor, 1899, dosar 14 şl 15, aflate în
7

stare bună.
• Corespondenţa G h . Coşbuc, B.A.R.S.R. S 20(5).

www.mnir.ro
SPIRU H A R E T ŞI L I T E R A T U R A P A T R I O T I C A D E D I C A T A A N U L U I 1877 585

însărcinasem pe Tocilescu şi B i a n u . Acest din urmă şi-a dat demisia şi cel dîntâiu ved
că tot aşa vrea să facă. Când a m puté ore să ne vedem u n moment, ca să vorbim
mai de aproape despre astă afacere, la care ţiu foarte mult ?
Dacă ai vrea să încerci într'o zi, ar fi bine se mă previi de mei'nainte, ca să
caut să nu te las să aştepţi.
A l dumitale amic
Haret".
Intre timp, Coşbuc fiind bolnav, după cum aflăm din altă scrisoare , Haret nu s-a 9

putut întîlni cu poetul.

Iată şi documentul oficial de la Arhivele Statului care atestă ceea ce dorea Haret
să-i ceară l u i Coşbuc : istoria războiului de independenţă d i n 1877—1878. Adresa este
trimisă oficial de către Minister prin Administraţia Casei Şcoalelor . 10

„Dlui George Coşbuc, 228, Calea Moşilor,

Ministerul doreşte se publice o istorie populară a resboiului de independenţă din
1877—1878. Scopul seu este ca această lucrare să fie o adevărată epopee, care se se
serve de cea mai recentă d i n paginile eroice ale ţerii nostre, pentru a deştepta şi a
întreţine în poporul nostru sentimentele de curagiu, iubire de ţară şi abnegaţiune.
Ministerul ve încredinţează dv. executarea acestei lucrări.
Se cere ca lucrarea să nu treacă peste 200 pagini format i n 8 ° ordinar, şi se fie
gata, în manuscris, pene la 30 Septembre 1898. Cheltuiala tipărirei v a privi pe Minister,
iar grija tipărirei v - a r p r i v i pe D v .
Ministerul fixează indemnisarea D v l a suma de 5 000 lei, din cari 2 500 v i s-ar
puté nitmera la 1 A p r i l viitor, iar restul de 2 500 dupe ce veţi depune cel puţin o
treime din manuscris.
Vă rugăm să ne faceţi cunoscut dacă consimţiţi a ve însărcina cu această lucrare,
şi dacă condiţiile de mai sus ve convin.
Primiţi, etc.
Ministru Haret".
I n aceeaşi zi, odată cu adresa oficială, ministrul Haret îi scrie, în particular, lui
Coşbuc. Scrisoarea din 12 martie 1898 reliefează aceeaşi preocupare şi grijă a l u i Haret
pentru a duce pînă la capăt ce-şi pusese în gînd : istoria războiului de independenţă
scrisă pentru masele populare. Iată şi răspunsul oficial al poetului.
„Ministerul Instrucţiunei Publice
şi a l Cultelor '
nr. 15436 18 martie 1898
Administraţia Casei Şcoalelor
Intrat
nr. 3415 18 martie 1898
24 111/1898
Se aprobă
Haret
Domnule Ministru,
Prin hirtia sa cu numărul 14401 din 12 martie, Ministerul îmi propune să scriu
pentru popor Istoria războiului d i n 1877—78.
Primesc propunerea, primesc în întregime şi condiţiunile, anume :
1. Lucrarea să n u fie m a i mare de 200 de pagini în octav.
2. Manuscrisul să fie gata pînă la 30 septembrie a. c.

» Ibidem, S 20(1).
Documentul poartă antetul "Ministerului Insrucţiunel Publice şl al Cultelor, nr. 14481,
10

12 Martie 1898 şl al administraţiei Casei Şcoalelor, nr. 3179, 11 martie 1898 — A r h . St. B u c , Fond
Casa Şcoalelor, dosar 14/1899, fila l .

www.mnir.ro
586 V I C T O R I A POPOVICI

3. Cheltuielile de tipografie să fie ale ministerului ; grija tipăririi să fie a mea.

4. Indemnisarea mea să fie de 5 000 lei.
Dintr-aceşlia 2 500 m i se vor plăti la 1 aprilie a. c , iar restul depă ce voi fi dat
ministerului cel puţin o treime din manuscris.
Hîrtia ministerului cu nr. 14401 şi această hîrtie a mea vor privita ca un contract.
Primiţi, ve rog, Domnule Ministru asigurarea consideraţiunii mele.
George Coşbuc 1 1

D-sale Domnului Ministru ul Cultelor şi al Instrucţiei Bucuresci"

I n „Albina" 1 2
din 7 iunie 1898 cititorii erau Înştiinţaţi că G. Coşbuc citise în casa
lui Spiru Haret fragmente d i n noua sa operă 1 3
închinată războiului pentru independenţă.
E r a vorba de lucrarea în proză „Războiul nostru de neatîrnare" 14
urmată de „Povestea
unei coroane de oţel" a
.
I n adevăr creaţia literară a lui Coşbuc din aceşti ani (perioada 1898—1899) apare
dominată de preocuparea de a înfăţişa în proză şi poezie scene din războiul pentru
independenţă : „Gîndul să scriu ceva despre resboiu m i 1-a dat d-1 Haret, ministru a l
şcoalelor. Două cărţi au isvorît din gîndul acesta : Cartea de fată şi „Povestea unei
coroane de oţel". E l e se întregesc una pc alta şi trebuie privite ca o singură carte,
o poveste a redeşteptării noastre.

Cartea o închin acelor ce au silit pe Turci să ne închine steagurile. Faptele povestite

sînt ale lor, şi aş vrea să le ştie toată lumea şi să fie iarăş şi iarăş povestite şi ridicate
în slavă căci vrednici sînt şi dintr'însele n i s'a isvodit puterea de azi a neamului şi a ţării"
(Prefaţă — ediţia I H - a ) .
Coşbuc priveşte războiul pentru independenţă, cum arăta, pe bună dreptate, C.
Dobrogeanu-Gherea, cu ochii ţăranului.
Coşbuc desfăşoară în paginile „Albinei", în perioada 1898—1899, o bogată activitate
literară şi publicistică ce însumează aproape două sute de articole şi multe versuri — cele
m a i multe cu scene din războiul de independenţă. „Cintecul redutei" ' , „In şanţuri" 6

„Dorobanţul" , la
„Graiul neamului" ,19
iar din povestirile istorice „Kiseleff şi Mehedin-
ţeanul'* , M
„Cele zece porunci", „La Griviţa", „30 August", „In ajunul luării P l e v n e i " .
Constatăm că cea niai mare parte a lucrărilor literare publicate în „Albina" sînt tradiţii
populare şi poezii în care cîntă războiul de independenţă, căutînd să difuzeze în rîndul
ţărănimii cunoştinţe folositoare.

" A r h . St. B u c , Fond Casa Şcoalelor, 1898, dosar 14, fila 2—3.
11
Vezi „Albina", I , 1898, nr. 36 (7 iunie).
13
încă din 1891, intr-o Carte de citire destinată şcolilor primare, elaborată de G. Coşbuc
şi B . Constantlnescu, găsim un amplu text cu caracter Istoric despre războiul de independenţă,
in care s-ar părea că G . Coşbuc a redactat un fel de mlcroedlţle princeps a scrierii lui
Rdzboiul nostru pentru neatîrnare. Tot in 1891 va publica poezia Trei Doamne, şi tofi trei,
prima din ciclul consacrat de G . Coşbuc evocării poetice a războiului pentru independenţa
naţională. Intre 1908—1913 poetul colaborează Intens la elaborarea de manuale şcolare pentru
cursul primar. I n acestea sint introduse versuri şi fragmente din proza sa Închinată indepen­
denţei. Aceste scrieri ale poetului au constituit un material esenţial pentru fortificarea filonului
educativ patriotic al cărţilor de şcoală.
14
G . Coşbuc, Rdzboiul nostru de neatîrnare, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1899.
» Povestea unei coroane de oţel, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1889.
11
„Albina", I I , 1898, nr. 10.
17
Ibidem, m , 1889, nr. 1—2.
» Ibidem, I V , 1900.
n
Ibidem, V , 1901.
» Ibidem, V I , 1902.

www.mnir.ro
S P I R U H A R E T ŞI "LITERATURA P A T R I O T I C A D E D I C A T A A N U L U I 1877 587

I n scrisorile l u i Haret din 14 noiembrie 1898 21

şi 9 decembrie 1898 22
se vorbeşte
tot despre cărţile cerute de minister. Drept urmare, de Ia minister sc emite următoarele :
„Decisiune
Noi, Ministrul Secretar de Stat la Departamentul Instrucţiune! Publice şi Cultelor
decidem :
Cele 2 000 esemplare din cartea «Resboiul nostru pentru neatîrnare» de D l George
Coşbuc, pe cari Ministerul le-a cumpărat se vor întrebuinţa în modul următor : se v a
depune cîte u n esemplar Ia fiecare din bibliotecile rurale esistente. Cele ce vor m a i
rămîne, se vor distribui în premiile şcolarilor de la clasa I I I primară inclusiv în sus, cum
şi la cei de curs secundar atît cît se vor ajunge. L a cei pentru cari nu se v a ajunge,
se v a da în premii cartea «Povestea unei coroane de oţel», tot de D l . G . Coşbuc, a cării
primă ediţie este proprietatea Ministerului. D i n această din urmă carte, se v a depune
câte u n esemplar şi pe la bibliotecile rurale esistente.
Esemplarele cari ar mai remîne neîntrebuinţate în urma aplicării dispoziţiunilor d e
mai sus, se vor pune în vînzare, cu preţul de 60 bani esemplarul. Se vor lua mesuri
pentru ca se poate fi cumpărate cu înlesnire, mai ales de înveţetori şi institutori.
Făcut în Bucuresci, azi, 27 martie, 1899.
Ministru H a r e t 2 3

Nr. 21 288 din 30 martie 1899".

Corespondenţa dintre S. Haret şi G . Coşbuc a continuat în mod oficial. Intr-o scri­
soare din 7 aprilie 1899 Haret îi comunică prietenului său printre altele : „Eu unul aş
fi fericit dacă aşi fi pentru ceva în hotărîrea ce sper că vei lua de a consacra în viitor
o parte din timpul şi talentul Dtale, pentru a cultiva acest gen de literatură naţionalistă,
care ne lipseşte aşa de mult şi a cărei mare utilitate nici nu se poate discuta.
Pentru cărţile Dtale a m dispus deja a se întrebuinţa la premii, iar restul să se
vîndă pentru învăţători şi preoţi.
A l Dtale devotat
Haret" * 2

Spicuim în continuare din corespondenţa H a r e t — G . Coşbuc de la Biblioteca Acade­

miei R . S . R . Scrisorile l u i Haret adresate poetului d i n Viena la 8 Ianuarie 1 9 0 2 2 5
şi din
Bucureşti la 25 februarie 1 9 0 8 2 0
indică aceeaşi părintească grijă pentru cultura naţională.
Cărţile despre care se vorbeşte în corespondenţa lor sînt : „Fapte şi vorbe româneşti",
„Carte de citire pentru toţi românii" — u n fel de antologie apărută în 1899 ; „Războiul
nostru pentru neatîrnare", 1899, „Dintr-ale neamului nostru", 1903 ; „Crestomaţie pentru
toţi românii", 1904 ; „Cintece de vitejie", 1904 ; „Cartea vredniciilor româneşti" 1905 ;
„Din Ţara Basarabilor", 1907 ; „Balade şi idile" (1910).
Corespondenţa păstrată, din care a m dat numai cîteva scrisori, ne Iasă să întrevedem
afecţiunea ce i-o purta Haret l u i Coşbuc, precum şi faptul că a exercitat o înrîurire
directă asupra activităţii poetului.
Cărţile scrise de Coşbuc la îndemnul lui Haret au contribuit la educaţia patriotică
a tineretului. L a 8 august 1899 „Albina" publica sub titlul „Voci din public despre cartea
d-lui Coşbuc" rîndurile unui învăţător : „domnule redactor, n-am cuvinte a lăuda îndeajuns
meritele dlui G. Coşbuc autorul Cărţii „Războiul nostru pentru neatîrnare" pe care

Corespondenţă G h . Coşbuc, B.A.R.S.R., S 20(3).

21

Ibidem, S 20(4).
22

Arh. St. B u c , Fond Casa Şcoalelor, dosar 14/1880, fila 8.

13

Corespondenţă G h . Coşbuc, B.A.R.A.R., S 20(7).

24

Ibidem, S 20(8).
23

Ibidem. L a 13 iulie 1803 Haret propunea iul Coşbuc să scrie un fel de „Carte a patriei"
23

(B.A.R.S.R., 23478). Aceeaşi propunere a făcut-o şi lui I . L . Caraglale.

www.mnir.ro
588 V I C T O R I A POPOVICI

citind-o cu nesaţ a m constatat marea ei valoare : Intrinsa se vede curajul, iubirea de patrie
şi nesocotinţa de viaţă a armatei noastre i n campania 1877—1878. Este o carte ce n-ar
trebui să lipsească d i n nici o bibliotecă a şcolilor din România" (p. 1437).
Haret oferă l u i Coşbuc o existenţă materială sigură, numindu-1 în martie 1902
şef de birou la Casa Şcoalelor, cu o retribuţie de 500 lei l u n a r . Asemenea 2 7
l u i Vlahuţă,
referendar la aceeaşi instituţie, Coşbuc urma să avizeze cărţile propuse Casei Şcoalelor
spre tipărire.

încă din 1904, atent la debuturile literare a l l u i Mihail Sadoveanu, Haret îl

numeşte funcţionar la Casa Şcoalelor acordîndu-i totodată u n premiu literar de 700 lei
echivalent salariului pe şapte l u n i . 2 8

Sadoveanu a fost solicitat să scrie, ca şi ceilalţi scriitori, literatură patriotică pentru

„biblioteca liceală a Casei Şcoalelor". Astfel Sadoveanu ne-a dat volumul „Povestiri de
război" (1905) pentru a ilustra eroismul soldaţilor români la Griviţa. Pe de altă parte,
M. Sadoveanu scrie, în mod special, pentru unele manuale la care a colaborat, scurte
povestiri, care sînt i n realitate un fel de completare a „Povestirilor de război".
Un document din 27 octombrie 1910 29
atestă activitatea literară de Ia Casa
Şcoalelor a l u i Sadoveanu :
„Se v a plăti şi restul Domnule Administrator,
sumei
M. Popescu
Am onoarea de a depune manuscriptul de Poveşti alese cu alcătuirea căreia aţi
binevoit a mă însărcina, şi vă rog să binevoiţi a dispune mandatarea restului de 250
lei cît s'ar cuveni pentru zece coaie de tipar.
Primiţi vă rog, domnule administrator, asigurarea devotamentului meu.
Mihail Sadoveanu
27 octombrie 1910"
Numele l u i Spiru Haret este strîns legat de învăţăinîntul şi cultura poporului
român.
Prin activitatea extraşcolară preconizată şi organizată de el, Haret a contribuit
•efectiv dacă n u la ridicarea sensibilă a nivelului vieţii economice a satelor, în orice caz
la ridicarea lor culturală. Această activitate a l u i Haret are u n puternic caracter patriotic.
Opera l u i Spiru Haret a rămas adînc întipărită în inima cadrelor didactice şi a celor
care l-au cunoscut. Astfel de oameni sînt necesari vieţii noastre publice nu numai
pentru acţiunea lor directă, dar şi pentru exemplul concret pe care-1 reprezintă în faţa
tinerelor generaţii, prin autoritatea izbîndei lor, în numele muncii şi patriotismului.
Iniţiativele şi strădaniile l u i Haret în domeniul şcoli şi culturii au fost inepuizabile ;
de aceea n i se pare atît de potrivită ideea lui Brâncuşi de a-i dedica u n monument ce
trebuie să reprezinte o fintînâ.

Fond Casa Şcoalelor, anul 1902, dosar nr. 3, post ce îi este încredinţat prin Decretul
27

nr. 1144 din 23 martie 1902.

28
M. Sadoveanu — Spiru Haret, în „Adevărul", 20.01.1933 ; M. Sadoveanu, Anii de
ucenicie, E S P L A , Bucureşti, 1958, p. 287, 299.
" Fond Casa Şcoalelor, anul 1910, dosar 4, fila 84.

www.mnir.ro
S P I R U H A R E T ŞI L I T E R A T U R A P A T R I O T I C A D E D I C A T A A N U L U I 1877 589

L A C O R R E S P O N D A N C E D E S P I R U H A R E T A V E C G . COŞBUC
E T M. S A D O V E A N U CONCERNANT L A PROMOTION D E L A
LITTÉRATURE P A T R I O T I Q U E DÉDIÉE A L'ANNÉE 1877

Résumé

Spiru Haret, éminent scientifique roumain, ministre de l'instruction et des cultes

(entre 1897—1911), fondateur de l'enseignement roumain moderne, a ajouté graduellement aux
fonctions scolaires et périscolalres de son ministère celle d'orienter la culture.
Juste après avoir été nommé ministre en 1897, Haret a attiré vers les activités ayant
directement rapport avec l'école des personnalités des plus marquantes parmi les grands
écrivains de son temps. Il demanda à ceux-ci de contribuer directement, par leur talent, au
progrès de leur peuple.
L'auteur présente — à base de documents Inédits provenant de la Bibliothèque de
l'Académte de la R. S. de Roumanie et des Archives de l'Etat — les relations d'amitié et
d'étroite collaboration qui ont existé entre G. Coşbuc et Spiru Haret. Celui-ci, en qualité
officielle, a commandé au poète une serie d'oeuvres inspirées de la guerre pour l'Indépendance.
Un autre écrivain qui a été moralement et matériellement aidé par Spiru Haret ce fut
M. Sadoveanu, qui a fait don à la jeunesse de ses merveilleuses Contes de la guerre et
Contes choisies, oeuvres gui lui avaient été démandées par le ministre Haret pour la biblio­
thèque des lycées de la Maison des Ecoles.

www.mnir.ro
 RECUNOAŞTEREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI
D E CĂTRE I T A L I A

de A N C A V A S I L E S C U

L a 9/21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu ministrul de externe declara în faţa Adunării
Deputaţilor că : „sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare..., sîntem o naţiune
liberă şi independenţă" . i

Dacă iniţial marile puteri au primit cu răceală şi rezerve proclamarea unilaterală a

independenţei României d i n 9 mai 1877, au trebuit să recunoască după aceea că prin
participarea întregii armate române la acţiunile militare împotriva Turciei, alături de
trupele ruseşti şi prin obţinerea victoriilor de la Plevna, Rahova, Smîrdan, Belogragic,
V i d i n , şi alte localităţi, cu m i i de jertfe umane şi materiale, cu participarea întregului
popor, România şi-a dobîndit dreptul la o existenţă liberă, de sine stătătoare, fără amestec
din afară.
Deşi independenţa României a fost recunoscută atît prin tratatul de pace semnat
între R u s i a şi Turcia la 19 ianuarie 1878 la S a n Stefano, cît şi prin Congresul de pace
de la Berlin d i n 1/13 iunie—1/13 iulie, marile puteri Iau condiţionat relaţiile lor cu
România şi recunoaşterea independenţei ei de aplicarea articolelor 44 şi 45 ale tratatului
de la Berlin, care prevedeau unele schimbări constituţionale şi teritoriale.
Statul român era îndreptăţit acum să se considere u n stat suveran, egal din punct
de vedere juridic cu toate celelalte state, avînd dreptul l a o politică internă şi externă
de sine stătătoare. I n aces sens, ministrul de externe, M . Kogălniceanu a trimis încă
de la 1/13 iulie 1878 o notă circulară agenţiilor diplomatice ale României de l a Paris,
Roma, Viena, Berlin, Petersburg şi Belgrad, prin care agenţii ţării noastre erau soli­
citaţi să obţină din partea guvernelor statelor respective transformarea agenţiilor diplo­
matice şi consulatelor generale în legaţii . Insă pînă la îndeplinirea prevederilor tratatului
2

de la Berlin, guvernele marilor puteri au continuat să considere România u n stat vasal,

refuzînd chiar în unele cazuri să stabilească şi să recunoască relaţiile diplomatice şi de
independenţă.
I n septembrie 1878 Corpurile Legiuitoare ale României, întrunite în şedinţa extra­
ordinară, au acceptat după lungi dezbateri prevederile tratatului de l a Berlin şi au trecut
la executarea acestora. Ca urmare, prin nota circulară din 4/16 octombrie 1878, ministrul
de externe aducea l a cunoştinţa agenţilor români de Ia Roma, Paris şi Berlin această
hotărîre a statului român spre a fi comunicată guvernelor respective, în speranţa că „vor
da relaţiilor diplomatice reciproce pe viitor, caracterul compatibil cu acea poziţie inter­
naţională a României" . 3

< „Monitorul oficial", nr. 118 din 27 mal/8 Iunie 1877.

3
Reprezentanţele diplomatice ale României, 1859—1917, Edit. Politică, Bucureşti, 1967, p. 25.
3
Arhiva M.A.E., fond Războiul de Independenţă, voi. 95, f. 137—138.

www.mnir.ro
592 ANCA V A S I L E S C U

Singura dintre cele trei ţări care a primit favorabil acest demers al guvernului
român a fost Italia.
I n prezenta comunicare ne v o m opri asupra cîtorva aspecte ale evoluţiei relaţiilor
economice, politico-diplomatice şi culturale, care au unit poporul român şi cel italian de-a
lungul timpurilor, insistînd în special asupra momentelor care au precedeat recunoaşterea
independenţei noastre de către Italia.
Originea etnică comună, cît şi înrudirea dintre limba română şi cea italiană au
contribuit Ia apropierea lor firească, precum scrie şi cronicarul moldovean Grigore Ureche
în Letopiseţul Ţării Moldovei „de la Rîm ne tragem şi cu a lui cuvinte n i - i amestecat
graiul" *.
Legături diplomatice strînse au existat încă din vremea l u i Ştefan cel Mare şi
Petru Cercel. I n sec. a l X V I - l e a găsim la curtea domnilor munteni şi moldoveni doctori
italieni, cît şi negustori genovezi şi veneţieni, care procurau acestora fastuoasele costume
de ceremonie şi podoabele scumpe. In vremea domnitorilor Şerban Cantacuzino şi
Constantin Brîncoveanu, curtea domnească reprezenta u n important centru cultural, reunind
demnitari şi personalităţi de seamă, care veneau din Peninsula Italică . 5

Relaţii economice şi diplomatice au existat în primul sfert a l sec. al X I X - l e a

cu cercurile politice şi economice sarde. I n 1 8 2 6 Gaetano Truqui din regatul Sardiniei a
fost primit la Bucureşti de domnitorul Grigore Ghica şi a propus înfiinţarea dc consulate
şi viceconsulate sarde în P r i n c i p a l e . După tratatul de la Adrianopol
6
din 1 8 2 9 , cînd s-a
înlăturat monopolul turcesc asupra unei bune părţi a economiei Principatelor, s-a reluat
ideea colaborării economice, aşa încît iu 1 8 3 8 s-a înfiinţat un consulat sard la Galaţi
şi un viceconsulat la Brăila '.
I n a doua jumătate a sec. al X I X - l e a s-au intensificat relaţiile dintre cele două
popoare datorită, mai ales, faptului că amîndouă aveau ca scop formarea statelor naţionale
şi luptau pentru eliberarea şi independenţa lor naţională. I n fruntea luptei poporului
italian, pe plan diplomatic mai ales, se afla regatul Piemontului, a l cărui prim ministru,
contele Camillo de Cavour, depunea eforturi remarcabile pentru nobila cauză a unităţii
naţionale. Evenimentele politice româneşti şi anume alegerea l u i Alexandru Ion Cuza ca
domn a l Principatelor şi înfăptuirea Unirii, îi dăduse mari speranţe Iui Cavour, încît
spunea într-o scrisoare, datată 7 februarie 1 8 5 9 , adresată prinţului Napoleon : „Alegerea
colonelului Cuza este u n eveniment uriaş, este triumful politicii Franţei şi Sardiniei în
Orient" . 8

Cu ocazia convorbirii avută cu Cavour, Vasile Alecsandri, ministru de externe,

îi propune numirea unui consul la Bucureşti, care ar duce Ia strîngerea legăturilor diplo­
matice şi u n început de recunoaştere internaţională a Unirii. I n aceeaşi perioadă este
numit consul general, în Principate, Strambio. I n calitatea sa, V . Alecsandri i se adresează :
„In numele guvernului, prinţului domnitor a l Principatelor Unite, ca şi în numele ţării
mele, care are cu ţara dumneavoastră legături de origine şi simpatie frăţească, doresc să
vă exprim Domnule Agent şi Consul genera], întreaga bucurie cu care noi am aprobat
vestea acestui act solemn" .9

Cum deocamdată condiţiile n u permiteau obţinerea independenţei pe calea armelor,

România a căutat necontenit ca prin acte d i n domeniul relaţiilor externe să-şi afirme
autonomia şi să pregătească pe cale diplomatică dobîndirea independenţei atunci cînd
împrejurările aveau să-i fie favorabile.

Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţia P. P. Panaltescu, Bucureşti, 1955, p. 61.
4

N. Iorga, Anton Maria del Chiaro Florentine, Bucureşti, 1914.

6

* D. Bodln, Documente privitoare la legăturile economice dintre Principatele Române

şi regatul Sardiniei, Bucureti, 1941, p. 6.
' Ibidem, p. 39.
G . C. Nlcolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ediţia m - a . Bucureşti, 1975, p. 315.
8

• Arhiva M.A.E., vol. 261, f. 77.

www.mnir.ro
RECUNOAŞTEREA I N D E P E N D E N T E I ROMÂNIEI D E CĂTRE I T A L I A 593

In 1867, după o încercare nereuşită din cauza unor conjuncturi politice nefavorabile,
a reapărut ideea înfiinţării în Italia a unei agenţii diplomatice prin trimiterea ca repre­
zentant a l Romăniei a l u i I . Bălăceanu. Acţiunea se reia, făcîndu-se noi demersuri după
1871, cînd se desăvîrşcşte unitatea Italiei, prin includerea Veneţiei şi a Romei, şi cînd
situaţia internaţională a fost ravorabilă înfiinţării unei agenţii.
In 16/28 martie 1873 Italia îşi dă consimţămîntul şi se înfiinţează agenţia diplo­
matică a României Ia Roma. Consulul general a l Italiei a comunicat ministrului dc externe
al României că „guvernul său acceptă ca România să aibă acreditat la Roma un agent
diplomatic în condiţiunile în care sînt acreditaţi agenţii... de la Viena, de la Berlin şi de
la P a r i s " 10
.
I n urma propunerilor făcute de Consiliul de Miniştri a fost desemnat ca prim titular
al agenţiei cunoscutul om politic Petre P. Carp. I n scrisoarea sa dc acreditare înmînată
ministrului de externe a l Italiei, Visconti-Vcnosta, în 17 mai 1873, se menţiona că
înfiinţarea şi numirea unui agent diplomatic avea ca scop „...de a consolida legăturile de
prietenie şi bună înţelegere care unesc România cu regatul Italici"
I n timpul războiului de neatîrnare din 1877—1878, personalităţi politice, ca şi presa
vremii din Italia, au adus elogii eroismului armatei române. Giuseppe Garibaldi spunea
la 8 octombrie 1877 : „Descendenţii vechilor noastre legiuni, românii, se luptă astăzi cu
eroism pe ţărmii Dunării pentru independenţa lor ; îmi pare că este bine a se face să se
audă o aplaudare din partea capitalei vechii lumi şi-a Italiei întregi, îndreptată valoroaselor
noastre r u d e " , iar ziarul „II Dovere"
n
d i n 26 septembrie 1877, sub titlul Românii au
arătat o vitejie puţin comună, scria : „Intraţi în luptă, românii au dat probă de o
vitejie singulară, de o valoare tactică puţin comună şi noi italienii trebuie să salutăm cu
sinceră bucurie redeşteptarea unui popor de care sîntem legaţi prin legături de rudenie
atît de strinse" . u

Totuşi noul stat italian, avînd să facă faţă unor probleme de natură economică
şi neputînd concura din punct de vedere militar cu celelalte mari puteri europene, s-a
situat la început pe o poziţie de evidentă rezervă polilico-diplomatică. I n aceste condiţii,
sarcina agenţiei diplomatice de la Roma de a obţine sprijinul Italiei în problema dobîndirii
independenţei României nu a fost de loc uşoară. Cu toate acestea, uneori oamenii politici
italieni, părăsindu-şi rezerva impusă de situaţia obiectivă a ţării lor, îşi dezvăluiau
simţămintele de caldă prietenie, favorabile idealurilor româneşti. I n acest sens este semnifi­
cativă declaraţia pe care a făcut-o Francesco Crispi, preşedinte al Camerei, l a sfîrşitul lunii
noiembrie 1877 I u i Mihail Obedenaru, gerantul agenţiei române, privind strădaniile Italiei
pentru, „a ajuta cît se poate pe populaţiunile d i n Turcia de a scăpa de dominaţiunea
otomană şi a se dezvolta ele singure" , personal pronunţindu-se pentru u n stat românesc
14

independent.
Activitatea agenţiei române trebuia dusă în aceste împrejurări cu multă atenţie,
curaj şi demnitate. E i îi revenea sarcina protocolară de a duce tratative cu guvernul
italian:în vederea recunoaşterii principelui Carol I ca un suveran autonpm, egal cu ceilalţi
suverani, i a r agentul român să fie considerat ca toţi ceilalţi şefi de misiuni diplomatice
acreditaţi pe lîngă guvernul Italiei.
încă de l a începutul anului 1878, cu prilejul funerariilor l u i Victor E m a n u e l a l
I I - l e a , I . Bălăceanu, reprezentantul nostru special, relata că : „fusese admis şi tratat pe
picior de egalitate cu ceilalţi trimişi e x t r a o r d i n a r i " . 15

'o Reprezentanţele diplomatice ale Romăniei 1859—1917, p. 240.

" R. V. Bossy, Politica externă a Romăniei Intre anii 1873—1880 privită de la agenţia
diplomatica din Roma, Bucureşti, 1920, p. 95, doc. lb. I r .
I n cuvîntul de salut publicat în „Gazeta Transilvaniei'' din 16/28 oct. 1877.
a

„Resboiul", 28 sept. 1877, p. l .

u

R. V . Bossy, op. cit., p. 64.

14

Roma, vezi Dan Berindei în Reprezentanţele diplomatice ale Romăniei 1859—1917, p. 251.
16

www.mnir.ro
594 ANCA VASILESCTJ

U n pas înainte este cîştigat pe cale protocolară în momentul suirii pe tron a noului
rege a l Italiei, Humberlo.
Prinţul Carol I a l României trimite noului rege prin colonelul Holban „Marea cruce
a ordinului Steaua României" şi medalia „Pentru merite m i l i t a r e " . Forţînd puţin nota 16

diplomatică, deşi iniţial ministrul de externe italian Depretis s-a opus trimiterii unei
delegaţii în România care să notifice evenimentul, considerind că aceasta ar însemna
recunoaşterea indirectă a independenţei României, regele Italiei Humberto, „ca o dovadă
de simpatie pentru prinţul Carol şi a poporului român" , trimite o delegaţie în România.
17

Delegaţia este primită în cadru ceremonios la palat la 3 iunie 1878, iar „consulul general
a l Italici baronul F a v a îi dă principelui Carol I Colanul ordinului Sfînta Annonciada" . u

Acesta era cel mai marc ordin cavaleresc a l monarhiei de Savoia şi a l regatului Italiei.

Profitînd de aceste evenimente gerantul agenţiei României a încercat să sugereze

ministrului de externe al Italiei, ca independenţa să fie recunoscută de aceasta înainte de
a se încheia Congresul de pace dc la Berlin, pentru ca să poată participa Ia acesta şi
delegaţi ai guvernului român.
Italia nu dă curs acestei sugestii, nevrînd să facă opoziţie celorlalte mari puteri,
dar Corti, noul ministru de externe a l Italiei, îi declara lui Obedenaru următoarele :
„Pot să vă asigur că noi vom face pentru România tot ceea ce ne v a fi posibil" * · .
După semnarea tratatului de la Berlin, M. Kogălniceanu înştiinţa pe principele
Carol I şi pc toţi reprezentanţii României din străinătate că „...regele Italiei a recunoscut
domnitorului Carol I titlul dc Alteţă regală" . Totodată, guvernul italian s-a arătat dispus
Μ

să recunoască numirea unui ministru plenipotenţiar român la Roma, acceptînd transfor­

marea agenţiei diplomatice în legaţie. Dar greutăţile puse de celelalte mari puteri şi de
întirzierea recunoaşterii independenţei României de acestea au făcut ca şi Italia să stea
în expectativă, cedînd presiunii Germaniei care condiţiona recunoaşterea independenţei
în funcţie dc interesele ei în România şi de aplicarea articolului 44 la tratatului de l a
Berlin.

I n schimb, Italia a dat un sprijin eficient României prin participarea colonelului

Orero în comisia de delimitare agran iţelor Dobrogei, care se arătase hotărît să susţină
cauza României. Chiar Depretis declara acum că România „meritase independenţa prin
bravura şi prudenţa de care dăduse d o v a d ă " . 21
tnsă ezitările Italiei au continuat. L a
începutul lunii februarie 1879 pleacă la Roma, într-o vizită oficială, C. A . Rosetti, preşe­
dintele Camerei şi trimisul special a l guvernului român pentru a discuta cu omologul său
italian problema recunoaşterii independenţei României. Discuţia s-a purtat în special în
jurul articolului 44 a l tratatului de la Berlin.
După cc Adunarea Constituantă a României a adoptat la 25 octombrie 1879 legea
de revizuire α articolului 7 din Constituţie, guvernul italian s-a declarat satisfăcut şi la
6 decembrie 1879 a recunoscut independenţa României, numindu-1 în calitate de ministru
plenipotenţiar şi trimis extraordinar pe contele Tornieli în România. E l a fost primit Ia
Bucureşti în audienţă solemnă de Carol I . L a începutul anului 1880, Esarcu informa
guvernul d i n Bucuretşi că i s-a dat în cadrul unei ceremonii oficiale titulatura de
„gerant a l legaţiei României"

i» Notes sur la vie du Roi Charles de Roumanie par un témoin oculaire, tome IV,
Bucureşti, 1901, p. 2 şi 10.
" Ibidem, p. 34.
Ibidem, p. 4. Expus astăzi In tezaurul Muzeului Naţional de Istorie,
u

o R. V . Bossy, op. cit., ρ. 6β.

™ Notes sur la vie du Rot Charles..., tome IV, p. 57.
Roma, vezi Dan Berindei in op. cit., p. 252.
21

Arhiva M.A.E., vol. 262. f. 172.

12

www.mnir.ro
RECUNOAŞTEREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI D E CĂTRE I T A L I A 595

L a 14 ianuarie 1880 g u v e r n u l i t a l i a n a r i d i c a t agenţia diplomatică a României la

r a n g u l de legaţie f i 1-a acceptat în calitate de m i n i s t r u a l României l a R o m a pe Nicolae
Creţulescu, d i p l o m a t de mare valoare, cu o activitate politică însemnată, f i i n d în două
r i n d u r i p r i m - m i n i s t r u , i n vremea d o m n i e i l u i A l . I . Cuza, pe urmă agent a l României la
B e r l i n , m i n i s t r u plenipotenţiar l a R o m a , Petersburg şi Parie, i a r spre sfîrşitul secolului şi
a l vieţii, ales preşedintele A c a d e m i e i Romane.
Printr-o delicată şi inteligentă activitate diplomatică, România şi-a dobîndit prin
p r o p r i i l e sale forţe independenţa şi suveranitatea.

L A R E C O N N A I S S A N C E D E L'INDÉPENDANCE
DE L A ROUMANIE PAR L'ITALIE

Résumé

Le travail présente les conditions et la manière dans lesquelles l'Italie a reconnu

l'Indépendance de la Roumanie. Par l'analyse de certains documents et objets exposés dans
le Musée d'histoire de la R. S. de Roumanie, sont passés en revue les principaux moments,
qui ont uni et colntéressé les deux états le long des siècles. On insiste, spécialement, sur les
relations diplomatiques qui se sont développées entre les deux états dès l'année 1826, quand ont
été fondés dans les Principautés Roumaines les premiers consulats et vice-consulats sardes ;
1873 c'est l'année de la fondation de l'agence diplomatique de la Roumanie à Rome où est
nommé comme agent Petre P. Carp ; les années 1878 et 1880 sont significatives puisque
,,L'Indépendance de la Roumanie" est reconnue et l'agence de Rome est élevée au rang de
légation, comme ministre plénipotentiaire étant nommé Nicolae Creţulescu.

www.mnir.ro
V . C O N S O L I D A R E A ŞI APĂRAREA UNITĂŢII
ŞI INDEPENDENŢEI NAŢIONALE

www.mnir.ro
 INDEPENDENŢA D E STAT D I N 1877
I N CONŞTIINŢA P O P O R U L U I ROMAN

île col. C O N S T A N T I N CĂZANIŞTEANU

In istoria românilor începuturile luptei pentru neatîrnare sc confundă cu însăşi

apariţia statelor feudale, cele dintîi creaţii politice ale poporului nostru. De la primele
formaţiuni semnalate in Transilvania la hotarul dintre secolele I X - X — voievodatele l u i
Meujumorut, Glod, Gelu şi J u l a — şi pînă l a statele feudale ale Ţării Româneşti şi
Moldovei constituite din sec. a l X I V - l e a , întregul proces de închegare a structurilor politice
a coincis cu efortul de emancipare de sub stăpînirile străine, care s-au întins succesiv
peste spaţiul locuit de poporul român. Ca stâncile acoperite o clipă de valuri, dar care se
înalţă apoi semeţe peste spuma apei risipite, românii au rămas statornici în pămîntul pe
care s-au plămădit ca popor şi, fie covîrşiţi vremelnic de puterea vrăjmaşului, fie biruitori,
ei au, păstrat în mîini pe cît de curajoase, pe atît de hotârîte, steagul cel sacru al inde­
pendenţei ţării lor.
*

Aflat intr-o zonă de concurenţă a politicii de expansiune a marilor imperii vecine

— otoman, habsburgic, ţarist — poporul român s-a găsit în repetate rinduri în primejdie
de a-şi vedea cuprins, în hotarele acestor imperii, pămîntul său strămoşesc. Ţările române
au figurat în nenumărate proiecte de împărţire sau de anexiune, servind adesea drept
compensaţii teritoriale pentru diverse combinaţii diplomatice imaginate în cancelariile marilor
puteri europene. A fost nevoie de o mare dibăcie politică, a fost nevoie de o luptă
îndelungată, dar mai presus de orice de credinţa în dreptatea cauzei pe care o apăra,
pentru ca poporul român să sfîrşească prin a ieşi învingător din toate aceste teribile
încercări.
Rîvnită mai mult ca orice, cîştigată Ia capătul unor înverşunate confruntări armate
şi politice purtate aproape cinci secole, independenţa proclamată şi apoi consfinţită în urma
războiului din anii 1877—1878 a rămas, de atunci şi pînă astăzi, ceea ce a reprezentat
dealtminteri din totdeauna, bunul cel mai de preţ al poporului român, sau, aşa cum o
definea pe cît de succint pe atît de pătrunzător Mihail Eminescu : „sumă a vieţii noastre
istorice". E s t e u n adevăr general că în conştiinţa oricărui popor marile momente ale
istoriei sale naţionale, sedimentate de-a lungul timpului, capătă valoarea unor permanenţe
ale căror multiple valenţe — întocmai ca faţetele unui diamant luminate succesiv —
primesc înţelesuri noi în funcţie de situaţiile istorice cu care este confruntat acel popor.
Privită din acest unghi de vedere, independenţa cîştigată în anul 1877 η -a rămas u n
episod închis în paginile cărţilor de istorie, pentru că istoria însăşi, prin vitregiile ei,
a chemat mereu în amintirea poporului român sîngele vîrsat în 1877—1878.

www.mnir.ro
600 CONSTANTIN CAZANIŞTEANU

Mai întii, pentru că independenţa, proclamată acum aproape un secol, deşi a

încununat o îndelungată luptă împotriva diverşilor invadatori sau ocupanţi străini, nu era
şi nu putea l i u n punct final. Dincolo de recunoaştere unui statut juridic pc plan
internaţional, se punea problema conţinutului real a l acestei independenţe nou dobîndite.
L a t u r a economică a independenţei se impunea ca problema care reclama cea mai
grabnică soluţionare. Necesitatea de a da un fundament material independenţei naţionale
a stat la baza unui întreg curent de gîndire economică, care sublinia relaţia strînsă dintre
soliditatea economiei naţionale şi neatîrnarea ţării.
L a cîţiva ani de la proclamarea independenţei — deci de la ieşirea din sistemul
vamal al Imperiului otoman care stingherea dezvoltarea unei industrii naţionale — econo­
mistul P. S. Aurelian scria : „Sîntem ţară independentă, cu alte cuvinte putem lucra
potrivit cu nevoile noastre... Cred că a venit timpul să ne-o spunem nouă şi Europei, cu
toată deferinţa ce-i datorim, că nu mai putern vieţui sub regimul economic sub care am
trâit pînă acum" ; şi conchidea : „...existenţa României nu v a fi asigurată pre cît timp
pe lîngă independinţa politică nu v a cuceri şi independinţa economică..." Aceeaşi idee a
strînsei asociaţii dintre economic şi politic în consolidarea independenţei se întîlneşte şi
la Mihail Kogălniceanu, care sublinia în faţa parlamentului necesitatea lărgirii indepen­
denţei dobîndite în 1877 : „Ţara aceasta trebuie să aibă odată suveranitatea şi a inte­
reselor ci economice ; ea ţine să fie stăpînă la ea acasă, să arate că şi ea are puterea
ei, şi că nu arc nevoie să cerşească nici tratate, nici convenţii" .2

Dezideratul exprimat de gînditorii înaintaţi ai burgheziei nu putea să-şi găsească

însă împlinire integrală în cadrul statului capitalist şi de aceea obţinerea independenţei
economice autentice avea să devină unul din obiectivele politicii economice a României
din etapa construcţiei şi revoluţiei socialiste.
Independenţa cîştigată la 1877 s-a păstrat vie în conştiinţa poporului român şi
pentru altceva : smulsă prin arme, neatîrnarea a trebuit să fie mereu apărată împotriva
tendinţelor dc dominaţie şi expansiune ale marilor puteri. Obiectiv constant a l politicii
externe româneşti, independenţa apărea deopotrivă conducătorului politic înaintat şi cetă­
ţeanului de rînd acel atribut fundamental a l existenţei naţionale care — primejduit mereu
de vrăjmaşi — reclama cheltuirea unei mari inteligenţe politice pentru a-1 salvgarda. Aşa
se explică de ce de la lider la omul simplu, de la textul politic la cel beletristic, de la
ştiinţă la artă, independenţa de stat este mereu prezentă. Fundamentată ca obiectiv a l
diplomaţiei, urmărită în evoluţia ei istorică, justificată prin cercetări erudite de istorie,
etnologie, economie etc., tratată ca temă literară, întruchipată în artele plastice, cîntată în
opere muzicale, neatîrnarea a fost simţită de popor ca acel dat unic pentru care nici
jertfa vieţii n u este prea mult.
Rezonanţa de masă a conceptului de independenţă i-a asigurat importanţa ei
covârşitoare ca instrument de acţiune politică în lupta de emancipare naţională şi socială.
Aşa cum se sublinia în ziarul muncitoresc „Lumea nouă" d i n anul 1900, sub semnătura
lui Iosif Nădejde, dobîndirea neatîrnării prezintă o însemnătate cu atît mai mare cu cît
nu era vorba „numai de proclamarea independenţei politice, ci şi de liberarea poporului
românesc din întunericul în care ne ţinuse veacuri întregi barbaria turcească" . 3

Independenţa a devenit astfel u n obiectiv de bază în programul tuturor forţelor,

mişcărilor, grupărilor şi partidelor politice progresiste sau revoluţionare de la noi.
Tocmai de aceea pentru mişcarea muncitorească şi socialistă, pentru Partidul Comunist
Român, preluarea şi ducerea mai departe a idealului neatîrnării s-a constituit într-o

1
Apărarea patriei, a independenţei şi suveranităţii naţionale. Edit. Politică, Bucureşti,
1875, p. 107.
1
Mihail Kogălniceanu, Texte social-potitice alese. Edit. Politică, Bucureşti, 1967, p. 368.
3
„Lumea nouă", an. V I , seria a m - a , nr. 43 din 7 mal 1900.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA I N CONŞTIINŢA POPORULUI ROMAN 601

sarcină permanentă de primă importanţă, caracteristică întregului efort politic de eliberare.

Independenţa a devenit simbolul mobilizator a l tuturor energiilor pentru continuarea
luptei în vederea desăvîrşirii unităţii de stat şi deopotrivă pentru salvgardarea intereselor
naţionale ale ţării, ori de cîte ori au fost ameninţate sau lezate.
De pe poziţiile patriotismului adevărat, ziarul „România muncitoare" scria în
preajma izbucnirii primului război mondial : „In aşteptarea viitoarelor timpuri de pace
şi bună înţelegere internaţională, noi trebuie să ne apărăm cu arma în mînă integritatea
şi independenţa ţării noastre" ''. Două decenii mai tîrziu, cînd „Drang nach Siid-Osten"-ul
nazist ameninţa independenţa României, Partidul Comunist Român, făcîndu-se interpretul
sentimentelor poporului român şi continuatorul unei tradiţii de glorie, declara în chip
răspicat : „Noi, comuniştii, sîntem gata să apărăm cu arma în mînă independenţa
României, dacă ţara noastră ar fi silită să ducă u n război naţional de apărare contra
imperialismului fascist". Aceeaşi idee a apărării suveranităţii şi integrităţii străbate şi
platforma-program a C C . a l P.C.R. din septembrie 1941 intitulată : Lupta poporului român
pentru libertate si independenţă naţională.

Dacă amintirea luptelor de la Griviţa, Rahova şi Smîrdan însufleţise pe luptătorii

de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz sau pe ostaşii zilelor insurecţiei şi ale eliberării părţii
de nord a Transilvaniei de trupele hitleristo-hortiste, ideea independenţei în numele căreia
aceştia se jertfiseră a animat şi călăuzit acele fapte politice care — în fruntea maselor
— au decis la 1 Decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România, iar l a 23 August 1944
întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste şi alăturarea României l a coaliţia anti-
hitleristă. Adunarea naţională de la Alba Iulia vedea i n relizarea unirii depline victoria
independenţei şi libertăţii, după cum Circulara C C . a l P.C.R. d i n 8 iulie 1941, prin care se
trasau obiectivele luptei pentru eliberare a poporului român, stabilea că : „Sarcina şi
răspunderea istorică a Partidului Comunist d i n România faţă de poporul român constă
în organizarea luptei... pentru România liberă şi independentă" . 5

Prezenţă vie în conştiinţa poporului român, independenţa i-a fost întotdeauna

călăuză de-a lungul istoriei sale. Forţa ei a găsit potenţe noi ori de cîte ori conjuncturi
politice defavorabile au pus-o în primejdie. Nicolae Iorga, marele istoric căruia-i datorăm
atitea d i n temeinicile cercetări consacrate luptei românilor pentru neatîrnare, scria, la
cîteva zile de Ia izbucnirea celui de a l doilea război mondial, cînd teoria „Lebensraum"-ului
părea să-şi găsească împlinirea prin formidabila maşină de război hitleristă : „Reapare,
în forma cea mai crudă, vechea teorie că statele mici n-au dreptul la independenţă, că
ele cad în, spaţii vitale şi se pot mărgeni pe hartă ca să se ştie în a l căruia din statele
mari trebuie să cadă... Dar, după biruinţa principiului naţional, statele cît de mici, sînt
naţiuni. I a r naţiunile sint o formă organică a umanităţii. Nici o metodă nu le poate
nimici, cum ele nu sînt rezultate din exerciţiul nici unei metode. E l e sînt născute, iar
nu făcute" . 6

Secole de-a rîndul poporul român a luptat pentru a trăi independent. După 1877
roadele independenţei cîştigale au trebuit a fi apărate împotriva urzelilor duşmane. I n
fiecare d i n aceste mari etape istorice voinţa de libertate s-a dovedit a fi un factor
fundamental a l conştiinţei politice a poporului român. Sintetizind această experienţă pe cit
de dură, pe atît de sublimă a istoriei noastre, Programul Partidului Comunist Român de
făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism
a formulat u n adevăr de valoare universală : „...jugul asupririi străine poate frîna sau

„România muncitoare", an. v m , nr. 79 din 11 octombrie 1912.

4

Apărarea patriei, a independenţei şi suveranităţii naţionale, Edit. Politică, Bucureşti,

6

1975, p. 196—197.
' „Neamul românesc", an. XXXTV, nr. 199 din 9 septembrie 1939.
Programul Partidului Comunist Romăn de făurire a societăţii socialiste multilateral
7

dezvoltate si înaintare a Romdniei spre comunism. Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 30.

www.mnir.ro
602 C O N S T A N T I N CAZANIŞTEAN U

tntîrzia pentru un timp evoluţia unui popor, dar nu poate împiedica realizarea aspiraţiilor
sale legitime — cucerirea libertăţii şi unităţii, asigurarea progresului social, dacă el este
hotărît să lupte pînă la capăt cu fermitate şi eroism. Experienţa istorică arată că nimic
şi nimeni n u poate anihila acţiunea inexorabilă a legilor dezvoltării sociale".

L'INDÉPENDANCE D ' É T A T D E 1877

D A N S L A CONSCIENCE D U P E U P L E R O U M A I N

Résumé

L'idée d'indépendance nationale, qui est présente constamment dans la pensée, l'aspira­
tion et la lutte pour la liberté et le progrès de notre peuple, est dévenue, après l'acte solennel
de la proclamation absolue de l'indépendance, le 9 mai 1677, un objectif essentiel dans la
conscience de toute la nation, un but permanent de la collectivité roumaine.
L'Idéal de la lutte pour la conservation, la defênse et la consolidation de l'indépendance
de la Roumanie — au plan politique, économique, militaire et aussi dans d'autres directions
— a constitué pour les forces, mouvements et tendances révolutionnaires, démocratiques,
progressistes, avancées de la vie de notre société, un soutien essentiel des aspirations de
celles-ci, couronné tout le long du siècle par la réalisation de certains actes historique
fondamentaux, par leur légitimité envers les destinées du peuple roumain : le parachèvement
de l'état national roumain unitaire par l'union de ta Transylvanie ù la Roumanie, le l-er
décembre 1918 et la victoire de l'insurrection nationale armée antifasciste et antltmpérlaltste du
23 Août 1944.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA SOCIETĂŢII NAŢIONALE
D E C R U C E ROŞIE L A C U C E R I R E A ŞI PĂSTRAREA
INDEPENDENŢEI NAŢIONALE (1877—1918)

de E M I L D U M I T R E S C U şi
R A D U COROAMĂ

Alături de uriaşul efort a l întregului nostru popor pentru cucerirea independenţeii

naţionale, Societatea de Cruce Roşie din România şi-a adus o contribuţie deosebită,
activitatea sa evidenţiindu-se pe multiple planuri în glorioşii ani 1877—1878, 1916—1918-
P r i n intermediul Societăţii de Cruce Roşie a României (fondată la 4 iulie 1876) au
fost strinse importante sume de bani pentru formarea de ambulanţe ; astfel, prima
ambulanţă de Cruce Roşie a părăsit Capitala Ia 11 iunie 1877, îndreptîndu-se spre
Corabia ; conducător a l acestei formaţiuni a fost medicul-maior Sache Ştefănescu, ajutat în
nobila sa misiune de mai mulţi medici şi farmacişti : Pândele Grigorescu, Leonte Anasta-
sievici, C. I . I s t r a t i . Apoi au început în Bucureşti pregătirile pentru organizarea celei de
1

a doua formaţiuni, care avea menirea să servească drept spital de campanie a l Crucii
Roşii ; această ambulanţă a părăsit Bucureştii la 20 august 1877 cu destinaţia tot
Corabia, de unde a fost mutată la T u r n u Măgurele şi instalată în patru barăci . 2

Intensificîndu-şi activitatea, Crucea Roşie, sub conducerea lui Dimitrie Ghica,

a luat sub patronajul său spitale din Bucureşti şi din provincie, a înfiinţat cursuri
pentru pregătirea elevelor infirmiere voluntare. Despre aceasta u n martor a l evenimentelor
menţionează : „Societatea de Cruce Roşie română şi preşedintele ei, principele Dimitrie
Ghica, care se afla totodată şi în capul Eforiei spitalelor civile din Bucureşti, îşi cîştigaseră
nemărginita recunoştinţă a ţării şi a armatei, prin impulsiunea ce dete strîngerii de-
tot felul de ajutoare medicale pentru trupele române, prin activitatea desfăşurată în
organizarea şi trimiterea de ambulanţe pe cîmpul de resbel, i n instituirea de numeroase
spitale în Bucureşti şi în alte oraşe, unde se îngrijeau soldaţii noştri bolnavi şi răniţi" . 3

Cele două ambulanţe ale Crucii Roşii se adăugau ambulanţelor militare existente pe
lîngă fiecare dintre cele patru divizii.
Prima ambulanţă a Societăţii de Cruce Roşie a fost împărţită în trei secţii, care
şi-au desfăşurat activitatea pe „teatrul operaţiunilor militare depe malul drept a l Dunării,
sub direcţiunea inspectorului general a l serviciului sanitar a l armatei, doctorul C. D a v i l a " . . 4

Prima secţie a fost repartizată Diviziei I - a şi a urmat marea unitate pînă la

Radiscevo, de unde s-a îndreptat spre Verbiţa ; a acordat primul ajutor răniţilor şi'
bolnavilor evacuaţi din linia întîi ; această secţie, pînă la 2 decembrie 1877 cînd a primit
ordin să se înapoieze în patrie, a asigurat internarea a 757 de b o l n a v i . 5

T . C. Văcărescu, Luptele românilor in resbelul din 1877—1878, Bucureşti, 1887, p. 428.

1

Despre activitatea Crucii Roşii la Turnu Măgurele aflăm preţioase Informaţii de la

1

medicul Ludovic Flalla în lucrarea Reminiscenţe din resbelul româno-ruso-turc al anului 1877
şi rolul societdfii „Crucea Roşie" In timp de pace şi de resbel, Bucureşti, 1882 ; vezi şi Crucea,.
Roşie din România, 1876—1978, Bucureşti, 1978, p. 33.
T. C. Văcărescu, op. cit., p. 220.
3

' Ibidem, p. 427.

Crucea Roşie din România, 1876—1976, p. 36.
3

www.mnir.ro
«604 E M I L DUMTTRESCU ŞI R A D U COROAMA

Secţia a doua a fost detaşată Diviziei a I l - a şi la 22 august a plecat pc

front, îngrijindu-se de evacuarea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor (numai în seara zilei
d e 30 august Ia formaţiune a sosit u n convoi cu mai mult de 500 de răniţi). L a finele
I u i decembrie secţia a doua a trecut Dunărea la T u r n u Măgurele ; această formaţiune
a îngrijit 1093 de răniţi şi bolnavi . e

I n ceea de a doua decadă a lunii august, a treia secţie, după o scurtă staţionare
la Nicopole, s-a deplasat Ia Cerno-Selo ; personalul sanitar, avînd în frunte pe medicul
'C. I . Istrati, a pansat şi îngrijit răniţi români, care se luptaseră cu o vitejie fără
-seamăn în încleştările d i n 30 şi 31 august. Către finele lunii decembrie şi această secţie
s-a înapoiat în ţară. I n perioada cît s-a aflat pe front secţia a I l I - a s-a ocupat de
-spitalizarea şi îngrijirea a 866 de răniţi şi b o l n a v i . 7

A doua ambulanţă de Cruce Roşie pe întreaga durată a războiului şi-a desfăşurat

activitatea în ţară, la T u r n u Măgurele ca spital de campanie. Aici au fost trimise dc
•către societate medicamente, pansamente, instrumentar chirurgical, asigurîndu-se astfel
-condiţii bune îngrijirii răniţilor şi b o l n a v i l o r . 8

O contribuţie meritorie în sprijinirea războiului a adus şi Comitetul doamnelor din

'laşi, înfiinţat l a 18 aprilie 1877, sub conducerea Măriei Rosetti-Roznovanu, care a orga­
n i z a t o ambulanţă ce a fost trimisă la Turnu-Măgurele, către sfîrşitul lunii iunie 1 8 7 7 . 9

Aici, ambulanţa ieşeană a fost divizată : o parte a rămas pe loc, iar cealaltă a plecat
•cu Divizia a I V - a pe cîmpul de luptă, devenind astfel „ambulanţă mobilă activă".
Ambulanţa ieşeană a fost prezentă la Griviţa (7—8 octombrie), Verbiţa, Smîrdan, unde
'în luna ianuarie 1878 a asigurat îngrijirea a 200 de ostaşi răniţi .i0

Dorind să sprijine şi mai direct războiul, Comitetul doamnelor din Iaşi α înfiinţat
-şi u n spital l a Turnu-Măgurele , 11
unde în patru luni de funcţionare au fost îngrijiţi
145 de grav răniţi. Comitetul doamnelor din Iaşi s-a ocupat şi de strîngerea de materiale
şi de bani pentru nevoile frontului (circa 109000 lei aur şi o mare cantitate de lenjerie,
•instrumente chirurgicale, pansamente etc.) . a

In aceste zile fierbinţi, strîngerea de fonduri şi de materiale necesare susţinerii

^războiului pentru cucerirea independenţei a căpătat un adevărat caracter de masă. Cu
.ajutorul generoaselor donaţii făcute de masele largi populare (524 565 lei aur în condiţiile
unor v r e m u r i grele) , Societatea de Cruce Roşie, în condiţiile concentrării trupelor române
a

pe linia Dunării, cînd se impunea sporirea numărului de spitale, a mai înfiinţat două
spitale de campanie : unul la Craiova „Ospiciul Independenţa" şi altul la T u r n u Măgurele,
care a primit tot numele de „Independenţa", nume ce avea o puternică rezonanţă în inima
poporului nostru ; preşedinta acestui spital a fost Maria Rosetti, care a desfăşurat o
'bogată activitate, animată de u n puternic patriotism. Printre reputaţii medici care au
muncit la spitalul „Independenţa" d i n T u r n u Măgurele menţionăm pe Ludovic F i a l l a ' ; v

în perioada 31 august 1877—15 ianuarie 1878 la acest spital şi sucursalele sale au fost
spitalizaţi 606 de răniţi şi bolnavi a
.
Societatea de Cruce Roşie din România şi-a făcut o datorie de onoare din strîngerea
-donaţiilor necesare susţinerii frontului ; ne impresionează profund ştirile în legătură cu
-această nobilă acţiune apărute în presa vremii, cum ar fi de pildă : „Corn ie tul Central

» Ibidem, p. 37.
' Ibidem, p. 38.
• Ibidem, p. 38.
' Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independenţă, vol, I V , Edit.
Academiei R.P.R., 1953, documentul nr. 880.
Crucea Roşie din Romdnia, 1878—1976, p. 43.
10

u Ludovic Fialla, Reminiscenţe din resbelul româno-ruso-turc. Anul un si rolul Societăţii

„.Crucea Roşie" tn timp de pace şi de resbel, Bucureşti, 1906, p. 47—48.
Crucea Roşie din România, 1676—1976, p. 45.
u

" T . C. Văcărescu, op. cit., p. 427.

" Ludovic Fialla, op. cit.
Crucea Roşie din România, 1876—1976, p. 48.
a

www.mnir.ro
S O C I E T A T E A NAŢIONALA D E C R U C E ROŞIE ŞI INDEPENDENŢA ROMÂNIEI 60S

al Societăţii Crucea Roşie simte o deosebită mulţumire a da in cunoştinţa publicului, că

corpul tclegrafo-poştal a oferit i n luna mai şi iunie, anul curent, suma de lei 4 214,.
bani 50 şi s-a angajat a vărsa în casa acestei societăţi in luna iulie lei 2 072, bani 37,.
în august lei 1561, în septembrie lei 1493, în octombrie 1493, în noiembrie lei 1473,.
în decembrie lei 1398, i n ianuarie anul 1878 lei 1393, urmînd cu această din urmă
sumă pînă la terminarea resbelului" 16
.
Acţiunea de stringere a donaţiilor a avut u n larg ecou şi în teritoriile aflate
vremelnic sub ocupaţia străină ; astfel de pildă, „Telegraful român" 17
dă informaţii
despre efortul Elisabetei Pop-Păcurariu de stringere a ajutoarelor pentru răniţi, iar „Gazeta-
Transilvania" 1 8
înfăţişează o listă de ofrande strinse de Juditha Măcelariu.
I n timpul războiului de independenţă, personalul formaţiunilor sanitare ale Crucii
Roşii din România a dovedit înalt spirit de sacrificiu şi devotament în îndeplinirea'
nobilelor sale misiuni. Mărturie sînt decoraţiile primite de Carol D a v i l a („Steaua României"
şi „Virtutea militară"), Sache Ştefănescu — comandantul ambulanţei de Cruce Roşie n r . 1,.
— C. I . Istrati, loan Surpăţeanu, Nicolae Ursulescu, George Assaky, Ludovic Russ ş. a.
(„Steaua României"), Ludovic Russ — junior („Virtutea militară"), acestora adăugîndu-li-se-
numeroase nume de oameni minunaţi care pe timpul războiului n-au fost cu nimic
mai prejos decît artileriştii, dorobanţii, geniştii, vînătorii... . 19

După cucerirea independenţei de stat, Societatea de Cruce Roşie a României a i

desfăşurat o bogată şi complexă activitate. A u fost atraşi noi membri în organizaţie.
Societatea de Cruce Roşie a României a acordat sprijin umanitar Bulgariei şi Serbiei
angajate în războiul din 1885—1886, personalul sanitar primind mulţumiri din partea
guvernelor ambelor ţări 2°. A u crescut fondurile prin donaţii 21
; astfel dacă în 1888 acestea
se cifrau la 150 000 lei, în 1900 ajung la 420 000 lei, sume folosite pentru reînnoirea
şi lărgirea inventarului său, pentru instruirea surorilor de c a r i t a t e . 22
Printre donatorii
menţionăm pe istoricul A . D . Xenopol, care în 1887 a contribuit cu suma de 5 007,05
lei .
2 3
Prin legea promulgată la 30 decembrie 1906 a luat fiinţă Societatea de Cruce
Roşie a doamnelor din România, care şi-a desfăşurat activitatea în spiritul Convenţiei
de la Geneva şi a sprijinit acţiunile Societăţii de Cruce Roşie. L a 25 iunie 1913 a fost
înfiinţat Comitetul Unirii Crucii Roşii, care avea menirea de a pregăti unificarea Societăţii
de Cruce Roşie cu Societatea de Cruce Roşie a doamnelor din România. L a 13 aprilie-
1915, adunarea generală a Societăţii de Cruce Roşie „în unanimitate de voturi aprobă
fuziunea sa cu Societatea de Cruce Roşie a doamnelor din România, constituindu-se-
Societatea Naţională de Cruce Roşie a României" , care l a 7 mai 1915 a adoptat statutul
M

noii societăţi. Tot acum a fost elaborat şi aprobat regulamentul de organizare şi funcţio­
nare a filialelor societăţii, precum şi regulamentul pentru administrarea şi funcţionarea
spitalelor de campanie ale Crucii Roşii.

Importanţa şi utilitatea spitalelor de campanie, organizate şi administrate de

Societatea Naţională de Cruce Roşie a României, v a reieşi clar în evidenţă în anii primului
război mondial, cînd personalul medical a l acestor aşezăminte v a contribui Ia alinarea
suferinţelor răniţilor de pe cîmpul de luptă, la vindecarea lor, ca şi a bolnavilor loviţi
de tifos sau de alte boli, atît d i n rîndul militarilor, cit şi din cel a l populaţiei civile.

„Monitorul oficial" din 27 iulie 1877.

11

" „Telegraful român", nr. 48 din 19 iunie 1877.

" „Gazeta Transilvaniei", Braşov, X L , nr. 65, 29 mal 1877.
» Cruceo Roşie din România, 1876—1976, p. 49.
Arhiva Consiliului Naţional a l Societăţii de Cruce Roşie din R. S. România, dosar
20

1882—1918, f. 21.
Arhiva C.N.S.C.R., dosar 1876, f. 70—78 ; 109—119.
21

Ibidem, dosar 1682—1916, f. 25.

22

Ibidem, dosar 1882—1918, f. 28.

23

„Lege pentru recunoaşterea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României ca persoanăi

21

www.mnir.ro
"606 E M I L D U M I T R E S C U ŞI R A D U COROAMA

In timpul încleştărilor din primul război mondial pentru salvgardarea unităţii şi

•integrităţii teritoriale, armata, masele largi populare au înscris în istoria României o
pagină nepieritoare de eroism, de abnegaţie, de spirit de jertfă, de înflăcărat patriotism.
I n aceste uriaşe eforturi pentru înfrîngerea inamicului, pe multiple planuri a desfăşurat o
"bogată activitate şi Societatea Naţională de Cruce Roşie din ţara noastră.
Chiar înainte de intrarea ţării în marea conflagraţie, se prevăzuse ca, în even­
tualitatea unui război, Crucea Roşie să fie în măsură să completeze serviciul sanitar al
^armatei prin organizarea a 11 spitale (cu 2 670 paturi) In Bucureşti şi 47 spitale (5152
paturi) In p r o v i n c i e . Bucurlndu-se de sprijinul larg a l populaţiei, Societatea
25
Naţională
<de Cruce Roşie a intensificat strîngerea de fonduri, a trecut la inventarierea şi completarea
materialelor din dotare, Ia încadrarea unităţilor sale cu personalul necesar.
Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a desfăşurat o rodnică activitate
In condiţii extrem de grele în teritoriul vremelnic ocupat ca şi în Moldova. Astfel, în
u r m a ocupării vremelnice a unei părţi a ţării de către utilitariştii germani, o parte din
personalul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a fost evacuat I a Iaşi, altă parte a rămas
în Bucureşti, avînd sub patronajul său 26 spitale (cu 5 820—6 895 paturi), precum şi
-serviciul de „Salvare" *. J

La începutul anului 1917, Societatea Naţională de Cruce Roşie a luat măsuri

•energice pentru combaterea epidemiei de tifos şi de febră recurentă ce blntuia Capitala ;
în această perioadă au fost îngrijiţi circa 7 000 răniţi şi bolnavi de către personalul
sanitar, care a dat dovadă de adevărate acte de e r o i s m .27
Menţionăm că Ocupanţii
germani au rechiziţionat spitalele cele m a i bine înzestrate, precum şi automobilele-am-
bulanţă pentru îngrijirea propriilor răniţi şi bolnavi.
Au fost organizate filiale ale Societăţii de Cruce Roşie l a Craiova, Buzău, Galaţi,
Brăila, Piteşti etc. A u fost organizate 51 de spitale cu peste 8 0 0 0 de p a t u r i . Societatea 2 8

d e Cruce Roşie s-a îngrijit de asigurarea minimului de hrană necesar populaţiei nevoiaşe.
Zilnic prin cantinele Crucii Roşii se serveau peste 14 000 raţii de hrană ; pînă la finele
războiului a fost depăşită cifra de 9 000 000 raţii a l i m e n t a r e . 29

I n activitatea societăţii, ajutorarea prizonierilor de război români internaţi în lagăre

i n ţară şi peste hotare a ocupat u n loc important. A fost connstituit u n comitet de femei
pentru a colecta alimente, haine, medicamente, bani ; au fost organizate cantine şi infir­
merii. Pentru mărirea raţiei zilnice a prizonierilor prin Societatea Naţională de Cruce
Roşie au fost expediate sume de bani, iar pentru prizonierii aflaţi în lagărele din
«Germania şi Austro-Ungaria pornea lunar cîte u n vagon cu alimente şi îmbrăcăminte din
'Bucureşti şi C r a i o v a . 30

Dovedind o grijă deosebită pentru soarta foştilor luptători români rămaşi invalizi
de război, Crucea Roşie a acordat acestora sprijin material, a căutat să-i ajute să fie
integraţi în diferite aclivtiăţi productive. Notabile sînt eforturile făcute de societate în
folosul copiilor orfani pentru care au fost înfiinţate azile.
V o m înfăţişa în continuare cîteva aspecte privind activitatea desfăşurată dc membri
a i Societăţii Naţionale de Cruce Roşie pe teritoriul moldovean, în vremea primului război
mondial. L a 1 aprilie 1917 aşezămintele spitaliceşti din Moldova patronate de Crucea
Roşie aveau peste 6 000 paturi, iar numărul celor îngrijiţi a fost de zeci dc m i i de
oameni . 31
Personalul Crucii Roşii, medici şi infirmiere, a asigurat în bune condiţii

morală" ; statutele societăţii, Bucureşti, 1915.

Crucea Roşie din Romdnia, 1979—1976, p. 60.
β

" Arhiva C.N.S.C.R., dosar 1862—1916, f. 376—«.13.

" Crucea Roşie din Romdnia, 1876—1976, p. 62.
• Ibidem, p. 63.
» Ibidem, p. 63.
„Gazeta Bucureştilor", nr. 395 din 19 ianuarie 1919.
n

Arhiva C.N.S.C.R., Dări de seamă ale Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a Romăniei
31

pe anii 1918—1820.

www.mnir.ro
S O C I E T A T E A NAŢIONALA D E C R U C E ROŞIE ŞI INDEPENDENŢA ROMÂNIEI 607

îngrijirea răniţilor, deşi a avut de depăşit multe greutăţi : lipsa medicamentelor, a

instrumentarului medical etc. I n iarna 1916—1917 în faţa sectorului sanitar a apărut
un cumplit duşman : epidemia de tifos exantematic, împotriva căruia personalul societăţii
a luptat cu abnegaţie şi înalt spirit de sacrificiu. Secţia din Iaşi a Societăţii Naţionale de
Cruce Roşie a reuşit să obţină informaţii despre prizonierii români care se aflau în
lagăre în străinătate, ajulîndu-i cu alimente, îmbrăcăminte, medicamente (în perioada
decembrie 1916—aprilie 1918 a fost stabilit locul de internare a 143 679 prizonieri
români) . Secţiunea ieşeană a Crucii Roşii a facilitat schimbul de corespondenţă şi a
3 2

diferitelor informaţii dintre autorităţile române şi alte persoane retrase în Moldova şi

dintre cei rămaşi în teritoriul vremelnic o c u p a t . De asemenea, secţia din Moldova a
M

Crucii Roşii a intervenit pentru ajutorarea refugiaţilor de război şi a populaţiei cu alimente,

medicamente, îmbrăcăminte, înfiinţarea de orfelinate.
Cu toate că condiţiile impuse de război erau deosebit dc grele, la cererea Crucii
Roşii cetăţeni din cele mai diverse categorii sociale au contribuit la ajutorarea răniţilor,
a invalizilor, a familiilor acestora. Numele marelui muzician George Enescu apare
frecvent în fruntea listelor de donaţii ; Enescu concertează şi încasările intră în folosul
Crucii Roşii (ex. Societatea Naţională de Cruce Roşie, filiala Bacău, aduce mulţumiri
lui George Enescu pentru concertul dat în beneficiul acestei societăţi, concert ce a adus
suma de 5 000 lei) . L a 30 noiembrie 1918 secţiunea Crucii Roşii de la Iaşi s-a întors
M

la Bucureşti, unde şi-o continuat activitatea.

L A C O N T R I B U T I O N D E L A SOCIÉTÉ N A T I O N A L E
D E L A C R O I X R O U G E À L A CONQUÊTE E T L E M A I N T I E N
D E L'INDÉPENDANCE N A T I O N A L E (1877—1918)

Résumé

Les auteurs de l'ouvrage mettent en évidence la contribution remarquable apportée par

la Société Nationale de la Croix Rouge de la Roumanie au noble effort de notre peuple
pour la conquête de l'indépendance d'Etat pendant les glorieuses années 1177—1(78 ; 1918—1818.
On mentionne que toutes les mesures d'organisation prises par la Société Nationale de
la Croix Rouge ont eu comme but la préparation dans les meilleures conditions de celle-ci,
pour pouvoir assumer les tâches qui lui revenaient pendant la guerre.
La Société Nationale de la Croix Rouge a été un véritable catalyseur des masses : elle
a contribué à la levée des donations destinées à soutenir les troupes et certains de ses
membres ont pris part effectivement à la guerre (soignant les malades et les blessés) faisant
preuve d'abnégation, d'esprit de sacrifice, de patriotisme ; d'ailleurs pour leur héroïsme
beaucoup d'eux ont été décorés.
Pendant les années de la première guerre mondiale, la Société de la Croix Rouge de la
Roumanie a agi dans des conditions extrêmement difficiles sur le territoire temporairement
occupé et en Moldavie, soignant les malades, les blessés, les invalides, les orphelins...
Par cette vole les auteurs de l'ouvrage rendent hommage à tous ceux qui ont déployé
une activité soutenue dans le cadre de la Croix Rouge ne se ménageant en rien pour
conquérir et maintenir l'Indépendance nationale.

° Crucea Roşie din Romania, 1(78—1978, p. 85.

, „Buletinul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a Romăniei", nr. 22 din 28 Ianuarie
1 3

1918, p. 6—7.
" Ibidem, nr. 4—5, Iaşi, 8 octombrie 1917, p. 30.

www.mnir.ro
 DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA DOBROGEI
IN 1877—1878 ŞI PREGĂTIREA R E U N I R I I E I
CU ROMANIA

de dr. G H E O R G H E DUMITRAŞCU şi
MARIANA LUPU

Act de justiţie is lorică, recunoscut de marile puteri în Congresul de la Berlin,

reunirea Dobrogei cu România fusese o preocuare majoră a voievozilor noştri după
1420, a revoluţionarilor de la 18548—1849, precum şi a statului român, care a revendicat-o,
sub. o formă sau alta, de mai multe ori.
Pe de altă parte, numeroase ştiri din Dobrogea, cu deosebire din 1877—1878,
atestă că locuitorii români ca şi cei musulmani au trimis autorităţilor de Ia Bucureşti
memorii şi delegaţii, cerînd grabnică instaurare a administraţiei româneşti în provincia
dintre Dunăre şi Mare, care avea nevoie de ordine, lege şi siguranţă

Imperiul otoman introdusese, în ultimele decenii dinainte de 1877, unele modernizări

în administraţie, justiţie, regimul proprietăţii a g r a r e , totuşi, chiar şi această legislaţie,
2

cea mai liberală pe care Imperiul otoman a putut-o elabora în condiţii interne specifice,
era destul de firavă pentru a putea învinge inerţia seculară şi era ea însăşi minată de
menţinerea inegalităţii bazată pe religie, de privilegierea în continuare a elementului
musulman şi de încercarea de dezbinare a celui nemusulman . 3

Războiul din 1877—1878 şi regimul temporarei administraţii străine accentuaseră

starea de inegalitate şi nesiguranţă din Dobrogea . 4

In acelaşi timp, toate autorităţile româneşti, consulatul român de l a Tulcea,

ministrul de externe Mihail Kogălniceanu au făcut tot posibilul pentru apărarea populaţiei
Dobrogei, pentru a acorda deplin ajutor celor retraşi peste Dunăre, indiferent de
naţionalitate . 5

„Gazeta Transilvaniei", X L I (1878), nr. 79 din 5/17 octombrie, p. 1 ; „Monitorul oficial",

1

nr. 220 din 14/26 octombrie 1878, p. 5615 ; Memoriile Regelui Carol I de un martor ocular,
vol. XTV, p. 59 ; Eisa şl G . Dlmltra Serea, Dobrogea românească, p. 59 ; „Neamul românesc",
din 28 mal 1918 ; Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară. Documente privind
istoria milliard a poporulu romdn, iulie 1878—noiembrie 1882, Edit. Militară, Bucureşti, 1975,
p. 6—9.
Mustafa AU Mehmed, Istoria turcilor. Edit, ştiinţifică şl Enciclopedică, Bucureşti, 1978,
3

p. 340—345 ; A . Ublclni, L a Constitution Ottomane du 7 ztlhldje 1293 (23 dec. 1876), Paris, 1877.
G . Ilioniu, Cultele i n Dobrogea, i n „Analele Dobrogei", DC, (1928), vol. L, jubiliar, p. 602.
3

Tudor Mateescu, Documente privind Istoria Dobrogei (1830—1877), Bucureşti, 1975 ;

4

doc. 183—171, p. 178—186 ; dOC. 173—185, p. 188—204 ; doc. 189—190, p. 207—208 ; doc. 194—196,
p. 211—215 ; doc. 271—278, p. 282—298 ; Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru
independenţă, voi. Π, Edit. Academiei, Bucureşti, 1952, p. 285.
T n Codrescu, Uricarful sau colecţie de diferite acte care pot servi la istoria
6

Romdniei, voi. X V , Iaşi, 1889, p. 142—144.

www.mnir.ro
 610 G H E O R G H E DUMITRAŞCU ŞI MARIANA L U P U

Românii d i n Dobrogea s-au manifestat în perioada evenimentelor generate de acest

război ca clemente de ordine, au instituit chiar gărzii româneşti de autoadministrare şi
autoapărare în unele localităţi ca Topalu şi Hîrşova . 6

In condiţiile deosebit de complexe şi de grele ale României în 1878, factorii de

decizie de la Bucureşti, deşi n-au reuşit să împiedice marile puteri a-i impune u n dureros
sacrificiu teritorial, au făcut astfel, încît reunirea Dobrogei cu România să nu fie socotită
ca un schimb de teritoriu românesc contra altui teritoriu românesc . 7

Autorităţile româneşti au înţeles imperativele momentului istoric şi au desfăşurat o

activitate multilaterală pentru pregătirea reintegrării ei sub toate aspectele.
Deşi România avea jurişti de primă mînă, formaţi la şcolile de drept cele mai
renumite, deşi legislaţia otomană era cunoscută, deşi ziarele turceşti de limbă franceză
veneau regulat la Bucureşti, totuşi autorităţile româneşti s-au preocupat intens de cunoaş­
terea realităţilor Dobrogei la faţa locului, astfel, încît numeroase delegaţii oficiale şi mai
puţin oficiale au fost trimise în Dobrogea să studieze diversele aspecte ale ei, pentru
ca unificîndu-le să aibă n u tablou fidel, nuanţat, în funcţie de care să întocmească
legislaţia.
*
* *

Presa joacă un rol deosebit de important în informarea opiniei publice şi sugestio-

narea autorităţilor prin publicarea unor materiale ale acelora care au cunoscut bine
Dobrogea, trăind acolo.
Se publică traducerea lucrării l u i Ion Ionescu de la B r a d Excursiunc agricolă in
Dobrogea, apărută în 1850 la Constantiuopol în limba franceză, apar numeroase articole
ale revoluţionarului de la 1848 şi ale profesorului Nifon Bălăşescu, care trăia de mai mulţi
ani în Dobrogea 8
şi ale avocatului- Schcletti de la Tulcea, publicate mai ales de ziarul
„Pressa", în care se dădeau numeroase şi pertinente sugestii guvernului român în legătură
cu administrarea Dobrogei , 9
şi de ziarul „Steaua României" de la Iaşi, care în articolul
Unele consideraţii asupra Dobrogei sc referea la necesitatea construirii unui pod peste
Dobrogei cu „funcţionari de o capacitate probată şi o moralitate exemplară" . 10
La
Dunăre şi refacerea portului Constanţa, iar pe de altă parte cerea încadrarea administraţiei
„Timpul", Mihail Eminescu combătea unele imperfecţiuni şi limite ale politicii liberale faţă
de Dobrogea, şi negativismul şefului politic conservator, T i t u Maiorescu, se manifesta
călduros pentru reunirea Dobrogei cu România, iar pe baza unei surprinzătoare cunoaşteri
a istoriei şi situaţiei ţinutului românesc de peste Dunăre, trasa, pur şi simplu, liniile
directoare ale unei viitoare legislaţii c i v i l i z a t o a r e 12
şi constructive, aşa cum se v a şi
realiza de fapt în Dobrogea 1878—1882, mai ales. Propuneri interesante se fac în
publicaţiile „Biserica ortodoxă română" şi „Glasul Covurluiului".

' Biblioteca Centrală de Stat, Arhiva Mihail Kogălniceanu, pachet X L I I dos. 8, doc. 22 ;
Biblioteca Acad. R.S.R., Manuscrise, Arhiva D. A. Sturdza, XVI/varia, doc. 150 şi anexele,
fila 19 ; „Analele Dobrogei", X I I — X I V (1932—1933) p. 39—52.
» Mihail Eminescu In „Timpul" (1878).
• Cornelia şl G h . Mihalcea, Nifon Bălăşescu, ctitor de şcoli şi dascăl tn Dobrogea, în
„Convorbiri didactice", Tulcea, I V , (1975), p. 023—227 ; „Românul" din 1874 ; „Telegraful" din
6 noiembrie 1877 şi „Cărţile săteanului român", 1877—1878.
' Bibi. Centrală de Stat, Manuscrise, Fond Mihail Kogălniceanu, pachet X V I , dos. 16 ;
„Pressa", X I , din octombiie-nolembiie 1878, cele mai multe articole subintitulate : Corespondenţa
particulară a „Pressel" de la Tulcea.
" „Steaua României", Π, nr. 167 bis din 4 august 1878, p. 1.
" „Timpul", lulie-octombrie 1878.
< „Gazeta Transilvaniei", X L I (1878), nr. 73 din 14/26 sept. p. 2.
:

www.mnir.ro
D O C U M E N T E P R I V I N D I S T O R I A D O B R O G E I tN 1877—1878 611

Presa din Transilvania excelează prin preocupările pentru situaţia Dobrogei. „Gazeta
Transilvaniei" i n primul rind dă aproape u n proiect de lege generală a Dobrogei în pri­
vinţa naţională, juridică, bisericească, agricolă şi a cadrelor cărora le cere o înaltă pro-
fesionalitate şi o moralitate exemplară 13
.
„Amiculu familiei" îşi permite sugestii în legătură cu dezvoltarea căilor ferate, cu
organizarea bisericească şi a l t e l e ' . v

Aceleaşi iniţiative lăudative în „Familia", „Observatoriul" „Cărţile săteanului român".

Guvernul român cunoaştea, desigur şi deocumentele publicate în iunie 1877 la
Bucureşti de către comisia rusă condusă de colonelul Sobolev şi care priveau legislaţia
comercială şi religioasă a Dobrogei . B

In sfîrşit, statul român avea de cel puţin 10 ani u n consul la Tulcea, pe A.

Stoianovici, care-şi făcea in mod onest datoria de a informa guvernul asupra situaţiei din
Dobrogea.
Faetorii de decizie erau, în legătură cu Dobrogea, în deplină cunoştinţă de cauză.
Domnitorul Carol, de pildă, scria în iulie 1878, tatălui său : „Teritoriile de dincolo
de Dunăre nu ne sint date ca compensaţie. Populaţiunea de acolo se simte foarte fericită
a fi unită Ia România şi mi-a şi trimis adrese numeroase,, I a care n u a m răspuns pînă
acum.
\A luarea în stăpinire a Dobrogei voi da o proclamaţiune şi poate chiar la toamnă
voi vizita această ţară.
Oraşele de la Dunăre le cunosc, acum cîţiva ani a m fost primit la Tulcea şi Sulina
cu mari demonstraţiuni".
I n continuare dă relaţii despre Constanţa, Mangalia, calea ferată Cernavodă-Constanţa,
porturile, se pronunţă asupra necesităţii construirii unui pod peste Dunăre . 16

Şi şeful guvernului, I . C. Brătianu, dovedea o cunoaştere detaliată a problemelor

Dobrogei şi a importanţei c i pentru ţ a r ă . a

Cel mai scrupulos în probleme de cunoaşterea Dobrogei a fost Mihail Kogălniceanu.

Cuvintele l u i în Parlament i n legătură cu reunirea Dobrogei şi legislaţia ei, cuvîntarea
in faţa Congresului de la Berlin, informaţiile pe care i le dă l u i Carol Anton de
Hohenzollern, care, din însărcinarea fiului său, încerca o intervenţie pe lîngă B i s m a r k , 1 8

ni-1 arată ca principalul cunoscător al Dobrogei. In afara rapoartelor diplomatice

obişnuite, el trimitea, neoficial, la sfîrşitul l u i 1877 începutul Iui 1878, în Dobrogea oameni
de specialitate care să culeagă date privind situaţia economică şi a transporturilor,
precum şi alte s t a t i s t i c i . De altfel, Mihail Kogălniceanu v a şi publica în 1880 u n volum
19

de documente, socotite secrete, privitoare aproape exclusiv la problemele Dobrogei, volum

cunoscut sub titlul Cartea verde română.
O sursă importantă de informare a autorităţilor române o constituie declaraţiile,
de multe ori foarte detaliate, ale refugiaţilor români şi alţii din dreapta Dunării, cuprin-
zînd informaţii militare, demografice, religioacse, economice etc. 2 0
.

„Amiculu familiei'', I , nr. 3 din 1/13 sept. 1878, p. 35 şi nr. 6 din 15/27 oct. 1878, p. 64.
11

Este vorba de volumul Materiali Mia istoria BălgaHi, vol. I , ediţia a 2-a, Bucureşti,
14

1877 — cf. Ν. Clachir, Contribuţii Ia istoria Dobrogei (aprilie 1877—noiembrie ISIS), In „Revista
Arhivelor", V, nr. 1 din 1962, p. 161—177.
Uricariul, vol. X V , p. 142—144, Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru
15

independenţă, voi. Π, p. 364.

'· Memoriile regelui Carol I..., vol. X I V , p. 59.
„Monitorul oficial", nr. 219 din 3/15 oct. 1878, p. 5582.
17

» Memoriile Regelui Carol I, vol. X V , p. 3.

„Monitorul oficial", nr. 39 din 16 febr./2 martie 1678, p. 1007—1019 ; „Steaua României",
13

I I (1878), nr. 15 din 21 ianuarie ; „Pressa", X I (1878), nr. 242 din 2 noiembrie şi nr. 245 din
5 noiembrie 1878.
Tudor Mateescu, op. cit., doc. 271—278, p. 292—298.
33

www.mnir.ro
612 G H E O R G H E DUMITRAŞCU ŞI MARIANA L U P U

U n izvor de o deosebit de mare importanţă pentru cunoaşterea de către factorii

de decizie i n pregătirea reunirii Dobrogei cu România şi a legislaţiei ei îl constituie
rapoartele diferitelor comisii oficiale (sau mai puţin oficiale) trimise în Dobrogea.
Astfel, avem ştiinţă despre numeroasele expediţii în Dobrogea ale prefectului d e
Ismail, Alexandru Candiano-Popescu în octombrie-noiembrie 1 8 7 8 , soldată cu informaţii
21

interesante.
0 altă comisie, oficială, trimisă în Dobrogea a fost condusă de Poenaru-Bordea,
director general în ministerul de interne şi C. CantiHi. M a i cu seamă primul v a fi consultat
în problemele ce ţin de dreptul otoman şi de situaţia justiţiei în Dobrogea . 22

I n cursul lunii iulie 1878, o comisie militară condusă de lt. col. I o n Murgescu,
comandant a l flotilei române, de mult cunoscător al unor probleme dobrogene, studiază
Dobrogea m a i cu seamă din punct de vedere militar, raportul pe care îl trimite forurilor
în drept conţinînd şi o serie de sugestii legate de transformările care trebuie să aibă loc
după instaurarea administraţiei româneşti, pe care, cum spune el, populaţia o aşteaptă
cu mare nerăbdare . 23

Cel mai important document privind situaţia Dobrogei în ajunul reunirii ci cu

România este raportul pe care comisia militară condusă de şeful Marelui Stat Major al
armatei române, colonelul Ştefan Fălcoianu, îl înaintează l u i Mihail Kogălniceanu în urma
studierii timp de o lună de zile a Dobrogei l a faţa l o c u l u i . Acest raport, cuprinzînd
M

31 de pagini autografe şi 17 anexe privind populaţia Dobrogei, pe naţionalităţi, după

diferite statistici, averea şi veniturile locuitorilor şi statului, situaţia aparatului admi­
nistrativ etc. are l a rîndul l u i , la bază, informaţii dintre cele mai diverse şi m a i demne
de încredere.
I n afara observaţiilor directe, sînt informaţiile pe care Ie-a primit de la fruntaşii
români din Dobrogea şi în primul rînd de la Mihalache Petrescu din Tulcea, de la
consulul român, conducerea companiei căii ferate Cernavodă-Constanţa, funcţionari ai
C.E.D.-ului, autorităţi ale administraţiei ruseşti binevoitoare şi din studierea unor arhive
şi periodice otomane.
Numeroasele informaţii şi sugestii, caracterul său confidenţial, fac din acest raport,
u n document de o deosebită importanţă privind situaţia Dobrogei în toamna l u i 1878.
Concepţia fundamentală a statului român în rezolvarea problemelor Dobrogei a fost
expusă în Proclamaţia către locuitorii Dobrogei, emisă la Brăila în noiembrie 1878 de către
domnul ţării şi g u v e r n . Documentul — după cum recunoaşte toată lumea, este în cea
25

mai mare parte opera l u i Mihail Kogălniceanu, publicat în „Monitorul oficial", în toată
presa românească şi chiar şi străină, dar şi în foi volante in limbile română, turcă,
greacă şi bulgară şi răspîndit în D o b r o g e a — aminteşte de la început locuitorilor
26

Dobrogei că ei atirnă de acum „de u n stat unde n u voinţa arbitrară, ci numai legea
dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocirmuieşte". Se arată că viaţa, onoarea şi
proprietatea cetăţenilor sînt puse sub scutul unei „constituţii pe care ne-o rîvnesc multe
naţiuni străine". Se vor „respecta toate celelalte religii şi naţionalităţi".

91
„Pressa", X I , nr. 242 din 2 noiembrie 1878.
23
„Monitorul oficial", nr. 55 din 9/21 martie 1879, p. 1611.
23
Centrul de Studii şl cercetări de istorie şl teorie militară, Documente privind istoria:
militară a poporului român, iulie 1876—noiembrie 1882, p. 6—9.
M
Bibi. Acad. R.S.R., MSS, Arhiva D. A. Sturdza, XVI/varia, doc. 150 şl anexele.
25
Ibidem, Arhiva Mihail Kogălniceanu, ΧΧΠ, Acte, 1862 ; N . D. Popescu, Istoria răs boiului
româno-ruso-turc, partea a V - a , ed. librar H . Steinberg, Bucureşti, p. 298. Tot acum Carol I
dă înaltul ordin de zi către soldaţii care urmau să intre In Dobrogea ; documentul conţine
aceleaşi Idei ca şl Proclamaţia, vezi în acest sens : Bibi. Acad. R.S.R. Mss. Arhiva Mihail
Kogălniceanu, X X V I (2), Acte. 3754.
„Gazeta Transilvaniei", X L I (1878), 92 din 19 nov./l dec. p. 2—3 ; „Steaua României",,
23

nr. 230 din 16 noiembrie 1878, p. 2—3.

www.mnir.ro
DOCUMENTE P R I V I N D I S T O R I A D O B R O G E I I N 1877—1878 613

Se expun primele măsuri pe care guvernul le v a l u a pentru redresarea situaţiei

în Dobrogea, pentru îmbunătăţirea vieţii locuitorilor ei.
Conştient de rănile profunde ale Dobrogei, de situaţiile deosebite pe care ea le
ridică în faţa administraţiei, guvernul român a instituit o scurtă perioadă reglementară,
in care toate aspectele vieţii economice, social-politice, administrative, juridice, financiare
ale Dobrogei erau rezolvate pe baza unor regulamente în litera Constituţiei României şi
a documentelor din noiembrie 1878 .
n

Trebuie specificat insă că lor l i se adaugă o serie de măsuri adoptate ad-boc de

autorităţile locale ale Dobrogei, oameni de o excepţională pregătire juridică, veniţi aici
ca urmare a unei clarvăzătoare politici de cadre a l u i Mihail Kogălniceanu şi anume :
Remus Opreanu, doctor în drept la Paris şi sutdii clasice i n Italia ; George Ghica,
doctor în drept, fost ministru ; Tobias Gherghely, fost ministru ; generalul Cantilli ;
Alexandru Macedonsky : Duiliu Zamfirescu, medicul I . C. Drăgescu, cu studii şi amiciţie
republicană în Italia ; Ion Bănescu, revizorul şcolar şi alţii.

Aşadar, unirea Dobrogei cu România fusese pregătită cu optimism şi diplomaţie

mai cu seamă de ultima generaţie de oameni politici patrioţi ai României dinaintea lui
1877 şi în acest sens comunicarea de faţă încearcă să reliefeze seriozitatea şi să aprofundeze
responsabilitatea dovedită de conducătorii politici ai ţării faţă de soarta regiunii române
dintre Dunăre şi Mare în momentul celui de a l doilea pas în procesul de edificare a
statului unitar român.

LES DOCUMENTS CONCERNANT L'HISTOIRE

DE L A D O B R O U D J A E N 1877—1878 E T L A PRÉPARATION
D E S A RÉUNION A V E C L A R O U M A N I E

Résumé

La réunion de le Dobroudja avec la Roumanie en 1878, oeuvre des Roumains des rives
gauche et droite du Danube, a mis devant le governement roumain des problèmes complexes
créés par la domination étrangère prolongée dans la province située entre le Danube et la
Mer Noire, par les guerres, grosses de conséquences qui s'y sont déroulés.
La présente étude met en évidence le matériel informatlf qui a permis aux facteurs de
décision de Bucarest de rédiger les premières lois concernant la Dobroudja. Les auteurs
soulignent les catégories suivantes de matériel Informatlf :
— la presse de la Roumanie en Transylvanie quelques journaux ayant des correspondants
spéciaux en Dobroudja ;
— des ouvrages d'hommes de culture qui vivaient ou activaient en Dobroudja : Ion
Ionescu de Ia Brad, Nifon Bălăşescu, l'avocat Schelettt ;
— les rapports du consul roumain de Tulcea, A . Stolanovicl ;
— les Informations variées données par les réfugiés roumains de la Dobroudja, à la
rive gauche du Danube ;

37
Bibi. Acad. R.S.R.. Mss., Arhiva D. A. Sturdza, XVII/2 varia, 242.

www.mnir.ro
614 G H E O R G H E DUMITRAŞCU ŞI MARIANA L U P U

— les informations reçues des employés roumains de Dobroudja ;

— les plus importantes sources, inédites ou très peu connues jusqu'à présent, quelques
rapports des délégations spécialement envoyées en Dobrodja, deux délégations militaires dirigées
par le chef du Grand État Major de l'Armée Roumaine, Stefan Fălcoianu et le It.-colonel de
marine Ion Murgescu et une délégation civile composée par des spécialistes en droit et finances.
Ce sont les sources essentielles qui ont permis la redaction des premières lois de
l'administration de la Dobroudja après la réunion avec la Roumanie en 1878, et qui révèlent
la profonde responsabilité des facteurs de décision de la Roumanie.

www.mnir.ro
 ROMANIA I N D E P E N D E N T A ŞI INDEPENDENŢA
A L B A N I E I (1877—1912)

de G E L C U M A K S U T O V I C l

Urmare a deselor mişcări de eliberare naţională a popoarelor din Balcani, a decăderii

economice şi politice a Imperiului otoman, a războaielor purtate de R u s i a şi Turcia, în
special a l marei confruntări ruso-romàno-turce din 1877, precum şi a intervenţiei perma­
nente a marilor puteri în treburile sud-estului european, în a doua jumătate a sec.
al X I X - l e a se produc profunde schimbări în configuraţia politică a statelor din această
zonă. D a r nici Tratatul de la San Stefano şi nici Congresul de Ia Berlin n-au prevăzut
crearea unui stat independent albanez, deşi în primăvara anului 1877 avuseseră loc
puternice mişcări antiotomane şi în teritoriile albaneze. I n această situaţie, patrioţii albanezi
•şi intensifică activitatea şi în iunie 1878 crează Liga de la Prizren, prima organizaţie
politică cc reprezenta întregul popor albanez, în scopul desfăşurării unei susţinute lupte
pe plan politic pentru recunoaşterea Albaniei ca stat de sine stătător, iar pe plan
cultural pentru şcoală şi cultură în limba naţională. I n această mişcare de eliberare
naţională, cunoscută în istoria Albaniei sub denumirea de „Rilindjia Kombëtare" (Renaş¬
terea naţională) vor fi angajate toate forţele naţiunii. Datorită condiţiilor grele din patria
lor, o serie de patrioţi albanezi îşi vor desfăşura activitatea în afara ţării, dintre care
mulţi şi pe teritoriul României independente, care, în condiţiile noi create, devenise o
susţinătoare şi mai activă şi directă a cauzei naţionale albaneze.

Prezenta comunicare îşi propune drept scop ca, pc baza unor documente de
arhivă româneşti şi albaneze, precum şi a scrierilor dc specialitate, să reliefeze modul
în care România a sprijinit mişcarea de renaştere naţională albaneză între anii 1877—1912,
adică de la proclamarea independenţei României pînă la cea a Albaniei, dc la 28 noiembrie
1912. Este vorba de o perioadă deosebită, plină dc evenimente cruciale în definirea
aşezărilor viitoare ale celor două popoare, de profunde frăinînlări şi transformări petrecute
pe planul conştiinţei naţionale, ale afirmării unor idealuri nu numai naţionale, dar şi de
dreptate socială.
înfrîngerea turcilor în războiul amintit nu a dus la îmbunătăţirea condiţiilor existente
în Albania. Congresul de l a Berlin nu a ridicat această problemă, deoarece marile puteri
ignorau cu desăvîrşire Albania, considerînd-o ca o posesiune turcească. Bismark nega chiar
existenţa poporului albanez, numind Albania „o expresie geografică" '. Patrioţii albanezi,
dezamăgiţi, caută să mobilizeze masele populare la noi forme de luptă antiotomane. In
acelaşi timp, prin pana inspirată a unor scriitori de talia fraţilor Sami 'şi Nairn Frashëri
sau a l u i J a n i Vretua încearcă să facă cunoscute drepturile albanezilor pe plan interna­
ţional. 0 parte d i n operele acestora sînt tipărite pe teritoriul ospitalier a l României.

1
Historic e letërsisë shqipe (Istoria literaturii albaneze), vol. I I , Tirana, 1959, p. 13.

www.mnir.ro
616 G E L C U MAKSUTOVICl

In lucrarea Resbelulu orientale ilustraţii, tipărită la Graz în anul 1878, istoricii

români prof. dr. A . P. Alessi şi prof. Massimu Popu subliniau cu toată obiectivitatea
participarea albanezilor la evenimentele insurecţionale din Balctmi, arătînd că : „Ajutorul
venia acum şi d i n Bosnia şi chiar din Albania. Toate popoarele creştine din peninsula
balcanică priveau cauza herţegovinenilor ca a lor. Creştinii din E p i r u , Albania şi Thesalia
începură a se mişca. Mirdiţii seau Albanessi catolici în tempurile mai de înainte se
bucurau de o posetiune aproape de independenţa, fiendu datoriţi a milita sub ducele loru
propriu. I n zilele dein urmă începură domnii de la Slambulu a le purta frica, de aceea
prea fiiului fostului duce Bid-Dodo nu-lu lăsară în ereditatea sa, ci-lu duseră în prinsoare.
După ce începu revolta în Herţegovina, mirdiţii cerură eliberarea l u i , ameninţîndu ca
altcumva facu causa comuna cu insurgenţii" . Despre2
vitejia albanezilor, tot ei scriau :
„Albanesii numiţi şi arnauti locuescu mai alesu în Albania (vechiulu Epiru) afara de
aceea, în Serbia turcească, în Bosnia etc. Suntu ostaşi născuţi, pentru acea forte cercaţi de
pasi ca şi de s u l t a n u . . . " . 3

România, cu toate că nu obţinuse la Congresul de la Berlin satisfacerea tuturor

drepturilor sale legitime, prin actul curajos de la 9 mai 1877 şi consfinţirea l u i în mod
glorios pe cîmpurile de luptă cîşligase „un mare spor de putere şi p r e s t i g i u " , continuînd 4

a fi un avantpost înaintat al susţinerii luptei de eliberare naţională şi socială a popoarelor

din sud-estul european, „...sprijinul acordat luptătorilor împotriva opresiunii străine ' şi a
nedreptăţilor sociale a devenit mai intens, în α doua jumătate a secolului trecut, pe
măsură ce mişcarea spre independenţă a devenit mai vie la sudul Dunării şi în A l b a n i a " . 5

Aşa cum am subliniat mai sus, Albania reclama u n sprijin mult mai substanţial, deoarece
ea continua să fie „posesiune turcească". L a sfîrşitul anului 1880, la Bucureşti, din iniţia­
tiva unor tineri albanezi, se crează o secţie α „Societăţii scrierii albaneze", după exemplul
celei de la Constantinopole, iar patru ani mai tîrziu, tot aici, i a fiinţă societatea culturală
„Drita" (Lumina), ce avea înscris în programul ei publicarea de cărţi în limba albaneză,
necesare şcolilor naţionale ce urmau a fi deschise pe lertioriul Albaniei. I n istoria litera­
turii albaneze se consemnează că „Prima şcoală albaneză a putut fi deschisă la Corcea,
în 1887, cu cărţi publicate dc societatea din Bucureşti şi cu marele ajutor a l patrioţilor
de acolo, precum şi prin intervenţia directă a l u i Nairn şi Sami (este vorba de fraţii
Frashëri — na.) pe lîngă autorităţile turceşti" . 6

Menţionăm faptul că societatea culturală „Drita", încă de la începuturile ei, a fost

susţinută de o serie de intelectuali români de prestigiu, fapt recunoscut la una din
reorganizările sale, cînd în ziarul „Adevărul", din 23 februarie 1907, se consemna :
„Societatea dc cultură albaneză «Dritta» α fost înfiinţată în anul 1884 şi sprijinită de
bărbaţi de frunte ca : C. A. Rosetti, D. Brătianu, Nik. Ionescu, V . A. Ureche, poetul
V . Alecsandri, principele Ion G h i k a , Ion Bălăceanu fost ministru la Londra, G . Palade,
Lascăr Catargiu, I. G. Petrescu fost secretar onorat a l palatului, Λ. Pencovici, N.
Kretzulescu, Petre Carp e t c . " . D i n aceeaşi sursă, Arhivele Statului Bucureşti, precum şi
7

din cercetarea arhivelor centrale albaneze, adăugăm că societăţile culturale albaneze create
pe teritoriul ţării noastre s-au bucurat de o largă simpatie în toate cercurile politice şi
culturale româneşti. Scriitoarea E l e n a Ghica (Dora d'Istria), ce descindea dintr-o veche
familie albaneză, a scris cu căldură în ţară şi străinătate despre drepturile femeii

Dr. A. P.
2
Alessi şi Massimu Popu, Resbelulu orientale ilustratu, Editura lui Paul
Cieslar, Graz, 1878, p. 136.
• Ibidem, p. 115.
Constantin
4
C. Giurăscu, Istoria rorndniior. Edit. Cugetarea, Bucureşti, p. 465.
Alex. Duţu, Drepturile sfinte ale omenirii au găsit totdeauna
5
apărători In România,
in : „Magazin istoric", nr. 10, 1976.
• Historia e letërsisë shqtpe. vol. I I , Tirana, 1959, p. 537.
A r h . St. B u e , fond „Drita", dos. 88.
7

www.mnir.ro
ROMANIA I N D E P E N D E N T A ŞI INDEPENDENŢA A L B A N I E I 617

albaneze, apoi Haşdeu, Iorga, iar politicianul Take Ionescu era vizitat de patrioţii
albanezi, fiind considerat filo-albanez, la care mai adăugăm numele Smarei Gheorghiu,
al lui Victor Eftimiu etc.
Deoarece mulţi dintre albanezii stabiliţi în România aveau rude şi familii în
Albania sau în alte provincii ale Imperiului otoman, nu îndrăzneau să ducă o politică
deschisă de emancipare faţă de Turcia, pentruca rudele să nu fie supuse represaliilor.
De aceea posturile de conducere ale societăţii „Drita" au fost deţinute, la început, de
români. Astfel, postul de preşedinte a l societăţii a fost deţinut de V . A. Urechia, cel de
vicepreşedinte de D. Butculescu, iar ca cenzori dr. Leonte şi M . Deşliu . Cele mai închegate 8

comunităţi albaneze din ţara noastră erau la Bucureşti, Brăila şi Constanţa, după care s-au
extins şi în alte oraşe româneşti ca Ploeşti, Iaşi, Braşov, Călăraşi, Focşani, Craiova, Cluj
ş. a. Pentru dezvoltarea mişcării culturale albaneze de o mare însemnătate a fost
editarea unor ziare şi reviste, începînd cu revista „Drita" (Lumina), tipărită în 1877 la
Brăila, continuată de ziarul „Shqipetari" (Albanezul) la Bucureşti, tot în anul 1887, ce
apăreau în limbile albaneză şi română, de o mulţime de gazete apărute la Bucureşti,
dintre care' amintim „Shqiperia" (Albania) în 1897, „Porlindjia Shqipetare" ( L a renessance
albanais) în 1903, „Jeta shqiptaro-rumune" (Viaţa albano-românâ) în anul 1909, „Zëri i
Shqipërisë" (Glasul Albaniei) in 1910, apărute la Bucureşti, „Atdheu" (Patria) editat în
1912 la Constanţa ş. a. Mai mult, din iniţiativa patriotului albanez N . Nacio şi sub
patronajul societăţii „Drita", în anul 1898 se înfiinţează la Bucureşti o „Şcoală albano-
română", în intenţia de a pregăti cadre didactice pentru şcolile din Albania.

Pînă la sfîişitul sec. a l X I X - l e a , cu toate insistenţele luptătorilor albanezi, problema

independenţei ţării lor nu este soluţionată. D i n documente publicate recent de revista
„Anale dc istorie" aflăm că, în mai 1897, cu prilejul unor tratative purtate de Austro-
Ungaria şi R u s i a pentru a stabili „o linie dc conduită comună în afacerile Orientului"
şi a înlătura „pericolul unei concurenţe funeste pentru pacea Europei pe terenul arzător
a l Peninsulei B a l c a n i c e " , se pune în discuţie şi probabilitatea creării unui stat
9
albanez
independent. Astfel, contele Goluchowski enuinerînd principalele probleme ce ar fi putut
sta la baza unui acord între „cabinetele de la Viena şi de la Petersburg", pentru „stabilirea
unei noi ordini a lucrurilor în-Peninsula Balcanică", citează şi faptul că „partea cuprinsă
între Janina la sud şi lacul Skutari la nord, cu o desfăşurare suficientă a coastei la est, v a
forma statul independent sub numele de Principatul Albanii, cu excluderea oricărei
dominaţii străine" . Dar contele Muraview, în nota guvernului Rusiei către ambasadorul
10

Austro-Ungariei, se grăbeşte să răspundă că „punctele b) şi c), (cele din scrisoarea contelui

Goluchowski către prinţul Liechtenstein privind tratativele duse între Austro-Ungaria şi
Rusia — n. a.) referitoare la formarea eventuală a unui principat al Albaniei şi Ia
împărţirea echitabilă a oricărui teritoriu disponibil între diferitele mici state din Balcani,
ating chestiuni de viitor asupra cărora ar fi prematur şi foarte dificil să se statueze
actualmente"
Astfel că şi de această dată problema cuceririi independenţei ' de stat a Albaniei
răminea tot numai în forţele proprii ale poporului albanez.
Dintre acţiunile mai importante întreprinse de societăţile culturale albaneze şi
patrioţii cc activau pe teritoriul ţării noastre, semnalăm şi faptul că, în aprilie 1905, la
Bucureşti a fost convocat un Congres cu participarea reprezentanţilor coloniilor albaneze

8
T h . Capidan, Contribuţia românilor la renaşterea Albaniei, in „Graiul românesc",
an. I I , nr. 1, p. 4.
» Documentul diplomatic „1B9T, mai 8 (st. n.) Viena. Instrucţiunile Guvernului Austro-
Ungariei către prinţul Liechtenstein, ambasador la Petersburg", publicat în revista „Anale de
Istorie", nr. 4, 1976, p. 83—84.
10
Ibidem.
11 Documentul „1897, mal S/17, Petersburg. Nota Guvernului Rusiei către ambasadorul
Austro-Ungariei", in „Anale de istorie", nr. 4, 1976, p. 86—87.

www.mnir.ro
618 GELCU MAKSUTOVICl

din străinătate şi a unor personalităţi din Albania, unde s-a hotărît crearea unui
comitet central pentru îndrumarea mişcării albeneze de independentă sub numele dc
„Kombi" (Naţiunea) Dintr-o relatare contemporană aflăm că respectivul Congres s-a
deschjs în ziua de 10 aprilie 1905 în sala Teatrului L i r i c , cînd : „La orele 9 apare pe
scena sălii prinţul Albert Ghica înconjurat de dr. Ibraim Themo, Filip Papaiani student
i n medicină, Filip Gheza..." 1 3
, Congres despre care Albert Ghica avea să scrie m a i tîrziu
că avea în intenţie de a face „tot ce posibil vn fi pentru liberarea Albaniei"Din
cercetările noastre de pînă acum, cunoaştem că în anul 1908 existau în Bucureşti trei
societăţi culturale albaneze, cu numele de „Drita" (Lumina), „Dituria" (Cultura) şi
„Shpresa" (Speranţa) ce s-au contopit într-una, luînd numele de „Bashkimi" (Unirea).
Activitatea depusă de patrioţii albanezi în cadrul societăţilor culturale de la
Bucureşti era deosebit de apreciată, de multe ori făcîndu-se aprecieri că „Albania întreagă
îşi are privirile aţintite asupra României..." 1 3
sau, aşa cum spunea Jani Vreuta, „problema
are ajutorul şi bunăvoinţa guvernului român" . Consulul român din Ianina, într-un raport
i e

scris în august 1908, referindu-se la mişcările insurgenţilor albanezi, arăta că l a trecerea

lor prin acest oraş „Ceata revoluţionară α fraţilor Topuli, înainte de a pleca spre
Chirocastro, a făcut o manifestare de simpatie l a consulatul român, defilînd cu steagurile
desfăşurate, trăgînd din puşti şi strigînd «Trăiască România»" . a

In încheierea acestei scurte expuneri dorim să evidenţiem unul din cele mai
semnificative momente ale luptei de eliberare naţională a poporului albanez, cel referitor
la pregătirea actului proclamării independentei de stat a Albaniei, plămădit în parte şi
pe teritoriul ţării noastre. I n toamna anului 1912, mai precis la începutul lunii noiembrie,
conducătorul mişcării naţionale albaneze Ismail Kemali soseşte la Bucureşti, unde arc
mai multe întrevederi cu fruntaşii albanezi de aici, contactînd şi unele oficialităţi româneşti,
după care, însoţit de cîteva personalităţi albaneze de l a Bucureşti, pleacă în patrie, unde,
la 28 noiembrie 1912, în micul orăşel portuar Vlora, proclamă independenţa de stat
a Albaniei şi formează primul guvern national d i n istoria acestei ţări .
ω

Actul proclamării independenţei Albaniei a fost primit cu deosebită bucurie şi

satisfacţie l a Bucureşti. Coloane de albanezi, în frunte cu fanfara, au pornit pe calea
Victoriei mergînd pe l a toate ambasadele pentru a le aduce la cunoştinţă evenimentul
şi a solicita sprijinul acestora în susţinerea cauzei albaneze.
Guvernul român, care urmărise cu multă atenţie evenimentele din Albania, în
urma rezoluţiei l u i Titu Maiorescu pe u n interesant studiu întocmit de I . N. Papiniu,
privind zonele cu populaţie albaneză, dă indicaţii diplomatului nostru la Londra să
susţină problema creării noului stat ce urma să fie luată în discuţia ambasadorilor
întruniţi în capitala Angliei . 19

La 16 decembrie 1913, Titu Maiorescu solicită regelui Carol I aprobarea pentru

crearea unui oficiu diplomatic în Albania, propunînd pc M . Burghele ca reprezentat a l
ţării noastre în Albania. Decretul regal este semnat la 18 decembrie l9l3. Astfel că
România se înscria printre primele state, dacă nu primul, care recunoştea existenţa
primului guvern a l Albaniei independente.

" Arh. St. B u c , arh. centr. 1st., fond Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale, dos. nr. 12,
1904, f. 17.
Ibidem.
u

" Ibidem.
A r h . St. B u c , arh. centr. 1st., fond Dir. Pol. şl Sig. G-rale, dos. 61/1911, lila 334.
15

A r k . Qendr. Shqlp. (Arhiva centrală albaneză). Tirana, fond „Ilo Mrtkë-Qafczezi",

16

dos. 1, nesistematizat.
" N. Clachir, Istoria modernă a Albaniei, Bucureşti, 1974, p. 63.
vezi G . Maksutovicl, Un secol de lupte pentru un Ideal de secole, in „Magazin istoric",
u

nr. 11, 1972, p. 50—S3.

Arh. St. B u c , fond Casa Regală, dos. 32/1912.
19

www.mnir.ro
 LA R O U M A N I E INDÉPENDANTE E T L'INDÉPENDANCE
D E L'ALBANIE

Résumé

Conformément à certains documents étudiés par l'auteur dans les archives roumaines et;
albanaises, résulte clairement le fait qu'après la conquête de son indépendance d'état, la
Roumanie est devenue un appui encore plus actif du mouvement de libération nationale
des peuples des Balkans. Chose bten connue ni à San Stefano et non plus au Congrès de-
Berlin n'a pas été mis en discussion le problème de la création d'un état albanais indépendant,,
quoique les albanais s'étalent ralliés dés le début au mouvement général des peuples des
Balkans contre l'Empire Ottoman. Dans cette situation, les albanais fondent en 2178 la Ligue-
de Prizren, sous les auspices de laquelle le mouvement de libération nationale albanaise,,
connu dans l'histoire sous le nom de „Raljlndjle Kombetare", prend un nouveau essor. Diffé­
rentes sociétés culturelles albanaises sont créées aussi hors du pays, pour contribuer au réveil
de la conscience nationale moyennant l'école et la culture. Sur le territoire hospitalier de la
Roumanie sont fondées les sociétés „Duta", „Dituria", „Bashklml", „Shpresa" etc. qui réaliseront
l'édition et la diffusion de certaines publications, livres et revues avant un caractère patriotique.'
et national. L'auteur souligne l'aide matériel et moral accordé par la Roumanie à ce mouvement!
entre 1877—1912 et met en évidence le fait que l'Indépendance de l'Albanie a été préparée par­
tiellement aussi sur le territoire de notre pays.

www.mnir.ro
 RELAŢII E X T E R N E A L E ROMĂNIEI
DUPĂ C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI D E S T A T ,
1878—1900

de ŞERB A N C O N S T A N T I N E S C U

Cucerirea independenţei de stat de către România, în urma participării la războiul

din anii 1877—1878, a dus la creşterea prestigiului său pe plan european şi a creat
posibilitatea ca masele populare să-şi poată dezvolta în condiţii mai favorabile atît lupta
de eliberare socială, cît şi lupta pentru realizarea statului unitar român, idealul secular
al poporului nostru.
După Congresul de pace din anul 1878, România începe să ocupe u n loc mai
important în sfera de interese a marilor puteri europene. Poziţia strategică, bogăţiile ei
naturale au determinat ca marile state capitaliste din E u r o p a să fie preocupate tot mai
intens de sporirea influenţei lor în ţara noastră. Rusia ţaristă ar fi vrut să aibă în
guvernele din România un prieten sau cel puţin u n element neutru, pentru a-şi putea
extinde influenţa în Balcani şi a contracara acţiunile Austro-Ungariei şi Germaniei. Pe de
altă parte, Germania şi Austro-Ungaria considerau România ca u n avanpost al politicii
lor expansioniste în Balcani, ca u n stat care le oferea mari posibilităţi de exploatare.
Celelalte mari puteri europene au început să se intereseze activ de România în ultimul
deceniu a l secolului a l X I X - l e a , mai ales în legătură cu petrolul românesc.
I n cuvîntarea rostită în m a i 1966, la a 45-a aniversare a P.C.R., tovarăşul Nicolae
Ceauşescu arăta : „Structura economică şi socială la sfîrşitul secolului a l X I X - l e a şi înce­
putul secolului a l X X - l e a arăta că România se afla în prima fază a dezvoltării capita­
lismului".
U n a din consecinţele cuceririi independenţei de stat a ţării noastre a fost şi aceea
că „nici o putere n u mai avea dreptul de a interveni în afacerile interne ale ţării noastre
şi nici să-i impună sau să-i controleze relaţiile externe" .
1

Primele state care au recunoscut independenţa României au fost Austro-Ungaria şi

R u s i a . Austro-Ungaria s-a grăbit să recunoască înaintea altor state independenţa' statului
român, urmărind prin aceasta să atragă mai uşor noul stat sub influenţa politicii sale.
I n septembrie 1878, „guvernul austro-ungar a acceptat pe I o n Bălăceanu ca trimis extra­
ordinar şi ministru plenipotenţiar a l României la Viena şi a acreditat apoi în aceeaşi
calitate la Bucureşti pe contele maghiar Hoyos" . 2

Guvernul Rusiei „a acceptat în noiembrie 1878 ridicarea agenţiei diplomatice

române d i n Petersburg Ia rangul de legaţie şi a primit pe generalul Iancu Ghica în
calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, acreditând la Bucureşti pe baronul
Stuart" . 3

1
istoria Romdniei, vol. I V , Edit. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 638.
1
N. Iorga, Istoria românilor, vol. X , Bucureşti, 1639, p. 223.
* „Monitorul oficial al României, nr. 231 din 17/29 octombrie 1878, p. 5815,

www.mnir.ro
•622 ŞERB A N CONSTANTINESCU

La 27 seplerobric/3 octombrie 1878, „baronul Stuart transmitea ministrului de

Externe a l României traducerea scrisorilor de acreditare, prin care Împăratul Alexandru
a l I I - l e a îl numea ministru rezident pe lîngă Alteţa Sa Regală, Monseniorul Prinţ Carol I
al României. Baronul Stuart a fost primit în audienţă oficială la data de 15 octombrie
1878 de către domnitorul României la palatul din Bucureşti ; cu acest prilej Carol evidenţia
•colaborarea militară româno-rusă şi asigura pe reprezentantul Rusiei de dorinţa României
de a întreţine relaţii de bună armonie şi prietenie cordială între cele două ţări" . 4

In cursul anilor 1878—1879 independenţa României α fost recunoscută dc către

(toate statele vecine. Prin Legea din februarie 1879 au fost ridicate agenţiile diplomatice
a l e României din străinătate la rangul de legaţii şi s-a reorganizat Ministerul Afacerilor
Externe. S-au stabilit legaţii la Atena, Berlin, Belgrad, Constantinopol, Londra, Petersburg,
R o m a , Viena şi mai tîrziu şi în alte state. Deşi guvernul român s-a grăbit să ridice şi
agenţiile de l a Berlin, Paris, Londra la rangul de legaţii, numirea miniştrilor german,
«nglez, francez Ia Bucureşti era amînată şi cu aceasta întîrzia recunoaşterea oficială a
independenţei României.
Cele trei puteri europene, în special Germania şi Franţa insistau ca România să
îndeplinească mai întîi prevederile art. 44 din tratatul de la Berlin — acordarea de
drepturi civile şi politice tuturor locuitorilor ţării fără deosebire de naţionalitate sau
religie — şi abia după aceea urmau să recunoască indepenlenţa ţări noastre. „Realitatea
Λ demonstrat că includerea acestui articol în tratat a servit l u i Bismarck drept mijloc
de şantaj pentru a obliga guvernul român să răscumpere căile ferate dc la acţionarii
germani grupaţi în jurul consorţiului Bleichrôder-Hansemann — bancheri ce creditau de
altfel şi guvernul Germaniei" . 5

După ce Parlamentul a aprobat răscumpărarea în condiţii deosebit de grele pentru

România (acţionarilor l i s-a dat o sumă de trei ori mai mare decît cea investită),
^guvernul „Germaniei la 3/20 februarie 1880 (împreună cu Anglia şi Franţa, care se
•solidarizase eu ea) a recunoscut independenţa României şi a acceptat transformarea
agenţiei diplomatice de Ia Berlin în legaţie" . 6

Guvernul Austro-Ungariei a Încercat în anii 1878—1879 să se arate ca „amic" a l

României, recunoscînd după cuin a m văzut independenţa ţării noastre înaintea altor
puterii E l spera l a rîndul său să obţină concesii mult mai importante din partea
României, de exemplu în chestiunea Dunării.
Interpreiînd unilateral art. 55 a l tratatului de la Berlin, Austro-Ungaria dorea
să-şi asigure controlul navigaţiei pe Dunăre între Porţile de Fier şi Galaţi, adică într-o
zonă care n u se afla în interiorul teritoriului austro-ungar. Guvernul României, interesat
în dezvoltarea comerţului său, n u a putut accepta pretenţia Austro-Ungariei, care leza
propriile interese şi a propus ca în comisa însărcinată să supravegheze navigaţia între
Porţile de F i e r şi Galaţi să intre numai reprezentanţi ai statelor riverane, respectiv ai
României, Bulgariei şi Serbiei. Austro-Ungaria a propus să facă şi ea parte din această
•comisie; să aibă preşedinţia ei şi votul său să fie hotărîtor în cazul împărţirii egale a
voturilor membrilor comisiei. Aceasta v a constitui declanşarea conflictului între Bucureşti
şi Viena în chestiunea Dunării.
Cele două părţi rămîn pe poziţii diferite şi au apelat la marile puteri pentru
rezolvarea diferendului. I n disputa aceasta monarhia austro-ungară a reuşit să atragă de
partea sa principalele mari puteri.
Astfel, Franţa a l cărui prestigiu diplomatic a scăzut în ochii Europei după anul
1870, devine purtătorul de cuvînt a l intereselor habsburgice ; Anglia, care la Paris negocia

» Reprezentanţele diplomatice ale Romdniei, Bucureşti, 1967, p. 214.

5
Ibidem, p. 232.
• Ibidem, p. 23L

www.mnir.ro
RELAŢII E X T E R N E A L E ROMÂNIEI D U P A C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI 623

un tratat de comerţ, s-a aliat poziţiei Franţei ; Germania şi Italia sprjină Austro-Ungaria,
pentru că îşi susţineau interesele lor. Relaţiile dintre România şi Austro-Ungaria se în­
răutăţesc şi în cele din urmă, intimidat, guvernul român a început să părăsească poziţia
fermă pe care o afirmare la începutul ostilităţilor.
I n toamna anului 1883 Austro-Ungaria a renunţat la pretenţiile sale la Dunărea dc
Jos, în schimb a obţinut aderarea României la alianţa austro-ungară-germană.
I n E u r o p a în anul 1879 s-a realizat alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria, la
care v a adera în 1882 şi Italia. „In urmă, prin intervenţia I u i Bismarck, se ajunge la
formularea unui text definitiv şi astfel primul tratat a l triplei alianţe fu semnat în
Viena la 20 mai 1882 între Germania, Austro-Ungaria şi I t a l i a " . 7

„Politica externă a României după războiul de independenţă a urmat calea statului

european mic, încă neconsolidat şi care urmărea prin politica sa să-şi consolideze inde­
pendenţa şi să se afirme în concertul statelor europene. O asemenea orientare se putea
realiza fie printr-o poziţie de neutralitate, fie printr-o politică de alianţă cu o mare
putere" . 8

Intre anii 1814—1878, respectiv intre Congresul de la Viena şi cel de la Berlin,

istoria a confirmat că independenţa statelor mici nu a fos respectată, ele fiind de multe
ori unj mijloc de rezolvare a conflictelor dintre puterile europene.
„Titu Maiorescu, într-un răsunător articol publicat în revista Deutsche Revue, arată
că politica unui stat nu trebuie să ţină seamă de sentimente, ci. să-şi asigure sprijinul
acelor puteri, care nu au nici u n interes să se pună in calea progresului nostru" .
9

Avînd în vedere atitudinea lipsită de amiciţie a Rusiei faţă de România în timpul

Congresului de la Berlin, cînd sudul Basarabiei — judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail —
au fost încorporate la Imperiul ţarist — , apare ca firească ideea de neîncredere faţă de
Petersburg care se acreditase în rîndul oamenilor politici români. „Deci era necesară
apropierea României de u n stat capabil să-i garanteze şi la nevoie să-i apere integritatea
în cazul cînd spinoasa problemă orientală v a fi din nou activă pe scena diplomatică a
Europei. Privirile oamenilor politici români s-au îndreptat spre Germania, atunci în
plină ascensiune economică şi politică" 10
.
încă din anul 1880, după recunoaşterea independenţei de către Germania, Ion C.
Brătianu, conducătorul guvernului român, a făcut o călătorie la Berlin, unde s-a bucurat
de o primire bună la curtea imperială. Cu acest prilej Bismarck s-a arătat satisfăcut de
înlăturarea dificultăţilor existente şi a afirmat că „România v a avea în Imperiul german
un sprijin călduros, acuma cînd mărul discordiei drumurile de fier n u mai există" • 11

U n nou semn a l apropierii României de Tripla Alianţă „este întrevederea l u i I . C. Brătianu

cu principele Bismarck i n 26 august 1883. Decisive trebuie să fi fost explicaţiile ce le-a
avut regele nostru cu împăraţii Germaniei şi Austriei în călătoria sa la Berlin şi la
Viena în august 1883" .
12

O succesiune de tratative ulterioare purtate de diplomaţii celor două ţări au condus

la încheierea tratatului secret de alianţă ' între Austro-Ungaria şi România, sub patronajul
abil a l cancelarului Bismarck.
Tratatul a fost semnat la Viena l a 18/30 octombrie 1883, de contele K a l n o k y şi
D. A . Sturdza, miniştrii de externe ai celor două părţi implicate în semnarea acestui act.
E l conţinea u n preambul şi şapte articole.

7
E m i l Dlaconescu, România şl marile puteri după Congresul de la Berlin pînă la 1914,
Iaşi, 1937, p. 7.
8
Vasile Vesa, România şi Franţa la începutul secolului al XX-lea — 1900—1916, C l u j -
Napoca, 1975, p. 7.
9
E m i l Dlaconescu, op. cit., p. 8.
» vasile Vesa, op. cit., p. 7.
11
E m i l Dlaconescu, op. cit., p. 10.
Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României, 1868—1900, Bucureşti, 1925, p. 206.
17

www.mnir.ro
624 ŞERBAN CONSTANTINESCU

P r i n acest tratat secret România şi Austro-Ungaria „îşi făgăduiau ajutor reciproc în

cazul cînd, fără nici o provocare, ar fi suferit vreun atac din partea unei alte puteri",
(art. 2).
Tratatul era încheiat pe termen de 5 a n i , cu clauza că, dacă nu era denunţat
cu u n a n înainte de expirare, atunci i se prelungea durata de Ia sine cu încă 3 ani (art. 5).
Acest tratat încheiat între România şi Tripla Alianţă a fost reînnoit în anul 1892
la Sinaia, cu semnătura l u i A l . Lahovary, apoi în 1896, tot l a Sinaia, semnat de D. A.
Sturdza. Altă reînnoire în 1902, la Bucureşti, tot cu semnătura l u i D . A . Sturdza.
Tratatul acesta, aşa cum arăta C. Gane, „...rămase închis în casa de fier a regelui
Carol, care nu-1 arăta decît numai primilor miniştri" . a

I n afară de I . C. Brătianu, P. P. Carp şi D. A . Sturdza nimeni în ţară, la data

semnării şi imediat după aceea, nu avea cunoştinţă de tratatul încheiat. Aceasta era
dorinţa expresă a regelui Carol I , ca să se păstreze tăcerea asupra l u i , mai întîi pentru
a n u indispune împotriva noastră Franţa şi Rusia, şi în a l doilea pentru a se evita
inutile manifestări interne din partea franco- şi rusofililor.
I n aceeaşi z i c u tratatul dintre România şi Austro-Ungaria, s-a semnat la Viena
şi tratatul de aderare a Germaniei la alianţa româno-austro-ungară.
Semnarea acestor tratate de către România a reprezentat orientarea politicii externe
către Puterile Centrale. Elementele care au condus la încheierea acestor tratate secrete
trebuie căutate în presiunile exercitate de Austro-Ungaria asupra României, precum şi
lipsa unei alte puteri în Europa care să fi oferit „protecţia" promisă de Tripla Alianţă
„După dezamăgirea de la 1873 — România nu putea rămîne izolată, iar problema
care se punea era de a se asigura împotriva Rusiei. U n minimum de garanţie în acest
sens putea găsi de partea triplei alianţe" . 14

Dacă ne gîndim la „posibilitatea orientării României spre o altă mare putere,

la o cercetare mai atentă a situaţiei europene se poate observa că lucrul acesta era
imposibil" 15
.
După anul 1878, Ia Bucureşti, oamenii politici manifestau o creseîndă neîncredere
faţă de politica ţarismului rus în Peninsula Balcanică, iar Anglia era preocupată de
expansiunea colonială ; politica Franţei urmărea în perioada aceasta să opună Germaniei
nu sistem de alianţe şi să depună eforturi pentru menţinerea în centrul Europei a unui
stat puternic, pe care să-I manevreze pentru intimidarea duşmanului său de la răsărit ;
în consecinţă România n u putea găsi sprijin nici din partea acestui stat şi dacă ne
amintim izolarea sa diplomatică, ca urmare a şocului produs de înfrîngerea d i n 1870,
ajungem la concluzia că încheierea unui tratat de alianţă cu această putere, Anglia sau
Rusia, apare ca irealizabilă din cauzele arătate şi în condiţiile cînd României îi era
necesar u n sprijin loial faţă de politica abuzivă promovată l a Viena.
Situaţia din E u r o p a anilor 1885—1889 continua să fie încordată datorită creşterii
pericolului de război la graniţa franco-germană, cît şi din cauza contradicţiilor ruso-
austro-ungare.
I n martie 1888, regele Carol I a adus la guvern pe junimişti, i n frunte cu Theodor
Rosetti, i n locul guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu.
I n această alegere regele fusese determinat şi de raţiuni de politică externă. Carol I
urmărea să asigure continuitatea politicii de apropiere de Puterile Centrale, în această
direcţie P. P. Carp devine ministru de externe, el dînd numeroase dovezi de fidelitate
în acest sens. „Prin studiile făcute la Berlin şi Bonn, Carp era u n adînc cunoscător al
culturii germane şi avea întinse relaţii atît la Viena, cît şi la B e r l i n " . i e

a
C. Gane, P. P. Carp şl locul său in istoria politica a ţării, Bucureşti, 1936, p.
" I . C. Filitti, Contribuţii la istoria diplomatică a României in secolul a l XIX-lea, p. 70.
« vasile Vesa, op. cit., p. 8.
" Reprezentantele diplomatice ale României, p. 171.

www.mnir.ro
RELAŢII E X T E R N E A L E ROMÂNIEI D U P A C U C E R I R E A INDEPENDENŢEI 625

Refcrindu-ne la părerile unor deputaţi privind politica externă pe care trebuie

să o urmeze România, amintim că unii apar ca adepţii unei politici neutre, de ncangajare
a României, ei necunoscînd tratatul încheiat în anul 1883. Deputatul N . Ionescu expune
în anul 1888 ideea necesităţii ca România să nu fie „satelitul nici unei puteri" şi că
dacă ar fi cazul să înclinăm către o alianţă aceasta nu ar putea fi decît cu puterile latine :
Franţa şi Italia. Şi alţi politicieni, ca marele nostru om de stat Mihail Kogălniceanu, se
pronunţă că in relaţiile externe România să nu fie amestecată în diferite alianţe, dar
totuşi să-şi apere independenţa în cazul unui atac din partea unei ţări străine. L a
14 decembrie 1888, în şedinţa Adunării deputaţilor, Kogălniceanu arată : „cea mai bună
politică este aceea a strămoşilor noştri, adică de a fi bine cu toţi, dc a nu nc lega dc
nimeni şi cu nimenea. Dacă voim a avea pace trebuie să ne ferim a face război, ca
armata noastră să n u fie avangarda cutărci puteri mari ; armata noastră înainte de
război să nu fie aliata nimănui. Aşa dar, la hotare ea să fie amica acelora care v o r
respecta hotarele noastre şi duşmane acelora care le vor căi i a " . 11

I n anul 1889 s-a organizat în capitala Franţei, la P a i is, o expoziţie universală. I n

scopul participării la această expoziţie, în Adunarea deputaţilor din 15 decembrie 1888
deputatul N. Blaremberg a propus o sumă de 200 000 Ici pentru a acoperi cheltuielile
de prezentare cu demnitate a ţării noastre la această expoziţie. Prinţul George Bibescu,
născut în anul 1834, fiind al treilea fiu al domnitorului G h . Bibescu, organizează „în
calitate de preşedinte a l comitetului naţional secţia română a expoziţiei de la P a r i s " . 1 8

I n cursul anului 1892 regele Carol I este preocupat pentru prelungirea tratatului
din anul 1883, care rămăsese valabil pînă în octombrie 1891. Dar iscălirea de prelungire
a acestui tratat de către guvernul României, în iulie 1892, a trecut printr-o seric întreagă
de greutăţi, generate de persecuţiile şi nedreptăţile regimului maghiar faţă dc românii din
Transilvania, acestea atingînd o violenţă rară în perioada respectivă. Austro-Ungaria şi
Germania au simţit pulsul din România. Ambele au hotărît să trimită la Bucureşti noi
miniştri, diplomaţi încercaţi, cu misiunea de a sonda terenul şi a hotărî pe guvernanţii
români să accepte iscălirea de prelungire a tratatului încheiat la 30 octombrie 1883.
I n calitate de ministru a l Austro-Ungariei la Bucureşti, este trimis contele Agemor
Goluchovschi, iar ministerul de externe a l Germaniei a hotărît a trimite ca ministru la
Bucureşti pe Biilow, fost consilier de ambasadă în capitala Rusiei. Dacă fostul cancelar
a l Germaniei, Bismarck, nu acordase decît o importanţă secundară tratatului cu România,
succesorul său cancelarul Caprivi (1831—1899), mai influenţat de Austro-Ungaria, îi acorda
o mult mai mare valoare. Tratatul, spunea el, „asigură acoperirea flancului aliatei noastre
Austro-Ungaria în caz de război şi pentru noi are o mare importanţă" . Rezultă că dacă 10

România în cazul unui conflict militar ar fi de partea Rusiei, situaţia politică şi militară
a Germaniei şi Austro-Ungariei ar deveni extrem de complicată. Iată dc ce Berlinul şi
Viena puneau atîta preţ pe prelungirea tratatului de alianţă a l României cu Puterile
Centrale şi încredinţase această misiune l u i Biilow şi respectiv Goluchovschi, diplomaţi cu
vechime şi de mare abilitate.
I n memoriile sale Biilow, referindu-se la discuţiile cu regel Carol I privind reînnoirea
tratatului, arată cadrul situaţiei externe formulat de acesta : „A rămîne cu Germania în
bune, ba chiar cu intime legături nu ar fi prea greu. Sînt în adevăr în România multe
simpatii faţă de Franţa, însă faptul că francezii îşi arată atît de pătimaşi şi de zgomotos
entuziasmul lor pentru Rusia, mai răceşte puţin aceea simpatie a românilor. Nu vreau
să provocăm Rusia ; vrem să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a înlătura un
război cu e a "
" „Dezbaterea Adunării deputaţilor 1888—1889", p. 274—275.
<» Ibidem, p. 310.
George Fotino, Les missions de Goluchovschi et de Biilow auprès du roi Carol I en
19

Roumanie, extrait de la „Revue d'Hlstoiic Diplomatique", Paris, (septembrie 1932) p. 9.

C. Gane, op. cit., p. 145.
a

www.mnir.ro
626 ŞERB A N CONSTA N T I N E S C U

In cele din urmă tratatul de prelungire a alianţei dintre România şi Austro-

Ungaria este semnat la 13/25 iulie 1892, la Sinaia.
Evenimentele din Transilvania între anii 1892—1894, cînd autorii Memorandumului
din 1892 sînt condamnaţi în urma procesului de la Cluj, din mai 1894, au produs la
Bucureşti o vie agitaţie îndreptată împotriva politicii promovată de guvernul maghiar.
I n legătură cu opinia unor oameni politici din România privind situaţia din Transilvania,
interesantă apare poziţia l u i Vasile M. Kogălniceanu. Acesta arăta în anul 1895 că „nu
putem lăsa să se distrugă cu violenţă naţionalitatea română de peste Carpaţi, căci aceasta
ar pune în joc propria noastră existenţă a României de dincoace de Carpaţi" . 21

I n continuare, răspunzînd ziarului maghiar „Pesta L l o y d " , V . M . Kogălniceanu arată

că pentru normalizarea relaţiilor între români şi unguri ar fi necesar pentru cei trei
milioane de români de pe versantul nordic a l carpaţilor, următoarele :
„— autonomie naţională a comunei şi comitatului. Populaţia localităţilor locuite
de cetăţeni de deosebite limbi v a statornici limba administraţiei prin majoritate ;
— un număr proporţional de deputaţi români şi introducerea votului universal,
direct, secret şi necondiţionat ;
— drept de întruniri, de propagandă şi petiţionare ;
— libertate absolută a presei" a
.
Ca o concluzie la problema luptei românilor din Transilvania între anii 1890—1894
împotriva politicii de deznaţionalizare a guvernelor de la Budapesta, sprijinite de Viena,
în lumina politicii externe a României în timpul respectiv, se poate spune că deşi guvernul
nu a spijinit această acţiune, au existat cazuri cînd diferiţi oameni politici au luat
poziţie pentru susţinerea ei.
Putem spune că în ultimele două decenii ale secolului al X I X - l e a , în politica
externă, în relaţiile sale internaţionale, România şi-α manifestat dorinţa de a rămîne cît
mai mult cu putinţă în afara unui conflict european, avînd ca obiectiv principal plasarea
neutralităţii ţării noastre sub protecţia şi garanţia Triplei Alianţe, urmărind totodată
desfăşurarea unei politici de bună vecinătate cu toate statele şi menţinerea integrităţii sale
teritoriale.

LES RELATIONS EXTERNES D E LA ROUMANIE APRÈS

L A CONQUÊTE D E L'INDÉPENDANCE D'ÉTAT, 1878—1900

Résumé

La conquête de l'indépendance d'état par la Roumanie par suite de sa participation à la

guerre des années 1877—1878, a mené à l'augmentation de son prestige dans le plan européen
et a crée la possibilité que les masses populaires puissent développer dans des conditions plus
favorables tant la lutte de libération sociale, que celle pour la réalisation de l'état unitaire
roumain, idéal séculier de notre peuple.
Après le Congrès de paix de 1878, la Roumanie commence à occuper une place plus
importante dans la sphère des Intérêts des grands pouvoirs européens ; la position stratégique,
ses richesses naturelles ont déterminé que les grands états capitalistes d'Europe soient préoccupés
dans le plus haut degré pour augmenter leur influence dans notre pays.
Les premiers états qui ont reconnu l'Indépendance de la Roumanie ont été l'Autriche-
Hongrie et la Russie, pendant l'automne de l'année 1878.

21
V. M. Kogălniceanu, Răspuns ziarului „Pesta Lloyd", Bucureşti, 1895, p. 5.
22
Ibidem, p. 12—13.

www.mnir.ro
RELAŢII E X T E R N E A L E ROMÂNIEI D U P A C U C E R I R E A I N D E P E N D E N T E I 627

Durant les années 1878—1879 l'Indépendance de la Roumanie a été reconnue par tous
les états voisins. Se sont établies des légations à Athènes, Berlin, Belgrade, Constantinople,
Londres, Petersbourg, Rome, Vienne, et plus tard avec d'autres états aussi.
L a politique externe que la Roumanie a promu après les événements des années
1877—1878 a été celle d'un état européen petit, pas encore consolidé et qui poursuivait
moyennant sa politique, la consolidation de son Indépendance et son affirmation dans le
concert des états européens. En octobre 1883 à Vienne est signé un traité d'alliance entre la
Roumanie et l'Autriche-Hongrie auquel a adhéré aussi l'Allemagne. Les éléments qui ont
conduit à la conclusion de ces traités secrets, doivent être cherchés dans les pressions exercées
par l'Autriche-Hongrie sur la Roumanie, et aussi dans l'absence d'un autre pouvoir en Europe
qui ait offert „la protection" promise par la Triple Alliance.
Dans cette période certains hommes politiques roumains tel que N. Ionescu, M. Kogăl­
niceanu et d'autres, quand Us se rapportent à la politique externe que la Roumanie doit
mener, Ils émettent l'Idée d'un politique neutre, qui n'engage pas le pays, puisqu'ils ne
connaissaient pas le traité conclu en 1883, qui conformément au désir exprès du roi, n'a pas été
communiqué qu'aux premiers ministres et ça, dans le but de ne pas indisposer contre nous
la France et la Russie et aussi pour éviter les inutiles manifestations Internes de la part
des franco et russo-fils.
On peut affirmer que dans les dernières deux décennies du ΧΙΧ-e siècle, dans la poli­
tique externe et ses rélations internationales, la Roumanie a manifesté son désir de rester
le plus possible hors d'un conflit européen, étant donné qu'elle avait comme principal objectif
celui de placer sa neutralité sous la protection et la garantie de la Triple Alliance, et en
même temps de déployer une politique de bon voisinage avec tous les états et de maintenir
son intégrité territoriale.

www.mnir.ro
 DIN CORESPONDENŢA INEDITĂ
A L U I G E O R G E POP D E RĂSEŞTI
PRIVIND LUPTA D E E L I B E R A R E
A ROMANILOR DIN TRANSILVANIA

de B L A G A M I H O C

Scrisorile pe care le prezentăm conţin referiri la lupta pentru eliberare naţională

a poporului român din ultimele decenii ale sec. a l X I X - l e a .
Prima scrisoare la care ne referim, aflată la Biblioteca Universitară din Cluj, în
fondul de manuscrise „George Pop de Băseşti", este de fapt u n apel către intelectualii
români din Sălaj, invitaţi să susţină materialiceşte pe Alexandru Roman redactorul
publicaţiei româneşti „Federaţiunea", întemniţat de către guvernul din Budapesta în
perioada 18 ianuarie 1870—18 ianuarie 1871, în urma unui proces de preeă.
Magnaţii maghiari i-au intentat l u i Alexandru Roman două procese de presă :
primul datorită publicării articolelor Din Transilvania 2
şi Românii tn dualism , 3
iar al
doilea pentru publicarea Pronunciamentului de la Blaj\
In primul proces A l . Roman este achitat dar în cel de a l doilea, judecat la 18
martie 1869, este pedepsit cu u n an de închisoare, cu o amendă de 500 florini, cu plata
cheltuielilor de judecată (29 florini 4 crăiţari) şi a tălmaciului (8 florini) . 5

U n cunoscut a l său îl roagă, imediat după proces, să semneze şi înainteze o cerere

de graţiere către împărat ; ferm şi neînduplecat, A l . Roman refuză, pe motiv că semnarea
petiţiei ar echivala cu recunoaşterea vinovăţiei.
întemniţat pentru u n an de zile, el a devenit o personalitate marcantă a luptei
pentru eliberarea Transilvaniei. Iosif Vulcan „I-a compus şi dedicat (o) doină (...) ce s-a
lăţit şi care mai tîrziu, cu schimbarea numelui, s-a atribut dr. V . L u c a c i u " . 6

Pentru a putea plăti amenda, A l . Roman apelează, prin scrisori şi pe cale

publicitară, la cîţiva fruntaşi ai intelectualităţii româneşti, între care şi la George Pop
de Băseşti . 7

Oamenii simpli, ţăranii din Sălaj, invitaţi de „badea George", erijat în „colectante",
a u dat din puţinul lor pentru ajutorarea l u i A l . Roman. L a 30 decembrie 1869 George
Pop de Băseşti a trimis redacţiei „Federaţiunii" primul ajutor bănesc. L a 17 ianuarie
1870 A l . Roman se grăbeşte să-i mulţumească, manifestîndu-şi, în ajunul întemniţării
sale, încrederea în justeţea cauzei pe care o reprezenta, şi cerînd „pentru 27 sau 28 a lunei
(ianuarie) ... (lui) G . Pop de Băseşti să mai facă rost de ceva ajutoare pe care să le
trimită nu pe numele ziarului, ci pe acela a l nevestei sale Ia B u d a P e s t a " . 8

Vezi pentru viata şi activitatea lui A l . Roman : I . Dinurseni, Alexandru Roman, Sibiu,
1

1897 ; C. Pavel, Alexandru Roman 1826—97. Beluş, 1927 ; T . Neş, Oameni din Bihor, Oradea
1977, p. 104—120.
„Federaţiunea", nr. 25 şl 28 din 1888.
2

Ibidem, nr. 38 din 1888.

3

Ibidem, nr. 73, din 1888.

4

I. Dinurseni, op. cit., p. 14.

5

' Ibidem, p. 15.

Vezi pentru viaţa şl activitatea lui George Pop de Băseşti : I . Georgescu, George Pop
7

de Băseşti, Oradea, 1935.

• Ibidem, p. 221.

www.mnir.ro
630 B L A G A MIHOC

Acestei din urmă scrisori, d i n 17 ianuarie 1870, i se datorează lansarea apelului

amintit, scris cu mîna în mai multe exemplare de către George Pop de Băseşti şi Mihai
Pop, jude cercual în Cehu Silvaniei, şi prezentat, probabil, în faţa unei adunări a
intelectualilor sălăjeni . 9

Este interesant de urmărit în acest apel logica argumentelor cu care se motivează

necesitatea sprijinirii l u i A l . Roman de către popor. Semnatarii apelului sînt convinşi că
faptele l u i A l . Roman nu s-au efectuat d i n interese particulare, c i din patriotism, care în
cazul acesta înseamnă lupta pentru egala îndreptăţire a românilor transilvăneni cu
celealte naţionalităţi.
Pe lîngă aceasta, reluînd idei m a i vechi, afirmate şi cu alte o c a z i i , George Pop 10

de Băseşti manifestă şi în acest apel ideea că poporul român are fireasca datorie de a
sprijini, în genere, literatura naţională, acest instrument eficace de educaţie.
Alexandru Roman n u v a uita niciodată serviciile pe care i le-a făcut George
Pop dej Băseşti. Acest lucru e dovedit, între altele, şi dc grija pe care a purtat-o
1
celor
închişi Ia Vaţ, în urma procesului memorandiştilor . u

Tocmai de aceea, d i n închisoarea de la V a ţ , George a

Pop de Băseşti i-a adresat
lui A l . Roman trei scurte scrisori (vezi anexa 1). Scrise pe hîrtie cartonată de mici
dimensiuni, stil carte de vizită, cele trei scrisori strecurate peste controlul gardienilor,
deşi lapidare, stau mărturie pentru faptul că memorandiştii aveau deplină încredere în
A l . Roman şi că acesta, deşi se retrăsese din viaţa politcă, a aderat pe deplin la mobilurile
„Memorandului".
In prima dintre el, din 4 decembrie 1894, George Pop de Băseşti îl roagă pc
Roman să se îngrijească ca fostul ministru de Externe a l Franţei Leopold Flourens, aflat
în vizită în Ungaria, să fie informat în spiritul adevărului despre adevăratele mobiluri ale
acţiunii memorandiste, pe care politicienii maghiari încercau să le escamoteze.
In cea de a doua scrisoare, d i n 12 ianuarie 1895, A l . Roman este rugat să
confirme veridicitatea unor dale publicate în „Tribuna", care ar putea servi în întreprin­
derea unor demersuri pentru o eventuală anulare a pedepselor celor închişi de pe
urma procesului memorandist.
A treia scrisoare, elaborată l a 6 februarie 1895, confirmă primirea unui răspuns
pozitiv de l a Alexandru Roman, referitor, cu siguranţă, la ceea ce-i solicitase George
Pop de Băseşti în scrisoarea din 12 ianuarie acelaşi an : cele cîteva cuvinte ale
scrisorii pomenesc şi despre solidaritatea generală a poporului român cu cei întemniţaţi.

• I n 28 ianuarie 1868 a avut loc in localitatea Babţa din Sălaj o „conferenţă naţională"
prezidată de loan Cucu şi avînd ca notar pe A . Cosma. Acolo se Întruniră reprezentanţii români
din conducerea comitatului, Intre care şl George Pop de Băseşti, spre a-şi manifesta nemulţu­
mirea faţă de legea naţionalităţilor ; el hotărau să se întrunească şi pe viitor şl să acţioneze
„prin toate mijloacele ertate de lege pentru schimbarea el, fiindcă astfel pretinsa egalitate a
devenit Iluzorie" (Cf. „Gazeta Transilvaniei", nr. 11, din 12/21 ianuarie 1869).
Vezi pentru această chestiune o scrisoare din tinereţe, nedatată, a lui George Pop de
10

Băseşti, către canonicul Nicolae Borbola, aflată la Biblioteca Universitară din Cluj, fondul de
manuscrise „George Pop de Băseşti", fila 1 şl publicată în rezumat de loan Georgescu,
op, cit., p. 23.
Vezi pentru această chestiune LP.P(app), Procesul Memorandului românilor din
11

Transilvania. Acte si date, vol. I şi Π, Cluj, 1933—1934 ; V . Netea, Istoria Memorandului

românilor din Transilvania şt Banat, Bucureşti, 1947.
u
Din închisoare, George Pop de Băseşti a înaintat ministrului Justiţiei un memoriu, în
care arată, între altele, că în Imperiul habsburgic „pentru durerile şi dorinţele noastre (ale
românilor — n.n.) juste şl adevărate nu există nici Inimă nici suflet", că pedepsele aplicate
memorandiştilor stau „In flagrantă contradiecere cu dlspusiţiunile fundamentale ale dreptului
depus în legile Ungariei" şl că n i d un mijloc de represiune, oricît de aspru ar fl, nu poate
să-1 abată pe el şl pe ceilalţi de la calea justă a luptei pentru drepturile şl libertăţile poporului
român : „Orice pedepse ne-aţl măsura şi orice vexări şl şicane aţi izgodl — arată el —
nici pe mine şi nici pe soţii mei nu ne veţi putea să ne abateţi din calea apărării şi eloptârii
drepturilor noastre naţionale. Noi luptăm, cu arme legale — continuă George Pop de Băseşti —,
pentru o cauză mare. Conştiinţa dreptăţii acestei cauze ne întăreşte In puteri şl Înalţă în suflet,
Încît fără teamă privim In faţa tuturor loviturilor şi neînfricaţi vom lucra şi lupta pînă la
ultima consecvenţă, flecare la locul său" (Biblioteca Universitară din Cluj, fondul de manuscrise
„George Pop de Băseşti", filă nedatată, datînd probabil din aprilie 1695).

www.mnir.ro
DIN CORESPONDENŢA I N E D I T A A L U I G E O R G E POP D E BĂSEŞTI 631

Această solidaritate s-a continuat din ataşamentul faţă dc deputaţii români, a căror
voce se făcea auzită, de multă vreme, in Parlamentul budapeslan, susţinind drepturile şi
libertăţile naţiunii române din Transilvania.
Argumentaţia acestor parlamentari, intre care şi a lui George Pop de Băseşti,
avea u n suport documentar-inforinativ solid.
Semnificativă în acest context este scurta scrisoare a lui George Pop de Băseşti
către George Bariţiu, din 12 aprilie 1379 (vezi anexa 2), prin care, i n ajunul dezbaterii
în Parlament a „proiectului dc maghiarizare", „badea George" îl ruga pe Bariţiu să-i
furnizeze date privind trecutul şi lupta poporului român pentru menţinerea fiinţei sale
de-a lungul secolelor, şi să insiste ca de la Bucureşti să i se expedieze fiicei sale Elena
decoraţia „,Mîngîiere şi alinare", care i se atribuise pentru meritele dovedite cu ocazia
strîngerii şi trimiterii de ofrande pentru armata română în timpul războiului de
independenţă 13
.
Reprezentanţii cauzei drepte a poporului român din Transilvania erau susţinuţi
moral şi material şi de către românii de peste munţi, din România. Memorandiştii închişi
la Vaţ şi Seghedin au primit tot timpul ajutoare din partea „Ligii pentru unitatea
culturală a tuturor românilor" . M

Aceste ajutoare „îndătinate", cum le numea George Pop de Băseşti, au continuat să

fie acordate în următorii ani şi altora, aflaţi la strîmtoare sau închişi în temniţele din
Vaţ, Seghedin şi Pesta.
Relevantă in sensul acesta este scrisoarea pe care o adresa George Pop de Băseşti
la 15 decembrie 1899 l u i Ştefan Perieţeanu Buzău, preşedintele „Ligii pentru unitatea
culturală a tuturor românilor" (vezi anexa nr. 3), pc care îl ruga printr-un intermediar,
un oarecare Popovici, să trimită „subvenţia îndătinată" la Arad, pe adresa directorului
băncii „Victoria", dr. Nicolau Oncu, spre a fi trimisă la Seghedin, cu siguranţă vreunui
român întemniţat de către guvernanţii maghiari.
Adăugate efortului mare, general, ajutoarele materiale, primite, după cum observăm
şi din această scurtă scrisoare, din partea Ligii, au contribuit la sprijinirea luptei naţionale
a românilor.
Putem conchide, astfel, că lupta naţională dreaptă a românilor din Transilvania a
găsit u n suport continuu din partea românilor de peste munţi. Aceste legături fireşti au
pregătit marele act a l unirii de la 1 Decembrie 1918.

Anexa 1
„Vaţ 4/12, 1894
Scumpe frate Alexandre !
In "Egyetertes" de astăzi se comunică că fostul ministru de externe al Franţei, Flourens,
se află in Pesta s i cd mai vertos se interesează de causa română si cd dlu Informează Helfi,
Weherle, Tisza.
Aşa Te rog eu şi consofii ca tu, cu înţelepciunea ta, să afli chip si modu sd fie infor­
mat conform adeverului şt din partea nostra a românilor. Sum convins' că şi tu vel ţine de
mare însemnătate ca să se facă asta I
Primeşte sălutărlle nostre a(le) tuturor, iar eu te sărut si imbrdtoşiezu, fiind alu tău
pururé devotat
G. Pop
(Georg Pop de Băseşti)"
u
Edificatoare pentru episodul decorării fiicei lui George Pop de Băseşti, Elena,
căsătorită cu Francise Hossu Longln, este o scrisoare adresată de Elena Iul George Bariţiu,
in 13 decembrie 1878. Scrisoarea se află la Bloblloteca Academiei R.Ş.R., Corespondenţa Bariţiu,
manuscris 1087, fila 290.
14
I n timpul detenţiunii lui Vasile Lucaclu, in urma procesului memorandlst, Paulina,
soţia acestuia, i - a scris, in mal multe rinduri, lui ştefan Perieţeanu Buzău, preşedintele „Ligii
pentru unitatea culturală a tuturor românilor", relatindu-i despre starea sănătăţii soţului el şl
mulţumlndu-i pentru ajutorul bănesc trimis. I n una din aceste scrisori ea II ruga pe Perieţeanu
să dea fetelor lui Lucaclu, Tertulia şi Veturla, aflate la studii In Bucureşti, cite 50 franci de
flecare, pe care să-1 reţină „din cotlzaţiunea proximă" ce o acordau membrii Ligii Iul Vasile
Lucaclu aflat la Închisoare (Biblioteca Academiei R.S.R., Fond Perieţeanu-Buzău, manuscris
S 39 C L X X )

www.mnir.ro
632 B L A C A MIHOC

„Frate Alexandre !
Ne adresăm la tine ca la un archiv viu pe care nl l-a dat Dieu cu rogare se confirmez!
autenticitatea datelor din (s.a.) «Tribuna». D-nui cate fi tu presentu — juristul Petiţia, şt adecă
datele aceste, eventual, te rog se le completezi (s.a.). Ia tot cazul se te convingi despre auten-
tidate aceloru ca se ne potem provoca cu slcurltate (s.a.) la ele; si asta se ne confirmezi
prin subscrierea ta tot prin junele Pattţla.
De asemenea, am avea mare bucurie dacă ne-at mat împărtăşi de fericire de a te pote
serba aici intre noi.
Vaţ, 12 Ianuarie 1895"
(Scrisoarea este scrisă pe cartea de vizită cu numele Iui George Pop de Băseşti, ripdritd)

„Scumpe frate Alexandre,

Am primit, cu mulţemlre epistola ta.
Te aşteptăm cu doru şi suntem de părere că interpelare se nu se facă pană ce nu vom
conferi — deci vino I
Spre orientare : acuzare înaintea lumii cu scopul α ne ln-negrl In sus.
Agitaţie provine din însuşi faptul că suntem aici, şi cu cdt vor li mai stricţi cu
atăt vor creşte.
Te sărută al tău
George Pop de Băseşti
Vaţ, β α l-a 895"
DCCCXXIH
(Biblioteca Academiei R.S.R., Corespondenţă, fond. Al. Roman, S ).
S3 (1—3)

Anexa 2
„Băseşci (Hyésfalvai
12 aprilie 1879
Preaonorate Domnule f

Mai tnainte de toate vé oftezu sărbători fericite ;

Atotpotlntele să vé trăiască la mulţi (ani) se ajungeţi relnaşterea, nu numai parţiala,
a mult cercatei naţiuni, ci una retnaştere generală a ei.
In desbaterea proiectului de maghiarizare voiesc incă una dată şi probalmlnte ultima
ora a mai vorbi serios cu orbiţii de D-zeu de unguri (se referă la deputaţii din Parlamentul
de la Budapeta — n.n.).
Vé rog, dacă veţi dispune de tempu, sé-ml comunicaţi ce aţi afla mal cu cale a Ii se
spune ; ceva schiţe, date e.t.c, e.t.c, din evenimentele mai speciale a luptei ndsite naţionale
Fetiţa nostra Elena încă η-a primit Crucea Dàmnei Elisabeta si vé rog şi eu să aveţi
bunătatea casualminte a vă interpune pentru expedarea acela.
Primiţi vé rog expresiunea sincerei si deosebitei stime ce vd pdstrez, fiind al pr. dom
voastre devotat, Gerglu Pop
Posta ultimă, Sztlăgy — Cseh".
(Biblioteca Academiei R.S.R., Corespondenţa Bariţiu, manuscris 100», fila 173).

Anexa 3

„Stimate Domnule I

Referatele de aici nu mi-a permis ca prin solul d-tale Popovici se-ţi răspund la
întrebarea că cum şl pe ce canal s-ar pote transmite, pe viitortu, mai cu înlesnire subvenţia
îndătinată.
Astăzi, avănd ocastune binevenită, mă grăbesc α-ţi notifica că subvenţia mai cu înlesnire
s-ar pote transmite prin cutareva bancă de acolo la adresa bdnci(i) -"Victoria», in Arad, res­
pective la adresa lut dr. Nicolau Oncu, director la banca «Victoria», de unde apoi, In mod sigur
ţi direct, s-ar face expediţie ulterioară şi aci şi la Segedin, fiind acest bărbat om de toată
încredere.
Profit de această ocasiune ca si de astă dată să vă aduc călduroasa mulţemttă attt
ştim. dvoastre, cit si nobililor consoţi, pentru generoasele jertfe ţi multele usteneli care le
poneţi in ser viţiul causei noastre naţionale.
Primiţi, vă rog, expresiunea deosebitei mele reverinţie si dragoste frăţească, fiind al
sttm dvoastre sincer si devotat frate.
George Pop de Băseşti
15/12.1899"

{Biblioteca Academiei R.S.R., Corespondenţă, fond. Perieţeanu Buzău, manuscris S )·

CLXXl

www.mnir.ro
DIN CORESPONDENŢA I N E D I T A A L U I G E O R G E POP D E BĂSEŞTI 633

DE L A C O R R E S P O N D A N C E INÉDITE D E G E O R G E P O P
D E BĂSEŞTI Q U A N T À L A L U T T E D E LIBÉRATION
NATIONALE D E S ROUMAINS D E TRANSYLVANIE

Résumé

L'auteur présente quelques lettres adressées par George Pop de Băseşti aux différentes
personnalités roumaines.
Dans ces lettres on fait références Intéressantes quant ù l'appui accordé par le
peuple aux combattants pour la libération nationale des roumains de Transylvanie.

www.mnir.ro
 ECOUL PROCESULUI MEMORANDULUI
IN BUCOVINA

de I O A N C O C U Z

Intensificarea măsurilor de asuprire socială şi naţională a românilor din teritoriile

aflate vremelnic sub stăpînirea habsburgică a provocat din partea acestora, în special
după cucerirea independenţei de stat a României, o puternică reacţie de apărare a intere­
selor economice, politice şi culturale, a fiinţei lor naţionale ameninţate de politica
reacţionară a monarhiei Austro-Ungariei.
Conducătorii politici ai românilor şi-au dat seama că numai strîngîndu-şi rîndurile,
oTganizîndu-se temeinic într-un partid naţional, cu u n program şi o conducere unitară,
cu sprijinul tuturor claselor şi păturilor sociale pot lupta cu cucces pentru realizarea
dezideratul naţional : unirea tuturor românilor în graniţele unui singur stat suveran şi
independent — România.
Constituirea în 1881 a Partidului Naţional Român din Transilvania a reprezentat
un moment de o deosebită importanţă pentru evoluţia vieţii politice de aici.
U n partid naţional a l românilor din Bucovina nu exista în perioada la care ne
referim. Politica naţională o făceau marii boieri adepţi ai doctrinei bucoviniste (neaccen-
turarea individualităţii naţionale), care exercitau u n adevărat monopol a l politicii româ­
neşti Împotriva acestei politici aşa-zise de „oportunitate" s-au ridicat tinerii intelectuali
proveniţi din rîndurile ţărănimii şi burgheziei de la oraşe de care se simţeau ataşaţi şi ale
căror interese le apărau . I n 1885 aceştia pun bazele societăţii politice „Concordia", a l cărei
2

scop era „...de a dezvolta libertatea politică şi individuală..., de a deştepta interes pentru
o viaţă politică naţională, de a instrui poporul despre drepturile şi îndatoririle l u i
patriotice şi p o l i t i c e " . Gruparea politică „Concordia", care îşi propusese
3
„...unirea tuturor
românilor sub u n drapel unitar naţional" , a jucat u n rol deosebit de important prin aceea
4

că a condus lupta politică de pe poziţii mult mai radicale, m a i îndrăzneţe, constituind în

acelaşi timp nucleul viitorului partid naţional român din Bucovina.
Urmare unei v i i activităţi politice naţionale promovată de noul v a l , apare la
Suceava ziarul „Revista politică" (15 mai 1386—1 aprilie 1891), la conducerea căreia se
aflau Florea L u p u şi Simion Florea Marian. Propunîndu-şi să apere poziţia românilor în
viaţa publică, ziarul se considera : „...organ comun a l totalităţii romanilor bucovineni" . 5

Atacind în paginile sale politica Imperiului habsburgic faţă de populaţia românească,

ziarul are deosebitul merit de a fi făcut cunoscută opiniei publice situaţia social-economică
şi culturală grea în care se afla Bucovina, de a fi contribuit la antrenarea românilor

1
Ion I . Nlstor, Istoria Bucovinei, manuscris. Fondul documentar Muzeul judeţean
Suceava, nr. inv. 4329, p. 296.
' Ibidem, p. 297—296.
3
Constantin Loghin, Istoria literaturii române in Bucovina, Tipografia Mitropolit
Silvestru, Cernăuţi, 1926.
« Ibidem.
1
„Revista politică", nr. 1, 15 mal 1886.

www.mnir.ro
*636 IOAN COCUZ

spre o nouă viaţă politică, de a fi militat pentru organizarea românilor într-un partid
naţional. I n urma unei înţelegeri prealabile, începînd din 2/14 mai 1891, în locul „Reevistci
politice" apare I a Cernăuţi „Gazeta Bucovinei", care v a continua lupta politică inaugurată
de predecesoarea sa.
Conflictul dintre bătrinii politicieni şi guvernatorul Bucovinei, Anton Pace, ca şi
înăsprirea măsurilor luate împotriva românilor, a căror emancipare nu era văzută
-cu ochi buni de acesta, a determinat înţelegerea între cele două grupări politice româneşti.
L a 7 martie 1892, are loc la Cernăuţi o mare adunare, cu care prilej se proclamă „...soli­
daritatea tuturor românilor din Bucovina în afaceri politice, naţionale, bisericeşti şi orga­
nizarea lor într-un partid compact reprezentat prin societatea politică C o n c o r d i a " . Consi­ 6

derăm acest moment ca actul de naştere a Partidului Naţional Român din Bucovina.
Printre primele măsuri luate a fost şi. instituirea unui Comitet electoral, compus
-din deputaţii români d i n Dieta Bucovinei şi d i n Consiliul imperial, din tineri intelectuali,
comitet ce avea sarcina să organizeze şi să conducă activitatea politică în timpul campaniilor
•electorale, să desemneze candidaţii naţiunii române. Astfel organizaţi românii obţin un
strălucit succes în alegerile pentru dietă, d i n 4—11 aprilie 1892, ceea ce atrage după sine
înlăturarea guvernatorului Anton Pace . 7

In această perioadă α intensificării luptei românilor aflaţi sub dominaţie străină,

se desfăşoară în Transilvania mişcarea memorandistă, moment de referinţă în lupta pentru
-emanciparea socială şi naţională, moment pregătitor al actului desăvîrşirii unităţii naţoinale.
Procesul de In Cluj din 1894, intentat de autorităţile austro-ungare conducătorilor
Partidului Naţional Romăn, a declanşat din partea românilor din toate provinciile istorice
puternice manifestaţii de protest faţă de măsurile luate de autorităţi, acţiuni de solidari­
tate, de sprijin faţă de cauza dreaptă a fraţilor ardeleni. Românii d i n Bucovina, ei înşişi
sub dominaţia habsburgică, erau conştienţi de faptul că nobila cauză pentru care luptau
şi sufereau fraţii lor din Transilvania era propria lor cauză, era cauza tuturor românilor
aflaţi sub dominaţie străină. Ideea de unitate naţională, conştiinţa că sînt fii ai aceluiaşi
popor au stat la baza tuturor acţiunilor de solidaritate cu împrocesuaţii de la Cluj, de
sprijnire a acestora, de protest şi condamnare făţişă a acelora care puseseră la cale
înscenarea judiciară de Ia Cluj. Ziarele româneşti din Bucovina, printre care „Gazeta
Bucovinei", „Deşteptarea" şi altele, prezentau în paginile lor la rubrici special înfiinţate
— purtînd titluri ca : „Procesul naţiunii române", „Procesul cel mare de la Cluj',
„Procesul memorandului", — aspecte de la desfăşurarea procesului, protestînd energic îm­
potriva măsurilor luate de autorităţi. Această atitudine a presei româneşti a determinat
autorităţile să interzică apariţia unor numere considerate prea explozive din „Gazeta
Bucovinei". Făcîndu-se ecoul indignări generale faţă de aceste măsuri, ziarul „Deşteptarea",
în numărul său din 13 mai 1894, protesta împotriva confiscării de către autorităţi a ziarului
„Gazeta B u c o v i n e i " . Subliniind faptul
8
că acţiunile conducătorilor memorandişti pornesc
-din voinţa poporului, ziarul „Deşteptarea" scria : „Comitetul şi întreaga naţiune una sînt,
că ceea ce face u n u l e făcut şi de celălalt, ceea ce simţeşte unul, simţesc deopotrivă cele
trei milioane de români asupriţi" . Referindu-se
9
la profunda semnificaţie pe care o are
procesul, „Gazeta Bucovinei" menţionează : „Procesul acesta a înălţat unda vieţii naţionale
de peste munţi l a o înălţime neaşteptată. Ce-a clocotit pînă acum ţîşneşte cu putere.
Poporul are o atitudine admirabilă" . 10

Români de cele mai diverse categorii sociale trimeteau redacţiilor ziarelor moţiuni
de solidaritate cu lupta dreaptă a fraţilor din Transilvania. I n scrisoarea lor, ţăranii din

* Ion L Nlstor, op. cit., p. 298—289.

ι I . G . Striera, Familia Sbiera, Cernăuţi, 1889, p. 236.
• „Deşteptarea" din 13 mal 1894.
• Ibidem.
" „Gazeta Bucovinei", nr. 35, 5—17 mai 1884.

www.mnir.ro
E C O U L P R O C E S U L U I MEMORANDULUI I N BUCOVINA 637

Horodnicu de Jos scriau : „Simţămintele noastre cele mai profunde pentru energia cu care
vă luptaţi şi devotarea pentru cauza pe care o apăraţi" . u
Alte asemenea scrisori de
adeziune au adresat memorandiştilor, prin intermediul ziarelor, locuitorii din Danila,
Solea, Todireşti, Chilişeni, Berchişeşti, Serbăuţi, Vatra-Dornei, Cimpulung Moldonevesc,
V a m a , Bosanci şi a l t e l e . L a 24 aprilie 1894, societatea politică „Concordia" organizează
12

în sala Weiss din Cernăuţi o adunare l a care au luat parte sule de cetăţeni, cu
care prilej vorbitorii, în numele tuturor românilor bucovineni, subscriu acţiunilor între­
prinse de conducătorii politici ai românilor din Transilvania. Adunarea se termină prin
adoptarea unei scrisori de solidarizare cu doctorul loan Raţiu . Pentru a preîntîmpina alte 13

manifestaţii, autorităţile iau severe măsuri, poliţia interzicînd accesul în oraş al grupurilor
de ţărani din satele din împrejurimi . 14

Cea mai puternică manifestare de solidaritate faţă de memorandişti a constituit-o-

prezenţa la procesul de la Cluj a delegaţiei tineretului bucovinean, formată din Leonida<
Bodnărescu, Alecu Popovici şi Constantin O n c i u l . Studenţii bucovineni au fost întîmpinaţi
1 3

cu entuziasm la sosirea în Cluj de u n grup de studenţi şi de membri ai familiei Raţiu,.

după care au vizitat în temniţă pe R u s u Şirianu, redactor a l revistei „Tribuna", asigu-
rîndu-1 că românii bucovineni sînt alături de lupta lor dreaptă. Parlicipînd la dezbaterile
procesului, bucovinenii au rămas impresionaţi de curajul şi demnitatea cu care cei judecaţi
au răspuns acuzaţiilor aduse, apărau drepturile românilor de a trăi liberi pe pămîntul
moşilor şi strămoşilor lor.
Reîntors la Cernăuţi, Leonida Bodnărescu organizează în parcul Palatului Naţional
o întrunire a studenţilor, unde vorbeşte despre curajul cu care românii de peste munţi,
luptă pentru drepturile lor, despre prigoana dezlănţuită de autorităţi împotriva acestora,
întrunirea se transformă spontan într-o puternică manifestaţie de protest împotriva
stăpînirii habsburgice, de condamnare a înscenării de I a Cluj, de adeziune la acţiunile
memorandiştilor 1B
.
Prezenţa la Cluj a românilor din Bucovina, ca şi din celelalte teritorii româneştii
a constituit u n nepreţuit sprijin moral pentru cei ce fuseseră aduşi în faţa unei instanţe
nedrepte, pentru „vina" de a fi apărat drepturile naţiunii lor.
Sentinţa nedreaptă în procesul de la Cluj a stîrnit un v a l uriaş de proteste în
toate teritoriile locuite de români. I n Bucovina s-au organizat adunări de protest faţă
de grelele pedepse la care au fost condamnaţi memorandiştii. Sute de scrisori de încurajare
au fost trimise condamnaţilor şi familiilor acestora. I n scrisoarea pe care tinerimea
bucovineană a trimis-o dr. Vasile Lucaciu se spunea : „Iubite domnule Lucaciu. Aşteptam,
să scăpaţi şi groaza ne-a cuprins de pedepsele ce v i s-au dat. Duşmanii neamului
nostru pricep că eşti u n stejar neînfrînt... E i lovesc straşnic ca să te doboare. Durerea,
ta o simţeşte u n neam întreg şi mare, şi marele neam te v a mingîia. T u suferi pentru
el şi el suferă pentru tine... Primeşte iubite părinte urările noastre de bine" 11
.
Ziarul „Gazeta Bucovinei" din 10/22 iulie 1894 publică scrisoarea de încurajare şi.
îndemn la continuarea luptei pe care studenţii români din Bucovina au trimis-o
studenţilor români din Transilvania : „Fraţilor !... F e r m convinşi că veţi împlini datorinţa.
tot aşa dc conştiincios şi de acum înainte, că n u veţi şovăi nici u n moment pe calea
glorioasă ce aţi apucat, că cu bravură şi fruntea ridicată intrînd în foc cu glorie veţi
ieşi ca învingători, voi mîndri de misiunea voastră, naţiunea mîndră de voi, vă trimitem-

« Ibidem, nr. 36, 8—26 mal 1984.

u
Ibidem, nr. 34, 13 mal 1894.
° ibidem.
" Ibidem.
15
„Făt Frumos", n r . 3, 1942, p. 72—75.
" Ibidem.
17
„Deşteptarea", nr. 11, 13 iunie 1894.

www.mnir.ro
638 IOAN COCUZ

vouă, fraţilor, care vă jertfiţi şi viitorul pentru neamul nostru, încurajările cele mai
calde şi asigurarea simpatiilor noastre cele mai v i i . înainte deci cu deviza : Totul pentru
naţiune" . ω
Printre cei 67 studenţi semnatari ai acestui apel se numărau Iorgu Toma,
Leonida Bodnărescu, Corneliu Gheorghian, Temistocle Bocancea, Constantin Onciul, Claudiu
Stefanelli, I . Isopescul, Emilian Iliuţ, Eugeniu Tarangul, care, alături de alţi patrioţi
români, au adus o importantă contribuţie la desăvîrşirea unităţii statului naţional român
în 1918.
Făcîndu-se ecoul opiniei publice din Bucovina ziarul „Deşteptarea" protestează
energic împotriva hotărîrii tribunalului din Cluj, prin care condamnaţii erau obligaţi să
plătească publicarea hotărîrilor judecătoreşti în ziarele din Transilvania, înfierînd acele
gazete care au cerut sume mari de bani pentru aeeasta . Ziarele româneşti din Bucovina
19

şi-au făcut auzite glasurile împotriva măsurilor pe care autorităţile austro-ungare lc-au
luat împotriva tuturor acelora care prin diverse forme şi-au manifestat ataşamentul şi
simpatia faţă de condamnaţi . Sînt înfierate procesele intentate ziarului „Foaia poporului"
20

d i n Sibiu şi Iui Septimiu Albini, redactor a l „Tribunei", ca şi condamnarea l u i Valeriu

Branişte, redactor a l ziarului timişorean „Deşteptarea", pentru „vina" de a fi protestat în
paginile ziarului împotriva politicii de asuprire a românilor promovată de guvernul
austro-ungar 21
.
Mai tîrziu, cînd a avut loc eliberarea din închisoare a fruntaşilor memorandişti,
aceasta a produs o bucurie de nedescris în rîndul românilor. I n articolul Osîndiţii fruntaşi
-ni fraţilor noştri români din Ardeal, ziarul „Deşteptarea" din Cernăuţi salută eliberarea
patrioţilor români, subliniind faptul că autorităţile au fost nevoite să ţină seama de lupta
poporului român, de presiunea opiniei publice româneşti şi europene, de solidaritatea
-acestora cu lupta dreaptă a românilor aflaţi sub dominaţia habsburgică .
22

Solidaritatea românilor din Bucovina cu memorandiştii reprezintă o pagină lumi­

noasă a luptei românilor aflaţi sub dominaţie străină, pentru libertate şi eliberare
.naţională, pentru unire.

L'ÉCHO D U PROCÈS D E L ' A C T I O N „MÉMORANDISTE"

E N BUCOVINE

Résumé

Dans cet article l'auteur nous
•des territoires temporairement trouvés
'défense de leur existence nationale.
solidarité des roumains de la Bucovine
mouvement des „memorandlsts" et
• autrichiennes et hongroises contre les
présente un moment important de l'histoire roumaine
sous l'occupation des Habsbourgs et qui luttaient pour la
On met en évidence les plus significatives actions de
avec la lutte de leurs frères de Transylvanie pendant le
du procès de 1894 à Cluj, intenté par les autorités
dirigeants politiques des roumains de Transylvanie.

M
„Gazeta Bucovinei", nr. 54, 10—12 iulie 1894.
11
„Deşteptarea", nr. 20, 27 octombrie 1894.
» Ibidem, nr. 12, 27 iunie 1894.
21
„Gazeta Bucovinei", nr. 71, 8—20 septembrie 1894.
22
„Deşteptarea", nr. 18, 27 septembrie 1895.

www.mnir.ro
 ARCĂŞIILE ŞI R O L U L L O R I N P R O M O V A R E A
CONŞTIINŢEI NAŢIONALE

de R A D U F R E I T A G şi
E U G E N I U PAUN

I n toate timpurile şi în toate locurile, focul, care în general constituie o binefacere

pentru oameni, mîntuit cu nechibzuinţă s-a transformat uneori într-o calamitate, mistuind
nenumărate valori materiale şi spirituale şi provocînd adesea grele jertfe omeneşti.
De aceea, oamenii au simţit nevoie să ia în permanenţă cele mai energice măsuri
pentru combaterea incendiilor.
I n cele ce urmează ne vom referi la cîteva aspecte legate de activitatea pompieristică
pe teritoriul nordului Moldovei, în secolul al X I X - l e a şi în primii 25 de ani ai veacului
nostru.
Dintr-o menţiune făcută la începutul secolului trecut cu privire la casele din
Bucovina reiese că deşi acestea erau construite în majoritatea lor din lemn şi aveau
acoperişuri din draniţă (în regiunea de munte şi la oraşe) sau cu papură ori paie (în celelalte
zone), iar hornurile se terminau în pod, necomunicînd cu exteriorul, totuşi rareori izbuc­
neau incendii, acest lucru explicîndu-se prin grija deosebită a cetăţenilor în manevrarea
focului
Dintre incendiile mai deosebite ce au avut totuşi loc, ne rezumăm să amintim pe
cel din anul 1807, cînd a ars clopotniţa bisericii Sf. Dimitrie din S u c e a v a . Referitor la 2

acest impozant turn-clopotniţă construit de Alexandru Lăpuşneanu trebuie reţinut că în

sec. a l X I X - l e a i s-a mai adăugat un etaj, ajungînd la înălţimea de 40 m şi devenind
astfel cea mai înaltă şi solidă construcţie din oraş. T u r n u l clopotniţă α fost folosit drept
foişor de f o c 3
pînă în anul 1 9 1 0 , cînd supravegherea
4
oraşului începe să se facă de pe
noul turn al palatului primăriei.
Se poate afirma că sub regimul austriac (1775—1918) serviciul pompieristic din
Bucovina a cunoscut o organizare şi o dezvoltare corespunzătoare. Mărturie în această
privinţă sint măsurile tot mai bune adoptate de autorităţi pentru combaterea incendiilor.
Putem constata spre exemplu că, încă din anul 1813, primăria oraşului Suceava oferea
recompense băneşti în valoare de 2—5 florini persoanelor ce se evidenţiau cu prilejul
stingerii incendiilor . Pentru evitarea incendiilor erau luate
5
şi unele măsuri preventive
po linie administrativă ca, spre exemplu, interzicerea fumatului pe străzi şi în pieţe , 6

precum şi stingerea focurilor pe timp de noapte.

0 preocupare permanentă a primăriei oraşului a constituit-o dotarea formaţiei de
pompieri cu utilaje de stingere tot mai perfecţionate. Semnificativ în acest sens este

Johann Polek, Die Bukowina zu Anfang des Jahres 1801, în „Jahrbuch des Bukowiner
1

Landes-Museums, 15 Jahrgang 1907", Cernăuţi, 1908, p. 28.

Arhivele Statului Suceava, fond. Primăria oraşului Suceava dos. 13/1811, f, 1—2.
3

Ştefan Zldăriţă, Suceava, ghid turistic a l regiunii. Bucureşti, 1987, p. 51.

3

Victor Morariu, Călăuza istorică a oraşului Suceava, Cernăuţi, 1921, p. 17.

4

Arh. St. Suceava, fond. Primăria oraşului Suceava, dos. 75/1813, f. 1.

5

Ibidem, dos. 94/1813, f. 1.

3

www.mnir.ro
www.mnir.ro
ABCAŞULE ŞI R O L U L L O R I N PROMOVAREA CONŞTIINŢEI NAŢIONALE 641

contractul încheiat la data de 15 martie 1826 cu lăcătuşul Franz Schuman din Lemberg
pentru fabricarea unei pompe de stingere a incendiilor i n valoare de 620 florini. Caracte­
risticile tehnice ale acestei pompe, stipulate în contractul încheiat, sînt următoarele :
pompa v a fi solid fixată pe o căruţă cu patru roţi, v a avea o capacitate de zece găleţi
apă, ce v a putea fi proiectată în aproxiamtiv 2—3 minute l a o înălţime de 16—17
stînjeni (Klafter) şi la aceeaşi depărtare orizontală '.
Alte utilaje şi materiale folosite frecvent la combaterea incendiilor, în afară de
pompele acţionate manual, erau butoaiele instalate pe căruţe pentru transportul apei,
găleţile, căngile de foc, scările, felinarele, costumele de protecţie confecţionate din p i e l e 8

şi altele.
In anul 1838 este alcătuit u n regulament de stingere a incendiilor pentru oraşul
SuCeava. D i n cele 14 articole cit cuprinde acest regulament spicuim că : art. 1 se ocupa
cu măsurile de depistare rapidă a oricărui început de incendiu ; art. 2 prevedea obligaţiile
ce revin tuturor cetăţenilor in caz de foc ; art. 3 enumera materialele şi utilajele pentru
stingerea incendiilor aflate în dotarea primăriei ; iar art. 4 descria pe larg lipsa de apă
de care suferea oraşul Suceava, unde se găseau puţine fîntîni şi recomanda ca în caz
de nevoie să fie folosite din plin butoaiele sacagiilor . 9

Mult mai tîrziu, în şedinţa din 21 iulie 1877, comitetul comunal a l oraşului a
aprobat înfiinţarea Asociaţiei pompierilor voluntari. Aceasta avea un statut propriu ,10

care cuprindea 30 de paragrafe, grupate în 14 capitole, referitoare la înfiinţarea asociaţiei,

scopul, averea şi conducerea ei, la drepturile şi îndatoririle membrilor etc. I n ceea ce priveşte
membrii asociaţiei, aceştia, indiferent dacă erau activi, susţinători sau de onoare, primeau
cîte o diplomă, care cuprindea, pe lîngă numele persoanei, data intrării în asociaţie şi
următorul motto : „Mit Kraft der Flamme Trutz aus Lieb zum Nachsten Schutz", care
s-ar putea traduce astfel : „Voiniceşte focul să înfruntăm, aproapele cu drag să-1 apărăm" i l
.
I n fine, ne vom referi şi la regulamentul de stingere a incendiilor, emis de către
garnizoana de pompieri din oraşul Suceava în anul 1 9 1 8 . n
Două din cele zece puncte
ale acestui regulament prevăd obligativitatea medicului oraşului de a asista la acţiunea
de stingere a incendiilor în vederea acordării primului ajutor în caz de nevoie şi însoţirea
formaţiei de intervenţie a pompierilor de către 10—15 soldaţi înarmaţi cu puşti şi arme
albe, această măsură fiind luată din cauza evenimentelor primului război mondial.
Mai puternică decît lupta cu „focul" a fost însă lupta românilor din această parte
a ţării împotriva cotropitorilor străini, pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru libertate
socială şi naţională.
L u p t a românilor d i n Bucovina împotriva asupritoarei stăpîniri habsburgice a cunoscut
diferite forme, ca de exmplu : înfiinţarea de asociaţii cu caracter naţional, precum şi a
cabinetelor de lectură, căminelor culturale şi bibliotecilor publice sau editarea în limba
română a publicaţiilor culturale sau politice, organizarea de serbări sau vizite Ia mormîntul
domnitorului Ştefan cel Mare de la mănăstirea Pulna, cît şi la alte monumente
istorice etc.
U n moment important în acţiunea de promovare a conştiinţei naţionale în rîndul
populaţiei bucovinene este marcat de înfiinţarea arcăşiilor. Aceste asociaţii urmăreau să
strîngă „in mănunchiuri pe tinerii ţărani, făcîndu-i să se mîndrească că sint români, să
cultive cu îndirjire limba şi datinele strămoşeşti şi astfel să reziste încercării de a-i

' Ibidem, dos. 15/1826, 1. l .

» Ibidem, dos. 4/1834, f. 3—4.
' Ibidem, dos. 3/1838, f. 7—12.
10
Ibidem, dos. 8/1877, i . 1—5.
11
Ibidem, f. 7—8.
« Ibidem, dos. 15/1918, f. 3.

www.mnir.ro
Statutele Societâjli (Frttlsi) jmşf. I
rîîjiţla; „ A r a ? «iia

' Scoptif'So'.-eiH.

www.mnir.ro
 iet|«rţirra »tiia»niof tn crie.
(ct^itttrfui) societăţi'. »re şâ impârteascii ţaemîmi ac
xztâ: «uttorMa ei suni ttatofi a apăra •.£&· h*c p<
ea foaibii spre iucruruV învecinate; il. A <Jo«a
torûi, ei şnm" datori » transportă p o m p a i s tocut i
«eccuar; fit. A treia eeatà: adueàtofti <!e apă; C sunt oatort #
ttt-a treboincîoasi de apS: IV. A patra ccate: v e g h i i t o r i t (strajrrtij
tî δ veghii âstipr» ayerei ap*inş4iof, grijind ea ea $8 u t se piardă
Agra SfXitiaMi lë comfue; «ί adunările j^*era|e şf fr) f run iKid (Comitetul)

Alegerile şi adunării* geoerale.

Adunările ^ t e r a l e .<e iac xxkttâ pe an sub i şidueereii Fru

Fruntaşii* (Comifetuf) are Insa dreptul a i hw1 adunarea iien

f**mtr« vaiiditaiea hotâririlor adunării ^e'fterate se cere numâruJ de cel puţii

a membriloractivi. L a caz «3 titi se poată întruni acest număr, ee fom ôâcâ r

ordine de zi o a doua adunare generală, care poate fiatàrî $i eu oriçi ce

tnembri. Htîţsrîfîfe se fee ca majoritatea absoluta a voturilor.
Aiiort»e» f^neftîfes; «) ta cunoştinţa despre raportul dej^stturte a! fruntaşi
trtutWi ţi*i dă desiegare: Λ) alege membrii Fruntariei (Comitetului) şi,
acestora, pe c^pfewul Societăţii; *t dtsc«M asupra propţinerilitr răctjte ir

Frafitaş!.M€»mîietfi!L

îege pe ii» an şi se compune: din Căpitan, cont

retar iu. casier $i dirt patru conducător:
Societăţii convoacă taste şedinţele $1 )e preside
Sorini îoa?e ^risoriîe, şireprezintăSocietatea ; i>) ' c o m .
. prvMÎucţiuntîe «i lucrările ia stingerea Îoeuiui; ei ţinv ki
u capilari ; >} instructorul este iocţiitonfi cCTitamlanlti
Miami' jxïk -.protocolul · faiirtfcrior £ Jftetfîeste Mr

www.mnir.ro
pentru oct

{Comiiet) provisofie, cafe va conduce iiisie aiaceftie Societăţi* pânâ la fnlàta adunare*'
getoerafci In intervahii acesta Societatea ea fl représentais prin

<^jr*<pfe«^fe ΛΛΧ^&ΧΛ^' -<««<ί&ίΛ <*Γ· ψ ,/ r*W..

ι-·

fitters* f< , yV' „

www.mnir.ro
A R C A Ş U L E ŞI R O L U L L O R ΓΝ P R O M O V A R E A CONŞTIINŢEI N A Ţ I O N A L E 645

deznaţionaliza. E i trebuiau instruiţi să poată rezista marelui pîrjol, de data aceasta

naţional, care ne ameninţa şi care cu toate mijloacele trebuia paralizat" a
.
0 contribuţie de seamă în acţiunea de organizare a arcăşiiior au avut-o studenţii
şi intelectualii progresişti români de la sate, care, acţionînd i n spiritul apelurilor repetate
adresate dc societatea studenţească „Dacia" (primul apel a fost publicat Ia 7 mai 1905) 14
,
a u dus o v i e propagandă în rîndul tineretului român pentru înfiinţarea acestei societăţi.
Rezultatele pozitive ale acestei activităţi propagandistice duse în rîndul sătenilor n-au
întîrziat să dea roadele cuvenite, întrucît chiar din anul 1905 au început să se înfiinţeze
În satele d i n Bucovina tot mai multe asociaţii arcăşeşti.
Astfel, de exemplu, din datele pe care le avem la îndemînă rezultă că în anul
1905 s-au înfiinţat asociaţii arcăşeşti în comunele : Frătăuţii V e c h i 1 5
şi Părhăuţi 16
; în
1906 i n comuna Frătăuţii N o i 1 7
; în anul 1908 în comuna Stupea (astăzi Ciprian Porum­
bescu) 1 8
; în anul 1909 în comunele : Bilca , Costişa , Horodnicul de Jos
w M 2 1
şi Horodnicul
de S u s , iar în anul 1910 în comuna Pirteştii de J o s .
a 2 3

I n anul 1906 se publică regulamentul arcăşiiior, care subliniază chiar i n prefaţă

importanţa culturii, mijlocul pentru atingerea unui grad de cultură mai înalt „nefiind
altul decît socializarea". Regulamentul arcăşiiior îşi propunea să strîngă la u n loc
tineretul, să-1 facă atent asupra pericolelor ce-1 ameninţă din toate părţile, să-1 înfrăţească
şi să-1 cultive, atît fizic cît şi moral, în vederea apărării averii şi vieţii a p r o a p e l u i . 24

Bineînţeles că asociaţiile arcăşeşti ce se înfiinţau la sate funcţionau pe baza unor

statute, care, i n linii generale, erau (-semănătoare. Spre exemplu, în statutul societăţii
(Frăţiei) „Arcaşul" din Bilca, înfiinţată după cum s-a arăta în anul 1909, vedem că
primul capitol se referă la „Numele, sediul şi semnele societăţii" . E l prevedea ca aceste 25

semne să fie u n steag roşu, galben şi albastru, precum şi o panglică tot tricoloră, cu
inscripţia „Arcaş din B i l c a " , pe care s-o poarte membrii activi. De fapt, toate asociaţiile
arcăşeşti aveau steaguri tricolore şi panglici cu inscripţia satului respectiv.
Pînă în prezent nu am descoperit obiecte din această perioadă, dar Muzeul
Pompierilor a achiziţionat însă de la parohia din comuna Bosanci, judeţul Suceava,
steagul arcăşiei înfiinţată în anul 1924, precum şi trei brîie, o eşarfă şi o banderolă
tricoloră din comuna Satu Mare, acelaşi judeţ . x

Conform prevederilor regulamentului arcăşiiior, steagurile trebuiau sfinţite în biserică

de către preotul satului . 21

Este de necontestat că manifestările, prilejuite în special dc sfinţirea steagurilor,

constituiau u n excelent mijloc de afirmare românească, de promovare a conştiinţei naţio-

° Teodor Bălan, Arcăsllle din Bucovina, Cernăuţi, 1926, p. 5.

« Ibidem, p. 6.
Ar. St. Suceava, fond. Tribunalul jud. Suceava, reg. nr. 28/1930, p. 201—202.
α

« Ibidem, p. 79—80.
Ibidem, fond. Prefectura jud. Rădăuţi, dosar S/1914, f. 54.
17

Ibidem, fond. Tribunalul jud. Suceava, reg. nr. 28/1930, p. 125—126.

18

Ibidem, fond. Prefectura jud. Rădăuţi, dos. 5/1914, f. 49.

19

Ibidem, f. 50.
20

Ibidem, f. 56.
21

" Ibidem, f. 58.

Ibidem, fond. Tribunalul judeţului Suceava, reg. nr. 28/1930, p. 543—544.
23

Teodor Balan, op. cit., p. 6.

24

Arh. St. Suceava, fond. Prefectura judeţului Suceava, dos. 26/1952, f. 1.

23

Drapelul, cu dimensiunile de 150/135 cm,' are două feţe şi este confecţionat din mătase
26

roşie, galbenă şl albastră, deteriorat la partea de jos aproape o cincime. Pe una din feţe
(central) este pictat pe o pinză (60/40), prinsă de steag cu palete, momentul in care ştefan cel
Mare se roagă. De j u r împrejurul ei sint frunze de laur şi de stejar şi este scris cu Utere
din fir aurit de 8 cm textul : „Imboldu, Iubirea, scopul, fericirea neamului. Societatea arcăşească
Bosanci". Cealaltă faţă are In centru stema României, realizată tot din fir aurit şi paiete, Iar
ca text : „România, societatea arcăşească Bosanci, fondată In anul 1924, decembrie 26". Drapelul
a fost Identificat de şeful Muzeului Pompierilor în comuna sus-amintltă la 29 sept. 1976, cu
sprijinul preotului Butnarlu Vasile. Celelalte obiecte au fost descoperite de lt. col. Asmarandei
din grupul de pompieri al judeţului Suceava.
Teodor Balan, op. cit., p. 6.
27

www.mnir.ro
646 R A D U F R E I T A G ŞI E U G E N I U PAUN"

nale, intrucît „arcaşii cutreerau comuna, Înfăşuraţi fiind cu panglici tricolore şi avînd
în frunte drapelul tricolor. Serviciul divin, baterea ţintelor, depunerea jurămîntului, apoi
petrecerea populară ce urma, la care se juca teatru şi se declamau poezii naţionale, erau
atâtea şi atitea prilejuri... în măsură să trezească mîndria naţională şi să lase urme
neşterse la tineri şi bătrîni" . 2S

Cu ocazia sfinţirii steagurilor se ţineau şi cuvîntări înflăcărate. Astfel, la una d i n

aceste festivităţi, un membru din conducerea societăţii „Dacia", printre altele, arăta ;
„Crucea din vîrful steagului înseamnă să vă păziţi credinţa şi limba românească cc aţi
moştenit-o dc la strămoşi, coloarea roşie vă zice că fondul care străbate inimile voastră
tţnerej să fie iubirea de neam şi de ţeară, iară coloarea albastră v a să spuie ca vecinie
să fiţi credincioşi ţării" . Tot el sublinia că „Aceste pămînluri
29
le-am moştenit de la
strămoşi ; pe ele sîntem crescuţi, pe ele suferim nevoi, pe ele batem veseli cu opinca cînd
scripca şi cobza ne îndeamnă Ia horă şi a r c a n " . 3 0

A l doilea capitol din statut definea scopul societăţii: „a stinge focuri (incendiuri) r

a cultiva dezvoltarea fizică, prin gimnastică şi atletică, precum şi dezvoltarea culturală şt

socială a membrilor". Pentru atingerea acestor scopuri, societatea arcăşească din Bilca, p r i n
capitolul „Mijloacele", îşi propunea organizarea următoarelor activităţi : „a. exerciţii de
pompieri ; b. exerciţii gimnastice şi atletice ; c. aranjarea de cortejuri pompoase, de produc-
ţiuni gimnastice, muzicale, declamatorii şi teatrale ; d. întreţinerea de coruri vocale şi
muzicale, de cabinete de lectură şi de biblioteci poporane ; e. întreţinerea de cursuri
didactice şi de conferinţe folositoare ; f. promovarea t r e s v i e i " , adică lupta
31
împotriva
alcoolismului.
Din cele de mai sus se desprinde cu claritate faptul că scopul principal al
asociaţiilor arcăşeşti era acela de a educa tineretul român de la sate i n spirit naţional.
Includerea in statut şi chiar executarea unor exerciţii de stingere trebuie privită ca o
abilă manevră a românilor, menită să abată atenţia autorităţilor austriece de la principala
misiune cultural-educalivă a societăţilor arcăşeşti, dar şi ca u n fenomen obiectiv, izvorit
din nevoia de a apăra gospodăriile cetăţenilor de flăcările incendiilor, mai ales îir
comunele unde n u existau formaţii de pompieri.
Celelalte capitole ale statutului tratează pe larg problemele privind categoriile dc
membri şi împărţirea lor în c e t e , mijloacele materiale, alegerile şi adunările generale,
32

fruntăşia (comitetul), juriul de arbitri, desfacerea societăţii şi dispoziţiuni t r a n z i t o r i i .

33

P r i n urmare, putem afirma că arcăşiile au fost înfiinţate cu scopul expres de a

propaga şi dezvolta conştiinţa naţională în rîndurile tineretului român de la sate. Ιπ
toată perioada dominaţiei habsburgice aceste societăţi au constituit pentru satele d i n
Bucovina, aşa cum sublinia u n contemporan, „stînca de care s-au lovit valurile străinis­
mului. P r i n ele ţărănimea noastră a putut rezista, iar tineretul de pe la sate a fost
pregătit pentru o mai puternică accentuare a românismului în mica Bucovină" '. v

I n încheiere trebuie subliniat şi u n fenomen mai puţin cunoscut şi anume acela

că unele formaţii de pompieri civili din teritoriul ocupat de Imperiul austro-ungar
arborau drapele tricolore (Bosanci-Suceava) şi eşarfe tricolore (Chişinău-Criş-Arad 1887)

Ibidem, p. 7.
28

» Ibidem.
» Ibidem, p. 8.
A r h . St. Suceava, fond Prefectura judeţului Suceava, dos. 26/1925, f. 1.
31

Conform acestui capitol trebuiau organizate patru cete : I „suitorii" (erau datori să
31

apere de foc persoanele şi bunurile şl să localizeze incendiul) ; I I pompierii — „împroşcâtorii"

(aduceau pompa la Incendiu şl lucrau cu ea) ; I I I „aducătorii de apă" ; I V „veghetorii—
străjerii" (supravegheau bunurile evacuate de la incendiu). Această împărţire a membrilor
demonstrează, de asemenea, rolul arcăşiiior In apărarea avutului cetăţenilor de flăcările Incen­
diilor.
Ibidem, f. 1—2.
33

Teodor Bălan, op. cit., ρ. β.

34

www.mnir.ro
A R C A Ş n L E ŞI R O L U L L O R I N P R O M O V A R E A CONŞTIINŢEI N A Ţ I O N A L E 647

sau puneau pe prim plan folosirea limbii române în aclivilalea lor (Baia de Criş, 1881) 3 5
,
fapt ce ne determină să admitem că dc promovarea conştiinţei naţionale se ocupau şi
unele conduceri ale acestor formaţii. Această problemă, precum şi colaborarea dintre
formaţiile civile de pompieri şi arcaşii urinează să fie insă cercetată.

„ARCAŞHLE" ET LEUR ROLE DANS L A PROMOTION

DE L A CONSCIENCE NATIONALE

Résumé

Dans l'article sont présentés quelques problèmes concernant le corps organisé pour
combattre les Incendies sur le territoire de la Bukovine au ΧΙΧ-e siècle et au début du XX-e
siècle, en soulignant d'une manière particulière la lutte des roumains de cette province contre
la tyrannlque domination des Habsbourgs (1775—1918).
Entre les variées formes de lutte pour la conservation le l'être national ies auteurs
mettent en relief aussi l'activité des „aredşii", associations créées dans le but exprès de
propager et développer la conscience nationale parmi les jeunes habitants des villages de
Bukovine. La préoccupation manifestée par ces organisations pour les problèmes relatifs aux
pompiers est considérée par les auteurs comme un moyen utile employé par les roumains,
dans le but de distraire l'attention des autorités autrichiennes concernant leur principale
mission, mais en même temps comme une réalité objective, émanant de la necésstté de défendre
les propriétés des citoyens contre les Incendies, spéclallement là où U-n-y-avalt pas des corps
de pompiers.

" Aceste obiecte şl documente se află la Muzeul Pompierilor-Bucureştl.

www.mnir.ro
 A S P E C T E D I N O P E R A ŞI A C T I V I T A T E A
L U I NICOLAE IORGA R E L A T I V E L A LUPTA
P E N T R U INDEPENDENŢĂ ŞI U N I T A T E NAŢIONALA

dc P E T R E ŢURLEA

In vasta operă istorică a l u i Nicolae Iorga, problemele majore ale existenţei

româneşti au ocupat totdeauna locul central. Acest fapt un este rezultatul unei obligaţii
faţă dc neamul său, ci consecinţa fierbintelui patriotism a l marelui savant, manifestat cu
consecvenţă de-a lungul întregii vieţi.
Nicolae Iorga concepea istoria ca un tot unitar, în interdependenţa dintre elementele
sale componente situînd însăşi cauzele progresului sau regresului societăţii. I n lecţia de
deschidere la Academia Comercială, în 1940, a expus foarte clar această idee : „..eu cînd
zic istorie, nu înţeleg istoria cutărui oraş, cutăror provincii, stat sau naţiune, ci înţeleg
istoria în totalitata ei, cu legăturile ei infinite, care merg de la o latură la alta şi trec
peste milenii..."
Privirea globală asupra întregii evoluţii a umanităţii 1-a făcut să caute să fixeze
locul şi rolul civilizaţiei româneşti, contribuţia acesteia, de cele mai multe ori necunoscută
în alic ţări, dar nici la noi, la civilizaţia universală. A scris cărţi pc această temă 2
şi a
editai lucrări în limbi de circulaţie internaţională, pentru a face cunoscute realizările
remarcabile ale culturii noastre şi istoria ţării . Controversele iscate în j u r u l lor în lumea
3

ştiinţifică au făcut ca problemele vitale legate de permanenţa românilor în acest „spaţiu

mioritic" să fie cunoscute foarte bine şi România să fie acceptată din ce în ce mai mult,
nu numai ca o ţară cu drept la existenţă, dar şi ca factor pozitiv în progresul şi
cultura universală.
Toate marile studii de sinteză a istoriei românilor, Nicolae Iorga le-a construit în
jurul ideilor de bază, ca unitatea şi continuitatea. Acest lucru era cu atît mai important,
cu cît unele lucrări erau destinate străinătăţii. Dintre acestea amintim : Gescliichte des

Rumanische Volkes in Rahines seiner Staalshildungen, publicată la Gotha, sub conducerea

lui K a r l Lamprecht, în 1905 ; Histoire des Roumains et de leur civilisation, Paris, 1920 ;
Breve Storia dei Rumeni, con speciale considerazione delle relazioni call'Italia, Bucureşti
1911. I n limba română a editat : Istoria românilor în chipuri şi icoane, în 1905—1906 ;
Istoria românilor prin călători, în 1920—1922 ; Istoria românilor, în 1936—1939.
Dut fiind faptul că toate aceste sinteze sînt larg cunoscute, ne vom ocupa de felul
cum cru oglindită lupta pentru independenţă şi unitate naţională în lucrările mai mici

Nicolae Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice, ed. a I l I - a , Bucureşti,

1

1940, p. 328.
Idem, La place des Roumains dans l'histoire universelle,
2
Bucarest, ,.Edition de
l'Institut d'études byzantines", 1935—1936 ; Problemele de istorie universală şi româneasca,
conferinţă la Vălenii de Munte, 1929.
Idem, Introduction à la connaissance de la Roumanie et des Roumains, Bucarest,
J

1927 ; Guide historique de la Roumanie, Bucarest, 1936 ; La Roumanie pltoresque, Bucureşti,

1924 ; L'Art populaire en Roumanie, son caractère, ses rapports et son origine, Edit. „Gamber",
Paris, 1923 ; La musique roumaine, Imp. „Durassie", Paris, 1925.

www.mnir.ro
650 P E T R E ŢURLEA

în numeroasele articole de ziar şi conferinţe. Trebuie ţinut cont de asemenea că însăşi

viaţa savantului a fost o luptă continuă pentru realizarea acestor idealuri.
Unitatea naţională, căreia i-a consacrat numeroase lucrări ample, studii, comunicări
sau conferinţe, o concepea ca o necesitate vitală, dar şi ca o consecinţă firească a evoluţiei
istorice şi etnice a teritoriului carpato-dunărean. Nicolae Iorga remarca faptul că deşi au
trecut atîţea contropitori peste românii care au trebuit să se supună, în suflete au rămas-
liberi totdeauna *.
Intr-o conferinţă ţinută la cursurile Universităţii populare din Vălenii de Munte, în
1939, sublinia caracterul de continuitate absolută a poporului nostru, permanenţa trăirii
pe aceste meleaguri, izvor al drepturilor sale sacre. Această continuitate o punea savantul
pe seama maselor . 5

Era convins că istoria, în desfăşurarea ei, evoluează spre împlinirea, mai d e

vreme sau mai tîrziu, a aspiraţiilor naţionale ale tuturor popoarelor, „...că orice biruinţă
aparentă împotriva dreptăţii, trebuie să fie numai trecătoare" . e

A fost primul care a lansat ideea posibilităţii unei vieţi comune a tuturor
românilor, fără să fi existat un stat românesc, în perioada atît de controversată în
istoriografia străină, de după retragerea aureliană • 1

Invaziile au dus la ocuparea unor întinse regiuni, la dispariţia unităţii teritoriale,,

dar cea culturală o rămas „...netulburată vreodată, neîntreruptă un singur moment..." , 8

astfel încît ,în pofida graniţelor arbitrare, „sîntem u n singur trup tot acest neam" ,
9

deoarece mai trainică decît aceste stăpîniri e unitatea netăgăduită, biruitoare peste orice
înrîuriri, a naţiei . 10

Nicolae Iorga se întreba : „Ce este u n hotar ? U n stilp vopsit in alte trei culori
lîngă stîlpul vopsit în culorile noastre... Mînă de om a pus stîlpul, mînă dc om îl poate-
scoate de unde se a f l ă . . . " . u

Trebuie remarcat dc asemenea faptul că savantul îndemna la realizarea idealului,

suprem a l românilor, dar fără a „...cere nimănui ceea ce nu n i se cuvine, pe baza dreptului,
naţional şi a dreptului istoric" . n

începînd cu epoca l u i Mihai Viteazul în opera istorică a l u i Nicolae Iorga sînt

dezbătute toate momentele de luptă pentru unitate. L u i Mihai i-a închinat 25 de lucrări,
cea mai importantă apărînd i n 1935. Domnului care nu numai că a îndrăznit să gîndească,.
dar a îndrăznit să realizeze şi în practică visul de aur al românilor, Unirea, „Liga
Culturală" animală şi apoi condusă dc marele istoric i-a închinat foarte multe manifestări..
Capul voievodului, dus în dezastruoasa toamnă a anului 1916 la Iaşi ca simbol al
rezistenţei naţionale, era adus înapoi, după război, la Mînăstirea Dealul, tot prin grija.
Iui Iorga . u

Evenimentul major pentru istoria românească de la 1859 a fost pe larg analizat

de Nicolae Iorga, atît în cadrul configuraţiei politico-diplomatice a Europei din acea
vreme, cît şi în cadrul luptei continue pentru unire. Remarcînd faptul că momentul

* Idem, Afirmarea vitalităţii naţionale, conferinţa Vălenii de Munte 1939, editat 1940, p. 3.
Ibidem, p. 7. 12.
5

* Idem, Iluzii si drepturi naţionale in Balcani, lecţie de deschidere la Institutul de Studii

Sud-Est Europene, tipografia „Neamul românesc", Vălenii de Munte, 1916, p. 5.
Idem, Dezvoltarea ideii unităţii politice α românilor, lecţii ţinute la Universitatea d i n
7

Bucureşti, Bucureşti, 1915, p. 4.

Ibidem, p. 95.
s

' Idem, Războiul nostru in note zilnice, vol. I, E d . „Ramuri", Craiova, f. a. p. 177.
Idem, Atitudinea critied a romdnitor de dincolo faţă de noi, conferinţă la Turnu
10

Severin, in „Calendarul Ligii Culturale", 1910, tipografia „Neamul românesc", Vălenii de Munte,
p. 18.
" Ibidem, p. 19.
Idem, România, vecinii sâi şi chestiunea Orientului, Bucureşti, 1912, p. 223.
11

Arh. St. B u c , fond „Liga Culturală", dos. 5/1919—1925, f. 5.

u

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA ŞI U N I T A T E A NAŢIONALA I N O P E R A L U I N. IORG> 651

acesta nu era decît un prim pas, se sublinia caracterul său ireversibil, deoarece nu a fost
altceva decît „consacrarea în domeniul realităţii a unei stări de conştiinţă, care a existat:
totdeauna, de la originea însăşi a neamului nostru" . 14

Acceptînd importanţa spirjinului dat de unele din marile puteri luptei românilor,.
istoricul atrăgea atenţia că e foarte greşii a se înfăţişa Unirea Principatelor ca rezultatul'
unui concurs favorabil de împrejurări exterioare" **.
Nicolae Iorga, atît de legat de evenimentele zilelor sale, actualiza marile momente
devenea u n factor mobilizator, generator de imbolduri patriotice, u n element v i u , contri
nilor, pentru continuarea acţiunii înaintaşilor. Atrăgea atenţia că „Fiecare generaţie poartă
răspunderea menirii şi a faptelor sale" .1 6

Astfel, ca şi Nicolae Bălcescu, Iorga aducea in prim plan momentele luminoasc-

ale trecutului, nu cu un simplu scop comemorativ, ci spre pilda contemporanilor. Istoria:
devenea un factor mobilizator, generator de imbolduri patriotice, u n element v i u , contri­
buind la desăvîrşirea idealurilor noastre de veacuri.
Dacă 1859 a fost primul pas spre unitatea naţională, 1877 a fost momentul'
consolidării statale, element indispensabil dezvoltării ulterioare a României. Marile puteri,,
doritoare să moştenească Imperiul otoman, făceau planuri pentru viitoarea organizare a
sude-stului european, fără să ţină seama de aspiraţiile popoarelor . 17

Din cele 6 lucrări dedicate acestui subiect, Războiul pentru independenţa României
tratează în special acţiunile diplomatice, urmărind lupta de culise care s-a dat între
diplomaţia rusă şi cea română, pe de o parte pentru recunoaşterea drepturilor româneşti
asupra întregului teritoriu a l statului, iar pe de altă parte în jurul statutului participării
armatelor noastre la luptă. Se subliniază faptul că forţele ruseşti, pentru a obţine victoria:
decisivă, au solicitat participarea armatei române. Astfel, vitejia soldaţilor români a adus
independenţa ţării.
In finalul lucrării este arătată valoarea deosebită a evenimentului în ansamblul'
istoriei româneşti, considerind că : „Războiul de la 1877—1878 η -a fost important numai
prin scopul pe care şi 1-a pus înainte şi pe care cu atît de scumpe jertfe... 1-a atins, ci
mai ales prin starea de spirit încrezătoare, optimistă,capabilă de elanuri viitoare, pe care-
a trezit-o... Credinţa în noi... s-a trezit atunci şi nimic η -a mai putut-o înăbuşi" ω
.
Dacă în raport cu marile momente ale trecutului Nicolae Iorga nu putea fi decît
un cercetător, un descoperitor a l semnificaţiilor profunde ale acestora, în lupta dusă lai
începutul veacului nostru pentru dcsărvîrşirea unităţii naţionale el a fost un participant
direct la evenimente. Mai mult decît atît a fost unul din factorii de conducere, canalizînd
întotdeauna acţiunile spre o emancipare totală de sub tutela străină, începînd cu viaţa
culturală şi terminînd cu cea politică.
I n făurirea concepţiei sale despre vitorul ţări pleca, aşa după cum spunea, de la
ceea ce văzuse în hîrtia documentelor şi în sufletul oamenilor, qercetaţi de la un capăt la
altul a l pămintului românesc. Vedea greutăţile, dar afirma curajos că : „Trebuia ori săi
dispărem... ori să devenim cu orice lise noi înşine" . 19

Călătorind în toate regiunile locuite de români şi mai ales în acelea cotropite de

străini, savantul scria articole de ziar sau chiar lucrări voluminoase, cu titluri semnifica­
tive : „Neamul românesc in Ardeal şi Ţara Ungurească", „Neamul românesc în Bucovina" -

14
Idem, Note despre Unirea românească, comunicare la Academia Română, 6 februarie
1920, In „Revista istorică", an. 6, nr-le 1—2 din ianuarie—februarie 1920 p. 1.
15
Idem, Partea lui Napoleon III, tn Unirea Principatelor, Vălenii de Munte, 1915, p. 6.
" Idem, La sărbătoarea zilei de 24 Ianuarie, cuvlntare la Iaşi, 1909, in „Calendarul Ligii
Culturale, 1910, p. 56 58—59.
17
Idem, Rdzboiul pentru independenţa României. Acţiuni diplomatice ţi stări de spirit.
Edit. „Cultura Naţională", Bucureşti, 1927, p. 9.
18
Ibidem, p. 184.
" Idem, O viaţă de om aţa cum a fost, voi. Π, Edit. ,,Ν. Stroilă", Bucureşti, 1934, p. 105.

www.mnir.ro
€52 P E T R E ŢURLEA

«tc. Propaganda făcută i-a atras de mai multe ori manifestări de ostilitate d i n partea
autorităţilor statelor vecine. D i n Bucovina a fost expulzat în 1904 ca „supărător străin"
„izgonit în chip s t a t o r n i c " . M

Fiecare comemorare îi dă prilejul reafirmării crezului naţional. Aşa s-a întîmplat

în 1901 în legătură cu Mihai Viteazul, în 1904 în legătură cu Ştefan cel Mare, în 1909 în
legătură cu Alexandru loan C u / a , precum şi cu alte evenimente din istoria poporului
nostru 21
.
începînd din 1914, întreaga atenţie i se concentrează asupra războiului mondial, a
pregătirii opiniei publice pentru ca la momentul oportun România să-şi ceară drepturile.
Sprijinit de o parte a cercurilor politice din ţară, primul ministru 1. I . C. Brătianu,
deşi presiunile erau tot mai accentuate din ambele tabere beligerante, a reuşit să dea
aparenţa unei neutralităţi desăvîrşite, aşteptînd momentul optim. I n acest context, cînd
reprezentanţii puterilor centrale suspectau orice manifestaţie populară din România,
guvernul 1-a considerat pe Nicolae Iorga u n factor atît de important în canalizarea într-o
anumită direcţie a opiniei publice, încît pentru a-1 supraveghea şi tempera a desemnat un
membru marcant al P . N . L . , în persoana l u i I . G h . D u c a . a

Analizînd situaţia creată în E u r o p a de război, istoricul considera că singura politică

posibilă este aceea alături de A n t a n t ă ,
B
pentru reunirea Transilvaniei, Banatului şi
Bucovinei. Întreaga sa activitate din anii neutralităţii este îndreptată in această direcţie.
Acum apar : Legăturile culturale dintre Bucovina ţi principatele Româneşti, Histoire des
Roumains de Bucovine à partir de l'annexion autrichienne (1775—1914), Imperialismul
austriac şi cel rus în dezvoltare paralelă, Carpaţii în luptele dintre români şi unguri, La
question roumaine en Autriche et Hongrie, Iluzii şi drepturi nationale în Balcani etc.
Cuvîntul înflăcărat al istoricului era spus pentru a u n i şi îmbărbăta. Numeroase
conferinţe, ţinute în toată ţara, aveau acest scop. L a Iaşi, în martie 1915, Nicolae Iorga
afirma cu tărie : „Nu, cu siguranţă n u vom fi singuri : cînd orice suflet curat, orice
voinţă hotărîtă, orice înţelepciune şi orice vitejie se vor u n i laolaltă în triumful unei cauze
drepte, în jurul nostru, strămoşii toţi vor s t a " . V t

Nu erau numai cuvinte frumoase, erau cuvinte simţite, spuse din suflet şi con­
vingere pentru sufletele şi convingerea tuturor. I a r aplauzele înflăcărate ale celor care
.ascultau veneau să confirme atingerea ţelului pe care oratorul şi-1 propusese. E r a conştient
d e rolul pe care-1 avea, dovadă fiind chiar titlul lucrării apărute în 1916 : „Cel d'întîiu
învăţător de ideal naţional — Gheorghe Lazăr — Ia 100 de ani de la deschiderea şcolii
lui", de „Nicolae Iorga învăţător de acelaşi ideal".
Din nou, la 24 ianuarie, are prilejul să-şi afirme crezul naţional. Ca de obicei,
deşi era o comemorare a faptelor trecutului, a vorbit în special despre nevoile prezentului,
-comparînd situaţia d i n 1859 cu aceea din 1916. Pornea de la premisa că „...nimeni nu
creiază hotare care să rămîie pentru totdeauna, decît numai dacă este o garanţie de suflet
în dosarul fiecărei cuceriri, fiecărei întregiri". E r a însă conştient de greutăţile ce vor urma,
îndemnînd „Să nu ne pregătim pentru defilare de steaguri biruitoare, pentru buletine de
victorie în fiecare z i " ^
Intrarea României în război, pătrunderea armatelor în Transilvania, eliberarea,
bucuria de nedescris a celor care aşteptau dincolo dc munţi de atîta vreme i-au oferit
lui Nicolae Iorga prilejul ca în multe articole sau cuvîntări să exprime, mai bine ca

» Ibidem, vol. I . , p. 172.

u
Omagiu lui Nicolae Iorga, Edit. „Ramuri", Craiova 1921, p. 72—73.
M
I . G h . Duca, Memorii, în „Magazin istoric", an. X , nr. β (113) din august 1976, p. 35.
23
Nicolae Iorga, Războiul nostru In note zilnice, vol. I . p. 352.
» Ibidem, p. 167.
35
Idem, 24 Ianuarie 1916, Edit. „Pavel S u r u " , Bucureşti, 1916, p. 5.

www.mnir.ro
INDEPENDENŢA ŞI U N I T A T E A NAŢIONALA tN O P E R A L U I N. I O R G A 653

oricare altul, sentimentul general. L a 21 august 1916 scria : „A sosit ceasul în care
cerem şi noi lumii, cinstit, cu arma în mînă, cu jertfa a tot ce avem... dreptul de a trăi
pentru noi..." 26
.
Avîntului de început, înaintării glorioase le-a luat locul în toamna l u i 1916 retragerea
sub presiunea armatelor aliate germane, austro-ungare, bulgare şi turceşti.
Împreună cu tipografia dc la Vălenii de Munte, este mutată la Iaşi şi redacţia
ziarului „Neamul românesc". I n tot cursul războiului acesta a fost o tribună de luptă, de
îndemn şi de sprijin moral, istoricul găsind întotdeauna cuvintele cele mai potrivite,
atît în momentele înfrîngerii, cît şi în ceasul victoriei.
Ca în toate etapele istoriei româneşti, Nicolae Iorga aprecia că unitatea este singura
salvare. Tocmai datorită acesteia s-a realizat în 1918 idealul suprem. I n primul rînd a l
celor care au făurit noul stat se afla marele istoric.
In perioada următoare războiului, savantul a căutat să sprijine acţiunile de
închegare a noului stat, de integrare a naţionalităţilor conlocuitoare în viaţa social-
politică românească. I n această direcţie v a acţiona „Liga culturală", a l cărui preşedinte era.
L a Vălenii de Munte vor fi continuate cursurile Universităţii populare creată în 1908, v a fi
înfiinţată o şcoală pentru naţionalităţi şi o şcoală pentru misionare culturale.
Permanent atent la mişcările pontice din E u r o p a anilor interbelici, istoricul sprijină
activ lupta diplomaţiei române pentru păstrarea statu-quo-ului. Pericolul fascist este
întrevăzut de timpuriu şi opoziţia faţă de acesta şi-o manifestă deschis, atrăgîndu-şi
duşmănia Gărzii de fier.
A n u l 1940 ne-a adus marile pierderi teritoriale din vară. I n aceste momente grele
Nicolae Iorga nu-şi încetează activitatea, cursurile Universităţii populare de la Văleni fiind
încă odată o manifestare a dîrzeniei cu care români au ştiut să întîmpine impunerile
samavolnice ale marilor p u t e r i . 27

Nicolae Iorga îşi arăta încrederea în viitor, deoarece toată viaţa românilor de
aproape 2 000 de ani a fost o permanentă luptă cu primejdia, în urma căreia „...în ciuda
tuturor avem u n pămînt şi un steag pe care ai noştri au fost vrednici să le a p e r e " . 28

Problema luptei pentru unitate şi independenţă naţională a fost pe larg dezbătută

în opera l u i Nicolae Iorga. Cărţile sale sînt şi astăzi u n permanent stimulator al
patriotismului, savantului înscriindu-se, aşa după cum spunea Focillon, ca „una din acele
personalităţi legendare înfipte pentru veşnicie în glia ţării şi în istoria inteligenţei umane" 2 9
.

A S P E C T S D E L ' O E U V R E E T D E L'ACTIVITÉ
DE NICOLAE IORGA CONCERNANT L A L U T T E POUR
L'UNITÉ E T L'INDÉPENDANCE N A T I O N A L E

Résumé

Nicolae Iorga concevait l'unité et l'Indépendance nationale en tant qu'une nécessité vitale
pour le peuple roumain et, en même temps, en tant qu'une conséquence naturelle de l'évolution
ethnique et historique du territoire carpato-danubien.

" Idem, Războiul nostru in note zilnice, p. 83—84.

27
A r h . St. B u c , iond „Liga culturală", dos. 71/1940, f. 45, 63.
" „Neamul românesc pentru popor", an. X X V I I I , nr. 16/15 august 1940.
» Simbol peste veac — Nicolae Iorga 1871—1917, 1971, p. 2.

www.mnir.ro
•654 P E T R E ŢTJRLEA

L'auteur de l'exposé n'a pas concentré son attention sur les grandes synthèses de
l'histoire de la Roumanie, mais sur les travaux moins connus de l'historien, n a essayé de
souligner le rôle particulièrement actif que Nicolae lorga a joué dans l'orientation de l'action
des masses populaires au début du XX-e siècle, vers la réalisation de l'unité complète de
l'état. De cette manière, le trait caractéristique de la vie et de l'activité de l'historien se
trouve particulièrement mis en relief : Nicolae lorga était un grand savant mais en même
temps un grand patriote, un participant actif à l'actlvtté de l'accomplissement des idéaux
nationaux. Il ne faut pas oublier que Nicolae lorga, en militant pour un meilleur niveau
intéllectuel et culturel du peuple, a créé plusieurs établissements de culture, en majorité a
Vălenii de Munte.
La conclusion est que sa vie entière le définit comme une personnalité multilatérale,
manifestant vigoureusement son patriotisme dans l'oeuvre écrite, mais aussi dans d'autres
.nombreuses activités.

www.mnir.ro
 D E S P R E CONTRIBUŢIA PUBLICISTICA
A L U I LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU L A L U P T A DUSA
D E P A R T I D U L COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA
P E R I C O L U L U I FASCIST ŞI P E N T R U APĂRAREA
INDEPENDENŢEI ŞI SUVERANITĂŢII ŢĂRII
IN D E C E N I U L A L I V - L E A

de M A R I N C. S T A N E S C U

In galeria iluştrilor oameni politici pe care poporul român i-a dat în prima
jumătate a veacului al X X - l e a , la loc de cinste se află personalitatea militantului de
seamă al Partidului Comunist Român, Lucreţiu Pătrăşcanu.
Născut la 5 noiembrie 1900 în oraşul Bacău, Lucreţiu Pătrăşcanu a purtat întot­
deauna şi peste tot dragostea de glia strămoşească, aşa cum, de două milenii, moşii,
strămoşii săi şi ai noştri au făcut-o fără întrerupere.
Situaţia sa socială, condiţiile materiale oferite de familie i-ar fi asigurat o viaţă
liniştită, prin situarea sa în rîndul unei categorii de oameni fără griji în societatea
burgheză. Dar nedreptatea întîlnită la tot pasul în orînduirea capitalistă n u 1-a lăsat
nepăsător faţă de soarta celor mulţi. A înţeles încă din adolescenţă că locul său e numai
alături de proletariat, clasa cea mai înaintată a societăţii şi că pentru aceasta trebuie să
se înregimenteze cu mintea şi cu sufletul în partidul revoluţionar a l muncitorilor. Aşa
se face că, student fiind, se ataşează, odată pentru totdeauna, cauzei nobile a proletaria­
tului, luptei grele plină de sacrificii pentru înlăturarea orînduirii capitaliste şi instaurarea
socialismului.
Luptînd şi învăţînd excelent la universitate sau în asprele bătălii de clasă,
tînărul Lucreţiu Pătrăşcanu ia parte activă la opera de făurire şi afirmare a Partidului
Comunist Român, a U n i u n i i Tineretului Comunist, a Blocului Muncitoresc-Ţărănesc, a altor
organizaţii revoluţionare conduse ori influenţate de partid. I n întreaga sa viaţă a participat
la editarea, sau a colaborat la cele mai multe ziare şi publicaţii legale şi ilegale editate
de comunişti în care a exprimat cu patos revoluţionar punctele de vedere ale partidului
în cele mai importante probleme cc frămîntau mişcarea noastră muncitorească, societatea
românească în ansamblul ei. I a r ca avocat, a apărat cu strălucire sute de comunişti şi
muncitori căzuţi victime politicii de clasă a burgheziei. A participat la congresele I I , I V
şi V ale P.C.R., la congresul I V şi plenara a X I I I - a ale Cominternului, la alte congrese
şi conferinţe internaţionale ca reprezentant a l partidului nostru comunist.
A m menţionat numai cîteva din aspectele importante ale activităţii sale revoluţio­
nare din perioada interbelică, cu gîndul că astfel vom putea înţelege mai bine rădăcinile
contribuţiei sale deosebite la lupta dusă de Partidul Comunist Român — avangarda revo­
luţionară a poporului nostru — în deceniul a l IV-lea, împotriva pericolului fascist, pentru
înfăptuirea Frontului popular în România, pentru salvgardarea independenţei şi suvera­
nităţii naţionale a ţării noastre. D e fapt, în comunicarea de faţă ne v o m referi la anii
1935—1937. Aceasta deoarece, după cum se ştie, în anii 1932—1934, el a lucrat mai mult
la Moscova, fie ca reprezentant a l P.C.R. la acest for comunist internaţional, fie ca pro­
fesor Ia şcoala leninistă din capitala sovietică. După întoarcerea de acolo, o vreme a
activât ca instructor l a regionala Moldova a partidului. Este epoca în care el scrie

www.mnir.ro
656 MARIN S T A N E S C U

numeroase articole in publicaţii ca „Manifest" (Iaşi), „înainte" (Bacău) şi, bine înţeles, la
cele din Bucureşti şi d i n alte centre din ţară.
Ca urmare a instaurării nazismului la putere în Germania, Ia 30 ianuarie 1933,
creşte continuu pericolul fascismului pentru popoarele bătrinei Europe. Politica agresivă şi
revanşardă dusă de Hitler şi Mussolini face să crească pericolul unui nou război mon­
dial, îngrijorarea popoarelor se accentuează. De aceea, în toată lumea, dar mai ales
în Europa, lupta forţelor progresiste şi democratice, în frunte cu comuniştii, ia o
amploare uriaşă. Oameni de cele mai diferite convingeri politice, proveniţi din toate
clasele sociale îşi unesc forţele pentru a împiedica extinderea pericolului grav cc ameninţa
pacea şi civilizaţia lumii.
Intrucît pericolul fascist plana tot mai sumbru şi asupra României, atît din exterior,
cît şi prin intensificarea activităţii organizaţiilor fasciste în interior, în prima jumătate
a anului 1933 P.C.R. ia iniţiativa înfiinţării unei organizaţii naţionale de luptă împotriva
acestui pericol. După cum se ştie, în iunie 1933, s-a creat Comitetul naţional antifascist,
care reunea în rîndurile sale reprezentanţi ai celor mai diverse clase şi pături sociale :
muncitori, intelectuali studenţi etc. Treptat, atît prin C.N.A., cît şi prin alte forme
organizatorice şi propagandistice, P.C.R. iniţiază o mişcare, devenită tot mai largă, dc
demascare a fascismului intern şi internaţional.
L a această luptă şi-α adus o contribuţie, atît publicistică, cit şi practică militantul
comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. I n comunicarea de faţă ne vom ocupa de contribuţia sa
publicistică la această luptă.
Mai întîi, trebuie relevată transformarea publicaţiei „Manifest", ce apărea la Iaşi,
într-o tribună de luptă antifascistă de apărare η valorilor spirituale şi materiale produse
de poporul român. De asemenea, ca fiu a l Bacăului, a onorat publicaţia locală, „înainte",
organ de luptă pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti, apărută începînd din 15 octombrie
1935, cu cîte două articole în fiecare număr, semnate modest, cu pseudonimul I . Vrabie.
Alte articole au apărut în publicaţii de stînga ca : „Arena", „Atlas", „Cuvîntul liber" ş. a.,
în ziare de mare tiraj ca „Adevărul". „Dimineaţa", „Zorile" etc.
Se cuvine a aminti, fie şi succint, că ascuţişul peniţei l u i Lucreţiu Pătrăşcanu s-a
îndreptat, mai întîi, împotriva politicii războinice, reacţionare a celor două state fasciste
europene, Germania şi Italia.
„înscăunarea hitlerismului ca putere de guvernămînt i n Germania — scrie el la
10 iulie 1935 — a ridicat potenţialul pericolului de război în E u r o p a la u n grad încă
necunoscut in întreaga epocă postbelică" Cu o perspicacitate izvorîtă din analiza realistă a
situaţiei complexe social-politice, proprie comuniştilor, el arăta că această politică a
lui Hitler viza în primul rînd Uniunea Sovietică, în a l doilea rînd Austria şi Cehoslovacia,
iar în a l treilea rînd Franţa, schimbînd astfel echilibrul raportului de forţe în Europa,
bazat pe alianţele existente. I n acest context, el aprecia valoarea deosebită a pactului
sovieto-francez.
Intr-un alt articol, condamnînd cu hotărîre atacul perfid a l Italiei àsupra Abisiniei,
reliefează că prin aceasta Mussolini vrea să abată atenţia maselor populare din ţara sa
de la situaţia grea în care le dusese după 13 ani de guvernare fascistă. „In zilele în
care omenirea, 21 de ani de la marele război, îşi plînge încă morţii, şi-şi tămăduieşte
rănile neînchise, Italia fascistă dă semnalul unui nou incendiu. Pornit în Africa, el sc
poate întinde cu repeziciune în E u r o p a , căci dictaturile fasciste, deschise sau mascate, au
transformat de mult continentul nostru într-o imensă pulberărie, căreia îi v a ajunge o
seînteie pentru ca să se aprindă şi să cuprindă întreg pămîntul" . 2

1
Victor Mălin, Garantul unui pact, în „Manifest", literar, social, artistic (Iaşi), nr. 5
din 10 iulie 1933.
3
Victor Mălin, Rdzboiul împotriva Abisiniei, in „Manifest", nr. 6, din 28 iulie 1935.

www.mnir.ro
ORGANIZAŢIA BUCUREŞTI A P.C.R. ŞI L U P T A CONTRA P E R I C O L U L U I F A S C I S T 657

Totodată, el a supus unei critici vehemente poziţia dc neutralitate a guvernului

Β Iun» d i n Franţa faţă de războiul civil din Spania, arătînd că prin aceasta, dat fiind
sprijinul masiv militar acordat de Germania nazistă şi Italia fascistă juntei militare, sc
fac deservicii chiar şi frontului popular din Franţa. 0 victorie a l u i Franco — scria el —
„Va însemna un nou triumf pentru hitlerism, o nouă întindere a frontului dictaturilor
fasciste, o nouă bază de acţiune şi sprijin în E u r o p a pentru politica războinică a
Berlinului" . 3

Acest strigăt de alarmă nu era însoţit nici dc pesimism şi nici de disperare.

Lucreţiu Pătrăşcanu aprecia, pe bună dreptate, că forţele păcii şi democraţiei erau incom­
parabil mai puternice, dar ele trebuiau să se unească pentru a bara drumul fascismului.
Knumerînd aceste forţe, L . D. Pătrăşcanu arăta că pc lîngă popoarele lumii, „guvernele
Franţei şi Angliei sînt azi potrivnice războiului şi acest lucru este esenţial. Alături de
aceste state se situează — ca element fundamental în blocul păcii — Uniunea Sovietică" *.
E l menţiona, de asemenea, printre forţele potrivnice fascismului şi războiului, majoritatea
statelor membre ale Ligii Naţiunilor.

Se înţelege că majoritatea articolelor sale se refereau la situaţia din România, la

necesitatea unirii tuturor forţelor sănătoase naţionale, de la comunişti pînă la liberali şi
conservatori, pentru bararea la timp a drumului fascismului şi apărarea regimului burghez
constituţional.
Demascînd pas cu pas fărădelegile fasciştilor din România, legăturile acestora cu
nazismul, politica lor de trădare a intereselor naţionale, Lucreţiu Pătrăşcanu militează
permanent pentru unirea intr-un puternic şuvoi a clasei muncitoare, a intelectualităţii,
indiferent de naţionalitate, pentru închegarea frontului popular în România, singurul
capabil să ferească ţara de la catastrofe incalculabile, exprimînd şi în aceasta poziţia
profund patriotică a Partidului Comunist Român.
Interesele celor 18 milioane de oameni ai muncii, români şi de alic naţionalităţi —
scria el — sînt potrivnice dictaturilor fasciste, „Căci un asemenea război pentru masele
româneşti înseamnă o adevărată crimă, iar pentru masele celorlalte naţionalităţi nu numai
că im) poate lua forma unui război dc eliberare naţională — aşa cum susţine prese
revizionistă — , ci v a duce la întărirea dictaturilor fasciste în Europa, dictaturi duşmane
neîmpăcate ale tuturor maselor populare, indiferent de naţionalitatea lor" .5
Orientarea
fasciştilor români către o colaborare cu revizioniştii fascişti externi, eventualul succes
al unei asemenea politici — spunea el — „ar însemna nu numai distrugerea situaţiei
prezente, ci şi o primejdie imediată pentru vitalele interesele ale tuturor celor 18
milioane de locuitori ai ţării" . 6

„ A l i a ţ i i lui Hitler din România — scria L . D. Pătrăşcanu — , care sînt şi aliaţii

revizionismului ungar, realizînd dictatura lor, vor arunca România ' într-un război de
aventură, îndreptat n u numai împotriva U . R . S . S . , ci şi împotriva hotarelor ţării" . Chemind 7

masele populare la luptă şi vigilenţă, el atrăgea atenţia că „orice întîrziere, orice şovăire
atrage după sine trădarea unui popor întreg care vrea pace şi libertatea l u i naţională
ca popor independent" . 8

3
L . D. Pătrăşcanu, Ce vor comuniştii, Sn „Cuvîntul liber", revistă săptăminală, politică,
literară, teatru, artă, nr. 47 din 26 septembrie 1936.
* Victor Mălin, Cine sint trădătorii. In „Manifest", nr. 10 din 30 noiembrie 1935.
» Ibidem.
' Dr. Lucreţiu Pătrăşcanu, Ce înseamnă un regim dictatorial, in „Vitrina" (Turnu
Măgurele), nr. 9 din 25 martie 1936.
7
„Dimineaţa", nr. 10507 din 25 martie 1936.
' L . P., Semnificaţia condamnării de la Chişinău, în „Arena", politică, edilitară, socială,
nr. 2, 12 aprilie 1936.

www.mnir.ro
658 MARIN S T A N E S C U

Primul articol referitor la necesitatea înfăptuirii frontului popular în ţara noastră,

care cuprindea şi u n program minimal în 6 puncte al acestuia, a apărut în „Dimineaţa"
din 20 august 1935 şi avea ca titlu simplu şi precis : Frontul popular. Ca şi alţii, socotim
şi noi că, deşi e semnat Petre Pandrea, prin conţinut, stil şi semnificaţie, acesta aparţine
lui Lucreţiu Pătrăşcanu, dar care, pentru a n u atrage luarea aminte a autorităţilor, a
preferat să pună sub el semnătura cumnatului său, cunoscut şi hotărît luptător antifascist.
De altfel, în numeroase articole ale sale din 1935—1936, problematica şi argumentarea
revin de fiecare dată aproape textual, iar referirile din prima parte Ia C. G . Costa-Foru
numai el Ie putea face, deoarece colaborase adesea cu bătrînul şi ilustrul om politic.
De pildă, la 7 septembrie, deci la 3 săptămini de l a apariţia acelui articol,
relevînd rolul frontului popular, el relua mai pe larg şi comentat programul de luptă al
forţelor unite în frontul popular . 9
Despre acelaşi lucru, într-un alt articol, intitulat
sugestiv : Pe drumul frontului popular, scria despre programul acestuia că el trebuia
să cuprindă următoarele puncte : „dizolvarea partidelor şi organizaţiilor fasciste ; dizol­
varea şi desfiinţarea formaţiunilor paramilitare ; libertate de acţiune pentru toate organi­
zaţiile antifasciste ; reducerea la tăcere η conducătorilor organizaţiilor dreptei, direct răspun­
zători pentru ultimele tulburări ; asigurarea şi lărgirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ;
desfiinţarea stării de asediu şi a cenzurii ; asigurarea unui regim de pace în afara gra­
niţelor României prin încheierea pactului de asistenţă mutuală cu Uniunea Sovietică ; o
puternică acţiune împotriva scumpirii traiului, împotriva ofensivei patronale şi a fisculiş-
mului excesiv ; pentru o largă amnistie" . 10

I n numeroase articole, Lucreţiu Pătrăşcanu, exprimind concepţia P . C . R . în această

problemă, arată cine trebuia să facă parte din frontul popular antifascist şi anume:
Partidul Comunist Român (prin organizaţiile de masă create de el, ca, de pildă, Blocul
Democratic), Partidul Social-Democrat, Partidul Socialist, Sindicatele muncitoreşti, Frontul
Plugarilor, Madoszul, Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul radical-ţărănesc, Partidul conser­
vator, stînga Partidului Naţional-Liberal, organizaţii de meseriaşi şi funcţionari, cercuri
culturale, comitetele contra scumpelei, organizaţii sportive etc. I n frontul popular anti­
fascist, scria Lucreţiu Pătrăşcanu, „muncitorimea are de jucat rolul determinant. Pentru că
nu trebuie să se uite că muncitorimea reprezintă cea mai consecventă, activă şi hotărîtă
forţă antifascistă"
De numele l u i Lucreţiu Pătrăşcanu — ca şi a l altor militanţi comunişti — sînt
legate tratativele duse dc P.C.R. cu Partidul Naţional-Ţărănesc, cu alic partide şi organi­
zaţii în vederea colaborării în alegerile din decembrie 1937. Cîte eforturi η -a depus pentru
a-1 convinge pe Iuliu Maniu să retracteze pactul încheiat atunci cu Corneliu Codreanu.
Scrisoarea trimisă l u i Maniu la 2 decembrie, care apoi a fost tipărită şi difuzată ca
foaie volantă, stă mărturie despre înţelepciunea, responsabilitatea şi realismul politic a
partidului nostru, a fiului său credincios, Lucreţiu Pătrăşcanu, asupra gravei greşeli, ou
urmări neprevăzute, ale actului săvîrşit de liderul naţional-ţărănist.
Evenimentele s-au precipitat după aceea. Urinările se cunosc. Dar istoria i-a hărăzit
acestui strălucit comunist să joace peste cîţiva ani u n rol de seamă în momente dc
însemnătate crucială pentru soarta poporului român, pentru viitorul său luminos. L a
actul istoric de la 23 august 1944, în guvernele din primii ani de după eliberare,
Lucreţiu Pătrăşcanu şi-a făcut cu prisosinţă datoria sa de comunist şi de patriot
înflăcărat.

• Victor Mălin, Frontul popular socializant ? în „Cuvîntul liber", nr. 44 din 7 sep­
tembrie 1935.
V. M., Pe drumul frontului popular, în „Manifest", nr. 1 din 25 Ianuarie 1936.
10

" I . Vrabie, Hotărtrlle unul congres şl lămurirea unei primejdii, în „Atlas", săptâmînal
Independent, nr. 7 din 19 aprilie 1936.

www.mnir.ro
ORGANIZAŢIA BUCUREŞTI A P.C.R. ŞI L U P T A CONTRA P E R I C O L U L U I F A S C I S T 6S9

SUR L'APPORT D E S ÉCRITS P U B L I C I S T E S D E LUCREŢIU

PĂTRĂŞCANU À L A L U T T E MENÉE A U C O U R S D E L A I V - e
DÉCENNIE P A R L E P A R T I C O M M U N I S T E R O U M A I N C O N T R E
L E PÉRIL F A S C I S T E E T P O U R L'INDÉPENDANCE
E T L A SOUVERAINETÉ D U P A Y S

Résumé

Après, avoir esquissé un aperçu biographique de Lucreţiu Pătrăşcanu, militant marquant

d u Parti Communiste Roumain, et avoir passé en revue les principales directions de son
activité en tant que publiciste pendant l'entre-deux-guerres, la communication s'oriente sur
l'apport fourni par celut-d à l'action visant â démasquer le fascisme allemand et italien et le
danger qu'Us représentaient pour la paix, en général, et pour l'Indépendance et la souveraineté
de la Roumanie, en particulier.
Lucreţiu Pătrăşcanu démontre qu'à cette époque les forces de la paix et de la
•démocratie étalent bien plus puissantes que les forces fascistes et qu'U était non seulement
nécessaire mais aussi possible de barrer la route à la montée de ces dernières. Par ailleurs,
analysant le rapport des forces de classe en Roumanie lors des années '30, U relève ţa
nécessité de l'union de tous ceux qu'intéressait la défense du régime constitutionnel de notre
pays, depuis les communistes jusqu'à la gauche libérale, sans distinction de nationalité, aux
fins de défendre l'Indépendance et la souveraineté nationales. Exprimant la position profondé­
ment patriotique du P.C.R., Lucreţiu Pătrăşcanu soulignait avec force, dès 1935, que pour
l'accomplissement de ce desideratum historique, i l était nécessaire de réaliser le front populaire
antifasciste qui devait réunir toutes les forces saines de la nation.
Les écrits publiclstes de Lucreţiu Pătrăşcanu de ces années-là s'Inscrivent en tant que
pages d'un patriotisme élevé dans l'histoire de notre parti.

www.mnir.ro
 L U F r A P E N T R U INDEPENDENŢA
ŞI S U V E R A N I T A T E NAŢIONALA
IN G I N D I R E A ŞI A C T I V I T A T E A POLITICĂ
A D R . P E T R U GROZA

da D O I N A LEAHU

Doctorul Petru Groza s-a afirmat în viaţa politică, a ţării noastre din deceniile
al doilea pînă într-al şaptelea drept o personalitate progresistă de seamă, ca patriot
înflăcărat şi luptător dîrz pentru democraţie, pentru drepturi şi libertăţi ale ţărănimii,
pentru strîngerea şi consolidarea alianţei dintre masele ţărăneşti şi clasa muncitoare condusă
de partidul ei de avangardă. E l a fost deopotrivă un neînfricat militant antifascist, iar
după eliberarea ţării — unul dintre fruntaşii vieţii politice, tare — pînă Ia moartea sa,
in 1958 — a acţionat cu energie şi deplină dăruire, cu toate capacităţile sale, pentru
mersul înainte a l Romăniei pe calea transformărilor democratice, a progresului şi socia­
lismului.

Aşa cum remarca tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „In calitate de preşedinte al Frontului
Plugarilor, dr. Petru Groza a adus o contribuţie deosebită la întărirea alianţei şi unităţii
de luptă a clasei muncitoare şi ţărănimii muncitoare pentru eliberarea de exploatare şi
asuprire, pentru cucerirea de drepturi şi libertăţi democratice ; el şi-a ridicat cu tărie
glasul împotriva fascismului şi războiului, a militat cu neînfricare în rîndul forţelor celor
mai înaintate ale maselor populare organizate şi conduse de Partidul Comunist Român,
pentru răsturnarea guvernului de dictatură fascistă şi eliberarea ţării, pentru cucerirea dc
către poporul nostru a dreptului sacru de a-şi hotărî singur destinele" *·.
In adevăr, în activitatea sa îndelungată şi susţinută, dr. Petru Groza a îmbinat
strîns şi permanent lupta pentru dobîndirea şi apărarea unor drepturi şi libertăţi pe
tărîm social şi politic cu lupta pentru realizarea şi propăşirea idealului unităţii naţionale,
pentru integritate teritorială, pentru apărarea suveranităţii şi independenţei de stat a
României. Mergînd neabătut pe acest drum, Petru Groza a fost — cum s-a remarcat de
-către unul din exegeţii gîndirii şi activităţii sale — o personalitate „care, în momentele
decisive ale istoriei patriei, şi-a împletit că dăruire şi înţelegere a sensului evenimentelor,
destinul personal cu cel a l ţării" . 2

Ca militant pentru unitatea şi neatîrnarea României, doctorul Groza s-a format

l a şcoala asprei şi dreptei lupte patriotice încă din fragedă tinereţe. De o parte, descindea
dintr-o v/eche şi numeroasă familie de români transilvăneni, din rîndurile căreia se
afirmaseră, timp de mai multe generaţii, cîţiva aprigi şi vrednici apărători ai libertăţii, ai
cauzei populaţiei româneşti din imperiul multinaţional austo-ungar. De altă parte, drep­
tatea cauzei românilor ardeleni şi necesitatea luptei de eliberare de sub dominaţia străină

* Nicolae Ceauşescu, Cuvlntare la solemnitatea dezvelirii monumentului dr. Petru Groza,

In România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, voi. 5, Edit,
politică, Bucureşti, 1971, p. 690.
3
George Ivaşcu, Prefaţă la volumul : Dr. Petru Groza, Articole, cuvintări, interviuri.
Texte alese, Edit, politică. Bucureşti, 1973, p. 6.

www.mnir.ro
662 DOINA L E A H I I

şi de unire a Transilvaniei cu România aveau să fie Înţelese de Petru Groza şi în anii

de şcoală, la Colegiul maghiar reformat din Orăştie, iar apoi ca student l a universităţile
din Budapesta şi Berlin, unde avea să resimtă din plin atmosfera şovină şi regimul
opresiv . 3

Revenit în ţară în 1906, cu o excelentă şi multilaterală pregătire în domeniul

ştiinţelor şi practicii juridice, dr. Petru Groza — după cum însuşi a mărturisit-o — e
animat mai ales de gîndul de a n u fi pasiv, „cînd într-adevăr aş putea folosi experienţele
mele pentru oarecare scop comun" *. I n acest spirit, anii de practică juridică la Lugoj sînt
folosiţi pentru a organiza, împreună cu alţii, conferinţe şi spectacole sprijinind propaganda
pentru cauza naţională a românilor. Tot pe această cale, pînă prin anii 1910—1911 este
participant activ în lupta pentru drepturile legitime ale poporului său, prilejuită de
campaniile electorale pentru alegerea de deputaţi români în Parlamentul de la Budapesta.
Momentul cel mare însă, a l celei dintîi afirmări hotărîte pe plan politic, şi care
avea să-i aducă şi o oarecare notorietate, avea să aibă loc cîţiva ani mai tîrziu, I a
1 decembrie 1918, l a Alba I u l i a . S c încheiase primul război mondial, în anii căruia
Petru Groza, înrolat ca simplu soldat în armata maghiară, n u abdicase de la lupta pentru
idealurile sale, după cum a şi mărturisit-o : „am activat politic, pentru care lucru a m
cunoscut închisori şi c a r c e r e " . Venise acum momentul destrămării Imperiului austro-ungar
5

şi românii transilvăneni vedeau aproape ceasul împlinirii idealului lor de unitate naţională.
Petra Groza se avîntă în luptă cu toată dăruirea, cu nestăvilită energie. Trimis — şi el
— a l cercului teritorial D e v a l a marea adunare de l a 1 decembrie 1918, militează
împotriva tergiversărilor, pentru luarea imediat şi necondiţionat a deciziei de a se vota
unirea cu Ţara. A fost printre cei care au propus sistarea discuţiilor în sală şi ieşirea l a
tribună pentru ca, prin votul mulţimilor, să se proclame actul de unificare. Mărturiile
arată că dr. Petru Groza a fost cel care în fapt, la u n a dintre cele patru tribune, a
deschis marea adunare populară de l a Alba Iulia şi care, situîndu-se printre primii
oratori, a dat glas voinţei românilor ardeleni de a hotărî soarta luptei pentru unitate şi
neatîrnare. Aceleaşi mărturii dovedesc că, Ia 2 decembrie, doctorul Groza s-a opus propu­
nerii de a se crea u n guvern separat pentru Transilvania, stigmatizînd u n asemenea fapt
ca o „încălcare flagrantă a hotărîrii ferme, exprimată de adunarea din ajun, de a se
proceda necondiţionat la unirea cu Ţ a r a " . 6

Intrat activ în arena vieţii politice româneşti de după primul război mondial,
doctorul Groza v a fi pînă în 1927 de 5 ori deputat în Parlamentul ţării, de 2 ori ministru.
In toţi aceşti ani el continuă să îşi afirme convingerile şi idealurile democratice şi
patriotice, să militeze pentru ele, venind astfel în conflict cu politicienii reacţionari, cu
conducerile unor partide, care mergeau pe calea nesocotirii intereselor vitale şi legitime ale
poporului, ale aspiraţiei acestuia pentru drepturi şi libertăţi reale. Dar roadele unei
asemenea conduite politice a l u i Petru Groza aveau să fie recunoscute de el însuşi :
„am intrat în conflict cu toată lumea, cu care pînă atunci colaboram, inclusiv cu regele
şi r e g i n a " ' . Rezultatul îl constituie u n gest de protest hotărît a l omului politic patriot
şi democrat : retragerea sa timp de 7 ani din activitatea publică. A u fost însă ani nu de
pasivitate, ci de studii şi reflecţii adînci şi intense, de căutări înfrigurate a drumului de
urmat. L a capătul lor, revenirea în arena vieţii sociale şi politice avea să însemne
însă angajarea fermă şi definitivă a doctorului Groza pe drumul luptei neabătute pentru
cauza celor exploataţi şi asupriţi, pentru democraţie, pentru apărarea suveranităţii şi
independenţei naţionale.

> Ibidem, p. 6—10.

' Ibidem, p. 11.
5
D r . Petru Groza, op. cit., p. 614.
' Ibidem, p. 15—16 (George Ivaşcu, prefaţă).
' Ibidem, p. 616.

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U I N D E P E N D E N T A T A R I I A DR. P E T R U GROZA 653

In contextul eroicelor lupte ale muncitorilor din anii 1929—1933, într-o vreme
în care, în sate, masele ţărăneşti se agitau pentru pămînt, pentru drepturi şi libertăţi,
împotriva exploatării moşiereşti, iar pe plan extern se contura ascensiunea fascistă,
dr. Petru Groza, înţelegind că este ceasul acţiunilor deschise de luptă, se angajează direct
în activităţile de întemeiere, Ia începutul anului 1933, a Frontului Plugarilor, organizaţie
profund democratică, a l cărei ţel era îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor, lupta împotriva
spolierii acestora de către capitalul bancar, obţinerea unor libertăţi sociale şi politice,
lupta împotriva fascismului. Doctorul Groza v a fi, din momentul înfiinţării Frontului
Plugarilor, preşedinte a l organizaţiei şi v a deţine această funcţie pînă la autodizolvarea
ci, în 1953.

, Este interesant pentru gîndirea şi activitatea acestui eminent militant că, în

momentele operei de constituire a Frontului Plugarilor, el îmbină acţiunile şi propaganda
pentru drepturi şi libertăţi pe plan social şi politic cu lupta pentru apărarea suveranităţii
ţării, stigmatizînd îndeosebi politica claselor dominante de înfeudare economică a
României faţă de capitalul străin. Astfel, într-o adunare publică de Ia Deva, dr. Groza
rostea la 18 aprilie 1933 următoarele : „Pornit spre cucerire continuă, acest capital
internaţional nu alege mijloacele. E l pătrunde astfel şi la noi în ţară şi a pus stăpînire
pe noi. Uzînd de multe ori chiar şi de mijloacele corupţiei, a găsit, în pătura de sus
a politicianilor, cari diriguiesc vremelnic poporul nostru, clementele trebuitoare pentru
acapararea bogăţiilor ţării noastre. A m asistat în ultimii ani la cascada concesiunilor,
începînd cu chibriturile l u i Krueger, telefoanele, tutunul, şoselele, sfîrşind cu afacerea
Skoda, vizînd chiar chestiunea apărării ţării... Capitalul, nemulţumit cu plusvaloarea
muncei, realizîndu-şi extraprofitul, se pune în faţa maselor, coborînd ţara la rostul de
colonie exploatată, coborînd astfel şi ideea naţională..." . 8

Afirmări noi ale poziţiei sale de susţinător dîrz a l intereselor naţionale, pentru
apărarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii statului român, doctorul Groza avea să le
aducă în anii următori. Astfel, în 1934 sesiza că „Contele Belhlen a ţinut u n şir de
conferinţe în cercurile «înalte» din Londra, făcînd intensă propagandă pentru revizuirea
tratatului din Trianon şi restabilirea graniţelor vechi ale Ungariei" . I n numeroase cuvîntări 9

din ani 1934—1935, prilejuite de adunări organizate de Frontul Plugarilor, Groza evoca
cu înflăcărare lupta de veacuri a poporului român pentru libertate, unitate naţională şi
suveranitate . 10
Pentru apărarea acestei din urmă cauze avea însă să se pronunţe şi să
acţioneze cu fermitate doctorul Groza în anii în care peste Europa plana pericolul
ascensiunii fasciste. Remarcabilul om politic a intuit din capul locului şi cu exactitate
ameninţarea pe care o reprezenta, pentru suveranitatea statelor de pe continent, ideologia
şi tendinţele expansioniste ale Germaniei Iui Hitler şi Italiei l u i Mussolini. „Tot ce este
dreapta — declara în noiembrie 1935 — este duşmanul ţării noastre. Germania hitleristă,
Italia fascistă, Ungaria l u i Horthy, Austria prinţului Stahremberg fac parte dintr-un bloc
care vrea războiul şi nimicirea democraţiei româneşti" . I n ianuarie 1936,, la o adunare a
l l

Frontului Plugarilor, la Mihăileni, în judeţul Alba, declara : „Fascismul ' este acela care
calcă în picioare interesele poporului. Fascismul este acela care nu respectă demnitatea
naţiunii" . 12
I n acelaşi an demasca energic, în procesul de la Cluj a l antifasciştilor,
agentura d i n interiorul ţării, care se pusese în slujba hitlerismului : „.„fasciştii români
— afirma în cuvîntul său de apărare a profesorului Tudor Bugnariu — sînt antinaţionalişti
deoarece stau alături de Germania şi Ungaria, ţări revizioniste, care vor schimbarea

„Horia", Deva, nr. 11 din 22 aprilie 1933, p. 3.

8

' Dr. Petru Groza., op. cit., p. 102.

G h . I . Ioniţă, Dr. Petru Grozd — prieten al ţăranilor şl susţinător al cauzei lor drepte,
10

in „Sargetla. Acta Musei Devenais", X , 1973, p. 418.

Dr. Petru Groza, op. cit., p. 136.
11

Ibidem, p. 137.
n

www.mnir.ro
664 DOINA L E A H U

granifelor ţării noastre" . 13

I n sfîrşit, tot în 1936, în noiembrie, declaraţii războinice,
revizioniste făcute de dictatorul Italiei Mussolini, la Milano, aveau să provoace în ziarul
„Adevărul" o replică înverşunată a doctorului Petru Groza, care demascînd reacţionarismul
forţelor de extremă dreaptă, revanşismul acestora, avertiza în acelaşi timp : „...prin
declaraţia recentă, revizionismul a căpătat un ascuţiş grav, care trebuie frînt prin
organizarea acţiunii pacifiste din partea tuturor patrioţilor români..." . li
Tot atunci,
înflăcăratul patriot adresa o scrisoare directorului ziarului „Universul", Stelian Popescu,
în care arăta : „Prin atitudinea l u i Mussolini şi aliaţii lui maghiari, germani etc., revi­
zuirea hotarelor a devenit o problemă la ordinea zilei. Masele plugarilor maghiari,
îndeosebi săcui, îngroşmd tot mai mult rîndurile Madosz-ului, declară categoric că nu oer
dreptatea lui Mussolini..." 15
.
In adevăr, sesizînd cu luciditate pericolul fascist, Petru Groza a înţeles totodată
necesitatea acţionării politice concrete şi imediate împotriva acestuia, nevoia luptei anti­
fasciste, organizate temeinic, unite şi deschise, angajîndu-se ferm pe acest drum. Intr-un
asemenea context, el are marele merit de a fi Înţeles şi recunoscut rolul de frunte a l
Partidului Comunist Român, imperativul colaborării strinse, militante cu forţa de
avangardă a clasei muncitoare. Drept urmare, preşedintele Frontului Plugarilor acceptă la
Cluj, în, iulie 1935, propunerea P.C.R. de a înfăptui o înţelegere de luptă comună
împotriva fascismului, semnînd textul acordului în acest sens, puţină vreme mai tîrziu,
la Deva . Pe aceeaşi linie, dr. Petru Groza v a fi unul dintre iniţiatorii şi făuritorii acor­
16

dului de la Bâcia, din 24 septembrie 1935, prin care s-au unit i n lupta pentru apărarea
democraţiei, împotriva fascismului, organizaţiile democratice Frontul Plugarilor şi Madosz-ul;
şi tot pe acelaşi drum, a l luptei organizate şi deschise împotriva fascismului, sc v a număra
printre realizatorii acordului de la Ţebea, prin care, la 6 decembrie 1935, sub gorunul lui
Horia şi aproape de mormintele lui A v r a m Iancu şi a l străbunului Simion Groza,
se v a u n i în acţiune cu Blocul pentru apărarea libertăţilor democratice, organizaţie de
masă condusă de P.C.R., cu Partidul Socialist (Popovici) şi cu Uniunea oamenilor muncii
maghiari d i n România (Madoszul). De altfel, după mărturia unuia dintre participanţii la
încheierea acordului de la Ţebea, textul acestuia a fost redactat in chiar „casa marelui
patriot antifascist dr. Petru G r o z a " . 1 7

Neînfricatul militant îşi transpunea astfel in fapte convingerile sale asupra necesităţii
unirii tuturor forţelor democratice în lupta antifascistă, pentru apărarea ţării, a suveranităţii
şi independenţei sale. Şi în viitorul apropiat avea să pledeze cu energie în acest sens,
călăuzit de asemenea de îndrumările şi pilda pe care i-o oferea Partidul Comunist Român.
La începutul anului 1936, în viitoarea luptelor politice prilejuite de alegerile
parţiale din judeţul Hunedoara, Petru Groza sprijină energic candidatura l u i Ghiţă Pop,
reprezentant a l Partidului Naţional Ţărănesc, ţinînd seamă de vederile democratice ale
acestuia, de politica sa potrivnică ofensivei fasciste. I n martie, după înfrîngerea în alegeri
atît a candidatului fascist, cît şi a celui guvernamental, scriindu-i lui Pop şi referindu-se
la lupta comună, Petru Groza insista asupra necesităţii de a continua alianţa militantă,
ţinînd seamă că „Programul minimal la temelia colaborării noastre acoperă necesităţile
imediate ale mulţimei de muncitori manuali şi intelectuali, îmbrăţişează lupta contra
dictaturei, pentru libertatea şi demnitatea unui p o p o r " . Pe aceeaşi direcţie, se adresa in
ω

iunie 1937 l u i Lothar Rădăceanu, secretar general a l Partidului Social-Democrat, scriindu-i

13
Ibidem, p. 150.
" Ibidem, p. 172.
15
Mircea Valea, Maria Creţu, Fragmente din corespondenţa dr. Petru Groza (1933—1937),
în „Sargetla", Χ, 1973, p. 433.
" Dr. G h . Zaharia, Acordul popular antifascist de la Ţebea din decembrie 1935 fi
semnificaţia sa istorică, în „Sargetla", X I — X I I , 1974—1975, p. 432.
17
Alexandru Mihăileanu, Memoriile unul participant la Acordul de la Ţebea, în „Sargetla",
X I — X I I , 1974—1975, p. 465.
« Mircea Valea, Maria Creţu, op. cit., p. 431—432.

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U INDEPENDENŢA ŢARII A DR. P E T R U GROZA 665

despre ..necesitatea unei colaborări" ocazionată de campania pentru alegeri judeţene în

Hunedoara, dar „pregătind atmosfera prielnică intensificării luptei coordonate între mun­
citorimea industrială — comercială şi plugărime şi pe linia democraţiei româneşti, pentru
îmbunătăţirea vieţii maselor muncitoare, colaborînd astfel la oprirea avalanşei din partea
irozilor doctrinelor de dictatură, care ameninţă libertatea unui popor şi independenţa ţării
noastre" i 9
.
Lupta împotriva fascimului, care ameninţa integritatea teritorială a ţării, suverani­
tatea statului, avea să fie cotinuată cu însufleţire de doctorul Petru Groza, în ciuda
faptului că el era urmărit de agenţii Siguranţei şi că asupra eminentului om politic plana
primejdia represaliilor. încă în octombrie 1935 Chestura poliţiei din Deva informa că
„Dl. D r . Petru Groza... fost ministru şi preşedintele organizaţiei «Frontul Plugarilor» mai
este totodată şi preşedintele mişcării antifasciste din A r d e a l " .2 0
Neînfricat, neintimidat
însă, dr. Petru Groza avea să continue a-şi afirma deschis şi energic crezul său antifascist
şi să militeze în deplin acord cu convingerile sale, cu ţelurile sale politice. Deosebit de
grăitoare este în acest sens atitudinea pe care a avut-o înflâcăratul patriot în zilele
înfăptuirii dictatului de la Viena, din august 1940. Ocuparea părţii de nord a Transilvaniei
de către armatele şi administraţia horthystă i-au aşternut în cuget şi inimă durerea, mînia
şi revolta. Nu s-a sfiint atunci, într-o piaţă a Clujului, să declare deschis baronului
Jozsika şi contelui Teleki că satisfacţia moşierimii şi marii burghezii maghiare v a fi de
scurtă durată . N-a ezitat să reproşeze conducerii Partidului Naţional-Ţărănesc politica ei
2i

şovăielnică, grav inconsecventă în faţa primejdiei, scriindu-i l u i Iuliu Maniu că „fugind de

linia destinului acestui popor, tremurînd de contactul cu masele care s-au culcat într-o
vineri seară în ţară proprie şi s-au trezit sîmbătă sub stăpînire străină" , conducătorul 22

partidului s-a situat în fapt pe poziţiile evadării de la îndatorire. I n faţa evenimentului

care afectase atît de dureros integritatea teritorială a României, suveranitatea naţională,
Petru Groza se angaja pe drumul luptei, cu convingerea că v a veni ceasul în care v a
trebui „să luăm fără doar şi poate îndărăt t o t u l " . 23
Pe acest drum, Ia 31 august 1940,
pe baza indicaţiilor date de conducerea P.C.R., preşedintele Frontului Plugarilor are o
întrevedere cu conducători ai P.N.Ţ., propunîndu-le organizarea comună a unor acţiuni de
rezistenţă şi informîndu-i că „în regiunea Bihor, personal a pregătit şi are la dispoziţie
peste 10 000 de oameni, care sînt gata să se opună Ia cedare cu orice sacrificiu" '\ 2

Neabătut şi neînfricat în lupta sa antifascistă, pentru slujirea intereselor adevărate

ale naţiunii române, s-a manifestat doctorul Petru Groza în anii dictaturii antonesciene şi
ai războiului împotriva U . R . S . S . A fost de aceea — el şi organizaţia pe care o conducea
— printre primii aderenţi la Frontul Patriotic Antihitlerist, iniţiat şi creat în vara anului
1943 de Partidul Comunist Român. De altfel, despre legăturile dr. Petru Groza cu
partidul comunist, Siguranţa informa încă în iulie 1941, cînd într-un raport se relata că
el „are dese întilniri cu comuniştii" şi că pe baza directivelor primite de la aceştia „face
propagandă printre sătenii ce v i n în tîrgurile de ţară în oraşul D e v a " . A stabilit apoi şi 2 5

întreţinut numeroase legături cu caracter militant în ampla acţiune de pregătire a

răsturnării dictaturii militaro-fasciste şi întoarcerii armelor. Astfel, paralel cu conlucrarea
dintre P . C . R . şi u n grup de ofiţeri superiori, statornicise contacte cu armata şi preşedintele
Frontului Plugarilor. I n informări ale Siguranţei Statului se relata chiar despre legături

'· Ibidem, p. 434—435.

Ion Frăţilă, Acordul antifascist de la Ţebea obllndlt in documentele vremii, In
30

„Sargetla", X I - X U , 1974—1975, p. 473.

" Dr. Petru Groza, Reconstrucţia Romdniei. Discursuri politice, conferinţe si interviuri.
1944—1946, Tipografia „Viaţa literară". Bucureşti, 1946, p. 11.
Dr. Petru Groza, Articole, cuvtntdri..., (George Ivaşcu, prefaţă), p. 30.
33

D
Ibidem.
Dr. Traian Bunescu, Lupta poporului romdn împotriva dictatului fascist de la Viena
34

august 1940), Edit, politică. Bucureşti, 1971, p. 132.

G h . I . Ioniţă, Gh. Ţuţui, Frontul plugarilor (1933—1953), Bucureşti, 1970, p. 119.
15

www.mnir.ro
666 DOINA L E A H U

ale dr. Petru Groza cu cadre „din conducerea Comandamentului corpului de armată" . 26

Intensificate în anii dictaturii militaro-fasciste şi ai războiului, aceste legături au avut

un rol important în activitatea de pregătire a insurecţei din august 1944, iniţiată, organizată
şi condusă de Partidul Comunist Român. I n mai multe rinduri, în discuţii purtate între
ofiţeri superiori şi dr. Petru Groza s-au dezbătut eventuale măsuri pentru sabotarea
planurilor elaborate de comandamentele germane, tergiversarea trimiterii de noi contingente
pe front etc. .
27

In sfîrşit, să menţionăm că, urmînd indicaţiile date de P.C.R., dr. Petru Grozn
a continuat în a doua jumătate a anului 1943 să stabilească noi contacte cu reprezentanţii
unor cercuri democratice, precum şi cu conducătorii unor partide, pentru lărgirea şi
consolidarea frontului comun de luptă împotriva hitlerismului, pentru răsturnarea dictaturii
antonesciene şi pentru întoarcerea armelor. I n acest sens, potrivit unei relatări făcute de
însuşi dr. Petru Groza, „în Ardealul de Nord a intrat în contact atât cu reprezentanţii
democraţiei maghiare, cît şi cu intelectualii români şi a constatat în general o radicalizare
a maselor ungare şi române..." . Pe aceeaşi direcţie, în decembrie 1943, preşedintele F r o n ­
M

tului Plugarilor 1-a întîlnit la Braşov pe Iuliu Maniu, pledind d i n nou în faţa acestuia
pentru necesitatea unor acţiuni concrete împotriva războiului alături de nazişti, pentru
încheierea păcii cu Uniunea Sovietică . w

Susţinuta activitate antifascistă, în slujba salvării poporului român, pentru redobîn-

direa suveranităţii naţionale şi refacerea integrităţii teritoriale, desfăşurată de dr. Petru
Groza n u putea însă să nu provoace riposta organelor dictaturii antonesciene, încercările
acesteia de a curma voinţa şi acţiunile eminentului militant politic. I n decembrie 1943,
alături de mulţi alţi luptători patrioţi şi antifascişti, Petru Groza este arestat şi anchetat,
iar l a începutul anului 1944 implicat într-un proces la Curtea Marţială. Despre această
acţiune judiciară ziarul „România liberă" din 28 ianuarie 1944 scria : „Ei (acuzaţii) sînt
învinuiţi de «crima» de a fi... luptat, ca atare împotriva războiului hitlerist, pentru
ruperea cîrdăşiei cu Hitler şi izgonirea nemţilor din ţară, pentru libertatea şi independenţa
ţării... Toţi sînt învinuiţi de a fi vrut să salveze poporul, să salveze ţara..." 3 0

*
* *

După victoria insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste din august

1944, cînd poporul român s-a angajat ferm şi neabătut, sub conducerea partidului comunist,
pe calea făuririi unei vieţi noi, a împlinirii tuturor idealurilor de dreptate, libertate şi
neatîrnare, dr. Petru Groza şi-a pus toată energia şi toate excepţionalele sale virtuţi,
întreaga sa dragoste de patrie şi popor în slujba construirii unei Românii noi, democratice,
socialiste. Ca preşedinte a l organizaţiei Frontului Plugarilor, aliată de nădejde a Partidului
Comunist Român, ca preşedinte a l primului guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc,
instaurat la 6 martie 1945, iar apoi ca preşedinte a l Prezidiului Marii Adunări Naţionale,
Petru Groza a participat activ la lupta pentru înfăptuirea politicii partidului comunist de
profunde transformări în viaţa economică şi politică a ţării, de întărire a alianţei dintre
clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, a frăţiei dintre poporul român şi naţionalităţile
conlocuitoare, în acţiunile politice care au dus la abolirea monarhiei şi la făurirea R e ­
publicii, în politica externă de pace şi colaborare a ţării noastre. Şi în toată această

Dr. Petru Groza, op. cit., (George Ivaşcu, prefaţă), p. 31.

M

» G h . Ioniţă, G h . Tuţui, op. cit., p. 108.

Dr. Traian Bunescu, op. cit., p. 214.
28

" Dr. Petru Groza, In umbra celulei, Edit. „Cartea rusă", 1945, p. 47.
» Maria Covad, Aspecte din activitatea antifascistă, antthttleristă a organizaţiei Uniunea
Patrioţilor (1942—1944), în volumul Din lupta antifascista pentru independenţa şi suveranitatea
României, Edit. Militară, Bucureşti, 1971, p. 169—170.

www.mnir.ro
L U P T A P E N T R U INDEPENDENŢA ŢARII A DR. P E T R U GROZA 667

perioadă, preocupările pentru reorganizarea vieţii de stat în jumătatea nordică a Transil­

vaniei redobindite, pentru asigurarea şi consolidarea independenţei economice a României,
pentru asigurarea suveranităţii statului, au constituit o latură fundamentală a întregii
activităţi desfăşurate de dr. Petru Groza. D i n acţiunile sale pe acest tărîm se desprinde în
primul rînd atitudinea şi modul în care a procedat, ca preşedinte a l Consiliului de Miniştri,
în v a r a şi toamna anului 1946, cu prilejul tratativelor purtate Ia Conferinţa de pace de
Ia Paris. A fost atunci u n susţinător înflăcărat a l dreptului — neacordat însă pînă la
urmă — României de a fi considerată ţară cobeligerantă de către Naţiunile Unite,
pe temeiurile contribuţiei importante — economice şi militare — pe care o adusese ţara
noastră la înfrîngerea Germaniei hitleriste, la victoria asupra fascismului. Tot atunci, de
pe poziţiile şefului de guvern a l unui stat suveran, dr. Petru Groza a afirmat că dreptul
şi datoria de a discuta şi rezolva problemele legate de regimul Dunării revine numai
ţărilor riverane, iar nu tuturor statelor întrunite la Paris 3 1
.
Se cuvine apoi a fi subliniat aportul pe care dr. Petru Groza 1-a adus şi pe planul
relaţiilor externe, Ia afirmarea României ca naţiune independentă, promotoare a unei
politici de sine stătătoare.
I n februarie 1948, salutind Congresul de creare a Partidului Unic Muncitoresc, Petru
Groza rostea aceste cuvinte : „Cu cît mai puternică v a fi muncitorimea din fabrici şi uzine,
cu atît mai puternică v a fi muncitorimea de pe ogoare ; cu cît mai puternic v a fi proleta­
riatul, cu atît mai puternică v a fi democraţia, cu atît m a i respectate vor fi suveranitatea şi
independenţa naţională a României" . E r a u convingerile unui militant pentru progres social,
3 2

pentru idealurile de unitate şi suveranitate ale poporului nostru, convingeri ce-1 călăuziseră
o viaţă.
întreaga activitate a dr. Petru Groza pentru apărarea fiinţei, drepturilor şi libertăţilor
poporului nostru, pentru neatîrnarea statului situează pe acest înflăcărat patriot şi eminent
om politic în rîndurile bărbaţilor de seamă care au militat de-a lungul timpului pentru
independenţa şi suveranitatea României.

L A L U T T E P O U R L'INDÉPENDANCE E T L A
SOUVERAINETÉ N A T I O N A L E D A N S L A PENSÉE
E T L'ACTIVITÉ P O L I T I Q U E D U D R . P E T R U GROZA

Résumé

Le docteur Petru Groza, personnalité marquante de l'histoire contemporaine de la

Roumanie, a allié la lutte pour la conquête des droits et des libertés dans le domaine socio-
politique avec la lutte pour la réalisation et le développement de l'Idéal de l'unité nationale,
pour l'intégrité territoriale, pour la défense de la souveraineté et de l'Indépendance d'état.
En relevant ce dernier aspect, la communication signale les principaux moments de la
lutte menée par le dr. Petru Groza, les formes d'affirmation des idéals par lesquels a
été-t-animé l'ardent patriote : la contribution apportée à la lutte pour la réalisation de l'unité
de l'état, culminant avec la participation active, le 1-er décembre 1918, à la Grande Assemblée
Nationale d'Alba Iulla ; la désapprobation dans la presse de la politique des classes dominantes
d'asservissement de l'économie roumaine envers le capital étranger, une politique qui préju-
dlclait l'Indépendance économique du pays ; le fait d'avoir démasqué moyennant la presse,

" L a Roumanie devant la Conférence de la paix de Paris, Edition de la Revue Roumaine,

Bucarest, 1946, p. 4—S.
*> G h . Ioniţă, G h . Tutui, op. cit., p. 206.

www.mnir.ro
•668 DOINA L E A H U

les discours, etc. les tendances révisionnistes de la grande bourgeoisie et des grands proprié­
taires fonciers magyars, de l'Allemagne hitlérienne et de l'Italie fasciste ; la stigmatisation
de la politique antinaţionale des éléments de l'extrême droite de Roumanie ; la contribution
.apportée à la politique pour l'union dans un large front de lutte des forces démocratiques,
patriotiques, antifascistes, en réalisant les accords de Bâcla et Ţebea, en 1935 ; la participation
aux actions de condamnation et opposition concernant le Diktat de Vienne, en 1940 ; la colla­
boration avec le Parti Communiste Roumain, avec des cadres de l'armée, avec d'autres forces
patriotiques, dans la lutte pour le renversement de la dictature militaire et fasciste, pour
retirer le pays de la guerre qu'il menait à côté de l'Allemagne hitlérienne et pour reconquérir
l'Indépendance nationale, dans ce cadre étant inscrite aussi l'adhésion du Front des laboureurs
dont le président était le dr. Petru Groza — au Front Patriotique Antihitlérien, Initié et créé
par la P.C.R. en 1943 ; la contribution apportée, après la libération du pays, comme président
du premier gouvernement révolutionnaire des ouvriers et des paysans et aussi comme
^président du praesidium de la Grande Assemblée Nationale, pour la promotion des idéale
.d'indépendance et souveraineté de la Roumanie nouvelle.

www.mnir.ro
 CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIEI BUCUREŞTI A P . C R -
L A L U P T A P E N T R U LIBERTĂŢI D E M O C R A T I C E
ÎMPOTRIVA P E R I C O L U L U I FASCIST (1934—1938)

de P E T R E D A C H E

Bucureştii anilor care au urmat crizei economice şi luptelor revoluţionare ale

muncitorimii de la începutul anului 1933 reflectă, în mod elocvent, complexitatea vieţii
economice şi social-politice a României, cu contradicţiile inerente unei societăţi bazate pe
exploatare şi inegalitate socială, cu intense şi multiple manifestări pentru democraţie,
împotriva fascismului.
Bogatul material documentar referitor la tema abordată, caracterul şi amploarea,
acţiunilor desfăşurate pe frontul luptei pentru unitate, libertate şi independenţă naţională,
indică Bucureştii drept important centru înspre care gravitau forţele revoluţionar demo­
cratice, loc unde s-au plămădit idei generoase, s-a călit voinţa, a prins contur şi s-a
afirmat un puternic sentiment a l solidarităţii şi unităţii.
Pornind de la analiza forţelor social-politice, de la rolul Capitalei în viaţa ţării,
invocînd tradiţiile revoluţionare ale maselor bucureştene în lupta pentru progres, pentru
drepturi şi libertăţi democratice, C C . a l P.C.R. a acordat o mai mare atenţie Bucureştilor,,
organizaţiilor revoluţionare-democratice care activau aici.
Importanţa pe care conducerea P . C . R . a acordat-o Bucureştilor — principal centru-
comunist a l României — rezultă şi din hotărîrea plenarei d i n iulie 1933, care conferea-
organizaţiei din Bucureşti rolul de organizaţie regională
Cu toate că nu au fost total eliminate unele practici ale sectarismului, iar anumite-
indicaţii ale Cominternului nu aveau o deplină consonanţă cu realităţile locale, activitatea
în ansamblu a organizaţiei din Bucureşti — comparativ cu anii anteriori perioadei ce ne
preocupă — a fost incontestabil superioară în toate compartimentele. Această apreciere o-
întîlnim formulată expres în multe documente.
Astfel se precizează că rolul şi influenţa politică a P.C.R. este mult mai mare decît
arată cifrele, dovadă în acest sens fiind „evenimentele din februarie (1933 — n. n.) di»
Bucureşti, cînd luptele mari, în care au luat parte m i i de muncitori bucureşteni, au fost
conduse de către partid" . I n articolul Situaţia organizaţiei partidului
2
comunist din Bucureşti
şi sarcinile imediate, publicat in „Buletinul C C . al P . C . R . " d i n iunie 1935, se arată că în
perioada octombiie 1934—iunie 1935 organizaţia Capitalei a obţinut „o serie de succese-
însemnate, atît în ceea ce priveşte organizarea şi conducerea luptei maselor, cît şi consoli­
darea ei organizatorică şi mărimea e i " . 3

I n structura organiztorică a P.C.R. în Capitală întîlnim organizaţia locală, organizaţiile

de sectoare şi celulele, care i n Bucureşti erau de 3 feluri : celula de uzină, celula combinată,
(membri din întreprinderi şi din afară), celula de cartier.

1
„Buletinul C C . al P.C.R.", an. I V , nr. 16—π, ianuarle-martie, 1934.
1
Arhiva C C . al P.C.R., Colecţia 7, dos. 263.
3
„Buletinul C C al P.C.R.'-, an. V, nr. 21, din iunie 1935.

www.mnir.ro
670 PETRE DACHE

P r i n intermediul mijloacelor folosite şi a l metodelor aplicate organizaţia d i n Bucureşti,

împreună cu toate organizaţiile P.C.R., şi-a adus o contribuţie meritorie la lupta pentru
demascarea organizaţiilor fasciste, a limitării drepturilor democratice, pentru apărarea
suveranităţii şi independenţei patriei. Numeroase ziare legale şi ilegale tipărite, imprimarea
unui număr impresionant de manifeste, scrierea de lozinci atît în interiorul, cît şi în exte­
riorul unor clădiri, arborarea de steaguri roşii, purtarea de pancarte cu lozinci la mani­
festaţiile ce aveau loc, difuzarea unor cărţi poştale ilustrate şi a unor timbre cu
conţinut revoluţionar, toate acestea vorbesc de lărgirea activităţii de progapandă a P.C.R.,
de multitudinea căilor prin care partidul se adresa maselor, comunica cu acestea, le făcea
cunoscut programul şi ideologia sa, le chema la luptă.
Intr-o rezoluţie a C C . a l P.C.R. referitoare l a presă se exprimă „Adinca convingere
că organizaţia fruntaşă bucureşteană, care sub conducerea C C a jucat u n rol atît de
măreţ în zilele eroice din februarie, şi care în ultimele luni şi-a lărgit în mod însemnat
rîndurile şi-a întărit rolul conducător a l P.C.R. din România în mişcarea muncitorească,
va putea să se achite de această sarcină" . 4

I n presa P.C.R. sau în cea influenţată de partid întîlnim numeroase articole care
militau pentru democraţie, independenţă naţională, pace şi împotriva fascismului. Relevînd
pericolul pe care îl prezenta fascismul, presa P.C.R., a organizaţiilor revoluţionare şi
democratice iniţiate şi conduse de partid combătea în acelaşi timp ideologia reacţionară,
retrogradă şi mistică α acestora, precum şi propăvăduitorii ei, în primul rînd „Garda
de fier".
I n Bucureşti, ca şi în restul ţării, lupta pentru menţinerea libertăţilor democratice,
împotriva organizaţiilor de extremă dreaptă, atragerea pe o platformă comună de luptă
a tuturor forţelor democratice, antifasciste, n u era uşoară. D a r abnegaţia, spiritul de
sacrificiu, devotamentul pentru cauza celor mulţi au găsit veşnici luptători n u numai
în rîndul comuniştilor, ci şi i n rîndul altor categorii de oameni ai muncii educaţi în
spiritul solidarităţii şi unităţii de clasă.
Străduindu-se să îndeplinească indicaţiile conducerii P.C.R. în ceea ce priveşte realizarea
unităţii de acţiune a clasei muncitoare, pentru menţinerea şi cîştigarea de noi libertăţi
democratice, împotriva fascismului, comuniştii din Bucureşti, sprijniţi de mulţi din socia­
lişti, social-democraţi, de numeroase elemente progresiste călăuzite de imperativul unităţii,
au iniţiat numeroase acţiuni.
„Convingerea noastră este — scria «Steagul Roşu» — că acţiunea comună munci­
torească, frontul unic proletar trebuie înfăptuit în ciuda oricărui obstacol. D c aceea lucrul
care ne preocupă mai mult ca orice trebuie să fie n u ceea ce ne desparte, ci ceea
ce ne poate apropia de organizaţiile P . S . D . " . I n articolul „Unitatea, imperativul momen­
5

tului", dr. L . Ghelerter arată că „Unitatea proletariană este şi rămîne comandamentul

vremei, parola permanentă a proletariatului" . c

L a 28 februarie 1936, la întrunirea organizaţiei P.S.D. a capitalei Lotar Rădăceanu,

secretar general a l P . S . D . — referindu-se la necesitatea luptei unite a tuturor forţelor
democratice, antifasciste — arată că „Partidul Social Democrat are datoria de a-şi revizui
tactica în sensul de a adera la formula frontului popular cu toate grupările democratice,
chiar şi cu partidul comunist" '.
I n afara propunerilor C C a l P.C.R. adresate muncitorimii organizate şi neorganizate,
eît şi conducerii P.S.D. şi P.S.U., organizaţia din Bucureşti a P.C.R. a înaintat propuneri
proprii, a militat pentru încheierea unor acorduri de colaborare cu partidele amintite, care

4
Ibidem, an. I V , nr. 18—19 din 1934.
5
„Steagul Roşu", an. V i n , nr. 2, din aprilie 1936.
* „Proletarul", an. v n , nr. 7, din 1936.
7
Arhiva C C . al P.C.R., Colecţia. SO, dosar nr. 60/f. 9.

www.mnir.ro
ORGANIZAŢIA BUCUREŞTI A P.C.R. Şl L U P T A CONTRA P E R I C O L U L U I F A S C I S T C71

şi-au găsit expresia în acţiuni de o mare semnificaţie politică desfăşurate sub steagul
frontului unic. întărirea organizaţiei Bucureşti a P.C.R., a organizaţiilor de sectoare, a
celulelor din fabrici sau cartiere a determinat în Capitală afirmarea unui spirit revolu­
ţionar v i u , a unui contact mai strîns cu masele, eliminarea practicilor sectarist-stîngiste în
aprecierea celorlalte partide şi grupări muncitoreşti sau în atitudinea faţă de alte categorii
sociale neproletare.
Intensificarea luptei maselor populare bucureştene, alături de forţele progresiste din
întreaga ţară, îşi are izvorul în adîncile nemulţumiri la a căror acumulare au contribuit
toate împrejurările vieţii social-politice : exploatarea capitalistă, arbitrariul şi corupţia
administraţiei, nerespectarea legislaţiei, fiscalitatea excesivă, tendinţa vădită de limitare a
drepturilor şi libertăţilor democratice.
Numeroase sînt întrunirile, mitingurile, grevele şi alte acţiuni prin care oamenii
muncii d i n capitală şi-au cerut dreptul la existenţă, împotriva regimului de exploatare şi
asuprire. Specificul luptei forţelor democratice dusă în capitală în acei ani este determinat
nu numai de folosirea unor noi forme de luptă, ci şi de caracterul ei mai organizat, bazat
pe un program de acţiune minuţios elaborat.
In Bucureşti s-a desfăşurat o vie agitaţie, s-au întreprins numeroase acţiuni în
1934 pentru casarea sentinţei în procesul ceferiştilor şi petroliştilor ; de asemenea masele
bucureştene şi-au exprimat solidaritatea cu luptătorii patrioţi, antifascişti, implicaţi în
procesele politice judecate la Bucureşti, Cluj, Craiova, Braşov, Constanţa, Iaşi, Galaţi etc.
Referindu-se la acţiunile întreprinse, „Buletinul Ajutorului Roşu" făcea precizarea că
„Organizaţia din Bucureşti a ştiut să mobilizeze m i i de muncitori prin proteste iscălite,
acţiuni, greve demonstrative, întruniri zburătoare, difuzarea de manifeste etc." *.
Acelaşi organ de presă arăta că „în campania pentru regimul închisorilor de
asemenea Secţiunea Bucureşti a luat iniţiativa strîngcrii iscăliturilor de protest şi trimiterea
delegaţiilor din fabrici la z i a r e " . 9

Ample manifestaţii pentru drepturi şi libertăţi, pentru pace, împotriva fascismului,

au fost desfăşurate prin intermediul organizaţiilor legale de masă iniţiate, conduse sau
influenţate de P.C.R. U n puternic ecou în rîndul opiniei publice au avut acţiunile desfă­
şurate sub egida Comitetelor cetăţeneşti, a Blocului pentru apărarea libertăţilor democratice.
Seria marilor întruniri organizate de comitetele cetăţăneşti a început la 18 septembrie
1935 şi a continuat pînă în toamna anului următor. Aceste întruniri au căpătat u n
pronunţat caracter antifascist, de luptă pentru front popular.
Participarea largă a forţelor democratice, antifasciste la întrunirile şi demonstraţiile
d i n anii 1936—1937 se integra în planul preconizat de P.C.R. de atragere şi conlucrare a
tuturor forţelor politice, patriotice, antifasciste pc o platformă comună a frontului popular.
După cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu in expunerea făcută cu ocazia celei de a
45-a aniversări a P.C.R., „Comuniştii iau parte la întrunirile şi demonstraţiile organizate
în anii 1936—1937 de partidele naţional-ţărănesc şi radical-ţărănesc, iinprimîndu-le comba­
tivitate, influenţînd transformarea lor în manifestări antifasciste sub lozinca frontului
populai" . Despre modul în care comuniştii, organizaţia din Bucureşti a P.C.R., au ştiut
10

să folosească marile întruniri şi demonstraţii organizate de naţional-ţărăneşti în vara

anului 1936 ne stau mărturie numeroase documente. Referindu-se la întrunirea din 25
decembrie în articolul „Spre înfăptuirea frontului popular", „Steagul Roşu" aprecia parti­
ciparea membrilor altor partide şi organizaţii revoluţionar-democratice alături de cele naţio¬
' „Buletin al C C . al Ajutorului Roşu din România", martie 1935.
• Ibidem.
Nicolae Ceauşescu, România pe
10
drumul desdvfrslrll construcţiei socialiste, Edit.
Politică, Bucureşti, 1968, p. 370.

www.mnir.ro
672 P E T R E DACHE

nal-ţărăneşti, care sprijineau pe D e m . I . Dobrescu — fostul primar al capitalei — , ca un

prilej de întărire a legăturilor „cu aripa stîngă a P.N.Ţ., care sc conturează".
L a marea întrunire din 24 mai 1936, organizaţia P.C.R. a Capitalei „a ţinut să
se prezinte cu grupuri compacte, pancarte şi lozinci proprii" . Pe toată durata desfăşurării
12

manifestaţiei participanţii au scandat lozinci pentru pace, contra fascismului, pentru F . P . A .

Dar ceea ce l a 24 mai 1936 era „o repetiţie generală", avea să se amplifice o
săptămînă mai tîrziu — la 31 mai 1936 — , cînd s-a desfăşurat una din cele mai mari
acţiuni politice de masă în perioada interbelică în capitală.
L a indicaţia organizaţiei locale a capitalei, pentru a ridica gradul de combativitate
al manifestanţilor, participanţii convocaţi de comunişti şi de celelalte organizaţii revoluţio­
nare de masă s-au intercalat printre rîndurile naţional-ţărăniştilor. Ziarul „Universul"
arăta în legătură cu aceasta : „Comuniştii s-au introdus în manifestaţia naţional-ţără­
niştilor" , iar un raport al Siguranţei preciza că „printre organizaţiile de sectoare (naţional-
12

ţărăniste — n. n.) erau intercalate secţii de comunişti, care au defilat cu pumnii strînşi
şi cu placarde, scandind lozinci ale partidului comunist" . i3

I n scopul pregătirii maselor, atragerii acestora la demonstraţie, P.C.R. a elaborat şi

difuzat u n manifest. Cu acelaşi prilej şi în acelaş scop a difuzat un manifest în organizaţia
din Bucureşti a P.C.R., intitulat Către muncitori, ţărani, meseriaşi, funcţionari către studenţi
şi liberi profesionişti, către întreaga populaţie nevoiaşă din capitală ! care „chiarnă pe
naţional-ţărănişti, iunianişti, social-democraţi, socialişti, toate partidele democratice, să ţină
cu orice preţ demonstraţia de la 31 mai, o demonstraţie comună pentru răsturnarea
guvernului, pentru alegeri libere, pentru Front popular antifascist şi guvern a l frontului
popular. Acesta este drumul de salvare a maselor populare de pericolul fascist"
Nu v o m intra în alte detalii privind demonstraţia din 31 mai, despre care ziarul
„Dimineaţa" scria că a oferit Bucureştiului „o dimineaţă înălţătoare, tonică. A asistat la o
desfăşurare de forţă populară, venită ca o mireasmă" ; ne v o m referi doar la Scrisoarea
din 25 iutie 1936 a C C . a l P.C.R. care arată că „de data aceasta am reuşit n u numai
în capitală, ci pe întreaga ţară, dar m a i cu seamă în capitală, mobilizînd independent
masele sub lozincile noastre, să aducem mase compacte muncitoreşti şi de cetăţeni de
diferite categorii sociale, dind demonstraţiei din capitală un caracter dc luptă pronunţat
antifascist şi pentru F . P . A . " i 5
.
Agresivitatea organizaţiilor fasciste şi profasciste cunoaşte proporţii deosebite în luna
iunie 1936, cînd acestea deslănţuie o nouă ofensivă împotriva libertăţilor cetăţeneşti, a
presei democratice şi a sediilor acestora.
Şi cu acest prilej oamenii muncii din capitală şi-au dovedii participarea activă la
lupta pentru apărarea democraţiei împotriva provocărilor fasciste.
Astfel, din iniţiativa P.C.R., a celorlalte organizaţii révoluţionar-dcmocraticc, s-au
constituit echipe de muncitori, studenţi, funcţionari şi alţi oameni ai muncii, care în
Gara de Nord, Piaţa Victoriei, Piaţa Matache Măcelarii., Cişmigiu, în faţa Cercului militar
şi în alte puncte ale oraşului au dat o ripostă ho ţări tă gărzilor legionare şi cuziste.
Acelaşi spirit dc solidaritate, de acţiune comună pe baza frontului unic s-a mani­
festat şi cu ocazia apărării Casei poporului de atacul bandelor fasciste.
Concomitent cu lupta împotriva fascismului oamenii muncii din capitală, în frunte
cu comuniştii, au desfăşurat numeroase acţiuni pentru pace, pentru apărarea integrităţii
teritoriale şi a independenţei naţionale, împotriva revizionismului, mai ales începînd cu
anul 1936.

» Arhiva C C . al P.C.R., Colecţia 30, dosar 254, f. 1.

u
„Universul", din 2 Iunie 1936.
a
Arhiva C C a l P.C.R., Colecţia 7, dos. 254, f. 2.
" Arhiva I.S.I.S.P., Cota A X X — 26, inv. 951.
16
Arhiva C C al P.C.R., Colecţia 1, dos. 71, fila 6.

www.mnir.ro
ORGANIZAŢIA BUCUREŞTI A P.C.R. ŞI L U P T A CONTRA P E R I C O L U L U I F A S C I S T 673

Se impune α preciza că manifestaţiile pentru pace se împleteau tot mai strîns cu

lupta contra agitaţiilor revizioniste ale cercurilor fasciste, hitleriste-hortyste.
Luînd cuvîntul la întrunirea din 17 noiembrie 1936 — întrunire la care au luat
cuvîntul comunişti, social-democraţi, socialişti — Petre Crăciun spunea : „Noi, muncitorii
româqi, Ştim una şi bună, pămîntul acestei ţări a fost apărat şi muncit de braţele
părinţilor noştri. Ε a l nostru şi-1 v o m apăra cu preţul sîngelui nostru" 16
.
Lupta pentru apărarea libertăţilor democratice, contra pericolului fascist, contra
forţelor de dreapta, pentru u n guvern a l ' forţelor democratice s-a manifestat cu putere
şi cu ocazia alegerilor comunale din primăvara anului 1937 şi a celor parlamentare din
decembrie acelaşi an. I n manifestul lansat de Secţiunea Bucureşti în preajma alegerilor
comunale se preconizează „o listă unică a democraţiei, primul pas spre alianţă statornică
a tuturor forţelor democratice în Frontul popular antifascist" .a

La rîndul său „Steagul roşu" arată că „Porunca momentului de faţă e o Listă

comună cu reprezentanţii forţelor democratice, şi nu fărâmiţarea lor" . a

L a 1 decembrie 1937, cu ocazia împlinirii a 19 ani de la unirea Transilvaniei cu

România, eveniment ce a fost evocat prin numeroase adunări, s-a exprimat şi cu acest
prilej hotărîrea proletariatului bucureştean, a tuturor forţelor democratice de a apăra şi
unitatea şi integritatea statului român prin toate mijloacele.
Semnificaţia luptei desfăşurată în anii analizaţi a fost clar exprimată de tovarăşul
Nicolae Ceauşescu : „Eroica luptă dusă în acei ani de partidul comunist în fruntea clasei
muncitoare şi a unor largi forţe progresiste sub steagul democraţiei şi independenţei ţării,
atitudinea lucidă a unor grupări politice ale claselor conducătoare au stăvilit pentru u n
timp ascensiunea spre putere a organizaţiilor fasciste şi înrobirea ţării Germaniei
naziste" 19
.
Spre cinstea sa organizaţia Bucureşti a P.C.R., educată la înalta şcoală a luptei
revoluţionare, pătrunsă de un puternic patriotism, a fost la înălţimea cerinţelor majore ale
momentului, reprezintînd o verigă importantă în angrenajul luptei pentru pace, democraţie,
independenţă naţională.

LA CONTRIBUTION D E L'ORGANISATION D E BUCAREST

DU P.CR.À LA LUTTE POUR D E S LIBERTES
DÉMOCRATIQUES, C O N T R E L E PÉRIL FASCISTE
(1934—1938)

Résumé

Commençant par l'analyse des forces socto-polttu-ues et du rôle de la capitale dans la

vie du pays, invoquant les traditions révolutionnaires des masses populaires bucarestotses, la
communication relève le rôle joué par l'organisation de Bucarest du P.C.R. dans la lutte pour
les droits et les libertés, contré le fascisme et pour l'indépendance nationale, dans les années
1934—193S.

" „Dimineaţa", din 18 noiembrie 1936.

" Arhiva I.S.I.S.P., Cota X X I — 4 Înv. 979.
„Steagul roşu", an. I X , nr. 12, fila 1937.
18

Nicolae Ceauşescu, Romdnia pe drumul

18
desăvtrţlrli construcţiei socialiste, vol. I ,
Editura Politică, Bucureşti, 1966, fila 371.

www.mnir.ro
674 P E T R E DAC H E

Les moyens de propagande à l'aide desquels l'organisation bucarestoise du P.C.R.

influença l'opinion publique, les actions entreprises, les grands meetings et démonstrations
antifascistes des années 1935—2937 qui ont entraîné des dizaines de mttlters d'hommes constituent
un éloquent témoignage concernant l'apport de Bucarest à la lutte antifasciste. En mime
temps ont eu lieu, à l'initiative des communistes, des autres partis ouvriers et organisations
révolutionnaires, de nombreuses manifestations pour la paix, pour la défense de l'Indépendance
nationale et de l'Intégrité territoriale, contre le révisionnisme, manifestations déroulées sous
le drapeau de l'unité d'action des forces démocratiques.
En guise de conclusion on montre que l'organisation de Bucarest du P.C.R., formée à
la haute école de la lutte révolutionnaire, imprégnée d'un fort patriotisme a été ά l'hauteur
des exigences majeures de la lutte pour la patx, la démocratie et l'indépendance naţionale.

www.mnir.ro
 P R E S A COMUNISTĂ ŞI DEMOCRATICĂ
IN APĂRAREA INDEPENDENŢEI ŞI SUVERANITĂŢII
NAŢIONALE (1938—1940)

de I O R D A N A L U N G U

Prezente inseparabil într-o deplină unitate organică, independenţa şi suveranitatea

patriei, idei izvorîte dintr-un profund patriotism revoluţionar, străbat în anii amintiţi, fără
răgaz, paginile ziarelor şi revistelor comuniste şi socialiste, cum sint : „Scânteia", „Lupta
de clasă", „Lumea nouă" etc., a celor de orientare democratică : „Reporter", „Neamul româ­
nesc", „Semnalul", „Azi", „Lumea românească", ca şi a numeroase organe de presă locale.
Toate constituind frontul comun a l publicisticii româneşti, îndreptat împotriva fascismului,
a revanşismului statelor nemulţumite de tratatele de pace de la Paris, a războiului,
stăruind în a trezi conştiinţele, în a explica cît de absurdă şi anacronică este aproprierea
României de Germania nazistă, o Germanie revanşardă, agresivă şi războinică, chemînd
neîncetat la unirea tuturor forţelor în stare să bareze calea fascismului aflat în plin marş
spre putere şi în ţara noastră.
Uescifrînd evenimentele din viaţa politică internaţională, evoluţia lor, presa a sem­
nalat la timp pericolul de război, a avertizat opinia publică românească asupra gravităţii
s i consecinţelor l u i . E a s-a ridicat energic împotriva politicii revizioniste, a militat pentru
securitatea internaţională, pentru întărirea colaborării cu Franţa, Anglia şi U . R . S . S . , cu
«tatele din Mica înţelegere şi înţelegerea Balcanică, pentru organizarea apărării patriei.
O analiză a situaţiei internaţionale de la începutul anului 1938 ne obligă să
observăm că starea de îngrijorare faţă de independenţa şi integritatea ţării, manifestată de
presă, îşi avea temeiul real şi obiectiv în evenimentele istorice ale vremii. I n acest moment,
Germania nazistă trece la înfăptuirea politicii sale de expansiune în centrul şi sud-estul
Europei. Aceasta, conjugată cu politica de „conciliere a intereselor regimului hitlerist cu
interesele Imperiului britanic, în scopul acordări libertăţii de mişcare Germaniei în bazinul
dunărean şi în Balcani, în schimbul renunţării la pretenţiile asupra fostelor sale colonii" , i

p u n cu acuitate problema rezistenţei în faţa pericolelor creseînde de agresiune.

In contextul dat, presa comunistă angajată plenar în afirmarea poziţiei P.C.R. de
apărare a independenţei patriei, ca de altfel şi presa democratică, dezbate pe multiple
planuri în paginile ci evenimentele internaţionale, mai ales din punctul de vedere al
consecinţelor acestora asupra independenţei economice şi politice a României. Spre exemplu,
revista „Lupta de clasă", organul teoretic a l P.C.R., explica că pentru ducererea războiului
mondial, Hitler are nevoie de petrolul, cerealele, vitele, ca şi de braţele muncitorilor şi
ţăranilor din România . Manifestîndu-şi nedumerirea în ce priveşte politica de conciliere
2

şi cedare a guvernelor Franţei şi Angliei fa fă de Germania şi Italia, în acelaşi număr

revista nota : „Politica aceasta de încurajare a statelor agresoare ameninţă în primul rînd

„Anale de istorie", nr. S/1975, p. 26.

1

' „Lupta de clasă", nr. 2, din mal 1938.

www.mnir.ro
676 IORDANA L U N G U

independenţa ţărilor mai mici d i n nord-estul şi sud-estul Europei, ameninţă n u numai Spania,
ci şi Franţa şi n u numai acestea, ci şi integritatea Imperiului britanic însăşi, şi atunci de ce
această politică ?". Citind d i n ziarul „Mancester G a r d i a n " din 21 martie 1938, revista
răspundea : „frica de comunism".
L a rîndul său, ziarul „Reporter" — bine cunoscut pentru activitatea sa antifascistă
— nota că „Opinia publică românească trebuie să fie avertizată. Graniţele ţării sînt
primejduite. Pacea este subminată. Există o singură salvare : încetarea oricărei colaborări
cu A x a Berlin-Roma ; întărirea alianţelor cu puterile pacifice ale lumii, în primul rînd cu
cele de care este legată direct soarta noastră : Franţa, Cehoslovacia şi U . R . S . S . " , iar ziarul 3

„Scînteia" declara că „P.C.R. v a lupta d i n toate puterile pentru o politică externă de

apărare a păcii" . 4

Ca şi comuniştii, socialiştii apreciau şi ei în organele de presă faptul că politica

de capitulare a Franţei şi Angliei faţă de fascismul internaţional, zilnic mai agresiv şi
mai întreprinzător, a agravat situaţia în centrul şi sud-estul Europei. „După încorporarea
Austriei — afirma ziarul «Lumea nouă» — Germania coboară pe albia Dunării pentru
a-şi întinde zona de influenţă economică şi politică în tot centrul şi sudul E u r o p e i " . 5

Susţinînd ideea apărării independenţei naţionale a României, ziarul îşi reafirma

poziţia privitoare la continuarea politicii de alianţă şi colaborare cu Franţa, Anglia şi
Uniunea Sovietică . Căci, după cum afirma acelaşi ziar, „suveranitatea este în funcţie de
e

independenţa economică şi neatîrnarea politică pe care (România — n. n.) v a reuşi să le

salveze numai în apropiere de marile state democratice" .7

I n mod firesc, România este mult mai puternic legată de acele state care păzesc
pacea, în cadrul frontierelor actuale — remarca ziarul „Lumea românească" — , decît de
statele revanşarde, care provoacă războiul pentru a schimba frontierele de a z i . A merge 8

acum alături de Germania — continua „Lumea românească" — înseamnă a aduce războiul

pe pămîntul României . 9

Reflectînd pe u n plan mai larg, ziarul „Azi" preciza că „Locul statelor mici se
găseşte lîngă acele puteri care apără pacea, lîngă acele state care n u au nimic de
cucerit, ci totul de păstrat, bunurile şi libertatea lor, civilizaţia şi umanitatea" 10
. Totodată,
ziarul „Lumea nouă", replicînd cu demnitate presei engleze, potrivit căreia statele dunărene
nu trebuie să devină colonii germane, declara : „Noi credem că ţările mici din această
parte a Europei n u pot rămîne simple figuri în jocul de şah a l marilor puteri. E l e
au dreptul l a independenţă şi n u trebuie să devină nici colonii ale Germaniei, nici ale
Italiei şi nici ale Angliei"
Anexarea Austriei şi dezagregarea statului cehoslovac au favorizat ofensiva Germaniei
hitleriste pentru subordonarea economică şi politică a sud-estului european. Intr-un articol
intitulat Nori greu deasupra României, ziarul „Scînteia" releva că : „Evenimentele din
ultima vreme ne orată răspicat şi limpede că nu soarta germanilor sudeţi sau celor
austrieci îl preocupă pe Hitler, ci dorinţa de a deveni stăpîn atotputernic peste o Europă
ingenunchiată. România este un «amănunt» în planul acesta criminal, dar un amănunt
de mare însemnătate. Pentru noi acest «amănunt» înseamnă grîu, petrol, înseamnă
ciopîrţirea ţării, pierderea independenţei" . 1J

„Reporter", nr. 4, din 23 ianuarie 1938.

3

' „Scînteia", nr. 93, din 31 Ianuarie 1938.

* „Lumea nouă", nr. 18, din l mal 1938.
' Ibidem, nr. 9, din 27 februarie 1938.
Ibidem, nr. 25, din 20 noiembrie 1938.
7

„Lumea românească", nr. 301, din 1 aprilie 1938.

8

' Ibidem, nr. 249, din β februarie 1938.

» „Azi", nr. 18, din 25 iunie 1939.
11
„Lumea nouă", nr. 5, din 3 iulie 1938.
a
„Scînteia", nr. 104, din 25 noiembrie 1938.

www.mnir.ro
P R E S A COMUNISTA ŞI D E M O C R A T I C A ΓΝ APĂRAREA I N D E P E N D E N T E I 677

Evoluţia evenimentelor internaţionale îndreptăţea aprecierea că „veleităţile expan­

sioniste ale imperialiştilor germani concretizate i n «Drang nach Osten» nu vor mai putea
fi oprite. «Marşul spre răsărit» al Germaniei hitleriste v a continua, poftele de expansiune
şi ale altora vor fi deschise de azi înainte" . I n această situaţie România trebuia să facă
a

faţă condiţiilor plasării ei geografice. „Să veghem — după cum scria ziarul «Semnalul»
— l a neatîrnarea noastră, să ne închinăm forţele — uniţi — menţinerii şi afirmării
acestei neatîrnări" 14
.
Datorită însă politicii de cedare şi chiar de trădare a intereselor naţionale promovate
de cercurile conducătoare dintr-un şir de state ale Europei d i n acea vreme, inclusiv d i n
România, ocuparea şi subjugarea de către Germania hitleristă a altor popoare n u au
întîlnit o ripostă fermă, hotărîtă. „Viaţa a demonstrat — după cum subliniază secretarul
general a l P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu — că acordurile de Ia Miinchen, toate trata­
tele şi acordurile încheiate cu Germania hitleristă n u numai că n u au frînat politica de
agresiune a nazismului, ci, dimpotrivă, au constituit o încurajare în realizarea ţelurilor
acesteia de cotropire şi dominaţie a altor popoare" 1>
.
Astfel că, la începutul anului 1939, asaltul economic şi politic a l Germaniei împotriva
României a luat forme tot mai ascuţite. Germania cere — după cum afirmă ziarul
„Scînteia" — să poată importa din România petrol în cantităţi nelimitate, mîini libere la
gurile Dunării, dreptul de a construi i n România o autostradă de felul celei din Cehoslovacia
şi, în sfîrşit, se amestecă făţiş în treburile interne ale ţării, cerînd înlăturarea din guvern
a l u i Armand Călinescu, autorul măsurilor împotriva mişcării g a r d i s t e . 16

La scurtă vreme după încheierea tratatului economic româno-german (23 martie

1939), revista „Lupta de clasă", într-un articol intitulat Germania hitleristă şi lupta împo­
triva independenţei şi integrităţii României , 17
evidenţiind mijloacele folosite de Germania
pentru a determina încheierea documentului menţionat, nota : presiunea militară, amenin­
ţările şi şantajul. „Din ordinul de la Berlin — relatează revista — Ungaria şi Bulgaria au
mobilizat şi masat trupe la graniţa României".
Evident, „tratatul economic româno-german din 23 martie 1939 făcea parte din
politica de ansamblu a celui de-al treilea Reich, vizînd acapararea economică şi hegemonia
politică în spaţiul sud-est a l continentului ; acest tratat, aprecia partidul comunist, a fost
impus României de către Germania, de unde şi caracteristica sa de dictat economic" .ω

Neliniştea şi îngrijorarea faţă de u n atac a l Germaniei naziste asupra României

cuprinsese în primăvara anului 1939 toate forţele democratice şi antifasciste. Ziarul
„Lumea nouă" afirma că alipirea Cehoslovaciei, ce a urmat aceleia a Austriei, n u este decît
o etapă spre dominaţia de către Hitler a Europei Centrale şi sud-orientale , iar ziarul 19

„Scînteia" adăuga că „adeziunea Ungariei la pactul anticomintern a sporit enorm dc

m u l t pericolul unui atac contra României" . Concomitent cu agravarea situaţiei interna­
M

ţionale, presa vizată se ancorează tot mai puternic în lupta pentru apărarea independenţei
ţării. Relatînd, spre exemplu, despre mobilizarea trupelor maghiare la graniţa de vest,
ziarul „Semnalul" publica în paginile sale cuvîntarea l u i Armand Călinescu, preşedintele
Consiliului de Miniştri, care declara că „Pentru integritatea teritoriului ei, România se v a
bate împotriva oricui cu toate puterile ei şi fără să stea să cîhlărească rezultatul

" „Lumea nouă", nr. 17, din 25 septembrie 1938.

" „Semnalul" din 26 noiembrie 1938.
Nicolae Ceauşescu, CuiAntare la adunarea festivă din Capitală cu prilejul împlinirii
a

a 30 de ani de la victoria asupra fascismului şl a 98 de ani de la cucerirea Independenţei de

stat a Romdniei, 9 mai 1975, Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 7—8.
„Scînteia", nr. 105—106, din 24 ianuarie 1939.
10

„Lupta de clasă", nr. 6, din august 1939.

17

„Anale de Istorie", nr. 6/1975, p. 39.

a

„Lumea nouă", nr. 13, din 26 martie 1939.

: 9

„Scînteia", nr. 107, din Β februarie 1939.

30

www.mnir.ro
678 lORDANA L U N G U

luptei. A v e m — preciza autorul — u n patrimoniu sflnt pe care înaintaşii noştri l-au creat.
Sîntem datori să-I păstrăm cu orice sacrificiu. Istoria v a înregistra hotărîrea noastră de
viaţă independentă şi curajul nostru de a o apăra" . 21

In această luptă, în fruntea forţelor antifasciste au fost, desigur, comuniştii. I n

„Manifestul" său din 17 martie 1939, partidul comunist declara : „Comuniştii vor lupta
cu arma în mînă în primele rinduri. U n i ţi-vă cu toţii într-un singur front puternic contra
lui Hitler şi aliaţilor săi revizionişti" . B

Hotărîrea comuniştilor de a lupta cu arma în mînă pentru apărarea patriei a găsit

un larg ecou în coloanele presei comuniste şi antifasciste. Ziarul „Scînteia" a militat neobosit
pentru mobilizarea maselor, a tuturor categoriilor sociale şi politice antifasciste, la acţiuni
concrete pentru apărarea independenţei naţionale. I n cadrul acţiunilor de mare amploare
se înscrie demonstraţia antifascistă de la 1 mai 1939, cînd, aşa cum relatează ziarul
„Scînteia" 23
în renumitul său reportaj, deasupra capetelor mulţimii se înălţau pnnearde-
cu lozincile : „Cerem abrogarea pactului economic româno-german de trădare a ţării ! " T

„Să apărăm graniţele ţării împotriva agresorului hitlerist !", „Trăiască independenţa naţio­
nală a ţării !", „Jos fascismul !", „Vrem România liberă şi independentă !". Acest reportaj
era încă u n prilej pentru organul central de presă al P.C.R. dc a-şi reafirma patriotismul
său revoluţionar, hotărîrea fermă de a milita pentru apăTarea libertăţii, independenţei şi
integrităţii patriei. De notat eă pe aceeaşi poziţie se află şi presa democratică. Z i a r u l
„Neamul românesc" d i n 1 septembrie 1939, spre exemplu, scria : „Aşa c vremea ; n-aveini
ce face. Ne pregătim şi dacă v a fi nevoie, ne v o m apăra cu a r m a " M
.
I n iunie 1939, presa comunistă publică pe larg documentele Plenarei a V l - a a Comi­
tetului Central a l P.C.R., care, analizînd în lumina evenimentelor internaţionale, a evoluţiei
şi perspectivei lor, situaţia României, sublinia că „primejdia dezmembrării şi ocupării
României de către Germania fascistă şi statele revizioniste a crescut enorm în urma
ocupării Cehoslovaciei, Albaniei (...), i n urma aderării Ungariei la pactul anticomintern şi
a creşterii influenţei fascismului german în Bulgaria şi Iugoslavia. Capitularea dictaturii
regale faţă de Germania hitleristă prin încheierea tratatului economic duce Ia transformarea
României într-un rezervor de materii prime pentru nevoile de război ale agresorului fascist
şi înseamnă u n pas important pe calea pierderii independenţei ecomomice şi politice a
ţării" . I n final, documentul chema la vigilenţă pentru apărarea independenţei şi integrităţii
23

României, pentru o politică de securitate colectivă, în alianţă cu statele democratice.

Observăm că Plenara a V l - a a adoptat o poziţie realistă, ce demonstra maturitate»
gîndirii politice a P.C.R., înţelegerea proceselor istorice. Această poziţie a fost reflectată,
afirmată şi în paginile presei. Cu titlu de exemplu cităm revista „Lupta de clasă" d i n
august 1939, care, referindu-se l a sarcinile ce stăteau în faţa poporului român, menţiona :
înfăptuirea blocului balcanic de apărare contra agresorilor fascişti ; încheierea imediată,
a pactului de asistenţă mutuală cu U . R . S . S . ; o politică de securitate colectivă alături
de Uniunea Sovietică, Franţa, Angalia şi Statele U n i t e . Curînd însă după Plenară, m a i
2 6

exact odată cu încheierea pactului de neagresiune sovieto-german (23 august 1939), în

poziţia presei comuniste privitoare la apărarea integrităţii teritoriale a României şi
aprecierea evenimentelor internaţionale apare o schimbare bruscă, nerealistă, care venea,
în contradicţie cu linia politică clar exprimată de P . C . R . Bunăoară, lozinca apărării
graniţelor ţării era apreciată ca şovină şi imperialistă, pericolul principal ce ameninţa
România devenise imperialismul anglo-francez ; înţelegerea Balcanică avea un caracter

„Semnalul" din 2» martie 1939.

21

„Manifestul" C C . a l P.C.R. din 17 martie 1939, Muzeul de istorie al R.S.R., Înv.

22

nr. 19, O.E.

„Scînteia", nr. 20, din 1 Iunie 1939.
23

„Neamul românesc", nr. 16—17, din 15 august—1 septembrie 1939.

24

„Scînteia", nr. 21, din 26 iunie 1939.

35

„Lupta de clasă", nr. 6, din august 1639.

36

www.mnir.ro
 P R E S A COMUNISTA ŞI DEMOCRATICA I N APĂRAREA INDEPENDENŢEI 679

antisovietic ele. Acest moment de inconsecvenţă din istoria presi comuniste a fost însă
curînd depăşit. Presa comunistă rehiîndu-şi lupta şi militînd pe mai departe pentru
apăraiea intereselor naţionale ale ţării.
Politica imperialistă de reîmpărţire a lumii şi dominaţie mondială promovată de
Germania nazistă, ca şi poziţia de cedare în faţa httlerismului, lipsa de fermitate şi unitate
a statelor europene şi a altor state în faţa politicii agresive a imperialismului german
au permis l u i Hitler să dezlănţuie războiul la 1 septembrie 1989, prin atacarea Poloniei.
I n aceste împrejurări, presa comunistă şi antifascistă din România a înfierat agresiunea
Germaniei, solidarizîndu-se cu lupta popoarelor victime. Chiar în primele zile după declan­
şarea războiului, ziarul „Scînteia" scria : „Sîntem pentru sprijinirea popoarelor victime,
care luptă pentru independenţa patriei lor. Comuniştii din România înfierează agresiunea
ucigătoare a l u i Hitler, contra poporului p o l o n e z " . Totodată, sub semnătura savantului
21

român Nicolae Iorga, ziarul „Neamul românesc" publică un articol în care nota : „Reapare
în forma cea inai crudă vechea teorie că statele mici n-au dreptul la independenţă, că ele
cad în spaţii vitale şi se pol mărgini pe harlă ca să se ştie în al căruia din statele mari
trebuie să cadă (...) După biruinţa principiului naţional — preciza autorul — statele, cît
de mici, sînt naţiuni. Iar naţiunile sînt υ formă organică a umanităţii. Nici o metodă
nu Ic poate n i m i c i " . D a r , „In ciuda hotărîrii ferme a majorităţii forţelor politice
2 e
şi
sociale dc a se opune agresiunii, de a apăra integritatea teritorială a ţării, cercurile
reacţionare interne fasciste şi prohitlerisle au acţionat cu înverşunare, pe toate căile, pentru
aderarea României la A x a Berlin-Roma şi orientarea politicii externe a ţării spre
Germania hitleristă" 2 )
.

Acţiunile forţelor reacţionare interne, în conjunctura marşului războinic a l Germa­

niei de cotropire succesivă a Danemarcei, Norvegiei, Olandei şi Belgiei, de capitulare a
Franţei şi înfrîngerea Angliei pe continent, ca şi intensificarea ameninţărilor asupra statelor
din zona de sud-est au creat o situaţie deosebit de grea ţării noastre. D c altfel, încă
în aprilie 1940, Mussolini era informat de un reprezentant al guvernului maghiar
(preşedintele Băncii Naţionale Ungare) despre intenţia statului major german de a porni
un atac asupra României. I n contul trecerii pc teritoriul Ungariei, Germania consimţea ca
trupele 'ungare să ocupe T r a n s i l v a n i a . Aflată singură şi fără sprjin din afară, această
M

situaţie a uşurat dezmembrarea României, impunîndu-i-se însemnate cedări din teritoriul

său naţional. L a 26 iunie 1940, teritoriul dintre Prut şi Nistru, precum şi pârlea de nord
a Bucovinei a u intrat în componenţa Uniunii Sovietice. L a 30 august acelaşi a n , Germania
hitleristă şi Italia mussoliniană au impus guvernului român să cedeze Ungariei horthyste
partea de nord-vest a Transilvaniei.

Plin de indignare, poporul roman şi-a manifestat hotărît protestul său faţă de
sfîrtecarea ţării, declanşînd o adevărată mişcare pentru apărarea integrităţii teritoriale.
Numeroase ziare şi reviste, de orientări politice dintre cele mai diferite, a u exprimat pe
larg, în variate forme publicistice, hotărîrea de neclintit a întregului popor de a-şi apăra
frontierele. Ziarul „Scînteia"' spre exemplu, apărut în ediţie specială, chiar în 30 august
1940, a demascat caracterul imperialist a l odiosului dictat de la V i e n a . 3 1
Intr-un mod
asemănător a fost apreciat dictatul şi dc ziarul „Moldova Roşie" , ca şi <lc îrllrcaga presă 32

comunistă şi antifascistă.

„Scînteia", nr. 23, din 8 septembrie 1939.

37

" „Neamul românesc", nr. 199, din 9 septembrie 1939.

Printre foarfecele cenzurii, de Ion Spălăţelu, Edit. Politică, Bucureşti, 1974, p. 186—187.
23

Relaţii internaţionale in acte şi documente, vol. I I , 1939—1945, Edit. Didactică şi

M

Pedagogică, 1976, p. 36.

„Scînteia", nr. 5, din 17 septembrie 1940.
31

„Moldova roşie", nr. 4—5, din septembrie—octombrie 1940.

33

www.mnir.ro
680 IOBDANA L U N G U

Relatînd despre marea manifestaţie de Ia Cluj din 31 august 1940, ziarul „Tribuna"
sublinia că hotărîrea de la Viena „a ridicat în iureş de protestare întreaga populaţie
românească a Ardealului, ea a dezlănţuit furtuna de împotrivire a unui neam care a avut
o mie de a n i dreptate, dar nu şi-a putut-o dobîndi pînă nu a cucerit-o prin luptă" • 33

Ziarul relevă că mulţimea a strigat : „Nici un petec de pămînt", „Vrem să murim apărîn-
du-ne fruntariile, onoarea şi demnitatea naţională".
Pagini întregi ' au fost consacrate adunărilor de protest şi de ziarele „Ştirea" , M

„Facla" 35
şi de alte ziare, din relatările cărora se concluzionează că oamenii muncii
români, maghiari, germani şi dc alte naţionalităţi, ca in toate momentele grele din
milenara istorie de convieţuire comună, şi de această dată au acţionat hotărît şi unitar,
condamnînd dictatul imperialist, fiind gata de luptă, cu arma în mînă, pentru apărarea
unităţii şi fiinţei naţionale. I n acele zile de grea cumpănă, intr-un nou articol apărut în
„Neamul românesc", marele istoric Nicolae Iofga cugeta : „Aşezaţi unde sîntem, în bătaia
tuturor vînturilor, ca şi cum nc-ar fi fost menirea să stăm dc strajă în faţa şi împotriva
celor mai sălbatice vijelii, toată viaţa noastră nu c altceva decît o trintă cu primejdia.
A m biruit adesea — continuă autorul — , dar cea mai mare biruinţă e că avem în ciuda
tuturora, u n pămînt şi u n steag pe care ai noştri au fost vrednici să le a p e r e " . 3S

Dictatul de la Viena şi apoi instaurarea dictaturii mili taro-fasciste au dus de fapt

— în ciuda stăruinţelor l u i Hitler de a masca aceasta — Ia ocuparea României dc către
armatele naziste. Pe bună dreptate „Moldova roşie" afirma că prin instaurarea guvernului
Antonescu poporul român a fost aruncat în braţele hitlerismului g e r m a n . 37
L a scurt timp,
ţara noastră a fost silită să intre în război împotriva Uniunii Sovietice, alături de Ger­
mania nazistă.
Consecvent apărării intereselor naţionale, partidul comunist s-a ridicat de la început
împotriva războiului hillcrist, pronunţindu-se cu fermitate pentru ieşirea din acest război
şi alăturarea României forţelor coaliţiei antihitleriste. I n conformitate cu această linie
politică, clar exprimată în documentele partidului, presa comunistă şi antifascistă — în-
fruntînd teroarea şi, nu de puţine ori, plătind cu viaţa celor care o redactau, tipăreau şi
difuzau — a ridicat sus steagul salvării patriei, însufleţind şi mobilizind masele, toate
forţele patriotice la luptă pentru apărarea fiinţei naţionale.
Apreciind rolul şi contribuţia ei în făurirea unei Românii libere şi independente,
în Mesajul adresat ziarului „Scînteia" cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la apariţia
primului număr, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general ui P.C.R., sublinia faptul că
„In marile bătălii progresiste revoluţionare, în frunte cu clasa muncitoare, presa a avut
un mare rol mobilizator şi organizator. Putem spune că n u există moment mai important
în istoria luptei de eliberare naţională şi socială (...) în care presa — iar de la apariţia
ei „Scînteia" — să nu-şi fi adus o contribuţie de însemnătate deosebită" . Indeplinindu-şi 38

menirea, cu o abnegaţie neasemuită, presa comunistă şi democratică a desfăşurat o vastă

activitate pentru propagarea în mase a liniei şi poziţiei P.C.R., pentru afirmarea voinţei
şi hotărîrii poporului român de a apăra unitatea şi integritatea teritorială, independenta
patriei.

33
„Tribuna" din 2 septembrie 1940.
M
„Ştirea" din 4 septembrie 1940.
15
„Facla" din 9 septembrie 1940.
30
„Neamul românesc", nr. 17, din 1 septembrie 1940.
" „Moldova roşie", nr. 4—5, din septembrle-octombrie 1940.
38
Nicolae Ceauşescu, România pe drumui construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, voi. 6, Edit. Politică, Bucureşti, 1972, p. 331.

www.mnir.ro
P R E S A COMUNISTA ŞI DEMOCRATICA I N APĂRAREA I N D E P E N D E N T E I 681

LA PRESSE C O M M U N I S T E E T DÉMOCRATIQUE
À L A DÉFENSE D E L'INDÉPENDANCE
ET D E L A SOUVERAINETÉ N A T I O N A L E (1938—1940)

Résumé

Inséparablement présentes, l'Indépendance et la souveraineté de la patrie, Idées surgles

d'un profond patriotisme révolutionnaire, traversent sans cesse, dans les années 1931—1940,
les pages des journaux et des revues communistes et socialistes, par exemple : „Scînteia",
„Lupta de clasă", „Lurriea nouă" etc., celles d'orientation démocratique : „Reporter", „Neamul
romanesc", „Semnalul", „Azi", „Lumea romănească", aussi bien que de nombreux organes
locaux de presse.
En constituant tous le front commun du journalisme roumain dressé contre le fascisme,
ils insistaient pour le réveil des consciences, pour expliquer les conséquences économiques et
politiques de rapprochement de la Roumanie ά l'Allemagne nazie, une Allemagne revancharde,
agressive et guerrière.
En condamnant en même temps la politique de conciliation vis d vis de l'impérialisme
allemand, la presse communiste et démocratique s'est prononcé conséquemment pour la
sécurité internationale, pour l'alliance et la collaboration avec la France, l'Angleterre et l'Union
Soviétique, avec les états formant la Petite Antante et l'Antante Balcanique, avec tous les
Etats décidés à défendre la paix.
La presse actionna fermement et infatigablement pour l'affirmation de la volonté et de
la decision du peuple roumain pour défendre l'Intégrité et l'indépendance de la patrie, leva
le drapeau de la sauvegarde du pays, en animant et mobilisant les masses, toutes les forces
patriotiques, antifascistes dans la lutte pour la défense de l'Intégrité et de la dignité nationale.

www.mnir.ro
 L U P T A P E N T R U E L I B E R A R E A ROMÂNIEI
D E S U B DOMINAŢIA G E R M A N I E I H I T L E R I S T E :
OGLINDITĂ I N Z I A R U L „GRARJL L I B E R "

do H O M E R R A D U "

Cei aproape patru ani de dictaură militaro-fascistă, în fruntea căreia s-a aflat
generalul Ion Antonescu, au însemnat cea mai tristă perioadă din istoria contemporană
a României. Ţara a fost antrenată în războiul împotriva Uniunii Sovietice, a suferit
pierderi umane şi materiale pe front, situaţia sa economică agravîndu-se ca urmare a
eforturilor de război şi a jafurilor germane.
Politica antinaţională promovată de dictatura militaro-fascistă, jefuirea ţării de către-
Germania au creat o stare deosebit de gravă în economia românească, generînd totodată
un puternic val dc nemulţumire generală împotriva guvernului Antonescu şi a hitleris-
mului. Se cristaliza tot mai puternic în conştiinţa maselor populare necesitatea imperioasă
a ridicării la luptă pentru oprirea cursului nefast a l evenimentelor istorice în care fusese-
antrenată România, împotriva adevăratului vrăjmaş a l intereselor noastre naţionale —
Germania hitleristă.
Referindu-se la activitatea desfăşurată de Partidul Comunist Român în această^
perioadă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că „In aceste împrejurări Partidul Comunist:
Român, unind celelalte forţe democratice antifasciste din ţară, η desfăşurat o largă:
activitate de organizare a luptei pentru sabotarea maşinii de război fasciste. Starea de spirit
din rîndul maselor largi populare s-a reflectat şi în rîndul armatei, care înţelegea tot m a i
mult că trebuie să participe activ la lupta pentru salvarea intereselor naţionale, pentru:
eliberarea ţării de sub dominaţia fascistă" .
i

Dorinţa militarilor români de a înceta războiul împotriva U . R . S . S . era semnalată'

frecvent şi în rapoartele informative ale unităţilor : „foarte mulţi ostaşi — se spunea'
într-o notă — părăsesc unităţile şi caută prin toate mijloacele să se înapoieze în ţară",,
sau : „din convorbirile cu ostaşii se desprinde impresia că trupa nu mai vrea să lupte
şi, sub impresia evenimentelor şi a propagandei, n u înţelege sau nu vrea să înţeleagă
rostul războiului. Se spune că nu avem pentru ce lupta pe pămînt străin" . 2

I n cadrul amplei acţiuni duse de P.C.R., de masele populare împotriva dictaturii,

militare şi a dominaţiei germane se înscrie şi activitatea antifascistă a prizonierilor
români, care în această perioadă se aflau în U . R . S . S .
Militarii români care au căzut prizonieri la Odesa, în Crimeea şi mai ales în luptele-
de la Don şi Stalingrad a u intrat pe porţile lagărelor fiind purtători a i acestei stări de-
spirit Aici, posibilităţile lor de a-şi manifesta atitudinea antihitleristă au găsit u n larg
cîmp de dezvoltare.

1
Nicolae Ceauşescu, Cuuintare la solemnitatea sărbătoririi şl decorării diviziei „Tudor
Vladimtrescu-Debreţin" cu prilejul împlinirii α 30 de ani de la înfiinţare — 1 oct. 1973, în.
Romdnia pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, voi. 9, Edit. Politică.
Bucureşti, 1974, p. 329.
' Constantin Nicolae şl Petre nie, Armata romănă pe drum de luptă şi victorii. Edit..
Militară, Bucureşti, 1973, p. 15.

www.mnir.ro
684 HOMER R A D U

La ac(iunea de conştientizare a prizonierilor români la lupta împotriva Germaniei

hitleriste un rol deosebit de important 1-a avut ziarul „Graiul liber" — organ a l prizonie­
rilor români d i n Uniunea Sovietică, în paginile căruia românii prizonieri găseau ştiri
privitoare la desfăşurarea operaţiilor militare şi informaţii despre situaţia d i n ţară.
I n ianuarie 1942, i n lagărul nr. 99 a avut loc o Conferinţă a soldaţilor prizonieri
români din U . R . S . S . , la care au participat 876 de delegaţi români şi cîţiva reprezentanţi
eu vederi antifasciste din partea prizonierilor germani, maghiari şi finlandezi. Conferinţa
a adresat u n apel către poporul român ce cuprindea o scurtă relatare a situaţiei generale
d i n România — în măsura în care ea putea fi cunoscută — , condamna dominaţia Ger­
maniei naziste şi politica de dezmembrare teritorială a României dusă de Hitler, demasca
acţiunile dictatoriale ale regimului antonescian. „Noi, românii — se sublinia în apel —
nu dorim stăpînirea străină a generalilor germani. Noi dorim cîrmuirca noastră româ­
nească, reprezentată printr-un guvern cu adevărat naţional a l României, un guvern a l
păcii, libertăţii şi independenţei României. Salvarea patriei este in mîinile noastre. Salvarea
României este încetarea imediată a războiului. Insă nici Hitler şi nici Antonescu nu vor
înceta de bunăvoie războiul. Numai poporul român şi armata română pot să pună capăt
acestui război. Pentru aceasta sint necesare atît în spatele frontului, cît şi pe front acţiuni
imediate şi hotârîte" .3

Participanţii la conferinţă au redactat o rezoluţie din care menţionăm faptul că

prizonierii cereau conducerii lagărului nr. 99 să se adreseze guvernului sovietic cu rugă­
mintea ca apelul amintit să fie adus la cunoştinţa, pe toate căile, populaţiei din România,
armatei române de pe front, românilor de peste hotare şi tuturor prizonierilor români
d i n U . R . S . S . Totodată solicitau Comandamentului Armatei Roşii să permită scoaterea unui
ziar în limba română, organ de presă a l prizonierilor români.
L a o lună după conferinţa amintită a apărut în limba română ziarul „Graiul liber",
a v i n d ca redactor şef pe comunistul român Dumitru Petrescu. I n cuvîntul către militari, se
.-spunea că „ziarul a fost editat potrivit dorinţei şi cererilor soldaţilor români prizonieri
şi că el v a exprima gîndurile şi voinţa acestora de a lupta pentru o Românie liberă şi
independentă, împotriva ocupaţiei naziste şi a războiului în care poporul român fusese
aruncat de căpeteniile Reichului german şi guvernul de dictatutră militară antonesciană" '. /

„Graiul liber" a contribuit substanţial la clarificarea politică a prizonierilor, la dezvoltarea

mişcării antifasciste, la informarea cititorilor despre lupta forţelor patriotice din România
şi a românilor aflaţi în diferite ţări, despre realităţile din U . R . S . S . , despre evenimentele
politice şi militare internationale. Ziarul a cultivat u r a împotriva Germaniei hitleriste,
ideea luptei pentru eliberarea patriei de sub dominaţia germană. Aproape că nu există
număr a l ziarului în care să n u se relateze în editoriale, articole sau în ştiri despre
i a p t u l că puterile fasciste rupseseră d i n trupul României partea de nord a Transilvaniei,
iîncorporînd-o la Ungaria horthystă, despre regimul de teroare ce fusese instaurat aici.
„Graiul liber", organ de presă al prizonierilor români din Uniunea Sovietică,
prezintă în ample articole etapele constituirii Diviziei de voluntari români „Tudor
Vladimirescu", precum şi mişcarea antifascistă a prizonierilor care luase o amploare deose­
bită. Ziarul făcea cunoscută în toate lagărele febrila activitate a prizonierilor români, în
special după luptele de l a Don şi Stalingrad. Intr-unul d i n editoriale se exprima :
„Prizonierii antifascişti români au înţeles că lupta lor pentru salvarea României trebuie
dusă mînă în mînă cu lupta îndîrjită a poporului român d i n ţară. De aceea ei şi-au
însuşit în întregime platforma frontului patriotic antifascist d i n România" . 5

3
Ibidem, p. 25.
* Ibidem, p. 2G.
5
„Graiul liber", ziar al prizonierilor români din U.R.S.S., din 11 Iunie 1943.

www.mnir.ro
E L I B E R A R E A ROMÂNIEI O G L I N D I T A tN Z I A R U L „GRAIUL L I B E R " 685

Intr-un alt articol se arată : „mişcarea patriotică a prizonierilor, în unire cu mişcarea

patriotică d i n ţară, fcrmînd u n singur tot bine închegat, trebuie să ducă la ruperea
cîrdăşiei cu Germania hitleristă, l a salvarea patriei de prăpastia spre care este împinsă" . 6

In adunări ale prizonierilor au fost desemnaţi delegaţii la Conferinţa tuturor

reprezentanţilor prizonierilor români d i n U . R . S . S . , care a avut loc în zilele de 3 şi 4 sept.
1943 în oraşul Krasnogorsk. S-a ajuns l a concluzia că măsura cea mai eficace este
constituirea de unităţi militare de voluntari români care să lupte pe front împotriva
armatei germane, contribuind astfel la eliberarea României şi zdrobirea definitivă a
fascismului. L a 19 sept. 1943 a fost întocmită o cerere din partea prizonierilor români
către I . V . Stalin pentru a aproba înfiinţarea de unităţi de voluntari români pe teritoriul
U . R . S . S . cu sprijinul material a l guvernului sovietic.
Printre altele se sublinia : „Sîntem ferm hotărîţi să facem tot ce ne stă în puteri
pentru a ne ajuta patria să rupă orice legături cu Germania hitleristă şi prin aceasta să
evităm catastrofa spre care se rostogoleşte ţara noastră" . 7
Cererea prizonierilor români
a fost aprobată Ia 2 octombrie 1943. Divizia 1 de voluntari români a primit numele de
„Tudor Vladimirescu" în amintirea eroului care luptase cu pandurii săi pentru eliberarea
ţării şi pentru dreptate socială. Aceste fapte au fost relatate în nr. 57 a l ziarului apărut,
cu chenai' tricolor, ca număr festiv.
Comandant a l marii unităţi a fost numit lt.-col. Nicolae Cambrea, locţiitor lt.-col.
Mircea Ilaupt, iar şef de stat major lt.-col. lacob Teclu.
Pe parcursul desfăşurării operaţiilor militare de către divizie, ziarul a popularizat
victoriile obţinute, itinerarul străbătut, contribuţia sa l a înfrîngerea Germaniei hitleriste.
In anul 1944, cînd înfrîngerea Germaniei şi a aliaţilor săi era iminentă, ziarul
publică articole mobilizatoare, în care îndeamnă poporul român să i a de urgenţă hotărîrea
de a o rupe cu Germania pentru a scăpa astfel de tot cortegiul de suferinţe şi urmări
nefaste. I n articolul „Poporul român trebuie să-şi i a soarta în mîini" se atrăgea atenţia
asupra necesităţii eliberării de către noi înşine : „Ar fi o greşeală de neiertat dacă noi,
românii, a m aşteptat cu braţele încrucişate să fim eliberaţi de Armata Roşie. Noi, cu
sîngele şi sforţările noastre, trebuie să ne cucerim libertatea, trebuie să dovedim că avem
dreptul şi însuşirile necesare pentru a trăi ca popor l i b e r " . Avertismentul8
dat în ziua
de 12 mai 1944 sateliţilor hitlerişti de către guvernele Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor
Unite arăta românilor că sosise timpul ca să facă toate sforţările pentru a rupe complet cu
Germania hitleristă şi a porni contra ei.

Ziarul arată în acelaşi articol ideea posibilităţii înlăturării definitive a situaţiei

critice în care se găsea ţara noastră : „Neamul nostru trebuie să trăiască. Şi el v a evita
catastrofa, îşi v a asigura putinţa de a-şi vindeca rănile adînci făcute de acest război de­
zastruos, de a se dezvolta în libertate — numai dacă îşi v a l u a soarta în propriile sale
mîini" . 9

Cititorii ziarului sînt informaţi despre starea de spirit a populaţiei româneşti din
ţară în condiţiile prezenţei trupelor sovietice în Moldova, dorinţa celor din ţară de a scăpa
de dominaţia Germaniei hitleriste. Cu mult simţ a l realităţii se evidenţiază starea de spirit
antigermană în rîndurile tuturor claselor şi păturilor sociale — ţărani, muncitori, func­
ţionari, proprietari funciari etc. Tot mai des numeroşi locuitori semnează apeluri pe care
le adresează armatei române pentru ca aceasta să înceteze rezistenţa zadarnică şi să alunge
mai repede pe nemţi din ţară.

* Ibidem.
' Ibidem, din 25 septembrie 1943.
8
Ibidem, din 16 mal 1944.
» Ibidem.

www.mnir.ro
'686 HOMER R A D U

Sînt publicate cu regularitute articole mobilizatoare care dezvăluie apropiata înfrîn-

gere a Germaniei şi necesitatea întoarcerii armelor împotriva bitleriştilor. I n articolul
.„România şi evenimentele d i n Germania" se arăta : „Acum cînd deznodămîntul se apropie,
•cînd zilele l u i Hitler şi Antonescu sînt numărate, ar fi cea mai mare crimă naţională de
•a aştepta ca Hitler şi Antonescu să condamne şi resturile armatei române la pieire,
să distrugă şi să jefuiască România pînă la capăt. Instinctul de conservare naţională
dictează acţiunea imediată. Forţele patriotice ale României trebuie să-şi spună astăzi
-cuvîntul" 10
.
P r i n cuvîntul scris al prizonierilor români publicat frecvent în paginile ziarului sc
expune de fapt spiritul general de revoltă împotriva continuări războiului alături de
• Germania, aşa cum rezultă din următoarele : „Prizonierii vor ca poporul român să
înceteze de Λ m a i lupta alături de duşmanii tuturor popoarelor civilizate, de cei care
. a u semănat mizerie, moarte şi robie pretutindeni pe unde au trecut. V o r să lupte alături dc
• coaliţia democratică, să distrugă maşina de război germană şi să vindece rănile patriei,
.să alunge de Ia cîrina ţării guvernul trădător, care i-a vîndut lui Hitler ţara şi poporul,
să fie ales u n guvern care să-i apere interesele, să fie eliberaţi d i n închisori toţi patrioţii
care a u luptat pentru binele poporului, să fie pedepsiţi hilleriştii vinovaţi de acest
, război" » .
Ziarul cuprinde ştiri despre dorinţa de prefaceri politice pe calea democraţiei cc
. anima majoritatea poporului nostru. I n articolul „Opinia în pontica viitoare a României"
se sublinia necesitatea instituirii unui sistem politic de cea mai largă democraţie, care să
permită participarea tuturor claselor sociale la ridicarea nivelului cultural şi economic
. a l ţării.
Un spaţiu larg este rezervat în coloanele ziarului memorabilului eveniment de
. la 23 August 1944 d i n România. Prizonierii români au putut astfel să i a cunoştinţă de
uriaşul proces revoluţionar care începea în ţară, şi-au întărit încrederea în victoria finală
. a popoarelor împotriva fascismului. I n numărul din 3 sept. 1944 se precizează că trupele
Armatei Roşii a u intrat în Bucureştiul eliberat de către români la 31 august 1944, fiind
bine primite de către populaţia capitalei ţări noastre, care le-a aclamat.
începînd cu numerele d i n august-septembrie 1944 ziarul v a informa cititorii despre
victoriile româno-sovietice împotriva Germaniei hitleriste şi Ungariei horlhyste, despre lupta
popoarelor europene împotriva dominaţiei Germaniei, despre prefacerile înnoitoare ce aveau
loc în ţară, ştiri ce ridicau moralul trupelor române de pe frontul antihitlerist. Inimile
. combatanţilor români ardeau de nerăbdare de a termina războiul şi de a se întoarce în
ţară pentru a instaura democraţia şi a şterge rănile adînci cauzate de cruntul război
în care fuseseră antrenaţi.
Pînă l a încetarea apriţiei, pînă la terminarea războiului victorios, ziarul „Graiul liber"
va continua să fie prieten nedespărţit a l prizonierilor şi combatanţilor români, prin
intermediul căruia simţeau legătura cu ţara, cu evenimentele de acasă. Preţuirea pe care
- o acordau soldaţii şi foştii prizonieri români publicaţiei editată anume pentru ei rezultă
şi d i n faptul că acest ziar a fost purtat în raniţa de soldat m i i şi m i i de k m , însoţindu-i
peste tot Ia bine şi l a greu, şi apoi chiar pînă I a vetrele lor.
Considerăm că acest ziar, alături de altele, a contribuit în mod substanţial la
sădirea în conştiinţa românilor combatanţi a idealurilor de libertate, dreptate şi democraţie.

u
Ibidem, din 31 iulie 1944.
11
Ibidem.

www.mnir.ro
E L I B E R A R E A ROMÂNIEI O G L I N D I T A I N Z I A R U L „GRAIUL L I B E R " 687

LA LUTTE POUR L A LIBERATION D E L A ROUMANIE

DE SOUS L A DOMINATION D E L ' A L L E M A G N E
H I T L E R I E N N E REFLÉTÉ D A N S L E J O U R N A L
„GRAIUL L I B E R "

Résumé

Dans la présente communication, l'auteur se propose de mettre en relief la contribution

que la publication „Graiul liber", le journal des prlsonters roumains dans l'U.R.S.S. — a
apporté à l'action pour le réveil des consciences des prisonniers roumains de l'Union Soviétique
en vue de la lutte contre l'Allemagne hitlérienne, pour la libération du pays, pour la liberté
et la démocratie.
Le journal „Graiul liber" a constitué un vrai liant entre le pays et les prisonniers qui
se trouvaient dans l'U.R.S.S., puisqu'alnst ceux-ci pouvaient connaître les réalités roumaines,
la lutte de tout le peuple roumain contre les occupants allemands, contre la dictature
d'Antonesco pour la liberté et la démocratie.
Après avoir été constituée la division de volontaires roumains „Tudor Vladimirescu",
le journal „Graiul liber" a consigné les victoires obtenues par cette héroïque division dans la
lutte contre l'Allemagne hitlérienne.
Dans les pages du journal se trouvent des amples références concernant l'héroïque acte
de l'insurrection nationale armée anti-fasciste et anti-impérialiste du 23 Août 1944.
Jusqu'au moment quand il a cessé d'apparaître, le journal a informé les lecteurs sur
l'ample processus révolutionnaire Qui a eu lieu dans notre pays après la victoire de
l'insurrection.

www.mnir.ro
 N O T A

Pe Ungă articolele incluse în sumarul prezentului volum, la a I H - a Sesiune de-

comunicări ştiinţifice a Muzeului de Istorie a l R . S. România au mai fost prezentate
următoarele comunicări :
La SECŢIA I ; L u c i a Marinescu, de la Muzeul de Istorie al R . S. România —
„Aspecte ale luptei de apărare a geto-dacilor oglindite în izvoarele antice" ; Anca Ghiaţă,.
de la Institutul de Studii S u d - E s t Europene — „Politica domnilor români de apărare a
Dobrogei (sec. X I V — X V ) " ; Mihail Lancuzov, de la Muzeul de Istorie a Municipiului
Bucureşti — „Apărarea Ţării Româneşti în politica voievodului Dan al II-lea" ; Carol
Vecov, de Ia Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" — „Date noi despre războiul ţărănesc
din 1514" ; Alexandru Ligor, de l a Muzeul de Istorie a l R . S. România — „Din lupta
Moldovei pentru independenţă în timpul domniei l u i Vasile L u p u " ; Liviu Ştefănescu, de la
Muzeul de Istorie al R. S. România — „Implicaţiile economiei băneşti în lupta
pentru independenţă a poporului român în sec. a l XVI-lea" ; Gheorghe Calotoiu,
de la Muzeul Judeţean Gorj — „Voluntari români în războiul ruso-turc de Ia 1768—1774
— după documente inedite" şi „Documente inedite despre Mihai Viteazul" ; dr. Gheorghe-
D. Iscru, de la Facultatea de istorie, Bucureşti — „Obiectivul extern a l revoluţiei din 1821
condusă de Tudor" ; Don Lăzărescu, de la Biblioteca Judeţeană Arad — „Un istoric francez
despre relaţiile austro-române în anul 1859" ; Viorica Ursu, de la Muzeul Judeţean Mara­
mureş — „Petru B r a n , eminent om de cultură transilvănean din veacul a l X I X - l e a , luptător
neobosit pentru emanciparea poporului român" ; Nicolae Vasilescu-Capsali şi D a n Rîpă-
Buicliu, de la Muzeul Judeţean de Istorie Galaţi — „George Bengescu, cronicar literar
al evenimentelor din F r a n [a anului 1870" ; Aurel Duţu, de là Muzeul de Istorie a Munici­
piului Bucureşti — „Bucureştii în ajunul proclamării independenţei".
L a SECŢIA a I l - a : col. dr. Alexandru Savu, de l a Centrul de Studii şi Cercetări
de Istorie şi Teorie Militară — „Problema independenţei României în contextul interna­
ţional a l epocii" ; Maria Radovici, de l a Muzeul Militar Central — „Drapele ale unităţilor
militare participante la războiul de independenţă" ; Cristian Păunescu, de l a Muzeul de
Istorie a Municipiului Bucureşti — „Un prizonier turc la Bucureşti" ; Şerban Rădulescu-
Zoner, de l a Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti — „Unele surse străine inedite
cu privire la activitatea politică d i n capitala României în 1877" ; dr. Emil Manu, de l a
Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu" — „Ecouri ale războiului de indepen­
denţă în presa străină în 1877—1878" ; col. dr. Florian Tucă, de la E d i t u r a Militară —
„Elogiul vitejiei oştirii române în războiul pentru independenţă oglindit prin monumente,
obeliscuri şi plăci comemorative" ; general de armată (r) Constantin Vasiliu-Răţcanu, —
„Tratatul de la San Stefano, 19 februarie 1878".

L a SECŢIA a I l I - a : Alexandru Matei, de la Filiala Arhivelor Statului Cluj-Napoca

— „Războiul de independenţă şi Transilvania — contribuţii documentare" ; Gheorghe Lazin,
de l a Muzeul Judeţean Satu Mare — „Contribuţia maselor populare d i n j u d . Satu Mare
la obţinerea independenţei de stat a României (1877)" ; Grigore Ploeşteanu, de la Institutul
Pedagogic Tîrgu Mureş, Centrul de ştiinţe sociale — „Contribuţii la cunoaşterea atitudinii
autorităţilor din Banat şi Transilvania faţă de lupta românilor pentru independenţă şi
unitate naţională".

www.mnir.ro
690 NOTA

La SECŢIA a I V - a : Dan Ripă-Buicliu şi Ghiţă Nazare, de la Muzeul Judeţean

de Istorie Galaţi — „O cronică germană ilustrată a războiului pentru independenta dc
stat a României" ; Luana Popa, de la Muzeul Judeţean Braşov — „Documente inedite
din arhiva Mureşenilor referitoare la viaţa şi activitatea l u i Moise Groza" ; Mircea Gherman.
de la Muzeul Judeţean Braşov. — „lacob Mureşanu, militant braşovean pentru cauza
independenţei românilor" ; dr. George Muntean, de la Institutul de Istorie şi Teorie Lite­
rară „G. Călinescu" — „Proza beletristică reflectînd războiul pentru independenţă din
1877—1878" ; George Franga, de la Muzeul Teatrului National — „Războiul de indepen­
dentă oglindit in dramaturgia şi teatrul românesc".

L a SECŢIA a V - a : Eugen Fruchter şi Gabriel Mihăescu, de la Muzeul Judeţean

Dîmboviţa — „Lupta pentru independenţă statală în lumina unor teze noi din teoria
naţiunii" ; dr. Gheorghe Dumitraşcu, de la Institutul Pedagogic Constanţa — „Rolul intelec­
tualităţii româneşti din Dobrogea în reunirea ei cu România (1878)" ; Dan Demşea, de la
Muzeul. Judeţean Arad — „T. V. Păcăţean, luptător pentru emanciparea socială şi
naţională a poporului român" ; Gavrilă Sarafolean, de la Muzeul de Istorie a l R . S.
România — „Măsuri întreprinse de guvernul liberal pentru creşterea capacităţii de apărare
a ţării, 1934—1937" ; Marcu Paraschiv, de Ia Comitetul de Stat pentru Presă şi Tipărituri
— „Aspecte privind poziţia forţelor politice, a maselor populare în lupta pentru apărarea
independenţei şi integrităţii teritoriale a României în preajma şi Ia începutul celui de al
doilea război mondial" ; Claudia Cleja, de I a Muzeul dc Istorie a l R . S. România —
„Cucerirea independenţei de stat — temă majoră în muzeul de istorie".

Textele comunicărilor mai sus-menţionate nu sînt incluse în sumarul prezentului

volum, întrucît autorii fie că le tipăresc în alte publicaţii, fie că nu le-au definitivat şi
trimis pentru a fi cuprinse aici.

www.mnir.ro
 Coperta : A U R E L BULACU
Tehnoredactor : S E R G I U D I N C U L E S C U

Dat la cules : 12.1.1978. B u n de tipar : 10.VII.1978.

Tiraj : 2 090 ex. broşate + 500 ex. legate. Format
7 0 x 1 0 0 / 1 6 . Coli de tipar : 46.
Lucrare executata sub comanda nr. 148 la Oficiul Economic
Central „Carpaţi", întreprinderea poligrafică ,.Bucurestii-Noi",
str. Hrisovului nr. 18 A, sectorul 8, Bucureşti

www.mnir.ro
www.mnir.ro